Dinastia Psd Constanta

CUPRINS:

1. Introducere……………………………………………………………………….. 3

2. Premisele formării actualului Partid Social Democrat(PSD)……. 4

3. Primăria Constanța între anii 1990 – 2000…………………………….. 8

4. De la constituirea PSD până în prezent………………………………….10

5. Alegeri locale Constanța – anul 2000…………………………………….13

6. Alegeri locale Constanța – anul 2004…………………………………….18

7. Alegeri locale Constanța – anul 2008…………………………………….22

8. Alegeri locale Constanța – anul 2012…………………………………….23

9. Concluzii……………………………………………………………………………25

10. Bibliografie………………………………………………………………………27

1. Introducere

O scurtă incursiune retrospectivă asupra celor două decenii și jumătate de democrație ne poate ajuta să ne reamintim și să regândim tranziția, de data aceasta cu o privire mai obiectivă, după trecerea a peste două decenii de la Revoluție. Pornim de la a puncta câteva din caracteristicile emergenței pluripartidismului post-comunist, rezultatele alegerilor locale și generale, trecând în revistă principalele momente de schimbare din istoria Partidului Social Democrat.

În primul rând, în ceea ce privește geneza lor, „partidele postcomunismului românesc aparțin unei singure categorii din cele cinci pe care Michael Waller le consideră a fi specifice partidelor din fostele țări comuniste, anume cea a partidelor create după 1989 sau, într-o altă formulare, a partidelor post-revoluționare. Aprecierea este valabilă și în cazul așa-numitelor partide istorice a căror existență a fost stopată de regimul comunist în 1947-1948”, caracteristica lor importantă fiind apartenența la categoria partidelor personale.

Ne propunem să analizăm evoluția PSD din Constanța și comportamentul electoratului constănțean asupra social-democrației la nivel local raportat la alegerile la nivel național și anume cele parlamentare și prezidențiale de după căderea comunismului până în prezent. După anul 1989 partidele politice au suferit numeroase sciziuni și fuziuni, schimbări de nume cât și repoziționări de ideologie. Instabilitatea sistemului politic românesc, caracterizat printr-o lipsă de predictibilitate atât în ceea ce privește rezultatele alegerilor, traiectoriile individuale ale partidelor cât și politica de alianțe, indică absența unei consolidări a spațiului politic românesc post-revoluționar.

Acest tablou general descris de partide la nivelul alegerilor generale este chiar mai puțin articulat atunci când trebuie să ne raportăm la rezultatele alegerilor locale. Astfel, schimbările în poziționarea individuală a partidelor în sistemul politic sunt dublate de o pluralitate de opțiuni pentru partenerii de coaliție care se schimbă de la un scrutin și de la o regiune la alta. Putem afirma că scrutinurile organizate până acum în vederea alegerii reprezentanților partidelor pentru autoritățile publice locale au fost utilizate mai degrabă drept un prilej de a furniza partidelor informații cu privire la forța teritorială a partidului și la diversele opțiuni politice pentru alegerile generale, însă această metodă, de cele mai multe ori, nu s-a concretizat ci dimpotrivă alegerile locale au eșuat în realizarea acestui obiectiv.

2. Premisele formării actualului Partid Social Democrat(PSD)

La început a fost FSN( Frontul Salvării Naționale). Emanat din entuziasmul revoluției române și din structurile regimului Ceaușescu, s-a clădit pe o fundație solidă și în același timp mișcătoare. S-a insinuat rapid în structura intimă a unei societăți derutate de prea multă libertate. A fost partidul tranziției, marcând profund existența politicii românești.

Pe 23 ianuarie 1990 Consiliul Frontului Salvării Naționale, încălcându-și promisiunea de a asigura în mod neutru conducerea statului până în luna mai și a organiza alegeri, Frontul decide să participe la alegeri ca forță de sine stătătoare și astfel FSN ia ființă ca formațiune politică la 6 februarie 1990 preluând ideile cuprinse în programul făcut public în zilele revoluției și stabilea coordonatele doctrinare ale FSN, marcând în același timp aderența Frontului la doctrina social-democrată, iar campania a gravitat în jurul trandafirului, simbol electoral al social-democrației.

Ca urmare a alegerilor din 20 mai, FSN a deținut o majoritate parlamentară confortabilă, președinția ambelor camere parlamentare și a format primul guvern postcomunist la 17 iunie 1990 condus de Petre Roman. Acesta era debutul unei prime etape din dinamica procesului de democratizare a României(1990-1992), cea a provizoratului, sistemul caracterizându-se prin instabilitate cronică cu corolarul unei vieți politice conflictuale. Este perioada boom-ului partidist, a confruntărilor politice de stradă, ca și a unui sistem partidist puternic dezechilibrat. Cu precădere în 1990 și 1991 FSN se impune ca principalul partid al mediului rural beneficiind de imaginea partidului care a „dat înapoi pământul” prin legea fondului funciar nr. 18/1991. Din 1990 până în 1992 avem de-a face cu o dominație puternică a unei stângi legate mai degrabă de identitatea neo-comunistă decât de valorile europene: intolerantă cu adversarii politici, mergând până la utilizarea violenței, având împotriva sa o alianță mai degrabă informală și în orice caz incoerentă, constituită din liberali, din fracțiunea PNȚ-CD și din membrii partidului minorității maghiare.

Conducerea FSN a fost preluată de Petre Roman însă programul său a nemulțumit o mare parte din membri ceea ce a dus la conturarea treptată a două grupări: gruparea Petre Roman și gruparea Ion Iliescu. Convenția din 27-29 martie 1992 marca despărțirea celor două grupări, susținătorii președintelui Iliescu dând naștere unui nou partid denumit Frontul Democrat al Salvării Naționale înființat la 29 aprilie 1992 în timp ce Convenția a adoptat moțiunea „Viitorul-Azi”, susținută de Petre Roman, acesta fiind reales președinte al Frontului Salvării Naționale, care, după alegerile parlamentare din 27 septembrie 1992 unde obține doar 10% din voturi și cele prezidențiale având candidat pe Caius Traian Dragomir plasându-se pe locul 4 cu 4,75% din voturi, FSN intră în opoziție iar la 31 martie 1993 va fuziona cu Partidul Democrat, schimbându-și denumirea în Partidul Democrat- Frontul Salvării Naționale.

