Diplomele în Uzul Camerei de Comerț, Industrie și Agricultură Timiș

UNIVERSITATEA POLITEHNICA TIMIȘOARA

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ALE COMUNICĂRII

SPECIALIZAREA COMUNICARE ȘI RELAȚII PUBLICE

LUCRARE DE LICENȚĂ

Conducător științific

Conf. univ. dr. CERNICOVA Mariana

Candidat

OȚA Alexandra Adina

Anul

2016

UNIVERSITATEA POLITEHNICA TIMIȘOARA

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ALE COMUNICĂRII

SPECIALIZAREA COMUNICARE ȘI RELAȚII PUBLICE

Redactarea materialelor pentru ocazii speciale: diploma.

Studiu de caz: diplomele în uzul Camerei de Comerț, Industrie și Agricultură Timiș

– Lucrare de licență –

Prof. Coordonator: Student:

Conf. Univ. Dr. Mariana Cernicova – Bucă Oța Alexandra Adina

Timișoara

2016

Cuprins:

Prefață………………………………………………………………………………………………………………………pag. 4

Introducere……………………………………………………………………………………………………………….pag. 5

Capitolul 1: Principii de redactare – generalități…………………………………………………………….pag. 6

Capitolul 2: Diploma………………………………………………………………………………………………….pag. 25

Capitolul 3: Studiu de caz. Diplomele în uzul CCIAT…………………………………………………….pag. 34

Concluzii………………………………………………………………………………………………………………….pag. 53

Bibliografie………………………………………………………………………………………………………………pag. 55

Anexe………………………………………………………………………………………………………………………pag. 60

Prefață

Lucrarea de față abordează o temă originală, reprezentativă pentru specializarea pe care o voi finaliza. Tema se încadrează în domeniul public, datorită conținutului său specific. Aceasta enunță în detaliu anumite aspecte, pătrunzând astfel în esența modului de redactare a materialelor pentru ocazii speciale, și anume, diplomele. Alegerea temei a fost determinată de faptul că ocaziile de emitere a diplomelor sunt frecvente, oricărei persoane fiindu-i acordată cel puțin una.

Personal, consider că este important ca o diplomă să fie bine realizată, existând o armonie între design și text, deoarece aceasta ne reprezintă ca persoană și ne dezvăluie anumite calități sau talente. O diplomă este un motiv de mândrie pentru cineva. Actualmente, conceptul de diplomă a fost dus spre extrem, forțându-se calitatea sa, adică s-a ajuns la etapa de industrializare a diplomelor și desacralizarea acestora, subiect pe care îl voi dezbate spre sfârșitul acestei lucrări.

Doresc să mulțumesc tuturor cadrelor universitare pentru profesionalismul de care au dat dovadă pe parcursul celor trei ani de facultate, pentru contribuția dumnealor la dezvoltarea mea profesională. În mod special, mulțumesc doamnei profesor coordonator, conf. univ. dr. Mariana Cernicova pentru sprijinul acordat în redactarea acestei lucrări, pentru susținerea și pregătirea mea ca specialist în domeniul relațiilor publice, dar și doamnei Rodica Olinic, consilier de relații publice și purtător de cuvânt în cadrul Camerei de Comerț, Industrie și Agricultură Timiș, cu ajutorul căreia am beneficiat de material pentru partea aplicativă a lucrării.

Introducere

Lucrarea de licență cu titlu ,,Redactarea materialelor pentru ocazii speciale: diploma. Studiu de caz: diplomele în uzul CCIAT” a avut ca punct de plecare dorința de a analiza în amănunt un material important pentru domeniul de relații publice, mai exact diploma. Este un document ce se regăsește în propria colecție a fiecăruia, iar pentru practicianul de relații publice – în calitate de autor de texte – este necesară cunoașterea acestui subiect în detaliu.

Tema acestei lucrări este strâns legată de disciplina Redactarea materialelor de relații publice studiată în cadrul facultății, subiectul fiind unul folositor pentru orice departament de PR care este la început de drum și este interesat să se perfecționeze în redactarea materialelor, în speță, a diplomelor.

Domeniul relațiilor publice este unul nou apărut, deoarece a prins ,,rădăcini” abia la începutul secolului trecut, iar în România conceptul nu s-a integrat complet, astfel că multe instituții nu au sesizat încă importanța unui astfel de departament.

Alegerea temei este determinată de faptul că o diplomă este un document important în viața noastră, și ne distinge ca persoane. Ea este o amintire a unor aptitudini pe baza cărora am fost evaluați și ar trebui constituie un prilej de mândrie, iar o eroare în redactarea acesteia ne poate determina să evităm expunerea ei, din motive de jenă.

Lucrarea își propune să abordeze mai multe aspecte. Partea întâi a lucrării este dedicată prezentării cunoștiințelor teoretice de redactare a textelor. În primul capitol voi prezenta principiile generale de redactare și în al doilea capitol, voi dezbate mai multe subiecte legate de diplomă, și anume: rolul diplomei, contextul emiterii și cerințele de emitere, speciile și modul de redactare al diplomei, dar și un subiect destul de îngrijorător în prezent, și anume, desacralizarea și industrializarea diplomelor.

Cea de-a doua parte, cea practică, este reprezentată de colecția de diplome. În partea aplicativă a lucrării, vor fi analizate diplomele din colecția CCIAT, pe mai multe criterii: prilejul înmânării, tipuri de text și elemente grafice.

Metodele de cercetare pe care le voi aplica vor fi analiza și apoi comparația, atât între diplomele din colecția CCIAT, cât și în diplome personale sau găsite pe internet.

Capitolul 1: Principii de redactare – generalități

Redactarea și prezentarea materialelor organizației au devenit din ce în ce mai importante, odată cu înmulțirea canalelor de comunicare, ce presează asupra timpului și atenției publicului, lucru confirmat de Bernard Dagenais. (2002: 24)

Autorul de texte pentru relații publice trebuie să fie expert în comunicare, capabil să creeze texte eficiente în diferite stiluri și pentru toate media, și să cunoască principiile redactării corecte. El are control total asupra celui mai important aspect, și anume mesajul. Lui îi revine sarcina de a alege tehnica potrivită pentru difuzarea mesajului său către publicul-țintă.

Tipurile de texte sunt dictate de canalul ales. Pentru a avea imaginea corespunzătoare a ceea ce se va comunica, cine va recepta mesajul și care este modul potrivit de a ajunge la persoană, mai întâi se analizează subiectul. Cunoașterea acestor aspecte influențează conținutul și stilul textelor redactate.

Avantajele calculatorului, în redactarea materialelor, sunt: capacitatea de stocare și flexibilitatea. Modificările din text nu afectează întreg conținutul. Materialul se poate prelucra până în ultima clipă înainte de a fi trimis. Programele de grafică produc ilustrații care pot fi transferate pe materiale adecvate.

Formatările pot fi introduse și modificate rapid. Se poate stabili și implementa ușor un tip de material pentru un public numeros. Textele pot fi revizuite, corectate și modificate în mod facil. Se pot introduce, decupa și monta sau copia porțiuni din text, în alte locuri. Textele rămân memorate în spațiul de lucru sau pe disc, putând astfel fi asigurate și regăsite. Salturile la rând nou și la pagină nouă se efectuează automat.

Greșelile de ortografie pot fi găsite și corectate rapid datorită programelor de verificare ortografică. Programele de separare în silabe ușurează separarea corectă a cuvintelor la sfârșitul rândurilor, contribuind la un aspect estetic al textului, margini mai uniforme în dreapta acestuia. Dicționarele de sinonime contribuie la evitarea repetării cuvintelor, oferind alternative.

Funcția calculatorului nu elimină obligația specialistului de a citi și a prelucra textul din punctul de vedere al conținutului, contextului și folosirii.

Stilul de redactare poate fi oficial sau neoficial. Dacă organizația sau clientul nu au un stil standard, poate fi adoptat unul prin consultarea Associated Press Stylebook and Libel Manual. Stilul AP este folosit pe larg, dar adesea cu adaptări.

Relaționistul trebuie să aleagă suportul pe care să-l utilizeze, apoi să adune informații și să le dea o formă. Atunci va avea nevoie de punere în pagină și de producție pentru a se asigura că mesajul va lua forma pe care o dorește. Producția scrisă și tipărită cuprinde identificarea vizuală: după logo-ul organizației, ilustrația sau fotografia de pe pagină, după limba folosită, după culori, caracterul tipografic, realizarea schiței sau drepturile de autor.

Exigențele stilistice de bază ale unui text corect sunt: claritatea, concizia, credibilitatea, lizibilitatea, coerența, fluența, adecvarea.

Lizibilitatea reprezintă ușurința cu care este înțeles un text. Cheia stă în proporția dintre cuvintele facile și cele dificil de înțeles dintr-un text.(Gunning, 1968) Cele mai cunoscute trei formule de lizibilitate aparțin lui Rudolf Flesch, lui Robert Gunning și lui Edgar Dale și Jeanne Chall.

Formulele lizibilității și dimensiunii umane elaborate de Flesch (Newsom, 2004)

Formula lui Flesch, determinând scorul de lizibilitate, readability score, oferă un indiciu asupra dificultății în citire și nivelului aproximativ de pregătire academică necesar pentru a citi materialul. Formula se bazează pe lungimea medie a frazelor și numărul mediu de silabe din cuvinte.

Pentru început, se aleg fragmente de text de câte 100 de cuvinte, numărul de cuvinte se împarte la numărul de fraze, pentru a obține lungimea medie a frazelor (lmf) exprimate în cuvinte/frază. Se numără apoi silabele din fiecare fragment și se împarte cifra la numărul de cuvinte pentru a obține lungimea medie a cuvintelor (lmc) exprimată în silabe/cuvânt.

Apoi valorile obținute se introduc în formula elaborată de Flesch:

Lizibilitatea = 206, 835 – (84,6 x lmc) – (1,015 x lmf)

Valoarea obținută se va încadra între 0 – 100. Cu cât este mai mare, cu atât este mai lizibil acel material. În aplicarea formulei, formele cu cratimă sunt considerate ca un singur cuvânt. La numărarea frazelor, subordonatele despărțite prin două puncte sau prin punct și virgulă sunt socotite ca fiind fraze separate.

Lizibilitatea înseamnă mai mult decât folosirea unor cuvinte și fraze scurte. Flesch a elaborat formula dimensiunii umane, care măsoară gradul de interes al cititorului. Nu este la fel de folosită ca formula lizibilității.

Dimensiunea umană = (cp/100 x 3,635) + (fp/100 x 0,314)

, unde cp sunt cuvintele personale dintr-o 100 de cuvinte, iar fp – fraze personale.

Cuvintele personale includ pronumele personale și orice alte cuvinte masculine sau feminine, frazele personale sunt citatele directe, exclamațiile, întrebările – fraze care se adresează direct cititorului. Un text este interesant dacă are o valoare mare ca rezultat.

Indicele de ceață al lui Gunning (Newsom, 2004)

Formula lui Gunning este mult mai ușor de aplicat. Ea măsoară dificultatea lecturii unui text. Și Gunning numără cuvintele și împarte cifrele la numărul de fraze pentru a obține lungimea medie a frazei. În loc să numere silabele, metoda se bazează pe numărarea cuvintelor lungi, de trei sau mai multe silabe. Exclude din numărătoare substantivele proprii. Pentru a aplica formula, se va calcula lungimea medie a frazelor și se adună cu numărul de cuvinte lungi din 100. Totalul se înmulțește cu 0,4. Valoarea rezultatei este, în mare, echivalentul gradului de dificultate.

Formula Dale – Chall

Este mai greu de aplicat deoarece necesită folosirea unei liste de 3.000 de cuvinte, cunoscute de 80% din elevii de clase primare. Lista apare anexată în cartea lui Gunning (1968). Pentru a aplica această formulă, din fragmente de text de 100 cuvinte se determină lungimea medie a frazelor ca la celelalte teste. Apoi, sunt numărate cuvintele care nu apar în listă. Formula este următoarea:

(lmf x 0,0496) + (cuvintele care nu sunt pe lista Dale – Chall x 0,1579) + 3,6365

Valorile Dale – Chall sunt, de obicei, inferioare valorilor lui Gunning.

Indicii de lizibilitate arată doar nivelul la care se presupune că înțelege un text cititorul mediu. Pentru a face lectura ușoară, nivelul textului trebuie să fie cu aproximativ două trepte sub nivelul de cultură pe care îl are publicul vizat.

Toate formulele de lizibilitate sunt aproximări, deoarece niciuna dintre ele nu poate acoperi toate variabilele care afectează lizibilitatea. Calculatoarele pot fi programate să calculeze automat lizibilitatea atunci când se introduce un fragment dintr-un text.

Un grad înalt de lizibilitate nu asigură, neapărat, succesul textului. Formulele ilustrate anterior nu sunt bune decât să măsoare simplitatea structurală. Cum sublinează și Gunning, ,,o absurditate scrisă simplu, rămâne absurditate.” (1968: 44)

Jose de Broucker (1995: 95) face legătura între lizibilitate și provocarea interesului pentru lectură, realizat prin corecta gestionare a unor elemente de scriitură.

Atenția trebuie centrată pe mesajul esențial. Contează ceea ce se dorește a comunica, dar într-un mod cât mai simplu, respectând cerința: o frază, o idee, o informație sau un singur text, un singur unghi de atac.

Claritatea seamănă dar nu se confundă cu lizibilitatea, fiind un concept mult mai larg. În principal, neclaritatea este generată de echivoc. O altă sursă principală a neclarității o reprezintă dezacordul creat între sensul figurat al cuvântului și contextul pragmatic, real al propoziției. Deși lingviștii afirmă că niciun cuvânt nu semnifică prin el însuși, sensul fiind dat de vecinătatea celorlalte cuvinte, propoziții, fraze sau paragrafe, în realitate lucrurile nu sunt așa. Prin uz, prin forța de sugestie creată de o succesiune onomatopeică, cuvintele au câteodată propria individualitate semantică, adică pot sugera un sens chiar dacă el ne este necunoscut.

A fi credibil înseamnă a fi coerent și a respecta premisa inițială. Mai corect și mai convingător este ca autorul de texte să scrie despre ceea ce vede, aude sau simte. A fi veridic înseamnă coerență pe toate planurile: sematic, gramatical, logic – argumentativ. Prin urmare, nici o abatere de la normă nu e greșită în sine. Contează tipul de subiect, stilul autorului, premisa de la care pleacă, efectul scontat.

Claritatea este ținta principală a stilului de redactare. Dacă publicul nu înțelege ce se scrie, efortul redactatorului a fost inutil. Calitățile estențiale care fac scrisul ușor de citit sunt: lungimea propozițiilor și lungimea cuvintelor.

Principiul textelor lizibile este ca majoritatea frazelor să fie scurte, iar înțelesul va deveni limpede, cititorul putând astfel să perceapă imediat relațiile dintre cuvinte. Nu toate frazele trebuie să fie scurte, deoarece pot face lectura plictisitoare. Frazele lungi sunt limpezi dacă sunt construite corect. Cheia lizibilității este, deci, lungimea medie a frazelor, care, după părerea lui Gunning, este de circa 16 cuvinte. (Gunning R., 1968: 51)

Soluția este: folosirea cât mai multor puncte și mai puține cuvinte. Cu cât conține mai puține cuvinte, cu atât este mai puternică respectiva afirmație. Premisa preluată din teoria informației este următoarea: ,,cu cât mesajul este mai redundant, cu atât est mai inteligibil.” (A. Kientz, 1971: 52)

Cosider că frazele scurte nu ușurează lectura, atâta timp cât cuvintele nu sunt inteligibile. Cuvintele lungi îngreunează lectura. Unul dintre motive este că tind să fie abstracte. Cititorii înțeleg mai repede cuvintele concrete, care evocă imagini vizuale și evită amiguitatea.

