Dinamici Spatiale Si Functionale ale Municipiului Slobozia In Perioada Post Comunista
Dinamici spațiale și funcționale ale Municipiului Slobozia în perioada post-comunistă
Cuprins
Capitolul I. Introducere
1.1 Motivația alegerii temei
1.2 Punct de vedere abordat în raport cu alte studii
1.3 Metodologie
Capitolul II. Localizare
2.1 Istoricul cercetărilor
Capitolul III. Particularități ale evolutiei spațiale și morfologiei Municipiului Slobozia
Capitolul IV. Municipiul Slobozia: transformări funcționale și spațiale în perioada comunistă
Capitolul V. Dinamici funcționale actuale ale teritoriului Municipiului Slobozia
5.1 Introducere- criza orașelor post-comuniste
5.2 Schimbări spațiale și funcționale – Slobozia
5.2.1 Zona industrială
5.2.2 Zona rezidențială
5.2.3 Zona serviciilor
5.2.4 Zona circulațiilor
5.2.5 Zona spațiilor verzi
5.3 Studiu diagnostic al realității actuale
5.3.1 Oportunități în context teritorial
Capitolul VI. Concluzii și propuneri în vederea dezvoltării durabile
Bibliografie
Capitolul I. Introducere
1.1 Motivația alegerii temei
Pornind de la premisa că un oraș este un sistem complex, a cărui evoluție este dirijată atât de politicile și deciziile luate asupra elementelor componente cât și de cele ce vizează acest sistem în context regional și national, mi-am propus realizarea unui studiu științific, conceput în manieră geografică, bazat pe trei elemente fundamentale și anume: harta, analiza geografică și legislația în urbanism cu scopul de a surprinde această dinamică. Am ales această temă deoarece îmi doresc să aflu în ce măsură, premisa de la care am plecat se confirmă, astfel aceasta transformându-se în obiectivul general.
Un alt obiectiv pe care mi-am propus să îl ating este acela de a identifica și explica fenomenele sociale și relația acestora cu dinamica orașului.
În finalul lucrării voi dedica o secțiune de prognoză a dinamicilor spațiale și funcționale bazată pe analiza rezultatelor obținute până în acest punct al lucrării.
Prin realizarea acestei lucrări, intitulată “Dinamici spațiale și funcționale ale orașului Slobozia în perioada post-comunistă” intenționez cuantificarea și reprezentarea grafică a dinamicilor spațiale și funcționale ce caracterizează acest sistem urban și evidențierea fenomenelor politice, economice și sociale pe care le-a generat. Rog a se face deosebire între sintagma “perioada post-comunistă” și sintagma “orașe post-comuniste”. Asta deoarece dacă prima dintre ele este percepută corect și foarte ușor ca reprezentând perioada de după 1989, cea de-a doua poate fi pusă sub semnul întrebarii din punct de vedere al validării realității actuale și semnificației. Asta deoarece perioada de după 1989 nu a adus schimbări esențiale în configurarea urbanului românesc, predominând însă “patrimoniul” dobândit până în momentul 1989 și mai cu seamă schimbările suferite de acesta până în prezent.
Studiul abordează evoluția spațială și funcțională a orașului atât din punct de vedere al geografiei istorice, cu scopul de a stabili în linii mari rolul factorilor geografici (ca elemente de favorabilitate sau restrictivitate) în evoluția asezării cât și din punct de vedere al politicilor ce au dirijat evoluția sa. Astfel studiul va acorda o atenție deosebită evoluției din perioada postcomunistă.
Unei analize detaliate vor fi supuse activitățile economice despre care s-a constatat că ” au o influență deosebită asupra așezărilor umane, conferindu-le acestora produse finite și atribuindu-le funcții specifice” dar totodată aceste activităti pot fi determinate de așezările umane (prin politici economice) determinând “structura și localizarea lor”(Ianoș, I. ,2000).
1.2 Punct de vedere abordat în raport cu alte studii
Asupra zonei au fost realizate numeroase lucrări geografice și geologice ce se regăsesc în capitolul Istoricul cercetărilor. Acestea vizează în special geologia (Ludovic Mrazec), apele subterane(Gh. Munteanu Murgoci) dar și aspecte generale ale Câmpiei Române („Câmpia Română”, G. Vâlsan ,1915 sau „Formarea Câmpiei Române”,N.Popp ,1947).
În raport cu aceste lucrări sau studii realizate, prezenta lucrare se deosebește mai puțin prin abordarea geografică și mai mult prin analiza complexă a spațiului urban, tratat ca rezultat al condiționărilor geografice, istorice, sociale și mai ales politice-legislative.
Lucrarea se diferențiază de alte lucrări cu caracter general asupra geologiei, reliefului, chiar de tip monografic asupra județului sau orașului prin faptul că analizează dinamica spațială și funcțională a municipiului (în special după 1989) aducând lămuriri asupra morfologiei urbane, funcțiunilor dobândite, asupra politicilor decizionale care au dirijat dinamica acestui oraș. Deci, lucrarea are ca obiect de studiu sistemul urban în sine, și mai puțin suportul său teritorial, analizând din acesta doar acele elemente care au influențat orașul.
Un rol important în deosebirea lucrării de cele cu caracter strict geografic îl are abordarea urbanistică bazată pe elementele legislative generate de politicile care au guvernat întregul sistem de așezări.
Prin aceste elemente, lucrarea a căpătat specificitate, pornind de la reperele geografice și intrând în domeniul planificării și amenajării teritoriale.
Din punct de vedere teoretic, lucrarea se constituie într-un studiu “empiric (fundamentat pe observații și măsurători ale realității), idiografic (rezultatele obținute fiind valabile în exclusivitate doar pentru procesele, fenomenele și teritoriul vizat), fiind realizată printr-o analiză longitudinală (prin analiza în dinamica temporală).” (Iojă, 2013)
1.3 Metodologie
În ceea ce privește metodologia elaborării acestui studiu, a fost necesară o combinare a diferitelor metode și tehnici cu scopul de a atinge obiectivele propuse. Concomitent, lucrările științifice de specialitate citate în cadrul lucrării, materialele cartografice existente (hărți din diferite perioade) , metoda observației dar și datele statistice au contribuit la formularea unor imagini de ansamblu sau particulare asupra elementelor analizate.
Materialele bibliografice consultate pe tot parcursul elaborării lucrării au adus o reală contribuție în realizarea acesteia. Majoritatea, din domeniul geografiei, au fost completate de lucrări de tip monografic și de lucrări de tipul cursurilor universitare din curricula celor trei ani de studiu.
Analiza materialelor cartografice din diferite perioade de timp a avut ca rezultat evidențierea caracteristicilor morfologice ale orașului din respectivele perioade, textura și structura urbană fiind foarte bine reprezentate în aceste materiale. Se includ aici : reprezentarea Sloboziei pe harta austriacă din anul 1788, Planul de situație a comunei Slobozia din anul 1866, Planul general al moșiei Slobozia în anul 1897, Planul de parcelare al moșiei Slobozia din anul 1913,până la recentele PUG-uri și PUZ-uri ce redau cu acuratețe situația actuală , mai intens analizată.
Metoda observației, utilizată în deplasările pe teren, a dus la realizarea a numeroase schițe din a căror sinteză au rezultat atât materialele cartografice cât și observațiile ce le însoțesc, referitoare la procesele și dinamica actuală a acestora la nivel de detaliu.
Datele statistice au fost folosite la realizarea graficelor ce surprind structura populației pe domenii de activitate, indicator al activităților economice influențate (economia de piață, post-comunistă) și chiar dictate (referire la planurile cincinale ce au caracterizat economia centralizată, planificată din timpul comunismului ) de politicile specifice celor doua perioade.
Menționez că toate aceste metode și tehnici necesare elaborării lucrării au fost completate de esențialele indicații ale domnului profesor îndrumător, Bogdan Suditu căruia îi multumesc pe această cale.
Capitolul II. Localizare
Orașul Slobozia este localizat în partea central sudică a județului Ialomița (fig.1 ), învecinându-se la nord cu comuna Grivița și Scânteia, la vest cu orașul Amara și Perieți, la est cu Gheorghe Lazăr și Cosâmbești, la sud cu Dragalina (aparține de județul Călărași).
Fig.1 Localizare în cadrul județului (Sursa : http://www.celendo.ro/images/intern/Harta_Judet_Ialomita_Celendo.jpg)
Raportat la regiunile de dezvoltare, înființate prin Legea 151/1998, județul Ialomița, având reședință Municipiul Slobozia (fig.2)
Fig.2 Localizare în cadrul regiunii de dezvoltare (Sursa http://www.finantare.ro/wp-content/uploads/2013/08/ADR_Sud_Muntenia.jpg)
Din punct de vedere geografic, Municipiul Slobozia este localizat în Câmpia Bărăganului.(fig.3)
Fig.3. Localizare în cadrul unității geografice(Sursa Prelucrare după harta reliefului României)
2.1 Istoricul cercetărilor
De-a lungul timpului, Bărăganul s-a constituit în obiect de studiu pentru mulți cercetători și nu numai. Particularitățile acestei unități fizico-geografice au fost puse în evidență de numeroase lucrări din literatura geografică dar și de altele cu caracter istoric sau beletristic.
Cunoașterea științifică a acestei regiuni a fost cuprinsă de către Octavia Bogdan și colab.1980 în mai multe etape. Au fost deosebite, astfel prima etapă, anterioară anului 1880, a doua etapă cuprinsă între anii 1880-1945, și ultima etapă ce cuprinde perioada de dupa 1945. Fiecare dintre acestea este caracterizată de anumite elemente după cum urmează :
Prima etapă ( înainte de 1880), este carcaterizată de însemnări cuprinse în cronici,lucrări de istorie sau beletristică.Pot fi incluse aici și impresiile de călătorie ale unor străini ce au trecut prin Țările Române. Dintre acestea, amintim însemnările lui Herodot, părintele istoriei, care amintește de râul Ialomița ca râu la nord de Dunăre, numit de geți și apoi de romani Naparis, datorită umezelii asemănătoarei Deltei.
Etapa a doua (1980 – 1945) caracterizată de numeroase acțiuni de organizare a rețelelor hidro-meteorologice și de interpretare științifică a datelor culese, pe teritoriul Bărăganului apărând primul nucleu de stații meteorologice înainte de înființarea institutului meteorologic, grație savantului Ștefan Hepites.
