Dinamica Vocabularului Romanesc Actual
INTRODUCERE
Lucrarea de față, intitulată “Dinamica vocabularului românesc actual” prezintă evoluția și îmbogățirea lexicului românesc mai ales după perioada postdecembristă așa cum se reflectă în presa scrisă si audio- vizuală.
In mod obișnuit conceptul de “dinamică a limbii” este asociat cu reprezentarea unor intervale de timp, în decursul cărora se produc modificări semnificative ale mijloacelor verbale de care dispunem pentru a comunica.
Lucrarea are ca obiectiv demonstrarea faptului că schimbările au loc sub ochii nostri și ne face conștienți de drumul parcurs de limba română în ultimul deceniu, în direcția modernizării și internaționalizării vocabularului.
Preferința pentru anumțti formanți (sufixe, prefixe, sufixoide, prefixoide), extinderea anumitor procedee de îmbogățire a lexicului (compunere, abrevieri), numărul mare de împrumuturi și de calcuri după engleză, toate acestea sunt tendințe active în limbi extrem de diverse.
Lucrarea se structurează în șase capitole.
Capitolele I, V, VI prezintă introducerea, concluziile și bibliografia lucrării.
Cele trei capitole mari ale lucrării sunt: “Dinamica vocabularului românesc actual (după 1989), “Imbogățirea vocabularului românesc actual prin derivare și compunere” și “Imbogățirea semantică a vocabularului românesc actual”.
In capitolul II s-a pus accentual pe conceptul de limbă română actuală și conceptul de dinamică, iar mai apoi s-a insistat asupra vocabularului actual din presa scrisă sși audio-vizuală după 1989.
In capitolul III accentul s-a pus pe îmbogățirea vocabularului prin cele mai productive procedee interne, și anume derivarea cu sufixe vechi și neologice, prefixe, compunerea din cuvinte întregi și compunerea savantă, cu exemplificari din presă.
Capitolul IV demonstrează îmbogățirea semantică a vocabularului atât prin extinderi semantice, utilizarea termenilot tehnici și științifici în alte domenii decât cele obișnuite, cât și prin influența exercitată de limba engleă asupra limbii române actuale.
II. DINAMICA VOCABULARULUI ROMÂNESC
1.LIMBA ROMÂNĂ ACTUALĂ
Limba română actuală este “etapa cea mai apropiată de prezent” sau „etapa cea mai recentă a limbii române contemporane”.(Guțu Romalo,2004:224). Cei mai mulți lingviști plasează începuturile românei contemporane în secolul al XIX-lea. Limba literară reprezintă “ipostaza cea mai îngrijită a limbii întregului popor”, ipostaza supradialectală, normată (ibidem), datorită caracterului ei normat.
Transformarea continuă a limbii române e rezultatul tensiunii create între elementele stabile, reglementate, normate și cele ocazionale, devenite cvasigenerale, care pot fi tendințe, greșeli, abateri, încălcări ale regulilor. E clar că un motor al schimbărilor în limbă îl constituie greșeala, abaterea, devierea de la normă, și totuși, nu orice greșeală care se manifestă la un moment dat duce la o schimbare lingvistică.
Pentru româna actulă, schimbarea unor norme nu mai poate reprezenta și nici nu reprezintă numai impunerea unor forme generalizate prin uz. Rolul lingvistului nu se reduce doar la cel de observator neputincios care constată existența unor tendințe de deviere de la normă și le consemnează. Constatarea e însoțită de analiza sensului schimbării vizate și de acceptarea sau neacceptarea formei deviante. În caz că direcția schimbării este spre includerea în sistem a respectivului fapt de limbă, lingvistul transformă abaterea generalizată prin uz în normă. Când direcția este extrasistemică, lingvistul își asumă obligația de a stopa schimbarea.
Valeria Guțu Romalo semnalează câteva cauze ale producerii greșelilor în limbă și anume: ”cunoașterea insuficientă a unei limbi” ,în special de către un vorbitor străin, „comoditatea sau legea minimului efort” (prin elipsă, în special) și “analogia”.
Analogia ” reprezintă forma în care se manifestă legea generală de regularizare și de organizare tot mai coerentă a materialului lingvistic în cadrul sistemului unei limbi. Analogia acționează deosebit de puternic în gramatică, și mai ales în morfologie, realizând tendința de simplificare și regularizare a sistemului, de eliminare a excepțiilor, a faptelor aberante.”(Guțu Romalo,2000: 21).