Principiile scrierii limpezi sunt: inteligibilitatea, naturalețea, varietatea, eufonia și dimensiunea umană. Textele trebuie scrise într-un mod care să le facă să sune firesc, natural, asemănător comunicării orale. Un test eficient de naturalețe este cititul cu voce tare. Dacă sunt probleme în rostire, atunci unele fraze mai trebuie prelucrate. Un procedeu eficient este redactarea unei ciorne cu subiectul ce urmează a fi dezbătut, dezbaterea subiectului cu cineva, apoi rescrierea frazei cu sintaxa corectă, asigurând sensul limpede.

Obiectivele fundamentale ale stilului, pe lângă claritate, sunt: dezvoltarea logică a ideilor și trecerea lină de la o idee la alta. Stilul trebuie să ajute la menținerea interesului cititorului. Textul trebuie să fie strălucitor, cu multe verbe active și expresii pline de viață.

Folosirea cuvinte personale ca ,,voi” și ,,dumneavoastră” ajută la accentuarea dimensiunii umane. Prin urmare, pe lângă scopul fundamental al clarității, autorii pricepuți se străduiesc să ofere naturalețe, varietate, eufonie și dimensiune umană.

Semantica este știința care studiază înțelesul cuvintelor. Practicianul de relații publice se află, în orice limbă, prins în ,,război” cu cuvintele. El ia în permanență decizii privind înțelesurile cuvintelor, astfel că importanța fundamentală a semanticii nu trebuie trecută cu vederea.

În plus, cuvintele au două tipuri diferite de sensuri: denotative și conotative. Sensul denotativ este cel din dicționarul general, acceptat de majoritatea oamenilor care au aceeași limbă și cultură. Sensul conotativ este cel emoțional, care este atribuit cuvintelor în funcție de propria dorință.

Poeta Anne Sexton avertiza: ,,cu cuvintele, ca și cu ouăle, trebuie să umbli cu grijă. Odată sparte, nu se mai pot repara.” Practicienii trebuie să aibă fler pentru a utiliza cuvinte expresive, termeni memorabili și un acut simț al cuvintelor.

Problemele de comunicare se datorează adesea semanticii. Cuvintele utilizate trebuie să aibă aceeași semnificație pentru receptori, ca și pentru autorul de texte. În alegerea limbajului, factori importanți sunt: claritatea, impactul emoțional și contextul. Cuvintele trebuie alese în mod responsabil, intuind asociațiile de idei pe care le-ar putea face receptorul și adecvând cuvântul propriu-zis la respectivul mesaj. Nu trebuie să fie atât de generale ca semnificație, încât să includă gânduri care nu au fost intenționate, dar nici așa de limitate, cât să elimine din semnificațiile dorite.

Căutați cuvinte diferite, îmbogățiți sensul și facilitați înțelegerea. În unele locuri, răsturnarea topicii reduce monotonia, accentuând acțiunea din frază. Această tehnică poate conduce, însă, la modificarea sensului. Cealaltă extremă, de a folosi un vocabular mult prea variat, constituie și ea un pericol. Acest procedeu este numit capcana ,,variația elegantă”. Credința generală este că nu trebuie folosite de două ori într-o frază același cuvânt, dar nu există nici o interdicție în acest sens.

Nu este însă nevoie de lexicoane pentru a găsi un sinonim. La fel de folositor este și un pronume. Întotdeauna dicționarul este un mijloc de a arăta dacă este sau nu potrivit cuvântul ales.

Motivul principal pentru care scriitorii vor să evite uniformizarea frazelor și repetarea cuvintelor este dorința de a crea eufonie. Un text ritmic este unul în care se folosesc corect figurile de stil și este, de obicei, mai plăcut de citit. Potrivit specialistului Keenneth E. Andersen , preocuparea principală trebuie să fie ca idelie să fie limpezi, iar mesajul să farmece mintea, și apoi încântarea urechii. (Andersen K. E., 1971: 126)

Clișeele fac ca un text să pară învechit, deoarece cuvintele sunt foarte familiare. La redactarea de texte pentru relațiile publice este nevoie de prospețime și vitalitate. Încercarea de a împrospăta un clișeu nu este recomandată, la fel ca folosirea sa între ghilimele pentru a da impresia de subtilitate.

Un autor de texte poate folosi uneori cuvinte care jignesc fără intenție. Se sugerează folosirea unui limbaj care nu subliniază genul, dar și evitarea stereotipurilor în limbaj sau în creațiile artistice.

Cunoștiințele vaste despre un subiect ajută la simplificarea acestuia și scade șansele de a face greșeli. Pericolul ca autorul de texte să folosească neintenționat jargonul disciplinei respective reprezintă un punct slab care apare invitabil. Astfel, folosirea termenilor tehnici se va evita. Se recomandă folosirea regulii de aur a simplificării lucrurilor complicate, și anume, folosirea unui limbaj simplu, adică vorbirea de toate zilele, fără cuvinte lungi și termeni tehnici. Folosirea unui asfel de limbaj cu intenția de a înșela citittorii este considerat lipsit de etică.

Semanticienii numesc limbajul înșelător – limbaj dublu. După W. Lutz (1987: 382-391), limbajul dublu are, cel puțin, patru tipuri: eufemistic, jargonul, limbajul funcționăresc (birocratic) și cel emfatic. În multe cazuri, limbajul dublu nu reușește să comunice pentru că este derutant sau vag. În alte cazuri, este înșelător, în mod deliberat.

Autorii de texte trebuie să cunoască și alt tip de jargon care poate crea probleme, cuvinte obișnuite cu înțelesuri speciale pentru membrii unui anumit grup. Cuvintele obișnuite nu sunt la fel de bune în toate contextele. Dacă un cuvânt care nu are echivalent în limbajul simplu este esențial pentru subiect, este indicată folosirea sa alături de explicații. Scopul autorului de texte este a transmite o idee, și nu de a îmbogăți vocabularul cititorilor. Cea mai utilă metodă prin care o idee și un termen nou pot fi înțelese este descrierea.

Este importantă prezentarea ideilor într-o succesiune logică. Punctul principal se enunță de la începutul materialului, cu claritate și forță, urmând ca detaliile să fie abordate mai târziu. Consider că pentru a putea înțelege lucruri necunoscute este necesară utilizarea lucrurilor cunoscute.

Expertul Luther Brock (1975: 20) spune că limbajul este destinat comunicării, iar cuvintele sunt doar o modalitate de exprimare. Mai adaugă că ,,din păcate, limbajul care este corect, în mod tradițional, este apă de ploaie – plicticos.” deoarece nu este o reflexie a felului în care vorbesc cei mai mulți oameni, iar limbajul vorbit este aproape întotdeauna mai eficient. (Brock L., 1977: 11)

Conform spuselor lui Brock, scopul redactării unui text este ca mesajul să ajungă la cititor. Regulile gramaticale ajută la atingerea lui, dar uneori se transformă în obstacole. Cum spune și Robert Gunning, regulile înlocuiesc gândirea (1968: 265). Jepsen Wilbert, expert în elaborarea de texte, observă că adesea, în redactare este nevoie de încălcarea intenționată a regulilor, de exemplu, diateza pasivă este mai diplomatică uneori.

Principalul motiv pentru care există gramatica este evitarea ambiguității. Numeroase reguli gramaticale ajută la păstrarea sensului limpede. O altă regulă care mărește claritatea este legată de importanța acordului subiect – predicat dintr-o propoziție. Se evită, astfel, confuzia în privința celui care face ceva și a ceea ce face.

În privința infinitivului cu adverb intercalat, orice autor de texte experimentat știe că, uneori, infinitivele trebuie să fie despărțite. E. B. White (1979: 141), spune că: ,,infinitivul cu adverb intercalat este alt truc al retoricii, în care urechea trebuie să fie mai flexibilă decât manualul. Intercalarea adverbului în infinitiv crează uneori confuzii, mai ales dacă introducea mai multor cuvinte transformă crăpătura într-un defileu. Nu uitați că scopul este claritatea!”

Regula conform căreia o frază nu se încheie niciodată cu o prepoziție a fost ridiculizată de câțiva lingviști remarcabili, încât puțini sunt cei care astăzi o mai respectă. Cuvintele celebre ale lui Wiston Churchill sunt cele care afirmă că regula ,,este o impertinență pe care nu o voi tolera vreodată.”

Folosirea incorectă a cuvintelor poate creea ambiguitate. Orice regulă poate fi favorabilă în anumite cazuri, și nocivă în altele. Relaționistul decide când urmează sau nu o regulă. Pe lângă un dicționar și un manual de gramatică standard, și îndreptarele lingvistice, care prezintă detaliat probleme de gramatică și de utilizare, sunt utile. O resursă utilă de cuvinte care ar trebui evitate o reprezintă dicționarul cuvintelor și frazelor care necesită atenție în utilizare, Dictionary of Cautionary Words and Phrases, publicat de Universitatea din Missouri, care cuprinde o listă de verificare de cuvinte și stereotipuri ofensatoare.

Adjectivele și adverbele se utilizează cu măsură și sunt alese cu grijă. Neologismele se folosesc doar când servesc preciziei terminologice, prescurtările se omit sau, cel puțin, sunt explicate în prealabil. Substantivarea se va evita, dinamica textului fiind dată de sensul verbelor. Acțiunea din textele pentru relații publice este în verbe – ele trebuie să țină lucrurile în mișcare, să capteze atenția și să o păstreze. Se recomandă verbele la diateza activă.

După redactarea unui text, acesta trebuie revizuit. Se urmărește împărțirea propozițiilor mai lungi în altele scurte, evitarea adjectivelor și adverbelor inutile, verificarea gradului de exagerare al superlativelor și construcțiilor comparative, se verifică dacă termenii centrali corespund și nu conțin conotații confuze, dacă structura este cea corectă – cel mai important aspect.

Sensurile cuvintelor pot fi: cognitive, se bazează pe informații și emoționale (pozitive, negative sau combinate). În textele pentru relații publice se folosesc adesea cuvinte cu încărcătură emoțională, dar este obligatorie cunoașterea, de la bun început, a emoției pe care o va provoca un anumit cuvânt publicului la care ajunge. Unele cuvinte au sensuri emoționale combinate, și pot fi extrem de periculoase deoarece oameni cu sisteme de valori diferite le atribuie înțelesuri diferite.

Prezența în număr mare a greșelilor de ortografie, poate concluziona ideea că faptele prezentate nu sunt credibile. Zicala ,,greșeala e omenească” nu constituie o scuză, ci doar o consolare. Pentru a evita excesul încrederii de sine, autorii și redactorii experimentați trebuie să se verifice ocazional cu ajutorul unor liste de cuvinte care sunt adesea scrise greșit

Majoritatea programelor de procesare de text includ un dicționar pentru verificarea ortografiei, iar unele oferă și verificarea din punct de vedere gramatical. Cele mai multe programe pentru gramatică includ și verificarea stilistică. . Sistemele computerizate nu percep cuvintele omofone, care sună la fel, dar sunt scrise diferit. Cel mai eficient s-a dovedit a fi Microsoft Word. Acesta verifică și măsura în care un text este ușor de citit, folosind formula Flesch. Poate oferi informații privind numărul mediu de fraze din paragrafe, de cuvinte din fraze și de litere din cuvinte.

Calculatorul poate semnala unele erori ortografice evidente, dar nu pe toate. Omite unele greșeli de dactilografiere. Totuși, verificarea făcută de el este folositoare. Pentru a-l corecta, se lucrează pe textul imprimat, sau se recomandă citirea textului de către altcineva. Textul se verifică și în forma finală, înainte de tipărire, înainte de a ajunge la public

Relaționiștii recomandă Îndreptarul ortografic și ortoepic, pentru corectitudinea gramaticală și ortografică.

Gramatica este legată, mai ales, de efortul de a face ca sensul să fie limpede, iar ortografia este o chestiune strict convențională. Punctuația este o combinație din cele două. Punctuația corectă este, de obicei, doar o chestiune de respectare a regulilor. Scopul de bază al acesteia este să ajungă la exprimarea limpede a sensului. Modificările subtile ale punctuației pot să schimbe înțelesul unei propoziții.

Majoritatea publicațiilor prestigioase aplică în mod consecvent un set de reguli de punctuație, foarte riguroase. Avantajul constă în faptul că cititorii pot să își concentreze atenția pe mesaj. Punctuația inconsecventă concentrează atenția asupra ei. Orice concentrează atenția asupra sa, deturnează atenția de la mesaj, obstrucționând astfel comunicarea.

Unele dintre reguli sunt importante pentru păstrarea sensului, majoritatea implicând virgula. Acestea asigură limpezimea frazelor, ajutând cititorul să nu lege propozițiile din fraze de elemente greșite. Unii autori de texte folosesc, însă, virgula în mod excesiv. Prea multe virgule duc la o îmbâcseală de cuvinte și încetinesc lectura.

Un stil adecvat din punct de vedere al exprimării corecte se remarcă prin: evitarea cacofoniilor, a tautologiilor, a repetițiilor, a construcțiilor frazale lipsite de subiect sau predicat, a barbarismelor, a prescurtărilor și elementelor de jargon cu care publicul nu este familiarizat, a excesului de neologisme și termeni tehnici.

Stilul empatic este indicat dacă cititorul urmează să se simtă implicat în considerații și să fie atras în procesul de gândire. Presupune o regândire substanțială a corespondenței, pentru mulți autori fiind dificil să gândească și să formuleze din punctul de vedere al receptorului. Cititorii se simt apelați personal și mai interesați dacă ofertele sunt formulate în stil empatic.

Concizia, a vorbi mult în cât mai puține cuvinte, îmbracă felurite aspecte. Un bun text este caracterizat prin echilibru și eficiență. Concizia ține de buna și atenta utilizare a limbii. Expresiile tautologice, repetarea aceleași idei, insistența, ticurile verbale, poncifele, elementele de legătură folosite excesiv, toate au menirea de a încărca textul, obturând semnificația și mesajul.

,,Tot ce se taie, nu se fluieră” zice un aforism popular. Esențial este ca fragmentele eliminate să nu afecteze nici expresivitatea, nici fluența stilistică sau ideatică a textului. Este o adevărată artă suprimarea ideilor fără efect advers.

Fluența, strâns legată de credibilitate, pare a fi ,,ruda cea săracă” a virtuțiilor stilistice. Cei mai expuși lipsei de fluență sunt debutanții, tinerii care nu au încă exercițiul scrisului. O cauză importantă a lipsei de fluență este trecerea brutală și inconsecventă de la o afirmație sau constatare la alta.

Expresivitatea sporește prin cuvinte care pot reda fibra lucrurilor, având o priză cât mai mare la concret, de ex., e ,,zgărie-brânză”. Des folosite și, prin urmare având o redundanță sporită, aceste expresii rămân pe mai departe puternice, surprinzătoare și capabile să genereze efect expresiv.

Structurile verbale impersonale se recomandă a se evita, deoarece acestea suferă de marele păcat al generalizării, dar și de lipsa atribuirii, un defect impardonabil (a nu se șterge nasul la masă). Caragiale a ironizat această neimplicare și fuga de răspundere narativă. Lipsa asumării sau a atribuirii duce invariabil la exprimare artificială greoaie, neconvingătoare.

La fel se vor evita și pronumele și adjectivele pronominale demonstrative de depărtare. Motivul acestei cerințe este lipsa de atribuire și senzația de nehotărâre. Comoditatea nu își are locul în exprimare, sintagma potrivită ideii de exprimat se găsește cu puțin efort.

Pe lângă situațiile flagrante (virgula între subiect și predicat), mai deranjant este excesul semnelor de punctuație. Un exemplu adecvat îl constituie punctele de suspensie obositoare și, de multe ori, inutile. Invențiile de tipul: mulțimea semnelor de exclamație, sunt și mai grave. Ghilimelele se folosesc doar atunci când se reproduce un citat.

Alături de aspectele ce vizează conținutul, aspectul grafic joacă un rol decisiv. Cu ajutorul său, materialul se transformă într-un produs de marcă ușor de recunoscut. Titlul contribuie aici ca simbol al mărcii, tipul de literă folosit de obicei, elementele ce apar în locuri bine stabilite.