Prima Conferință Națională a FDSN din 27-28 iunie 1992 a adoptat Statutul și Programul, a ales sigla și imnul partidului, a ales organele de conducere și a desemnat candidatul pentru alegerile prezidențiale, în speță pe Ion Iliescu.

La alegerile parlamentare din 27 septembrie 1992 FDSN a obținut primul loc și a trimis în Parlament 117 deputați și 49 de senatori, obținând și președinția celor două camere – Oliviu Gherman la Senat, respectiv Adrian Năstase la Camera Deputaților. La alegerile prezidențiale, candidatul FDSN, Ion Iliescu, a fost ales președinte al României în fața candidatului CDR, Emil Constantinescu. Însă lipsa majorității parlamentare necesare susținerii guvernului a determinat FDSN să alcătuiască o alianță politică cu Partidul România Mare, Partidul Unității Națiunii Române și Partidul Socialist al Muncii dar această colaborare avea să fie dificilă, aceștia opunându-se multor inițiative ale FDSN ( care din 10 iulie 1993, în urma fuziunii FDSN cu Partidul Republican, cu Partidul Democrat Cooperatist și cu Partidul Socialist Democratic Român va lua naștere Partidul Democrației Sociale din România). Deci, din 1992 până în 1996 opțiunile naționalist-identitare și conservatoare ale structurilor economice și sociale ale fostului regim au format o slabă majoritate dar care a știut să se impună în fața unei drepte liberale lipsite de unitate, în fața unei familii creștin-agrare care deținea numai 10% din fotoliile parlamentare, în fața unui adversar social-democrat(PD) și în fața unei minorități maghiare care a fost redusă la statutul de spectator angajat.

După alegerile pierdute din 1996, părăsit de mulți din suporterii săi conjuncturali, partidul până mai ieri cel mai puternic din România a cunoscut cea mai puternică criză din întreaga sa istorie, partidul ieșind de la guvernare deși câștigă cele mai multe mandate în Parlament și intră în opoziție. La Conferința Națională din 20-21 iulie 1997 s-a produs o sciziune prin desprinderea unui grup condus de Teodor Meleșcanu care a format un nou partid numit Alianța pentru România. În cadrul Conferinței s-a adoptat un nou Program iar Ion Iliescu a fost reales președinte al partidului iar în 1999 PDSR absoarbe încă două partide mici – Partidul Național al Automobiliștilor și Partidul Protecției Sociale.

În vederea alegerilor din anul 2000, Partidul Democrației Sociale din România a semnat protocoale de colaborare cu diverse formațiuni politice, civice și sindicale iar la 25 februarie 2000 a fost semnat acordul privind crearea alianței politice dintre PDSR și Partidul Umanist din România, al lui Dan Voiculescu, sub denumirea Polul Democrat Social din România, fiind o alianță preelectorală deschisă. Rezultatele alegerilor locale au confirmat ascensiunea partidului plasându-se pe primul loc, iar ulterior, în septembrie 2000 a avut loc cooptarea Partidului Social Democrat Român( președinte Alexandru Athanasiu) în Polul Democrat Social din România și prevedea constituirea unui grup parlamentar comun după alegerile legislative.

Ca lider al alianței electorale al Polului Democrat Social din România, înconjurat de o pleiadă de formațiuni minore, beneficiind de sprijinul sindicatelor și cu o imagine de învingător, PDSR a câștigat detașat alegerile parlamentare cu peste 16% mai mult decât ocupantul locului doi. Pentru că disputa runda finală din 10 decembrie cu candidatul PRM, Corneliu Vadim Tudor, candidatul Polului a beneficiat de voturile tuturor forțelor democratice ajungând la un surprinzător scor de 66,82% din voturi.

În cadru Conferinței Naționale din 19 ianuarie 2001 Adrian Năstase a fost ales președinte al Polului iar sub mandatul său, la 16 iunie 2001, PDSR a fuzionat cu PSDR realizându-se astfel unificarea social-democrației românești sub sigla PSD pentru ca la scurt timp partidul să dobândească legitimarea internațională fiind primit în Internaționala Socialistă, la 28 octombrie 2003.

Președintele Adrian Năstase sublinia că fuziunea celor două partide și crearea Partidului Social Democrat constituie un moment important pentru unificarea social-democrației din România, un semn de maturizare a clasei politice. În acel moment, PSD devenea cel mai puternic partid din țară cu aproape 700.000 de membri și aproape jumătate din numărul parlamentarilor. În următorii ani PSD își consolida structurile atât prin realizarea unor fuziuni cât și prin creșterea ponderii parlamentare și a aleșilor locali. Astfel, după anul 2000, PSD s-a dovedit un puternic magnet, numărul primarilor înscriși în partid înregistrând o creștere cu 50%, depășind 50 de procente din totalul mandatelor pe țară.

Între 1996 și 2000, sistemul politic a fost definit de echilibrul fragil dintre o coaliție pro-occidentală și liberală în economie dar foarte divizată în problemele sociale și administrative iar pe de altă parte o stângă aflată în pierdere de viteză și care a făcut apel în opoziție la naționali-populiști și radicali- extremiști, nostalgici ai comunismului grupați în PUNR și PRM. După alegerile din 2000 social-democrația, lipsită în continuare de unitate dar sub o altă formulă își deschide porțile pentru o colaborare cu partidul minorității maghiare( UDMR), abandonând alianța cu extrema dreaptă(PRM) și astfel dreapta occidentalistă a pierdut nu numai suportul creștin-democraților dar și pe cel al UDMR devenită membră fidelă a noii majorități parlamentare.

3. Primăria Constanța între anii 1990 – 2000

După Revoluție curentul fesenist a prins rădăcini și în Constanța însă menținându-se la putere doar până la alegerile din februarie 1992. Ineficiența acestui partid în această scurtă perioadă( timp în care s-au succedat 4 primari: Radu Marian, Călin Marinescu, Adrian Manole și Tudor Baltă) a determinat electoratul constănțean să se orienteze spre partidul cel mai puternic din opoziție și anume Convenția Democrată Română care se va clasa pe locul doi la nivel național la aceste alegeri.

