Dinamici Demografice Si Functionale ALE Asezarilor Rurale DIN Estul Judetului Calarasi

Diverse2

Dinamici Demografice Si Functionale ALE Asezarilor Rurale DIN Estul Judetului Calarasi

Byadmin ianuarie 1, 2024

DINAMICI DEMOGRAFICE ȘI FUNCȚIONALE ALE AȘEZĂRILOR RURALE

DIN ESTUL JUDEȚULUI CĂLĂRAȘI

CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOLUL 1: CONSIDERAȚII GENERALE

Definirea spațiului rural

1.2 Scurt istoric al cercetărilor

1.3 Aspecte metodologice

1.4 Poziția geografică

CAPITOLUL 2: TRASATURI GEOGRAFICE

2.1 Importanța cadrului natural în dezvoltarea spațiului rural

2.1.1 Relief, elemente de favorabilitate și restrictivitate în dezvoltarea așezărilor

2.1.2 Hidrografie

2.1.3 Soluri

2.1.4 Vegetație si utilizarea terenurilor

2.2 Tipologia asezarilor umane

2.2.1 Categoriile de marime demografică a comunelor

2.2.3 Tipuri morfostructurale de așezări

CAPITOLUL 3: CADRUL DEMOGRAFIC

3.1 Dinamica numarului de locuitori

3.1.1 Dinamica numărului de locuitori în perioada 1948-2011

3.1.2 Dinamica densității populației

3.2 Dinamica populației

3.2.1 Dinamica natalității în perioada 1948-2011

3.2.2 Dinamica mortalității în perioada 1948-2011

3.2.3 Dinamica bilanțului natural

3.2.4.Mișcarea migratorie. Dinamica sosirilor și a plecărilor

3.3 Structura populației

3.3.1 Structura populației pe grupe de vârstă și sexe

3.3.2 Structura populației active (inactive)

CAPITOLUL 4: ZONELE FUNCȚIONALE

4.1 Zona rezidențială

4.2 Zona industrială

4.3 Zona comercială

4.4 Zona agricolă

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

INTRODUCERE

Subiectul temei prezentate ,,Dinamici demografice și funcționale ale așezarilor rurale din estul județului Călărași” a reprezentat un interes personal, o curiozitate de-a mea de a observa si compara (cu alte perioade din timp) zona în care m-am născut și am copilărit, din punctul de vedere al dinamicii sale. Totodată, doresc să fac cunoscută o zonă rurală (și nu numai) din țara noastră, în primul rând pentru că mă reprezintă ca om. Zona rurală aleasă se situează în inima Câmpiei Române, în Câmpia Bărăganului. Mai mult decât atât, am ales doar o parte din Câmpia Bărăganului, respectiv Bărăganul de Sud-Est, împreună cu localitățile care-i intră în componență. Zona aceasta reprezintă un bun motiv de studiu pentru ceea ce înseamnă transformările rurale din România.

Poate ce contează cel mai mult este faptul că zona aleasă reprezintă zona de baștină pentru mine, ca autor al lucrării. M-am născut, am copilărit și am crescut ascultând istoria acestei zone și m-am gândit să scriu despre ce a a fost aici, ce este și ce va putea fi, poate și dintr-un motiv anume: să mă laud că provin dintr-o zonă foarte frumoasă și reprezentativă a țării.

Mi-am pus încă de mic diferite întrebări. Cum a apărut comuna mea, ce era în acel teritoriu cu sute de ani în urmă, cum au arătat primele case sau cum au ajuns primii locuitori acolo. O lucrare ca aceasta este aleasă cu un scop anume, fiind aleasă în cunoștință de cauza. O lucrare ca aceasta trebuie sa explice in detaliu subiectul ales.

Lucrarea de față reprezintă munca de câteva luni asupra unei zone pe care am ales-o cu inima, cunoscând-o destul de bine ca și delimitare în teritoriul tării, respectiv al județului. Studiul s-a bazat pe studierea a numeroase cărți și articole de specialitate, a materialelor cartografice și a fotografiilor, dar și strângerea de informații de pe teren sau de la instituții de statistică de specialitate (Direcția Regională de Statistică Călărași).