Printre lucrarile cu caracter stiintific realizate asupra Bărăganului pot fi amintite St. Hepites: Regime pluviometrique de Roumanie (1900), teza de doctorat a lui Emme de Martone La Valachie (1902), ); G. Munteanu-Mugoci – Câmpia Română și Bălțile Dunării (1907), G. Vălsan face studii asupra câmpiei din sudul țării pe baza cărora în 1916 apare primul studiu geomorfologic privitor la Câmpia Română,
Ultima etapă (după anul 1945 până în zilele noastre) se caracterizează prin orientarea tot mai mare a cercetărilor climatice și hidrologice spre domeniile practice (agricultură, transporturi, construcții, sistematizare teritorială etc) (O. Bogdan). În această perioadă apar numeroase lucrări reprezentative; Monografia geografică a R.P. Române (1960 vol I), Colecția Județele Patriei (1979 – 1980), Atlasul R.S. România (1972 – 1979), Enciclopedia geografică a României (1982).
Studiile asupra climei au apărut prin interpretarea datelor climatice. Clima RPR (vol. I și vol. II 1960, 1962) prin cartografierea fenomenelor climatice a apărut Atlasul Climatologic al R.S. România, 1966 și Atlasul R.S: România cap. IV. (1972 – 1977). Dintre studiile climatice care cuprind Bărăganul amintim: Vălsan G – Câmpia Română, Bul. Soc. Rom. Geogr. XXXIV (1915), Buletin lunar de observații meteorologice (1916 – 1960), Tabele cu observații meteorologice lunare și anuale, arh. I.M.M. (1961 – 1974).
În biogeografie cercetările efectuate de R. Călinescu 1956, Alexandra Bunescu 1959, 1961 etc, asupra florei și faunei s-au concretizat în apariția hărților sintetice privind regionarea fitogeografică (1978) în Atlasul RS România etc; N. Doniță, V. Leandru, Endochia Pușcariu – Soroceanu (1960) au elaborat Harta murală geobotanică a țării 1:500000 și o nouă hartă a vegetației în Atlasul RS România (1976) etc.
În domeniul științei solului cercetările cu caracter aplicativ se desfășoară în Institutul de Cercetări pentru Pedologie și Apochimie, sub egida căruia au fo și Atlasul R.S: România cap. IV. (1972 – 1977). Dintre studiile climatice care cuprind Bărăganul amintim: Vălsan G – Câmpia Română, Bul. Soc. Rom. Geogr. XXXIV (1915), Buletin lunar de observații meteorologice (1916 – 1960), Tabele cu observații meteorologice lunare și anuale, arh. I.M.M. (1961 – 1974).
În biogeografie cercetările efectuate de R. Călinescu 1956, Alexandra Bunescu 1959, 1961 etc, asupra florei și faunei s-au concretizat în apariția hărților sintetice privind regionarea fitogeografică (1978) în Atlasul RS România etc; N. Doniță, V. Leandru, Endochia Pușcariu – Soroceanu (1960) au elaborat Harta murală geobotanică a țării 1:500000 și o nouă hartă a vegetației în Atlasul RS România (1976) etc.
În domeniul științei solului cercetările cu caracter aplicativ se desfășoară în Institutul de Cercetări pentru Pedologie și Apochimie, sub egida căruia au fost elaborate un sistem român nou de clasificare a solurilor și numeroase hărți tematice la diferite scări: N. Florea și colab. 1968, N. Florea 1982, Obrejeanu Gr., Canarache A., Moțoc Eugenia, Dumitru Rozalia (1966) – Proprietăți hidrice ale solurilor aluviale din sectorul Olt – Siret, Inst. C.C.A., Analele secției de pedologie XXXIV.
Capitolul III. Particularități ale evolutiei spațiale și morfologiei Municipiului Slobozia
Cercetările arheologice au dus la descoperiri ce confirmă existența unor așezări umane în perimetrul actual al orașului încă din perioada neolitică (cca 300 i.Hr.), ca și prezența neîntreruptă a comunităților locale în acest teritoriu până în epoca feudală, când localitatea începesă capete importanță.
Așezarea Sloboziei în această parte a Bărăganului s-a datorat unor motive comerciale. Aici, pe malurile râului Ialomița, se întâlneau două drumuri comerciale importante: primul venea din Europa centrală, ajungând la Brașov, București, apoi Orașul de Floci (vestit târg medieval distrus complet în jurul anului 1780)(Fig.4) și, în final, Constanța; al doilea lega Orientul Apropiat de Țara Românească prin Constantinopole, Silistra, Călărași, Orașul de Floci, Brăila, Galați.
Prima atestare documentară a actualului municipiu Slobozia este hrisovul voievodului Radu Mihnea din martie 1614, emis la Târgoviște, prin care acesta confirma marelui postelnic Ianache Caragea „…seliștea satului ce se cheama Vaideei, din județul Ialomița, tot și cu tot hotarul, oricât împrejmuiește vechiul hotar, pentru ca aceasta mai sus zisă seliște s-a aflat domnească, a fost pustie, fără oameni, încă din zilele raposatului Mihai voievod, din primii ani ai Domniei lui până în zilele Domniei mele la cel de-al treilea an al domniei în Țara Românească, fac împreună ani, atâta vreme, douăzeci de ani. ”(Slobozia 400,2011).
Din acest hrisov constatăm că așezarea a existat cu mult timp înaintea atestării, fiind o fostă așezare domnească, pustiită (seliște) de invaziile turco-tătare din anul 1594.
Din același hrisov aflăm:”… și încă am dat domnia mea și slobozie pentru trei ani; care om vrea să vină și să trăiască în această seliște, ce s-a zis mai sus (Vaideei)…va fi om fără dajdie și fără bir și va veni aici….să fie ertați de galeți de fân și de oi și de gorștină și de porci și de dijmă de stupi și de toate mâncăturile și slujbile și muncile…”(Slobozia 400,2011,p 70).
Această slobozire dată de Radu Mihnea, locuitorilor satului Vaideei este urmată de alte hrisoave prin care acești locuitori primeau avantaje și scutiri acordate de domnie. Putem enumera hrisoavele de „slobozire” emise de Leon Tomsa (12 ianuarie 1630), Matei Basarab (10 ianuarie 1635), Grigore Ghica (12 aprilie 1672 si 15 iulie 1672), Șerban Cantacuzino( 9 ianuarie 1679 și 24 februarie 1682), Constantin Brâncoveanu ( 4 decembrie 1688). Ca umare a numeroaselor „sloboziri” , denumirea de Vaideei a fost înlocuită mai întai de apelativul „Slobozia lui Ianache” , iar din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea i se spune simplu Slobozia.
De asemenea, tot dintr-un hrisov, cel emis de voievodul Alexandru Mircea în data de 20 martie 1571 aflăm de existența satului Bora –fig.5 ( actual cartier al municipiului, situat în partea de est a acestuia), sat cu populație de etnie romă după cum aflăm din Slobozia 400,2011,p.72 „Mănăstirea a fost înzestrată de către domnii Tării Românești cu numeroși robi țigani, astfel că în anul 1837 lucrau pe moșiile mănăstirești un număr de 72 de familii de țigani ca slujbași de curte, fierari, lăutari, rotari.” (Slobozia 400,2011)
Fig.5 Satul Bora în anii 1856-1858 (Sursa extras din Slobozia – Studii și comunicări monografice 1994)
Putem concluziona că pe actualul teritoriu al municipiului, au existat de-a lungul timpului mai multe așezări care, în timp au disparut ori prin reorganizări administrativ teritoriale au intrat în componența municipiului, așa cum este cazul cartierului Bora.
Printre primele documente ce infățișează modul de organizare a vetrei Sloboziei îl constituie harta militară de la 1790 (cunoscută și ca harta generalului Specht)(Figura.6)
Fig.6 Harta lui Specht – 1790-1792(Sursa extras din Slobozia – Studii și comunicări monografice 1994
În acest document cartografic, satul Slobozia e reprezentat ca fiind o așezare de tip adunat, foarte compactă, bine delimitată, organizată în jurul incintei fortificate a mănăstirii Slobozia.
De remarcat este situarea mănăstirii și a așezării ce o înconjura, pe o limbă insulară de teren, cuprinsă între firele împărțite ale râului Ialomița.
Mai târziu, între anii 1856-1858, Harta Romania Meridională (Harta lui Cuza) ne arată o imagine de ansamblu așezării.( Figura.7)
Fig.7 Satul Slobozia în anii 1856-1858 (Sursa extras din Slobozia – Studii și comunicări monografice 1994
Satul se prezintă de această dată ca având o grupare ordonată a locuințelor, pe o structură de străzi paralele ce pornesc din lateralele unui ax central care are drept cap de perspectivă incinta mănăstirii.
Putem spune că organizarea așezării era conformă mijlocului secolului al XIX-lea când biserica (în cazul de față maănăstirea) juca un rol foarte important în societatea românească, impunând după cum se vede în situația de față si „primele aspecte urbanistice”.
Un important punct de cotitură în evoluția spațială și morfologia Sloboziei îl reprezintă aplicarea reformei Agrare din anul 1864. Această reformă intră în contradicție cu vechile principii de administrare și exploatare a domeniului mănăstiresc. Secularizarea averilor mănăstirești și aplicarea reformei agrare au dus la „intrarea în intregime a vetrei satului Slobozia în perimetrul delimitat locuitorilor” (Slobozia 400,2011,p.213). Acest lucru este confirmat de analiza planurilor topografice din 1868. Din acesta nu reiese totuși, organizarea internă, structura sau textura așezării, el redând doar drumurile mari, firele de apă, locurile băltoase, perimetrul delimitării și vecinătățile. Figura 8
Fig.8 Planul topografic al moșiei Slobozia după delimitarea locuitorilor din anul 1866 (Sursa :Slobozia 400,2011. p.218)
Ca urmare a aplicării reformei agrare dar și a numeroaselor revărsări ale râului Ialomița, morfologia așezării este drastic schimbată, abătându-se de la planurile proiectate în prima jumătate a secolului XIX.
Datorită deselor inundații, situația satului Slobozia intră în atenția Ministerului Agriculturii și Domeniilor, care solicită un „Studiu economic și agricol asupra moșiei Satului Slobozia a mănăstirii Slobozia lui Enache ” (Slobozia 400,2011, p.213).În același studiu se fac mențiuni asupra posibilelor locuri unde s-ar putea strămuta Comuna Veche Slobozia, și anume locul unde se face bâlciul și se analizează totodată și cauzele strămutării: inundații,condiții de igienă, bântuirea vânturilor, situația subprefecturii și a telegrafului, situația mănăstirii, străzile, târgul, îmbunătățirile dar și posibilitatea de a lucra moșia pe baza unui plan economic.
Aceste intenții nu se concretizează, numeroase mențiuni documentare confirmând că locuitorii încep tot mai mult să se stabilească pe întreg restul moșiei, în locuri mai sigure.(Slobozia 400,2011,p.215). Acest lucru este vizibil și în prezent prin structura străzilor centrului Municipiului Slobozia cauzată de așezările dispersate, dezordonate pe suprafața moșiei în trecut.