Cercetătorii care au ca obiect de studiu limba română contemporană, ca și alți lingviști apropiați de acest domeniu, au semnalat cu promptitudine, în articole și studii de specialitate, uneori și în intervenții publice, noutățile din lexicul românesc de astăzi datorate transformărilor din societatea postdecembristă. Au fost remarcate noutatea reală a unor imprumuturi specifice economiei de piață din domeniul informaticii, telecomunicațiilor, politicii, presei, etc., precum management, a procesa, e-mail, lobby, a mediatiza, etc.,dar și noutatea aparentă a unor termeni cu implicații sociale cum sunt accize, dividend, jandarm, prefect, etc., care, de fapt, au fost readuși în uz din fondul pasiv, unde intraseră în urma altei răsturnări politico-sociale, dar în sens invers, petrecută după al doilea război mondial.
Pe lângă asemenea elemente, lingviștii au evidențiat numeroase aspecte privind dinamica sensurilor în româna actuală, care a avut drept rezultat îmbogățirea lexico-semantică a limbii naționale.
Unele neologisme, existente în limbă până în 1989 și aparținând unor limbaje specializate, în special stilului tehnico-științific precum a emana, a dezamorsa, a asana, a gira, etc., au căpătat sensuri noi, necunosute înainte.
În analizele lor, specialiștii s-au bazat cu prepondeență pe materialul lingvistic oferit de presă, mai cu seamă de presa scrisă, noutatea cuvintelor și sensurilor fiind evidențiată prin raportare la dicționarele existente.
2.CONCEPTUL DE DINAMICĂ
Mult folosit în ultimele decenii, chiar în titlul unor lucrări de specialitate, substantivul dinamică referitor la fapte de limbă este mai curând „ o figură de stil si nu un termen propriu-zis lingvistic” (M. Avram, Considerații asupra dinamicii limbii și asupra studierii ei în româna actuală, din volumul aspecte ale dinamicii limbii române actuale, II, București, Editura Universității, 2003, p. 15-23) ceea ce explică și absența lui din cele mai multe dicționare de terminologie in cauză.
Subscriem la părerea Mioarei Avram că, la fel ca în alte „perioade din istoria limbii române”,șsi cea pe care o trăim e „ marcată de dinamică” și mai ales că „chiar dacă are manifestări nedorite, dinamica limbii, ca fenomen natural obiectiv, nu poate fi strânsă în chingile unor reglementări de ordin legislativ- administrativ”, ci trebuie să „ constituie o temă generoasă și fascinantă, pentru numeroase cercetări, permițând surprinderea pe viu a modului de funcționare a limbii”( p. 20-21).
Definită ca „ variație a unei limbi atât în diacronie, deci în evoluția ei de la o etapa istorică la alta, cât și în sincronie, adică în manifestările ei sincronic diversificate” (DSL, 2001, p.180) dinamica limbii este un concept supraordonat celor de evoluție/ schimbare și varietate/ diversitate.
Pentru diacronie este specifică mișcarea pe verticală, schimbarea de la o etapă/ fază la alta. Pentru sincronie trebuie precizat mai intâi ce se ințelege
prin aceasta: în secțiuni strict sincronice, care reprezintă limba la un moment dat, dinamica se manifestă în plan orizontal, în varietate, dar dacă se consideră sincronie situația limbii dintr-o perioadă, mai mică sau mai mare, mergând până la un secol, sunt inerente manifestările dinamicii în plan vertical, evolutiv.
In studierea dinamicii limbii sunt fundamentale două distincții 1) între uz și normă si 2) între individual și colectiv; fundamentală este și regula unității stilistice, adică urmărirea faptelor de limbă din același registru/ nivel.
In ceea ce priveste distincția între uz si normă, se știe că uzul este mult mai dinamic- mobil și variat- decât norma, care se schimbă lent în timp și admite mai puține variante.
Dinamica normei se studiază prin examinarea indicațiilor explicite din diverse lucrări normative (gramatici, dicționare, îndreptare ortografice și ortoepice).
In studierea dinamicii normei este esențială distincția între norma oficializată și diverse propuneri normative „de autor” exprimate în diverse perioade.
Dinamica uzului individual poate fi urmarită pe orizontală în variantele ocurente în idiolectul unui vorbitor/scriitor, iar pe verticală în transformarea în timp a unui idiolect, reflectată, de exemplu, în edițiile diferite ale unei scrieri.
Trecând la dinamica limbii române actuale, este necesar să se precizeze perioada acesteia, care este ințeleasă în cel puțin două feluri: într-un sens mai larg sinonim cu limba contemporană și în unul mai restrâns, ca subdiviziune a românei contemporane.
In sens mai larg, limba română actuală coincide cu secolul al XX-lea eventual cu începere de la Unirea din 1918. In sens restrâns ea incepe cu anul 1990, coincizând cu perioada „de tranziție” (de la socialism la capitalism și de
la totalitarism la democrație), iar într-un sens foarte strict ar însemna limba din anul în curs.
