DIRECȚIA DE STUDIU FOTOGRAFIE, VIDEOPROCESAREA COMPUTERIZATĂ A IMAGINII LUCRARE DE LICENȚĂ Fotografia – oglinda de investigare a interiorului uman… [310425]

UNIVERSITATEA NAȚIONALĂ DE ARTE “GEORGE ENESCU” [anonimizat] A [anonimizat] a interiorului uman

IAȘI

2018

Cuprins

Introducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . pag. 3

Capitolul I – Stari emotionale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . pag. 5

Bucuria ( [anonimizat] ) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

2. Tristetea ( o carare nedorita ) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

3. Frica . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

4. Iubirea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

[anonimizat] . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

1. Dorothea Lange ( 1895 – 1965 ) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

1.1. Migrant Mother ( 1936 ). . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

2. [anonimizat] ( 1908 – 2004 ) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

2.1. [anonimizat] ( 1954 ) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

3. Man Ray ( 1890 – 1976 ) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

3.1. Tears ( 1930 – 1932 ) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

[anonimizat] ( proiect personal ) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

1. Concept si referinte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

2. Tehnici de lucru . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Concluzii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Bibliografie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

[Anexe] . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Introducere

Intalmin deseori termenul de arta fotografica in sensul unei surpinderi sumare ale unei realitati. [anonimizat], pentru ca fotografia poate fi si este mai mult decat o simpla suprindere de moment a unor detalii. [anonimizat], [anonimizat], pe cand pictura ( tabloul ) este un tot. [anonimizat] a [anonimizat] , vis-a-vis, de acelasi subiect ( sa spunem chipul unei femei) , [anonimizat], [anonimizat], punand si o parte din sufletul sau in ceea ce reprezinta tabloul final. [anonimizat], [anonimizat] total, iar tablou ar fi un tot, in sensul in care, totalul este o simpla adunare matematica de detalii, iar totul presupune si unitatea acestor detalii. In contextul, tehnicii moderne de foto, dati-mi voie sa nu fiu de acord cu acest mesaj, care desi are partea lui de adevar, nu mai este la fel de actual ca in trecut.

Fotograful, ca si pictorul, prin abilitatea s-a profesionala si experienta surprinderii cadrelor, poate ingloba in interiorul unei fotografii, sentimente, trairi, dupa cum acelasi chip poate fi surpins fotografic in mod diferit de mai multi fotografi. Asta demostreaza ca fotografia in sine poate fi o oglinda a celui fotografiat cu conditia ca fotograful sa stie sa surprinda acel moment. Mergand pe acelasi linie de comparatie cu pictura, am putea spune chiar ca sarcina pictorului, este una mai clara, in sensul in care acesta isi propune deja inca de la inceput sa scoata in evidenta prin propriai pensula, anumite trairi sau caracteristici fiziologice ale subiectului. Fotograful insa are o sarcina mai grea, aceea de a astepta, exteorizarea unor sentimente sau trairi pentru a le putea surpinde corect. Toate acestea fac diferenta intre un fotograf profesionist si unul la inceput de drum. Am facut acest paralelelism intre arta fotografica si pictura, amandoua avand acelasi fundatie si anume sufletul si talentul artistului. Astfel ne dorim in acest proiect sa scoatem in evidenta congruenta tuturor elementelor, care fac din fotografie o oglinda perfecta a interiorului uman. In acest fel vom trece in revista atat coloana tehnica a acestui concept, cu tot ce presupune ea, aparatura moderna, filme, inventar de laborator, si asa mai deprate, cat si pregatirea sufleteasca si a interiorului artistului fotograf, in sensul intelegeri si suprapunerii perfecte cu subiectul fotografiat.

Cea dea doua parte, oricat ar parea de secundara, este foarte importanta, deoarece un artist fotograf, nu va reusi niciodata sa surprinda frumos niste detalii emotionale daca el insusi este pregatit sa le inteleaga si sa le receptioneze corect, iar acest lucru se poate intampla, numai daca cel aflat de partea cealalata a obiectivului, este un receptor ideal care poate lua oricand forma subiectului sau. In acest sens, el va trebuii sa stie , in multitudinea de expimari simultate, sa aleaga momentul ideal, pentru a surprinde, dupa caz, tristetea, bucuria, indoiala sau exaltarea. Daca nu cusonti amplitudinile corecte ale fiecarei dintre starile de mai sus, exista riscul de a surpinde fie niveluri inferioare de traire fie franturi din acestea si poate tocmai aceasta face ca un fotograf profesionist sa fie in acelsi timp si un bun analist al trairilor interioare, un expert al detaliilor si al cuvintelor nerostite.