Încerc prin această lucrare să suprind dinamica populației utilizând date statistice de la recensămintele din perioada 1948-2011, să surprind particularități ale acestei dinamici și, totodată, să încerc să explic toate aceste rezultate. De asemenea, perioada care s-a suprapus comunismului, fie că vorbim despre politica prezentă în acel moment în România, fie ca vorbim de perioada post-comunistă, a avut influență clară asupra funcțiunilor așezărilor rurale din Câmpia Română, pe care le voi detalia in paginile ce urmează.

La statutul de grânar al Europei (statut pe care România l-a avut ani de zile în portofoliu), ceea ce contează enorm este o demografie a locului. Daca zona aleasă este parte din câmpia ce odinioară conta în producția agrară a României, statisticile actuale vor genera o idee despre cum s-a dezvoltat și a functionat demografia rurală în țara noastră, dar și ce schimbări au aparut, dacă au apărut, în funcțiunile acestor așezări.

Fie că vorbim despre multitudinile de legi care au afectat mereu satul din Bărăgan, spre exemplu cea care a vizat, imediat dupa căderea comunismului, reforma structurilor agrare, prin care s-a încercat reducerea persoanelor care practicau agricultura de subzistență, urmând ca terenurile să fie privatizate și utilizate cu o eficiență mai ridicată, fie că vorbim despre perioada imediat următoare, când decolectivizarea agriculturii a avut multiple implicații în cadrul teritoriilor, datorită disturgerii construcțiilor și a sistemelor de irigații, sau a demolării instituțiilor cu specific agricol.

Încununarea celor trei ai de facultate o reprezintă aceasta lucrare, în care am încercat pe cât posibil să-mi folosesc toate informațiile și experiențele dobândite pentru a redacta ceva în care să pun suflet și cu care să mă identific, într-o măsură sau alta.

Mulțumirile vin în special familiei care m-a sprijinit în orice situație și m-a îndrumat de fiecare dată corect, și, în aceeași măsură, domnului profesor coordonator, Bogdan Suditu, pentru amabilitatatea de care a dat dovadă la fiecare nelămurire pe care am întâmpinat-o de-a lungul elaborării acestei lucrări.

.

CAPITOLUL 1: CONSIDERAȚII GENERALE

1.1 Definirea spațiului rural

Având în vedere obiectivul studiului de față, am ales să surprind câteva aspecte și opinii ale unor cercetători din domeniu cu privire la definirea spațiului rural, pentru a delimita, într-o măsura sau alta, în cadrul teritoriului, zona pe care urmează să o analizez.

Am surprins dificultatea în a se da o definiție clară a spațiului rural, astfel că în literatura din domeniu se regăsesc mai multe tipuri de definiții, fiecare îndreptându-se către aceeași direcție într-un final.

Am încercat să surprind și faptul că ,,rural" nu este similat cu ,,agrar". Primul este pus în asociere cu peisajele specifice culturilor agricole, împreună cu zonele de pășunat și pădurile, în timp ce termenul de ,,agrar" face referire la relațiile dintre om, mod de viață și elementele care condiționează dezvoltarea teritoriului și modul în care omul reușește să le amenajeze corespunzător, pentru satisfacerea nevoilor imediate.

Spațiul rural poate fi definit ca fiind component al unui peisaj rural asociat structurilor agrare și culturilor specifice, nefiind doar o alcătuire de clădiri ci și un teritoriu valorificat economic, reprezentând un loc de muncă pentru locuitori, resursele fiind cele care oferă condiții pentru o locuire permanentă, până în momentul epuizării lor. (Ioan Șandru, Nicu I. Aur, 2009)

Spațiul rural este reprezentat astfel de către tărani și activitățile lor specifice, de tip agricol și a industriei prelucrătoare. (Iuliana Vijulie, 2010)

Acesta ,,presupune preponderența activităților agrare relevând existența unor atribute, unor factori care mențin un confort relativ limitat sub aspectul echipării tehnice, serviciilor, muncii, în general." (Cucu V., 2000, p. 21)

Cândea Melinda, Florina Bran, 2006, p. 101, definesc spațiul rural ca fiind ,,spațiul agricol aferent culturilor și creșterii animalelor, spațiul funciar neagricol afectat altor întrebuințări decât agricultura, și anume, locuirea sau activitățile oamenilor care trăiesc în mediul rural. Spațiul rural cuprinde atât terenul agricol, cât și spațiul funciar natural care formează, la un loc, un tot unitar."