Simbolurile sunt și ele părți ale texturii mesajului. Cele care sugerează prejudecăți nu sunt recomandate. Asigurarea că simbolurile ascunse din mesaj coincid cu intențiile autorului de texte este un aspect important. În trusa de unelte a simbolurilor se află cuvinte, tipuri de litere, culori și imagini de tot felul, inclusiv animații, elemente artistice, logo-uri și mărci înregistrate. Sensurile pe care le dau receptorii mesajului nu pot fi controlate, ci doar simbolurile folosite pentru a modela mesajul.

Lippman (1922) afirmă că tot mai multe organizațiile pun accent pe simboluri și design pentru a-și crea o imagine publică și recunoaștere instantanee pe scară largă. Simbolurile trebuie să fie caracteristice și adecvate pentru personalitatea instituțiilor care le utilizează.

Logo-urile sunt simboluri ale unei organizații, grup sau persoane. Se comportă similar cu chipul autorului. Logo-ul are mai multe scopuri: să facă o impresie bună, să fie ușor de recunoscut, să fie unic, să poată fi asociat corect, de către oameni, cu organizația, cauza sau cu problema respectivă, să nu îl afecteze trecerea timpului și să fie transmis cu fidelitate prin media.

Logo-ul este definit prin simplitate. Un logo trebuie să semnifice același lucru pentru toate categoriile de public. Formatul unui logo poate varia: de la un simbol abstract, la pictograme, logo-uri din litere în care numele organizației, grupării sau persoanei este scris în caractere neobișnuite, lizibile și adecvate, alt format este marca înregistrată sau simbolul descriptiv.

Preferabil este ca logo-ul să fie monocrom, chiar și pentru clienții mai înstăriți. Folosirea mai multor culori duce la imposibilitatea de a recunoaște logo-ul când apare într-o singură culoare.

În alcătuirea unui mesaj, după finalizarea părții verbale, trebuie luate în considerare câteva principii vizuale. Ele sunt importante deoarece elementele care nu se potrivesc, crează discordanță.

Echilibrul este cel mai important. Echilibrul convențional/simetric este cel în care elementele mesajului sunt egale ca pondere vizuală de ambele părți ale liniei imaginare verticale. Implică stabilitate, siguranță, autoritate și prudență. Poate să pară și ca lipsit de interes sau de imaginație, fără mișcare. Valoarea de bază este simplitatea, cititorii nu trebuie să se străduiască prea mult pentru a vedea relațiile dintre elementele mesajului. Echilibrul neconvențional este perceput ca fiind mai interesant și mai stimulativ. Un mesaj cu astfel de echilibru este considerat dinamic, atrăgător, creativ.

Ponderea vizuală constă în liniile orizontale și verticale care tind să ne stabilizeze perceperea vizuală a unui mesaj, pe când cele oblice par să creeze tensiune vizuală sau dinamică. Un singur element vizual în diagonală poate să modifice complet perceperea unui mesaj pe o pagină. Diagonalele au tendința de a șoca cititorii, dar folosite cu măsură pot fi foarte eficiente.

Contrastul: se spune că extremele se atrag. Contrastul este modalitatea principală de a semnala diferențele, prin opoziție cu asemănările. Stărnește interesul și atrage atenția, ajutând și la ancorarea ochiului, pentru a percepe mai clar elementul vizual. Se folosește pentru a sublinia, pentru a accentua, pentru a dramatiza, pentru a stârni și a atrage atenția. Aceste lucruri trebuie făcute cu măsură, fără a exagera.

Mișcarea: tiparul după care ochiul cititorului parcurge o pagină se aseamănă, într-un fel, cu un ,,S” stilizat, răsturnat. Este recomandată plasarea unui element-cheie în zona generală a centrului optic – punctul în care se întretaie linia orizontală imaginară cu cea verticală, pentru a atrage atenția asupra sa. Aranjarea elementelor crează iluzia mișcării. Plasarea elementelor se face întotdeauna astfel încât oamenii să își concentreze privirea pe pagină.

Armonia este un concept alunecos. Un mesaj este armonios dacă fiecare fragment se află acolo unde trebuie. Punerile în pagină vorbesc astfel într-un singur glas.

Unitatea este legată, categoric, de armonie, dar și de legătura dintre elementele mesajului și vizual. Un mesaj a cărui unitate este solidă, are toate toate elementele în raport de complementaritate. Unele dintre cele mai obișnuite tehnici de unificare a mesajului includ folosirea de margini, de culori și de fundal, și de elemente care au porțiuni suprapuse.

Proporțiile: elementele vizuale care au proporțiile dintre înălțime și lățime de circa 3 pe 5 sau 5 pe 3 sunt mai ușor de privit. Formele extreme verticale și orizontale nu sunt recomandate.

Fotografiile și imaginile artistice se aleg, în primul rând, în funcție de gradul lor de adecvare față de mesaj. Funcțiile esențiale ale elementelor vizuale sunt: atragerea atenției cititorilor și oferirea de informații. Ele nu reprezintă doar decorul prezentării. Fiecare element trebuie să participe la îndeplinirea scopului mesajului. Grafica nu trebuie să domine conținutul, ci să îl pună în valoare

O fotografie trebuie filtrată înainte de tipărire. Cea mai mare parte a imaginilor artistice folosite vor fi filtrare la circa 150 sau mai mult, pentru că sub această finețe nu se pot reproduce gradațiile subtile ale nuanțelor. Fotografii și artiștii profesioniști care să execute ceea ce este necesar sunt cei mai potriviți. Deși este mai costisitor, de obicei, este și mai satisfăcător. Se folosesc imagini mici și numărul elementelor vizuale se limitează la maximum două.

Ttitlurile sunt cele care structurează conținutul unei pagini. Ele accentuează ordinea orizontală și verticală, acționând static. Studiile arată că cititorul își îndreaptă întâi privirea asupra imaginilor. Poziționate asimetric, pot deveni surse de efect interesante. Repartizarea imaginilor în pagină depinde în mod decisiv de numărul lor. În cazul în care se folosește o singură imagine, ceea ce reprezintă în majoritatea cazurilor prea puțin, este preferabil ca fotografia să stea în partea de sus, unde se află și centrul de greutate al paginii.

Imaginile trebuie să fie așezate la dreapta sau la stânga. Dacă sunt pătrate, pot sta în stânga sau în dreapta, înconjurate de text. Dacă au formă neregulată, nu este indicată amplasarea în stânga blocului de text pentru că dă aspectul unei margini neregulate. Imaginile se inserează înainte de margine sau în afara marginii, dar niciodată între margine și muchie. Nu se deplasează niciodată elementele din pagină în jurul unor spații goale. Elementele vizuale, titlul și blocul de text se vor așeza întotdeauna, astfel încât spațiul gol să se deschidă spre exteriorul paginii

În alegerea unui element vizual, se verifică statutul lui din punct de vedere al dreptului de autor. Dacă are copyright, se solicită acordul celor în drept.

Culoarea transmite un mesaj. Felul interpretării culorilor este, cu siguranță, strict subiectiv. Preferințele cromatice sunt complexe, fiind influențate de comportamentul emoțional, de modul de viață, de sex, de vârstă, de gusturile privind moda. Autorii de texte trebuie să fie conștienți de aceste tendințe și să descopere cele mai obișnuite reacții emoționale pe care oamenii le au la culori. Asociațiile referitoare la culori sunt guvernate și de cultura cititorului.

Unele mesaje nu au nevoie de nicio culoare, iar altele obligă la folosirea ei. Culorile au trei calități: nuanța – sinonimă cu termenul de ,,culoare”, valoarea – gradul de luminozitate sau de întunecime a culorii, și saturația – intensitatea sau strălucirea culorii.

Hârtia are mai multe culori. Culoarea poate afecta reproducea coloră a nuanțelor mai deschise. Compoziția hârtiei poate să întărească semnificația mesajului sau să îi dăuneze, atunci când este prezentat în formă tipărită, astfel că imaginea de pe monitor nu reprezintă o sursă de încredere.

Hârtia este clasificată după utilizare: de lux; cretată – indicată pentru reproduceri de cea mai bună calitate, etc. Stabilirea tipului de hârtie nu se referă doar la faptul că aceasta să fie ecologică, ieftină și reciclabilă, ci trebuie luate în considerare și celelalte caracteristici ale ei. Prin termenii ,,ediție de lux” și ,,ediție de masă” devine evident faptul că prin intermediul hârtiei, se transmit și alte mesaje în afara celor prevăzute.

Reproducerea culorilor la tipar este precisă, datorită folosirii procesului de îmbinare a culorilor Pantone Color Matching System – un limbaj internațional al culorilor în care acestea sunt identificate prin numere. Intaglio sau tiparul adânc este renumit pentru calitatea excepțională a reproducerilor color și pentru redarea de calitate foarte bună pe diferite suprafețe.

Culoarea fundalului nu trebuie să deranjeze conținutul. Cele mai potrivite sunt culorile pastelate blânde, cum ar fi nuanțe deschise de verde, galben sau ocru, albul, sau un gri deschis cu maximum 15% negru, 10% ideal. Culorile închise se evită complet. Pe un fundal întunecat, literele sunt imposibil de descifrat, iar inversarea culorilor, astfel încât literele să fie albe pe fond întunecat, obosește rapid ochiul cititorului. Fundalul, poate să interfereze cu elementele vizuale, dacă nu este ales cu grijă.

Utilizarea funcțională a culorii poate determina caracterul și ținuta documentului. Folosirea culorilor nu are un scop decorativ, ci este un mijloc esențial pentru dirijarea lecturii. Cadrele sau elementele de culoare îl orientează pe cititor spre zonele importante ale paginii. La alegerea culorilor se va ține cont ca acestea să nu fie dominante, deoarece informațiile imaginilor și textelor vor fi astfel estompate. De aceea, se recomandă limitarea la un număr redus de nuanțe. Culoarea, alături de logo-ul organizației, contribuie la popularitatea mărcii.

Principiile de design al mesajului sunt stăpânite de multe organizații. Ele știu ce formă să dea mesajelor și le repetă suficient de des pentru ca publicul vizat să le observe și să le țină minte. Principiile de design al mesajelor includ integrarea perfectă a cuvintelor, imaginilor, mișcării, într-un mesaj care transmite ușor și limpede o idee publicului-țintă. De obicei, cele mai reușite mesaje uimesc prin simplitatea lor.

Îmbinarea cuvintelor, elementele vizuale, încadrarea în pagină, tipul de literă, culoarea, toate se combină în imaginea proiectată. Partea verbală a mesajului este ingredientul principal. El trebuie să determine alegerea și folosirea tuturor celorlalte elementele ale mesajului. Trebuie să existe coerență în stil, de la un mesaj la altul și de la un mijloc de comunicare la altul.

Caracterul tipografic este o serie de forme de literă, care fac mesajul vizibil. În acest sens, acesta este un mod de comunicare vizual. Un caracter tipografic include toate literele din alfabet, semnele de punctuație, cifrele și celelalte elemente cum sunt ghilimele, parantezele, etc.

Tipul roman are piciorușe, extensii la extremitățile literelor, care le fac ușor de citit. Tipul fără piciorușe se numește grotesc, sans serif. Un sans serif curat și frumos poate fi adecvat pentru titlurile scurte, dar nu și pentru texte lungi, întrucât obosește ochiul. Pentru paginile cu mult text se alege una dintre cele mai ușor de citit litere, de tipul Roman sau cu piciorușe. Tendința cititorilor este de a parcurge cu privirea rândurile.

K. Tinkel face distincția între caracterul citeț și cel lizibil (1996: 40-44). Ea este de părere că cel citeț se referă la ușurința cu care sunt distinse literele, iar cel lizibil la aspectul dactilograf (mărimea, spațiile, mărimea casetei, mărimea rândurilor, aranjarea în pagină, ș.a). Recomandă scrierea cu caractere naturale și cu spații mici, alineat la primul rând dintr-un paragraf, evitarea contrastului mic și a literelor prea mici dacă publicul are probleme cu vederea, evitarea desenelor cu linii foarte subțiri, cu cerneală colorată sau pe hârtie colorată, dacă lumina este insuficientă. La imprimare există posibilitatea ca textul să fie șters.

Tipul de litere are personalitate. Forma literelor a fost percepută din totdeauna ca element artistic. Folosind programe adecvate, se poate atribui cuvintelor formă de spirală, de valuri, etc. Totuși, nu trebuie exagerat.

Utilizarea corectă a caracterului tipografic depinde de două elemente:

Lizibilitatea – calculatorul pune la dispoziție o mare varietate de caractere. Primul criteriu după care se alege tipul de literă este lizibilitatea. Consultarea unui expert în tipografie ajută la siguranța cu privire asupra lizibilității unui anumit caracter. Aceasta este deosebit de importantă în scrierea unui text lung. Lungimea articolului este impusă, probabil, de necesitatea includerii unor informații vitale, iar blocurile lungi de text obosesc rapid cititorul. Alegerea unui caracter tipografic puțin mai greu de citit, crează singur probleme mesajului.

Adecvarea – conceptul este mai alunecos ca cel al lizibilității. Ea se referă la calitățile conotative ale unui tip de literă.

Alegerea caracterului corespunzător de literă și a exigențelor legate de acesta pot fi hotărâtoare pentru succesul materialului. O literă care apare astăzi ca ultra-modernă, peste câțiva ani se poate perima și să lase indiferent publicul vizat.

Pentru fiecare tip de scriere există diferite variante, așa-numitele caractere. Fiecare caracter servește unui anumit scop.

Litera normală sau dreaptă: folosește pentru corpul de text și este optimă pentru citire. Are variante de litere subțiri sau albe (light).

Litera cursivă (italic): este o variantă a literei normale, nu se utilizează la corpul de text, ci apare în subliniere în text. Este foarte potrivită pentru evidențierea citatelor.

Litera neagră: adecvată pentru titluri sau pentru sublinierea cuvintelor. Literele negre, bold, semi-negre și extra-negre se regăsesc, adesea, pe un fundal colorat.

Litera neagră cursivă: este o combinație între cele două tipuri anterioare.

Litera capital: redată prin majuscule de dimensiuni diferite. Se recomandată la evidențieri în interiorul unui text, pentru nume sau locuri, și pentru titluri, dar nu pentru corpul de text. Litera capital este folosită drept preferință pentru realizarea elegantă a cuprinsurilor. Acest tip de literă este rar folosit în practică. Vizibilitatea textului este redusă comparativ cu variantele de scriere normală, însă influența optică este mult accentuată. Aceasta este motivul pentru care verzalele apar des pe paginile de titlu.

Litera îngustă: se poate aplica la toate tipurile de literă menționate anterior. Acest caracter este necesar pentru a înmagazina mult text în defavoarea lizibilității. Litera îngustă este concepută ca atare sau forțată electronic.

Litera lată: este opusul celei înguste. Îndeplinește doar funcția de componentă decorativă.

(Brielmaier, 1999:156)

Înălțimea literei este etalonul vertical al unui alfabet, începând cu prelungirea de jos și sfârșind cu cea de sus. Aceasta se măsoară în puncte și se referă la mărimea corpului de text și distanța dintre rânduri. Se recomandă font-uri între 10-12 puncte. Font-ul Helvetica se folosește des la antetele și în titlurile structurale mărite. Este potrivit și pentru faxuri, se poate scrie și cu caractere aldine, cursive sau subliniate, realizându-se în acest mod, evidențierea anumitor porțiuni de text.

În majoritatea materialelor generale, mărimea literei este între 8-12. Spațierea se referă la distanța dintre rânduri, uneori nu se lasă spații între rânduri. Adesea, pentru a mări lizibilitatea, se face o spațiere de 1-2 puncte. Numărul de rânduri poate fi determinat doar după ce se cunoaște lățimea rândurilor. Cel mai folosit stil este Times New Roman, corp 12, tip de literă cu piciorușe sau tip de literă cu piciorușe serif type.