Intelegem asadar ca bazandu-se pe unelte putine, fotograful trebuie sa obtina cat mai mult. Lasam la latitudinea dumneavostra sa apreciati daca aceasta arta este una usoara. Noi spunem ca nu. Ba chiar mai mult, o fotografie poate face cat o mie de cuvinte, ea inglobind in spatele ei, multa munca, arta de a astepta, cunoastere, profesionalism si cate odata cate putin noroc. Una este sa surpinzi fotografic peisaje montane sau arhitecturile unor orase vechi si alte e sa suprinzi emotii si trairi. Noi ne propunem sa analizam fotografia ca oglinda a sufletului uman, adica poate partea cea mai grea a acestei ramuri fotografice.

Capitolul I

Stari emotionale

Bucuria ( usor de gasit, greu de surprins )

Tristetea ( o carare nedorita )

“Un suflet trist este un suflet cu luminile stinse” – Arsenie Boca

Tristetea . . .

Frica

“Frica este statica care ma impiedica sa ma aud” – Samuel Butler

"Frica este statica care ma impiedica sa ma aud" Samuel Butler

M-am gândit de ceva timp să scriu despre ceea ce am venit să văd ca unul dintre cele mai puternice și mai influente sentimente umane. Despre un sentiment care guvernează toate celelalte sentimente și decizii din viața noastră și care nu părăsesc niciodată partea noastră. Sentimentul este "frica".

Vezi, acum mă mișc pentru a doua oară într-o țară nouă, un loc de muncă nou, o viață nouă …

Ce mă face să fac asta? Bazându-mă pe motto-ul "dacă ceva nu este rupt de ce să-l repari?" De ce aș vrea să mă dau prin durerea de a începe de la zero, fără nici o bază, fără orientare, fără prieteni într-un oraș nou care se întâmplă a fi mult mai haotic și dur decât cel în care trăiesc în prezent?

Fac asta pentru că am aflat că singurul lucru care mă păstrează în siguranță este expansiunea. Nimicul rămâne același, totul se schimbă mereu, indiferent cât de mult am putea să credem că avem controlul, că suntem în siguranță, că ne putem ține de durere … Nu putem să o evităm! Ce putem face pentru a ne face mai ușor este să creăm și să acceptăm schimbarea pentru noi înșine și să continuăm să ne transformăm împreună cu ea.

Dar asta nu este ceea ce de obicei vrem să facem! Și asta nu fac nici eu! Ceea ce facem noi, ființe umane, este să încercăm să rezistăm schimbării și să încercăm să o blocăm la fel de mult cât este în puterea noastră. Noi conducem viața întotdeauna cu pauza, cu precauție ca scutul nostru, frica ca protecția noastră …

Lanțul de teamă care nu se sfârșește

Declarația populară susține că "dragostea cucerește totul", dar, în opinia mea, de fapt "frica" ​​are mult mai multă putere în viața noastră. Frica este singurul lucru care ne însoțește pe tot parcursul vieții noastre și nu ne părăsim niciodată partea.

4. Iubirea ( o stare exprimata prin gesture, priviri si stari de spirit )

“Iubirea este o stare in care omul vede lucrurile exact asa cum nu sunt” – Friedrich Nietzsche

Capitolul II

Perceptia starilor emotionale in viziunea artistica

( Dorothea Lange, Henri Cartier-Bresson, Man Ray )

Dorothea Lange ( 1895 – 1965 )

Dorothea Lange cu camera ei – Sursa: http://grabahunkoflightning.com/

Artista este apreciata ca fiind una dintre cei mai important intemeietori ai fotografiei documentare, datorita portretelor a unor agricultori deplasati in timpul Marii Depresiuni, avand o puternica influenta asupra acestui tip de fotografie.