Din acest moment se conturează morfologia vizibilă și astăzi a orașului.Acest lucru e dovedit și de „Planul general al moșiei Slobozia scara 1:10.000 din anul 1897” Figura 9.
Fig.9 Planul general al moșiei Slobozia scara 1:10.000 din anul 1897 (Sursa :Slobozia 400)
Acesta surprinde elemente care se regăsesc și astăzi în morfologia Municipiului Slobozia. Printre cele mai importante și vizibile putem enumera: axa pod Bora-gară Slobozia și cazarma nouă (în prezent unitate militară).
Din punct de vedere economic, începuturile orașului au avut ca dominantă agricultura cu cele două ramuri de bază : creșterea animalelor și cultivarea pământului. Majoritară era totuși creșterea animalelor deoarece locuitorii dispuneau de mari suprafețe de teren necultivate ce erau folosite ca pășuni. Se mai practicau vânătoarea, cultivarea viței de vie și mai ales negoțul cu vite și cereale, activitate foarte importantă pentru care Slobozia era recunoscută în zonă.Fig. 10
Fig.10 Piața (Sursa http://upload.wikimedia.org/wikipedia/ro/6/66/Piata.slobozia.jpg)
Mutații importante s-au produs după Tratatul de la Adrianopol-1829 ce liberaliza comerțul pe Dunăre cu animale vii, cereale și lemn și după aplicarea Regulamentului Organic-1831 când autonomia Țărilor Române față de poarta se consolidează. Aceste modificări de ordin legislativ au dus la extinderea terenurilor cultivate după cum se vede în figura 11.
Fig.11 Evoluția suprafeței cultivate. (Date extrase din Slobozia – Studii și comunicări monografice 1994)
Conform unei statistici a serviciului sanitar al județului Ialomița , la 19.01.1900, comuna rurală Slobozia avea o populație de 3229 locuitori.
În anul 1912, Slobozia este declarată comună urbana având în acel moment 4.851 locuitori și o suprafață de 226 ha.Fig.12
Figura 12 (Sursa: http://www.judetulialomita.ro/wp-content/uploads/2012/11/Slobozia_1912_VEDERE-GENERALA.jpg)
Trama stradală era în acel moment formată din 54 străzi, două stradele și o șosea, în total 16,69 Km drumuri. Strada Matei Basarab și locuitorii înstăriți aveau lumină electrică, produsă de un generator electric aflat la moara lui Gheorghe Fuerea. Figura 13
Fig.13 Moara Georgescu Fuerea- element principal al economiei orașului. Sursa http://ro.wikipedia.org/wiki/Slobozia#/media/File:Moara_fuerea_slobozia.jpg
Anul 1914 aduce o nouă inițiativă legislativă ce dorea să rezolve problemele de organizare administrativă a moșiei Slobozia. Aceasta a constat într-un proiect de parcelare a moșiei prin delimitarea a două vetre de sat ce se doreau a fi realizate. Acest proiect fiind rezultatul unor studii de parcelare cerute de Ministerul Agriculturii și Domeniilor prin ordinul 37699/ 1914. La baza acestui plan a stat Planul de parcelare a moșiei Slobozia realizat în anul 1913(Figura 14) de către inginer hotarnic General Al. Hartel. Acest proiect cuprindea propuneri privind lotizarea moșiei în vederea realizării celor două sate, locurile pentru școală, zonele libere din jur dar și prevederi de extindere.
Fig.14 Planul de parcelare al moșiei Slobozia din anul 1913 (Extras din Slobozia – Studii și comunicări monografice 1994)
Putem observa că acest plan prevedea o organizare geometrică a așezării, cu străzi paralele și perpendiculare, cu un intravilan foarte bine delimitat. Conținând totodată și prevederile mai sus menționate, putem concluziona că acest plan de parcelare este într-o foarte mare măsura conceput în manieră urbanistică. Această inițiativă nu se concretizează însă datorită evenimentelor din timpul Primului Război Mondial.
Anul 1915 înfățișează comuna încă rurala ca având ax principal actualul Matei Basarab, caracteristică ce s-a păstrat și în prezent.Fig.15
Fig.15 Sursa http://upload.wikimedia.org/wikipedia/ro/b/b2/Slobozia_interbelica.JPG
Date privind dinamicile spațiale și funcționale ale orașului Slobozia în perioada Primului Război Mondial nu au fost disponibile dar cel mai probabil orașul a stagnat din acest punct de vedere. Singurele documente ce fac totuși referire la situația localității sunt rapoartele administrației locale asupra pierderilor suferite pe timpul războiului atât de natură economică cât și asupra infrastructurii edilitare a orașului: drumuri,poduri, școli.
Conform legii de unificare administrativă în vigoare de la 14.06.1925 până la 03.08.1929, fiind înlocuit(ă) de Legea nr. 167/1929, fiecare comună urbană necesita alinierea la anumite standarde reglementate prin legea de unificare administrativă: „Fiecare comună reședință de județ și fiecare județ, în termen de doi ani de la intrarea în funcțiune a primelor consilii alese pe baza legii de față, vor întocmi un program general de lucrări ce își propun a executa în curs de opt ani, arătând și mijloacele pentru realizarea acestui program.
Cu un an de zile înainte de expirarea acestui termen se va întocmi alt program, pe acelaș curs de opt ani și tot astfel se va urma mai departe.
Programul lucrărilor, care va conține indicațiunile generale, nu va putea fi pus în lucrare înainte de a se lua avizul consiliului administrativ superior, care va putea să aducă îndreptări și îmbunătățiri de ordin tehnic.
Consiliul administrativ superior va cerceta seriozitatea mijloacelor ce se propun pentru realizarea programului, dând indicațiuni și îndrumări.
Asupra programului de lucrări întocmit de comunele rurale urbane nereședințe se va pronunța, în aceleași condițiuni serviciul tehnic al județului și delegațiunea permanentă județeană.
Întocmirea și controlarea programului județean privitor la drumuri se va face în conformitate cu legea drumurilor.”( Articolul 223,Legea de unificare administrativă 95/1925)
Perioada celui de-al Doilea Război Mondial, este marcată de asemenea de documente de arhivă ce amintesc de luptele ce s-au desfășurat în special pe Bulevardul Matei Basarab, zona gării Slobozia Nouă și a podului peste râul Ialomița.
Capitolul IV. Municipiul Slobozia: transformări funcționale și spațiale în perioada comunistă
Instaurat in Romania, prin mai multe alegeri falsificate (16 noiembrie 1946, 1948 )(ce au continuat chiar si după instaurarea propriu-zisă a regimului) și prin mai multe acte de abuz ce au dus la inlăturarea monarhiei, regimul comunist (1948-1989) ,prin mijloacele unui sistem totalitar a impus modificări esențiale în evoluția sistemului urban românesc și implicit și asupra Municipiului Slobozia.
Pentru începutul acestei perioade, de menționat este Legea naționalizării principalelor mijloace de producție (11 iunie 1948) ce a dus la intrarea în proprietatea statului a următoarelor mijloace de producție din Slobozia : moara lui Ștefan Dedinschi, presa de ulei a lui Mircea Ionescu, moara fraților Duru, înterprinderea de decorticat orez a lui C. Doicescu, o uzină electrică, un abator… (Slobozia 400, Studii și comunicări monografice 2011), reiese astfel caracterul încă majoritar agricol al economiei.
În această perioadă are loc înființarea Gospodăriei Agricole Colective din Slobozia Nouă.
Un moment important în evoluția localității e reprezentat de reorganizarea administrativ teritorială din 1952 când plasele se transformă în raioane, orașul Slobozia devenind reședința raionului Slobozia, regiunea București. Din acest moment se semnalează și primele schimbări edilitare prin amenajarea unui parc orășenesc în spatele cinematografului 23 August (Fig.16).
Fig.16 Cinematograf 23 august16 (Sursa http://www.guraialomitei.com/gura-ialomitei/slobozia-construirea-socialismului/)
Are loc amenajarea unei baze sportive pe locul unei orezării și unei grădine de zarzavat, aproximativ 4 ha (actualul stadion municipal „1 Mai”), se extinde rețeaua electrică în cartierele Bora și Slobozia Nouă și are loc amenajarea pieței agroalimentare. Resursele locale de argilă sunt exploatate printr-o fabrică de caramidă ce își începe producția în anul 1955 iar Cooperativele Agricole de Producție (C.A.P.-uri) înființate ajung în număr de trei, fiind localizate unul în Slobozia, unul în Bora, unul în Slobozia Nouă.
În 1954 se construiesc primele două blocuri MFA( blocuri militare, pe Matei Basarab), urmate de alte patru (numite A-uri) vizavi de centrul Cultural Ionel Perlea.
Din documentele de arhivă aflăm că în anul 1965, Slobozia avea o populație de 8628 de persoane, 2726 de locuințe și 84 de străzi. În contextul unei creșteri susținute a populației, nevoia de construcții rezidentiale și construcții administrative era tot mai mare. Pentru satisfacerea acesteia, zona istorică a fost sacrificată în favoarea acestor noi construcții necesare unei reședințe raionale : politice: de partid, sindicale, de tineret, cele cu artibuții în domenii economice precum cooperativele agricole și cele de consum, de colectări, de morărit cărora li se adăugau cele de importanță locală: meșteșugărești, de gospodărie comunală și locativă, de comerț.
Reorganizarea administrativ teritorială a României din 15 februarie 1968, reînființează județul Ialomița, reședința acestuia fiind stabilită la Slobozia, decizie bazată pe poziția centrală a orașului în teritoriul județului și totodată datorită situării acestuia pe principala arteră rutieră ce lega Bucureștiul și porturile de la Marea Neagră. Decizia este reglementată de ART. 4 – Orașul este centrul de populație mai dezvoltat din punct de vedere economic, socialcultural și edilitar-gospodăresc. Orașele care au un număr mai mare de locuitori, o însemnătate deosebită în viața economică, social-politică și cultural-științifică a tarii sau care au condiții de dezvoltare în aceste direcții pot fi organizate ca municipii. Orașele in care își au sediul organele de conducere ale județului sunt orașe-reședință.( LEGE nr.2 din 16 februarie 1968 privind organizarea administrativă a teritoriului Republicii Socialiste România).
Din acest moment, atât înfățișarea orașului cât și ramurile sale economice suferă mutații dirijate de politicile regimului comunist. Pornind de la aproximativ 14 000 de locuitori și 168 de apartamente cât avea în anul devenirii reședință de județ, Slobozia este supusă ulterior acestui an unei intensive industrializări.