Intervalele dintre rânduri sunt, de obicei, la distanță de un rând, totuși se poate varia suplimentar. În cazul scrierii la un rând, se recomandă spațierea rândurilor cu un punct mai mult decât scrisul. Începutul rândurilor (adresarea, textul), este la 24,1 mm de marginea din stânga a filei, iar căpătul rândului la 0,1 mm de marginea din dreapta filei. Dacă un text mai scurt trebuie să apară mai voluminos, se poate lărgi, în mod corespunzător, marginea din dreapta a paginii și astfel se câștigă câteva rânduri.

Alegerea inspirată a graficii ajută la obținerea unui aspect coerent, care să atragă privirea. Unul dintre elementele de maximă importanță este tipul de literă sau font-ul. Nu se utilizează mai mult de două tipuri de literă, folosite exclusiv pentru blocul de text și al doilea tip pentru titluri și subtitluri. Sunt recomandate font-urile larg răspândite.

Litera aleasă trebuie să includă, pe lângă forma dreaptă de rând, cel puțin patru variante: italic, italic condensat (forma mai îngustă), italic extins (forma mai lată) și aldine bold. În general, acestea acoperă perfect nevoile autorului de texte. Literele înclinate sunt mai greu de citit. Dacă trebuie înclinate, să nu fie cu mai mult de 15 grade. Este esențială consecvența în privința stilului ales.

Textul trebuie să fie perfect ajustat pentru a determina cât spațiu va ocupa, având o anumită lungime, și cât trebuie să fie scris pentru a umple un spațiu prestabilit. Uneori, ambele condiții sunt importante. Pentru a adapta textul, redactorul trebuie să cunoască specificațiile de dactilografiere.

Manualul de tehnici de redactare arată când se folosesc majusculele, cum se fac prescurtările și ce titulatură se folosește pentru anumite persoane. Se pot întrebuința forme de încadrare a blocului de text, dar limitat, măști și blocuri de culoare pentru a da varietate, păstrând totuși coerența aspectului general. Spațiul de deasupra unui subtitlu trebuie să fie cam de două ori mai mare decât cel de dedesupt. Spațiile dintre rânduri nu trebuie să depășească mărimea literei.

Cea mai importantă decizie privind utilizarea spațiului gol ține de mărimea marginilor paginii, de sus și de jos, din stânga și din dreapta. Cu cât este mai albă pagina, cu atât mai mici pot, dar nu este obligatoriu, să fie marginile. Spațiul dintre text și elementele artistice trebuie să fie cel puțin cât mărimea textului.

Rândurile prea lungi, față de mărimea literei, reduc ușurința și viteza lecturii. Se recomandă ca rândul să aibă 60 de semne Puteți calcula lungimea rândului pe baza mărimii literei. Lungimea rândurilor influențează lizibilitatea. Este indicată folosirea sistemului de numărare a semnelor.

Sistemele computerizate pot arăta încadrarea unui text în spațiul destinat lui. Această funcție ușurează sarcina adaptării literei la text, deoarece calculatorul execută pe loc. Niciodată spațiul nu trebuie să domine conținutul. În cazul în care nu se pot exclude părți din text fără a afecta sensul, se poate modifica mărimea literei sau a spațiului în care trebuie să se încadreze textul.

În structurarea textului, de mare importanță nu sunt doar estetica și preocuparea de a stârni și menține interesul, ci și evidențierea sau punerea în umbră a unor aspecte, prin modul în care sunt plasate.

Măsura accentuărilor este impusă de grupul – țintă al materialului. O așezare corespunzătoare în pagină este arta accenutării potrivite. Ca mijloc de accentuare, pot fi folosite font-uri speciale, imagini, culoare, tot ce iese în evidență pe fondul corpului de text. O pagină care conține puține accentuări are nevoie de o repartizare cât mai eficientă a acestora, iar una cu multe accentuări trebuie să le asigure o ordine strictă, pentru a nu cădea în haos.

Rândul de titlu este, din punctul de vedere al dimensiunilor corpului de literă, cel mai important element, dorind să se detașeze vizibil de celelalte elemente grafice. Placheta de titlu se poate afla în mijlocul sau în stânga paginii. A doua variantă este mai modernă. În reorganizare, titlurile nu mai trebuie centrate. În majoritatea cazurilor, titlul este plasat central, excepție făcând doar titlul cu caractere foarte mari. Dacă este realizat cu același tip de scriere ca și corpul de text, dacă este realizat cu litere negre (bold) sau de alt gen, toate acestea depinde de dorința tehno-redactorului.

După titlu urmează textul. Lectura poate începe prin intermediul unei letrine, o literă mărită de la începutul paragrafului îngropată în text, care dă startul pentru cititor în lecturarea textului. În cazul în care începutul textului este situat în apropierea titlului, atunci se poate renunța la ea. Dacă însă, din punctul de vedere al spațiului, începutul textului este situat mai departe de titlu, inițiala este întotdeauna necesară.

Modificarea prezentării este adesea, mai simplă decât schimbările de text. Introducea literelor îngropate contribuie la îmbunătățirea aspectului estetic. Scopul este să facă mai lizibil un text lung, dar folosirea sa nu trebuie să prejudicieze fluiditatea lecturii. În principiu, primul rând al unui aliniat poate fi deplasat cu un cuvânt spre dreapta. Dimensiunea acestuia depinde doar de gust, putând avea 3-5 mm. Sfârșitul materialului trebuie pus în evidență prin semnătura autorului sau printr-un logo.

Alinierile de text sunt de patru tipuri:

Alinierea în bloc (justify). Toate rândurile sunt la fel de late, coloanele fiind ordonate. Fluxul citirii este concentrat asupra coloanei respective. Strictețea sa are ca rezultat claritatea și lizibilitatea. Dezavantajul îl constituie dependeța lizibilității de lățimea coloanei. Cu cât o coloană este mai îngustă, cu atât mai des apar despărțiri în silabe, pentru a se obține aceeași lățime a rândurilor;

Alinierea la stânga: se citește la fel de ușor ca și precedenta, deoarece începutul rândurilor este unitar. Prin ritmul său ondulat, împiedică despărțirile prea dese de cuvinte. Reprezintă un dezavantaj mare pentru paginile prezentate sub forma unor coloane înguste. Corelat cu imagini și alte elemente tipografice, acest stil crează un aspect dezordonat. Este recomandat pentru titluri sau pentru o prezentare omogenă.

Alinierea la dreapta – datorită începutului dezordonat al rândurilor, acest tip de aliniere nu este potrivit pentru textele mai lungi deoarece ochiul este foarte solicitat în timpul procesului de citire. Poate fi folosit doar pentru o notă scurtă sau pentru comentarii la imagini.

Alinierea centrată – este, datorită aspectului dezordonat, nepotrivită pentru coloane de text alăturate. Se folosește doar pentru titluri.

Atunci când se încheie redactarea, se stabilește formatul lucrării și modalitatea de distribuire. Programele de calculator permit inserarea cu ușurință a schemelor și ilustrații. În cazul documentelor oficiale, adesea, de elementele grafice se ocupă un grafician. Pentru textele scurte, formatul de 8,5 pe 11 țoli (A4) este cel mai potrivit. Dacă imaginile și grafica sunt importante, este nevoie de foi mai mari. Formatul obligă, de asemenea, la cântărirea atentă a avantajelor dispunerii pe verticală sau orizontală a conținutului. Un text pe verticală este mult mai greu de citit.

Concluzie:

Acest capitol ajută la ,,dezvelirea” materialelor de relații publice, analizând caracteristicele acestora din prisma viitorului specialist de Relații Publice. De reținut este faptul că în redactarea unui material este esențial, în primul rând mesajul, așezarea lui în pagină, cuvintele și mesajul tranmis prin simbolurile folosite, iar mai apoi forma. Este recomandat ca ambele să aibă o pondere egală, și să nu se neglijeze una în detrimentul celeilalte.

Capitolul 2: Diploma

2.1. Rolul diplomei

Conform Dicționarului Explicativ al Limbii Române, diploma este un act oficial eliberat de o instituție de învățămât, un corp sau un ordin onorific. Aceasta certifică pregătirea profesională a unei persoane, un anumit titlu sau grad. Este un document de distincție pentru merite deosebite obținute de un participant la un concurs sau un nivel atins, confrom unor scale de măsurare. În Evul Mediu, diploma era act de înnobilare, prin care se acorda unei persoane anumite privilegii sau libertăți.

2.2. Contextul istoric

Inițial, toate diplomele erau scrise de mână, din cauza lipsei preselor de tipar. Tipărirea diplomelor se făcea pe hârtie mare, dar acum se realizează pe hârtie de format A4, cu excepția majorității instituțiilor de învățământ din nordul Franței, care emit diplome pe hârtie de format A3 sau mai mare. (https://en.wikipedia.org/wiki/Diploma, accesat la 05.05.2016)

Primele diplome de înnobilare au fost emise în secolul al XIV-lea de împăratul Carol al IV-lea. După destrămarea Regatului Ungariei, în secolele XVI-XVII, , principii Transilvaniei au emis ei înșiși diplome, în locul regilor Ungariei, pentru servicii deosebite sau ca distincție în luptele armate. Acest act era înscrisul prin care o persoană obținea din partea unui monarh un titlu nobiliar.

Diplomele purtau semnătura domnitorului, fiind contrasemnate de cancelar și de un secretar, și validate cu marele sigiliu. Ele erau scrise pe pergament (în realitate pe piele de miel, vițel sau capră) și aveau dimensiuni variabile. De obicei, reprezentarea blazonului se făcea în colțul stâng sus al documentului, imediat sub numele emitentului, într-un pătrat sau dreptunghi. Blazonul reprezenta o scenă unică, irepetabilă, concepută numai pentru cel înnobilat, simbolizând faptele pentru care i se acorda acest titlu. Diplomele erau validate cu sigiliul mare, atârnat, în ceară naturală sau introdus într-o cutie din lemn și legat de pergament printr-un șnur.

Pentru redactare s-au folosit cernelurile pe bază de substanțe vegetale extrase din frunze, fructe, scoarță de arbori și unele substanțe chimice (funingine amestecată cu ulei vegetal si cu țuică). Se întrebuința cerneală de culorile: brună, neagră, verde, galbenă și roșie.

(https://ro.wikipedia.org/wiki/Diplomă_de_Înnobilare, accesat la 05.05.2016)

Câteva dintre cele mai cunoscute diplome de pe teritoriul românesc, în contextul istoric sunt:

Diploma Cavalerilor Ioaniți: constituie un importatnt izvor documentar pentru istoria românilor. Emisă de Cancelaria regelui Ungariei, Bela al IV-lea, în iunie 1247, aceasta transmitea informații cu privire la existența a cinci formațiuni statale românești pe teritoriul Munteniei. Ceea ce n-a remarcat în mod deosebit istoriografia românească în text este pasajul care se referă la interdicția cavalerilor de a coloniza, în teritoriul primit, cu populație din regatul Ungariei, respectiv din Transilvania. Această precizare dezvăluie importanța documentului, privind procesul de continuitate a românilor din Transilvania.

(http://www.dacoromania-alba.ro/nr14/diploma_cavalerilor.html, accesat la 07.05.2016)

O altă diplomă importantă este diploma militară eliberată pe 2 iulie 133, sub domnia împăratului Hadrian. Documentul conține informații legate de împărțirea Daciei Romane. Dacia Porolissensis este menționată ca unitate administrativă existentă la data emiterii acestui act, așadar cu un sfert de veac mai devreme decât se știa inițial. Informațiile au fost amplificate prin descoperirea, în același mediu arheologic, a unei alte diplome militare, emisă la data de 10 august 123. În text se fac referiri la provincie, la armata romană, la militarii – veterani și familiile lor, consulii din acel an și populațiile provinciale. În același timp, se exprimă aspectul esențial de stabilitate și continuitate a elementelor social-etnice și a structurilor romane în provincie.

(http://www.gherlainfo.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=3273:o-diploma-militara-romana-veche-de-aproape-2000-de-ani-descoperita-la-gherla-a-schimbat-datele-istoriei&catid=1:latest-news, accesat la 07.05.2016)

Diploma Leopoldină: a fost un act adoptat la 4 decembrie 1691 de către Leopold I, rege al Ungariei, al Boemiei și împărat al Imperiului Habsburgic, prin care se instaura dominația habsburgică în Transilvania. Prin acest document, s-a menținut sistemul bazat pe cele trei națiuni privilegiate și pe recunoașterea celor patru religii „recepte”, românii fiind în continuare excluși din viața politică, iar confesiunea ortodoxă rămânea marginalizată. A ținut loc de constituție a Transilvaniei un veac și jumătate, până la revoluția din 1848 (până în martie 1849). În 18 puncte se stabilesc principiile după care urma să fie condusă Transilvania în cadrul Imperiului Habsburgic, garantând statutul separat al principatului. Diploma confirmă toate donațiile și privilegiile făcute de principii Transilvaniei, inclusiv în Partium (comitatele vestice) și menține cele trei legi ale țării: Tripartitum, Approbatae Constitutiones, Compilatae Constitutiones. (Smeu, 1997: 132)

(http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Diploma_Leopoldină, accesat la 13.05.2016)

2.3. Redactarea diplomei

Diplomele au un caracter exclusiv, adresându-se unui public specific. În redactarea lor se mizează, în primul rând, pe autenticitate, pe unicitate și pe caracterul distinctiv, în raport cu celelalte materiale de relații publice.

Pentru a realiza o diplomă, se poate utiliza programul Word, care nu este greu de operat.
Întâi se alege aspectul paginii, de tip portret (vertical) sau peisaj (orizontal) și dimensiunile marginilor. Se alege un font pentru ramă. Putem insera o imagine de fundal, care apoi se formatează, alegând dimensiunea corespunzătoare ramei. Următorul punct este aspectul imaginii și se optează încadrarea în spate pentru a putea scrie ea. Se poate modifica luminozitatea și contrastul imaginii pentru ca textul să fie lizibil. Urmează redactarea textului și pasul final, tipărirea.

(http://danbotoman.blogspot.ro/2011/03/diploma-in-word-usor-de-facut-cum-sa-ti.html, accesat la 13.05.2016)

Tehnologia digitală oferă posibilitatea ca aproape fiecare instituție să aibă cel puțin un printer color, iar diplomele se pot produce intern, cu personalizările necesare, fără a mai apela la tipografii. Aspectele din domeniul tehnologiei au evoluat foarte mult, astfel că pe lângă programele de redactare, există și generatoare de diplome, în care trebuie doar să introduci textul iar modelele sunt preformatate.

În redactarea unei diplome se folosește stilul juridico – administativ. Acesta se utilizează în relațiile oficiale, ca modalitate de comunicare eficientă în acte și documente de natură administrativă, diplomatică, politico-economică, juridică,etc. Documentele respectă normele limbii literare, fiind precise, clare, iar o multiplă interpretare a mesajului nu este permisă. Nu se admite folosirea subiectivității sau afectivității; rezultă că documente sunt formale, impersonale și obiective, fără trimiteri artistice (figuri de stil). Stilul este hotărât, simplu, concis și clar. Textul trebuie să fie coerent, fără greșeli gramaticale. (https://www.scribd.com/doc/14166741/Stiluri-ti-texte-functionale-ale-limbii-romane, accesat la 29.05.2016)

2.4. Elemente de conținut

Materialul este caracterizat prin tipul de literă, culorile, fundalul, aspectul și formatul paginii. Titlul, aliniatele și alte semne vizuale pot mări nivelul de inteligibilitate.

Dimensiunea diplomei ajunge până la formatul A3 (42 cm x 29,7 cm). Personalizarea acesteia se realizează pe tipar digital, în policromie, pe carton mat, lucios sau carton texturat.  Cel mai utilizat format este cel A4, cu aspect de portret sau peisaj.

Literele trebuie să fie lizibile. Se pot utiliza culori, în special în titlul diplomei, pentru a atrage atenția și a ieși din anonimat. Pentru blocul de text nu este recomandat. Creativitatea este cea care dictează alegerea culorii de font, a mărimii caracterelor. Se pot folosi majuscule, litere de tip capital, litere îngroșate sau cursive, important este ca textul să se înțeleagă.