Perioada strict actuală, de după 1989, se caracterizează printr-o dinamică a uzului ieșită din comun și prin tendințe de contestare și modificare a normei. Dinamica uzului din ultima perioadă a fost studiată mai ales in sectorul vocabularului. Aspecte diverse și priviri de ansamblu se găsesc în cartea Floricăi Dumitrescu „Dinamica lexicului românesc-ieri și azi” și în cea a Adrianei Stoichițoiu-Ichim, Vocabularul limbii române actuale,”Dinamică, influențe, creativitate”(București, 2001).
Ca aspecte speciale s-au studiat împrumuturile noi, în particular anglicismele, carțile Georgetei Ciobanu, broșurile Mioarei Avram („Anglicismele in limba româna actuală, București, 1997), formarea de cuvinte noi ( articole și comunicare M. Avram, Fl. Dumitrescu, Th. Hristea, I. Preda, A. Stoichițoiu-Ichim) și transferul semantic de la un stil funcțional la altul ( Angela Bidu- Vrânceanu și ale Rodicăi Zafiu).
3.DINAMICA VOCABULARULUI ROMANESC ACTUAL REFLECTATA IN PRESA SCRISA SI AUDIO VIZUALA DUPA 1989.
Limbajul actual al publicisticii este marcat de diversitate ca reflectare a varietății indiscutabile a realității extralingvistice. Ideile, informațiile captează modalitățile de expresie dintre cele mai diferite și impun o nuanțare a mijloacelor lingvistice utilizate. Existența unui număr mare de publicații postdecembriste, pluritatea de direcții și intenții urmărite reprezintă premisele diversificării expresiei și ale inovației la toate nivelurile limbii. Excesul de
xenisme, avansarea in direcția derivării lexicale sau a glisărilor semantice sunt tendințe confirmate de presa ultimilor ani, cu potențial productiv deschis. Ele reprezintă, cu toate acestea, zone ale limbii susceptibile de a se modifica în funcție de contextul extralingvistic sau de a disparea o dată cu realitatea care le-a impus.
Caracterul efemer al multora dintre formațiile interne recent apărute nu înseamnă însă ca sunt fenomene periferice sau puțin semnificative, ci pun in evidență dinamica sistemului lingvistic.
Una dintre trăsăturile caracteristice ale limbii române actuale este diversitatea ei stilistică, determinată de multiplicarea și difernțierea situațiilor de comunicare, a contextelor de uz. O asemenea diversitate nu individualizează româna între alte limbi moderne, ci deosebește înr-o anumită măsură limba actuală de cea din secolele trecute.
In a doua jumatate a secolului XX, impunerea artificială, în toate zonele vieții publice, a limbajului birocratic caracteristic discursului totalitar, presiunea cenzurii și a controlului de tip polițienesc au redus considerabil diferențele stilistice existente între variantele deja constituite ale românei culte. Pe fundalul de monotonie a unei „limbi de lemn generalizate” s-a proiectat spectaculoasa redescoperire a diversității, după 1989. Mijloacele de comunicare în masă, în special jurnalismul și televiziunea au pus în circulație tipuri de discursuri cu totul noi, sau care nu mai avuseseră, timp de câteva decilor de comunicare, a contextelor de uz. O asemenea diversitate nu individualizează româna între alte limbi moderne, ci deosebește înr-o anumită măsură limba actuală de cea din secolele trecute.
In a doua jumatate a secolului XX, impunerea artificială, în toate zonele vieții publice, a limbajului birocratic caracteristic discursului totalitar, presiunea cenzurii și a controlului de tip polițienesc au redus considerabil diferențele stilistice existente între variantele deja constituite ale românei culte. Pe fundalul de monotonie a unei „limbi de lemn generalizate” s-a proiectat spectaculoasa redescoperire a diversității, după 1989. Mijloacele de comunicare în masă, în special jurnalismul și televiziunea au pus în circulație tipuri de discursuri cu totul noi, sau care nu mai avuseseră, timp de câteva decenii, dreptul la manifestare publică. Principala transformare petrecută într-o perioadă de tranziție din ultimul deceniu al secolului XX-lea a constituit-o pătrunderea masivă în scris a oralității colocviale. „Stilul neutru și impersonal, cu un grad înalt de artificializare, care domină discursul public a fost înlocuit de o diversitate pitorească de structuri ale limbii vorbite, de elemente lexicale populare și chiar argotice, asimilând rapid împrumuturi și
calcuri, de preferință din engleză, devenind noua sursă de influență lingvistică” (Rodica Zafiu, Diversitatea stilistică în Româna actuală).
