Diplomatia Economica
CUPRINS
INTRODUCERE
Justificarea cercetarii
CAPITOLUL I : Diplomatia-elemente de baza
1.1 Introducere in sfera diplomatica
1.2 Tipuri de diplomatie
1.2.1 Diplomatia economica
1.2.2 Diplomatia culturala
1.2.3 Diplomatia parlamentara
1.2.4. Diplomatia publica
1.2.5. Diplomatia militara
CAPITOLUL II : Diplomatia economica
2.1. .Istoricul diplomatiei economice
2.2.Organizarea interna a diplomatiei economice.
2.2.1.Modele de organizare a diplomatiei economice
2.3.FORMELE DIPLOMATIEI ECONOMICE
2.3.1.DIPLOMATIA UNILATERALA
2.3.2.DIPLOMATIA BILATERALA
2.3.3.DIPLOMATIA REGIONALA
2.3.4.DIPLOMATIA PLURILATERALA
2.3.5.DIPLOMATIA MULTILATERALA
CAPITOLUL III : STUDIU DE CAZ : Tratatul Transatlantic de liber schimb dintre SUA si EUROPA
3.1 Relatiile dintre SUA-UE
3.2.Evolutia economica a Statelor Unite ale Americii
3.3.Evolutia economica a Uniunii Europene
3.5.Tratatul Transatlantic
Concluzii
Bibliografie
DIPLOMATIA ECONOMICĂ
Introducere
Justificarea cercetării
Prin prezenta lucrare de licență se urmărește argumentarea existentei, a particularitatilor si a misiunilor pe care in mod deosebit sfera diplomatica economica le detine in realitatea actuala , contrar analistilor , care considera acest cadru pe cale de disparitie tocmai datorita starii disfunctionale in care economia mondiala se afla in prezent.Se realizeaza o trecere treptata, dar relativ rapida de la starea diplomatica economica pana in anul 1990 la dispozitia acesteia dupa ce OMC a inlocuit Acordului general asupra tarifelor și comerțului-GATT, rezultand o dezvoltare majora in cadrul negocierilor comerciale multilaterale.Au luat nastere o serie de acorduri multilaterale, plurilaterale si regionale tocmai din dorinta statelor de a crea o piata unica , libera si licita , unde sa-si desfasoare activitatea de comert.Se dorea eliminarea tuturor barierelor tarifare din calea liberalizarii comertului si a tuturor restrictiilor impuse de anumite Guverne atat in randul investitiilor , cat si in cel al derularii comertului propriu-zis.Polivalenta acestor acorduri prin care atat agentii economici , cat si cei apartinand institutiilor neguvernamentale solicitau crearea unui drum liber catre pietele tinta externe, au dat nastere la o crestere semnificativa in randul responsabilitatilor si functiilor diplomatice economice.
Globalizarea a avut un impact major asupra diplomatiei de natura economica, astfel se resimteau presiuni substantiale in ceea ce privea sectorul informational , crearea si dobandirea unui sistem cat mai transparent in economie , dar si dorinta exacerbata pentru liberalizare si obtinerea unui avans tehnologic, care in final au condus la dezvoltarea relatiilor intre economiile globale.Expansiunea diplomatica de la preocupari legate de protectie la interese noi cum ar fi cele legate de comertul international, dezvoltarea si mentinerea unei economii prospere si de durata la nivel global , dar si interese legate de cresterea fluxurilor de investitii straine si transferul de capital.
Datorita acestor modificari aduse intr-un timp relativ scurt, diplomatia economica nu a reusit sa satisfaca in totalitate toate cerintele impuse de colectivitate la nivel global .Esecul de inadaptabilitate in intregime a determinat in randul scrutatorilor sa puna poate mult prea repede verdictul ,,sfarsitul diplomatiei economice” sau decaderea acestui ,,imperiu”.Contrar acestui deznodamant prevazut de catre stiintifici , diplomatia argumenteaza competenta sa de a se aclimatiza prompt pentru a raspunde pozitiv in fata sfidarilor la care este supusa , printr-un proces de inovatie a structurilor si caracteristicilor acesteia , care va permite facilitari si un grade de implicare ridicat in procesul de guvernare la nivel global.
Lipsa de informare asupra diplomatiei in cadrul economic, reprezinta un alt motiv pentru care prezenta lucrare s-a realizat , se aduce in discutie tot mai rar aceasta latura a diplomatiei , marea majoritate a tezelor si articolelor vorbesc in cea mai mare parte despre conceptul de diplomatie in complexitatea sa.
Actuala scriere vine in intampinarea eliminarii incertitudinii cu privire la functiile, obiectivele si rolul diplomatiei economice , precum si eliminarea confuziilor ce apar intre aceasta si conceptele de relatii internationale si politica externa.
CAPITOLUL I: Diplomatia-elemente de baza
,, Arta diplomației constă în a nu spune nimic, mai ales atunci când vorbim mult.”
Will Durant
Introducere in sfera diplomatica:
Desi ne aflam intr-o perioada ce se bucura de un avans tehnologic , prin care se pot accesa cu usurinta informatiile,totusi se mai intalnesc foarte des confuzii cu privire la asocierea termenului de diplomatie cu cel al politicii externe , dar si cu cel al relatiilor internationale,astfel se clarifica aceste incertitudini prin elaborarea unor definitii preluate din literatura de specialitate care atesta veridicitatea celor trei :
Potrivit definitiei oferite de Morgenthau:,,diplomatia consta in formularea si executarea politicii externe la toate nivelurile”, astfel se explica faptul ca diplomatia este un instrument al politici externe cu ajutorul careia se pot determina obiectivele unui subiect ,care se doresc a fi elaborate pe plan extern, precum si relatiile , jocul acestora pe ,,Marea tabla de sah” a lumii, cum o denumeste Zbigniew Brzezinski.
Egalitatea semnificatiei conceptului de diplomatie pusa fata in fata cu cea a relatiilor internationale:,,Relatiile internationale cuprind ansamblul de relatii dintre state sau dintre state si organizatiile internationale ca subiect de drept international ,precum si relatiile de natura internationala dintre state si entitati nestatale,inclusiv normele si valorile menite sa reglementeze aceste relatii”, din punctul de vedere a lui Jan Melisse, diplomatia reprezinta „mecanismul de reprezentare ,comunicare si negociere cu ajutorul caruia statele si alti actori internationali isi conduc afacerile externe”.Ca o concluzie la cele doua definitii, se determina fundamentul bazat pe faptul ca diplomatia reprezinta un studiu al relatiilor internationale, in urma carora actorii globali militeaza pentru initierea afacerilor externe, remedierea posibilelor conflicte aparute intre subiecti,dezvoltarea si incurajarea comertului international dar si pentru a putea face fata crizelor aparute la nivel mondial.
Desi diplomatia reprezinta un subiect destul de mediatizat si discutat la scala globala, totusi se resimte o oarecare constrangere din partea populatiei ,care in continuare prezinta incertitudini cu privire la deslusirea misiunii diplomatiei,astfel cele mai importante functii diplomatice exprima procesul de colectare, de verificare a unor informatii fie pe plan extern , fie pe plan intern, procesul de negociere internationala intre subiectii de pe scena mondiala , procesul prin care un stat este reprezentat in plan international si nu in ultimul rand procesul de aparare a interesului fiecarui stat in fata lumii externe.
Conceptul de diplomatie era des utilizat in procesul de derulare al relatiilor internationale ale statelor ce detineau puterea suprema,pe scurt ale statelor independente.Practica diplomatica a luat nastere in batranul continent european , apoi cu pasi scurti si repezi s-a extins pe intreaga scena mondiala pana in secolul XX. Termenul de ,,diplomatie” provine de la cuvantul grecesc,,diploma”,care odata divizat inseamna ,,impaturit in doua bucati” .Pe baza acestuia,posesorul avea permisiunea de a calatorii, deci servea drept pasaport. O alta semnificatie o reprezinta procesul de redactare al unor documente oficiale in dublu exemplar,sau atestarea unor calificari, studii realizate de o persoana.Conceptul de diplomatie a fost prima data rostit in limba engleza de catre Edmund Burke in anul 1796, concept adoptat de catre francezi , fiind raportat amploiatilor ,care isi desfasurau activitatea pe scena internationala -,,corps diplomatique”
Functia de diplomat , acordata unei persoane , a luat nastere in poporul de origine italiana.Ulterior odata cu aparitia statului natiune , in 1648,a inceput sa se puna bazele unei diplomatii clasice si anume detinatorul puterii supreme in stat fie rege sau domnitor era reprezentat de catre un ambasador.Unul dintre cei mai mari diplomati ai lumii este francezul Talleyrand, care a avut o contributie majora in conferinta organizata intre 1814-1815 initiata de statele europene , ulterior diplomatul Nicolae Titulescu observa doua forme captate de catre diplomatia clasica si anume cea libera si vazuta de ,,toti” si cea tainuita , stiuta doar de corpul diplomatic, nefiind dezvaluita publicului larg.Bineinteles ca practica diplomatica secreta a atras asupra sa o serie de rezultate catastrofale, astfel incat in urma primului Razboi Mondial, conducatorul Statelor Unite Woodrow Wilson a militat prin impunerea programului sau ,,14 Puncte”, care se lupta pentru o diplomatie ,,la vedere”,unde orice tratat, trebuia sa se finalizeze intr-un mod deschis in cadrul unor intruniri legiuite , la care sa poata fi prezente si sa detina drep egal atat statele dezvoltate , cat si cele in curs de dezvoltare la aceea vreme.
In urma celui de-al doilea Razboi Mondial , diplomatia reia un alt curs al ,,vietii” sale in urma rafuielii dintre Vestul si Estul Lumii, astfel se creaza asa numita lume bipolara a celor mai influente puteri si anume SUA si URSS.
TIPURI DE DIPLOMATIE
DIPLOMATIA ECONOMICA
Aceasta latura a diplomatiei dateaza fie sub acest termen , fie neavand o denumire exacta inca din cele mai vechi timpuri, sub diferite forme si teorii. In spatiul autohton , cei care ne lamuresc cel mai bine cu privire la semnificatia diplomatiei economice sunt cei care isi dedica tot timpul pentru a dezvolta acest areal, cum este Ministerul Afacerilor Externe(MAE) al Romaniei, conform caruia obiectivul principal al acesteia este de a colecta si de a aplica componentele utilizate de politica externa a unui stat cu scopul de a asigura bunastarea si siguranta economica atat a statului in sine, cat si a investitorilor autohtoni, deoarece ea insasi este un instrument al politicii externe , prin intermediul careia se realizeaza un raport direct proportional intre aplicarea politicii in plan international si prosperitatea economica existenta in cadrul colectivitatii unui stat.