Diploma poate să aibă un fundal colorat sau o imagine în spate. Se recomandă inserarea de imagini cu o paletă de culori deschise, care să pună în evidență ceea ce este important, și anume mesajul. De regulă, se folosește o singură imagine și logo-ul instituției. Se pot folosi imagini de tip portret ale unor personalități pentru a reprezenta cu succes specificul evenimentului respectiv.

Aspectul paginii trebuie să fie unitar, textul să se armonizeze cu imaginea. Întreg materialul trebuie să fie adecvat din punct de vedere vizual și textual cu evenimentul în sine. Toate formatările trebuie mânuite cu grijă pentru a nu încărca materialul. Materialele sunt tipărite pe hârtie de calitate superioară, lucioasă, în întregime color. Se produc facil, rapid, și cu costuri modice. Diplomele trebuie să se remarce printr-un aspect impresionant.

2.5. Elemente de identificare

Elementele de identificare ale diplomei sunt: timbru, ștampila, semnătura și destinatarul. Diplomele se regăsesc în domenii multiple și sub diverse forme. Diplomele necesită personalizări speciale, deosebite și de rezistență îndelungată. Un element de identificare a diplomelor este reprezentat de timbrul sec. El simbolizează oficializarea diplomelor printr-o manieră elegantă și eficientă.

Ștampila seacă marchează permanent și poate conține orice fel de siglă sau element grafic. Amprenta poate conține text și sigla sau logo-ul instituției. Prin folosirea sa, documentul este asigurat deplin împotriva falsurilor. Aplicarea timbrului sec se face după ștampilarea documentelor și durează câteva secunde. El autentifică permanent originalitatea documentului.

(http://www.stampileok.ro/Produse2/Timbre%20Seci/Timbru%20sec%20Diplome.html, accesat la 29.05.2016)

Ștampila obișnuită este potrivită pentru actele care trebuie trimise prin fax sau copiate, dar pot fi astfel falsificate rapid. Se recomandă aplicarea manuală pe materialul tipărit, pentru ca diploma să nu trezească suspiciuni. Nu se recoamndă folosirea unei ștampile colorate, ci doar cea normală, albastră. Pe ștampilă apare sigla și denumirea emitentului. O diplomă care nu este ștampilată nu pare a fi veridică.

La semnarea unei diplome se recomandă semnătura de mână, și nu tipizată, pentru a susține originalitatea documentului.

Destinatarul este cel mai important aspect al diplomei ca element de identificare deoarece lui i se atribuie acest act. Și aici se recomandă scrierea manuală a numelui. Numele trebuie să fie citeț și complet, dar și redactat corect. Pentru a pune accentul pe destinatar, diploma este astfel construită ca numele acestuia să apară central.

2.6. Formule specifice și elemente de conținut

Antetul cuprinde denumirea instituției emitente și sigla/logo-ul color al acesteia. Dacă se folosește flancarea cu ștamplilă sau timbre, aceasta trebuie să apară în colțul din dreapta, sus.

Textul începe cu denumirea tipului de diplomă, scris de regulă cu majuscule, colorat, sau fără majuscule, dar cu litere cursive. Font-ul este diferit de cel din blocul de text. Mărimea font-ului rămâne la alegerea autorului de texte. Sub tipul diplomei se poate nota numărul ediției, dacă este vorba despre un concurs sau un eveniment periodic.

Blocul de text începe cu formula ,,se acordă…”. Urmează funcția sau calitatea destinatarului, numele acestuia și, în funcție de context, prilejul atribuirii sau evenimentul ce a avut loc. În cazul funcțiilor oficiale (ministru, ambasador) formula de adresare este ,,Excelenței Sale" urmată de funcția respectivă.

Adresarea se face cu numele complet, urmat de genul persoanei. Numele se scrie citeț, de preferat să fie scris de mână. Numele se scrie de mână mai ales în cazul unor concursuri, deoarece nu se poate preconiza care vor fi câștigătorii. Scrisul de mână transmite impresia de adresare directă, de apropiere, de apreciere și importanță față de premiant. Atenția este importantă atunci când se folosește scrisul de mână, deoarece nu este profesional să apară un nume greșit sau o mâzgălitură.

Majoritatea conțin un modul de text prefabricat, un tipar care se aplică fiecărui destinatar, lăsând de completat doar spațiul numelui. Un avantaj evident al insert-urilor este că mesajul ajunge la o persoană selectată. Nu se folosesc abrevieri și nici un titlu dacă autorul nu este sigur că acesta este corect. Se recomandă verificarea cu exactitate a denumirilor de organizații și a numelor de persoane.

Numele emitentului trebuie întotdeauna să fie dactilograf, la fel ca și funcția acestuia. Se scrie mai întâi funcția și apoi numele. Semnătura apare sub nume. Uneori se poate semna și în numele conducerii instituției. Încheierea se plasează, de obicei, cu 2-3 rânduri sub text. Data se scrie în stânga, jos

(http://www.scritub.com/literatura-romana/gramatica/Engleza-pentru-birou8424202311.php, accesat la 02.06.2016)

2.7. Specii de diplomă

Există diverse tipuri de diplome:

Diplome de merit;

Diplome sau certificate de participare la diverse evenimente (concursuri, festivaluri, cursuri, etc);

Diplome aniversare;

Diplome de excelență;

Diplome de studiu;

Diplome personalizate sau haioase, etc.

(http://www.imagineata.ro/diplome.html, accesat la 02.06.2016)

Cea mai prestigioasă diplomă este cea de excelență. Diploma de excelență reprezintă o distincție onorifică cu caracter simbolic, menită să promoveze cariere de succes pentru cei merituoși, consecvenți și devotați. Se înmânează unor persoane care își desfășoară activitatea profesională, într-o instituție publică sau organizație privată, remarcându-se prin performanțe deosebite.

Diploma de excelență se poate acorda și persoanelor juridice, respectiv instituțiilor publice sau organizațiilor private din țară sau din străinătate, cu ocazia aniversării unor evenimente festive sau jubilee legate de înființarea instituțiilor publice sau deschiderea activității organizației private, precum și pentru alte rezultate deosebite. (http://www.timponline.ro/cj-criteriile-pentru-titlul-de-cetatean-de-onoare-completate-cine-poate-primi-diploma-de-excelenta/, accesat la 04.06.2016)

Diplomele cele mai des folosite sunt cele de participare. Cele mai importante sunt diplomele de studiu, care sunt necesare la angajare. Diplomele aniversare, de merit și de excelență se acordă în cadrul unor situații speciale. Mai noi apărute sunt speciile de diplomă personalizate sau haioase, care au condus la desacralizarea conceptului fundamental al acestui document.

2.8. Recunoașterea internațională a diplomelor

Nu există un sistem european de recunoaștere automată a diplomelor universitare. Dacă se dorește efectuarea unor cursuri postuniversitare într-o altă țară din UE, trebuie urmată o procedură națională pentru recunoașterea nivelului de studii sau a diplomei universitare în țara respectivă. Se verifică din timp dacă diploma este sau nu recunoscută în țara respectivă. Guvernele țărilor UE răspund de sistemele de educație și au libertatea de a aplica propriile norme, inclusiv în materie de recunoaștere a calificărilor universitare.

(http://europa.eu/youreurope/citizens/education/university/recognition/index_ro.html, accesat la 04.06.2016)

Pentru a înregistra o diplomă și pentru a o întrebuința în străinătate, este nevoie ca aceasta să fie tradusă în limba engleză sau în limba statului respectiv, de către un specialist.

În România, Centrul Național de Recunoaștere și Echivalare a Diplomelor (CNRED), este principalul punct de contact pentru recunoașterea profesională. Centrul funcționează ca direcție în cadrul Ministerului Educației și Cercetării. Se ocupă de acceptarea unei diplome sau act de studii ca autentice (eliberate de o instituție de învățământ acreditată în țara de proveniență).

Evaluarea documentului se face în funcție de: tipul de program de studii, numărul de credite transferabile, conținut, formare, domeniu, specializare, calificare profesională (Supliment la diplomă), prin comparație cu sistemul românesc de învățământ, în vederea stabilirii nivelului pe care acestea le conferă în învățământul românesc.

Prin procedura de vizare se verifică și se certifică autenticitatea și legalitatea actului de studiu și a înscrisurilor de pe acest act. Procedura se aplică pentru statele care solicită apostilarea sau supralegalizarea actelor de studii. (http://www.cnred.edu.ro/, accesat la 04.06.2016)

2.9. Originalitatea și specificul diplomei

Diferența dintre un document original și unul fals constă, în general, în prezentarea aspectul documentului, tipul de hârtie folosit, grosimea și culoarea ei. Se recomandă ca diplomele originale să se păstreze, pentru că în timp ele se pot pierde sau deteriora. Pentru a putea utiliza o copie a unei diplome, aceasta trebuie legalizată de către un notar. (http://www.citehr.com/431192-difference-between-original-certificates-fake.html, accesat la 04.06.2016)

Conform site-ului Agenda de Iași, un profesor român, care preda la o universitate din SUA, a explicat că valoarea academică a certificatului este pur formală, dacă nu este acordat în urma unor cursuri, note luate la cele cursuri și o lucrare finală notată. Diplomele sunt asemănătoare cu certificatele, dar acestea sunt acordate de instituții de învățământ sau tehnice. (http://www.agendadeiasi.ro/Cultura/ministrii-nu-stiu-sa-faca-diferenta-intre-diploma-si-certificat-rovana-plumb-ministrul-mediului-a-declarat-ca-are-diploma-de-la-george-washington-university.html, accesat la 04.06.2016)

2.10. Emiterea diplomelor

Ceremonia de înmânare a diplomelor este, de obicei, însoțită de rostirea discursurilor de către cei premiați, ca semn de mulțumire. Cadrul în care are loc premierea este unul oficial. Criteriile pe baza cărora se pot acorda diplome sunt:

finalizarea unor studii;

performanța în cadrul unui concurs sportiv, muzical;

simpla participarea în cadrul unui eveniment, concurs, seminar, etc;

o activitate deosebită;

în cazul unor diplome personalizate, cu orice ocazie.

Premierea se face, de regulă, în mod direct, fiind însoțită de o strangere de mână, care semnifică tot mulțumirea, la fel ca și discursul. Pe lângă diplomă, premianții pot primi plăcuțe, medalii, sume de bani, flori, sau produse realizate de instituția emitentă.

2.11. Desacralizarea și industrializarea diplomelor

Un subiect nou în redactarea de materiale pentru ocazii speciale este reprezentat de diplomele industrializate. Actualmente, distincția unei persoane nu mai înseamnă un moment unic, ci el poate fi trăit în fiecare zi. Pe piață au apărut modele noi de diplome care se pot atribui oricui, în orice împrejurare și pe aproape orice motiv.

Diplome cu titlul de ,,cea mai bună mamă”, ,,diplomă de oltean”, ,,diplomă de cei șapte ani de acasa” și altele, sunt nenumărate și cât mai diverse și creative. Scopul lor este același, să ofere celui premiat un sentiment aparte, de recompensare simbolică, dar trece mai mult spre haios. Consider că este important să ne limităm în această privință deoarece, atunci când vor fi ocazii reale de premiere, acele momente nu vor mai avea aceeași importanță pentru noi.

Concluzie: Diploma reprezntă un document unic, ce trebuie redactat cu atenție, punând accentul pe evenimentul emiterii și pe cel premiant. Diplomele au un stil aparte de redactare, păstrând aceleași caracteristici cu majoritatea instituțiilor emitente. Pe lângă conținutul corect și lizibil, aspectul complementar conținutului, originalitatea este un alt aspect important. Semnificația și recunoașterea sa constau în acest lucru.

Capitolul 3: Studiu de caz: Diplomele în uzul CCIAT

În ultimul capitol al acestei lucrări voi prezenta modele de diplome și voi analiza aspectul acestora din punct de vedere contextual și al elementelor vizuale. În vederea obținerii corpusului reprezentativ pentru lucrarea mea, m-am adresat Camerei de Comerț, Industrie și Agricultură Timiș (CCIAT). Materialele mi-au fost puse la dispoziție de către doamna Rodica Olinic, purtător de cuvânt în cadrul acestei instituții.Colecția analizată conține diplome oficiale, în principal cele de la CCIAT, diplome găsite pe internet, diplome personale, dar și modele haioase.

Diploma reprezintă un material special de relații publice, specific prin conținut, însemnătate și modul de emitere. Redactarea unui material de acest tip este importantă pentru instituții, prin imaginea pe care o creează pentru membrii sau publicul lor. Pentru o instituție care reprezintă interesele mai multor organizații-membre, importanța diplomelor în cadrul evenimentelor speciale este accentuată. Acesta este motivul pentru care am ales să studiez modul de elaborare al diplomelor, în primul rând din cadrul CCIAT.

Metodele de cercetare

Metodele de cercetare utilizate în partea aplicativă vor fi analiza documentelor și comparația. În analiza materialelor, aspectele importante sunt elemetele vizuale (de ex., design-ul) și cele de conținut (în special formulele de gratulare). Analiza este principala metodă. Comparația o voi utiliza doar în cazul diplomelor emise de aceeași institușie, unde apar modificări, în special de tip vizual, pentru a identifica aceste schimbări și utilitatea lor sau, după caz, continuitatea, dar și între modele de diplomă aflate în contrast una cu cealaltă, prin aspect și conținut.

Descrierea instituției CCIAT

Camera de Comerț, Industrie și Agricultură Timiș este o organizație neguvernamentală, de utilitate publică, non-profit, creată pentru a reprezenta, apăra și susține interesele membrilor săi și ale comunității de afaceri.

CCIA Timiș este organizată pe șase secțiuni, ce corespund domeniului principal de activitate al membrilor săi: Agralim, Industrie, Construcții, Servicii și competitivitate, Electro-tehnologia informației și comunicațiilor, Comerț – Turism – Transport.

CCIA Timiș se implică activ în realizarea de acțiuni ce vizează asigurarea, la nivel regional, a unui mediu de afaceri solid, colaborând cu instituțiile și autoritățile administrației publice, județene și locale, precum și cu structurile regionale, în scopul dezvoltării economico – sociale a zonei, inclusiv prin parteneriate de tip public – privat.

Cel mai important lucru este că este unica instituție căreia i-a fost atribuită competența legală de a realiza, anual, Topul firmelor din județul Timiș, un barometru al realității economice județene, ce reprezintă, totodată, o recunoaștere a meritelor și performanțelor obținute în anul precedent, de către oamenii de afaceri și de către firmele administrate de aceștia. În fiecare an, firmele care au înregistrat rezultate deosebite, sunt premiate în cadrul festivității de decernare a diplomelor și trofeelor de excelență. Aici, redactarea diplomelor joacă un rol deosebit. (http://www.cciat.ro/cciat_Despre_noi, accesat la 08.06.2016)

Diplomele în uzul CCIAT

Printre diplomele emise de CCIAT, cele mai multe sunt de tipul aniversar, de merit sau de tip premiu. Diploma de aniversare pentru firma Azur este un exemplu concret.

Aceasta începe cu titlul, care specifică tipul diplomei. Titlul este scris cu majuscule. Subtitlul cuprinde formula de adresare către instituție, într-un mod simplu, ,,Instituția X”. Urmează apoi textul, care este compus din trei aspecte: mulțumirea/ felicitarea: ,,în semn de prețuire”, motivul pentru care se acordă diploma și contribuția adusă de firma respectivă.

Formula arată prin cuvinte distinse, importanța și respectul acordat firmei premiante de către emitent. Firmei i se acordă diploma deoarece a împlinit o anumită vârstă, în care își manifestă activitatea în mod productiv și în raport cu emitentul. Specific tipului de diplomă aniversară, textul cuprinde vârsta pe care o împlinește pe piața muncii firma respectivă.

Caracterele cu care este redactat materialul sunt lizibile, pronunțate prin caractere de tip bold, iar font-ul este unul citeț. Nu sunt elemente decorative. Diploma este una tip model, care se adresează mai multor destinatari posibili, deoarece se poate adapta numele și numărul anilor de existență, în funcție de context.

