Dintii Inclusi

Medicina

Dintii Inclusi

Byadmin ianuarie 1, 2024

Cuprins

INTRODUCERE

I.PARTEA GENERALĂ

1. Dinții incluși

1.1. Definiție

2. Epidemiologia dinților incluși

3. Etiologia dinților incluși

3.1. Cauze generale

3.2. Cauze locale

3.3. Cauzele proprii caninilor

4. .Morfologia caninului .Aspecte relevante Rolul funcțional și estetic

5. Examenul clinic în absența complicațiilor

5.1. Examinarea dinților de pe arcada

5.2.Persistența caninilor temporali

5.3.Absența caninilor definitivi

5.4.Diastema inter incizală

5.5. Migrarea dinților

6. Examenul radiologic :diferite tehnici și importanța lor

6.1 Radiografia de tip RX . Importanța RX

6.2 CBCT

6.3 Teleradiografia

6.4 Radiodiagnosticul resorbției radiculare a incisivilor pemanenți datorate caninilor incluși

II. PARTEA SPECIALĂ

II.1 Studiul statistic

II.1.1.Obiective

II.1.2. Materiale și metode de lucru

II.1.3. Rezultate și discuții

III. CAZURILE CLINICE

Cazul nr.1

Cazul nr.2

Cazul nr.3

Cazul nr.4

Cazul nr.5

IV.CONCLUZIE

V. BIBLIOGRAFIE

Introducere

Lucrarea de față vizează caninii incluși și explorarea lor radiologică având în vedere importanța lor din punct de vedere estetic și fucțional. În practica cotidiană atât chirurgii dentiști cât și medicii ortodonți se confruntă cu diferite anomalii de erupție printre care și incluzia de canin care devine din ce în ce mai frecventă . Incluzia de canin afectează grav funcțiile aparatului dento-maxilar și de multe ori trec neobservate la un examen edooral , ca urmare a acestui fapt dorim să subliniem importanța radiodiagnosticului.

Evoluția tehnicilor de radiodiagnostic oferă atât ortodonției moderne cât și chirurgiei bucale o vastă gamă de posibilități de explorare a caninilor incluși , pemițând în același timp formarea unei perspective detaliate asupra cazurilor clinice.

Prin prezentul studiu, după ce am realizat o scurtă prezentare a aspectelor generale a caninilor și a caninilor incluși , dorim să oferim metodele de diagnostic și modul în care au evoluat diferitele tehnici radiologice,punând accent pe importanța lor cât și pe raportul beneficii-risc.

Obiectivul nostru este de a face o propunere/recomandare specialiștilor în ortodonție privitor la protocolul radiodiagnostic Această recomandare ne permite rezolvarea problemelor de identificare și localizare a caninilor incluși.

În prima parte a lucrării am scos în evidență importanța caninului în structura aparatului dento-maxilar cât și problemele cauzate de acesta, diferitele etiologii de incluzi determinate de canin; radiodiagnosticul caninului inclus. Ultimele părți conțin studiul statistic și prezentarea de cazuri elocvente pentru tema aleasă.

Esența studiului de față este reliefată de concluziile la care am ajuns. Concluziile studiului scot în evidență importanța radiodiagnosticului în decodificarea strategiilor terapeutice ce necesită a fi implementate în tratamentele caninilor incluși.

PARTEA GENERALĂ

1. DINȚII INCLUȘI

1.1. DEFINIȚIE

Incluzia dentară este anomalia dentară de erupție caracterizată , prin rămânerea dintelui în maxilar după timpul normal de erupție, care poate fi generată de :tulburări în dezvoltarea maxilarului, pierderea secundară a spațiului prin migrări dentare, obstacole în calea dintelui sau de factor ice țin de dinte : conformația anormală, potențial de erupție scăzut etc . ( Dorobăț &Stanciu :Ortodonție și ortopedie dento-facială)

Fig 1. Canini incluși

Fig 2. Canini incluși

2. Epidemiologia dinților incluși

Incluziunile caninilor ocupa al treilea loc în ordine descrescătoare a frecvenței incluziunilor dentare , după molarii de minte superiori și inferiori( Descrozailles și colab . 1974 ) . Numeroase date au fost publicate cu privire la distribuirea dinților incluși la nivel de populație . Aceste informații prezentate în 1929 de Cramer și citate ulterior de Becker și colab.în 1981 și de Mead în 1930 făceau referire la 1,4 % pana la 1, 5% din cazuistica specifică populației albe din SUA ; potrivit lui Lacoste în 1974 situația s-a schimbat statisticile indicând 3,1 % din populația ortodontica. Au fost realizate doua studii având un interval de 5o de ani între ele unul a aparținut lui Rohrer în 1929 iar celalalt lui Mulick în 1979 (fiind citate de Hechler )ambele la o populație de cazuri ortodontice ce arată că frecventa este de ordinul a 2 % . Hunter și Richardson(fiind citați de Leiveslet în 1984) oferă o defalcare între 0,92 % și 3,3%.

Falahat și B.Ericson S. , în 2008, au constatat un interval între 1% și 2 %.

Conform lui Grover și colab . (citat de Agnini în 2007) în cadrul populației generale există probabilistica de apariție a caninilor incluși de 1%.O medie de 2 %, apare mentionată în raporturile cazurilor de incidență în populația europeană generală și ortodontică, medie care poate varia și în funcție de factorul rasial ( Deng Gao – L , Wan – lin Z și Al , 2008 ) .

Această condiție este mai frecvent întâlnită în cadrul populației de sex feminin fiind de 57% ( 43 % pentru sexul opus ), de Fleury și Deboetsen 1985 . În 1929, acesta proporție între bărbati și femei a fost mentionață și de Rohrer, dar el a explicat această diferență prin simplul fapt că femeile au un " craniu mai mic . " Pentru Schaw citat de Fergusson în 1990 , acest fapt își gasea explicația în numărul mare de consultații pentru femei din motive pur estetice .

De asemenea, în studiul Rohrer (1929 ) , predilecția de apariție topografică a caninilor incluși este de 20 de ori mai mare la nivelul maxilarului decât la nivelul mandibulei sau altfel spus există de 2,06 % o prevalență mai mare la maxilar , și de trei ori mai mare pentru partea palatinală a părtii vestibulare . Leah Walker în 2005 menționa o prevalență de apariție a caninilor incluși de zece ori mai mare la nivelul maxilarului decât la mandibulă . Pentru Gaulis citat de Guyomard și Korbendeau ( 1992) există două incluziuni palatinale pentru una vestibulară .