Astfel primele alegeri locale din România postcomunistă au avut loc la 9 februarie pentru primul tur și la 23 februarie pentru turul doi, desfășurându-se în baza Legii nr. 70 privind alegerile locale, promulgată de Parlamentul României la 26 noiembrie 1991 și publicată în Monitorul Oficial nr. 239 din 28 noiembrie 1991, primar în Constanța din partea CDR fiind ales, în cel de-al doilea tur Corneliu Neagoe, membru al PNȚ-CD.

În 1992 când se știa clar că se impune o schimbare și că aceasta poate surveni numai dacă votează „cheia”, la vot s-au prezentat 160.900 de alegători reprezentând 65% din cetățenii cu drept de vot. La vremea respectivă candidații la funcția de primar în Municipiul Constanța au fost Corneliu Neagoe din partea CDR, Gheorghe Mihăeși din partea FSN, independentul Radu Sebastian și Tudor Baltă din PDAR.

Primul tur a arătat acea schimbare, reprezentantul Convenției adunând 37,53%, FSN – 26,36%, iar ceilalți doi acumulând aproximativ câte 6% . Grație unei

campanii de presă extrem de favorabilă făcută de Corneliu Neagoe, în cel de-al doilea tur acesta a întrunit sufragiile electorilor fiind ales primar.

La alegerile din 1996 s-a înregistrat o avalanșă de candidați fără precedent. Pentru cele 2954 de posturi de primari candidau 18.415 persoane iar pentru cele 39.857 funcții de consilieri erau 244.648 candidați la care se adăugau 23.988 candidați pentru consilieri județeni, cea mai mare concurență înregistrându-se la alegerile municipale. Acoperirea circumscripțiilor electorale de către formațiunile politice fiind de 95,3% pentru PDSR, 87,6% CDR, 80,7% – USD, 61,6% – PSM, 59,4% – PDAR în timp ce restul formațiunilor aveau sub 50 de procente.

Candidatul la funcția de primar al Constanței din partea PDSR a fost numit fostul șef al căpităniei portului Constanța, Constantin Teodorescu, ceea ce a adus multe critici partidului din partea contracandidaților în timpul campaniei electorale și se preconiza dinainte că alegerile vor reprezenta un eșec pentru aceștia în Constanța.

Astfel, după un maraton electoral în care s-au cheltuit miliarde de lei și energii multiple, cetățenii României erau chemați să aleagă pentru a doua oară o nouă administrație locală a țării la 2 iunie 1996.

Potrivit legii alegerilor locale în situația în care numărul participanților la vot nu atingea procentul de 50% plus unu, alegerile nu erau validate, ele trebuind repetate fiind organizate concomitent cu desfășurarea celui de-al doilea tur de scrutin pe data de 16 iunie iar după aceea abia se va desfășura și turul al doilea care urma să aibă loc la data de 23 sau 30 iunie.

O primă concluzie a rezultatelor obținute în alegeri era aceea că se conturau principalele forțe politice care vor domina arena politică a următorilor patru ani. Astfel, primele trei locuri erau ocupate de USD( PD+PSDR), CDR și PDSR. Rezultatele definitive ale alegerilor locale din municipiul Constanța din primul tur pentru alegerea primarului erau – Gheorghe Mihăieși(USD) cu 23,80% din voturi, urmat de Tănase Barde(CDR) cu 23,74% iar pe locul trei era candidatul PDSR, Constantin Teodorescu, cu 11,71% din voturi.

Pentru Convenția Democrată din Constanța aceste alegeri au constituit un regres considerabil. Astfel, constănțenii au renunțat la CDR chiar când aceasta era în plină expansiune la nivel național. Datorită incapacității fostei conduceri de a administra un oraș și de a convinge electoratul că votul nu este un simplu drept din Constituție ci un mod de a participa la viața comunității, alegătorii au ieșit în număr mic la vot în procent de 50,4%.

La Consiliul Județean s-a impus CDR cu 35.373 voturi obținute, urmat de USD cu 17.301 voturi, PDSR cu 16.726 iar PRM – 6.458 voturi. Consiliul Municipal a fost adjudecat tot de CDR obținând 22,63% din voturi, urmat de USD cu 13% iar PDSR cu 11,66% din voturi.

În turul doi al alegerilor candidatul USD, Gheorghe Mihăieși, a câștigat cu un procent de 66,98% fiind votat de 90.786 constănțeni în timp ce contracandidatul său Tănase Barde(CDR) obținea 33,02% din voturi.

4. De la constituirea PSD până în prezent

Victoria PDSR la alegerile din 2000 era anticipată de toate sondajele de opinie însă într-un context destul de ciudat. Anul 2000 a adus o mare uimire la alegerile prezidențiale prin faptul că liderul Partidului România Mare, Corneliu Vadim Tudor , devenea contracandidatul lui Ion Iliescu în turul final al alegerilor iar românii trebuiau să alegă răul cel mai mic. Astfel, guvernarea modestă a alianței CDR – USD – UDMR, abandonul lui Emil Constantinescu de a nu mai candida pentru un nou mandat și fragmentarea dreptei prin faptul că erau patru candidați au fost sancționate de români. Așadar, la alegerile din 10 decembrie Ion Iliescu era ales președinte obținând 66,83% din voturi în timp ce contracandidatul său aduna 33,17%.

O victorie a PDSR ce-i va permite să dețină din nou toate pârghiile puterii chiar și în pofida neatingerii majorității parlamentare absolute. Așadar, după alegeri, în cadrul Congresului PDSR din 19 ianuarie 2001 președinte al partidului era ales Adrian Năstase care era și prim-ministrul României.

Pe 16 iunie a avut loc un al doilea congres care marca nașterea oficială a Partidului Social Democrat în urma fuziunii cu mai micul PSDR decisă prin vot unanim iar Adrian Năstase era reconfirmat ca președinte. Partidul se consideră continuatorul modern al valorilor și tradițiilor mișcării social-democrate din România dar și al idealurilor Revoluției și se adresează în egală măsură tuturor categoriilor sociale.