DIPLOMA ANIVERSARĂ

Instituția X

în semn de prețuire pentru X ani de tradiție și continuitate pe piața românească, pentru activitate prodigioasă, succese remarcabile și contribuție pro-activă la dezvoltarea economico-socială a regiunii.

Următoarea diplomă se aseamănă cu modelul anterior, scrisul este lizibil, caracterele sunt citețe, nu sunt exagerări sau contraste, font-ul este normal. Spre deosebire de primul model, această diplomă are doar titlul și subtitlul îngroșate.

Materialul începe tot cu titlul centrat, cu majuscule, subtitlul centrat, la fel ca primul model, lăsând posibilitatea completării spațiilor punctate, în funcție de situație. Formula de gratulare este în același stil, iar textul conține aceleași trei aspecte. Aparte sunt motivele de emitere a diplomei și contribuția firmei. Apare aceeași caracteristică a diplomei aniversare, și anume vârsta firmei în cauză.

În plus, la sfârșitul materialului apare elementul care sugerează adaptabilitatea diplomelor, fiind acordată în același stil și altor instituții.

DIPLOMA ANIVERSARĂ

Studioului …

în semn de prețuire și recunoaștere a X ani de profesionalism, echidistanță și disponibilitate în reflectarea activității Companiei X și a comunității de afaceri timișene.

idem

Televiziunii X

Modelul următor reprezintă o diplomă de excelență. Tipul de caractere este, la fel ca la celelalte modele, normal, îngroșat, titlul cu majuscule și centrat. Subtitlul este diferit prin faptul că se acordă unei persoane și se specifică funcția și instituția pe care acesta o reprezintă. Textul cuprinde două aspecte, formula de gratulare și motivele premierei. Scrisul este lizibil. Caracteristic pentru diploma de excelență este faptul că se acordă unei singure persoane, lucru evidențiat în subtitlu și în text.

DIPLOMA DE EXCELENȚĂ

Domnului X, funcția

Instituția reprezentată

în semn de prețuire pentru perseverență, tenacitate și fidelitate față de Compania X și valorile acesteia, ca membru activ și partener principal timp de x decenii al … .

Modelul următor de diplomă de excelență este redactat în același stil caracteristic CCIAT, același font și caracteristici ale acestuia. Specific este al doilea rând al titlului, care este scris cu minuscule și spații punctate, pentru a completa, pe scurt, motivul acordării diplomei. Urmează subtitlul cu denumirea instituției, persoanei laureate și funcția acesteia. Textul este scurt, cuprinzând detalierea motivului pentru care se acordă diploma. Formula de felicitare se poate spune că lipsește aici, deoarece nu există apare una specifică.

DIPLOMA DE EXCELENȚĂ

pentru …

Fundației X

Prof.univ.dr. X, funcția deținută

pentru dezvoltarea și promovarea strategiei de …

Modelul cu numărul cinci din uzul CCIAT este reprezentat de o diplomă de merit. Este un model simplu și concis. Titlul este scris cu majuscule, subtitlul se adresează unei instituții, textul este îngroșat și scris cu litere citețe. Textul prezintă pe scurt motivul înmânării diplomei. Diferit de celelalte modele este faptul că în text se schimbă tipul de caractere. Cosider că este o alegere neinspirată deaorece premiantul poate concluziona că nu i s-a oferit atenția cuvenită, că nu reprezintă un interes pentru emitent sau poate fi o greșeală de redactare.

DIPLOMA DE MERIT

Instituției X

pentru cea mai mare investiție în activitatea de …

Modelul șase este tot al unei diplome de merit. Se păstrează aceleași caracteristici ca ale modelelor de mai sus, aparte fiind doar faptul că în formulare de felicitare, la conjuncția ,,și” se folosește un alt tip de caractere pentru a evidenția cele două motive de premiere.

DIPLOMA DE MERIT

Societății X

pentru spirit inovativ și creativitate în …

Modelul șapte este unul pentru trofeul de excență. Aici titlul este scris cu minuscule, scrisul nu este centrat. În titlu apare numele organizației sau al persoanei și funcția deținută de aceasta. Textul nu cuprinde o formulă de gratulare, ci doar meritele pentru care se premiază.

Trofeul de Excelență pentru … – dr. X, funcția …

Descrierea meritului instituției de a fi premiată

În următoarea parte, voi analiza câteva formule gratulare dintr-un centralizator de diplome aniversare al CCIAT. Majoritatea formulelor au specific ,,în semn de prețuire”, sintagmă care crează efect mai mare asupra celui premiat. Formulele prezintă diferitele motive de emitere a diplomei într-un mod coerent.

Formula A este des întâlnită în diplomele CCIAT, folosind cuvinte distinse și explicând, într-un mod firesc, motivul de premiere.

Formula D este mai puțin solemnă ca formula A, deoarece cuvintele nu au aceeași importanță, ea se axează mai mult pe motivul de felicitare, și nu pe relația cu destinatarul.

Formula J se caracterizează prin motivul premiat, care pare a fi unul aniversar : ,,pentru longevitate, continuitate și fidelitate…din anul X…până în prezent.” Asemănător ca model de diplomă este și textul formulei L.

Formula N se adresează în mod special angajatului Rodica Olinic. Acest tip de diplomă poate fi unul de merit sau de excelență, fiind subliniată și perioada de desfășurare a activității în cadrul instituției.

Formula O este una mai puțin potrivită deoarece textul este mai lung decât din cele menționate anterior.

Formulele se pot adapta și pentru alte tipuri de obiecte de premiere (trofee, plachete), prin reducerea textului la un titlu. De asemenea, formulele se folosesc și pe post de discurs al celui emitent, la decernarea acestor diplome.

CENTRALIZATOR DIPLOME ANIVERSARE

A.În semn de prețuire pentru contribuția adusă la prestigiul și notorietatea de care se bucură astăzi compania/firma X ca pol de dezvoltare sinergică a comunității de afaceri din …

1. Dl-ui X … președinte al …

2. Biroul X – președinte…

3. …

B. For the prodigious and pro-active contribution to the prosperity of the European business community and to increasing economic competitiveness.

C. For the prodigious and pro-active contribution to the economic flourishing of X region

D. For the prodigious activity in promoting bilateral economic and commercial links and the contribution to the prosperity of the cross-border region.

D. În semn de recunoaștere a calității de vârf de lance a sistemului cameral românesc, motor al dezvoltării economice durabile a României

E. În semn de prețuire pentru contribuția adusă la promovarea valorilor naționale și europene în scopul dezvoltării economice durabile a Județului X și creșterii bunăstării cetățenilor:

F. În semn de prețuire pentru contribuția adusă la promovarea valorilor naționale și a județului X în Europa, pentru o economie durabilă și competitivă.

În semn de prețuire pentru contribuția adusă la promovarea valorilor naționale și europene în scopul dezvoltării economice durabile a Orașului X și creșterii bunăstării cetățenilor:

G. For the prodigious activity in ensuring a supportive business climate and for the endeavour to develop bilateral economic and commercial links.

H. În semn de prețuire pentru sprijinul nemijlocit și asistența oferite în implementarea cu succes a programelor și proiectelor finanțate

I. In semn de prețuire pentru contribuția la formarea generației tinere, în vederea integrării și afirmării acesteia în viața social-economică europeană:

J. În semn de prețuire pentru longevitate, continuitate și fidelitatea față de organizație ca membru X din anul … până în prezent:

L. În semn de prețuire pentru fidelitatea față de compania X și pentru activitatea de …

M. În semn de prețuire pentru profesionalism, implicare și devotament față de valorile companiei X și ale sistemului cameral românesc

N. În semn de prețuire pentru….

Rodica OLINIC, angajat CCIAT 1990-2010

O. În semn de prețuire pentru sprijinul acordat și disponibilitatea dovedită în mediatizarea și reflectarea cu profesionalism și echidistanță a activităților organizației noastre și ale mediului de afaceri.

P. În semn de prețuire pentru continuitate și reflectarea cu veridicitate și profesionalism a activitatea Camerei și a membrilor acesteia.

În semn de prețuire pentru contribuția la realizarea lucrării monografice a istoriei companiei X în contextul mișcării camerale europene.

Ca semn al prețuirii pentru contribuția la dezvoltarea relațiilor economice și comerciale bilaterale și pentru sprijinul acordat firmelor timișene în promovarea produselor și serviciilor lor pe piața sârbă, compania X acordă Diploma și placheta aniversară

+ Diplomă de Membru de Onoare al CCIAT – 41 de cci teritoriale (vezi anexa X)

###

Alte diplome emise de Camerele de Comerț din țara

Diploma cu numărul nouă este una aniversară. Design-ul este simplu și de efect, mizând pe contrastul de culori. În partea de sus apare centrat numele instituției emitente, împreună cu sigla acesteia. Urmează apoi anul curent și evenimentul desfășurat, scrise cu majuscule pentru a ieși în evidență. Motivul premiat este scris atât în text, cât și ca subtitlu, dorind să atragă atenția prin caractere caligrafice, diferite cu celelalte din material, dar și printr-o culoare aurie, care dorește să sugereze importanța seminificativă a aniversării. Culoarea aurie duce cu gândul, în primul rând la aur, iar atribuirea acesteia la subtitlu poate semnifica faptul că anii de existența au fost unii foarte productivi, importanți.

Materialul continuă cu titlul ce anunță tipul de diplomă. Caracterele sunt și aici caligrafice, font-urile sunt mărite. Ca un subtitlu este scrisă și denumirea instituției premiată, literele sunt normale, majuscule. Urmează textul cu formula specifică CCIAT ,,în semn de prețuire pentru…” și vârsta aniversată. În stânga jos apare localitatea și data, iar în dreapta jos, numele emitentului, adică reprezentantul instituției emitente, și semnătura. Materialul este lizibil și are un aspect care atrage atenția în mod pozitiv. (vezi anexa 1)

Numărul zece este un premiu. Design-ul este asemănător cu cel al diplomei cu numărul nouă. Acest fapt indică continuitate în stil. Spre deosebire de modelul anterior, aici apare în colțul din dreapta sus numărul ediției evenimentului, scris cu cifre aurii, cu aceeași semnificație ca modelul precedent. O altă deosebire o reprezintă anul evenimentului, care apare scris cu efect de umbră. Titlul este scris cu minuscule. Subtitlul conține motivul de premiere, fără formulă de gratulare. Urmează numele instituției premiantă scris cu majuscule, apoi categoria la care se încadrează aceasta, activitatea acesteia, pe scurt, dar și tipul de întreprindere. În colțurile din stânga și dreapta apar aceleași informații ca la diploma cu numărul nouă. (vezi anexa 2)

Diploma cu numărul 11 reprezintă tot un premiu, de această dată, de o importanță mai mare, fiind un premiu național. Deși diploma este emisă de Camera de Comerț și Industrie a României, așezarea elementelor de text este asemănătoare cu cea utilizată și de CCIAT. Deosebirile constau, în primul rând în imaginea de fundal. Aici fondul este alb, completat de simbol vizual, asemănător unei blazon, de culoare roșie, pentru a ieși în evidență, și este așezat centrat. Tot de culoare roșie este și denumirea și sigla instituției emitente.

Numele evenimentului și tipul de diplomă este scris cu litere caligrafice, de dimensiuni mai mari ca restul textului. Numărul ediției evenimentului este scris cu cifre romane. Lipsește formula de gratulare, textul fiind compus din numele instituției premiată, scris cu caractere îngroșate, majuscule. Urmează categoria de încadrare la premiere, tipul de întreprindere și activitatea desfășurată de aceasta. Aceleași informații ca la modelul precent apar și aici în colțurile de jos, iar sub dată apare, în plus, seria diplomei. (vezi anexa 3)

Diploma cu numărul 12 este o diplomă de merit. În partea de sus este scris numele instituției emitente, încadrat în stânga și dreapta de siglele colore ale acesteia. Materialul continuă cu titlul care anunță tipul de diplomă. Literele au font mai puțin citeț, și sunt mai mari, în comparație cu restul textului. Pe același principiu este redactat și numele evenimentului.

Sub titlu se află numele instituției premiantă și locul ocupat în clasament. După numele evenimentului, sunt scrise, cu caractere de tip bold, domeniul și grupa de activitate, dar și categoria de încadrare a instuției. În colțul din stânga-jos este seria diplomei și data eliberării, pe mijloc apare o altă siglă a instituției, iar în colțul drept este numele persoanei reprezentante a instituției emitente și semnătura acestuia. Fundalul este simplu, monocrom, alb, efectul se obține prin culoarea titlurilor și prin culoarea siglelor. Un element nou este reprezentat de o linie diagonală de culoarea drapelului național. Formula de felicitare lipsește.

Personal, consider că acest tip de diplomă nu este potrivit deoarece este prea încărcat. (vezi anexa 4)

Următoarea diplomă este una ce reprezintă un premiu. Aceasta începe cu denumirea instituției, încadrată de siglele monocrome ale ei, de aceeași mărime cu scrisul. Urmează titlu ce arată că materialul este o diplomă, scris cu majuscule, de mărime mare, pentru a se evidenția în raport cu restul documentului. Numele evenimentului este scris tot cu majuscule, culoarea folosită este aurie, pe același principiu enunțat mai sus.

Nu este utilizată nici o formulă de gratulare. Mai apoi apare numele instituției premiatnă, scris cu majuscule, iar literele sunt îngroșate. După aceea este scris locul pe care aceasta se clasează, fiind tot de culoare aurie, semnificând faptul că este situată pe cea mai înaltă poziție din clasament. Materialul continuă cu secțiunea de încadrare și tipul întreprinderii. Informațiile din colțurile de jos, stânga și dreapta, sunt aceleași ca la celelalte modele analizate. Și aici formula de felicitare lipsește.

Fundalul este simplu, monocrom, iar contrastul este realizat între culoarea alb a acestuia și culoarea textului. Acest material are în plus o margine cu modelul drapelului național. (vezi anexa 5)

Modelul următor este, după părerea mea, realizat greșit deoarece este mult prea încărcat, conține foarte mult text, sunt prea multe elemente de diferențiere, textul apare și pe verticală și pe orizontală. Consider că este cel mai eronat model din cele analizate, datorită design-ului îmbâcsit.

În partea de sus apar numele instituțiilor emitente, de o parte și de alta a documentului, scrise cu majuscule și însoțite de sigle colore. În mijloc sus este anul curent, scris cu cifre mari. Urmează denumirea evenimentului de premiere, scris în prima parte cu majuscule și litere foarte mari, continuat apoi cu minuscule și litere caligrafice. Textul are efect de ramă, literele fiind conturate cu o altă culoare. Numele instituției este scris cu majuscule.

Urmează locul câștigat, iar categoria de încadrare este scrisă în colțul din stânga jos, deasupra de semnătură. Data este redactată la mijloc, iar în dreapta-jos apare o a doua semnătură. Fundalul este alb, constrastând cu literele de culoare albastră. Pe fundal mai apare și o imagine de tip blazon, tot de culoare albastră, dar este ștearsă, și la prima vedere nu se înțelege ceea ce vrea să simbolizeze. Lipsește formula de felicitare.

Elementele noi sunt cele de pe verticală, în stânga și dreapta apar site-urile instituților emitente, în culori albastru și portocaliu. (vezi anexa 6)

Diploma următoare este tot de acordare a locului întâi. Numele instituției emitente este scris cu roșu, aliniat spre dreapta, deasupra având sigla în culoarea albastră. Titlul este scris cu majuscule de culoare roșie, caractere îngroșate. Textul este centrat. Locul ocupat este scris tot cu majuscule îngroșate, dar de culoare albastră.

Urmează denumirea instituției premiante, scrisă, de asemenea, cu majuscule. Textul cuprinde apoi domeniul de activitate și încadrarea în categoria de întreprinderi. În continuare apare motivul premierei. În partea din stânga este scrisă data, iar în dreapta numele, funcția și semnătura emitentului – scrisă de mână, alături de ștampila instituției. Fundalul este alb, atenția fiind captată de imaginea unei frunze – imagine color, pe care este scris numele evenimentului, anul curent și vârsta pe care evenimentul o împlinește. Formula de gratulare lipsește. (vezi anexa 7)

Următorul model este al unei diplome de excelență. Orientarea paginii este pe verticală, de tip scrisoare. Sus este scrisă denumirea instituției emitente, cu majuscule, și sigla acesteia, ambele în culoare roșie. Numele eveniementului este scris cu majuscule, literele sunt mai mari și culoarea aurie.