În cazul în care incluziunea este palatinală , caninul în general are o poziție oblică și o direcție mezial-verticală , impactul fiid vestibular ( conform lui Kuftinec si colab. citat de Agnini M. ( 2007) . Rohrer ( 1929) și DE Mello G. și colab . au găsit în 1994 numeroase cazuri în care canini erau incluși într-o poziție intermediară proporția fiind de 26% din 73 de cazuri studiate.La nivelul populație asiatice 45,2% prezintă incluziuni vestibulare fața de 40,5 % incluziuni palatinale și 14,3 % poziționare mediană.

Distribuția de la stânga la dreapta apartinând lui Fleury și Deboets presupun patru cazuri de incluziuni unilaterale la o incluziune de tip bilateral, în timp ce Chatenay și Thomas (1985) au găsit o proporție inversă. Incluziunile caninilor superiori unilaterali sunt mai frecvente pe partea dreaptă conform lui Agnini M. (2007), și reprezintă un raport de 1 la 5 fața de caninii maxilari bilaterali. Potrivit Aiyama Takahama și (1982), frecvența caninilor incluși la populația japoneză este de ordinul a 0,27%. Monthelius (1932) a spus că oamenii albi sunt cei mai afectați de această anomalie. Aceste incluziuni maxilare a caninilor sunt vizibile radiologic de la 1,2% pâna la 2% din cazuistica copiilor ce au dentiție mixta.

3. ETIOLOGIA CANINILOR INCLUȘI

Etiopatogenia caninilor incluși poate fi clasificată având cauze de ordin general sau local.

3.1 Cauze generale

3.1.1 Ereditare și congenitale

Acest factor are un rol important, deoarece există aceleași probleme de dentiție (canini incluși) în rândul membrilor aceleași familii. Lacoste (1974), a declarat că ereditatea este un factor ce poate determina 17% din cazurile de incluziune.

Modul de transmitere este cea mai comună autozomal dominant deoarece existența genelor autozomale recesive a fost dovedită de corelația dintre incluziunea molarului și canin.

Toate acestea sunt modulate de interacțiunea cu mediul (Camilleri S., Lewis CM și McDonald, 2008).

Cherubism: afecțiune ereditară infantilă caracterizată de mărirea progresivă a mandibulei , de întârzieri de eruptie și de incluziuni frecvente .

Osteodystrophy ereditar: Aceasta este maladia osului de marmură , boala osoasă ,ce conduce la hiper calcifierea zonelor ce înconjoară dinții și mugurii dinților. Acest lucru duce la întârzieri ale erupției, incluziuni dentare și erupții distopice.

Boala Crouzon: dysostosis craniofaciale (Becker, Smith și Behar, 1981),este asociată cu atrofie optică și deficit intelectual, boală ereditară autozomal dominantă. Acest sindrom poate induce incluziuni ale caninilor și a altor dinți.

Fantele labio palatinale : Becker, Smith și Behar Al Hussain în 1981 și în 1988,declarau că există o relație între incluziunea caninilor maxilari si fantele alveolare labiale și palatinale. Prin urmare caninii incluși pot lua o formă ce deranjează fanta labio-palatinală .

Sindromul Gardner: Sindromul l Gardner este o variantă a FAP (Factor de Aglutinare a trombocitelor), caracterizată prin prezența de osteoame, anomalii și chisturi epidermoide. Polipoză adenomatoasă familială are modul de transmitere autozomal. Aceasta ar fi una din cauzele genetice de includere a caninilor ( Puricelli, 2007).

Sindromul Gorlin-Goltz: Acesta combină nevi bazocelulari și chisturile scuamoase ale maxilarelor ,în cadrul unor anomalii foarte diferite: osoase, neurologice, oculare, genitale și endocrine. Pe radiografii pot fi văzute lacune bine delimitate și repartizate pe ambele arcade având ca și dinți afectați caninii superiori incluși. Sindromul este o cauză de includere a caninilor de pe maxilar (Edela Puricelli, 2007).

3.1.2 Hipovitaminoza

Rahitism vitamino rezistent datorat carențelor de vitamina A și D conduce direct la producerea de dezechilibre dento-maxilare care ulterior pot fi responsabile de apariția incluziunilor dentare.

3.1.3 Tulburările endocrine

Tulburări de creștere în cazurile de nanism hipofizar (Becker, Smith și Behar, 1981) și hipotiroidism , prezintă întârzieri în erupție fapt care ar putea provoca ulterior incluziuni.

3.1.4 Boli Infecțioase

Autori includ aceste boli : sifilisul și tuberculoza în categoria fenomenelor ce provoaca întârzieri ale dentiției și în unele cazuri chiar și incluziune.

3.2 Cauzele locale

3.2.1 Mediul înconjurător

A.Incisivul lateral și de orientare:

Există o relație semnificativă între incisivii laterali și canini în fenomenele de dentiție,aceștia ofera caninului posiblitatea de a se recupera. În timpul erupției fiziologice a caninului maxilar, incisivul lateral joacă un rol important în ghidarea sa.Așa se explica procentajul ridicat de incluziuni în cazuistica de microdonție, agenezie, sau hipoplazie a incisiviilor laterali.

B.Mobilitatea mezială a dinților posteriori:

Mobilitatea mezială a premolarilor determină o diminuare a spațiului de erupție a caninului maxilar, prin urmare retenția lui.

C. Dinții supranumerari și corpurile străine (Bassigny, 1990):

Prezența unor corpuri străine (odontoma) sau dinți supranumerari pot fi cauza incluziuni caninului. Cu toate că acest tip de etilologie este rară, aceasta este necesar a fi mentionată fiind opusă unei incluziuni unilaterale.

D. Chisturile foliculare:

Infecția sacului folicular urmată de infecția pulpara a caninului temporal determină retenția germenilor , la fel ca și în cazul chistului coronar sau a formațiunilor tumorale.

E. Înghesuirea și dizarmonia dento maxilară

Sunt resposabile de închiderea prematură a tremei aceasta poate fi cauzată de incluziune și de întârzierea de erupție a caninilor permanenți.