De asemenea, PSD a preluat înțelegerile politice ale PDSR, în special cu UDMR cu care semnase în decembrie 2000 un protocol bilateral vizând o colaborare parlamentară pe probleme specifice, pentru ca la 19 februarie 2003 să semneze un protocol de colaborare pe anul 2003 prin care PSD se angaja să se consulte cu UDMR înaintea adoptării unor acte normative de câte ori este nevoie. În timpul guvernării PSD și-a consolidat structurile, atât prin realizarea unor fuziuni cât și prin creșterea ponderii parlamentare și a aleșilor locali.

Alegerile din anul 2004 au creat o situație inedită în politica românească prin faptul că nu a existat niciun partid nou venit în Parlament și niciun partid nu și-a pierdut statutul parlamentar, modificându-se doar ponderea mandatelor. Astfel, electoratul a votat un învingător la alegerile parlamentare și anume Uniunea națională PSD + PUR și un învingător la prezidențiale – Alianța DA. Astfel, PSD a reușit câștigarea competiției parlamentare obținând 37% din voturile pentru Senat și 36% din voturile pentru Camera Deputaților dar, pierzând alegerile prezidențiale ieșea automat de la guvernare. Acest semieșec electoral a avut urmări asupra reașezării raporturilor din interiorul PSD, dar și asupra forței partidului în ansamblul sistemului politic românesc.

O surpriză imensă s-a produs în timpul Congresului din 2005 când Ion Iliescu pierdea competiția pentru șefia partidului în favoarea lui Mircea Geoană, cel care avea să candideze la alegerile prezidențiale din 2008. Acestea au găsit PSD cu o susținere electorală modestă în care partidul nu a mai găsit resursele necesare pentru a reveni în poziția de principală forță politică. Astfel, pierzând alegerile PSD accepta să intre la guvernare lângă PD-L dar de pe o poziție secundă. Așadar Mircea Geoană pierdea cursa

prezidențială în fața lui Traian Băsescu chiar dacă a primit sprijin electoral direct de la liberalii conduși de Crin Antonescu și de la PNȚCD.

La următorul Congres al PSD din 2010, deși Geoană pornea ca favorit la șefia partidului, delegații l-au ales în fruntea partidului pe contracandidatul său Victor Ponta.

La 5 februarie 2011 ia ființă Uniunea Social-Liberală compusă din PSD și Alianța de centru-dreapta compusă din PNL și PC cu scopul de a înlătura de la guvernare PD-L, Ponta afirmând că „Vom colabora cu PNL când va fi vorba de salvarea, de păstrarea valorilor democratice, de oprirea abuzurilor unei puteri care a devenit mult prea puternică”. USL nu avea la bază nicio ideologie politică, scopul uniunii fiind strict acela de a-l dărâma pe președintele Traian Băsescu și guvernarea PD-L.

Astfel, la alegerile locale și parlamentare din 2012 USL s-a impus fără drept de apel, obținând întreaga putere. Însă alianța se va menține până la 24 februarie 2014, atunci când PNL va ieși de la guvernare din cauza disensiunilor care se acumulaseră.

În fine, alegerile prezidențiale din 16 noiembrie 2014 în care s-au confruntat Victor Ponta și Klaus Iohannis(ACL) au fost câștigate de candidatul ACL care obținea 54,43% din voturi(6.288.769 voturi), PSD marcând al treilea eșec consecutiv la alegerile prezidențiale. Datorită acestei înfrângeri, Victor Ponta, la următorul Congres PSD va pierde șefia partidului, noul președinte fiind ales prin vot de către toți membrii PSD, Liviu Dragnea.

5. Alegeri locale Constanța anul 2000

Campania electorală pentru alegerile locale din 4 iunie 2000 a început oficial la 20 aprilie o dată cu publicarea în monitorul oficial a Hotărârii de guvern, în cursa electorală înscriindu-se 100 de partide, alianțe politice, formațiuni politice și 8.644 de candidați independenți, alegeri care s-au desfășurat după noua lege electorală, „legea nr.164/1998”.

Candidat din partea PDSR – Tudor Baltă, care avea și funcția de președinte PDSR Constanța

Program politic:

Capitalul economic și financiar cuprinde soluții referitoare la majorarea și gospodărirea veniturilor primăriei.

Programul pune accent pe acordarea unei importanțe deosebite platformei portuare, care ar trebui să participe cu venituri importante la buget. În afară de taxe și impozite, o parte din acest buget o constitue impozitul pe salarii, motiv pentru care PDSR dorește ca viitoarea administrație să înlăture munca la negru și șă determine firmele să angajeze legal salariații.

Firmele care vor angaja legal, și mai ales personal constănțean li se vor reduce impozitele și taxele locale.

Liste Consilieri locali: vicepreședintele organizației județene- Dan Rahău, Gheorghe Donțu, Florentin Chiforeanu, Marian Foca, Cristian Costea, Mireca Dobre, Paul Bocănete, Nicolae Butoi, Dohah Bairam, Marin Negu.

Liste Consilieri județeni: vice-prim-președintele – Dorel Onaca, Petre Stâncă, Petre Chirlocea, Petre Tancău, Marin Seceleanu, Ștefan Gugelea.

Declarația primvice-președintelui PDSR Constanța Liana Naun, din data de 11 mai 2000:

“Cred că PDSR va obține în județ 40% din posturi. De asemenea PDSR a depus listele complete în toate localitățile iar în prezent se derulează ultimile lansări de candidați pentru comune. Sunt localități unde vom ieși învingători din primul tur, iar în județ estimăm ca vom câștiga un procent de 40%.

Un sondaj de opinie cerut de ziarul Cuget Liber, estimări pe partide:

PDSR -34%

PD -11%

APR -11%

PNL -10%

Estimări candidați:

Radu Mazăre – independent – 30%

Tudor Baltă – PDSR – 25%

Rezultate finale ale alegrilor locale turul întâi din anul 2000

Pentru primăria Constanței s-au prezentat la vot 131.071 dintre cetățenii cu drept de vot. Din cei 24 de candidați, Radu Ștefan Mazăre – candidat independent este pe primul loc cu 38,11%, urmat de Tudor Baltă – candidatul PDSR cu un scor de 27,83%.