Urmează denumirea tipului de diplomă, scrisă tot cu majuscule de culoare roșie, cu literele cele mai mari, în comparație cu restul textului. Lipsește și aici formula de gratulare. Materialul cuprinde și denumirea instituției care va fi premiată, scrisă tot cu majuscule și litere bold, apoi cu minuscule este scris locul câștigat, domeniul de activitate scris cu majuscule și categoria de încadrare.

În colțul din stânga – jos este seria diplomei, localitatea și data. În colțul drept apare reprezentantul și semnătura tot de mână. La mijloc apare un model nou, un fel de timbru sec sau sigiliu, care ține de originalitatea diplomei. Fundalul documentului este alb, iar marginea roșie. (vezi anexa 8)

Modelul cu nr. 16 este al unei diplome pentru locul I. Sus apare sigla și denumirea instituției emitente, în culoarea roșie, apoi pe mijloc, cu majuscule, litere îngroșate și tot în roșu este scris titlul, urmează apoi motivul premierei, scris cu minuscule îngroșate de culoare neagră.

Materialul continuă cu numele instituției premiantă, scris cu majuscule, urmează locul în clasament, scris tot cu litere îngroșate, domeniul și grupa de activitate, dar și dimensiunea întreprinderii. Jos, în stânga și dreapta, apar numele reprezentanților instituției emitente și semnătura acestora.

Design-ul este simplu și de efect, prin combinarea culorilor deschise de alb și crem, cu roșu. Formula de gratulare nu este prezentă.(vezi anexa 9)

În continuare, voi prezenta trei tipuri de diplome/certificate de onoare. Ele sunt redactate pe același principiu. În partea de sus apare titlul scris cu majuscule. Urmează subtitlul care specifică tipul diplomei, scris cu majuscule și caractere bold, apoi numele premiantului așezat centrat și scris de mână, iar la sfârșit meritul pentru care se emite diploma. Documentul se încheie cu semnătura de mână a emitentului.

Text 1 DIPLOME/Certificate de Onoare

Se acorda prezenta DIPLOMA DE ONOARE doamnei / domnului ______________________________________

pentru activitatea deosebita de recunoastere a valorilor si a drepturilor femeilor romane de pretutindeni si a femeilor in general, impotriva abuzurilor de orice fel si pentru o lume mai buna.

Semnatura Semnatura Semnatura

Text 2 DIPLOME/Certificate de Onoare

Se acorda prezenta DIPLOMA UNIFERO Surorii Emilia TRIF si Casei “Sf. Iosif” din Odorheiul Secuiesc pentru dedicarea cu care salveaza si indruma vieti neprihanite ale copiilor orfani, a celor proveniti din familii nevoiase sau a celor abuzati.

Semnatura

Text 3 DIPLOME/Certificate de Onoare

Se acorda prezenta DIPLOMA UNIFERO Prof. Dr. Claudiu MATASA pentru activitatea sustinuta de prezentare si pastrare a identitatii, culturii si stiintei romanesti, si pentru suportul acordat demersurilor organizatiei noastre pentru recuperarea femeilor romane aflate in diverse situatii de abuz si violenta…

5. Alte modele de diplomă

Modelul 17 este o diplomă pentru locul II. În partea de sus este scrisă denumirea instituției emitente, cu majuscule. Urmează numele instituției premiantă, scris cu majuscule, sediul acesteia, tipul diplomei scris cu majuscule de culoare albastră și caractere foarte mari comparativ cu textul. După aceea este scrisă poziția din clasament, categoria întreprinderii, numele evenimentului și anul curent.

În stânga jos este scrisă localitatea și data emiterii, iar în colțul din dreapta jos este semnătura urmată de funcția și numele reprezentantului. Fundalul este simplu, cu o imagine colorată pe mijloc, ce semnifică un simbol. Documentul este încadrat de o margine discontinuă. Nu este prezentă formula de felicitare.

Consider că nu este o alegere potrivită poziționarea unei imagini colorate pe centru, dacă textul se suprapune, deoarece culorile estompează vizibilitatea acestuia. Recomand reglarea culorilor din imagine spre transparență, sau poziționarea sa în afara textului. Scrisul alb nu este evidențiat pe un fundal cu nuanțe deschise. (vezi anexa 10)

În modelul următor se observă păstrarea stilului de poziționare a informațiilor. În schimb, s-a modificat design-ul documentului. Fundalul este în două culori și are o grafică asimetrică. Simbolul vizual apare în partea din stânga sus, nu se mai suprapune cu textul. Pentru tipul de diplomă se folosește culoare roșie, pentru a contrasta cu albastrul din fundal. Aici, scrisul alb se poate distinge, în comparație cu modelul anterior. Și în acest model lipsește formula de felicitare. (vezi anexa 11)

Diploma următoare este de responsabilitate socială. Acest tip de diplomă nu este foarte cunoscut. Titlul diplomei este arcuit, scris cu majuscule, iar caracterele sunt mari. Urmează denumirea companiei, locul câștigat în clasament scris cu albastru, categoria de activitate și secțiunea de încadrare după dimensiunea instituției.

Este scris apoi motivul de acordare a diplomei. În stânga jos apare semnătura scrisă de mână, la mijloc numele și sigla evenimentului desfășurat, dar și numărul ediției, iar în dreapta este scrisă data. Fundalul este simplu. Lipsește și aici formula specifică diplomei. Ea atrage prin forma titlului. (vezi anexa 12)

Următorul model este al unei diplome de onoare. La fel ca celelalte modele, sus apare numele instituției emitente, scris cu majuscule. Titlul diplomei este scris tot cu majuscule, dar cu dimensiunile cele mai mari din text. Titlul este încadrat de siglele color ale instituției. Urmează numele persoanei premiantă, scris tot cu majuscule. După aceea este scris motivul de premiere, iar numărul aniversării este îngroșat pentru a fi evidențiat. Tot centrat apare și data, iar în colțuri apare numele reprezentanților instituției care premiază. Fundalul seamănă cu un material făcut din lemn, pentru a fi în concordanță cu tipul instituției emitente, Suplimentar, în partea de jos apare o dungă în culorile drapelului național. Formula de gratulare lipsește. (vezi anexa 13)

Diploma cu nr. 21 este o diplomă de mulțumire. Fundalul este alb, iar marginea este roșie, cu o formă de valuri. Întâi este scrisă denumirea evenimentului, cu majuscule, apoi apare numărul ediției, data și locația de premiere. Cu majuscule și caractere foarte mari este scris tipul de diplomă. Urmează motivul de acordare a diplomei și numele celui premiant, scris de mână. Textul se încheie tot cu numele evenimentului. În colțuri apare locația și data – stânga, iar în dreapta sigla și denumirea organizatorilor. Nu este prezentă formula de felicitare. (vezi anexa 14)

Modelul următor este o diplomă de excelență, care nu este realizată în stilul clasic. Textul este așezat centrat, încadrat de un spațiu alb, asemănător unei pagini asimetrice, cu scrisul ca cel de mână. Titlul este scris cu litere de culoare roșie. Urmează numele persoanei premiantă și motivul de înmânare a diplomei.

Apoi apare numele instituției emitente cu majuscule de dimensiune foarte mare în comparație cu restul textului, logo-ul color și sloganul acesteia. În stânga jos este scris numele reprezentantului instituției de emitere și semnătura făcută de mână. Fundalul este aparte, deoarece este compus dintr-un colaj de poze cu diverse locații din țară, pentru a arata specificul instituției și motivul premiat. Diploma nu are o forumlă de gratulare.(vezi anexa 15)

Un exemplu de diplomă industrializată este exemplificat de următorul model. Diploma se acordă cetățenilor europeni. În colțul din dreapta, sus, apare numele instituției emitente, de această dată o grădiniță, și adresa sediului. Titlul este arcuit, de culoare galbenă, scris cu majuscule și caractere foarte mari. Urmează numele premianților și îndrumătorul acestora, locația și motivul emiterii diplomei. Lipsește și aici formula de felicitare.

Fundalul este albastru și scrisul galben, pentru a corespunde cromatic cu drapelul Europei. Apar câteva imagini aranjate în mod simetric. În partea din stânga – jos va semna educatoarea, iar în dreapta – jos, directorul. Un element distinct este imaginea cu drapelul Europei încadrat de mesajul aniversar, fiind și numele evenimentului desfășurat, dar și data evenimentului și locația. (vezi anexa 16)

Diploma următoare este tot un exemplu de diplomă industrializată, datorită motivului de emitere. Diploma are în partea de sus numele instituției emitente, scris cu majuscule. Urmează titlul diplomei, scris în culoarea roșie, cu majuscule și caractere foarte mari, și motivul premierei. Apoi apare numele celui premiant, lipsind formula de felicitare, clasa, localitatea și motivul pentru care a fost premiat. Se specifică ,,unicitatea” diplomei prin faptul că nu se poate cumpăra. În colțuri sunt spații de semnat pentru părinții celui premiat, iar în mijloc – jos, apare o imagine cu o tocă, ceea ce indică ,,importanța” studiilor absolvite, dar și data emiterii diplomei. Documentul are un fundal deschis, iar marginile sunt asemănătoare unei rame de tablou. (vezi anexa 17)

Ultima diplomă de tipul celor industrializate este cea de oltean. Diploma începe cu titlul, scris cu majuscule îngroșate, dar și cu minuscule, având cele mai mari caractere din text. Textul cuprinde o scurtă ,,descriere a celui premiant”. În partea stângă jos apare o formulă de gratulare inedită, iar în colțul din dreapta este scris un fragment dintr-o piesă specifică acestui tip de diplomă. Fundalul este simplu, documentul este încadrat de margine, iar elementele vizuale sunt reprezentate de câteva imagini tot în concordanță cu subiectul diplomei. Acest tip de diplomă este unul haios, dorind să atragă atenția și amuzamentul, deci nu are un caracter oficial. (vezi anexa 18)

6. Diplome personale

Diploma următoare este una de participare. Sus apare numele instituției emitente, adresa și datele de contact, dar și sigla acesteia. Scrisul este în nuanță de gri, iar numele este scris cu majuscule. Urmează tipul diplomei scris cu majuscule, tot cu nuanță de gri, dar literele sunt îngroșate și culoarea este mai puternică. Textul continuă cu numele instituției și a persoanei premiante, scrise de mână și cu majuscule, urmează motivul acordării diplomei, denumirea evenimentului și a organizatorului.

Evenimentul este scris cu caractere îngroșate pentru a se distinge de restul textului. Documentul continuă cu un tabel pentru funcțiile, numele și semnăturile reprezentanților instituției emitente. În partea de jos apare sigla și numele finanțatorului implicat în organizarea evenimentului. Fundalul este simplist, culorile sunt alb și albastru. Formatul diplomei este mai mic decât cel de A4. Nu este prezentă formula de felicitare. (vezi anexa 19)

Următoarea diplomă este una de participare. Sus este scris numele instituției emitente. Titlul diplomei este mai mare ca mărime față de restul textului, este scris caligrafic, cu litere italice și de culoare albastră, iar litera ,,o” din diplomă este înlocuită cu o planetă pentru a se apropia de motivul emiterii documentului.

Textul continuă cu descrierea tipului de diplomă, numele premiantului, instituția pe care acesta o reprezintă, dar și numele și data evenimentului. Textul este scris cu caractere îngroșate. În colțuri sunt scrise funcția, numele și semnătura de mână a reprezentanților emitenți. Apare și ștampila aplicată tot manual, iar în mijloc, sigla instituției de emitere. Fundalul este într-o nuanță de galben, iar diploma este încadrată de o margine asemănătoare unei imagini din spațiu, tot pe motivul accentuării evenimentului desfășurat. Nu apare formula de gratulare. (vezi anexa 20)

În continuare, voi analiza o diplomă de studii. Numele instituției emitente, scris cu majuscule, apare în partea de sus a paginii. Urmează titlul diplomei, scris cu majuscule, caracterele sunt mari în comparație cu textul, și de culoare galbenă. Urmează numele premiantului, instituția reprezentată, localitatea și motivul acordării premiului.

În partea stângă-jos și dreapta-jos sunt funcția, numele și semnătura de mână a reprezentanților instituției emitente, dar și stampila instituției. La mijloc este data evenimentului și sigla instituției. Numele premiantului și locul ocupat sunt scrise de mână. Fundalul este în tonuri deschise de crem și albastru spre colțuri, elementele vizuale sunt compuse din imagini de tip șablon, care sunt difuze, și din marginea de încadrare a documentului reprezentată printr-o spirală. Formula de felicitare nu apare. (vezi anexa 21)

Modelul următor este o diplomă de absolvire a unui anumit grad din cadrul unui concurs sportiv. Documentul are scris, în partea de sus denumirea instituției emitente, însoțită în dreapta și stânga de siglele color ale acesteia. Titlul diplomei este scris cu majuscule.

Urmează textul scris în totalitate cu majuscule. Acesta începe cu formula de gratulare ,,ca recunoaștere a…”, continuând cu motivul premierei. Numele premiantului este scris de mână, la fel și gradul obținut și domeniul de activitate. Textul se încheie cu o declarație de originalitate și reecunoaștere a diplomei în sistemul corespunzător activității. În colțul din stânga sunt completate de mână numărul de înregistrare și data emiterii diploei. În colțul din dreapta apare ștampila, funcția și numele reprezentantului instituției emitente, dar și semnătura făcută de mână și site-ul instituției. Fundalul este într-o nuanță deschisă, cu litere specifice culturii acestui sport. Documentul se încheie cu un mesaj transmis de reprezentant. (vezi anexa 22)

Diploma analizată în continuare este una de merit. Aceasta are în colțul din stânga sus, numele și sigla color a instituției emitente. Urmează titlul diplomei scris cu litere mari și cu caractere de tip capital, titlul este subliniat. Textul continuă apoi cu numele premiantului, instituția reprezentată și categoria de încadrare (specialitatea), scrise de mână. Sunt scrise și motivele de emitere a diplomei. În colțul stâng este scrisă data emiterii și localitatea, iar în mijloc și în dreapta paginii apar funcțiile, numele și semnăturile de mână ale reprezentanților instituției emitente. Fundalul este reprezentat de o imagine simbolică pentru evenimentul în cadrul căruia s-a emis diploma. Formula de gratulare nu există. (vezi anexa 23)

Diploma următoare reprezintă un premiu special. Aceleași caracteristici din partea de sus a paginii apar și aici, numele instituțiilor emitente scris cu majuscule, centrat este așezată sigla color. Textul continuă cu numele diplomei scris cu majuscule și litere foarte mari. Urmează numele premiantului și locul câștigat, scrise de mână, apoi ediția evenimentului și numele acestuia, precum și data desfășurării sale. În partea de jos sunt scrise funcțiile, numele și semnăturile de mână ale reprezentanților instituțiilor emitente, precum și ștampile aplicate manual. Acest lucru indică originalitatea documentului. Fundalul este simplu, în evidență iese imaginea reprezentativă pentru numele evenimentului și numele acestuia prin încadrarea într-un chenar colorat.

Consider că este necesar ca atunci când scrii pe o diplomă ceva de mână, acel text să fie scris cu marker, pentru a fi lizibil. Nu există formulă de felicitare. (vezi anexa 24)

Modelul următor este al unei diplome aniversare. Documentul are în partea de sus-stânga și dreapta, numele și logo-ul instituțiilor, în culori difuze. Textul continuă cu titlul scris cu litere caligrafice și îngroșate, apoi urmează numele premiantului scris de mână cu majuscule și prilejul acordării diplomei. Tot centrat apare și funcția emitentului, numele și semnătura de mână a acestuia, precum și ștampila aplicată manual. Fundalul este în culori deschise, iar imaginea folosită crează impresia unui manuscris, având ca simbol un sigiliu în cotrast cromatic cu restul documentului. Nu apare formula de felicitare. (vezi anexa 24)

Cel din urmă model analizat este o diplomă din cadrul unui concurs muzical. Diploma atestă obținerea unei mențiuni. Formatul este mai diferit ca la celelalte. Pe o copertă cartonată, în partea din stânga apare diploma. Conține numele instituțiilor emitente scris cu majuscule, siglele color ale acestora, așezate în partea de sus a paginii. Urmează titlul documentului scris cu majuscule și litere îngroșate, apoi numărul ediției evenimentului și numele acestuia scris cu litere mari, caligrafice și îngroșate, unele folosind majuscule. Apoi este scris de mână numele celui premiant.