Rezultatele acestei industrializări forțate s-au constituit în platformele cu funcție industrială sau de prelucrare ce înca marchează economia orașului, acestea sunt în :
Sud : Combinatul pentru îngrășăminte chimice pe bază de azot (construcție începută în martie 1969- intră în funcțiune la 6 octombrie 1972)
Vest: Industrie alimentară( Fabrica de ulei-ULCOM, Fabrica de produse lactate-Lactirom)
către Slobozia Nouă: o zonă cu funcții specifice de depozite, servicii, mică industrie locală
Est: abatoare de carne.
După 1968, în evoluția urbanistică a orașului se deosebesc mai multe etape distincte :
Perioada 1968-1975, dominată de crearea Bulevardului Unirii cu capetele de perspectivă Casa de Cultură a Sindicatelor- Piața CFR și totodată finalizarea șirului de blocuri de pe strada Gării(fig 17).
Fig.17 Locuințe colective, str. Gării (Sursa http://www.guraialomitei.com/gura-ialomitei/slobozia-construirea-socialismului/)
Perioada 1975-1978, marcată de configurarea zonei Piața Muntenia(fig.18), strada Lacului, Bulevardul Chimiei, zona Casei de Cultură a Sindicatelor, Bulevardul Cosminului și realizarea sediului instituțiilor de justiție.
Fig.18 Piața Muntenia (Sursa http://www.guraialomitei.com/gura-ialomitei/slobozia-construirea-socialismului/)
Perioada 1979-1981, caracterizată de extinderea rezidențialului prin finalizarea zonei cuprinsă între blocurile M.F.A și piața agroalimentară (Piața Mare).
Perioada 1982-1989, perioadă în care s-a demolat și reconstruit cel mai masiv(Figura 19&20). Atunci „a fost demolată cea mai mare parte a zonei de construcții vechi ale orașului (formată din instituții, prăvălii, bodegi, școli, ateliere, etc.), configurându-se Bulevardul Matei Basarab, de la Central-Bulevardul Cosminului până la extremitatea estică a orașului (Zona MB-uri)”( Slobozia 400 Studii si comunicari monografice)
Fig.19 Ilustratie informativă perioada comunistă. Sursa http://www.guraialomitei.com/gura-ialomitei/slobozia-construirea-socialismului
/
Fig.20 Construcții Sursa http://www.guraialomitei.com/gura-ialomitei/slobozia-construirea-socialismului/
De asemnea în această perioadă, datorită principiilor urbanistice comuniste perspectiva către Mănăstirea „Sfinții Voievozi” a fost închisă de blocuri. Este construit de asemenea centrul comercial de la intersectia Bulevardului Matei Basarab cu strada Ștefan cel Mare, dominat de impunătoarea clădire a Magazinului Universal Ialomița,fig.21a (actualul Ialomița Shopping Center), de esplanada care deschide perspectiva Cercului Militar, cu zona Calipso,fig. 21b și galeriile comerciale Elegant,fig.21c. A marcat de asemenea și alte intervenții în structura urbană a orașului: dezafectarea zonei PECO(PECO este abrevierea pentru Produse Etilate cu Cifră Octanică – numele stațiilor de comercializare a carburanților pentru vehicule în România comunistă) și construcția în această zonă de blocuri pentru locuințe și spații comerciale. „Are loc configurarea pieței agroalimentare(Piața Mare în prezent) prin construirea unei hale P+1 și a unui platou acoperit, se realizează importante lucrări tehnico-edilitare: colectoare de ape menajere și stația de epurare a apelor uzate, termoficarea cu agent termic de la Combinatul Chimic, echiparea blocurilor pentru distribuția de gaz metan, înălțarea și consolidarea digului de pe malul stang al Ialomiței.”( Slobozia 400 Studii și comunicări monografice).
Fig.21 (Sursa http://www.guraialomitei.com/gura-ialomitei/slobozia-construirea-socialismului/)
În Slobozia s-au desfășurat în această perioadă, ample lucrări de construcție, în special a locuințelor colective ce aveau ca scop asigurarea fondului locativ pentru fluxurile migratorii foarte mari ce au caracterizat perioada comunistă. O caracteristică orașelor comuniste este construcția folosind panouri prefabricate(fig.22), astfel de panouri fiind folosite de exemplu și la blocurile din Praga, Cehia (numite „panelak”).
Principalele zone ce au suferit modificări în perioada comunistă au fost marcate pe harta din figura 23.
Capitolul V. Dinamici funcționale actuale ale teritoriului Municipiului Slobozia
5.1 Introducere- criza orașelor post-comuniste
Momentul 1989, a reprezentat începutul unor schimbări majore atât pe plan național cât și pe plan local, Municipiul Slobozia fiind direct afectat de schimbarea regimului politic și implicațiile ce au urmat.
Trecerea de la un regim totalitar la unul democratic, de la o economie centralizată la una liberă ( de piață), schimbarea formei de proprietate (prin unelte legislative ca Legea nr. 15/1990, care făcea posibilă privatizarea, fostele înterprinderi de stat din vremea regimului comunist devenind societăți comerciale sau regii autonome) încetarea perioadei marcate de o politică de industrializare forțată și de o politică pronatalistă și trecerea de la o etapă în care deciziile administrative erau transmise de la nivel central la una în care deciziile se iau la nivel local, au fost factori cheie ce au dirijat dinamicile spațiale și funcționale ale Municipiului Slobozia în perioada post-comunistă.
Pentru tema vizată de prezenta lucrare, o atenție deosebită o are analiza modului în care s-a concretizat trecerea de la o urbanizare planificată, bazată pe locuințe de stat și alocarea de la centru a investițiilor în infrastructură, maniera prin care „regimul a creat doar mediul construit, nu și structurile sociale și relațiile care să susțină procesul de urbanizare”( Gr. Andrusz , M. Harloe , I. Szelenyi., 1996 ). Bineînțeles că mediul construit era absolut necesar în viziunea totalitară prezentă în România până în anul 1989, având rolul de a absorbii fluxurile migratorii dirijate dinspre rural spre urban, însă din necesitatea de a construi locuințe care să acopere nevoile celor angrenați în acest proces de migrare spre urban s-a recurs la compromiterea principiilor de urbanism rațional și de bun gust și chiar la limitări în folosirea spațiului construit. Un exemplu în acest caz este Decretul nr. 78 din 5 aprilie 1952 pentru normarea, repartizarea și folosirea suprafeței locative și reglementarea raporturilor dintre proprietari și chiriași care sub forma unei „norme sanitare” a reglementat spațiul locativ la 8 m2/persoană. Considerăm astfel că sintagma „Forme fără fond” se aplică cu succes, definind orașele construite/demolate și reconstruite în perioada comunistă.
În acest context, actualele schimbări spațiale și funcționale ale orașelor deci și ale Municipiului Slobozia pot fi considerate ca având geneza în perioada anterioară anului 1989 (perioadă în care s-a realizat un fond urban bazat pe ideologie politică și nu a ținut cont de realități), iar în prezent sunt dictate de un cumul variat de factori printre care găsim atât eforturile de adaptare ale instituțiilor administrative locale la situația curentă, noile conditii economice dar și urmăsrile sociale ale politicilor comuniste.
5.2 Schimbări spațiale și funcționale – Slobozia
Inainte de a emite primele concluzii asupra dinamicilor spațiale și funcționale considerăm că este necesară familiarizarea cu teritoriul administrativ al Municipiului Slobozia , a principalelor subcomponente și sublinierea principalelor caracteristici.
Dupa cum se observă în figura 24, extravilanul(culoarea galben) localității este caracterizat de o extindere în special pe direcția N-S.
În aceeași figură se observă că cea mai mare parte a intravilanului (culoarea maro) este dispus la nord de râul Ialomița. Se observă de asemenea fragmentarea intravilanului, acesta fiind compus din mai multe trupuri ce corespund orașului Slobozia Veche, cartierelor Bora și Slobozia Nouă, zonei din S-V Lacului Amara, zonei “Oierie” dar și zonei industriale a Combinatului de îngrășăminte. O carcateristică a intravilanului este de asemenea și fragmentarea în trupuri mici, dispersate la S de Bora.
„Creșterea teritorială și reconstrucția masivă a localității din ultimele decenii s-a făcut în etape, fiecare dintre acestea având însă o perspectivă prea limitată ceea ce a provocat blocarea posibilităților de extindere în viitor a intravilanului actual fără disfuncționalități sau costuri suplimentare ridicate. Astfel, orice extindere a intravilanului pe oricare dintre direcții întâmpină următoarele dificultăți:
spre est:
blocarea prin dezvoltarea zonei de activități est și a stației de epurare a apelor uzate;
spre sud, peste râul Ialomița:
blocare din cauza poluării create de Amonil (inclusiv a riscurilor tehnologice);
costuri ridicate ale echipării tehnice;
disfuncționalități în cazul dezvoltării unui cartier rupt de centrul actual al localității și de dotările publice ale acestuia;
spre vest:
blocare datorită zonei industriale vest, zonei speciale și a căii ferate pentru orice extindere a locuințelor dar nu și a unor activități productive și de servire;
spre nord (până la calea ferată): costuri suplimentare pentru lucrări ample de sistematizare verticală, drenare și evacuare a apelor meteorice;
spre nord (peste calea ferată, spre cartierul Slobozia Nouă):
costuri suplimentare pentru lucrări ample de sistematizare verticală și drenare a apelor de suprafață și a celor subterane de mică adâncime;
disfuncționalități datorită separării de Slobozia-Centru prin calea ferată și zona nord de activități economice în curs de constituire în proximitatea căii ferate.” (P.U.G 2006)
Figura 24 Încadrarea în teritoriu (Sursa P.U.G Slobozia)
5.2.1 Zona industrială
Zona industrială reprezintă una dintre zonele funcționale care a înregistrat schimbări majore în perioada post-comunistă. Dacă înainte de 1989, pentru această zonă erau reprezentative activitățile industriale, în prezent ponderea acestor activități este mult diminuată, ceea ce a avut impacturi majore în dinamica socială care la randul ei a transmis modificarile de stare, prin interrelatiile specifice unui sistem urban în celelalte componente.