Nicholas Bayne , acorda diplomatiei economice dreptul de a se exprima si de a ,,inveli” orice practica cu privire la mecanismul de productie-dezvoltare-distributie a bunurilor si serviciilor dintr-un stat, intr-un cuvant la teoria ciclului de viata al produsului , formulata de Raymond Vernon,a tuturor investitiilor , partea baneasca rezultata , precum si toate sursele de informare cu privire la componenta economica, financiara si modificarile in functie de legile in vigoare.
Inainte de 1990, o serie de publicatii afirmau egalitatea dintre diplomatia economica si cea comerciala , ulterior cele doua concepte au fost realmente separate de catre criticii de specialitate, astfel a rezultat o noua conotatie pentru diplomatia comerciala, redata foarte cuprinzator de J.A.Scholte, care subliniaza faptul ca aceasta cuprinde toate actiunile diplomatilor cu privire la atingerea obiectivului principal al unui stat si anume prosperitatea economica , prin sustinerea de catre acestia a tuturor companiilor autohtone , dar si a compartimentului economico-financiar, acordand sprijin neconditionat si evaluand rezultatele obtinute pentru a se adopta o politica eficienta si avantajoasa care sa permita atingerea scopului atintit.
Se noteaza faptul ca nici o definitie sau abordare nu atinge sub nicio forma o asociere a diplomatiei economice cu interesul pe care orice stat il detine si care se doreste sa fie atins. In orice natiune exista atat investitori locali , care intradevar au ca si scop o promovare a interesului autohton, care poate consta in dezvoltarea si mentinerea economico-financiara, dar pe langa acestia mai avem si organizatiile sau societatile ce nu apartin de Guvernul unui stat cum sunt institutiile transnationale,societati multinationale (SM) si filialele acestora, care urmaresc alte teluri fata de tara in care pledeaza , avand misiuni si scopuri la nivel global.
Asadar, obiectul de activitatea al diplomatiei economice, il reprezinta capacitatea acesteia de a trece peste granitele nationale a obiectivelor si asteptarilor economice, apeland la operatiuni non-conflictuale , la o putere de conlucrare avantajoasa si eficace cu partenerii si statul din arealul extern,precum si incheierea unor tratate , care sa valorifice interesele acestora in raport cu planul international.
1.2.2. Diplomatia culturala
Diplomatia bazata pe cultura este explicata de catre Joseph Nye, recunoscut la scala globala in cadrul teoriei elaborate de acesta si anume „soft power”,una dintre abordarile relatiilor internationale ,alaturi de ,,hard power. Oxford English Dictionary explica termenul „soft power” ca fiind o tratare complexa,persuasiva in relatiile internationale,care presupune punerea in practica a puterii economice si, sau culturale si pe de alta parte „hard power”, care reprezinta tot o tratare in relatiile internationale, dar de data aceasta una mai constrangatoare ,care se bazeaza pe practica puterii militare.Asadar prin aceasta teorie se intelege,,capacitatea de persuasiune,influentarea si convingerea prin intermediul culturii,a valorilor si a ideilor, nu prin intermediul fortei mijloacelor militare”.
Dr.Lucian Jora, defineste diplomatia culturala ca fiind unul din cei mai mari piloni de sustinere a relatiilor internationale dintre state implicand cultura,nivelul de educatie, arta precum si avansul stiintei regasit la fiecare actor mondial.Scopurile propuse de diplomatia prin cultura sunt foarte explicite ,printre cele mai importante regasim dezvoltarea si mentinerea unei comunicari eficiente intre state-„a spune inseamna a face” si „a face inseamna a spune”,o colaborare si coordonare pe termen lung intre subiecti,dar si intretinerea si evidentierea factorilor de influenta economici.
Diplomatia de natura culturala este prezenta in cele doua sectoare din viata economica a statului si anume cel public si cel privat.In primul caz , avem prezente trei categorii de interese ai anume la nivel national,local sau regional ,fiecare atragand asupra lor anumite calitati autohtone pe care diplomatia isi doreste sa le scoata in evidenta si sa le sustina.In cel de-al doilea caz , este vorba despre companiile private care au fost infiintate cu scopul de a obtine si de a maximiza un profit,realizabil prin dezvoltarea relatiilor si a comunicarii, dezvoltarea unei marci, produs sau linie de produse ,care se bazeaza pe cultura si factorii culturali ai tarii de origine ,precum si a tarii partenere.
1.2.3.Diplomatia parlamentara
Termenul de diplomatie parlamentara reprezinta o varianta mai noua a manifestarii diplomatiei, desi inca din cele mai vechi timpuri exista foarte multi parlamentari care au luat parte la scrierea anumitor acte legislative care sa evite confruntarile dintre state, sa promoveze cooperarea si colaborarea alaturi de guvernele existente.Diplomatia parlamentara ia nastere atunci cand Parlamentul si, sau anumite organizatii care apartin acestuia, se implica in politica externa-capacitatea de a extinde ,de a manifesta politica de pe plan intern si pe plan extern, sau cand se implica in activitati politice pe plan international.
Diplomatia parlamentara ia nastere atunci cand se numesc anumiti reprezentanti ai Parlamentului si ai Guvernului dintr-un stat ,care printr-o delegatie vor participa la actiuni in cadrul extern , conferinte, dezbateri sau negocieri. Heinrich Klebes intr-o oarecare masura afirma faptul ca adunarile parlamentare ocupa ,,zona gri” a dreptului extern alaturi de implicarea parlamentarilor in activitati de politica externa.Prima organizatie care a contribuit la fundamentarea functiilor si a valorilor diplomatiei parlamentare este Uniunea Interparlamentara in cadrul careia se organizau negocieri intre state, care de-a lungul timpului a inregistrat succese imbucuratoare.
In acest cadru se intalnesc sase nivele de clasificare: diplomatia bilaterala, unde se afla o organizatie bazata pe prietenie ,instituita pe baza unor dorinte, preferinte a unor parlamentari dar cu conditia de a se respecta componenta Parlementului ,iar persoanele delegate trebuie sa provina din fiecare institutie ce face parte din Parlament.Aici se integreaza Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei și Parlamentul European care se ocupa cu observarea proceselor electorale.Pe de alta parte se afla diplomatia multilaterala care este efectuata de persoane delegate din Parlament, Guvern si de la Presedintie.Diplomatia de protocol, aici pe langa activitatile desfasurate de cea bilaterala mai putem adauga si calatoriile si vizitele in alte state ,efectuate de cei mai importanti oameni din Parlament.Diplomatia calificata:delegarea anumitor persoane din Parlament care vor participa la activitati externe.Diplomatia parlamentara interna presupune relatiile si activitatiile desfasurate strict intre statele care fac apartenenta unei organizatii , iar diplomatia parlamentara externa,unde statele apartinatoare unei organizatii colaboreaza si desfasoara activitati cu terte state.
1.2.4. Diplomatia publica
Edmund Guillon a marcat debutul diplomatiei publice, infiintand Centrul de Diplomatie Publica Edward R. Murrow , elaborand un document , prin care sustine faptul ca e nevoie de ,, influenta atitudinii publice in formarea si executarea politicilor externe”.Continutul diplomatiei publice trece in revista sa si anumite activitati ce intra in sarcina relatiilor internationale cum ar fi informarea populatiei unui stat cu privire la relatiile si afacerile cu alte state, comunicarea intre diferite culturi si respectarea acestora, capacitatea diplomatilor de a se lansa si de a se exprima la nivel international si ofera oportunitati de afirmare si acces la informare jurnalistilor si tuturor reprezentantilor statului.Conceptul de diplomatie publica a fost preluat ulterior de catre United States Information Agency, care a ocupat locul detinut de Voice of America (VOA),o institutie internationala oficiala care se ocupa cu emiterea de informatii si transmisiuni oficiale .Intre cele doua institutii avem o distinctie majora si anume USIA este recunoscuta ca fiind un pilon de executare al diplomatiei publice, pe cand VOA este ,,acuzata” de popor ca fiind doar o actiune de propaganda. Fiecare dintre cele doua notiuni militand pentru doua idei diferite, Dictionarul Merriam-Webster defineste propaganda ca fiind:,idei, fapte sau acuzatii emise in mod deliberat pentru a ajuta cauza emitatorului sau de a aduce prejudicii unei cauze opuse”, diferit de aceasta , diplomatia publica detine in scenariul sau functii particulare ei, care nu se gasesc in activitatea de propaganda si anume intelegerea , colaborarea, ascultarea si lupta pentru adevar.
Globalizarea reprezinta atat o arta cat si o stiinta de a reunii toate fortele globale intr-un tot unitar.Prin intermediul procesului de globalizare , adeptii unui stat pot accesa cu usurinta si cu o eficienta mai mare anumite informatii fie prin intermediul retelei de internet , fie prin traditionalele reviste, gazete.In secolul XXI avem capacitatea de a fi tinuti la curent cu tot ce se intampla in mediul inconjurator prin transmisiuni live 24/24h, ceea ce mentine populatia bine informata .Are loc o diversificare si in randul avansului tehnologic, explozia procesului de comunicare, de socializare, astfel populatia poate detine un control si poate juca un rol foarte important in politica interna si externa a unui stat.Tot mai des se vorbeste despre o modificare in misiunea diplomatiei publice, determinate de aparitia tot mai multor actori fie nationali, fie proveniti din exterior.Noua misiune diplomatica se bazeaza in cea mai mare parte pe relatiile dintre oameni, interactiunea si colaborarea in randul lor.
Alt factor al schimbarii misiunii diplomatice publice il reprezinta capacitatea de a demonstra pe plan international a anumitor valori, calitati culturale pe care un stat le detine in proprietatea sa , de a le promova si de a fi acceptate de catre exterior.
Asadar, diplomatia publica urmareste tot mai mult o schimbare atat in politica interna cat si in cea externa a unui stat, se doreste dobandirea de transparenta intre state, apropierea si colaborarea acestora pentru a se ajunge la o unire a tuturor capacitatilor globale.
1.2.5. Diplomatia militara
In urma tuturor evenimentelor petrecute de-a lungul anilor in fiecare colt al lumii, s-a dorit ca diplomatia sa cunoasca anumite schimbari majore in comportamentul, misiunea si activitatea sa, odata cu aceasta s-a dorit si o largire a ariei de actiune in cadrul relatiilor international, in randul atributiilor diplomatilor si crearea unor ranguri de atasati speciali.Astfel se discuta astazi despre diplomatia militara ,alaturi de misiunea sa pe plan global, reprezentantii acestui tip de diplomatie si rolul acestora.