De asemenea, PDSR a obținut 10 mandate în Consiliul local municipal și 10 în Consiliul Județean.

Rezultatele finale ale turului doi al alegerilor din 18 iunie pentru Primăria Constanței erau:

Mazăre Ștefan Radu – independent – 64,83%

Baltă Tudor – Candidat PDSR – 35,17%

De ce Radu Mazăre și nu Tudor Baltă

Constănțenii și-au votat duminică noul primar. Ei au avut de ales în competiția finală între doi candidați: reprezentantul PDSR – Tudor Baltă care a obținut un procent de 35,11 și Radu Ștefan Mazăre care a câștigat cu un procent de 64,8% din voturile celor 44% dintre locuitori. De fapt, procentul constănțenilor care l-au investit pe Radu Mazăre cu noua funcție este de 27%, calculat din numărul total al constănțenilor cu drept de vot din municipiu (adica 279.304). Mai precis, doar un sfert din totalul celor care puteau alege (78.004 de oameni, ceva mai mult decât încape într-un stadion) i-au acordat girul independentului.

Un independent care a stricat multe interese de partid

Constanța este al doilea oraș după București, locul unde s-au concentrat interesele financiare importante și pe unde trec o mulțime de afaceri necurate: trafic de țigări , spălare de bani, vile ilegale pe malul mării, licitații faruduloase de hoteluri. Marile partide au organizații puternice aici și, ca atare, prezența unui independent în fruntea Primăriei ar fi stricat multe jocuri politice. Dar, cum soarta ne joacă feste, municipiul Constanța este singura localitate din județ unde a fost desemnat un independent. Pentru cei din afară, un independent simbolizează un candidat curat și înseamnă totodată, mult curaj din partea alegătorilor.

Tipul de campanie

Radu Mazăre: campanie disperată, de tipul „kamikaze”, în sensul că, dacă nu ar fi câștigat, acesta ar fi putut însemna falimentul firmelor la care este acționar.

Tudor Baltă: totul sau nimic. Nu a candidat pe listele de consilieri locali, spunând că nu merge cu jumătăți de măsură.

Mesajul principal

Radu Mazăre: “Voi face curățenie în primărie”.

Tudor Baltă : “Voi aduce banii la Primărie. ”

Mărirea și decăderea PDSR

Rezultatele bune obținute de PDSR în țară și în județ au fost infirmate de „dezastrul” produs în urma negocierilor, când partidul cu cel mai mare număr de consilieri județeni a pierdut orice loc în conducerea Consiliului Județean. PDSR a dat vina pe coaliția creată de celelalte partide împotriva ascensiunii lor la nivel decizional sau pe talentul cu care președintele PD și-a făcut aliați din tot eșichierul politic, pentru a-și asigura încă un mandat la conducerea Consiliului Județean. Dar au uitat să-și facă autocritica pentru faptul că liderul și candidatul lor, Tudor Baltă, un bun manager în întreprinderile de stat, dar lipsit de maleabilitatea și abilitatea cerute în politică, nu a știut să-și facă aliați, gurile rele spunând că l-a supărat foarte tare pe președintele PD Stelian Duțu, dar și că a tratat PRM, care obținuse rezultate neașteptate de bune, ca pe o „rudă săracă”.

Tudor Baltă a beneficiat de o campanie haotică:

Printre altele, se poate reproșa PDSR Constanța și faptul că acțiunea de promovare a imaginii lui Tudor Baltă, așa cum am perceput-o noi, a fost haotică și fără un plan organizat, partidul aruncând „pe fereastră” bani care puteau fi foloșiți mult mai bine. Staff-ul de campanie a fost alcătuit în pripă, s-au schimbat în decursul celor 45 de zile trei responasbili cu promovarea în presă a acțiunilor candidatului și, de ce să nu spunem, au fost prea mulți șefi și prea puțini executanți serioși și organizați.

Pe de altă parte, candidatul PDSR a făcut greșeli flagrante, din temă, din neștiință sau din lipsa exercițiului unei campanii electorale, care cel puțin în final, a întrecut toate previziunile de neprincipialitate și s-a deovedit a fi mai murdară decât in cele mai negre coșmaruri. Printre ultimile gafe, am remarcat afirmatia(care nu se știe dacă îi aparține sau i-a fost subtil strecurată ca s-o promoveze) că, în prima săptămână de mandate, va executa silit firmele care au datorii la Primărie și, dacă cele ale cotracandidatului său Radu Mazăre se vor afla pe listă, va trece televiziunea acestuia și ziarul la care este acționar la primărie. Ori se știe că oamenii recționează negativ la orice tendință de care le miroase a „naționalizare”, întrucât ei și-au câștigat, după 1989, dreptul la a avea proprietate privată, Tudor Baltă a pierdut încă o parte din electoratul nehotărât sau provenit de la alte partide.

Imaginea celor doi candidați la Primăria Constanța

Radu Mazăre a șocat printr-o campanie în stil occidental, foarte bine gestionată și gradată, cu un manager serios și de înaltă ținută- doctorul Corneliu Dida. Tinerețea, nonconformismul, ideiile ciudate-cum ar fi aceea de a se cocoța pe blocuri pentru a le vărui fațedele- dar și mediatizarea excelentă au suplinit faptul că oferta electorală a fost lipsită de substanță, dar a prins la electoratul mai puțin cultivat. Putem spune că locuitorii municipiului s-au lăsat vrăjiți de imaginea tânărului candidat și că, în această luptă pentru manipularea electoratului, cel care a deținut cele mai multe mijloace mass-media și a avut mai multe idei populiste a învins.

Nu se poate cu certitudine că victoria lui Radu Mazăre se datorează faptului că locuitorii s-au săturat de politicieni, ci mai degrabă aceluia că reprezentantul PDSR nu a convins deplin. Imaginea lui Tudor Baltă a fost greu de cosmetizat; nefiind obișnuit să învârtă vorbe, candidatul a folosit un limbaj greoi, de lemn, neconvingător. În schimb, partidul său a obținut rezultate foarte bune în județu, la fel și în țară.