Nascuta in New Jersey ( insa de origine germana ), anul 1895, Lange ea fost un mare renume in categoria intemeietorilor fotografi, prima atractie spre ramura fotografica fiind in jurul anilor 20”, cand aceasta a calatorit alaturi de Dixon in jurul regiunii de Sud-Vest a Americii, axandu-se pe fotografierea americanilor nativi. Prima expozitie a artistei a avut loc in anul 1934, stabilindu-si mult cunoscuta reputatie de fotograf documentar calificat.

Fotografia in perioada anilor 30’ si 40’a fost profund marcata de criza economica ce a avut loc, generat de primul razboi modial si primii ani ai raboiului rece. In acea perioada, fotografia documentara s-a impus ca stil dominant, creandu-se doua mari personalitati artistice: Dorothea Lange si Walker Evans.

“Imagine 1” “Imagine 2” “Imagine 3”

Lucrarile artistei evidentiaza . . .

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

Imagine 1 – “Broke, baby sick, and car trouble” ( 1937) ; sursa: https://en.wikipedia.org/wiki/Dorothea_Lange

Imagine 2 – “Copii de la scoala publica Well din San Fransisco” ( aprilie 1942 ) ; sursa: https://en.wikipedia.org/wiki/Dorothea_Lange

Imagine 3 – “Bunicul si nepotul de la centrul de relocare Manzanar” ( 1945 ) ; sursa: https://en.wikipedia.org/wiki/Dorothea_Lange

1.1.Migrant Mother ( 1936 )

“Migrant Mother” ( 1936 ) – Sursa: https://en.wikipedia.org/wiki/File:Lange-MigrantMother02.jpg

Cunoscuta ca si “imaginea cea mai iconica”*, fotografia “Migrant Mother” ( Mama imigranta ) surprinde un moment dramatic ce nareaza disperarea unei femei cu cei trei copii mici ai ei ( unul care sta in bratele mamaei si cei doi care se sprijina de ea, ferindu-se astfel de camera de filmat ), in perioada Marii Depresiuni, realizata la o tabara de fermieri din statul American California, in anul 1936. Istoria acestei “povesti” este una cat se poate de serioasa, dupa cum afirma si cunoscuta istoriciana americana, Linda Gordon*, in biografia absorbanta despre artista Dorothea Lange, unde sunt evidentiate diverse figuri pe plan politic ce au dus la cresterea fotojurnalismului modern. Lange fusese angajata de Administratia de Securitate a Fermelor ( cea mai progresista afacere a New Deal ), pentru a documenta starea financiara a fermierilor din Marea Depresiune, o delegatie ce ii apara pe toti cei din clasa sociala de culoare din partea de sud, la refugiatii din Dust Bowl, pana la migrantii Mexico americani care se intend de la Texas pana la California.

Desi fotografia pare a fi . . . , Lange a manipulat aproape toate elementele ce construiesc acest cadru dramatic cu un impact aparte, fortand privirea spectatorului sa se concentreze in intregime asupra fumusetii si axientatii mamei. In tabara Nipomo, artista a facut cunostinta cu Florence Thompson, o femeie de 32 de ani, mama a 11 copii, protagonista a celebrei fotografii. Familia era aflata intr-o situatie disperata si dezolanta, traind numai din legumele furate de pe camp. Desi nu este specificat in cartea Lindei Gordon, Lange mentioneaza ca a decis sa se foloseasca de doar 3 dintre copii femeii, pentru a evita perceptia publica de “gunoi alb”. In imagine putem observa cum doi dintre copii sprijiniti de mama lor, isi intorc privirea deprate fata de camera, . . ., aceasta fiind o decizie de manipulare a cadrului fotografic de catre Lange. Copii in aceasta compozitie sunt doar elemente . . . ce se . . . in jurul mamei. Elementul cheie si reprezentativ al fotografiei este femeia care prin privirea si gestul mainii, face o trimitere la icoana Fecioarei cu pruncul in brate, cadrul fiind unul “regizat”, comportamentul acesteia inseland disperarea si neincrederea in viitor. Din imagine ne putem da seama ca starea ei de spirit este una puternica si protectoare, insa chipul denotand . . . , indicand ingrijorarea suprasolicitata de diverse evenimente ce nu puteau fi controlate.