Potrivit Brig Ka Muthanna, un instrument importanta in diplomatia unui natiuni ,il constituie utilizarea fortelor militare dar intr-un mod cat mai pasnic(non-conflictual), care in timp a dus la crearea si stabilizarea unui concept foarte dezvoltat si anume ,, diplomatia militara. Dicționarul Diplomatic defineste diplomatia pe cale militara ca fiind,, totalitatea măsurilor și mijloacelor utilizate pe cale diplomatică pentru realizarea anumitor scopuri în domeniul militar”.
E absolut necesara existenta unei institutii militare, care pe baza unor acorduri , conventii, tratate fie cu un stat , fie cu mai multe state sa desfasoare activitati atat pe plan intern, cat si pe plan extern, cu scopul de a pastra linistea si siguranta locala, regionala,nationala si globala, dar si de a castiga increderea si de a o mentine in raport cu ceilalti actori mondiali.
Cardinalului Richelieu, sustinea faptul ca diplomatia este un proces destul de schimbator, astfel incat puterea militara a statutui dusman trebuie sa fie mereu verificata si controlata.Razboiul de 30 ani, care se baza pe o conceptie a echilibrului de forte a jucat poate cel mai important rol in aparitia si dezvoltarea conceptului de diplomatie militara, deoarece in perioada cuprinsa intre 1618-1648 se auzea tot mai tare accentul pus pe dezvoltarea si crearea unor unitati publice care sa evite posibilele stari conflictuale care conduc catre un razboi si sa pacifice sentimentele dintre natiuni.
In prezent se discuta despre un echilibru care se bazeaza pe implinire, pe balanta ce reflecta egalitatea dintre state, acum fortele militare se organizeaza in unitati de colaborare si de ajutor reciproc intre state cum ar fi NATO sau ONU, care in primul rand militeaza pentru mentinerea pacii , iar in caz de conflict, rezolvarea acestuia pe cale amiabila, fara interventia fortei fizice.
CAPITOLUL II : DIPLOMATIA ECONOMICA
2.1. .Istoricul diplomatiei economice
Diplomatia economica isi face simtita prezenta ca si componenta a Diplomatiei intre secolele XIV-XVII,deoarece omenirea a fost ,,instruita” sa supravietuiasca.Printre primele mijloace de comert amintim trocul.Odata cu descifrarea unor inscriptii aflate in Amarnape anumite placute, tablite din ceramica , specialistii pot afirma cu tarie faptul ca aceste relatii efectuate pentru realizarea comertului au reprezentat cel mai mare factor de influenta ce au condus la relationarea intre state , colaborarea pe plan economico-financiar si chiar incheierea si semnarea unor tratate intre natiuni.
Factorul economic este cu siguranta printre cele mai importante actiuni in Diplomatie, chiar daca in perioada destinata antichitatii nu era atat de bine dezvoltat sau nu primea denumiri specializate, astfel era foarte importanta infatisarea unei certitudini si a unei protectii in ceea ce priveste activitatile desfasurate intre comerciantii timpurii ai diferitelor state, atragerea de sprijin catre investitori,crearea si mentinerea unui cadru legal si sigur de dezvoltare a comertului si nu in ultimul rand incheierea de contracte internationale intre acestia.
De-a lungul istoriei au luat nastere tot mai multe dispute cu privire la relatia dintre diplomatia politica si cea economica .Inainte de 1914 , avem o dezvoltare a diplomatiei economice mai slaba, deoarece la vremea aceea scopul sau se limita doar la a evidentia practicile comerciale, activitate desfasurata de catre anumiti functionari-consuli.Bineinteles, odata cu trecerea timpului, se cunoaste o ascensiune a acesteia, astfel se pune un accent mai mare pe economie decat pe misiunile politice, deoarece se dorea tot mai mult punerea unor temelii la baza initierii si intretinerii de afaceri cat mai productive din punct de vedere economic si cat mai stabile pentru a se asigura bunastarea statala pe o perioada mai indelungata.
Ramura diplomatiei economice este una foarte complexa si destul de dificila de parcurs, fiind nevoie de foarte multa rabdare, educatie si cu siguranta dedicatie, astfel chiar si in urma cu cel putin 20 de ani se simtea o oarecare constrangere cu privire la debutul unei cariere in domeniu, fiind considerata si un domeniu foarte imprevizibil datorita actiunilor intreprinse de-a lungul anilor cum sunt crizele, catastrofele economice,fiind perceputa ca un fel de joc de labirint unde este foarte greu sa gasesti solutii prompte si totodata eficiente.Tocmai de aceea foarte multi diplomati se indreptau catre ramura politica sau culturala.
Punctul culminant in care diplomatia economica si-a inregistrat functia sa in sprijinirea si de ce nu ca si componenta a politici externe a unui stat , il reprezinta aparitia Fondului Monetar International,Acordul General pentru Tarife si Comert si Banca Mondiala.Acum pe ,,ordinea de zi” a diplomatiei economice se inscrie dorinta de eliminare a barierelor comerciale intre state ce prevad cantitatea de marfuri livrate dar si pe cele din domeniul tarifar, crearea unui comert liber si egal intre natiuni, dar si o globalizare a tarilor in curs de dezvoltare.
2.2.Organizarea interna a diplomatiei economice.
Pentru ca un stat sa poata incheia si sa mentina anumite relatii cu terte tari este absolut necesara constituirea unei unitati active , formata din functionari diplomatici , in cadrul tarii de provenienta , care va stabili si elabora politica externa si totodata va urmarii formarea celor aflati in slujba acesteia pentru a inregistra rezultate maxime in urma deplasarilor lor in strainatate.Pe langa aceasta regula mai este obligatorie o alta unitate ,dar de data aceasta aflata in tara partenera ,cu ajutorul careia se asigura comunicarea si colaborarea intre natiuni.Bineinteles functionarii aflati in slujba acestor unitati , dispun de studii de specialitate, performante si de actualitate care le va permite sa militeze intr-un mod eficace.
Cea mai relevanta , care si in prezent ocupa cel mai important loc in sectorul relatiilor externe este Ministrul Afacerilor Externe(MAE), acesta bazandu-se in mare parte pe domeniul politic, dar daca vorbim de relatiile economice , survin o serie de ministere sau departamente care relationeza cu MAE.
2.2.1. .Modele de organizare a diplomatiei economice
Ramura diplomatiei economice se dezvolta si se bazeaza pe o serie de modele de structurare:
Alipirea de catre state a unor activitati ce tin de tranzactiile externe cu cele ce apartin de comertul international, formand ceea ce se numeste o unire totala intre state.Se poate aprecia faptul ca exista aproximativ 15 state care adera la aceasta structura, printre ele enumerandu-se tarile nordice si Australia,insa la cea din urma exista o mica particularitate si anume se detine aparte un sector special care se ocupa doar de activitatile de derulare a exporturilor desi cel ce sta in fruntea cadrului destinat activitatilor straine detine controlul si pentru aceasta activitate.
Contrar modelului anterior sta modelul unirii partiale, aici se afla o ,,alianta” intre Regatul Unit al Marii Britanii cu Ministerul de Industrie si Ministerul de Comert pentru a da nastere a doua sectoare , care sa se ocupe atat de industria cat si de comertul din UK., sectoare care se vor dezvolta in mediul Departamentului de Afaceri Externe apartin Guvernului si care vor fi ilustrate in activitatile desfasurate de functionarii diplomatici pe plan international.
Un alt model pe care diplomatia economica se bazeaza, este fragmentarea rolurilor, a sarcinilor.Dupa cum s-a discutat la istoria diplomatiei economice,mereu a existat o ,,tensiune” intre ramura politica si cea economica in majoritatea statelor. MAE , in principal isi dezvolta domeniul de activitate pe plan politic , activitatea din cadrul sectorului de economie este desfasurata de ministere ca: Ministerul de Finante, Ministerul de Economie, aici putem include state ca Germania, Romania, China. Cel mai binevenit exemplu in aceasta situatie este statul Singapore , unde ca si in cazul tarilor mentionate anterior se constituie doua unitati pe care se bazeaza activitatile economice : unitatea de comert si unitatea economica.
Exista o competitivitatea sau rivalitatea la nivelul Ministerului de Afaceri Externe impreuna cu celelalte ministere,departamente,unitati specializate in domeniul economic.Fiecare dintre cele doua,,tabere” doresc , de obicei sa se implice in anumite activitati si sa inlature de sub subjugul acestora alte activitati, care fie necesita un efort de realizare mai puternic, fie mai mult timp si resurse de investit. Iata cateva din aceste activitati, pe care le regasim spre exemplu intr-o tara apartinand grupului G20 si anume India: asigurarea , mentinerea si avansul activitatilor de export , capacitatea de a se exprima cu privire la anumite aspecte , in fata GATT , OMC sau orice institutie cu caracter economic, puterea de a crea increderea necesara investitorilor pentru a-i determina sa investeasca in proiectele autohtone.Odata instaurate aceste institutii, din pacate rolul diplomatiei in incercarea de a apara si de a realiza un avans pe plan extern a tuturor aspectelor aflate in atentia statului se pierde.
O ultima structura este cea combinata ,exemplul in constituie studiul efectuat pe SUA,unde spre deosebire de alte state in sectorul economic se implica atat concordantul MAE si anume Departamentul de Stat condus de un secretar de stat, cat si Departamentul de Comert , pe plan intern. Pe plan international, situatia sta putin diferit, isi face simtita prezenta un sector economic si diferit, unul comercial.
2.3.FORMELE DIPLOMATIEI ECONOMICE
2.3.1.DIPLOMATIA UNILATERALA
Aceasta forma a diplomatiei economice poate fi perceputa ca o incongruenta , deoarece in mod firesc diplomatia se bazeaza pe relatiile dintre doi sau mai multi subiecti , care au ca si scop parcurgerea aceleiasi traiectorii in vederea obtinerii celei mai avantajoase si eficiente rezultate.De-a lungul timpului , activitatile de natura unilaterala au fost practicate din pacate de foarte multe state, ceea ce presupune un ,,joc” de tip win-lose , in care un stat a ales in mod constient sa ia anumite masuri fara a se pune de acord cu cealalta parte implicata , fara a colecta si prelucra avantajele si dezavantajele ,sau chiar prejudiciile aduse statului partener, care nu este instiintat de adoptarea unei astfel de masuri.Astfel de activitati nu au condus decat la conflicte in randul relatiilor international dintre state si la o deteriorare semnificativa a increderii in procesul de negociere dintre acestea. Unul din cele mai recente exemple il constituie relatia sub tensiune dintre Israel si Palestina . Mahmoud Abbas , reprezentantul legal al palestinienilor a semnat de curand un numar de 15 tratate internationale cu ONU prin care se fac potentiale demersuri pentru ca Palestina sa fie recunoscuta ca si stat independent.Aceste acte au fost initiate de catre palestinieni fara ca acestia sa comunice partii adverse , Israelului despre masurile adoptate , iar in consecinta presedintele Israelului a ,,amenintat” la randul sau ca va adopta masuri unilaterale in ceea ce ii priveste pe palestinieni.Concluzia este una nefavorabila , desi intre aceste doua parti exista o tensiune de foarte mult timp , se pare ca aceasta se va accentua de-a lungul timpului , in loc sa se ajunga la un consens. Un alt caz in care s-au adoptate masuri unilaterale a fost si cel in care Statele Unite ale Americii au ,,decis” sa invadeze Irakul in martie 2003 , fara ca ONU sa fie instiintat si sa isi dea acordul.