3.2.2. Alte cauze locale

Obstrucția traiectului de erupție

Recesiunea procesului alveolar , un exces fibromucos post chirurgical poate cauza incluzia caninului

Reincluziunea dentară (Piette et Goldberg, 2001)itatea mezială a dinților posteriori:

Mobilitatea mezială a premolarilor determină o diminuare a spațiului de erupție a caninului maxilar, prin urmare retenția lui.

C. Dinții supranumerari și corpurile străine (Bassigny, 1990):

Prezența unor corpuri străine (odontoma) sau dinți supranumerari pot fi cauza incluziuni caninului. Cu toate că acest tip de etilologie este rară, aceasta este necesar a fi mentionată fiind opusă unei incluziuni unilaterale.

D. Chisturile foliculare:

Infecția sacului folicular urmată de infecția pulpara a caninului temporal determină retenția germenilor , la fel ca și în cazul chistului coronar sau a formațiunilor tumorale.

E. Înghesuirea și dizarmonia dento maxilară

Sunt resposabile de închiderea prematură a tremei aceasta poate fi cauzată de incluziune și de întârzierea de erupție a caninilor permanenți.

3.2.2. Alte cauze locale

Obstrucția traiectului de erupție

Recesiunea procesului alveolar , un exces fibromucos post chirurgical poate cauza incluzia caninului

Reincluziunea dentară (Piette et Goldberg, 2001) :

Incidența de apariție este foarte rară la nivelul dentiției permanente, se numeste incluziune parțială . Cauzele de apariție cele mai frecvente sunt anchiloza dento osoasă , tulburările metabolice , insufiencența forțelor eruptive , hypercimentoza.

Persistența și extracția caninului temporal :

Persistența caninului temporal poate fi un obstacol în erupția caninului permanent. Extracția prematură a caninului temporal poate fi de asemenea cauza unei incluziuni la nivelul caninului permanent.

3.3. Cauzele proprii caninului

Malformațiile dentare

Dismorfismul coronar generalizat , asociat cu retențiile dentare multiple , se regasesc în cazurile de amelogeneza imperfectă . Prin urmare putem menționa și prezența de malformații radiculare apicale frecvente în incluzunile caninilor.

Malpoziția inițiala a germenului sau rotația : apare din cauza distopiei germenului.

Anchiloza

Un apex deviat :

În radiografii putem constata foarte des devieri de apex a caninilor incluși. Pentru Adam (1970) , acesta deviere este o etiologie de incluzie .

4. Morfologia caninilor.Aspecte relevante. Rolul și importanța caninilor

Morfologia caninilor

Caninii sunt localizați în zona de curbură a arcadei dentare , câte unul pe fiecare hemiarcadă, între incisivi și premolari. Forma coroanei caninilor este în general cilidro-conică, terminată în treimea incizală în cuspid. La fel ca și în cazul celorlalți dinți frontali , coroana prezintă patru suprafețe. Caninii prezintă un aspect globulos datorită suprafețelor coronare ce au un relief mai pronunțat, convexitățiile fiind mai accentuate.

Forțele ocluzale din timpul mișcărilor de lateralitate au determinat dezvoltarea unor procese adaptative ce conferă rezistanță acestor dinți :

-o rădăcină puternică și lungă , ce le asigură o bună implantare în osul alveolar

-osul alveolar din zona canină prezintă un grad de condensare crescut , corticala vestibulară fiind mai groasă , acesta contituind eminența canină

-aceștia au suprafețe netede , ceea ce reduce retenția plăcii bacteriene sporind astfel cariorezistența

-stratul dentinar este bine reprezentat (la nivel de coroană și de rădăcină)

Datorită faptului că acești dinți, caninii au o receptivitate scăzută la carie și au o rădăcină lungă și puternică au o importanță terepeutică deosebită ; fiind frecvent utilizați petru ancorare și menținerea unor contrucții protetice .

Având în vedere vârsta târzie de erupție a caninului , spațiul de încadrare disponibil poate fi redus în condițiile unei baze osoase insuficient dezvoltate , în asemenea situații , caninul poate erupe în vestibulo-poziție, palato-poziție sau chiar rămâne inclus în osul alveolar.

Rolul funcțional al caninului

Caninii sunt importanți la nivelul funcțiilor aparatului dento maxilar , și anume în : funcția fizionomică, funcția masticatorie, menținerea relațiilor de ocluzie , de asemenea în ghidajul mișcarilor de lateralitate a mandibulei .

Precum am menționat anterior caninul este implicat în realizarea anumitor funcții specifice aparatului dento-maxilar și anume : masti cația și fonația.

Masticația se referă la procesul în care mișcările mandibulei sunt implicate pentru triturarea alimentelor. Ca urmare caninii sunt implicați direct în incizia și triturarea alimentelor. Deschiderea – închiderea , propulsia – retropropulsia, lateralitatea se combină variat , definind în raport cu predominața miscării într-un anumit plan,stereotipul de masticație.(Borzea,Dudea,Donciu; 1994).

Caninii au parodonțiul dotat cu o sensibilitate proprioceptivă mai fină decât a celorlalți dinți ai aparatului dento-maxilar.Forțele de presiune masticatorii , datorită structurii parondotale , sunt trasnformate în forțe de tracțiune la nivelul osului.(Boboc. Gh.1996)

Fonația reprezintă actul vorbirii specific omului și constă în realizarea unor mișcări simetrice ale mandibulei , tesuturile implicate participând direct la emiterea fonemelor.Rolul dinților frontali superiori ca de altfel și a caninilor , intervine în pronunția consoanelor care necesită sprijinul limbii pe suprafețele palatinale ale frontalilor superiori (consoane linguo-dentale :t,d, n) sau sprijinul buzei inferioare pe dinții superiori (consoane labio-dentale: f, v).

Rolul estetic al caninului

Caninii datorită faptului ca sunt situați în zona de curbura a arcadei, facând trecerea între dinții anteriori și cei laterali, au o importanță deosebită atât în fonație cât și din punct de vedere estetic , fiind implicați direct în modul de exprimare al feței , imprimând o personalitate aparte zâmbetului.

5. Examenul clinic in absența complicațiilor

5.1.Examinarea dinților de pe arcada(diagrama HURME)

Diagrama Hurme prezintă data evoluției normale a tuturor dinților. Acesta permite prin urmare, examinarea dinților și în special etapa de dentiție la copil.