În urma industrializării forțate, în Slobozia se configurează importante zone funcționale de producție ce concentrau numeroase înterprinderi . Inainte de 1989 următoarele înterprinderi își desfășurau activitatea în Slobozia:
Fabrica de ulei, reprezentând primul mare obiectiv industrial construit. 591 salariati-1990
Filatura de bumbac Slobozia, înființată prin hotărârea-nr-1528-1969, intră în producție în 1970 ,710 salariați-1990
Fabrica de perii electrice Slobozia
Fabrica de cărămizi Slobozia
Combinatul de îngrășăminte azotoase Slobozia(construcția începe în 1969 iar în 1972 intră în producție) 2225 salariați-1990
Întreprinderea de morărit și panificație Ialomița Slobozia 963 salariati-1990
Întreprinderea de vinificație și produse spirtoase Ialomița Slobozia
Combinatul pentru producerea, industrializarea și comercializarea cărnii de porc Ialomița Slobozia
Întreprinderea de industrializare a laptelui Ialomița Slobozia (intră în producție în 1970) 233-salariati 1990(Tipografia Sa în prezent-Reconversie funcțională)
Întreprinderea de industrializarea cărnii Ialomița Slobozia 1471 salariați-1990
Furfurol Slobozia
Dintre aceste unități majoritatea erau concentrate în partea de vest a orașului, formând o zonă funcțională aparte. În această zonă se regăseau următoarele unități de producție: Fabrica de ulei , Furfurol,Întreprinderea de morărit și panificație, Întreprinderea de industrializare a laptelui, Comat SA (construcții).
Din punct de vedere al profilului producției, aceste înterprinderi fie foloseau resursa locală provenită din agricultură fie au fost amplasate aici în concordanță cu specificul agricol al regiunii, realizând totodată cantități însemnate de exporturi ale produselor finite către alte regiuni (Combinatul de îngrășăminte azotoase).
Alte zone cu funcție de producție au fost stabilite în partea de sud a orașului, unde se găsește Combinatul de îngrășăminte azotoase, stația de epurare a combinatului iar cu profil agro-industrial: sere OGRADCOM, abator porci, abator păsări.
Fig.25 Ponderea salariaților (Sursa Fișa localității Slobozia)
Zonarea funțională din prezent este reprezentată in figura nr. 25.
Zona se compune din mari grupări de unități și următoarele unități dispersate:
grupare vest (la nord de DN 2A)
profil industrial: COMAT S.A. – construcții, ULCOM S.A. – fabrica de ulei, FURFUROL dezafectată datorită poluării, utilizată ca depozit pentru ULCOM, Filatura de bumbac;
profil agro-industrial: AMPA S.A. (bază de utilaje);
grupare gara nouă (la nord de CF)
profil industrial: industrie locală (Mobila SA, Covorul SA, Tinichigerie, Lacuri și vopsele), SIRD (întreținere drumuri naționale, stație de asfalt);
profil agro-industrial: OGRADCOM (legume-fructe);
gruparea gara nouă (la sud de CF)
profil industrial – construcții: CONSTRIF (construcții);
gruparea sud (dintre DN 2A și râul Ialomița);
profil industrial: stație de epurare AMONIL;
profil agro-industrial: sere OGRADCOM, abator porci, abator păsări, dispersat în cartierul Slobozia Nouă
profil agro-industrial: ORSA, AGROMEC, mică industrie (2 unități)
dispersat în extravilan
profil industrial: SA AMONIL SA;
profil agro-industrial: CERES SA (2) AVICOLA SA (2) COMBIL CARIAL, AGROMEC;
În prezent zona de activități industriale are o pondere(ca suprafață) foarte ridicată în bilanțul teritorial, justificat de profilul dominant al multor unități agro-industriale și în acelasi timp, de faptul că noile activități au avut nevoie de noi spații atât pentru amplasament cât și pentru desfășurarea proceselor de producție, vechile terenuri din jurul înterprinderilor dezafectate fiind deseori poluate. (Fig 26)
Fig.26 (Sursa datelor P.U.G 2006)
Supus valului de dezindustrializare ce a caracterizat România în perioada post-comunistă, Municipiul Slobozia a suferit de asemena schimbări importante în privința ponderii activităților industriale.
Astfel, majoritatea înterprinderilor și-au încetat activitatea iar puținele care au ramas își desfășoară activitatea la capacitate mult diminuată având un viitor incert. Putem spune că rolul activităților industriale a scăzut considerabil ca pondere în structura economică a orașului.
Acest val de dezindustrializare a avut urmări de ordin social, acest lucru fiind vizibil în ponderea populației ocupate în sectorul secundar al economiei (fig.27).
Fig.27 Număr salariați 1990,2002.(Sursa datelor Strategia de dezvoltare a Municipiului Slobozia)
Reprezentativ pentru acest proces de dezindustrializare este graficul nr.28 care ilustrează evoluția numărului de angajați în două dintre unitățile mari de producție localizate în Municipiul Slobozia.
Fig.28 Evolutia numarului de angajați. (Sursa datelor Strategia de dezvoltare a Municipiului Slobozia.)
5.2.2 Zona rezidențială
Analiza intravilanului, realizată cu scopul elaborării P.U.G 2006 a relevat anumite caracteristici existente în acel moment a zonei de locuit.
De asemenea,prin aprobarea P.U.G 2006, suprafața rezidențială a crescut de la 378 hectare în 1994 la 555 hectare în 2006(fig.29). Deoarece Planul Urbanistic General aprobat în anul 2006 nu a fost actualizat, această suprafață se mentine și în prezent.
Fig.29 (Sursa datelor P.U.G 2006)
Aceasta este caracterizată de anumite subzone(fig.30) (specificate și în P.U.G 2006) distincte prin caracteristicile țesutului urban, deosebindu-se:
zonă rezidențială relativ nouă cuprinsă din clădiri colective medii și mari având procente de ocupare a terenului și coeficienți de utilizare uneori cu mult peste limitele normale admisibile, iar spațiile aferente (pentru jocuri de copii, spații plantate și parcaje) cu totul insuficiente. Această zonă grupează peste 80% din numărul locuințelor și este ca pondere disproporționat de mare pentru scara localității. În plus, o parte din locuințe necesită reabilitare ca și punerea sub observație tehnică întrucât pentru cele realizate după 1980 nu s-au mai luat măsuri de protecție a fundațiilor împotriva agresivității sulfatice a apelor freatice.
zonă rezidențială cu clădiri individuale pe loturi medii de 520 mp (19,4 locuințe /hectar) deci cu o densitate apropiată de cea urbană formând o lotizare compactă în apropierea gării. Se impune completarea echipării edilitare și evitarea subîmpărțirii loturilor mici, fenomen în curs de extindere. În condițiile de echipare incompletă lotul minim construibil nu ar trebui să coboare sub 250 mp.(cartierul Nord)
zonă rezidențială cu locuințe individuale pe loturi de dimensiuni foarte diferite (între 300 mp și 1600 mp), subechipate, cu terenuri agricole utilizate pentru producție situată în zona de nord-est a Sloboziei, zonă în tranziție de la rural la urban.
zonă rezidențială de tip exclusiv rural cu loturi medii între 800 și 1500 mp, dar și cu loturi de peste 2500 -–3000 mp, în Bora și Slobozia Nouă.
Se remarcă absența locuințelor colective mici (P+1-P+2), soluție care reprezintă o cale mai ușoară de acces la o locuință urbană evoluată sub aspectul planului, echipării și calității materialelor de execuție și cu avantajul fiecărei locuințe de a avea propria grădină și fără constrângerile și dezavantajele sociale ale clădirilor colective mari și foarte mari.
Fig.30 Cartiere Slobozia (Sursa http://www.scrigroup.com/files/hidrologie/vccsnee33f455%20(3969)_files/image004.jpg)
Aceasta situație este încă de actualitate, cu excepția anumitor zone ce sunt caraterizate de o dinamică accentuată. Acestea sunt localizate în partea de nord-est(Cartierul Gării Noi )și în partea de sud a orașului (Cartier Pepinieră). Pentru a compensa lipsa locuințelor de tip urban P+1 ,P+2 la nivelul Municipiului Slobozia, prin Regulamentul Local de Urbanism și prin P.U.G, s-a reglementat ca în aceste două zone să se construiască locuințe rezidentiale de tip P+1,P+2.
Cartierul Gării Noi (fig.31), a fost construit în baza Legii 15/2003, cea privitoare la sprijinirea tinerilor pentru ridicarea de locuințe, astfel în anul 2008, Consiliul Local Slobozia a concesionat în această zonă 250 de locuri în vederea construirii caselor de tip duplex. Acest cartier prezintă însă probleme din punct de vedere al dotărilor tehnico-edilitare, zona nefiind racordată la retelele de gaze, electricitate, apa curentă și canalizare.
Fig.31 Cartierul Garii Noi. (Sursa http://adevarul.ro/locale/slobozia/viata-mai-nou-cartier-sloboziei-6-ani-intuneric-strazi-1_5443eccf0d133766a810b2cf/index.html)
Cartierul rezidențial “Pepinieră”, situat în partea de sud a orașului(fig de mai sus2), reprezintă a doua zonă dinamică rezidențială a orașului. Spre deosebire de cartierul “Gării Noi”, acesta dispune în prezent de dotările tehnico-edilitare necesare intravilanului. Situare sa în apropierea centrului urban, și incadrarea între axe de comunicație de importanță națională și locală a favorizat dezvoltarea sa.
Folosind datele disponibile în Baza de date statistice Tempo online-serii de timp, am realizat graficul “Număr autorizații construcții rezidențiale 2002-2014”(fig.32) din care reiese faptul că cele mai multe autorizații pentru realizarea de construcții rezidentiale au fost eliberate în anul 2009, după concesionarea loturilor din cele două cartiere mai sus menționate.
Fig.32 Autorizații (Sursa datelor Tempo-online)
În interiorul municipiului există și se accentuează discrepanțe sociale între diverse zone (adâncirea cărora nu este recomandabilă, dar, în același timp dificil de controlat). Astfel anumite zone sunt preferate de cei cu venituri peste medie, în timp ce sudul și nordul municipiului, și în special cartierele Bora, și Gării sunt locuite de paturi mai sărace. Se constată de asemenea o tendință de construire de locuințe semipermanente sau permanente în Amara, în zonele mai ferite de poluare și care beneficiază de un cadru natural atrăgător.
Fig.33Structura populației pe grupe de vârstă și sexe( Sursa datelor Tempo-online)
În ceea ce priveste structura populației pe grupe de vârstă și sexe(fig.33), putem spune că în perioada post-comunistă, aceasta a suferit schimbări majore fiind caracterizată de o dinamică accentuată. Analizând figura x , observăm că în anul 1992 piramida vârstelor are o bază relativ largă ca urmare a politicilor pronataliste din perioada comunistă, populația fiind tanara și caracterizându-se printr-un bilanț natural pozitiv. Vârful ascuțit al piramidei, arată o pondere a populației vârstnice ce scade accentuat după vârsta de aproximativ 70 de ani. Piramida vârstelor pentru anul 2015, relevă o situație mult diferită. În primul rând, observăm baza restrănsă a piramidei, ceea ce denotă o pondere scazută a populației tinere, comparativ cu restul populației. Mai observăm de asemenea faptul că cea mai mare parte a populației este cuprinsă în grupele 25-65 de ani reprezentând populația activă. Ponderea populației cu vârstă de peste 65 de ani scade accentuat, dar în comparație cu anul 1992, acest fenomen se înregistrează în special în cadrul populației de sex masculin și mai puțin în cadrul populației feminine.