Se pune deseori intrebarea cu privire la existenta unei similitudini intre masurile unilaterale si hegemonia detinuta de catre un stat . Cu siguranta , un stat cu cat este mai puternic din punct de vedere economic sau militar , cu atat va exercita o influenta mai mare asupra altor state in curs de dezvoltare sau chiar dezvoltate , dar a caror bunastare depinde intr-o oarecare masura de cel care ocupa un loc fruntas.Cel mai elocvent exemplu este Rusia , care detine un avantaj comparativ fata de alte state si anume detinerea semnificativa a resurselor de gaze naturale.Masurile unilaterale adoptate de Rusia au fost avertizarea sau mai bine spus amenintarea cu sistarea alimentarii anumitor state cu gaze naturale, printre care amintim Ucraina.
Cu toate acestea ,nu exista un semn de egalitate intre diplomatia unilaterala si unipolariate , cea din urma este ocupata de catre SUA , care imediat dupa caderea blocului comunist a fost considerata un ,, centru al universului” din punct de vedere economic si care isi mentine si in zilele noastre acest loc.Daca diplomatia unilaterala se bazeaza pe actiuni intreprinse strict de catre o parte, fara cunostinta celeilalte,polaritatea se ocupa cu atribuirea puterii supreme unui stat .
2.3.2 Diplomatia bilaterala
Acest tip de diplomatie este cel mai simplu atat din punct de vedere al teoriei cat si al punerii in practica.Se poate elabora o definitie foarte simpla si fara a se efectua informatii stiintifice doar analizand denumirea si astfel se intelege ca aceasta forma a diplomatiei reprezinta relatia exercitata intre doi subiecti economici . Diplomatia bilaterala reprezinta cea mai veche forma a diplomatiei economice din toate timpurile, aceasta fiind supranumita si ,, diplomatia traditionala”.Este o forma simpla a diplomatiei , nu este una costisitoare sau sofisticata din punct de vedere organizatoric.
Prin intermediul diplomatiei bilaterale, se poate controla foarte usor negocierea dintre cele doua parti, care urmaresc sa obtina cel mai favorabil verdict . Se expun pe ,,masa” toate punctele din agenda ce urmeaza a fi negociate sau dezbatute , intr-un mod cat mai simplist pentru ca partea prejudiciata sa poata sa ia anumite hotarari care vor influenta in mod pozitiv sau negativ demersul negocierilor dintre aceasta si cealalta parte implicata. Cu siguranta , aceasta forma a diplomatiei pune un accent mai mare pe acel subiect care detine o putere si o influenta mai mare pentru a se asigura un rezultat cat mai avantajos . Chiar daca este cea mai avantajoasa forma a diplomatiei, aceasta prezinta si dezavantaje cum ar fi alocarea unui timp mai indelungat in urmarirea incheierii unui tratat sau a mai multor conventii care au ca scop atingerea unui acord multilateral.
Procesul de negociere sta la baza misiunii diplomatice , fiind considerat cel mai relevant factor , care sta la fundamental acesteia. Colaborarea in varianta bilaterala sustine si promoveaza o bunastare intre cele doua parti , un avans economic, dar si o colaborare care se doreste a fi finalizata printr-un joc de tip win-win , in cale ambele parti implicate sa aiba in final de castigat , fara ca nicio parte sa fie prejudiciata, astfel castigul uneia este determinat de castigul celeilalte.,,A lucre impreuna” este sintagma care defineste cel mai bine diplomatia economica de tip bilateral , prin existenta sau crearea unui scop , numitor comun pe care ambii subiecti il au in vedere pentru a atinge in final bunastarea tintita.
Un exemplu de diplomatie economica de tip bilaterala , este relatia dintre Romania si Republica Moldova , intre care s-a stabilit un parteneriat strategic , care trebuie consolidat cu precadere in domeniul economic. Acordul a fost semnat la Bucuresti in anul 1992 , intrand in vigoare in anul 1997 , prin acesta se urmarea acordarea unei protectii si impulsionarea cresterii investitiilor. In anul 2007 , intre cele doua state s-a incheiat Conventia de Evitare a Dublei Impuneri , cu alte cuvinte se impune atunci cand acelasi bun sau obiect supus impozitarii intr-un stat din cele doua , este ,,predat” impozitarii si in celalalt stat , pe aceeasi perioada de timp.In anul 2005 a luat nastere Acordului între Guvernul României și Guvernul Republicii Moldova cu privire la cooperarea economică, industrială și tehnico-științifică , iar ulterior intre cei doi actori parteneri s-a creat Comisia Mixtă Economică și de Integrare Europeană . S-a creat si o strategie de abordare a problemelor economice , urmarind negocierea si solutionarea acestora , prin instituirea unor intalniri intre agentii economici apartinand celor doua state si crearea unor unitati delegate cum ar fi Camere de Comert sau Patronatele din cele doua tari , pentru a sprijinii si a lansa interesele economice ale acestora cu scopul de a se obtine profit de ambele parti , insa doar prin mijloace licite.In anul 2010 , Romania a facut o promisiune ca pana in anull 2014 sa acorde Republicii Moldova suma de 100 de milioane de euro pentru a sporii avansul suportului educational , dar si infrastructura statului.
Asadar, acordurile bilaterale in diplomatia economica , sunt rezultatele voite ale partilor cu scopul de a crea o colaborare si un sprijin pe o perioada cat mai indelungata intre acestea.
2.3.3. Diplomatia regionala
World Trade Organisation, defineste acest tip de diplomatie ca fiind acorduri comerciale reciproce intre doi sau mai multi parteneri , care si-au facut simtita prezenta din ce in ce mai mult incepand cu anul 1990, atunci cand se vorbea tot mai des despre o Piata Comuna a Europei , in care agentii economici ai statelor member sa poata intretine activitati economice , fara bariere sau restrictii tarifare cu simplul scop de a ajuta statele membre sa se dezvolte cat mai bine pe plan economic.Piata Unica Europeana detine in prezent un numar de 370 de milioane de consumatori si este considerate cea mai mare piata a lumii.
Conform WTO , exista aproximativ 288 de acorduri comerciale regionale.Un impact mare asupra acordurilor comerciale regionale il regasim in cadrul Rundei Uruguay , la care au participat 123 de tari pe parcursul a celor noua ani de negocieri.In urma incheierii acesteia, a avut loc expansiunea Uniunii Europene si totodata incheierea de tratate intre UE si sapte tari din sudul Mediteranei, cu scopul de a elimina restrictiile comerciale de pe teritoriul mediteranean.
Diplomatia regional se bazeaza pe acordurile comerciale regionale , care imbraca diferite forme in functie de nivelele in care acestea militeaza, dar si in functie de gradul lor de integrare, astfel avem ACP unde sunt acorduri preferentiale partiale, se doreste ca in cadrul uniunii Africa-Caraibe-Pacific sa se impuna bariere comerciale reduse pentru bunurile confectionate pe teritoriile acestora, in Zona de Liber Schimb sunt eliminate toate barierele pentr a se liberaliza comertul, Uniunea vamala prin cearea unui tarif extern comun pentru toate statele member, aplicat asupra produselor ce sunt importate din terte state, Piata Comuna alaturi de liberalizarea circulatiei factorilor de productie, a produselor si a serviciilor si in final Uniunea Economica prin crearea unei politici economice comune si a monedei unice.
Cauzele care au determinat aparitia acestor acorduri regionale sunt divizate in doua efecte : ,, efectul de domino” , care este un proces exacerbat prin care statele doresc sa incheie si sa ia parte la cat mai multe tratative si negocieri pentru a nu se vedea in situatia ,,uitate de lume” si ,,efectul juggernaut” care a aparut tocmai datorita faptului ca se dorea o deschidere cat mai mare a comertului prin incheierea de tratate la baza carora au stat atat puterile economice cat si cele politice.
In concluzie diplomatia economica regional reprezentata prin acordurile comerciale regionale reprezinta diferite intelegeri intre cercuri distincte sau intre tarile puternic dezvoltate si cele in curs de dezvoltare cu scopul de a se intretine si promova activitatile de natura economica din cadrul acestora si dezvoltarea economica de durata.Acordurile regionale pot imbraca atat forme simple cum ar fi comertul liber cu bunuri si servicii dar si forme de integrare ce acopera un areal cat mai amplu. Factorul ce determina acest tip de diplomatie este cel geografic.
Accentul in cazul diplomatiei regionale este pus pe derularea procesului de schimburi international dintre gurpuri sip e coordonarea acestora , precum si pe reducerea sau chiar eliminarea unor restrictii comerciale la nivel international cum ar fi barierele tarifare.
2.3.4. Diplomatia plurilaterala
Diplomatia plurilaterala are la baza acordurile plurilaterale intre trei pana la cinci state din diferite colturi ale lumii care au ca scop comun initierea si atingerea unor teluri economice.
Acordurile plurilaterale se afla sub dominatia acordurilor din cadrul OMC , dar daca unul dintre membrii Organizatiei Mondiale a Comertului nu este de acord cu acestea, nu se vor crea obligatii sau drepturi pentru membrul in cauza.Un exemplu propice il constituie Acordul Privind Achizitiile Guvernamentale intrat in vigoare in anul 1979 , unde nu toate statele membre OMC au participat , nefiind obligate, mai ales tarile membre ale Uniunii Europene , care fac parte din Acordul Privind Achizitiile Publice, deoarece atat obligatiile cat si drepturile rezultate din acest acord se vor alatura statului odata cu aderarea acestuia la Uniune.
Grupul G10 este o institutie plurilaterala preponderent economica , in care membrii au aderat la Acordul General de Imprumut in anul 1962.Prin intermediul acestui acord opt guverne apartinand statelor membre au fost de acord sa aloce resurse Fondului Monetar International , iar acesta utilizand si fondurile proprii sa isi desfasoare activitatea sa de baza si anume promovarea economiei la scala mondiala,sprijina tarile membre in cazul in care balanta de plati prezinta dificultati oferind ajutor prin creditarea acestora.G10 este format din 11 state membre, care se bazeaza in principal pe sectorul economic, financiar si monetar al fiecarui stat membru.