Și trebuie spus că, în turul II , celelalte partide au acordat sprijinul, măcar la nivel declarativ, lui Radu Mazăre pentru a avea acces la alegerile parlamentare la mass-media controlată de acesta, dar și pentru a intra în curentul de opinie decis la nivel central de liderii lor, acela de a izola PDSR.

Soluția pentru Radu Mazăre, era ori să intre într-un partid puternic, care să îl protejeze, ori să cade la pace cu PD și uită de ideea des enunțată „voi face curățenie în Primărie”.

6. Alegeri locale Constanța – anul 2004

Primul element care trebuie menționat în legătură cu alegerile locale din iunie 2004 este sporirea nivelului participării la nivel național, acesta crescând comparativ cu anul 2000. În cifre absolute, circa 10 milioane de alegători au fost prezenți la urne ceea ce reprezintă o schimbare în raport cu evoluția participării din anii 1990 – 2000. Dacă la alegerile locale din 2004 cetățenii prezenți la urne au fost mai numeroși decât în urmă cu patru ani, partidele care au depus candidaturi au fost mai puține.

Rezultatele celor trei scrutinuri locale organizate în 6 și 20 iunie 2004 au condus la o articulare inedită a scenei politice românești. O primă dimensiune a rezultatelor de la alegerile locale din iunie este dată de dominația PSD la nivelul primăriilor: astfel, partidul condus de Adrian Năstase a obținut 1702 primării adică 54% din totalul de 3.137; adversarii cei mai proeminenți ai PSD au fost PNL cu 443 primari, PD cu 380 de aleși, UDMR cu 186 primari, PUR cu 124 iar PRM cu 82 de primării, adăugându-se Alianța Dreptate și Adevăr PNL – PD cu alte 10 posturi de primar. Împreună, aceste 6 forțe politice au cucerit 2.927 de primării adică 93% din totalul mandatelor, ceea ce înseamnă că partidele parlamentare au confiscat cvasi-totalitatea primăriilor țării. Același fenomen se poate remarca și la alegerile pentru Consiliile Județene și Consiliile Locale în care doar partidele parlamentare au obținut performanțe de peste 5%.

La biroul Electoral Județean Constanța au prezentat liste de candidați pentru Consiliul Județean 23 de partide politice și organizații ale minorităților naționale. Dintre acestea, Partidul Noua Generație, PNL, PRM, Partidul Ecologist Român, PSD, PD, Partidul Forța Democrată din România, PPS, PUR, AP au depus listele complete, de 46 de candidați.

Pentru Consiliul Local au depus liste de candidați 24 de partide aceleași ca și la Consiliul Județean.

Pentru Consiliul Județean Constanța PSD a înaintat catre BEJ o listă completă cu 46 de candidați. Dintre aceștia, amintim doar pe primii 20: Radu Mazăre, Mariana Gâju, Zamfir Iorguș, Mircea Pintilie, Mugur Mitrana, Traian Cristea, Nicolae Crivineanu, Ion Nicolin, Magiru Maria, Stan Linica, Ioana Elena, Berș Cornelia, Nicușor Constantinescu, Petre Stancă, Nicolae Moga, Alexandru Mazăre, Eduard Martin, Ion Dimitrache, Dimitru Florea.

Președintele executiv al PSD Constanța, Octav Cozmâncă, a declarat în cardul unei conferințe de presă, că organizațiile din teritoriu ale partidului respectă indicațiile liderului Adrian Năstase în legătură cu ponderea tinerilor și femeilor în listele de

candidați. El a spus că peste 13.000 din locuri vor fi ocupate de femei, iar 14.000 de către tineri sub 35 de ani.

„Pe locurile eligibile pe care le-am estimat noi, femeile vor reprezenta peste 25 % din consiliile județene și, pe ansamblu aproape 24 % spre 25 %. Deci, este un prim scor pe care credem că-l vom realiza, la fel în ceea ce privește numărul de tineri în structura consiliilor locale și, respectiv, a consiliilor județene. De asemenea, vreau să vă anunț că 50 % din numărul consilierilor, pe locuri, repet eligibile vor fi propuneri noi, deci reîmprospătăm, aș spune, destul de serios consiliile locale de la comune, orașe, municipii și respectiv consiliile județene”, a afirmat Cozmâncă.

În județul Constanța, site-ul oficial al PSD anunță că în cursa pentru funcția de consilier local au fost propuse 939 de persoane,aflate pe locuri eligibile, printre acestea numărându-se 99 de femei, 56 de tineri, 225 fiind propuneri noi.

Octavian Cozmâncă susține că: „PSD va câștiga detașat alegerile locale”:

PSD va câștiga detașat alegerile locale din vară, a declarat, șeful de campanie electorală al PSD, Octav Cozmâncă, apreciind că partidul de guvernământ va obține 45-50% din locurile de consilieri și peste 50% din cele de primari.

Cozmâncă a subliniat că un obiectiv important al PSD este câștigarea primarilor din municipiile reședință de județ și s-a arătat optimist în ceea ce privește șansele candidațiilor din PSD pentru București și Cluj-Napoca, precum și a celor din Iași, Constanța, Craiova și Ploiești.

Premierul Adrian Năstase declară: „La Constanța, PSD va invinge!”

La un miting electoral la Constanța, președintele PSD și, totodată, premierul României, Adrian Năstase a declarat următoarele:” Ceea ce a realizat guvernarea PSD, ceea ce s-a făcut în județul dumnevoastră nu este un miracol, ci este rezultatul voinței și puterii de muncă a primarilor noștri. Avem nevoie de oameni politici care cunosc viitorul, care știu la ce să se aștepte de la viitor.

Rezultate alegeri locale 2004:

Au avut drept de vot 271.710 cetățeni, dintre care s-au prezentat la urne 146.252. Situația prezentată de BEJ și locul ocupat de fiecare într-un clasament inedit :

Radu Ștefan Mazăre, PSD: 82.505 voturi, ceea ce reprezintă 56,5% din numărul celor prezenți.