În colțul din stânga apar funcțiile, numele reprezentanților emitenți, semnăturile de mână ale acestora și ștampilele aplicate manual. În colțul opus apare locația și data emiterii diplomei. Fundalul este alb, cu margine ondulată și în culori deschise, iar elementul vizual apare în colțul din dreapta, fiind o reprezentare vizuală și cromatică a evenimentului. Pe cea de-a doua copertă apare locul câștigat scris cu majuscule și culoare roșie, și din nou numele evenimentului, ediția, locul și data desfășurării, textul fiind încadrat de o ramă simplă. Aceste informații sunt redactate pe o plăcuță metalizată. Nici aici nu apare o formulă specifică de gratulare. (vezi anexa 25)

Pentru a verifica teoriile lizibilității, care nu m-au convins prin cuvinte, am ales următorul text:

Este vară. Mergem la mare, la munte, ne bucurăm de soarele prietenos și de zilele de vacanță. Muntele este destinația mea favorită, îmi place că soarele se,,războiește” cu aerul rece, și nu știi niciodată cine învinge. În zilele toride, obișnuiam să urc muntele de la țară, copil fiind, și mă întorceam acasă odată cu lăsarea serii. Vremurile au trecut, dar legătura cu muntele o port și acum în suflet, ca pe un jurământ sfânt. Oricât de departe aș rătăci în lume, el mă cheamă înapoi, parcă ar fi un blestem…dar un blestem atât de drag. I-am promis că mă întorc. Sunt pe drum!

Textul are 103 cuvinte. Formula aplicată a lui Flesch:

Lmf = 103/17 = 6.05

Lmc =190/103 = 1.84

Conform site-ului http://www.readabilityformulas.com/freetests/six-readability-formulas.php, care generează rezultatele direct doar prin introducerea textului, rezultatele sunt:

Indicele de lizibilitate din formula lui Flesch – 72,6 (textul este ușor de citit)

Indicele lui Gunning: 8,1 (text ușor de citit)

Concluzii:

Deși sunt emise de instituții diferite, diplomele păstrează tipul de litere des folosite, formule de gratulare, dispunerea informațiilor în mod similar, informații cu caracter asemănător. O diplomă este indicat să fie completată de mână, cu numele premiantului, semnătura reprezentanților emitenți și ștampila albastră.

Capitolul 4: Concluzii

Prin lucrarea de față am dorit să prezint, în primul rând, principiile generale de redactare a unui material de relații publice, subiect important pentru absolventul Specializării de Comunicare și Relații Publice. Printre cele mai importante cerințe pe care un material trebuie să le conțină, se numără lizibilitatea, coerența, ortografia, punctuația, gramatica, dar și elementele vizuale ce țin de simboluri, imagini, layout-ul paginii, design-ul acesteia, ș.a.

Partea caracteristică a constat în elementele de conținut și elementele vizuale ale diplomei, ca document pentru specialistul în redactarea de materiale pentru ocazii speciale. Diplomele analizate prezintă elemente comune : orientarea paginii pe orizontală, în principal, folosirea unei hârtii cartonate sau lucioase, alteori plastifiate, pentru a rezista în timp și pentru a arăta interesul pentru imaginea pe care premiantul și-o formează despre instituția emitentă.

Informațiile sunt așezate în mod similar, în partea de sus apar numele instituțiilor emitente, de relugă scrise cu majuscule, și logo-urile color ale acestora. Titlul și tipul diplomei sunt scrise la mijloc, cu cele mai evidențiate caractere, cu majuscule, cu litere îngroșate, în culori diferite, cu o formă diferită, etc. Numele premiantului, semnătura și ștampila emitentului se recomandă a fi scrise de mână, pentru ca materialul să fie cât mai original. Diplomele conțin formule specifice de gratulare, însoțite de motivele pentru care se acordă. Documentul se încheie cu data emiterii, poziționată, de regulă, în colțul stâng-jos, iar în colțul drept-jos sunt notate persoanele emitente.

Fundalul este, de obicei, în culori deschise, iar textul scris cu negru sau culori închise, pentru a avea caracter lizibil. În majoritatea cazurilor, cu excepția titlului, textul nu folosește caractere deosebite. Documentul poate fi simbolic ,,înrămat” de o margine colorată, pentru a ieși în evidență. Se pot utiliza imagini, dar nu în număr mare și este de preferat ca acestea să nu concureze cu textul, ci să fie plasate în afara acestuia. Se recomandă ca imaginile folosite să completeze ideea mesajului diplomei.

Consider că această temă îmi va fi de folos în viitoarea profesie de specialist în comunicare, deoarece m-a ajutat să cunosc nu doar redactarea în amănunt a acestui material special de relații publice, ci mi-a servit și ca ,,trusă” de cunoaștere a celorlalte materiale redactate de relaționist. Tema m-a ajutat să descopăr că în spatele unui material nu foarte complicat, există principii după care trebuie să te ghidezi, iar încălcarea unor reguli trebuie gândite pentru a nu afecta materialul. Cu ocazia aceasta am analizat și comparat și diplomele din dosarul propriu, constatând că cei care le-au realizat au fost pregătiți pentru acest lucru, iar diplomele pot fi expuse fără nici o preocupare.

Bibliografie

Cărți și newsletter-e:

Andersen K. E., 1971, Persuasion Theory and Practice, Boston, MA: Allyn&Bacon p.126

Bernays E. L., 1952, Public Relations, Norman, OK: University of Oklahoma Press p.5, p.83

Bernstein T., 1965, The Careful Writer, New York, Atheneum p.288

Blicq R. S., 1993, Technically Write! Comunicating in a Technical Era, ediția a IV-a, Englewood Cliffs, New Jersey, Prentice Hall

Boardman P. C., 1987, The Legacy of Language – A Tribute to Charlton Laird, [n.p.], University of Nevada Press

Bohle R., 1990, Publications Design, Englewood Cliffs, New Jersey, Prentice Hall

Brielmaier P., Wolf E., 1999, Ghid de tehnoredactare. Punerea în pagină a ziarelor și revistelor, Iași, Ed. Polirom p.156

Brock L., 1975, In Direct Mail, Ignore Friends – Pay Attention to What Pays, [n.p.], Southwest Advertising and Marketing p.20

Brock L., 1977, Two Professionals Disagree on the Need of Purity in Language, [n.p], Southwest Advertising and Marketing p.11

Broom G. M. and Dozier D. M., 1990, Using Research in Public Relations. Applications to Program Management, Englewood Cliffs, New Jersey, Prentice Hall p. 11, 89-113, 299, 302-313

Broucker J., 1995, Pratique de l'information et écritures journalistiques p.102

Culbertson H. M. And Cheneds N., 1996, International PR: A Comparative Analysis, Mahwah, New Jersey , Lawrence Erlbaum Associates,

Culbertson H. M., Jeffers D. W., Stone D. B. and Terrell M., 1993, Social, Political and Economic Contexts in PR, Theory and Cases, Hillsdale, New Jersey, Lawrence Erlbaum Associates

Cutlip S. M., Center A. H. and Broom G. M., 1994, Effective Public Relations, ediția a VII-a, Englewood Ciffs, New Jersey, Prentice Hall

Dagenais B., 2002, Profesia de relaționist, Iași, Ed. Polirom

David G., 2008, Tehnici de relații publice – Comunicarea cu mass-media, [n.p.], Ed. Polirom

Deleanu M. M., [n.d.], Elemente de comunicare, [n.p.], Ed. TimReșița

Dozier D. M., Grunig L. A. And Grunig J. E., 1995, Manager's Guide to Excellence in Public Relations and Communication Management, Mahwah, New Jersey, Lawrence Erlbaum Associates

Fabun D., 1987, Communications. The Transpher of Meaning, California Macmilliam Publishing Company p.19

Fanson B. A., 1994, Producing a First-Class Newsletter: A Guide to Planning, Writing, Editing, Designing, Photography, Production and Printing, Bellingham, Wash, Self Counsel Press

Flesch R., 1951, How to Text Readability, New York, Harper and Row

Flesch R., 1962, The Art of Plain Talk, , New York, Collier Books p.114, 158-162

Flesch R., 1974, The Art of Readable Writing, New York, Harper&Row p.9-10, 163

Flesch R., 1979, How to Write Plain English: A Book for Lawyers and Consumers, New York, Harper&Row p.25-26

Fruching R., 1992, Write to zhe Point! Letters, Memos and Reports That Got Results, New York, McGraw-Hill

Gajens-Reuter M., Behrens C., 1999, Manual de secretariat și asistență managerială, București, Ed. Tehnică

Grunig J. E., 1992, Excellence in PR and Communication Management, Hillsdale, New Jersey, Lawrence Erlbaum Associates

Gunning R., 1968, The Technique of Clear Writing, New York, McGraw-Hill p.38-40, 44, 51, 121, 265

Harris J. With Cunningham D. H., 1997, Simon&Schuster Guide to Writing, New York, Simon&Schuster

Kientz, A., 1971, Pour Analyser Les Media L'analyse De Contenu, Paris, Maison Mame p.52

LaRoque P., (March/April 2010), Actively Demystifying Passive Voice, Quill, 98(2): 33

LaRoque P., (September/October 2009), Look Out for Persistent Mistakes, Quill, 97(7): 33

Lindenmann W. K., et. al., 1997, Guidelines and Standards for Measuring PR Effectiveness, Gainesville, FL: Institute for PR Research and Education

Lindenmann W. K., nr.4 (1997), Setting Minimum Standards for Measuring Public Relation Effectiveness, Public Relations Review p.402

Lippmann M. And Joyner R., 1979, How to Write Clearly: Guidelines and Exercices for Clear Writing, California, Concord, International Society for General Semantics

Lutz W. D., 1987, Language Appearance and Reality Doublespeak in 1984, [n.p.], University of Nevada Press p.382-391

Martin P., 1995, Visual Communication: Image With Message, Belmont, California, Wadsworth

Newsom D., Carrell B., 2004, Redactarea materialelor de Relații Publice, [n.p.], Polirom p.323-340

Newsom D., Turk J. V., Kruckeberg D., 2000, Zhis is PR: The Realities of Public Relations, ediția a VII-a, Belmont, California, Wadsworh

Newsom D., Turk J. V., Kruckeberg D., 2003, Totul despre Relațiile Publice, [n.p.], Polirom

Nuissl E., Von Rein A., 2003, Relații publice în instituțiile de educație continuă, Timișoara, Ed. Mirton p.48

Poynor R. And Booth – Clibborn E., 1994, Typography Now:The Next Wave, [n.p.], Booth – Clibborn Editions

Preda S., 2006, Tehnici de redactare în presa scrisă, [n.p.], Polirom

Schoenburg I., 1997, Focus on Grammar: A Basic Course for Reference and Practice, New York, Longman

Show H., 1994, Punctuate It Right!, ediția a II-a, New York, Harper&Row

Strunk W. and White E. B., 1979, The Elements of Style, New York, Macmillan p.45-46, 141

Tinkel K., (April 1996), Taking It In, Adobe Magazine, 7(4) :40-44

Wattman F. And F., Treichler P. A., 1989, Language, Gender and Professional Writing, New York, Modern Language Associates

Yin R. K., 1989, Case Study Research: Design and Methods, Newbury Park, CA: Sage Publications

Zinsser W., 1980, On Writing Well, 2nd edition, New York, Harper&Row p.56-59, 114

Surse eletronice:

https://en.wikipedia.org/wiki/Diploma, accesat la 05.05.2016

https://ro.wikipedia.org/wiki/Diplomă_de_Înnobilare, accesat la 05.05.2016

https://ro.wikipedia.org/wiki/Diploma_Ioaniților, accesat la 07.05.2016

http://paginideistorierrc.blogspot.ro/2011/06/un-document-esential-diploma.html, accesat la 07.05.2016

http://www.gherlainfo.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=3273:o-diploma-militara-romana-veche-de-aproape-2000-de-ani-descoperita-la-gherla-a-schimbat-datele-istoriei&catid=1:latest-news, accesat la 07.05.2016

http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Diploma_Leopoldină, accesat la 13.05.2016

http://danbotoman.blogspot.ro/2011/03/diploma-in-word-usor-de-facut-cum-sa-ti.html, accesat la 13.05.2016

https://ro.wikipedia.org/wiki/Diploma_leopoldină_din_1691, accesat la 15.95.2016

http://www.model-de.ro/diplome-online.html, accesat la 27.05.2016

https://www.scribd.com/doc/14166741/Stiluri-ti-texte-functionale-ale-limbii-romane, accesat la 29.05.2016

http://www.stampileok.ro/Produse2/Timbre%20Seci/Timbru%20sec%20Diplome.html, accesat la 29.05.2016

http://www.scritub.com/literatura-romana/gramatica/Engleza-pentru-birou8424202311.php, accesat la 02.06.2016

http://www.imagineata.ro/diplome.html, accesat la 02.06.2016

http://www.timponline.ro/cj-criteriile-pentru-titlul-de-cetatean-de-onoare-completate-cine-poate-primi-diploma-de-excelenta/, accesat la 04.06.2016

http://europa.eu/youreurope/citizens/education/university/recognition/index_ro.html, accesat la 04.06.2016

http://www.cnred.edu.ro/, accesat la 04.06.2016

http://www.citehr.com/431192-difference-between-original-certificates-fake.html, accesat la 04.06.2016

http://www.agendadeiasi.ro/Cultura/ministrii-nu-stiu-sa-faca-diferenta-intre-diploma-si-certificat-rovana-plumb-ministrul-mediului-a-declarat-ca-are-diploma-de-la-george-washington-university.html, accesat la 04.06.2016

http://study.com/articles/What_is_the_Difference_Between_a_Certificate_Diploma_and_Degree.html, accesat la 08.06.2016

http://www.cciat.ro/cciat_Despre_noi, accesat la 08.06.2016

http://office.microsoft.com/en-us/help/test-your-document-s-readability-HP010148506.aspx, accesat la 08.06.2016

http://dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/48267/1/Pop%20Ioan%20Aurel-Un%20privilegiu%20regal%20solemn%20-1997.pdf, accesat la 09.06.2016

http://www.history-cluj.ro/Istorie/anuare/2001/Radutiu-diplome.htm, accesat la 09.06.2016

http://www.readabilityformulas.com/freetests/six-readability-formulas.php, accesat la 10.06.2016

Anexe

(Anexa 1 – sursă CCIAT)

(Anexa 2 – sursă CCIAT)

(Anexa 3 – sursă Google)

(Anexa 4 – sursă Google)

(Anexa 5 – sursă Google)

(Anexa 6 –sursă Google)

(Anexa 7 – sursă Google)

(Anexa 8 –sursă Google)

(Anexa 9 – sursă Google)

(Anexa 10 – sursă Google)

(Anexa 11 –sursă Google)

(Anexa 12 –sursă Google)

(Anexa 13 –sursă Google)

(Anexa 14 –sursă Google)

(Anexa 15 –sursă Google)

(Anexa 16 –sursă Google)

(Anexa 17 – sursa Facebook)

(Anexa 18 – sursa Facebook)

(Anexa 19 – colecție personală)

(Anexa 20 – colecție personală)

(Anexa 21 – colecție personală)

(Anexa 22 – colecție personală)

(Anexa 23 – colecție personală)

(Anexa 24 – colecție personală)

(Anexa 25 – colecție personală)

(Anexa 26 – colecție personală)