Clubul de la Roma , fondat in 1968, este o institutie plurilaterala care si-a desfasurat activitatea in vaste domenii , insa s-a afirmat si in sectorul economic si industrial , urmarind indeaproape dezvoltarea cu precadere a ultimelor doua amintite.Clubul are ca si membrii in componenta sa oameni de stiinta , economisti , sefi sau fosti sefi de state de pe toate cele cinci continente care au un scop binedefinit si anume constrangerea crizelor actuale ,printr-o alocare corecta si eficienta a resurselor limitate existente pe glob.Una dintre marile lor cercetari a fost identificarea celor mai grave probleme care au condus de-a lungul timpului la cele mai dezastruoase dezechilibre economice , dar si care este raportul intre statele dezvolate si cele subdezvoltate sau in curs de dezvoltare , precum si saracia , lipsa de educatie si bolile existente in astfel de state , datorate lipsei de fonduri.In septembrie 1973 s-a prezentat „Regionalized and Adaptive Model of the Global World System” , proiect al carui scop a fost ca tarile de pe glob sa fie impartite in regiuni social-economice, iar in decembrie 1992 prima regiune social-economica a luat nastere intre SUA-MEXIC-CANADA , care au semnat tratatul North American Free Trade Area – Acordul Nord American de Comerț Liber.
Una dintre cele mai elocvente institutii cu caracter plurilateral , o reprezinta Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare Economica , in care 34 state membre sunt intens preocupate de promovarea si protejarea structurii democratice ,dar si a dezvoltarii si mentinerii unei economii prospere in randul pietei libere , fara bariere si restrictii.Institutia se bucura de state membre foarte bine dezvoltate , astfel acestea detin aproximativ 60% din economia globala , precum si 70% din comertul la scala mondiala.Transparenta activitatilor initiate in cadrul OCDE , precum si temeinicia de a identifica , evalua si pune in practica anumite politici menite sa creeze un progres al economiei tarilor membre , precum si o imobilitate in cadrul social , sunt determinate de posibilitatea partilor implicate de a ajunge la o intelegere si de a se evita un conflict in randul tratativelor , intr-un cuvant colaborarea este principalul pilon de mentinere al acestei institutii.Influenta pe care organizatia o exercita asupra tuturor celor 34 Guverne este una semnificativa , deoarece in planul sau de actiune se discuta subiecte de interes ce vizeaza in mod direct toate departamentele lor economico-financiare.Spiritul inovator pe care OCDE il dobandeste , face ca mecanismele financiare sa se dezvolte odata cu nevoile si cererile la nivel mondial , intr-un mod cat mai eficient pentru a sporii si dobandii increderea in piata si totodata pentru a creste gradul de globalizare in cadrul sistemului economic al statelor membre.Se pune mare accent pe cresterea investitiilor, pe avansul tehnologic , comertul liber intre state ,colaborarea in permanenta ,crearea de noi locuri de munca, dar si stabilirea unui sistem de supraveghere a Guvernelor menit sa sustina activitatea licita si productiva , care in final sa conduca la un progres si o stabilitate economica cu scopul de a combate saracia ,toate acestea fiind realizate direct proportional cu protejarea mediului inconjurator.
2.3.5. Diplomatia multilaterala
Conferinta de la Bretton Woods este pilonul de sustinere in abordarea diplomatiei economice multilaterale, care isi desfasooara activitatea in cele trei mari institutii create in cadrul acestui sistem si anume Fondul Monetar International , Banca Mondiala si Acordul General pentru Tarife și Comerț , a carei atributii au fost preluate ulterior de catre OMC. Totusi prezenta acordurilor multilaterale se fac simtite si in anumite institutii ale Organizatiei Natiunilor Unite.
Particularitatea ce uneste atat FMI-ul , cat si Banca Mondiala o reprezinta motivul pentru care acestea au luat nastere si anume reprezentau ,, colacul de salvare” pentru economia neagra a anilor ’30 ,unde se regaseste si o rata catastrofala a somajului de peste 20%. Unele dintre cele mai relevante scopuri initiale pentru FMI sunt asigurarea unei colaborari economice multilaterale , sprijinirea unei monede nationale stabile ,dar si convertibile, asigurarea unui comert la nivel international atragerea de investitii straine.Banca Mondiala a a avut ca si obiective initiale sprijinul in reconstructia si reabilitarea economica mai ales in tarile membre ale Uniunii Europene , prin atragerea de investitii si acorduri de imprumuturi catre acestea.Bm si-a pus in practica activitatea in 1947, cand a efectuat primele imprumuturi catre Franta in valoare de 250 milioane dolari.Raportat la veridicitatea actuala economica la nivel global , atributiile celor doua institutii nu mai aceleasi semnificatii , menirea acestora fiind de a diminua sau chiar a elimina pe cat posibil dispoportionalitatea existenta intre un stat puternic dezvoltat cum ar fi Grupul celor 10 state si un stat in curs de dezvoltare si anume Grupul celor 20 de state , stabilirea unui curs stabil a finantelor globale urmarind gradul de modificare al acestora (atat cresterea, cat si diminuarea acestora) , transmisiunea capitalului pentru investire intr-un stat. In prezent Banca Mondiala se preocupa cu starea economica a tarilor in curs de dezvoltare si vine in sprijinul acestora prin acordarea unor imprumuturi cu o rata a dobanzii mai mica , credite pe termen lung chiar fara a se restitui o dobanda si in anumite cazuri acorda si credite nerambursabile , denumite grant-uri.Totodata BM acorda asistenta tarilor slab dezvoltate in domeniul economic , educational , al sanatatii pentru a reduce saracia si pentru a o ajuta sa devina un stat cat mai dezvoltat.
In cazul imprumuturilor acordate de catre FMI , se prezinta si situatia Romaniei , care in 2009 a solicitat si a si semnat un acord cu patru mari institutii : FMI, BM , CE si BERD pentru ajutorul de 19,95 miliarde euro ,insa suma s-a diminuat considerabil la 11,8 miliarde euro , deoarece FMI nu a prezentat incredere in acest stat datorita unor probleme aparute in domeniul politic.Una dintre cele mai importante conditii care au fost puse Romaniei pentru a primii imprumutul a fost diminuarea semnificativa a deficitului bugetar , care in anul 2009 era de aproximativ 45,14 miliarde lei . Din suma efectiva de 11,8 miliarde euro aproximativ 4,9 miliarde euro au revenit deficitului bugetar , iar restul de bani au intrat in posesia Bancii Nationale a Romaniei in fondul de rezerve.
Dezvoltarea sistemului multilateral de comert a reprezentat un mare punct in Agenda de Dezvoltare Doha ,aceasta hotarare fiind luata de catre OMC in cea de-a patra Conferinta de la Doha in 2001. Toate acestea au condus la noi runde de negocieri cu privire la procesul de creare si mentinere a unui comert liber , dar si stabilirea unor reguli noi mult mai stricte cu privire la acordarea ajutoarelor pentru tarile slab dezvoltate sau in curs de dezvoltare.Obiectivele acestor negocieri au fost de a facilita accesul pe piata , dorinta de a elimina subventionarea activitatilor de export, crearea unor noi facilitati pentru piete noi , sprijinirea si respectarea drepturilor consumatorilor precum si calitatea bunurilor si a serviciilor existente pe piata. Toate aceste hotarari vin in sprijinul tarilor in curs de dezvoltare, carora le creaza un drum mai usor de parcurs spre afirmarea lor pe pietele externe prin eliminarea taxelor vamale si a contingentelor.Pentru tarile subdezvoltate se aplica un regim special si diferentiat , prin care acestor state le este acordata o anumita flexibilitate in ceea ce priveste obligatia si angajamentul luat de catre acestea.
Institutia multilaterala cu caracter economic cea mai reprezentativa este OMC, care supravegheaza si evalueaza bunul demers al comertului la nivel international , prin negocieri si discutii cu privire la instaurarea unor noi reguli care sa asigure buna functionare a derularii proceselor din cadrul comertului , precum si reglementarea celor deja existente.Unul dintre cele mai importante acorduri multilaterale ale OMC il reprezinta Acordul TRIPs-Acordul cu privire la drepturile de proprietate intelectuala , care porneste de la premisa conform careia este necesara securitatea drepturilor de poprietate intelectuala (brevetele,dreptul de autor,marcile industriale) cu scopul de a diminua , sau elimina orice obstacol din calea comertului global , dar exista posibilitatea ca exact cele mentionate anterior sa devina din protejate insasi acele barierele despre care se discuta.In intampinarea acestei probleme , GATT a declarat faptul ca se urmareste crearea unui „cadru multilateral de principii, reguli si discipline referitoare la comertul international cu marfuri contrafãcute”, pentru sprijinirea comertului licit.In cadrul Rundei Uruguay, insusi presedintele Statelor Unite , Ronald Reagan isi exprima dorinta de a se interzice si sanctiona piratarea, care provoaca in randul economiei pagube enorme in fiecare an. In final Acordul TRIPs a fost evaluat cu o nota minima din partea criticilor, deoarece acesta nu a facut altceva decat sa impuna anumite conditii minime , insuficiente sa combata comertul cu produse contrafacute si cel mai grav lucru a fost ca statele participante cum sunt SUA, Coreea, Thailanda , Brazilia au fost practic obligate sa accepte toate clauzele inscrise fara a avea drept la apel , dar si faptul ca s-au efectuat transferuri colosale de bani din tarile in curs de dezvoltare catre detinatorii de brevete sau drepturi de autor din tarile dezvoltate, astfel a aparut din nou o balanta prea mare intre cele doua ,,clase sociale” mondiale, defavorizand foarte mult economia slab dezvoltata.
CAPITOLUL III
3.1 Relatiile dintre SUA-UE
„…acelasi sistem institutional cu baza dubla si anume capitalismul ,
adica libera stabilire a pretului pe piata si libera proprietate
asupra mijloacelor de productie ;drepturile omului,
incepand cu libertatea constiintei;
evolutia progresiva catre separatia puterilor si democratia”
Michel Albert
Statele Unite ale Americii reprezinta prima putere politica, economica si militara din lume , care au aspiratii spre castig, rentabilitate si profit si continua sa domine lumea si prin avansul si avantajele detinute in tehnologie.
Uniunea Europeana a carei deviza este ,,Unitatea in Diversitate” reprezinta o uniune economica si politica formata din 28 state membre cu scopul de a crea in interiorul acesteia o piata unica, comuna ce implica liberalizarea circulatiei a marfurilor, capitalului , serviciilor dar si a persoanelor , precum si o uniune vamala prin aplicarea unui tarif extern comun pentru toate bunurile care intra pe piata sa.