In ceea ce privește stilul publicistic după 1989, acesta încearcă să atragă atenția cititorului prin jocuri de cuvinte, acestea fiind alături de formele oralității, semne ale maximei diferențieri față de rigiditatea limbii de lemn. Cu timpul, entuziasmul inovației lingvistice pare să fie mai scăzut, sau mai curând să se fi diversificat în funcție de specificul publicațiilor. In textele jurnalistice de audiență largă și în publicitate a devenit mai evidentă „inovația de rutină”,care creează o impresie minimală de surpriză pe tipare preexistente și fără mare efort prin formule rimate, prin variații în metaforele- clișeu, prin jocuri de cuvinte facile.
Titlurile de articole folosesc, până la sațietate, calamburul bazat pe reactivarea unei expresii figurate, prin asocierea cu un cuvânt sau cu o altă expresie care îi scoate în evidență sensul propriu inițial: „Valuta navigatorilor plutește pe ape tulburi” (RL, 1022,1993,5); „Noul sistem telefonic funcționează după urechi” (RL, 850,1993,5); „Ne-am ars și la… chibrituri” (RL, 856, 1993,4); „ Apa chioară, taxată… orbește” (RL, 958, 1993,15); „Baschetul nostru de aruncat la … coș” (TL, 742,1992,8).
III. ÎMBOGĂȚIREA VOCABULARULUI ACTUAL PRIN DERIVARE ȘI COMPUNERE
Formarea cuvintelor, compartiment intermediar între gramatică și vocabular, este un domeniu care interesează cultivarea limbii din diverse puncte de vedere și în diferite accepții ale acestei noțiuni.
Cultivarea limbii înțeleasă ca acțiune de îndrumare a direcției de dezvoltare a limbii este interesată de formarea cuvintelor ca mijloc de îmbogățire a ei.
Formarea cuvintelor nu este numai un mijloc de îmbogățire a limbii întregului popor și de organizare a vocabularului ei, ci și un mijloc de îmbogățire și de organizare a vocabularului fiecărui vorbitor. Cultivarea limbii ca acțiune de îndrumare a modului de însușire a limbii (literare), de dezvoltare a capacității de exprimare, este direct interesată de acest domeniu, care, prin caracterul sau sistematic, permite atât ințelegerea unor formații necunoscute anterior, căt și „crearea” sau „ re-crearea” unora, existente sau nu în limbă. Acestui aspect al relațiilor dintre formarea cuvintelor și cultivarea limbii ar trebui să i se dea mai mare atenție în învațământ, începând cu orele de dezvoltare a vorbirii din învătământul preșcolar, întrucât este vorba de un aspect formativ al capacității creatoare a vorbitorului și al competenței de decodare a cuvintelor noi cu structura analizabilă pe baza cunoașterii elementelor alcătuitoare. Economia de eforturi realizată prin memorizarea unui număr de rădăcini și afixe cu care orice vorbitor poate reface și, mai ales,
poate ințelege familii și serii întregi de cuvinte are un rol imens în achiziția empirică a limbajului. Cum însă învațarea limbii materne nu încetează niciodată și o dată cu școlarizarea trece pe trepte superioare de dificultate, studiul limbii materne trebuie să conștientizeze mecanismul formării cuvintelor și să ușureze eforturile elevilor și ale viitorilor absolvenți în insușirea vocabularului literar, în special al terminologiei tehnico-științifice.
Cunoașterea sensurilor unor prefixe și sufixe neologice și, mai ales, a unor elemente de compunere savantă ar ajuta enorm procesul de asimilare a marii cantități de termeni științifici care se învață la diferite discipline și ar permite oricând decodarea corectă măcar în esență a unui termen nou în care s-ar întâlni aceleași componente.
Necunoașterea sau neglijarea sensului unor afixe și elemente de compunere poate duce la două categorii de greșeli care se constată în îmbinarea derivatelor sau compuselor cu alte cuvinte, determinate: pe de o parte, la pleonasm în cazurile construirii cu determinante inutile care repetă sensul afixului sau al unui element de compunere, iar, pe de alta, la o „ contradicție în adaos în cazul determinatelor incompatibile cu afixul sau cu un element al compusului (exemplu: coexistă împreună, preexistent anterior, l-a revăzut din nou, aragaz electric, bicicletă cu trei roți, întrajutorare reciprocă ( sau univocă)).
1.DERIVAREA CU SUFIXE; SUFIXE NEOLOGICE ȘI SUFIXE VECHI
Lexicul se deosebește de gramatică, între altele, prin marea sa capacitate de schimbare: în orice epocă din istoria unei limbi sunt cuvinte care dispar sau care se întâlnesc tot mai rar, întrebuințarea lor restrângându-se, eventual, la domenii speciale sau la anumite regiuni; totodată se produce fenomenul invers: apar, de obicei în număr mai mare, cuvinte noi – împrumuturi din alte limbi sau creații interne, formate din elementele de care dispune limba respectivă și care sunt destinate să îmbrace conceptele noi, pe care viața unui popor, în multiplele ei forme, le creează și le impune comunicării.