Puiu Hașoti, PNL : 21.453 voturi

Stelian Duțu, PD: 15.977 voturi

Dan Nicole Rahău, PRM: 8.567

După încheierea oficială a numărării voturilor din secțiile de votare a circumscripției municipale Constanța au apărut numele celor care vor face parte din Consiliul Local. Partidul Social Democrat deține majoritatea cu 15 fotolii de consilieri locali câștigate. Social-democrații vor fi reprezentați în CLM de următoarele persoane: Corneliu Dida, Alexandru Mazăre, Nicușor Constantinescu, Nicolae Nemenschi, Nicolae Moga, Monica Jucan, Lucian Băluț, Ali Nurhan, Gabriel Pîrvulescu, Ibraim Temur, Antonella Marinescu, Gabriel Stan, Marian Foca, Felix Stroe și Aurelian Arhir.

PNL va fi reprezentat de 6 membri în Consiliul Local iar PD va avea 3 consilieri.

Platforma-program care i-a adus victoria lui Radu Mazăre

Conform platformei-program cu care a câștigat cel de-al doilea mandat de primar, Radu Mazăre va realiza, printre multe altele, următoarele obiective pentru constănțeni : Asfaltarea integrală a carosabilului întregului oraș până în octombrie 2006 ; Refacerea trotoarelor cu asfalt sau pavele pe toate bulevardele și străzile orașului; Reamenajarea principalelor intersecții cu pavele și borduri noi; Marcaje rutiere durabile pe toate arterele asfaltate ; Amenajarea a cca. 5000 de locuri de parcare simple ; Asfaltarea tuturor parcurilor dintre bolcuri ; Refacerea orașului vechi; Reabilitarea și reamenajarea Portului Tomis; Reparația capitală a Spitalului Județean; Parcuri și spații verzi; Plantări de arbori și arbuști inclusiv pe faleza orașului; Se vor amenaja 20 de terenuri de mini-fotbal în cartiere, dintre care 5 terenuri în 2004; Construirea de apartamente prin ANL; Vor fi amenajate platformele de gunoi dintre blocuri, astfel încât acestea și spațiile adiacente să arate civilizat; Începând cu 1 ianuarie 2005 se vor diminua cu 30% taxele locale la clădiri, terenuri și automobile; Nu vor fi introduse taxe noi.

La Biroul Electoral Județean au fost centralizate datele alegerilor din 6 și 13 iunie. Cifrele sunt elocvente în ceea ce privește modul cum au votat constănțenii, în funcție de

opțiunile lor fiind ocupate locurile din administrația publică locală.

Astfel, în primul tur, au fost aleși 34 de primari. Dintre aceștia 25 sunt de la PSD, 6 – PNL, 2 – PD, 1 – PNȚCD. Consiliul Local: PSD – 420 consilieri, PNL -206, PD -152, PRM -53, PNȚCD -24, PUR -14 iar UDTTMR – 3 consilieri.

Alegeri locale Constanța – anul 2008

În anul 2008 alegerile locale s-au desfășurat conform Legii 67/2004 pentru alegerea autorităților administrației publice locale iar principala noutate a fost alegerea prin vot direct a președinților de Consilii Județene.

PSD lider în primul tur(1 iunie):

Social-democrații au câștigat, încă din primul tur, primăriile Adamclisi, Amnzacea, Cerchezu, Chirnogeni, Ciocârlia, Crucea, Cumpăna. Dobromir, Dumbrăveni, Fântânele, Gârliciu, Lipnița, Mihail Kogălniceanu, Mircea Vodă, Ostrov, Pantelimon, Peșterea, Saligny, Sarariu, Siliștea, Topraisar.

În alte 25 de localități PSD a reușit să își impună candidații în turul doi.

Rezultate finale ale alegerilor locale:

Radu Mazăre – PSD a câștigat Primăria Constanței cu 68,65% din voturile alegătorilor, iar următorul clasat, candidatul PNL – Victor Manea, a obținut 11,22% din sufragii.

Voturi valabil exprimate au fost 125.787 pentru candidații la primăria Constanța, în cursa electorală participând 12 candidați. La Consiliul Local Constanța, din cele 124.008 de voturi valabil experimate, PSD a obținut 59,02%( 73. 190 de voturi) , iar PNL are 10,73% (13.310 de voturi).

Componența Consiliului Local Municipal: PSD -20 mandate, PD-L – 9, PNL -7.

PSD – lista social-democrațiilor este deschisă de Radu Mazăre(ales primar), Mariana Gâju(ales primar), Nicolae Crivineanu, Gheorghe Frigioi(ales primar), Valter Iosif Mureșan(ales primar), și Alexandru Mazăre(deputat). Aceștia se vor retrage automat de pe liste, așa că echipa de consilieri județeni ai PSD va arăta astfel:

Nicușor Constantinescu – președinte

Cristian Dane

Cristian Dumitrache

Radu Babuș

Cristinel Dragomir

Ioan Mărcuș

Dumitru Florea 15. Cornelia Bereș

8. Dumitru Manole 16. Elena Ioana

9. Ioana Dumitrache 17. Maria Magiru

10. Nicolae Dospinescu 18. Fedbi Osman

11. Mihai Pariza 19. Gheorghe Mihăieși

12. Niculae Perinde 20. Paul Bocănete

13. Petrică Munteanu 21. Ilie Hondoreanu

14. Atanasie Teodorescu

8. Alegeri locale Constanța – anul 2012

La 10 martie 2011 i-a naștere oficial Uniunea Social-Liberală și la Constanța după ce președinții celor trei formațiuni aliate – PSD, PNL, PC – Radu Mazăre, Gheorghe Dragomir și Ion Mincă au semnat protocolul de constituire, consfințind nașterea unei noi structuri politice bazată pe principii de forță, în vederea următoarelor alegeri.

Printre cei șapte candidați la alegerile din 10 iunie 2012 se numără actualul primar, Radu Mazăre, liderul PD-L Gigi Chiru și fostul prefect al județului Claudiu Palaz din partea UNPR.

Una din cele mai importante redute din județ este Primăria Constanța care de 12 ani este condusă de Radu Mazăre, care declara de multe ori că nu ține morțiș să mai candideze din nou. Din partea PPDD va candida la Primărie Gheorghe Dinu în timp ce PRM Constanța o propune pe Cristina Dincu. O altă persoană care dorește să ajungă la cârma primăriei este Marcel Bouroș(independent), Gheorghe Donțu(Partidul Ecologist Român).