Intre cei doi actori economici in prezent se desfasoara o relatie de colaborare si cooperare atat la nivel bilateral cat si multilateral, cu anumite state terte.In cazul relatiei bilaterale , la 23 noiembrie 1990 s-a semnat Declaratia Transatlantica prin care se stabileau scopuri, dorinte comune precum si clauze si particularitati ale prezentului document.In 1994 s-a realizat o trecere de la stadiul de declaratie la cel de tratat politic si economic intre SUA si UE,prin care se exercita vointa comuna atat a republicanilor cat si a democratilor pentru a realiza un sistem de comert si investitii la nivel global cat mai deschis si liber.Se creaza o Piata Transatlantica prin care sa se majoreze activitatile comerciale intre cele doua parti , cresterea investitiilor,a relatiilor economice, precum si crearea de noi locuri de munca pe ambele maluri ale oceanului.
Comisia Europeana inregistreaza cateva motive pentru care UE ar trebui sa isi consolideze relatiile economice si comerciale cu SUA cu scopul de a se micsora fluctuatiile ce au loc pe pietele economico-financiare, adoptarea unei monede unice –Euro , care sa poata ajuta si mentine o stabilitate in sistemul financiar international.Rata somajului ar putea inregistra o scadere tocmai din pricina liberalizarii circulatiei persoanelor , posibilitatea de a investii pe piata americana si astfel se creaza noi locuri de munca.Preluarea si uniformizarea unor legi care sa poata conduce la protejarea mediului inconjurator impotriva poluarii prin reglementarea unor norme de siguranta si santate.Toti acesti factori au luat parte la decizia europenilor de a fi de acord cu semnarea unui parteneriat de cooperare cu americanii, care prefera o Europa integrata si unita.Cu siguranta ca fiecare parte vine cu propuneri si cu dorinte foarte avantajoase pentru ambele areale, insa exista si o serie de obstacole care ar putea deteriora intr-o anumita masura comertul dintre cei doi poli.Atat SUA , cat si UE detin anumite standarde ce difera de la pol la pol , astfel se poate declansa o disputa in ceea ce priveste recunoasterea acestora dar la nivel mutual.In cazul unei dezbateri asupra unei teme nu de putine ori s-a abordat un punct in moduri diferite ceea ce conduce la raspunsuri diferite si astfel se creaza dispute la nivelul ambelor parti.
3.2 Evolutia economica a Statelor Unite ale Americii
Pozitia economica a Statelor Unite ale Americii in prezent ocupa primul loc la nivel mondial , acest loc este desemnat in urma Produsului Intern Brut inregistrat in primavara anului 2014 si anume aproximativ 17,15 trilioane dolari , ceea ce inseamna aproape un sfert din PIB-ul la nivel global.Prin utilizarea PPC-Paritatea Puterii de Cumparare ,se ajusteaza PIB-ul subiectului economic si rezulta faptul ca economia SUA este mai mare decat economia oicarui stat regasit pe glob, SUA in prezent detine hegemonia , adica puterea suprema la nivel mondial.Datorita economiei mixte de care SUA dispune prin care se simte libertatea economica cu privire la utilizarea de capital sau interventia Guvernului in activitatile economice ,se inregistreaza o crestere economica si totodata se mentine stabila favorabil , ceea ce permite crearea de noi locuri de munca si foarte multe oportunitati in domeniul de cercetare-dezvoltare.Cei mai importanti si de succes parteneri comerciali pentru SUA in momentul de fata sunt China,Japonia,Mexic,Canada,Germania si UE.Nivelul de trai , conditiile si expansiunea economica au condus la crearea a ceea ce se numeste ,,Visul American” pentru foarte multi cetateni apartinand altor state , care doreau sa isi exercite efortul personal intr-o astfel de locatie pentru a crea un avans mult mai puternic decat ar putea realiza in tara de origine, tocmai de aceea SUA este cea mai mare tina a emigrantiilor din intreaga lume.
Sistemul economic american este unul foarte complex , descentralizat –oferind libertate de actiune organelor locale prin atribuirea unor sarcini care erau executate de centru,se bazeaza foarte mult pe drepturile de proprietate privata , crearea si mentinerea unei piete libere si licite precum si acordarea libertatii de actiune pentru intreprinzatori in domeniul financiar.Autoritatile federale isi fac simtita prezenta in economia statelor prin utilizarea unor politici bugetare si monetare.Guvernul american are dreptul de a se implica si de a supraveghea lumea afacerilor si a practicilor utilizate in interiorul acesteia si obligatia de a controla demersul economiei in state si de a supraveghea expansiunea economica.
Economia infloritoare a Statelor Unite ale Americii este determinata in mare parte si de prezenta unor companii transnationale de mare anvergura cum e e Coca- Cola, Microsoft,
General Electric sau Mc Donald’s care chiar reprezinta cu succes America in orice colt al lumii si care aduc profituri substantiale anual .Odata cu miscarea capitalului firmelor transnationale in afara granitelor nationale ,firmele gigant obtin profituri colosale si totodata ajung sa detina controlul asupra materiilor prime necesare desfasurarii activitatii internationale,astfel 2014 a reprezentat un an imbucurator pentru Microsoft inregistrand un profit de aproximativ 26,47 milioane dolari cu 8% mai mult decat in anii anteriori.Un caz mai putin favorabil il reprezinta tensiunile geopolitice existente la nivelul Rusiei si Ucrainei, anul 2014 pentru Coca-Cola nu a fost la fel de benefic ca pentru conationalii sai Microsoft, astfel vanzarile in unele tari din UE a scazut considerabil , inregistrand un venit mai mic cu pana la 5 % fata de anii precedenti.Marile companii transnationale trec frontierele autohtone impunand si in alte state modelul american de gestionare a unei afaceri la un nivel cat mai inalt pentru a se dezvolta, mentine si pentru a ocupa cele mai inalte locuri cu scopul de a inregistra profiturile asteptate.Globalizarea e un alt pilon de sustinere a economiei americane , deoarece ajuta la adaptarea si inovarea acestor companii ,care adopta stiluri noi , creaza produse si presteaza servicii noi orientate spre dorintele clientilor , astfel castiga teren in fata altor companii pentru care resursele financiare reprezinta un impediment in dezvoltarea afacerii.In prezent aceste companii reprezinta pioni de sustinere a economiei americane ,dar totodata si a economiei globale.
Dezvoltarea industriala joaca un aspect foarte important in economia Statelor Unite ale Americii,industrie care este recunoscuta la nivel mondial ca fiind una ultramoderna ce se bucura ca un avans tehnologic la scala mare,obtinand profituri uriase din industria de producere si prelucrare a petrolului,otelului,industria constructoare de masini, industria telecomunicatiilor , iar in randul agriculturii SUA ocupa primul loc in cresterea orezului, soia,grau ,porumb.SUA se imparte in mai multe regiuni, care se preocupa pe diferite cai industriale si care aduc profituri la venitul national.Regiunea New England participa anual cu pana la 8% la crearea venitului national, utilizand industria alimentara,fabricarea motoarelor de avioane,industria electronica,electrotehnica si chimica.Regiunea Central-atlantica detine aproximativ 40% din activul bancilor ,33% din volumul comertului international si pana la 25% din valoarea industriei constructoare de masini si nave maritime.Regiunea Central-nord-estica detine circa 40% din valoarea productiei industriale si 25% din productia agricola.Regiunea Central-nord-vestica ajuta la compunerea unui venit favorabil ,detinand 90% exploatare minereu de fier ,25% minereu de plumb si zinc.O alta zona foarte puternica in constituirea economiei de fier americane este regiunea Sud-atlantica care este specializata pe industria prelucratoare a bumbacului , detinand doua treimi din produsele de tesaturi din bumbac a Statelor Unite ale Americii.Statele montane sunt foarte valoroase acaparand 66% din productia de cupru a SUA, 25% plumb si zinc si 33% aur si argint.In regiunea Nord-pacifica , avem resurse bogate in primul rand in vegetatie , detinand 50% din rezervele naturale de paduri si 40% din potentialul hidroenergetic al raurilor din SUA. Pentru o crestere mai rapida a economiei s-au construit hidrocentrale , care au atras dezvoltarea industriei metalurgice neferoase si atomice.Statul Alaska desi nu este un stat foarte dezvoltat din punct de vedere economic, ajuta la crearea venitului national prin cresterea economica din activitatile de pescuit , industria conservelor de peste si din vanatul animalelor cu blanuri scumpe si exploatarea resurselor de subsol.
Rata crescuta a productivitatii americane a reusit sa faca posibila atragerea fluxurilor de capital gigantice si sa exporte la nivel mondial resurse financiare , dar cu preponderenta in UE in ultimii ani.Un alt factor ce a determinar o rata favorabila si stabila de crestere a economiei in SUA,il reprezinta rata inflatiei care este una foarte scazuta comparativ cu alte state, avansul tehnologic foarte modern si rata somajului scazuta.Economia americana doreste sa dezvolte un concept care sa poata realiza o corespondenta intre munca prestata de angajati si investitiile si programele prevazute in domeniul de cercetare-dezvoltare stiintifica si cercetare-dezvolatre de noi tehnologii ,toate acestea vor da nastere conceptului bazat pe productia la nivel mondial a factorilor de productie.In SUA, atat companiile ce apartin de sectorul privat cat si autoritatiile federale promoveaza si investesc sume importante in programele de cercetare-dezvoltare, care ulterior le vor ajuta sa incaseze profituri din rezultatele obtinute in urma acestora.Sistemul de cercetare si dezvoltare american este divizat in doua sectoare si anume National Science Foundation si National Institute of Health.
Succesul economic este datorat si faptului ca exista o serie de specialisti , oameni foarte bine pregatiti si educati care isi exercita efortul intelectual in acest sector .
Anul 2001 a reprezentat inceputul declinului dolarului american, fapt ce se datoreaza cresterii economice, chiar daca acest aspect suna si pare a fi paradoxal.Odata cu cresterea economica intr-un ritm mai alert a crescut si gradul de consum al americanilor,astfel cererea de pe piata transatlantica era cu mult mai mare decat oferta ,transformand SUA intr-o tara importatoare.Acest aspect este unul foarte ingrijorator , care a avut consecinte grave asupra statului american , deoarece s-a provocat panica odata cu cresterea deficitului bugetar, deoarece se cheltuia foarte mult pe achizitia din exterior a bunurilor, cresterea deficitului comercial datorat importurilor mult prea mari efectuate ,dar si un dezechilibru al contului curent deoarece se cheltuia mult mai mult pe marfuri din exterior si nu se mai putea realiza activitatea de economisire.SUA face parte din Grupul G8 alaturi de : Canada, Franța, Germania, Italia, Japonia, Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord și Rusia , toate aceste state reprezinta cele mai industrializate si cele mai puternice state din punct de vedere economic si militar , dar SUA reprezinta ,,locomotiva”economiei la nivel global.