♂: caninii superiori apar în medie de 11 ani și jumătate

– precoce 10 ani și jumătate

– tardiv caninii superiori apar la 13 ani și jumătate.

♀: caninii superiori apar în medie la 11 ani

– precoce la 8 ani și jumătate

– tardiv caninii superiori pană la 12 ani și jumătate.

5.2. Persistența caninilor temporari

Fig.3- Absența caninilor permanenți 1.3

La examenul clinic trebuie verificat și menționat prezența sau absența caninului

de lapte. Caninul temporar este prezent chiar și după vârsta normală de cădere a lui și persistă în cavitatea bucală chiar dacă în mod normal trebuia înlocuit cu un canin definitiv. Aceasta persistentă este un semn frecvent de incluziune.

5.3 Absența caninilor definitivi

Fig.4 (Absența de 13)

Absența caninului în arcadă la vârstă de erupție ar trebui să fie observată. Absența caninului de asemenea creează o tremă persistentă între incisivul lateral și primul premolar. Invers, putem întâlni de asemenea un spațiu închis al caninului cu o resorbție a osului alveolar după căderea sau smulgerea caninului lacteal [de lapte] .

5.4. Diastema interincizală

Fig.5- Absența 2.3

Acesta poate fi întâlnită atunci când caninul nu a erupt pentru că spațiul dintre premolari este prea mic.

-versiune coronară exagerată a incisivului lateral și rotația sa mezio-vestibulara

– incisivul lateral este situat în palatinal

5.5. Migrarea dentară

Este semnul patognomic de incluzie a caninilor maxilar după Chambas C. (1993), este semnul cunoscut sub denumirea ”Quintero” (versiunea corono-distală exagerată a incisivilor laterali) se face prin poziția vestibulară a incisivilor laterali superiori și rotația ei mezio-vestibulară.

De fapt când incisivul lateral este în vestibulo-versiune , caninul inclus este vestibular. Dacă incisivul lateral are o versiune palatinală , caninul inclus este palatin. Migrarea dentară este foarte importantă de remarcat pentru că permite predicția incluziei caninilor și stabilirea poziției probabile în absența examenului radiologic.

VI Examinarea radiologică : diferite tehnici si importanța lor

6.1 Radiografia de tip raze X. Importanța RX

Se consideră a fi radiații X, radiațiile electromagnetice având lungimea de undă între 0, 1 si 150 A. Sunt considerate a fi utile explorărilor medicale radiațiile X având lungimea de undă cuprinse între 0,1 si 0,5 A.

Razele X au capacitatea de a penetra corpul și sunt absorbite în diferite grade, în funcție de densitatea țesutului. Astfel, structurile dense sunt redate cu alb, țesuturile moi cu nuanțe de gri, iar cavitățile cu negru, radiografiile arătând ca negativele unor fotografii.
Radiografiile dentare sunt efectuate cu scopul de a identifica anumite detalii nedecelabile la examenul clinic, leziuni carioase în stadii incipiente, chisturi sau granuloame, fracturi ale dinților, fracturi de maxilar, tumori, dinți incluși.

Aceasta manopera conduce deci medicul stomatolog catre un diagnostic cat mai precis, dar totodata ajuta medicul sa verifice succesul tratamentului în toate etapele de lucru.
Cel mai uzitat tip de radiografie dentară poarta numele de radiografie retroalveolara, un film de dimensiuni mici, în care pot fi vizualizate 2-3 elemente dentare. Rezultatul radiografiei se elibereaza pe loc, în câteva minute.
Doza de radiație primită în timpul efectuării radiografiei dentare se măsoară în unități „rem”,sau unități „sievert”.

În mod curent, cotidian, noi ne expunem zilnic radiațiilor din diferite surse naturale (atmosferice, cosmice, terestre) dar și surse artificiale (cuptor cu microunde, televizor, monitor, telefon mobil, etc.).Toate acestea reprezintă o cantitate de radiație cu mult, mult mai mare decât cea primită cu ocazia efectuării uneia sau mai multor radiografii dentare, fie ele digitale sau pe film. Dintre toate investigațiile cu Raze X, radiografia dentară este cel mai puțin iradiantă, doza de radiații emise fiind de numai 0,02 mSv. O simplă comparație este deci foarte relevant :

Fig.6- Radiografie retro-alveolară

Sursa de radiații/ Doza

Radiografie dentară 0,02 mSv
Mamografie 1-2 mSv
CT toracic sau pelvis 4-8 mSv
CT complet 10-12 mSv
Radiații din mediu 3 mSv/an

Doza maximă admisă este de 20 mSv/an. Primim suplimentar și o cantitate de radiație de la sursele artificiale, dar pe care nu o putem calcula ca studiu general, deoarece cantitatea variază în funcție de stilul nostru de viața-timpul petrecut în fața monitorului, la telefonul mobil,etc.

Radiografiile dentare sunt un mijloc eficient de monitorizare a stării de sănătate a cavității bucale pentru adulții ce prezintă un risc deosebit. Aceștia sunt persoanele cu lucrări protetice extinse (inclusiv obturații), cei care consumă frecvent băuturi îndulcite, pacienții cu boli parodontale, persoanele care suferă de xerostomie sau uscăciunea gurii și fumătorii.

Fig.7- Radiografie de tip raze X

O atenție sporită trebuie acordată gravidelor și mamelor care alăptează. Este important de știut ca radiografiile dentare nu afecteaza embrionul, procesul de organogeneza sau nașterea. Radiațiile emise de aparatele roentgen dentare, asa cum am mai menționat, sunt extrem de mici, țintite înspre dinți, iar reflexia lor înspre zonele considerate risc (abdomen, ovare, sâni) sunt protejate printr-un șort special conceput din plumb. Totuși, ca o precauție suplimentară, este recomandabil să se evite efectuarea radiografiilor în perioada primului și ultimului trimestru de sarcină.
De menționat ca deși protecția cu sortul special din plumb este necesară numai în cazuri speciale, totuși, pentru liniștea pacienților, în centrele de radiologie dentară, șortul de plumb, prevăzut și cu un guler pentru protecția glandei tiroide, se utilizeaza fără excepție.