Spațiul rural este văzut, de asemenea, ca fiind teritoriul pe care comunitatea umană l-a amenajat după propriile nevoi, valorificând componentele fizico-geografice ale naturii, luând naștere cu apariția primelor tipuri de așezări, care aveau ca scop realizarea producțiilor agricole.

Spațiul rural se delimitează clar de cel urban datorită numărului mult mai scăzut de locuitori, care au ca activitate principală agricultura și a decalajelor ce privesc rețeaua de comunicație și dotările edilitare, dar și potențialul scăzut al educației, toate în defavoarea așezării rurale. Un plus pentru aceasta îl reprezintă însă cultura locală, tradițiile și obiceiurile care oferă satului românesc atractivitate și frumusețe. (Pușcașu Adina-Maria, 2014).

Îmbinarea structurilor naturale cu cele antropice duce la apariția unui peisaj rural, care urmează direcția artificializării datorită intervențiilor care au loc asupra sa, fie că vorbim despre modificări ale solului, ale reliefului sau cultivarea terenurilor.

Acest peisaj rural cuprinde habitatul, format din construcții, spațiile rurale în componența cărora intră atât cele necultivate, cât și cele care au o întrebuințare diferită (forestieră, piscicolă, recreeativă sau agricolă) și rețeaua de comunicații. (Simona Toma, 2008)

1.2 Scurt istoric al cercetărilor

Literatura de specialitate nu a oferit acestui areal studii detaliate fix pe această problemă, a dinamicilor așezărilor rurale din partea de Sud-Est a județului Călărași, cu puține excepții ce vizau însă unitatea geografică din care face partea și zona aleasă, ca un întreg.

Număr restrăns al studiilor s-a resimțit și în această analiză, apărând pe parcurs foarte multe informații care se aflau în contradictoriu, sau, fiind văzute prin prisma propriei opinii, ajungeau a fi foarte subective.

Despre Câmpia Română, unitate de relief din care face Câmpia Bărăganului de Sud au apărut informații în cercetările lui Emmanuel de Martonne (1873 – 1955, geograf francez, fost profesor la Universitatea din Paris), 1902-1904, în capitolul asupra Câmpiei Române, din lucrarea ,,La Valachie", în care se face referire la repartiția populației pe teritoriul câmpiei.

În perioada imediat următoare s-a consacrat teza de doctorat a lui George Vâlsan, din 1915, ,,Câmpia Română", în care apar primele date geomorfologice din câmpie.

Perioada postbelică marchează apariția unor lucrări, printre care amintesc: V. Mihăilescu, 1923, despre populația și așezările Câmpiei Române, E. Protopopescu Pache, 1923, despre subdiviziunile Câmpiei Române, Mara Popp, 1942, privind fenomenul de transhumanță.

În 1960 apare o monografie a Republicii Populare Romane, care oferă informații cu privire la studiul câmpiilor, pentru ca, în 1976 Petre V. Coteț să elaboreze un studiu de geomorfologie integrată pentru Câmpia Română. ,,Geografia României" – Geografie fizică, apărută în 1983, în volumul I, la Editura Academiei si ,,Geografia României", volumul V, din 2005 oferă, de asemenea, subiecte de analiză pentru unitatea majoră de relief a Câmpiei Române.

Printre studiile recente, elaborate strict pe zona mea de cercetare, amintesc lucrarea domnului Achim Florin cu privire la Câmpia Bărăganului de Sud, un studiu fizico-geografic, din anul 2007, dar și o lucrare din 1980 care vizează potențialul climatic al Bărăganului, avându-l ca autor pe Octavia Bogdan.