Formarea de cuvinte noi – derivate sau compuse – reprezintă un fenomen constant în cursul istoriei unei limbi. Particularitățile care caracterizează sub acest aspect o anumită epocă, deosebind-o de altele, privesc intensitatea procesului și preferința pentru anumite procedee, pentru anumite elemente de derivare sau compunere.
Bogăția și diversitatea formațiilor sufixale apărute în presa postdecembristă confirmă faptul că, în ciuda creșterii spectaculoase a numărului compuselor, româna își păstrează caracterul de limbă derivată de tip sufixal, ceea ce o apropie – sub aspect structural – de franceza contemporană.
Derivarea cu afixe se caracterizează prin menținerea pe primul loc – ca importanță cantitativă și calitativă – a sufixării și printr-o sporire marcată a derivatelor cu prefixe. In ambele situații, cele mai productive afixe sunt cele neologice, cu etimologie multiplă.
Sufixarea rămâne, în continuare, pe primul loc între procedeele interne, deși acest fapt fusese contestat in anii `60 chiar de autoarea DCR5, care semnala tendința de trecere de la tipul structural derivativ la unul nou, în care predomina compunerea.
Transpunând în domeniul formarii cuvintelor o distincție propusă de Sextil Pușcariu, ne putem referi – sub aspectul motivației – la derivate „necesare” si derivate „de lux”. DCR2 ilustrează printr-un număr impresionant de derivate, ambele categorii, confirmând tendințele constatate de noi în presa postdecembristă.
In domeniul sufixării, derivatele „necesare” reprezintă cuvinte cu funcție denominativă și sens denotativ, având rolul de a „umple” un „gol” lexical sau de a propune un termen mai adecvat (prin monosemantism sau brevilocvență).
Majoritatea derivatelor denotative se realizează cu ajutorul unor sufixe neologice:
Sufixele substantivale sunt astăzi, ca și în trecut, cele mai numeroase, cele mai diverse ( sub aspect semantic și stilistic) și cele mai productive.
Sufixele pentru nume de agent se caracterizează prin multiple valori semantice și stilistice.
Sufixul neologic de origine greacă – IST a pătruns în română la începutul secolului al XIX- lea prin intermediul unor împrumuturi din franceză și italiană, iar ulterior și din alte limbi (germană, rusă, spaniolă, engleză).
Alături de corelativul său – ISM, – IST este, probabil, cel mai productiv sufix neologic din perioada interbelică și până astăzi.
Derivatele în – IST sunt, de regulă, substantive, dar pot fi și adjective; unele funcționează cu dublă valoare: evazionisit [fiscal], opoziționist, tupeist, pedeserist.
Marea lui productivitate se explică prin capacitatea de a se atașa mai multor parți de vorbire:
Substantive comune simple (valutist, A.22.03.1999, p. 16) sau compuse (ping-pongist, A.16.01.1996, p.10), inclusiv prin abreviere ( pedeserist,
cederist, A, 13.03.1998, p.1); nume proprii ( ciorbist „susținător al ex-premierului Victor Ciorbea, A, 8.06.1998, p.1; trabantist „ posesor de automobil Trabant”, TVR1, 13.06.1993; lăzărist elev la Liceul „Gh. Lazăr”, A, 15.06.1999, p.13);
Adjective: vocalist „interpret vocal” (D, 23.12.1994,p.6); fiscalist „ lucrător al fiscului”.
Numerale: [ poet ] optzecist, nouăzecist („ Curierul Românesc”, 2/1996 p.7);
Adverbe: angrosist (cf. DN3. p.68).
Sub aspectul etimologic, bazele sunt, de regulă, neologisme latino- romanice, dar și împrumuturi foarte recente din engleză ( hobbyst, R.Act, 24.08.1998; lobbyst, A.28.10.1995, p.3), rusă ( pedeserist, DCR2, p.175).
Majoritatea derivatelor recente în- IST exprimă sensuri denotative. Sunt , astfel, desemnate urmatoarele categorii de pleonasme („ agenți”, în sens larg):
-cel care are o anumită profesie, specialitate sau ocupație: [medic] infecționist (RL, 7.11.1996, p.8); penalist ( A, 1.07.1999, p.8); civilist [ în domeniul dreptului]; știrist [la radio] ( A, 5.07.1999, p.4); internist „ utilizator al rețelei Internet” ( A, 18.02.1998,p.12), calculatorist ( PTV,14/1999,p.22).
-cel care iși practică meseria într-un anumit loc: tonetist (A, 3.09.1997, p.3), tarabist, garajist, traseistă („ prostituată de pe șoseaua de centură”) ( A, 7.04.199,p. 1).