Cele mai utilizate tipuri de radiografii prin radiatii X, care presupun o cantitate mică de radiații sunt :

Radiografiile Bitewing prezintă dinții din spate de jos și de sus și modul în care aceștia se suprapun. Aceste raze X sunt folosite pentru a verifica unele pierderi de dinți și de asemenea oferă o perspectivă clară asupra modului în care se aliniază dinții. Această tehnică oferă posibilitatea de a avea o imagine completă asupra posibilelor pierderi de os datorate existenței unor probleme severe apărute la nivelul gingiei sau determinate de unele infecții dentare

Radiografiile periapicale prezintă dintele în întregime de la radăcină până la coroana expusă incluzând și structura osoasă ce susține dintele. Această tehnică este folosită pentru a identifica problemele dentare existente dedesubtul liniei gingivale sau sub maxilar precum :abcese dentare, chisturi, tumori și unele structuri osoase modificate datorită unor boli.

OPT :

-imaginea poate fi obținută chiar dacă pacientul deschide gura

-pregătirea pacientului nu necesită condiții și manevre deosebite

-poziționarea este relativ simplă și nu necesită aptitudini deosebite pentru evidențierea doar structurilor dentare

-imaginea de ansamblu a maxilarelor obținută permite evidentierea rapidă a unor afecțiuni

-imaginea se ansamblu a complexului dento-maxilar este utilă pentru analiza patologiei odonto-parodontale și a celei pedo-ortodontice

RADIOGRAFIA DIGITALĂ este un tip de radiografie analogică, prelucrată printr-un calculator , dupa ce a suferit o cuantificare (numerizare) a valorilor intensităților componente ale imaginii.

6.2 Cone beam CT

Tehnicile imagistice sunt în continuă dezvoltare datorită complexității anatomice a masivului facial fapt care a condus la dezvoltarea rapidă a noi tehnici imagistice precum : tomografia computerizată volumetrică .

Tomografia computerizată volumetrică (CBCT) reprezintă una dintre cele mai noi metode imagistice care evidențiază volumetric și sectional complexul dento-maxilo-facial. Acest tip de tomografie este una dintre cel mai puțin iradiante metode imagistice și poartă denumirea de cone bean datorită faptului că radiația este trimisă sub formă conică . Este tratată ca fiind o tomografie computerizată datorită faptului că permite obținerea unor reconstrucții secționale . Emisia conică a radiației ionizante este trasmisă in timpul rotației de 180-30 grade pe un senzor bidimensional , care este un detector digital, putând apoi să fie redată bi și tridimensional pe film sau în format digital (D. Haba 2008).

Tehnologia cone bean presupune folosirea unui fascicol de raze x sub forma conică ; raportându-se la o arie bidimensională de detectori care captează fascicolul conic de radiații. Datele volumetrice obținute prin intermediul acestei tehnologi sunt transformate într-un set de imagini bidimensionale cu nuanțe de gri care scot în evidentă componentele anatomice dorite ; fapt care a determinat folosirea în rândul specialiștilor a denumirii de cone –beam 3D .

CBCT este un instrument care constituie un substitut foarte eficient a Computer tomografului (CT)tradițional . Raportat la instrumentele tradiționale acesta este de dimensiuni mai mici și mai ieftin decât computer tomograful clasic și în plus emite o cantitate mult mai mică de radiații ionizante.

Aparatele de investigare CBCT pot să difere în funcție de :

-mărimea volumului investigat

-rezoluția geometrică

-rezoluția contrastului

-grosimea secțiunii

-doza radiației

Atunci când utilizăm CBCT există posibilitatea de utilizarea a acestuia în funcție de poziționarea pacientului fie pe orizontală sau pe verticală. Poziționarea pacientului , când sistemul de pozitionare este vertical ar trebui să vizeze anumite aspecte precum :

Linia medio- sagitală a pacientului care trebuie să fie în continuitate cu cea a dispozitivului în care se fixeză capul

Ajustarea scaunului astfel încât sursa de raze X să fie perpendiculară față de regiunea de interes

Să poziționeze fascicolul distal de canin prin mișcarea înainte și înapoi a scaunului (Hoshimoto K. 2007).

Avantajele utilizării CBCT-ului vizează mai multe aspecte dintre care amintim faptul că :

Aparatul în sine este de dimensiuni reduse și determină o cantitate mai mică de radiații , prin urmare un timp de expunere mai redus , un spatiu de depozitare mai redus , toate acestea fiind acompaniate de un preț de achiziție mai redus

CBCT-ul prezintă un avantaj foarte mare prin prisma faptului că permite reducerea zonei investigate numai la câmpul examinat , spre exemplu regiunea capului și a gâtului

Spre deosebire de computer tomografia spirală , CBCT permite obținerea imaginilor multiplanare inclusiv în planuri oblice , având o rezoluție superioară

Conferă de asemenea posibilitatea de efectuare de secțiuni de 0,1 mm adică de 10 ori mai fine comparativ cu cele MSCT ;

Dezvăluie anatomia internă în imagini cross section , cu identificarea integrității corticalei osoase și a structurii osului spongios ;

Permite identificarea canalului mandibular și determinarea raportului și a poziției acestuia cu dintii incluși sau cu creasta edentată , cu procesul tumoral osos ;

Oferă detalii structurale legate de identitatea dinților din vecinătatea canalului dentar

Conferă posibilitatea de reconstrucție 3D a imaginilor pentru struturile osoase și pentru țesuturile moi

Imaginile 3D pe care le furnizează sunt în fapt modele virtuale ce permit reconstrucția postoperatorie a scheletului facial în vederea menținerii functionalității normale a aparatului masticator

Față de radiografia clasică măsurătorile obtinute cu CBCT sunt exacte încât obținerea lor reduce riscurile chirurgicale

Ajută la creșterea succesului tratamentului endodontic prin găsirea canalelor neobturate cât și a celor laterale , a instrumentarului fracturat în canal

In articulația temporală această tehnică este metoda care evaluează cu cea mai mare precizie modificarea structurilor osoase

Printre dezavantajele CBCT-ului am putea menționa faptul că :

Doza de radiații este mai mare de 7-10 ori decât la ortopantomografie

Prezintă costuri mai mari decât investigarea radiologică bidimensională

Obturațiile metalice , alte metale creează artefacte care în 4,5 % din cazuri impun reexaminarea

In vizualizarea țesuturilor moi este preferată folosirea imagisticii prin rezonanță magnetică (IRM) sau prin examinarea computermografică clasică

În practica curentă examenul CBCT este recomandat a fi utilizat în vederea obținerii unor detalii imagistice 2D și 3D necesare unor domenii precum: implantologia , chirurgia orală și maxilo-facială , ortodonție, endodonție, ORL etc.