Ce mi-a captat mie atentie in mod special la lucrarile artistei Dorothea Lange, este modul in care reuseste sa surprinda si sa capteze intr-un cadru anumite elemente ce detaliaza diverse stari si emotii interioare pe care subietii ei le resimt. Compozitional, majoritatea dintre aceste “tablouri” sunt portrete ce …, fortandu-l pe privitor sa simuleze trairile oamenilor din acele tipuri grele, ca si cum ar privi intr-o oglinda . . .. Lucrarea “Migrant Mother” este un punct de reper si inspiratie pentru a ma ajuta la realizarea lucrarii mele, ce se axeaza pe … emotiei dramatice: Tristetea.

Henri Cartier – Bresson ( 1908 – 2004 )

Henri Cartier-Bresson – Sursa: https://en.wikipedia.org/wiki/Henri_Cartier-Bresson

Henri a fost un fotograf umanist francez considerat un maestru al fotografiei sincere și un utilizator timpuriu de film de 35 mm. A pionierat genul fotografiei stradale și a privit fotografia ca pe un moment decisiv. Opera sa a influențat mulți fotografi.

Deși Cartier-Bresson a devenit frustrat de abordarea artistică a lui Lhote, instruirea teoretică riguroasă ia ajutat ulterior să identifice și să rezolve problemele de formă și compoziție artistică în fotografie. În anii 1920, în Europa au apărut școli de realism fotografic, dar fiecare avea o viziune diferită asupra direcției pe care ar trebui să o adopte fotografia. Mișcarea surrealistă, fondată în 1924, a fost un catalizator pentru această schimbare de paradigmă [vagă]. Cartier-Bresson a început să socializeze cu surrealiștii la Café Cyrano, în Place Blanche. A întâlnit un număr mare de protagoniști ai mișcării și a fost atras de tehnica mișcării suprarealiste de a folosi subconștientul și de a-și influența imediat activitatea. Cartier-Bresson sa maturizat artistic în această atmosferă culturală și politică furtunoasă. Dar, deși știa conceptele, nu le-a putut exprima; nemultumit de experimentele sale, a distrus majoritatea picturilor sale timpurii.

Întorcându-se în Franța, Cartier-Bresson sa recuperat la Marsilia la sfârșitul anului 1931 și și-a aprofundat relația cu surrealiștii. El a fost inspirat de o fotografie din 1930 de fotojurnalistul maghiar Martin Munkacsi, care arăta trei băieți africani tineri goi, prinși într-o siluetă apropiată, alergând în surful lacului Tanganika. Titluri trei băieți la Lacul Tanganika, aceasta a capturat libertatea, grația și spontaneitatea mișcării lor și bucuria lor de a fi în viață. Această fotografie la inspirat să înceteze pictura și să ia fotografia în serios. El a explicat: "Am înțeles brusc că o fotografie putea fixa eternitatea într-o clipă.

Fotografiile primului fotojurnalist al lui Cartier-Bresson au fost publicate în 1937, când a acoperit încoronarea regelui George al VI-lea și a reginei Elizabeth [13] pentru săptămânalul francez Regards. El sa concentrat asupra subiecților adoratori ai monarhului nou care au căpătat străzile din Londra și nu au făcut poze cu regele. Creditul său de fotografie a citit "Cartier", deoarece era ezitant să-și folosească numele de familie.

Cartier-Bresson este privită ca fiind una dintre cele mai lipsite de personalități din lumea artei. El nu a vrut să facă publicitate și a manifestat o timiditate feroce din zilele sale de ascundere de la naziști în timpul celui de-al doilea război mondial. Deși a luat multe portrete faimoase, fața lui era puțin cunoscută lumii în general. Acest lucru, probabil, la ajutat să lucreze pe stradă fără distrugere. El a negat că termenul "artă" a fost aplicat fotografiilor sale. În schimb, el se gândea că erau doar reacțiile sale intestinale la situații trecătoare pe care se întâmplase.

În fotografie, cel mai mic lucru poate fi un subiect grozav. Micul detaliu uman poate deveni un leitmotiv.