-cel care face parte dintr-o organizație culturală, politică, etc.: vetrist [< Vatra Românească>] ( A, 22.07.1996, p.4); pedeserist, cederist, yogist (A.23.05.1999, p. 8).
-cel care are anumite convingeri, atitudini, comportamente: fundamentalist, deviaționist ( A, 27.05. 1998, p.1); satanist (A, 9.05.1997,
p.3), opoziționist, tranziționist, trekist „fan al filmului Star Trek” [ EM, 5/1995, p.15).
Valorile semantice peiorative sau nuanțele ironice ale derivatelor în- IST ( semnalate de Iorgu Iordan în „Limba română actuală. O gramatică a „greșelilor”, p.180-184 apar cu pregnanță în cazul celor care denumesc persoane cu un comportament reprobabil: „mitingist” ( „O nouă profesie: mitingistul” – RM, 237/1994,p. 12); „ simpozionist” ( „ simpozioniștii de week-end adunați în fosta sală ARLUS”, A,8.06.1998,p.1); „zvonist” („Zvoniștii îl așează deja pe banca steliștilor pe Emeride Ienei”, A, 29.08.1998,p.9).
Alte sufixe substantivale frecvent întâlnite în presa actuală sunt cele în: – ITATE, – IADA, – RE.
Sufixul neologic, cu etimologie multiplă – ITATE formează în limbajul literar actual substantive de la baze adjectivale: criminalitate, fiscalitate, infecțiozitate, mobilitate, aplicabilitate, excentricitate, precaritate, seropozitivitate, tardivitate, utilitate.
Dintre formațiile sufixale în – itate, neînregistrate în dicționare ( DN3, DCR2, MDTA) dar atestate în presa postdecembristă, semnalăm: aproximativitate ( TVR1, 2.12.1990); dezirabilitate ( ANT 1, 10.07.1999); emoționalitate ( „Azi”, 263/ 1990, p.1); radicalitate ( EZ, 20.01.1997,p.1); scabrozitate ( A, 22.09.1998,p.11); sistemicitate ( „22”, 39/1990, p. 3).
Sufisul neologic cult –IADĂ, foarte productiv în presa postdecembristă, a fost, probabil, detașat din împrumuturi ( ca olimpiada, spartachiadă, robinsonadă) sau nume proprii de epopei ( Iliada, Țiganiada). El se regăsește și în creații românești mai vechi cu sens exclusiv denotativ precum cruciadă sau derivate care denumec competiții sportive ( balcaniadă, ceferiadă, dinamoviadă, universiadă).
După aceste modele au fost creați în presa actuală numeroși termeni: cuponiadă, caminiadă, dosariadă, mineriadă, lideriadă, metalurgiadă, feseniadă, clintoniadă, Remeșiadă etc..
Sufixul substantival – RE formează abstracte verbale. Numărul foarte mare al substantivelor derivate cu sufixul- re care circulă în presa actuală se explică prin preferința jurnaliștilor pentru expresia nominală cu caracter abstract. Sufixul se atașează, de regulă, la infinitivl unor verbe în- iza împrumutate: monotorizare, accesibilizare, ambasadorizare, dolarizare, austerizare, desțânțărizare, clientelizare, masterizare, demonetizare, butonare, obstaculare, parolare, carantinare.
Sufixele adjectivale cel mai des întâlnite sunt: – bil ( antalogabil, circulabil, jucabil, schiabil); – al ( impresarial, epicentral, timbral); – istic ( estradistic).
Cele verbale sunt în: – iza ( acutiza, aluniza, căminiza, croniciza, esențializa, secretiza).
Dintre sufixele vechi românești, se creează derivate cu caracter denotativ in – ar, -ita, -a, -i, -giu.
Sufixul vechi si popular –AR se atașează unor teme substantivale aparținând, de preferintță, fondului lexical uzual ( sacoșar „ pesoană implicată în micul trafic de frontieră”, A, 13.07.1998, p.10); dughenar, talciocar, celui familiar ( bișnițar, A, 7.07.1998,p.3; chichițar, A, 19.03.1998,p.1) sau argotic ( șmenar, A, 2.08.1997,p.12; șpăgar, A, 17.03.1999,p.16).
Majoritatea derivatelor substantivale in –ar din presa actuală prezintă sensuri conotate negativ, sau, cel puțin, ironic: hoitar ( „Foamea de case generează profesii noi: Hoitarii de la ICRAL”,A, 28.10.1995, p.1), tejghetar („Tot ce spune acest tejghetar politic îți trezește o nesfârșită nostalgie după Corneliu Coposu” A, 2.09.1997, p.1); fursecar ( „Cu alte cuvinte, stați liniștiți
la locurile voastre, privind la fursecarii politici vorbind despre Reformă la seminariile stropite cu șampanie[…]”, A, 4.12.1998,p.1).