6.3 Teleradiografia

Este o metodă de radiodiagnostic frecvent utilizată în radiologie care urmărește realizarea unor imagini radiologice care să permită efectuarea de masurători exacte ale dimensiunilor craniului , ale sistemului dento-maxilo-facial și al uor părți moi ale masivului facial al pacientului.

Prin teleradiografie se mai pot constata următoarele modificări :

Privind direcția de creștere a dinților și anomaliile alveolare

Privind anomaliile dentiției

Privind aprecierea disarmoniei dentomaxilare

Indicațiile teleradiografiei

Teleradiografia este indicată ca examen de referință în ortodonție.

În ortondonție teleradiografia are și rolul de a completa ortopantomografia folosită pentru:

Diagnosticul inițial al anomaliilor dento maxilare și disarmoniilor datorate disproporției dintre dimensiunile dințiilor

Stabilirea planningului terapeutic

Monitorizarea progresiei tratamentului apreciind necesitățile de ancorare și înclinația caninilor

Teleradiografiile pot fi de diferite tipuri:

Teleradiografia de profil (în plan sagital)

Teleradiografia de față

Teleradiografia axială

6.4 Radiodiagnosticul resorbției radiculare a incisivilor pemanenți datorate caninilor incluși

Resorbția radiculara a incisivilor permanenți maxilari este asociată în 48% din cazuri la copii ce au vârsta cuprinsă între 9-15 ani . (Ericson et Kurol, 2000). Această resorbție poate fi observată doar radiologic.

Resorbția este greu de detectat prin intermediul radiografiilor convenționale precum radiografia intra-bucală și cea panoramică. Excepție fac cazurile în care caninul inclus este situat palatinal sau vetibular față de radăcinile incisivilor.

Fig.8 Resorbția incisivului lateral 2.2 de canin inclus 2.3

Fig. 9 Resorbția incisivului lateral 2.2 de canin inclus 2.3

Potrivit lui Follin ME , Lindvall AM. (2005), cazurile în care caninii incluși sunt în contact cu rădăcinile incisivilor, este greu de detectat resorbția radiculară în radiografia intra-orală. Acest fapt explică preferința pentru utilizarea CBCT.

În plan vertical , resorbția radiculară în 82% din cazuri este situată în treimea mediană a rădăcinii incisivilor laterali.

În radiografia retro-alveolară este dificil de detectat resorbția radiculară a incisivilor laterali și centrali .

Din radiografia convențională OPT și retro-alveolară nu se poate preciza dacă caninul este situat palatinal , orizontal sau vertical ; prin urmare este indicată folosirea radiografiei CBCT.

Fig 10. Resorbtia rădăcinei incisivului lateral 2.2 de canin inclus 2.3

Fig.11 Reprezentarea tridimensională a caninilor incluși maxilari

PARTEA SPECIALĂ

II.1.Studiul statistic

II.1.1.Obiective

Scopul acestui studiu este de a observa frecvența apariției anomaliilor canonilor incluși prin prisma examinăriilor imagistice maxilo-faciale , radiologice (CBCT, teleradiografie, OPT etc) în rândul populației. Studiul își propune să evidențieze sub forma unui studiu statistic , localizarea, distribuția pe sex , vârstă.

II.1.2. Materiale și metoda de lucru

Studiul de față a fost efectuat prin analiza fotografiilor, radiografiilor, fișei de consultație, a pacienților care s-au prezentat la Catedra de Reabilitare Orală a Facultății de Medicină Dentară din cadrul UMF „Iuliu Hațieganu” Cluj Napoca și în cadrul unui cabinet privat în perioada 2008-2014. Lotul examinat cuprinde un număr total de 185 de cazuri , din care 29 de cazuri (15.5%) au fost diagnosticate cu canini incluși.

Lucrarea de față conține histograme reprezentând frecvența de apariție a caninilor incluși tinând cont de criterii precum : vârsta, sexul, localizarea.

III.1.3.Rezultate și discuții

Prevalența incluziei de canin conform studiului este de 15.5 % din numărul total de 185 de cazuri examinate , 29 fiind diagnosticate cu incluzie de canin.

Tabel 1. – Prevalența incluziei de canin

Fig.nr 12 -Prevalența incluziei caninului

Frecvența pe sexe a incluziunii de canini a fost de 11cazuri pentru sexul masculin.Înregistrând o frecvență de 38% . Iar pentru sexul feminin cele 18 cazuri de canini incluși au obținut o frecvență de 62%.

Tabel nr 2 .Distribuția caninilor incluși în funcție de sex

Fig nr.13 Repartiția caninului inclus în funcție de sex

Intervalul de vârstă al pacienților examinați a fost cuprins între 10 și 30 de ani ; cu o vârstă medie de 19 ani. Procentul pacienților prezentați pentru consult de specilitate până la vârsta de 18 ani este de 52 %, cei cu vârste cuprinse între 18-25 de ani se prezintă în proporție de 38%, iar pacienții adulți , de peste 25 de ani întrunesc doar 10% din cazuri. Maximul de cazuri prezentate și depistate au fost în jurul vârstei de 20 de ani , ceea ce demostrează conștientizarea pacienților cu privire la importanța estetică și funcțională a caninului.

Tabelul nr. 3 Distribuția caninului inclus în funcție de vârstă

Figura nr.14

Localizarea caninului inclus :

La nivelul maxilarului :

Incluzia caninului în poziția palatinală este mai frecvent studiată pentru că reprezintă majoritatea cazurilor clinice (18 cazuri din 29, reprezentând 62%). Incluzia în poziția vetibulară reprezintă 21 % din cazuri (6 cazuri din 29 ).

La nivelul mandibulei :

În poziția linguală , caninii inferiori sunt foarte rari incluși (3% ;1 caz din 29), iar în poziție vestibulară procentajul acestor incluziuni este de 14% (4 din 29).

Figura nr. 15- Localizarea caninului inclus

Rezultatele localizării incluziei sunt : 62 % (în poziție palatinală), 21% (maxilar-vestibular),14% (mandibular-vestibular), și 3% (în poziție linguală).