Putem spune fără îndoială că structura populației este direct influențată de politicile demografice și dezvoltarea economică prin nivelul de trai și influențează la rândul său dinamica viitoare a orașului. Reprezentarea grafică a structurii populației dintr-un teritoriu, la un moment dat, poate da indicii asupra dinamicii sale în viitor, mai ales în lipsa unor intervenții politico-demografice. Așa cum, prin analiza structurii populației în anii 1992 și 2015, se observă o tranziție a ponderilor majoritare de la populatie tânără în 1992 la populația adultă în 2015, putem prognoza, că in viitorul apropiat,populatia adultă activă v-a avea ponderi mult mai mici, majoritară devenid populația vârstnică.
În concluzie, putem anticipa faptul că Municipiul Slobozia v-a avea o populație îmbătrânită și v-a suferii dezechilibre în privința raportului de dependență economică (când numărul persoanelor inactive și în somaj ce revin la 1000 de persoane ocupate va fi tot mai mare).
De asemnea putem prognoza faptul că populația totală a Municipiului Slobozia v-a continua să scadă , păstrând trendul din perioada 1992-2015(fig.34).
Fig.34 Dinamica populației (Sursa datelor Tempo-online)
5.2.3 Zona serviciilor
Trecerea de la dominanța în economie a activităților din sectoarele primar (agricultură și silvicultură) și secundar (industrie și construcții) la cea a activităților terțiare (servicii) bazat pe o dezvoltare tehnologică aparținând erei post-industriale a informatizării, constituie cel mai important fenomen economic al sfârșitului de secol având repercusiuni importante nu numai pe plan social ci și urbanistic.
Municipiul Slobozia are o dominantă funcțională terțiară. Cu toate acestea, serviciile nu sunt suficient diversificate și sunt structural dominant inferioare. Acestea se adresează în special populației orașului dar și celei din spațiul rural înconjurător, fără însă a avea o relevanță regională.
La nivelul județului Ialomița, reședința județeană este fără îndoială cel mai important centru terțiar. Datorită funcției de coordonare a teritoriului județean, Slobozia concentrează 56% din salariații din administrația publică a județului. Alte activități de servicii bine reprezentate sunt cele de sănătate care totalizează 50% din salariații din acest sector la nivel județean, cele comerciale (38%), de transporturi (32%) și de educație (25%). Se adaugă cu ponderi mai mici serviciile financiar-bancare. Slobozia nu are servicii superioare care să-i confere o specializare terțiară și să o impună în competiția cu celelalte centre urbane mijlocii din sud-estul țării.
5.2.4 Zona circulațiilor
Situația actuală prezintă o serie de aspecte critice și disfuncționalități datorate în parte suprapunerii parțiale a tranzitului în teritoriu peste trama principală a localității cu excepția traficului greu est-vest, pentru care există un traseu ocolitor. Această situație s-a agravat cu creșterea gradului de motorizare și cu dinamizarea legăturilor spre Brăila și Buzău odată cu realizarea autostrăzii București – Constanța. In scopul fluidizarii traficului noi zone au primit aceasta functie, suprafata acestora crescand cu 55 ha prin adoptarea P.U.G 2006.(fig.35)
La momentul elaborarii Planului Urbanistic General (2006) s-au constatat existenta unor puncte de conflict datorate intersectiilor la nivel a C.F. cu drumurile nationale.
De asemenea s-a constatat existenta unor zone critice ce necesita amenajari speciale(marcate cu galben pe plansa circulatiilor)(Fig.36 planșa circulații)
Fig.35 (Sursa datelor P.U.G 2006)
Pe de altă parte, se constată inexistența unei trame locale ierarhizate de circulație, fragmentarea exagerată a circulațiilor în urma neracordării vechii trame de circulație cu intervențiile recente, confuzii în privința apartenenței unor circulații de domeniul public, absența unor trasee pentru pietoni și cicliști și insuficiența parcajelor publice
Subzona transporturilor CF
“În absența unor informații provenind de la nivel teritorial, nu se prevăd modificări. Diferitele alternative care au apărut anterior dar au fost abandonate între timp (mutarea gării principale, construirea unui nou triaj), au determinat o anumită elasticitate a soluțiilor. De exemplu, str. Gării Noi, în ipoteza mutării gării principale la stația actuală din nord, prin prevederea unei fâșii plantate de protecție față de industrie, are posibilități de lărgire în viitor la 4 fire de circulație și, prin modul de conectare la circulația majoră, poate fi asigurat transportul în comun. Sau se menține o rezervă în extravilan pentru un viitor triaj. O problemă specială va fi creată, în cazul în care râul Ialomița devine navigabil, de racordarea la CF a viitorului port cerealier, situație care necesită studii de specialitate zonale și de impact.” (P.U.G 2006)
În prezent, strategia de dezvoltare a transportului în domeniul CF a prevăzut modernizarea gării din Slobozia(fig.37).
Fig. 37 Gara Slobozia.(Sursa Arhiva personală)
Subzona transporturilor rutiere
“Întrucât această activitate este în expansiune ca număr de firme, parc de vehicule grele și volum de transport, se propune regruparea unităților situate în mijlocul zonei rezidențiale și afectarea de preferință pentru aceste activități a terenurilor libere din zonele de activități situate în proximitatea drumurilor naționale și județene. Se va ține seama de importanța poluării datorate circulației și întreținerii vehiculelor precum și riscul reprezentat de depozitele de carburanți.” (Propuneri P.U.G 2006)
De asemenea s-a constatat existența unor zone critice ce necesită amenajări speciale (marcate cu galben pe plansa circulațiilor)(Fig.36 planșa circulații)
5.2.5 Zona spațiilor verzi
Ca urmare a dezvoltării orașului Slobozia, arealul în care este amplasat a fost utilizat în decursul timpului cu mai multă sau mai putină grijă în funcție de interesele locuitorilor, forța materială, priceperea lor sau permisivitatea legilor. Inexistența unei politici privind mediul înconjurător, urmărite ferm în lungi perioade din istoria modernă și contemporană a dus la accentuarea fenomenelor cadrului natural, dezavantajoase pentru oraș precum și la poluarea unor întregi suprafețe.
Comparativ cu anul 1994, suprafața parcurilor și a scuarurilor publice a crescut cu 46 de hectare, practic dublându-se(fig.38). Cu toate acestea, suprafața spațiilor verzi (parcuri și scuaruri publice) este sub limita stabilită de Organizația Mondială a Sănătății (OMS) de 50 mp/locuitor, și sub standardele Uniunii Europene care sunt de 26 mp/locuitor.
Fig.38 Spații verzi Sursa P.U.G 2006
5.3 Studiu diagnostic al realității actuale
Din punct de vedere al poziției municipiului la scara regionala, județeană și locală se pot afirma următoarele:
După gradul de concentrare al activităților economice și importanta lor Slobozia se plasează pe poziția a V-a în sud-estul tarii, fiind devansat de București, Constanța, Galați, Giurgiu și urmat de Călărași.
Atât prin activitățile economice cât și prin numărul de locuitori, municipiul Slobozia s-a impus la nivel județean, depășind cu mult Fetești și Țăndărei și constituindu-se ca centrul urban cel mai important al Bărăganului.
La scară locală există o discrepanță între importanța municipiului în zona de sud-est a țării și nivelul serviciilor pe care acesta le furnizează în teritoriul apropiat și la nivelul organismului urban în sine.
Municipiul a încheiat etapa de dezvoltare extensivă – bazată pe industria prelucrătoare a produselor agricole și administrație, iar succesul următoarei etape este condiționat de dezvoltarea sectorului terțiar și a unor activități productive cu caracter mai avansat, bazate pe exploatarea superioara a resurselor locale.
Înscrierea pe asemenea coordonate de dezvoltare impune intensificarea rolului municipiului în teritoriu. Ieșirea din izolare trebuie abordata intr-o dublă perspectivă: cea a competiției cu alte orașe și cea a solidarității regionale și județene.
Un diagnostic general al situației existente pune în lumina următoarele avantaje:
potențial pentru dezvoltarea turismului de diverse tipuri: agroturism, balneo-turism, turism de afaceri;
potențialul agricol important în producția cerealieră și creșterea animalelor;
spiritul antreprenorial al locuitorilor;
forță de muncă tânără și relativ bine pregătită;
existența unei rezerve de teren;
diversitatea formelor de locuire;
câștigarea unui rol teritorial important.
Există o seamă de dezavantaje datorate în principal următoarelor cauze:
grad redus de urbanizare a județului
finanțe publice limitate
grad redus de participare a populației
serviciile insuficient dezvoltate, mai ales privind servirea în teritoriu
numărul mare de IMM existent are putere economică redusă și capacitate redusă de absorbție a șomajului industrial
punerea pe baze profitabile a agriculturii necesită investiții importante
recalificarea forței de muncă disponibilizate din sectorul chimic este dificilă
poluare ridicată.
Municipiul Slobozia are o dominantă funcțională terțiară. Cu toate acestea, serviciile nu sunt suficient diversificate și sunt structural dominant inferioare. Acestea se adresează în special populației orașului dar și celei din spațiul rural înconjurător, fără însă a avea o relevanță regională.
La nivelul județului Ialomița, reședința județeană este fără îndoială cel mai important centru terțiar. Datorită funcției de coordonare a teritoriului județean, Slobozia concentrează 56% din salariații din administrația publică a județului. Alte activități de servicii bine reprezentate sunt cele de sănătate care totalizează 50% din salariații din acest sector la nivel județean, cele comerciale (38%), de transporturi (32%) și de educație (25%). Se adaugă cu ponderi mai mici serviciile financiar-bancare. Slobozia nu are servicii superioare care să-i confere o specializare terțiară și să o impună în competiția cu celelalte centre urbane mijlocii din sud-estul țării.
Utilitatea analizei SWOT constă în faptul că procesul decizional bazat pe această analiză trebuie să includă elementele din figura 39.
.
Fig.39 Elemente fundamentale ale procesului decizional
Analiză SWOT Municipiul Slobozia
Disfuncționalități
Circulația intravilan
În cadrul P.U.G avizat în anul 2006, sunt semnalate anumite disfuncționalități ale circulatiei în intravilan date în special de supraîncarcarea tramei majore de circulație a municipiului în două zone critice și anume intersecția dintre DN2A – DN2C – Bd. Matei Basarab și intersecția dintre DN2A – Șoseaua Brăilei – DN21 – Bd. Matei Basarab.