Sufixul vechi și popular –GIU și-a redus mult productivitatea în limba română actuală, iar toate derivatele din presa actuală, realizate cu sufixul în discuție au conotații peiorative: bursangiu, culturagiu, „pseudooameni de cultură”, gargaragiu, maidanagiu.
Sufixele diminutivale ( -AȘ, -EL, -ICĂ, -IȘOR, -IȚĂ, -ULEȚ, -UȚ) ce aparțin fondului vechi și popular, dau naștere în presa actuală la numeroase derivate, reprezentând creații ad-hoc, cu sens dominant depreciativ: buticuț, blugișori, bluzițe, cadouașe, slujbuliță, partidulețul, căsuța, vilișoara, directorași, etc..
Alte exemple formate cu sufixe vechi: cuptorar, chioșcar, drumar, barmăniță, dulgheriță, primăriță, xeroxa, falimenta, hingheri`, pisici`.
Derivatele „ de lux” sunt creații cu caracter expresiv. Majoritatea au caracter ironic sau glumeț, fiind formate cu ajutorul unor sufixe vechi, populare: -ar, și –tor, moștenite din latină (boschetar, dughenar, gărar, scăunar, tțepuitor); -ac din slava veche (răspandac, zvonac); –ui din maghiară (șmenui, țepui); -giu din turcă (bancagiu, tarabagiu).
Sub aspect stilistic, efectul de surpriză asupra receptorului este mai puternic în situațiile când derivatul realizează un contrast între un sufix neologic și un cuvânt – bază vechi și popular (dughenizare, maidanez, sufletist, tupeist, urechist) sau invers (aplaudac, buticar, clovnesc, coșmăresc, panicos).
De asemenea, trebuie menționat numărul relativ însemnat de derivate sufixale având ca bază antroponime și, mai rar, toponime. Cele mai numeroase sunt adjectivele derivate de la nume de persoană cu sufixele – ian (barbian, brebanian, caragian, cărtărescian, dinescian), -esc (choplinesc); -ist (gorbacionist); verbe formate cu sufixul – iza(re) de la antroponime și
toponime (barbiza, bulgarizare, cotrocenizare, iugoslavizare); substantive in –ism (bucureștenism, ceaușism, dejism, stalinism).
2.DERIVAREA CU PREFIXE; PREFIXE NEOLOGICE ȘI PREFIXE VECHI
Prefixarea a înregistrat în ultimile decenii o creștere constantă, mai evidentă în stilul tehnico-științific și în cel publicistic.
Deși cele mai productive sunt prefixele neologice, cu caracter cult și etimologie multilplă, DCR2 înregistrează și un număr (relativ redus) de cuvinte derivate cu prefixe vechi, de origine latină sau slavă.
Se poate menționa, în acest sens, prefixele de origine latina în-/îm-, care dau naștere unor cuvinte ca: încifra, format ca antonim al verbului a descifra, destul de vechi și de răspândit (cf. După ce a citit o carte el consultă un cronicar literar în „ Scânteia” 1970 nr. 8389 p.4/5), îmborcana, împoma, înnaveta și prefixul de origine slavă veche, ne-, foarte activ în formarea antonimelor unor adjective: neașteptat, nedorit, nefiresc, nemeritoriu, nediseminare, neetanșitate, neprotejat, neșifonabilitate.
Un caz interesant prin mulțimea derivatelor, dar și prin fenomenul cunoscut sub numele „ dublete etimologice”, este reprezentat prin prefixul vechi cu valoare negativă de(s)- /de(z)-, moștenit din latină și consolidat prin împrumuturi de origine franceză, din care româna a detașat prefixul neologic de- . Derivatele (verbale, substantivale, adjectivale) exprimă contrariul cuvântului – bază sau anularea acțiunii verbului (dezaburire, dezalergizare,
desfia, dezideologizare, dezideologizat, decomunicare, dedughenizare, destabiliza, detensiona).
Intre prefixele neologice „ la modă” în stilul publicistic ( mai ales după 1989) predomină cele negative. “Ponderea însemnată a acestora a fost pusă în legatură cu conținutul contestatar și negator al presei românești postdecembriste”( Irina Preda, Imbogațirea lexico-semantică a limbii române actuale (cu privire la perioada postdecembristă),(I) in LR, XLI,1992, nr.9,p.487-488).
Cele mai numeroase derivate substantivale și adjectivale cu sens negativ conțin prefixele anti- (antiacademic, antiartistic, antibraconaj, anticancer, anticarie, anticomunism, antijoc, antireclamație), la care se adaugă contra- (contramanifest,); i(n)- (inasortabil); non- (nonautor, noncarte, nonom).