În anul 2010, Panait Mariana, dezbate în lucrarea de doctorat ,,modificările actuale ale peisajului în Câmpia Bărăganului de Sud", cu informații foarte bine prezentate, fiindu-mi de foarte mare ajutor în elaborarea acestei lucrări.

1.3 Aspecte metodologice

În ceea ce reprezintă metodologia, lucrurile sunt destul de simple.

Primele încercări, stângace de altfel, de a scrie câteva rânduri la acestă lucrare au avut loc în iarna anului 2014, rămânand însă doar la stadiul încercărilor. Totuși, timp de câteva zile am reușit să strâng tot mai multe lucrări pe care urma să le am drept suport posibil în redactarea lucrării.

La începutul primăverii lui 2015, din cauza imposibilității de a ajunge în Călărași, reședința de județ de altfel, la Directia Regională de Statistică pentru a-mi procura datele necesare studiului de demografie, am trimis un e-mail pe adresa [anonimizat] în care am cerut fișele statistice pentru cele 23 majoră de relief a Câmpiei Române.

Printre studiile recente, elaborate strict pe zona mea de cercetare, amintesc lucrarea domnului Achim Florin cu privire la Câmpia Bărăganului de Sud, un studiu fizico-geografic, din anul 2007, dar și o lucrare din 1980 care vizează potențialul climatic al Bărăganului, avându-l ca autor pe Octavia Bogdan.

În anul 2010, Panait Mariana, dezbate în lucrarea de doctorat ,,modificările actuale ale peisajului în Câmpia Bărăganului de Sud", cu informații foarte bine prezentate, fiindu-mi de foarte mare ajutor în elaborarea acestei lucrări.

1.3 Aspecte metodologice

În ceea ce reprezintă metodologia, lucrurile sunt destul de simple.

Primele încercări, stângace de altfel, de a scrie câteva rânduri la acestă lucrare au avut loc în iarna anului 2014, rămânand însă doar la stadiul încercărilor. Totuși, timp de câteva zile am reușit să strâng tot mai multe lucrări pe care urma să le am drept suport posibil în redactarea lucrării.

La începutul primăverii lui 2015, din cauza imposibilității de a ajunge în Călărași, reședința de județ de altfel, la Directia Regională de Statistică pentru a-mi procura datele necesare studiului de demografie, am trimis un e-mail pe adresa [anonimizat] în care am cerut fișele statistice pentru cele 23 de comune pe care urma să le analizez. Peste numai câteva ore am primit aproape toate informațiile necesare.

Pentru primul capitol am studiat o serie de lucrări din domeniu, fie pentru a încerca să lămuresc termenul de spațiu rural, fie pentru analiza cadrului natural, lucrări care au fost și amintite în dreptul fiecărui paragraf în care și-au găsit ajutorul.

Astfel, pentru capitolul ce privește partea de demografie, au fost utilizate datele statistice ale recensămintelor din perioada 1948-2011, perioadă aleasă din proprie perspectivă. Datele au fost introduse și prelucrate în Microsoft Office-Excel, apoi inserate și explicate în Word.

Pentru partea grafică, în care am elaborat câteva hărți, programul utilizat a fost QuantumGIS, versiunea 2.8.1, în care au fost inserate date de tip vector pentru limita de județ și a unităților administrative, intravilanul comunelor fiind inserat, de asemenea, cu date tip vector, de tipul poligoanelor.

Inițial, după introducerea datelor, au fost delimitate toate județele țării, însă umblând în tabelul de atribute am reușit să păstrez doar teritoriul județului Călărași. La fel s-a întamplat și în cazul comunelor, fiind inserate în tabelul de atribute toate comunele din județ, așadar, am fost nevoit sp selectez doar ce mă interesa pentru acest studiu, renunțănd la restul. Pentru realizarea hărții finale am utilizat functia de print composer. De asemenea, am utilizat cu citare câteva hărți găsite în Strategia de Dezvoltare Locală a Bărăganului de Sud-Est.