Pentru șefia Consiliului Județean Constanța au candidat 10 persoane pentru cea mai râvnită funcție din județ. Astfel, actualul președinte al Consiliului, Nicușor Constantinescu, candidează pentru un nou mandat din partea USL, Marian Vasiliev din partea PPDD, Radu Comănici – PRM, Dumitru Bădrăgan – Partidul Ecologist Român, Harry Boiagian(UNPR), Florin Gheorghe(PD-L) care ulterior se va retrage, Valeriu Băncescu(Partidul Poporului), PNȚ-CD Constanța care l-a desemnat pe actualul său președinte Tudorel Chesoi, Emil Colodiuc(Partidul Verde) și Oleg Danovski din partea Partidului Uniunea Ecologiștilor din România.

PNL și PC nu vor avea candidați proprii pentru fotoliul de primar al municipiului și nici liste proprii pentru consilieri. Cele două formațiuni vor merge pe liste comune împreună cu PSD sub sigla USL.

Cu toate acuzele celorlalți candidați la adresa administrației actuale, cu promisiuni peste promisiuni tot Radu Mazăre era favorit în sondaje fiind creditat și cu 70% din voturi chiar și în sondajele contracandidaților lui.

Se considera că dimensiunea alegerilor locale din 10 iunie nu fusese niciodată atât de accentuată poate și datorită faptului că era doar un singur tur de scrutin adică cel care candida pentru funcția de primar avea doar o singură șansă iar cetățenii doar o singură opțiune.

Alegerile locale din 10 iunie au consfințit victoria fără echivoc a USL în întreaga țară. PD-L a fost pur și simplu pulverizat în aproape toate județele, Constanța întărindu-și cu această ocazie statutul de bastion social-democrat. La malul mării PSD și PNL, împreună sau separat, au câștigat cam tot ce se putea, PD-L devenind un partid minuscul care abia a câștigat câteva primării. Astfel, cei doi principali actori ai județului, PSD și PNL au transformat alegerile într-o afacere de familie, împărțindu-și aproape frățește administrațiile locale. Membrii BEC au anunțat oficial că prezența la urne la nivel național era de 56,39% iar Constanța s-a clasat pe locul 17 cu un procent de 58,54%. În urma numărării voturilor pentru primarii aleși în fruntea administrațiilor locale, USL a câștigat cele mai multe primării, respectiv 33, în timp ce acolo unde au mers separat PSD a mai câștigat 14 primării iar PNL încă 13. Rezultatele finale ale alegerilor după centralizarea voturilor din toate cele 197 de secții de votare erau: 63,76% pentru Radu Mazăre adică 87.945 voturi, Gigi Chiru(Alianța pentru Constanța) cu 13,49%, Claudiu Palaz pe 3 cu 8,82%, Gheorghe Dinu cu 8,49%, Marcel Bouroș cu 2,65% iar ceilalți obținând sub 2% din voturi.

La Consiliul Local situația a fost asemănătoare USL obținând 61% , Alianța pentru Constanța – 12,74% iar PPDD cu 10,14% din voturi, Mazăre având o majoritate lejeră de 18 mandate din care doar 3 erau liberale. De asemenea, președintele Consiliului Județean, Nicușor Constantinescu avea o majoritate covârșitoare cu 25 mandate din care doar 5 liberali, PD-L cu 7 mandate iar PPDD cu 4 mandate.

Concluzii

Încă de la primele alegeri democratice se poate observa că municipiul Constanța și în general întregul județ este „mai altfel” decât restul zonei de sud-est în ceea ce privește orientarea ideologică. Chiar dacă din 2004 social-democrația este la putere, aceasta se datorează mai mult faptului că tandemul Mazăre – Constantinescu nu este neapărat perceput de stânga, ei fiind în tinerețe printre cei mai mari adversari ai lui Iliescu și astfel se votează de fapt echipa Mazăre – Constantinescu, implicit PSD și nu invers, iar o altă explicație poate fi reprezentată și de inconsistența candidaților locali de dreapta care nu au aceeași credibilitate și forță de a atrage electoratul.

În ceea ce privește alegerile prezidențiale, votul Constanței este mereu foarte surprinzător. Astfel, în ciuda faptului că în general Constanța este percepută ca fiind o zonă „roșie” în care PSD este partidul cel mai bine reprezentat și cotat în preferințele

alegătorilor, cu o influență în campaniile electorale a lui Mazăre foarte scăzută, la prezidențiale PSD este văzut ca al doilea partid, electoratul punându-și speranțele într-un partid de dreapta.

În fine, chiar dacă se află la apogeul puterii, aceasta datorându-se în cea mai mare măsură personalității lui Radu Mazăre( fiind excentric atât în acțiuni cât și în declarații), o dată cu ieșirea acestuia de la conducere, PSD – Constanța va deveni din nou un partid care va satisface cu greu pretențiile electoratului constănțean.

Din această perspectivă, rezultatele alegerilor locale din 2016 vor depinde în mare măsură de strategia adoptată în campanie și de efectele personale ale candidaților.

BIBLIOGRAFIE

I. Presă

1. „Cuget Liber” , mai – iunie 2000;

2. „Cuget Liber” , mai – iunie 2004;

3. „Cuget Liber” , mai – iunie 2008;

4. „Cuget Liber” , mai – iunie 2012;

5. „Telegraf” , mai – iunie 1996;

II. Specială și generală

1. ALEXANDRESCU Ion, STOICA Stan, România după 1989: mică enciclopedie, Editura Meronia, București, 2005.

2. PREDA Cristian, Partide și alegeri în România postcomunistă: 1989 – 2004, Editura Nemira, București, 2005.

3. STOICA Stan, Dicționarul partidelor politice din România (1989 – 2004), ed. IV, Editura Meronia, București, 2004.

III. Articole online

1. http://www.cdep.ro

2. http://www.agerpres.ro

3. http://www.roaep.ro

4. http://www.jurnalul.ro

5. http://www.adriannastase.ro

6. http://www.sferapoliticii.ro

7. http://www.gandul.info