Prezentări de caz

Cazul nr.1

Pacienta :T.A-M

Vârstă : 22 ani

Domiciliul : Cluj-Napoca

Ocupație : Studentă

Condiții socio-economice : nivel mediu

Motivul prezentării :

-afectarea fucției fizionomice în surăs și vorbire

-anomalia o fost observată de către pacientă

Apelul dinților :

o.c c.s o.a

7 6 5 4 III 2 1 1 2 3 4 5 6 7

7 6 5 4 3 2 1 1 2 3 4 5 6 7

o.a o.a

Radiografie axială de palat :

-prezența lui 1.3 intraosos în poziția palatinală cu coroana orientată anterior,în dreptul apexului lui 1.2 în dreptul lui 1.5

Fig. 16 -Aspectul radiologic inițial al palatului

Diagnostic

Ortodontic :

Morfologic:

-Incluzie 1.3

-Tulburări de erupție

Etiologic:

-persistența pe arcadă a lui 5.3

Funcțional :

Afectarea funcției fizionomice și a autoîntreținerii

Diferențial:

-Agenezia 1.3

– odontectomia lui 1.3

Prognostic: nefavorabil în lipsa tratamantului ortodontic și chirurgical

Fig.17 – Aspectul radiologic al caninului inclus

Cazul nr.2

Pacienta: Pantea Andrada

Vârstă: 18 ani

Domiciliul : Cluj-Napoca

Ocupația : elevă

Condiții socio-economice : bune

Motivul prezentării :

-afectarea funcției fizionomice în surâs și vorbire

Istoricul afecțiunii :

-anomalie observată odată cu erupția caninului superior drept

Apelul dinților :

o.c o.m o.m o.c

o 7 6 5 4 ( 3) 2 1 1 2 III 4 5 6 7 o

o 7 6 ( 5) 4 3 2 1 1 2 3 4 (5) 6 7 o

Fig.18 – Aspectul radiologic ințial

-prezența lui 1.3 inclus cu spațiu micșorat între1.2 și 1.4

-prezența lui 2.3 intraosos în poziția palatinală cu coroana orientată anterior în dreptul 2.1 și 2.2 și apexul în dreptul lui 2.4

Fig.19 -Poziția de canini incluși 1.3și 2.3 la CBCT

– În radiografia CBCT poziția lui 2.3 este în spate la 2.2, ceea ce înseamnă că CBCT ne arată exact poziția de caninului

Fig.20 – Poziția lui 1.3-CBCT

Fig.21 -Poziția de canin inclus 2.3 la CBCT

În aceasta imagine este prezentată poziția de canin inclus 2.3 care este situată la o treime apicală de la 6.3 și distantanță de 2mm.

Nu este rizaliza la 2.3

Cazul nr.3

Pacient : Madă Răzvan

Vărstă : 17

Domiciliul : Cluj-Napoca

Ocupație : elevă

Condiții socio-economice : nivel mediu

Motivul prezentării :

– afectarea funcției fizionomice

Apelul dinților :

o.m o.c

0 7 6 5 4 III 2 1 1 2 III 4 5 6 7 0

0 7 6 5 4 3 2 1 1 2 3 4 5 6 7 0

Fig. 22-Aspectul radiologic inițial

Examen radiologic :

*OPT

-prezența lui 1.3 intraosos cu coroana orientată anterior în dreptul incivului central 1.1 și apexul în dreptul lui 1.4

– prezența lui 2.3 intraosos cu coroana orientată anterior în dreptul incivului central 2.1 și apexul în dreptul lui

– coroana de la 2.3 ajunge până la linia mediană

-din examen OPT nu putem preciza daca acest canin situat palatinal,horizontal sau vertical.prin urmare este necesara folosirea CBCT

*CBCT

Fig. 23 -Radiografie CBCT

-În această radiografie CBCT se poate constata poziția palatinala a caninilor incluși 1.3 și 2.3 fața de 1.1 și 2.1.

Fig .24- Secțiune axială

În imaginea aceasta se poate constata :

– 2.3 este situat în treimea apicală de 2.2 și distanța dintre ei este de 2mm.

Fig 25. – Secțiune axiala

-2.3 situat în treimea apicală a lui 2.2

Fig 26.- – Secțiune axială

-2.3 este situat în a doua treime a incisivului central 2.1

Fig 27.- Secțiune axială

-1.3 este situat în treimea apicală a incisivului central 1.1

Fig 28. – Secțiune axială

-1.3 este situat în treimea apicală a incisivului lateral 1.2

Fig.29- Secțiune axială

– 1.3 este situat palatinal de 5.3 distanța dintre ei fiind de 3-4 mm.

Cazul nr .4

Pacienta: Guț Emilia

Vârstă : 31 ani

Domiciliul :Cluj-Napoca

Ocupație : cadru didactic

Condiții socio-economice : nivel bun

Motivul prezentării :

-afectarea funcției fizionomice în surâs și vorbire

-anomalia a fost observată de către pacienta și aparținatori

Apelul dinților :

o.o o.d

8 7 6 5 x III 2 1 1 2 3 4 5 6 7 8

8 7 6 5 4 3 2 1 1 2 3 4 5 x 7 8

o.o

Fig.30-Aspectul radiologic inițial

Examenul radiologic :

-prezența lui 1.3 cu coroana orientată anterior în dreptul incisivului lateral 1.2 și apexul în dreptul 1.4 (a fost extras).

Fig.31–CBCT

-1.3 este situat palatinal în poziție verticală față de 1.2

Fig.32- Poziția caninului

Imaginea ne arată că 1.3 este situat până în treimea coronara a 5.3 la o distanța de 1mm.