– Henri Cartier-Bresson

Opera lui Cartier-Bresson a cuprins genuri fotografice pentru întreaga carieră lungă. Este considerat un pionier al fotografiei stradale și stradale, dar este bine cunoscut și pentru că a produs unele dintre cele mai impresionante portrete fotografice ale notabililor, de la Jean-Paul Sartre și Leonard Bernstein la Marilyn Monroe și Malcolm X. 35 mm, Cartier-Bresson a preferat să nu folosească camera întunecată pentru a-și ajusta fotografiile, o alegere care sporea spontaneitatea imaginilor sale și a subliniat ceea ce el a numit "momentul decisiv". Nici un singur fotograf nu este mai strâns legat de dezvoltarea fotojurnalismului modern decât Cartier-Bresson, a cărui natură itinerantă la adus la unele dintre cele mai importante evenimente și locuri din istoria modernă – de la eliberarea Parisului de la ocupația nazistă la asasinarea lui Mahatma Ghandi.

Pentru mine camera este o schiță, un instrument de intuiție și spontaneitate, maestrul momentului care, în termeni vizuali, pune întrebări și hotărăște simultan. Pentru a oferi o "semnificație" lumii, trebuie să vă simțiți implicați în ceea ce faceți prin vizor. Această atitudine necesită concentrare, disciplină a minții, sensibilitate și un sentiment de geometrie. Prin economie de mijloace se ajunge la simplitatea exprimării.

A face o fotografie este să îți ții respirația când toate facultățile se convertesc într-o realitate care fuge de realitate. În acel moment, stăpânirea unei imagini devine o mare bucurie fizică și intelectuală.

A face o fotografie înseamnă a recunoaște, simultan și într-o fracțiune de secundă, atât faptul însuși cât și organizarea riguroasă a formelor percepute vizual care îi dau sens.

El pune un singur, cap, unul, ochi și unul, pe aceeași axă.

Capitolul III

Mind Trap

-proiect personal-

Concept si referinte

Lucrarea . . .

1.2. Lucrari de referinta

“Depresia” – proiect personal, fotografia artistica, anul II, semestrul al II-lea

“Trebuie să reții că tot ce se întamplă înăuntrul tău este mult mai important decât ceea ce se întamplă în exterior.” – John. C. Maxwell

Citatul respective nu este altceva decât un mic ajutor inspirațional pentru cel ce nu găsește miezul ideii. Din acest motiv am ales ca “sfatul” lui Maxwell să fie pus ca și prefața proiectului meu. O fotografie poate spune multe, insă pentru mine este mai mult decât o metodă ce capteaza instantaneu un fir al mediului înconjurător. Este o oglindă prin care pot citi și studia atent fiecare detaliu a realității. Mă folosesc de aparatul foto nu ca pe un obiect oarecare, ci mai degrabă ca pe un instrument ce mă ajută să captez proiecția gândurilor sau a lucrurilor pe care le gândesc, reușind astfel sa îmi împărtășesc emoțiile interioare cu cel ce mă privește prin intermediul fotografiilor create.

Compoziția pe care am realizat-o “vorbește” pentru mine, scoțând la iveală o nouă personalitate ce este captivă într-un spațiu aflat la granița libertății, în care omul se trezește într-o copie fidelă a lumii de afara. Aceasta este protagonistul unui “poem fară cuvinte” , în care autorul este doar un simplu spectator. Nu doreste să iasă în evidentă, ci intenționează să stăpânească efectele agitației. Nu realizează că se află într-un vis mai consitent , fiind incapabil de a-și contruii un viitor. El este vazut de către autor ca pe o reflexie a ceea ce se întamplă în interiorul lui. În această compoziție, individul reprezintă omenirea la scară singurătății, unde teama este o emoție indispensabilă pentru supravețuire, iar tăcerea un azil pentru strigătele ajunse prea târziu. Timpul nu este numai un element cheie al acestui poem, dar și marele stăpân ce ordonează totul, antagonistul. Este focul în care ne ardem existenta. Cel ce are curajul nu numai de a privi, dar și de a trăii emoțiile din acest model al realității, se va aventura într-o călătorie ce anticipă suferința interioară. Povestea personajului principal este ca un cutremur de magnitudine mare ce are ca epicentru inima privitorului.

Pornind de la tematica acestui proiect de semestru, am decis sa ma extind pe idea de analiza, ba chiar investigare, ale anumitor stari de spirit, ce capteaza inauntrul lor anumite “povesti” cu anumite . . . positive sau negative. Consider ca rolul unui artist, in special unul fotograf, este Acela de a impartasi emotiile sale cu spectatorii, pentru ai transpune si de ai genera … astfel formand o legatura nu numai din perspective vizuale, ci si spirituale.