În prezent, în intersectia dintre DN2A – DN2C – Bd. Matei Basarab a fost amenajat un sens giratoriu, ce a fluidizat traficul în zonă. Acesta pune însă probleme datorită distanței foarte mici față de trecerea la nivel cu calea ferată și trecerile de pietoni din apropierea centrului comercial Kaufland.
În cazul celeilalte intersecții, nu s-au luat măsuri de amenajare specifice, aceasta fiind încă o zonă critică din punct de vedere al circulației rutiere.
O altă problemă semnalizată în cadrul acestui document este reprezentată de lipsa unei trame ierarhizate și coerente, asta ducând la :
dificultăți și neclarități în organizarea generală a circulației;
lipsa unor artere de tranzit (de exemplu afectarea str. Gării de traficul camional);
lipsa unor artere interzonale (de exemplu în partea de sud față de bd. Matei Basarab);
supraîncărcarea unor artere în raport cu capacitatea lor de trafic (bd. Matei Basarab, str. Gării, str. Cosminului, Ocolitoare sud DN2A, șos. Amara);
neclarități create de continuarea unor profile de categoria a II-a cu profile de categoria a III-a (bd. Chimiei între bd. Unirii și bd. Matei Basarab, str. Ștefan cel Mare);
lipsa unor parcaje organizate corespunzător gradului de motorizare pe municipiu (1 turism la 12 locuitori) ceea ce duce la parcarea și staționarea turismelor pe artere principale, scăzând capacitatea de trafic (bd. Matei Basarab, bd. Chimiei, str. Gării);
blocarea unor artere (str. Cosminului după traversare bd. Matei Basarab, str. Decebal, str. D. Gherea, str. M. Sadoveanu, str. Gara Nouă);
rezolvarea necorespunzătoare a unor intersecții (bd. Chimiei cu bd. Matei Basarab, bd. Chimiei cu str. Cosminului, Piața Gării, bd. Matei Basarab cu str. Ștefan cel Mare etc.)
starea proastă a îmbrăcăminților unor artere din rețeaua majoră de circulație (bd. Matei Basarab)
În cazul alimentării cu apă, studierea documentelor urbanistice a relevat urmatoarele disfuncționalități:
Subdimensionarea anumitor conducte prin racordarea de noi consumatori fără majorarea diametrelor conductelor respective.
Utilizarea conductelor de azbociment, material ce dăunează sănătății oamenilor.
Dese avarii ale sistemului de alimentare cu apă datorate coroziunii puternice exercitate de apa subterană cu agresivitate sulfatică.
Alimentarea în anumit zone , cu apă din puțuri individuale de mică adâncime.
Un alt aspect îl constituie dependența de calitatea apei fluviului Dunărea, aceasta fiind principal sursă de apă potabilă a municipiului. Accidentele de poluare radioactivă sau cu substanțe toxice a fluviului pot constitui o amenințare pentru municipiu, acesta fiind posibil să rămână fără apă o perioadă îndelungată.
Problemele sistemului de canalizare menajeră și pluvială, precum și ale stației de epurare sunt următoarele:
Lucrările de canalizare menajeră au rămas în urma celor de alimentare cu apă, existând astfel zone însemnate din municipiu care nu beneficiază de colectoare de canalizare, figurate în planșa de echipare hidroedilitară; o mare parte din colectoarele menajere au devenit subdimensionate datorită racordării ulterioare de noi consumatori;
O parte dintre colectoarele menajere și pluviale au un gard avansat de colmatare, capacitatea lor de transport fiind diminuată substanțial;
Exploatarea rețelei de canalizare este dificilă datorită necesității pompării apelor uzate;
O parte dintre colectoare sunt corodate datorită agresivității apei subterane și împreună cu neetanșarea colectoarelor de canalizare conduc la pierderi însemnate de apă uzată, care au ca urmare ridicarea nivelului apei subterane freatice și totodată poluarea acestora;
O parte dintre zonele de locuit au rețea de canalizare pluvială insuficientă, apărând probleme de băltire a apei în perioada precipitațiilor abundente;
Stația de epurare a municipiului funcționează necorespunzător, eficiența scăzută datorându-se nefuncționării treptei biologice;
Stațiile de preepurare ale agenților economici din zona platformei industriale vest și de la abator funcționează necorespunzător, motiv pentru care apele uzate evacuate de acestea nu pot fi preluate de către stația de epurare orășenească, în prezent fiind evacuate direct în râul Ialomița, contribuind astfel la poluarea intensivă a acestuia.
Alimentarea cu energie termică
La sursa de energie termică (CTZI) cele mai importante disfuncționalități sunt:
Capacitatea insuficientă de producere a energiei termice necesară pentru încălzirea și prepararea apei calde menajere la locuințele colective și dotările de interes public aferente;
Scăderea producției industriale pe platforma municipiului a condus la scăderea necesarului de căldură, echipamentele energetice lucrând la capacitate redusă, deci cu randament energetic scăzut;
Privatizarea S.C. AMONIL S.A. și a centralei termice aferente a condus la apariția unei stări de incertitudine privind viitorul acestei centrale și a alimentării cu energie termică a consumatorilor urbani, în contextul în care unitățile industriale doresc să-și producă fiecare proprii agenți termici, la parametrii și după programe adecvate;
La locuințele individuale care nu dispun de gaze naturale și la care încălzirea se face local, cu sobe alimentate cu combustibil solid (lemne și cărbuni), principalele deficiențe sunt:
Lipsa exploatărilor forestiere în zonă, ceea ce conduce la aprovizionarea cu lemne de foc de la distanțe mari și la costuri ridicate;
Cantitățile insuficiente și livrarea neritmică din depozitul orașului;
Calitatea slabă a cărbunelui adus din bazinul Gorjului: putere calorifică scăzută, conținut mare de steril, granulație necorespunzătoare;
Randamentul scăzut al arderii în sobe (lucru valabil și în cazul folosirii drept combustibil a gazelor naturale).
In concluzie trebuie subliniat faptul că, așa cum se întâmplă peste tot unde alimentarea centralizată cu căldură se face de la centrale termice de zonă industrială, și în municipiul Slobozia se lucrează la realizarea unor surse de energie termică care să nu depindă de aceste surse și soluții al căror randament scade mult în condițiile în care consumatorii industriali își încetează activitatea sau își creează propriile surse de energie termică.
Transformarea punctelor termice în centrale termice cu echipamente moderne (cu păstrarea posibilității producerii apei calde menajere în perioada de vară prin racordarea la termoficare), realizarea de centrale termice de bloc și de apartament, montarea de conducte preizolate, scoaterea conductelor de tranzit din subsoluri, montarea de contoare de energie termică și apă caldă menajeră la consumatori (la nivel de bloc sau scară de bloc) sunt etapele principale pentru reabilitarea alimentării majorității consumatorilor urbani din surse centralizate în condițiile în care vechea sursă de energie termică, centrala termică de zonă industrială a S.C. AMONIL S.A., are o soartă incertă inclusiv din cauza scăderii randamentului producerii energiei termice, fapt ce conduce la creșterea costului Gcal peste posibilitatea de plată a unora dintre consumatorii racordați și care nu au nici posibilități financiare și/sau tehnice de montare a unor surse proprii.
Alimentarea cu energie electrică
Unele din liniile de medie tensiune și înaltă tensiune străbat zone urbane ceea ce creează dificultăți în amenajarea urbanistică. Astfel de cazuri se întâlnesc în zona de nord a localității între str. Nordului și calea ferată, precum și în zona de sud-vest între BD. Chimiei și drumul județean.
În zona centrală, acolo unde rețeaua este subterană, lipsesc galeriile tehnice.
Posturile de transformare PCZ sunt amplasate în clădiri de zidărie cu aspect inestetic. Unele dintre ele necesită operații de recondiționare.
5.3.1 Oportunități în context teritorial
Județul Ialomița, situat în Câmpia Bărăganului, este străbătut de importante căi de comunicație rutiere și feroviare pe direcția N-S și E-V.
Direcția N-S:
DN2 (E85) – București – Focșani – Suceava – Siret (spre Ucraina)
DN21 – Brăila – Slobozia – Călărași (spre Bulgaria)
Pe direcția E-V:
DN2A (E60) – Urziceni – Slobozia – Giurgeni – Vadu Oii – Constanța (poarta maritimă)
axa feroviară magistrală București – Fetești – Constanța
Slobozia constituie alături de Urziceni și Fetești unul dintre cele mai importante noduri rutiere.
În cadrul județului, Municipiul Slobozia se remarcă printr-o serie de elemente de potențial:
Localizarea geografică a orașului, accesibilitatea, forța de muncă abundentă, proximitatea față de piețe urbane mari crează premisa dezvoltării relației strânse existente cu resursele locale agricole, accentuând și diversificând specializarea productivă de industrie alimentară.
Dezvoltarea redusă a armăturii urbane a județului și regiunii, accesibilitatea (atât pe direcția est-vest cât și pe direcția nord-sud) și amplasarea la intersecția unor unor mari axe de comunicație, relevante la nivel național și internațional constituie bazele afirmării municipiului în teritoriu ca centru coordonator și de servire.
Există resurse de cadru natural și cultural (lacurile Amara și Iezer, valea Ialomiței) potențate de accesibilitatea deosebită a orașului.
Capitolul VI. Concluzii și propuneri în vederea dezvoltării durabile
Putem spune că Municipiul Slobozia a trecut prin perioada de tranziție de la etapa industrială la etape de dezvoltare ce trebuie să se bazeze pe sectorul serviciilor dat fiind procesul de terțializare prezent la nivel național. Acest proces este cu atât mai intens în Slobozia cu cât acest Municipiu a suferit intense procese de industrializare în perioada comunistă, iar în prezent se manifestă procesul de dezindustrializare și de convertire a activităților de producție la activități de comert, depozitare,etc Fig.40.
Fig.40 Salariați (Sursa datelor DJS Ialomița)
După cum se observă în figura 40, Municipiul Slobozia are în prezent un profil economic bazat pe activitatea de comerț, ce concentrează cea mai mare parte a numărului de salariați (3241). Ponderi mari ale numărului de salariați se înregistrează si în cazul industriei alimentare(838 salariați) pondere însemnată în special datorită prezenței fabricii de ulei Expur, printre cele mai importante la nivel național (pe locul 3 în topul celor mai mari companii din industria alimentară din România, fig.41)
Fig.41 Expur-Top (Sursa http://www.zf.ro/companii/topul-producatorilor-din-industria-alimentara-13196305)
Industria chimică, deține încă o pondere însemnată a numărului de persoane salariate la nivelul Municipiului, dar aceasta s-a redus de la 2225 salariați în anul 1990 la 826 în anul 2011, fiind activitatea de producție ce exemplifică cel mai clar procesul de dezindustrializare. Totodată la nivelul acestei unități putem recunoaște procesul de reconversie funcțională, unitatea schimbându-și din anul 2011 obiectivul principal de activitate, trecând de la producerea îngrășămintelor azotoase la producere de energie electrică.