Au fost folosite, de altfel, fotografii făcute de către mine direct din teren, în care am dorit să surprind exemplificări cât mai clare pe calea imaginilor pentru interesul lucrării.

În cazul părții în care am încercat să identific tipuri morfostructurale de așezări, hățile s-au bazat pe tehnica google maps, o aplicație gratuită lansată de pe internet, în care am făcut decupaje pentru a delimita zona pe care doream să o pun spre studiu.

1.4 Poziția geografică

Această unitate fizico-geografică este situată în partea de sud-est a României, în extremitatea sud-estică a Câmpiei Române, fiind o subunitate a acesteia (figura 1).

Figura 1. Poziția geografică a județului Călărasi (respectiv zona de studiu) în cadrul României

Administrativ teritorial, Câmpia Bărăganului de Sud-Est, se extinde preponderent pe teritoriul județului Călărași (54%, din suprafața acestei unități se află în cadrul acestui județ). În partea de nord, suprafața câmpiei se încadrează județului Ialomița (46%).

În partea de nord, suprafața câmpiei se încadrează în județul Ialomița (46%), teritoriul din care face parte și comuna Buești. La est, această unitate de relief, se învecinează cu Balta Borcei (Ialomiței), delimitată fiind de apele și lunca Brațului Borcea. Limita sudică, este bine evidențiată de lunca și cursul Dunării, începând din dreptul localității Dorobanțu și până cu lunca se face prin intermediul frunții terasei întâi a Dunării. În partea de vest a teritoriului analizat, Câmpia Bărăganului de Sud se învecinează cu Câmpia Mostiștei (Câmpul Argovei și Câmpul Nana), limita fiind foarte scurtă. Contactul cu Câmpia Mostiștei, se face prin intermediul râului Mostiștea, începând de la sud din dreptul localităților Dorobanțu și Mănăstirea și până la Dârvari în punctul de confluență al Mostiștei cu Valea Colceagul.

Figura . Încadrarea în cele două județe a Bărăganului de Sud-Est

Din punct de vedere al infrastructurii rutiere teritoriul studiat este traversat de urmatoarele artere:

– Autostrada A2 – București – Cernavoda (D.N.22C), intră în teritoriu prin partea de vest și iese prin partea de est fiind supratraversată de poduri ce leagă între ele diferite localități componente ale teritoriului, a fost dată în funcțiune în anul 2007 fiind cea mai nouă autostradă de pe teritoriul României;

– D.N.3 – București – Lehliu Gară – Călărași – Ostrov – Basarabi – Constanța(DN39), intră pe teritoriul studiat prin partea sa de vest și îl părăsesște prin sud, a fost reabilitat doar pe anumite tronsoane ale sale;

– D.N.3A – Lehliu Gară – Dor Mărunt – Dragoș Vodă – Fetești, intra in teritoriul din direcția vest și îl traversează prin partea sa de nord, se află în stare foarte bună fiind reabilitat de curând;

– D.N.3B – D.N.3 – Călărași – Fetești – Lunca – DN2A teritoriul din direcția est și îl traversează prin partea de sud, mergând paralel cu Brațul Borcea, a fost reabilitat de curând pe tot traseul său de-a lungul Gal-ului nostru ;

– D.N. 21–Brăila (DN2B)-Bărăganul-Slobozia-Călărași(DN3B), intră pe teritoriul studiat prin partea de nord și îl părăsește prin sud, fiind într-o stare foarte bună;

Pe lângă acestea, există și o infrastructură de drumuri județene care fac legatura între diferite localități din teritoriu. Un lucru care a ajuns să fie important în infrastructura din România este că nu există localități care să nu beneficieze de drumuri de acces.