Marfurile importate de catre SUA sunt supuse taxarii, impozitarii in concordanta cu Sistemul Armonizat al SUA ,sub forma pretului FOB- free on boards Incoterms 2000,care reflecta pretul marfii la granita statului exportator ,incluzand valoarea bunului, totalitatea cheltuielilor efectuate cu transportul pana in punctul de imbarcare al acesteia precum si taxele de manipulare a bunului.Departamentul Comertului din SUA are dreptul deplin de a supune un bun sau marfa la taxe si impozite suplimentare, in cazul in care se face dovedit faptul ca bunul importat este declarat la pret de dumping sau daca bunul respectiv poate leza companiile autohtone din tara imporatoare care produc marfuri sau bunuri similare.
Industria farmaceutica in momentul de fata inregistreaza o crestere economica foarte mare , deoarece s-a majorat semnificativ pretul la medicamente, unele firme impunand adosuri de pana la 1000%, profitand de faptul ca cetatenii sunt obligati de preocuparea cu privire la santate sa achizitioneze aceste produse indispensabile fie si la niste costuri colosale.Au aparut anumite critici cu privire la societatile din domeniul farmaceutic, care au inceput sa cheltuie sume mari pe marketing si publicitate si foarte putin pentru cercetare si inovare.
SUA este pe primul loc in criminalitatea cibernetica , astfel economia este prejudiciata de foarte multe ori.In fata acestor fraude, vine sistemul financiar american care propune lansarea unei platforme software prin care bancile si institutiile cu caracter financiar sa poata oferii informatii despre atacurile informatice la care au fost supuse in vederea stoparii acestora.
Statele Unite ale Americii militeaza pentru un comert cat mai liber ,permisiv si licit inaintand si semnand o serie de acorduri cu privire la liberalizarea comertului si deschiderea portilor pietelor nationale pentru exportatorii internationali. Acordul Nord-American de Comerț Liber-N.A.F.T.A , incheiat intre SUA-Canada-Mexic si vizeaza crearea unei piete libere de circulatie a bunurilor , fara impunerea taxelor vamale pentru acestea,liberalizarea investitiilor de capital, reglementarea si uniformizarea unor proceduri cu privire la protejarea mediului inconjurator, a regulilor impuse concurentei dar si pentru proprietatea intelectuala.Acordul de liber schimb intre SUA si UE aici negocierile inca sunt in plina desfasurare.
In prezent serviciile ocupa cel mai important loc in contributia la economie cu o pondere de 76,7%, industria detine 22,2%, iar sectorul agricol contribuie cu o pondere de 1,2%. Actiunile intreprinse de sectorul privat aduc o contributie la economie de 55,3%, actiunile autoritatilor federale reprezinta 24,1% din economie , iar 20,6 reprezinta activitatile desfasurate de centrele locale.
3.4.PARTENERIATUL TRANSATLANTIC DE COMERT SI INVESTITII (TTIP) DINTRE SUA SI UNIUNEA EUROPEANA:,,Titanicul secolului XXI”
Acordul comercial dintre cei doi poli SUA , respectiv UE este considerat a fi indubitabil , cel mai mare si mai promitator plan din 1995 , odata cu initierea Organizatiei Mondiale a Comertului si pana in realitatea actuala.Prin prezentul parteneriat se doreste crearea unei zone de comert liber si licit intre cele doua puteri , protejarea investitiilor, eliminarea barierelor tarifare in toate sectoarele si suprimarea barierelor vamale unde procedurile tehnice , standardele impuse si procesele de confirmare a anumitor bunuri difera semnificativ de la un pol la celalalt.In prezent toate aceste demersuri utilizeaza parti importante din timp care la randul sau reprezinta una dintre cele mai importante resurse economice pentru intreprinderile care isi extind vanzarile in cele doua areale.Un exemplu des intalnit este momentul in care o persoana se decide sa achizioneze un automobil fie din SUA , fie EU si este pus in fata unor proceduri identice in ambele tari , chiar daca masina a fost supusa controalelor si reglementarilor tehnice intr-una dintre acestea.
Conform unei declaratii provenite de la Casa Alba , acest parteneriat dintre SUA-UE se doreste a fi fondatorul unor noi locuri de munca pe teritoriul celor doua , pe langa aproximativ 13 milioane existente in momentul de fata , sustinute deja in mare parte de investitiile si comertul desfasurat pe teritoriul protejat de Oceanul Atlantic, precum si cresterea si stabilizarea unei economii de mare anvergura in ambele spatii.
Autoritatile americane , precum si anumiti specialisti afirma faptul ca odata incheiat , acordul ar putea devenii cel mai mare acord regional de comert fara bariere din istorie, fiind un plan foarte patrunzator , initiat la cele mai inalte standarde , ceea ce va permite Statelor Unite sa se extinda mult mai facil si mai rapid pe piata europeana , astfel se creaza noi locuri de munca, investitii ambitioase toate acestea conducand la o crestere a nivelului de trai atat peste Ocean, cat si pe teritoriu european.
Comisia Europeana sprijina acest acord, care odata incheiat ar semnifica cea mai puternica legatura comerciala la nivel global , deoarece dintotdeauna comertul a reprezentat principalul pilon de sustinere a existentei planetare si odata solidificat cererea si oferta vor creste conducand la dezvoltarea economica si cel mai important aspect fara a fi nevoie sa se majoreze imprumuturile si cheltuielile publice.CE considera ca prin incheierea acestui acord cresterea comertului dintre cei doi actori ar putea creste cu pana la 50%.
Tratativele initiate se dezvolta pe trei nivele diferite si anume : eliminarea tuturor restrictiilor tarifare cu privire la facilitarea accesului pe piata a produselor alimentare, industriale,agricole dar si a serviciilor si investitiilor. Al doilea nivel vizeaza procesul de reglementare a tuturor barierelor netarifare in comertul dintre SUA-UE (non-tariff bariers to trade-NTBs) si al treilea aspect este cu privire la capacitatea de a se initia si respecta anumite reguli , adaptarea la noi principii precum si adaptarea eficienta la metode perfectionare de colaborarea si cooperare cu privire la noi raportari si avantaje generate de comertul la nivel global.Desi toate particularitatile prevazute in tratat suna melodios si parca se imbina totul ca o manusa, in realitate lucrurile nu par sa fie chiar atat de linistite , nu de putine ori intre cele doua economii s-au iscat mici conflicte, dispute comerciale cu privire la relatiile economice , toate acestea ajungand in fata Organizatiei Mondiale a Comertului pentru a fi negociate, discutate si solutionate.
Parteneriatul Transatlantic pentru Comert si Servicii a fost propus pentru prima data la sfarsitul Razboiului Rece in anul 1990 , unde Comisia Europeana formata din reprezentantii a 12 state membre alaturi de SUA au semnat ,,Declaratia transatlantica”, care sprijina actiunile NATO, se ocupa cu oraganizarea unor summit-uri ce aveau loc anual , intreprindeau intalnirile dintre ministrii de stat ce au loc semestrial , precum si congresele la care luau parte membrii politici sau anumite personalitati de rang inalt dintr-un stat.Ulterior in urma unor dispute aparute in timpul negocierilor din cadrul Rundei Doha cu privire la liberalizarea comertului mondial, Cancelarul german Angela Merkel in anul 2006 a propus noi forme cu privire la liberalizarea comertului dintre SUA si Uniunea Europeana.
Conform lui Thomas J. Bollyky, de la Consiliul pentru Relații Externe și Anu Bradford, din Columbia Law School , daca TTIP s-ar implementa ,s-ar ajunge la liberalizarea a unei treimi din totalul comertului la scala globala ceea ce ar atrage cu siguranta crearea a foarte multor locuri de munca .In anul 2013, acesta afirma faptul ca intre cei doi actori economici taxele vamale sunt deja micsoarate si ceea ce va duce la cresterea economiei cu pana la 80% este reducerea unor dispozitii similare care exista atat in SUA, cat si in UE pornind de la produsele alimentare, farmaceutice si pana la taxe si reglementari tehnice insusite autovehiculelor, dar si a taxelor impuse de sistemul birocratic si nu in ultimul rand cresterea procesului de colaborare si cooperare a autoritatilor de reglementare .Se doreste ca cele doua parti sa devine initiatoare a unor norme in jurul carora ceilalti producatori, comercianti din intreaga lume sa graviteze si sa ,,joace” dupa regulile impuse de SUA-UE.
In urma unui studiu efectuat la Londra de catre Centrul pentru Cercetarea Politicilor Europene , s-au determinat o serie de rezultate asteptate in cazul in care Parteneriatul de Comert si Investitii dintre SUA- UE s-ar finaliza cu semnarea acestuia. In urma cercetarilor s-a confirmat faptul ca odata cu incheierea prezentului acord , PIB-ul Uniunii Europene ar inregistra o crestere de la 68 miliarde euro pana la 100 miliarde de euro , fata de PIB-ul inregistrat in anii 2013-2014 care nu depaseste 14 miliarde de euro.In cazul Statelor Unite , avem o crestere asteptata de la 50 miliarde euro la 95 miliarde euro , fata de anii 2013-2014 unde nu se depasteste cifra de 17 miliarde de euro. Raportandu-ne la anul 2014 –an de referinta , se observa unele diferente intre cei doi subiecti , astfel se doreste o stabilizare a balantei intre acestia : cresterea PIB-ului in SUA a fost de aproximativ 2,2% , pe cand in UE a fost doar de 0,8% , rata inflatiei in State a fost de 1,7% ,iar in UE doar de 0,3%. O rata a somajului care sa nu produca panica la nivelul unui stat sau comunitati trebuie sa se inscrie pana in limita a cinci procente , tot ce se dapaseste poate produce o scadere semnificativa a economiei , nivelului de trai, cresterea colosala a somerilor atragand asupra statului ceea ce numim criza economica.SUA in anul precedent inregistreaza o rata a somajului de 5,9%, comparativ cu UE care detine o rata de 11,5% , o situatie catastrofala.In cazul in care parteneriatul s-ar limita strict la reducerea doar a taxelor vamale , Pib-ul generat in UE ar creste pana la 24 miliarde euro , iar in SUA pana la 9 miliarde euro.