Pe plan social, Municipiul dispune încă de o pondere mare a populației adulte, apte de muncă, dar ponderea populației tinere a scăzut considerabil.figura 42.
Fig.42 (Sursa datelor Tempo-online)
Totodată, la nivelul localității se păstrează trendul național de evoluție a populației, aceasta scăzând, așa cum reiese din figura 43.
Fig.43 sursa datelor Tempo-online
Scăderea populației la nivelul localității păstreaza în special trendul orașelor care au devenit reședința de județ în anul 1968, acestea reprezentând o categorie aparte ce în perioada 1966-1992 “…s-au comportat în sistemul urban ca adevărați“prădători” reușind într-un timp record să câștige zeci de locuri în ierarhia națională (spre exemplu, Slobozia a castigat 106 locuri, fiind un prădător tipic ” (Ianos, I.,Talanga, C., 1994)
Consider că pentru o dezvoltare strategică trebuiesc îndeplinite mai multe obiective al căror scop final este menținerea importanței economice și a ponderii populației la scară regională și județeană, cu efectuarea trecerii de la o bază economică axată pe marea industrie la una bazată pe industria mică și mijlocie, pe prelucrarea produselor locale, rol administrativ regional și turism (balnear și de afaceri) – exploatând calitățile cadrului natural și lipsa poluării majore precum și poziția geografică.
În acord cu scopul strategiei, sunt definite obiectivele generale ale dezvoltării. Fiecare dintre acestea vizează aspecte specifice, iar obiectivele sunt corelate în vederea atingerii scopului mai sus precizat. Pentru fiecare obiectiv sunt precizate mijloacele adecvate.
Obiectivul 1: Afirmarea orașului în teritoriu și creșterea solidarității pe plan local și județean.
Asumarea rolului de furnizor de servicii și de catalizator al dezvoltării în teritoriul local.
Ameliorarea accesibilității municipiului la scară regională, județeană și locală prin ameliorarea calității rețelei rutiere și de cale ferată și a legăturilor de transport în teritoriu.
Constituirea municipiului ca nod de colectare, prelucrare și expediere a produselor agricole locale și județene – sursă de produse pentru aprovizionarea municipiilor vecine, pentru desfacere pe piața națională și destinate exportului.
Obiectivul 2: Conversia economiei de la un sistem bazat pe marea industrie la unul bazat pe o rețea de întreprinderi mici și mijlocii prelucrând superior produsele locale.
Favorizarea dezvoltării sectorului IMM, în special a unităților destinate prelucrării superioare și comercializării produselor locale – cereale, carne, lactate, produse chimice, materiale de construcție.
Sprijinirea ramurilor viabile ale bazei industriale existente și favorizarea diversificării pe baza specializărilor existente.
Diversificarea și consolidarea învățământului postliceal, profesional și tehnic și crearea unui învățământ superior cu profile adaptate nevoilor economiei locale și activităților cu perspective de dezvoltare în județ ( agricol, zootehnic, prelucrarea superioară a produselor agricole, comerț, turism, ecologie).
Obiectivul 3: Protecția mediului, conservarea și valorificarea cadrului natural.
Reducerea poluării (în prezent zona de sud a orașului este cea mai poluata datorită amplasării greșite a combinatului chimic)
Minimizarea riscurilor tehnologice,
Minimizarea riscurilor naturale,
Protecția și punerea în valoare a peisajului,
Protecția resurselor naturale,
Obiectivul 4: Ameliorarea calității locuirii, în special în cartierele recent construite.
Ameliorarea calității și accesibilității serviciilor, dotărilor și echipamentelor la nivelul cartierelor.
Reabilitarea locuințelor colective degradate.
Reabilitarea locuirii în rezidențiale tradiționale
Asigurarea unor rezerve de teren pentru extinderi în arii apropiate actualei zone construite
Îndepărtarea de oraș a tranzitului rutier major, fluidizarea circulației, ameliorarea calității infrastructurii rutiere și a transportului în comun.
Obiectivul 5: Creșterea atractivității, în special pentru turism și investiții în domeniul prelucrării – desfacerii produselor locale ( agricole etc. )
Valorificarea potențialului turistic și de agrement, cu accent pe turism cultural, de afaceri și balneoturism la scară locala și județeană ( lacurile sărate cu nămoluri sapropelice etc.)
Diversificarea ofertei culturale , sportive și de agrement din interiorul municipiului cu modernizarea și diversificarea dotărilor și echipamentelor aferente.
Găzduirea unor evenimente culturale cât mai variate și promovarea orașului și județului.
Protecția și valorificarea patrimoniului istoric.
Este necesar de asemenea ca Municipiul Slobozia să își intensifice rolul de pol la nivel regional, în prezent influența sa extinzându-se administrativ la nivelul județului iar serviciile sale se limitează la cel mult zona rurală imediat înconjurătoare.
Dezvoltarea de tip cluster în actualele zone industriale
Unul dintre procesele de dezvoltare care asigură creșterea economică, creează un mediu economic competitiv, dinamic, creativ este cel al clusterelor industriale. Acestea sunt definite ca fiind formate din firme localizate în același spațiu geografic, interconectate cu instituții asociate (universități, agenții de dezvoltare, de standardizare a produselor, asociații comerciale) dintr-un anumit domeniu, legate prin competiție și cooperare. Întreprinderile din industria alimentară a orașului Slobozia reprezintă un cluster embrionar, care dacă va fi extins și maximizat, va conferi identitate economică acestui centru urban. Industria alimentară este una dintre ramurile industriale cu valoare adăugată mică, de aceea este necesară cooperarea firmelor de producție, care să propună produse noi, de calitate superioară. Comerțul exterior al României este caracterizat prin balanța negativă a produselor agricole și alimentare. Crearea unor importante centre agricole și alimentare ar putea să reducă deficitul comercial la nivel național. Dezvoltarea de produse cu valoare adăugată mai mare ar putea avea ca efect direct obținerea de venituri mai mari care să ridice standardul de viață la nivel individual dar și capacitatea de reinvestire a firmelor.
Agricultură și produse ecologice bazată pe resursele locale
Condițiile climatice și de sol din Bărăganul estic sunt favorabile pentru promovarea agriculturii ecologice cu o piață în creștere atât în marile orașe ale țării cât și la nivelul continentului european. Utilizarea în industria alimentară a produselor agricole ecologice ar contribui la creșterea valorii adăugate și la obținerea de profituri mult mai mari
Bibliografie
Cucu V., (1970) – Orașele României , Editura Științifică, București
Cucu V., Erdeli G. (2005) – România.Populație.Așezări umane. Economie, Editura Transversal, Târgoviște
DECRET 78 /1952 pentru normarea, repartizarea și folosirea suprafeței locative și reglementarea raporturilor dintre proprietari și chiriași
Gr. Andrusz & M. Harloe & I. Szelenyi,(1996) Cities after Socialism. Urban and regional change and conflict in post – socialist societies
Grecu, S., (1997),Dicționar geografic al Județului Ialomița, Editura Enciclopedică, București
Ianoș I. (2000), Sisteme teritoriale. O abordare geografică, Editura Tehnică, București,
Ianoș I. (2004), Dinamica urbană (Aplicații la orașul și sistemul urban românesc), Editura Tehnică, București,
Ianoș I., Tălângă C. (1994), Orașul și sistemul urban românesc în condițiile economiei de piață, Institutul de Geografie, București,
Iojă C., (2013), Metode de evaluare și cercetare a stării mediului, Editura Etnologică, București
Legea 2/ 1968, Privind organizarea administrativă a teritoriului Republicii Socialiste România
Legea nr. 15 din 2003 privind sprijinul acordat tinerilor pentru construirea unei locuinte proprietate personală
Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale
*** Anuarul Statistic al Judetului Ialomița
*** Direcția Județeană de Statistică Ialomița
*** Fișele localității Slobozia
*** Institutul Național de Statistică
*** Planul Urbanistic General al Municipiului
*** Strategia de dezvoltare a municipiului Slobozia 2013-2020
*** www.insse.ro
***Consiliul Local al Municipiului Slobozia, (1994) ,Slobozia 400. Studii și comunicări monografice, Slobozia
***Consiliul Local al Municipiului Slobozia, (2011), Slobozia 400-Studii si comunicari monografice, Slobozia
***http://www.finantare.ro/wp-content/uploads/2013/08/ADR_Sud_Muntenia
***http://www.guraialomitei.com/gura-ialomitei/slobozia-construirea-socialismului/
Bibliografie
Cucu V., (1970) – Orașele României , Editura Științifică, București
Cucu V., Erdeli G. (2005) – România.Populație.Așezări umane. Economie, Editura Transversal, Târgoviște
DECRET 78 /1952 pentru normarea, repartizarea și folosirea suprafeței locative și reglementarea raporturilor dintre proprietari și chiriași
Gr. Andrusz & M. Harloe & I. Szelenyi,(1996) Cities after Socialism. Urban and regional change and conflict in post – socialist societies
Grecu, S., (1997),Dicționar geografic al Județului Ialomița, Editura Enciclopedică, București
Ianoș I. (2000), Sisteme teritoriale. O abordare geografică, Editura Tehnică, București,
Ianoș I. (2004), Dinamica urbană (Aplicații la orașul și sistemul urban românesc), Editura Tehnică, București,
Ianoș I., Tălângă C. (1994), Orașul și sistemul urban românesc în condițiile economiei de piață, Institutul de Geografie, București,
Iojă C., (2013), Metode de evaluare și cercetare a stării mediului, Editura Etnologică, București
Legea 2/ 1968, Privind organizarea administrativă a teritoriului Republicii Socialiste România
Legea nr. 15 din 2003 privind sprijinul acordat tinerilor pentru construirea unei locuinte proprietate personală
Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale
*** Anuarul Statistic al Judetului Ialomița
*** Direcția Județeană de Statistică Ialomița
*** Fișele localității Slobozia
*** Institutul Național de Statistică
*** Planul Urbanistic General al Municipiului
*** Strategia de dezvoltare a municipiului Slobozia 2013-2020
*** www.insse.ro
***Consiliul Local al Municipiului Slobozia, (1994) ,Slobozia 400. Studii și comunicări monografice, Slobozia
***Consiliul Local al Municipiului Slobozia, (2011), Slobozia 400-Studii si comunicari monografice, Slobozia
***http://www.finantare.ro/wp-content/uploads/2013/08/ADR_Sud_Muntenia
***http://www.guraialomitei.com/gura-ialomitei/slobozia-construirea-socialismului/
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Dinamici Spatiale Si Functionale ale Municipiului Slobozia In Perioada Post Comunista (ID: 120882)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.