Zona aleasă pentru studiu reprezintă partea de Sud-Est a județului Călărași și este formată din 23 de unități administrative sub-județele, aici incluzând și Municipiul Călărași, orașul reședință de județ. (figura 2 și 3)

Organizarea administrativă cuprindea, în anul 2010, 23 de comune și 60 de sate. Cu o suprafața de 2671 km², reprezentând 52% din suprafața județului Călărași, cu o populație de 89603 locuitori, reprezentând 30,2 % din populația județului, și o densitate de 39,89 locuitori/km², teritoriul Bărăganul de Sud Est ocupă jumătatea estică a județului și o comuna din partea sudică a județului Ialomița. (date preluate din Strategia de Dezvoltare a Bărăganului de Sud-Est)

Figura 2 Detaliu asupra județului Călărasi, respectiv zona de studiu

Figura 1.3 Delimitarea comunelor componente ale teritoriului Baraganului de Sud Est

CAPITOLUL 2: TRĂSĂTURI GEOGRAFICE

2.1 Importanța cadrului natural în dezvoltarea spațiului rural

Chiar dacă aceasta lucrare are prioritar ca obiectiv înțelegerea dinamicii demografice și funcționale a așezărilor rurale din cadrul Bărăganului de Sud-Est, cadrul natural consider că reprezintă un factor important, pe care nu îl pot neglija, pe care nu-l pot lăsa neamintit.

Favorabilități ale cadrului natural se pot referi la:

– aspectul neted al reliefului, care a permis accesibilitatea în acest areal;

– existența unor bogate resurse de apă;

– fertilitatea solurilor (cernoziom);

– lipsa pădurilor, terenul putând fi utilizat astfel pentru arături;

– existența apelor freatice de calitate, exploatate cu ajutorul fântânilor;

– posibilitatea de a construi locuințe cu ajutorul resurselor locale, de tipul nisipului și leoss-ului.

Defavorabilități ale cadrului natural se pot referi la :

– clima, prin temepraturi ridicate vara, cu precipitații reduse și secete ce afectează culturile, temperraturi scăzute iarna cu viscole și vânturi puternice;

– lipsa resurselor de subsol;

– lipsa pădurilor, care de data această are și o latură negativă, datorită slabelor resurse de lemn necesar;

– degradarea solului prin tasări și sufoziuni, care duc la apariția crovurilor.

Așadar, cadrul natural, în opinia mea, a influențat dezvoltarea așezărilor rurale din Sud-Estul Călărașiului de-a lungul anilor, datorită favorabilităților menționate mai sus.

2.1.1 Relief, elemente de favorabilitate și restrictivitate în dezvoltarea așezărilor

Fiind așezat în partea de Sud-Est a Câmpiei Române, relieful zonei este predominant un relief de cîmpie și luncă, singurele neregularități reprezentându-le văile de tasare și sufoziune, așa numitele crovuri, precum și movilele, care ar putea fi mai degrabă rezultatul intervenției omului. Situații în care crovurile își fac prezența sunt numeroase. Imaginea de mai jos a fost surprinsă într-o deplasare cu trenul, pe extravilanul comunei Dor Mărunt, și reprezintă o formă de relief de tipul unor mici depresiuni alungite. Tasările și procesele care au afectat în timp arealul analizat, au făcut ca, primăvara, datorită topirii zăpezilor și a ploilor, terenul să nu permită apei rezultate să pătrunde în sol, rămânand astfel la suprafață sub forma unor lacuri, dacă le pot numi așa, cu rol deciziv în rezultatul producțiilor agricole din timpul verii. După cum putem observa în imagine, pe suprafața afectată apar restricții ce privesc utilizarea terenurilor, astfel că nu se mai poate cultiva nimic din cauza excesului de apă, terenul fiind greu de pregătit pentru a fi dat spre utilizare, astfel pierzându-și din interes și, totodată, dacă va fi utilizat, din productivitate.

Morfografia Câmpiei Bărăganului de Sud în cadrul Câmpiei Române este aceea de treaptă joasă, situată în partea sa sud-estică, la contactul cu Valea Dunării. Acest aspect este accentuat de interfluviile cu aspect plat care, datorită predominării lor, constituie o notă specifică pentru înfățișarea de ansamblu a peisajului geografic în general și geomorfologic în special. (Achim, F., 2006)

Campurile reprezintă suprafețele cuprinse între principalele cursuri de caracterizându-se prin suprafețe netede cu văi largi, cu altitudini situate cuprinse între 25-50 m, față de zonele de luncă și baltă, cele mai noi forme de relief rezultate din depunerile aluvionare ale Argeșului, Dunării și Borcei, care nu depășesc 5-10 metri înălțime față de nivelul mării. (Cadrul natural al județului Călărași)

Un lucru interesant este aspectul general al Bălții Borcei, cu numeroase brațe, cu grinduri înalte pe margini, ce închid depresiuni centrale mari, divizate în cuvete mai mici.