1.2. Artisti de referinta

3. Tehnici de lucru

Bucuria –

“Bucuria” – fotografie monocroma, format A3, proiect personal

Tristetea –

“Tristetea” – fotografie monocroma, format A3, proiect personal

Concluzii

Importanta lucrarii in contextul declarat – ce evidentiaza lucrarea [practica] de alte lucrari existente = revendicare; valente artistice = in ce consta impactul estimat asupra publicului; ce dificultati au fost depasite pentru realizarea lucrarii ? – tehnice, de concept; ce dezvoltari ulterioare pot interveni ?[viziunea catre o cale de urmat];

Bibliografie

1. [ David Carol ] – Experienta vizuala si cunoasterea artistica, Experienta umana, imagine artistica, creativitate visual-plastica, Editura Dacia, 2003

2. [ Florin Maxa ] – Expresie si limbaj, Experienta umana, imagine artistica, creativitate visual-plastica, Editura Dacia, 2003

3. [ Dana Fabini ] – Evolutie si receptare artistica din perspectiva psihologiei cognitive, Experienta umana, imagine artistica, creativitate visual-plastica, Editura Dacia, 2003

4. [ Matei Bejenaru ] – Corpul uman reprezentat in artele media, ARTES, 2006

5. [ Linda Gordon ] – Dorothea Lange: A Life Beyond Limits, W.W. Norton & Company, London, New York, 2009

6.

7.

8.

9.

10.

11.

12.

13.

14.

15.

ATENTIE

La trimiterea prin e-mail a versiunilor intermediare nu se introduc imagini voluminoase, ci doar la final se trimit prin Transfer.

Se lucreaza fisiere DOC  si nu PDF [ca sa se poata corecta, comenta de catre coordonatori]

Transmiteti pe e-mail fisierul .DOC denumit astfel:

NUMEFAMILIE_NUMEBOTEZ-Licenta_v3-2018_23_03 (versiunea, anul, luna, ziua)

Adica versiunea v1, v2, … etc din … 23 Martie 2018 …

POPESCU_ION-Licenta_v3-2018_23_03.doc

Transmiteti fisierul oricand este intr-un stadiu care poate fi analizat de catre profesori. SPOR la lucru !

"Frica este statica care ma impiedica sa ma aud" Samuel Butler

M-am gândit de ceva timp să scriu despre ceea ce am venit să văd ca unul dintre cele mai puternice și mai influente sentimente umane. Despre un sentiment care guvernează toate celelalte sentimente și decizii din viața noastră și care nu părăsesc niciodată partea noastră. Sentimentul este "frica".

Vezi, acum mă mișc pentru a doua oară într-o țară nouă, un loc de muncă nou, o viață nouă …

Ce mă face să fac asta? Bazându-mă pe motto-ul "dacă ceva nu este rupt de ce să-l repari?" De ce aș vrea să mă dau prin durerea de a începe de la zero, fără nici o bază, fără orientare, fără prieteni într-un oraș nou care se întâmplă a fi mult mai haotic și dur decât cel în care trăiesc în prezent?

Fac asta pentru că am aflat că singurul lucru care mă păstrează în siguranță este expansiunea. Nimicul rămâne același, totul se schimbă mereu, indiferent cât de mult am putea să credem că avem controlul, că suntem în siguranță, că ne putem ține de durere … Nu putem să o evităm! Ce putem face pentru a ne face mai ușor este să creăm și să acceptăm schimbarea pentru noi înșine și să continuăm să ne transformăm împreună cu ea.

Dar asta nu este ceea ce de obicei vrem să facem! Și asta nu fac nici eu! Ceea ce facem noi, ființe umane, este să încercăm să rezistăm schimbării și să încercăm să o blocăm la fel de mult cât este în puterea noastră. Noi conducem viața întotdeauna cu pauza, cu precauție ca scutul nostru, frica ca protecția noastră …

Lanțul de teamă care nu se sfârșește

Declarația populară susține că "dragostea cucerește totul", dar, în opinia mea, de fapt "frica" ​​are mult mai multă putere în viața noastră. Frica este singurul lucru care ne însoțește pe tot parcursul vieții noastre și nu ne părăsim niciodată partea.