Incheierea acetui tratat nu este unul benefic doar pentru cele doua parti , ci si pentru statele terte care se afla in proces de derulare a activitatii economice si comerciale cu acestea , deoarece puterea economica a Statelor Unite si Uniunii Europene constituie aproape 50% din Pib-ul inregistrat la nivel global , iar relatiile de tip comercial dintre cele doua parti acopera aproape o treime din fluxurile comerciale mondiale.Investitiile pe care Uniunea Europeana le efectueaza in State sunt de aproape opt ori mai mari decat investitiile pe care le realizeaza in Indochina , in timp ce Statele Unite investesc in UE de trei ori mai considerabil decat o fac in continentul asiatic.In anul 2013 SUA a fost principalul partener comercial al UE cu un procent de 14% din intregul comert la nivelul zonei europene si un procent de 12% in randul importurilor , ocupand locul intai in randul investitiilor straine directe , unde s-a inregistrat o crestere de pana la 31% la cele generate si 23% in cazul celor receptate.Tot in acest an , Europa a exportat in SUA cu o pondere de 16,6% din totalul exporturilor efectuate.
Anul 2011 reprezinta inceputul demersurilor, deoarece atunci a luat nastere un cerc comun intre SUA-UE , care militau cu punerea in balanta atat a avantajelor, oportunitatilor oferite de acest parteneriat, cat si potentialele dezavantaje, amenintari si riscuri generate de incheiera acestuia.Ulterior dupa incheierea setului de analiza, la inceputul anului 2013 s-a facut anuntul oficial din partea Presedintelui Statelor Unite- Barack Obama , Presedintele Comisiei Europene- Jose Manuel Barroso si Presedintele Consiliului European-Herman Van Rompuy cu privire la incepera tratativelor.
Comisia Europeana , in urma studiilor efectuate la Londra, a facut public un raport cu privire la oportunitatile si avantajele pe care Uniunea Europeana le-ar putea inregistra daca se incheie acest parteneriat cu SUA.In primul rand se pune problema economisirii unei sume foarte mari de catre companii odata cu reducerea si eliminarea restrictiilor , barierelor tarifare si vamale, un alt aspect benefic il reprezinta crearea de noi locuri de munca , astfel rata somajului s-ar putea reduce cu pana la 50%.Implementarea completa a tratatului ar conduce la cresterea venitului pentru o gospodarie europeana de clasa mijlocie cu circa 550 euro pe an mai mult decat in perioada curenta si astfel economia Uniunii Europene ar creste pana la 120 miliarde euro anual , dupa cum s-a mentionat anterior.
Casa Alba , la fel ca CE a prezentat public beneficiile Statelor Unite in urma incheierii TTIP si anume cresterea exporturilor de bunuri si servicii private din SUA catre UE, odata cu deschiderea portilor pietelor europene , suma determinata fiind de pana la 460 miliarde dolari.Odata cu reglementarea in domeniul investitiilor , s-ar beneficia cresteri uriase in economie ,comparativ cu anul 2011 , cand investitiile Statelor Unite in UE si invers au fost de circa 3,7 miliarde dolari. In gruparea celor doi giganti economici se afla aproximativ 800 milioane consumatori beneficiari de pe urma incheierii acordului.Presedintele american, Barack Obama a declarat faptul ca desi el doreste sa protejeze bunastarea populatia , pot exista o serie de pericole care pot umbrii linistea statelor , dar pot fi oportunitati uriase care pot reprezenta expansiunea economiei si a nivelului de trai.
Incepand cu anul 2012 , schimburile comerciale dintre cele doua parti nu s-au mai prezentat atat de rigide , chiar ajungand sa atinga cifra de 650 miliarde dolari.Chiar daca in prezent taxele vamale dintre cele doua blocuri sunt micsorate , totusi ele exista mai ales in arealul american, unde anumite sectoare sunt protejate de bariere comerciale foarte crescute, nepermitand penetrarea acestora.In celalalt areal, Uniunea Europeana interzice in prezent liberalizarea schimburilor unor produse modificate genetic , regasite in SUA .
In primul rand TTIP isi propune ca autoritatile de reglementare sa isi dezvolte activitatea , tocmai din aceasta cauza Uniunea Europeana isi propune ca legile cu privire la securitatea impotriva amenintarilor ce pot surveni in domeniul economico-financiar, al sanatatii si bunastarii populatiei celor doua parti sa se armonizeze in asa fel incat sa existe o corelatie eficienta intre cele existente de o parte si de alta a Atlanticului , dar cu mentiunea de a-si pastra acelasi nivel de securitate asupra locuitorilor.Unul dintre motivele cu privire la acest punct il reprezinta reducerea costurilor cu privire la birocratie astfel atat companiile americane cat si cele europene se vor integra mult mai usor in raport cu legislatia existenta in cele doua economii.Un alt motiv important il reprezinta legile foarte bine definite ale Statelor Unite , astfel si europenii vor putea beneficia de aceleasi oportunitati , impartasind reciproc notiuni asupra unei teme si chiar reducerea considerabila a unor costuri care se imputa la fiecare control efectuat in ambele teritorii, deci o unificare a celor doua legislatii ar putea conduce la o crestere a economiei europene de miliarde de euro.Odata intrate in vigoare, aceste reglementari conduc la instaurarea si mentinerea mediului economico-financiar intr-o stare rezonabila , prin protejarea impotriva concurentilor care apeleaza la utilizarea unor practici neloiale pentru a obtine profitul asteptat.Datorita acestui fapt, sistemul obliga companiile sa indeplineasca mai multe criterii cum ar fi obligatia sistemului bancar de a furniza clientului absolut toate informatii asupra produselor existente in portofoliul acestuia precum si informatii cu privire la amenintarile ce pot survenii in cazul unei investitii.In prezent o companie care produce un bun in tara autohtona si doreste sa il exporte in strainatate, trebuie sa se supuna atat unor legi impuse in tara de origine cat si in cea exportatoare , astfel comertul este deteriorat de prezenta mai multor factori , cum sunt o serie de bariere inutile prin care o tara interzice cu vehementa unei companii din exterior sa isi comercializeze produsul pe teritoriul acesteia , sau impun anumite standarde care vor conduce la stoparea comertului.Existenta unor cheltuieli absolut inutile prin impunerea unei legislatii unui stat pentru a putea sa isi exporte produsul pe piata externa poate conduce la cresterea costurilor pentru bunul respectiv , astfel pentru exportator nu va mai prezenta un avantaj prezentarea acestuia in strainatate, astfel din nou comertul este inchis.Supunerea unui bun la regelemntari atat in statul de origine cat si in cel de export semnifica doua trepte foarte costisitoare , astfel se reduce semnificativ capacitatea unei activitati economice.Toate aceste avantaje atrase de noi reglementari reprezinta oportunitati de dezvoltare pentru companiile de mari dimensiuni, dar daca ne referim la societatile mici si mijlocii , sitauatie se poate schimba, deoarece nu se tine cont de dimensiunea firmei cand vine vorba de fabricarea unui bun care va trebui sa tina cont de reglementarea in vigoare a carei costuri va reprezenta un impediment pentru IMM-uri , astfel prin Tratatul dintre cele doua economii SUA-UE , se doreste crearea unor clauze, factori prin care si IMM-urile sa poata pasii mai usor spre piata transatlantica.
In urma unui sondaj la nivelul Europei , 58% dintre cei chestionati au raspuns pro la intrebarea daca sunt de acord cu un astfel de tratat,un sfert au fost impotriva , iar 17% nu s-au dovedit a fi interesati de acest aspect.Cele mai mari procente importiva incheierii acestui parteneriat se inregistreaza in Austria cu 53%, Germania cu 41% si Luxemburg cu 43%. Influenta acestor voturi in defavoarea proiectului sunt determinate de o serie de critici de analiza care au urmarit si evaluat proiectul si au declarat cu fermitate nemultumirea, aducand o serie de critici tratatului . Prima disputa a avut loc chiar in prima runda de negocieri , care a avut loc la data de 8 iulie 2013, prin care s-a trimis o instiintare atat organelor superioare de la Bruxelles cat si celor de la Casa Alba din partea unor organizatii nonguvernamentale prin care isi exprimau nemultumirea cu privire la procesul de negociere cu ,,usile inchise” unde urma a se discuta despre reducerea sau eliminarea unor masuri de tip public pentru a pune accent pe undele de tip comercial.De-a lungul timpului au aparut o multime de portofolii de analiza asupra acordului si unul dintre cele mai criticare modele este CGE-modelul computabil al echilibrului general, potrivit caruia toti cei care iau parte la procesul de negociere intre cele doua parti sunt foarte bine informati, marfurile derulate intre SUA-UE sunt identice si interschimbabile,exportul-importul bunurilor sunt realizate cu zero costuri,libera circulatie a bunurilor, serviciilor si a capitalului ,toate acestea au fost foarte dur atacate de catre un grup de critici si cercetatori din Franta , care considera ca in acest model nu sunt luate in considerare foarte multe aspecte , care ar putea conduce la o schimbare a modelului. Factorii neinclusi in lucrare , precum modificarea fie ascendenta , fie descendenta a activelor de pe piata , siguranta si increderea scazuta a tuturor agentilor economici in cazul declansarii unei crize mondiale dar si anumite calcule efectuate in modelul CGE cum ar fi reducerea cu aproximativ 98%-100% a taxelor vamale intre cele doua parti si cu aproximativ 10 %-25% a tuturor costurilor ce survin in realizarea unor tranzactii la nivel international au condus la anumite suspiciuni in randul cetatenilor , dar si a anumitor organizatii.Dorinta de protejare a dreptului de proprietate intelectuala – brevete, drept de autor, licenta , a starnit o serie de temeri , deoarece se presupune ca se va introduce o restrictie majora cu privire la accesul la internet prin impunerea unor reguli foarte dure pentru a se proteja aceste drepturi. In ceea ce priveste sistemul financiar, au aparut anumite controverse din cauza faptului ca americanii au refuzat o reglementare a sistemului , sustinad faptul ca acesta este deja reglementat in urma Tratatului Dodd-Frank : Bassel III cu privire la interpretarea americana a bancilor, dar totusi UE continua sa faca presiuni cu privire la stipularea in Tratatul Transatlantic si a acestei clauze cu privire la redefinirea domeniului economico- financiar.
Una dintre cele mai importante critici a fost mentionata de catre Manuel Ayau: „Comerțul liber nu are nevoie de tratate. Tot ce este necesar pentru liberul schimb este eliminarea (în mod unilateral sau multilateral) a barierelor artificiale din calea comerțului.” CEO-Corporate Europe Obsevatory critica faptul ca anumite companii americane au parte de un sistem privilegiat in cadrul acestui tratat , dar si transparenta scazuta sau inexistenta in cadrul rundelor de negociere in care care s-ar pune implementa un sistem privilegiat pentru companiile deja mari si profitabile in defavoarea IMM-urilor.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Diplomatia Economica (ID: 139291)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.