Luncile, la randul lor prezinta cateva caracteristici: sunt dispuse sub forma unor fâșii foarte înguste, uneori de numai câțiva metri, de-a lungul râurilor. Fâșiile acestea de luncă au un caracter discontinuu în desfășurarea lor. În anumite zone au fost amenajate iazuri, luncile dezvoltându-se astfel mult și urmărind cursurile meandrate, fiind acoperite cu o vegetatie iubitoare de apă, un exemplu concludent fiind bazinul râului Gălățui.

Astfel, aceste zone de lunca prezintă utilizări reduse în ceea ce privește agricultura și dezvoltarea așezărilor, fiind folosite pentru pășunat, inundațiile și fertilitatea scăzută reprezentând factori restrictivi în utilizarea suprafețelor, în diverse scopuri.

2.1.2 Hidrografia

Rețeaua hidrografică a Bărăganului de Sud-Est, depinde în totalitate de Dunăre. Fluviul delimitează zona la Sud și la Sud-Est. Dunărea traversează județul pe o distanță de 154 de kilometri, de la Căscioarele până la calea ferată Fetești–Cernavodă în Balta Borcei. Pe malul stâng al brațului Borcea, care desparte Călărași de Constanța, s-a construit un canal industrial în lungime de 10 kilometri, care a foat amenajat pentru a permite barjelor încărcate cu materii prime să ajungă la operatorul economic SC Donasid SA (fostul Combinat Siderurgic Călărași – Siderca). Canalul este traversat de un pod modern (cu 4 benzi de circulție) ce leagă orașul de punctul de trecere al Dunării de la Chiciu-Ostrov (jud. Constanța), fiind totodată și un excelent loc de pescuit și antrenament pentru sporturi nautice.

În dreptul punctului de trecere frontieră Chiciu (aflat la o distanță de 8 Km în amonte de Călărași), Dunărea de desparte în două brațe: Borcea, pe stângă, și Dunărea Veche, pe dreapta. Între cele două brațe ce închid între ele Balta Borcei, există o legătură directă prin brațul Bala, care joacă un rol important în ceea ce privește repartiția debitelor pe cele două brațe.

Lacul Boianu, de pe teritoriul comunei Ciocănești, care are o suprafață de 230 de hectare, și Lacul Călărași, de pe teritoriul comunei Cuza Vodă, sunt o parte importantă a rețelei hidrografice, împreună cu Brațul Borcea și subbazinul hidrografic al Gălățuiului (66 km2).

Lacurile din teritoriul Bărăganului de Sud-Est sunt în general de natură antropică, reprezentate prin iazuri răspândite, în majoritate pe valea Mostiștei și afluenții acestuia: Rasa, Luica, Zboiul, Berza.

Dintre lacurile naturale trebuie menționate în primul rând limanele fluviatile situate de-a lungul Dunării și anume: Gălățui cu Potcoava (acestea fiind amplasate pe cursul inferior al văii Berza). Lacurile de luncă, mai numeroase altădată, sunt reprezentate astăzi doar de Ciocănești și Iezer – Călărași, din lunca Dunării.

In partea de nord-est a județului, rețeaua hidrografică este practic nulă, singura suprafață cu luciu de apă din această zonă fiind Lacul Jegălia.

2.1.3 Soluri

În Bărăganul de Sud-Est predomină cernoziomurile, care sunt caracteristice stepei și care aparțin categoriei molisolurilor, bogate în humus care particularizează astfel soluri cu fertilitate ridicată. Există și soluri brun-roșcate de pădure. De asemenea, se întâlnesc sărături, mai frecvente în Bărăgan și soluri hidromerfe, în spăecial în luncile Dunării, pe care culturile agricole sunt mai slab productive.