Cazul nr. 5

Pacienta: Talos Mihaela

Vărstă : 25 ani

Domiciliul :Cluj-Napoca

Ocupație : studenta

Condiții socio-economice : nivel bun

Motivul prezentării :

-afectarea funcției fizionomice în surâs și vorbire

Apelul dinților :

o.c o.d o.m o.c o.c

(0) 7 6 5 4 ( 3 ) 2 1 1 2 0 4 5 6 7 ( 8)

7 6 5 4 3 2 1 1 2 3 4 5 6 7

o.d o.c o.c

Diagnostic :

-1.3 inclus

Fig.33 -Aspect radiologic inițial

Examen radiologic :

-prezența 2.3 în poziție palatinală cu corona orientată anterior în dreptul incisivului lateral 2.2 și apexul în dreptul lui 2.4

Fig 34.-CBCT

-2.3 în poziția palatinală fața de 2.2

Fig.35- CBCT

Fig 36-CBCT

Concluzii

Caninii incluși sunt prezenți în populație în proporție de până la 3% . Conform studiilor recente în cadrul populației caucaziene caninul inclus se regăsește în poziție palatinală mult mai des , având o frecvență de apariție de cel puțin 2 sau 3 ori mai mare decât caninul aflat într-o poziție vestibulară. Din punct de vedere terapeutic, indiferent că ne raportăm la extracții sau la îndepărtări chirurgicale ce se realizează înaintea tracțiunilor ortodontice efectuate pe arcadă, este foarte importantă cunoșterea precisă a poziției caninului inclus la nivel de maxilar , orientarea acestuia, raporturile pe care acesta le are cu dinții adiacenți, prezența semnelor de anchiloză. Este la fel de necesară, planificarea traiectoriei dintelui pentru a optimiza deplasarea lui și pentru a evita lezarea rădăcinilor celorlați dinți de-a lungul traiectului, o examinare prin urmare 3D este indispensabilă.

Radiografia panoramică permite studierea dentiției doar într-un singur plan fapt care determină apariția unor probleme de suprapoziție a structurilor dentare și osoase, tocmai de aceea întotdeauna va fi necesară realizarea de clișee ocluzale și retroalveolare , pentru a obține un plus de informații.

În practică , incluzia dentară fie e descoperită prin prisma ortopantomografiei, în acest caz bilanțul tridimensional este efectuat pentru a aduce un plus de informație ; sau în cazul în care suspiciunea de incluzie este foarte mare se realizează o radiografie de tip 3D. În acest caz CBCT-ul permite obținerea tuturor informațiilor incluzând și reconstituiri 3D evitând astfel iradierea specifică ortopantomografiei .

Radiografia de tip CBCT ne oferă :

Raportul dinților incluși față de dinții adiacenți în cele 3 planuri : trasversal, vertical și sagital

Prezența sau absența rizalizei patologice la nivelul rădăcinii dinților permanenți

Stabilirea planului terapeutic al direcției forțelor necesare petru aducerea dinților incluși pe arcadă.

Bibliografie

Aldescu C , „Radiologia pentru studenți și medici stomatologi ’’, Editura Polirom, Iași 1998

Aldescu C., Zetu Irina, Haba D., Zetu L., <Orientation for initial diagnosis and evaluating results of orthodontic treatment by radiological imagery>The 3rd National Congress of Orthodontics , Iași, 16-19 October, 1997

BARLOW. S. T., MOORE. M. B. et Al. Palatally canines impacted and the modify of ortodontic treatment need. Eur. J. Orthod, 2009; 31:362-366.

BASSIGNY F. Transpositions des canines permanentes et leurs traitements : une approche preventive. Rev. Orthop. Dento-Fac, 1990 ; 24: 151-164.

BECKER A., SMITH P., BEHAR R. The incidence of anomalous maxillary lateral incisors in relation to palatally displaced cuspid. Angle Orthodont 1981; 51 (1) : 24-29.

BERTIN M. Les effets biologiques des rayonnements ionisants. Paris : Electricité de France, 1991. p42. 362p. –[12]p. de pl. en coll. Energie électronucléaire

Boboc Gh.- Aparatul dento-maxilar- formare și devoltare, Ed Medicală București, 1996

Borzea . D , Dudea D, Donciu I. Aparatul dento-maxilar , Ed. UMF Iuliu Hațieganu, Cluj Napoca, 1994,

CHAMBAS C. Canine incluse et thérapeutique orthodontique. Rev. Orthop. Dentof-Fac. 1993; 27: 9-28.

CAVEZIAN R, PASQUET G., BEL G. Imagerie dento-maxillaire, approche radio-clinique. Issy-les-Moulineaus : Masson, 2006. 370p. Collection d’imagerie médicale

HODEZ C., BRAVETTI P. Imagerie dento-maxillo-faciale par faisceau conique : "CONE BEAM" Journ2e de Nancy du 13 Mars 2010.Sauramps Medical, 2010. 251p

CHAUSHU S, CHAUSHU G, BECKER A. Reliability of a method for the localization of displaced maxillary canines using a single panoramic radiograph. Clin Orthod. Res. 1999; 2 (4):194-9.

DAVID L. TURPIN. British Orthodontic Society revises guidelines for clinical radiography. Am. J Orthod dentofac. Orthop, 2008; 134:597-8.

DESCROZAILLES C. M., MAGE P., DRUILLAT J.P., LEYDIER J. La canine en pathologie buccale en fonction de ses rapports anatomiques. Actual. Odonto-Stomatol., 1974 ; 105 : 27-47.

DIEVART R., GUEZ J. A. Canines incluses et chirurgie : étude radiolographique. Prat. Dent., 1987 ; 2 (7) : 5-14.

Dorobăț V. și Stanciu D. „Ortodonție și Ortopedie dento-facială„ Ediția medicală , 2003

DOUEK P., PINAUDEAU D., AMIEL M. Tomodensitométrie X. Principes. Technologie. Caractéristiques d’imagerie (2ère partie). Feuillets Radiol. 1987 ; 27 :221-230.

ERICSON S, KUROL J. Resorption of incisors after ectopic eruption of maxillary canines: a CT-study. Angle Orthod. 2000; 70:415-423.

FOLLIN ME., LINDVALL AM. Detection of lingual root resorptions in the intraoral radiographs. An experimental study. Swed Dent J. 2005; 29:35-42

Georgescu SA, Zaharia . C. Radiologie și imagistică medicală manual pentru începători .Editura universitară ,,Carol Davila ‘’, București , 2003

Hada D., et al. Valoarea examenului CT în explorarea pre și post operatorie a carcinomului scuamos al sinusului feței. Supl. Rev. Med. Chir. Soc. Med. Nat. Iași , 2006, vol.110, nr.2, supl.nr. :100-109

Haba, ,,Tehnici imagistice de explorare a masivului facial’’,Editura <Gr. T. Popa >, UMF Iași 2008

WENJIAN Z., KENNETH A., WALTER T., INGA6LILL K. L., DAAN C. C., ARTHU D. G. Comparison of the efficacy and technical accuracy of different rectangular collimator for intraoral radiography. Oral Surg. Oral Med. Oral Pathol. Oral Radiol. Endod. 2009; 108: 22-28