Astfel, predomină solurile cernoziomice de diferite categorii, ceea ce permite practicarea pe scară largă a agriculturii, predominant fiind caracterul cerealier al producției vegetale.

Pe Dunăre, între km 368 – 400, s-a dezvoltat un zăcământ de agregate minerale (nisip, pietriș, bolovăniș) care se regenerează anual, în funcție de nivelul Dunării.

2.1.4 Vegetație si utilizarea terenurilor

Vegetația de pe suprafața zonei analizate se încadrează în categoria stepei și silvostepei.

În cazul stepei predomină vegetația ierboasă și subarbuștii, fiind localizată în partea de est a Câmpiei Bărăganului de Sud-Est și ocupând circa 70% din suprafața acestei zone. Apariția acestei formațiuni se poate pune pe seama cantităților de precipitații corelate cu valori extreme de temperatura și o umiditate atmosferică scăzută.

Silvostepa este întâlnită în partea de vest, vegetația componentă fiind de tip ierbos și pâlcuri de pădure, limita dintre cele doua formațiuni fiind greu de observat.

Este întâlnită, de asemenea, și vegetația de luncă, fiind alcătuită din sălcii, plopi, îndeosebi în lunca Dunării și zona îndiguită dintre brațele acesteia.

Principalele plante de cultură sunt cerealele și plantele tehnice, specifice acestei zone.

Ca si criterii de clasificare a terenurilor acestea se împart în doar 2 categorii: agricole (arabile, pașuni și fânețe, vii și livezi) și neagricole (păduri și vegetație forestieră, terenuri degradate, drumuri, căi ferate, curți și construcții, ape și bălți).

Din suprafața totală a terenurilor, mai mult de 72 % reprezintă terenurile agricole, iar din acestea, la rândul lor, terenurile arabile reprezintă mai mult de 97 %.

2.2 Tipologia așezărilor umane

Din punct de vedere etno-geografic, tipologia spațială a satelor (elaborată de prof. Vintilă M. Mihăilescu încă din anul 1927) cuprinde următoarele forme de sate: risipite (specifice spațiului montan), răsfirate (specifice zonelor de contact munte-subcarpați) și adunate sau concentrate (caracteristice zonele de câmpie, podiș și depresiunilor).

Avand in vedere relieful prezent in zona Baraganului de Sud-Est, aici avem de-a face doar cu sate adunate. La randul lor aceste tipuri de așezari se împart în mai multe variante:

sate cu piață centrală

sate circulare (specifice crescătorilor de animale)

sate liniare (se întind de-a lungul unei singure șosele)

satul stup (unde predomină construcțiile dense)

2.2.1 Categoriile de mărime demografică a comunelor

Din punct de vedere al categoriilor de mărime demografică, comunele pot fi împărțite în 4 mari categorii. Conform datelor primite de la Institutului Național de Statistică, la finalul anului 2014 comunele componente ale regiunii Bărăganului de Sud-Est aveau urmatoarea clasifcare:

Figura 2.2 Grafic reprezentând mărimea demografică a comunelor (după numărul total de locuitori)

Conform Institutului Național de Statistică. http://statistici.insse.ro/

2.2.3 Tipuri morfostructurale de așezări

Fizionomia și structura vetrelor de sate exprimă raporturile sau efectele intercondiționării dintre morfologia teritoriului si factorii economico-sociali dintr-o perioada sau alta a istoriei lor. Astfel structura vetrelor de sat, in multe cazuri, reflecta etapele evolutiei lor de-a lungul timpului. Un factor determinant in fizionomia vetrei il constituie actiunea sinergica dintre relief si modul de utilizare a terenurilor, existenta unei axe de circulatie sau a unei intersectii de drumuri.

Astfel se intalnesc urmatoarele tipuri de asezari:

sate cu vatra poligonal – ordonata (dreptunghiulara, truinghiulara, patrata)

Figura 2.3 Structura localitatii Dorobantu (comuna Dorobantu – Judetul Calarasi) – vizualizare tip harta

________________