O productivitate remarcabilă se observă, în cazul prefixelor neologice care exprimă ideea de superlativ, dănd naștere unor derivate marcate stilistic. Din această categorie, frecvent întâlmită în presă și în limbajul reclamelor, DCR2 înregistrează derivate cu prefixele: super- (superaccesorizat, superautomobil, supercalculator, supercupă, superfinisare, supergreu, supergrâu, supersatelit, supertren); supra- (supraalbire, supracongelat,suprapoluat, suprarapid); hiper- (hiperdezvoltat, hipersensibilizat).
Un număr mare de derivate prefixate formate pe teren românesc exprimă sensuri temporale cu ajutorul prefixelor latino-romanice: ante- (antecalculație, anteprogramat); pre- ( prealabil, preambalare, precomanda, precompetițional, preconsultare, preorașenesc, presesiune, prespălat); post- (postcomunist, postcurativ, postdecembrist, postelectoral, postgaranție, posttotalitar).
Alte prefixe neologice productive sunt co- (colider, copatron, coregizor, coscenarist) și iterativul re- (reactualiza, realegere, recalifica, refolosibil, revopsire).
3.COMPUNEREA DIN CUVINTE ÎNTREGI, COMPUNEREA „SAVANTĂ” ȘI COMPUSELE PRIN ABREVIERE; PREFIXOIDE ȘI SUFIXOIDE LA MODĂ
Compunerea este forte bine ilustrată în DCR2, confirmând observațiile Floricăi Dimitrescu privind creșterea considerabilă a ponderii acestui procedeu în româna actuală. „Limba presei, limba care oglindește și în același timp influențează în cel mai înalt grad limba vie actuală, ne permite să tragem concluzia că drumul urmat de formarea cuvintelor se îndreaptă cu preferință spre compunere și pseudoprefixare, procedee curente internaționale, lăsând în urmă procedeul tradițional românesc de formare a cuvintelor, derivarea cu ajutorul sufixelor”.( Tendințe ale formării cuvintelor în limba română,p.245). Sporirea numărului compuselor s-a realizat după modele străine (din franceză și/ sau engleză) prin procedee „culte’, proprii limbii literare sau limbajelor specializate.
Compunerea din cuvinte întregi este reprezentată de un număr foarte mare de creații substantivale și de o categorie mai restrânsă de formații adjectivale.
Compusele de acest tip sunt, de regulă, lipsite de unitate morfologică și au un grad scăzut de unitate semantică. Ele sunt frecvent întâlnite în presă, fiind creații ocazionale, motivate, în principal, prin nevoia de brevilocvență
proprie stilului publicistic. Printre cuvintele care au dat naștere celor mai numeroase compuse românești (conform DCR2) figurează femeie, film, oras, restaurant, actor.
Compusele de tip substantival (alcătuite din două sau mai multe substantive cu formă de nominativ- acuzativ) au la bază:
– raportul sintactic de coordonare copulativă (de tipul „și”): actor-cantăreț, actor-regizor, adresă-cerere, album-catalog, bibliotecă-vitrină, cabană-restaurant, cântăreț-compozitor, oraș-stațiune, magazin-expoziție etc.
-raportul sintactic de subordonare atributivă apozitivă: actor-vedetă, afiș-reclamă, artist-cetățean, avion-pirat, emisiune-anchetă, concert-eveniment, partidă-test, partidă-cheie.
Un numar relativ însemnat de compuse substantivale cu aspect „asintactic” se explică, în realitate, printr-o relație de suboronare de tip atributiv substantival ( prepozițional sau genitival): concert-dezbatere/lecție [sub forma de…], femeie-primar, regizor-sociolog [cu proesia de…], oraș-grădină [cu aspect de…].
Compusele de tip adjectival, proprii stilului științific și celui publicistic sunt construite prin:
-coordonare copulativă (cu sau fără vocală de legătură) între două adjective: cultural-artistic, competițional- turistic, edilitar-gospodăresc, științific-tehnic, sodomo-gomoric;
– subordonare între două adjective: alb-ivoriu, alb-argintiu, alb-lăptos, albastru-electric, roșu-fluorescent.
Compusele adjectivale de tip „ asintactic” ( caracterizate printr-un grad sporit de expresivitate) sunt create, de fapt, prin subordonare, cu omiterea elementului de comparație ca: negru-abanos, verde-iarbaă, galben-praz.
Adjectivele compuse parasintetice- formate simultan prin compunere și derivare – sunt frecvente în limbajul criticii literare, fiind mai rar întâlnite în
presă, datorită aspectului lor greoi, rebarbativ (anablandian, marinsorescian, nichitastănescian).
Compunerea „ savantă” (cu prefixoide și sufixoide) a pătruns în presă sub impactul stilului tehnico-știintific și al unor „ modele hibride” cu circulație internațională, atestate și în franceza actuală. „Modelul hibrid anglo-greco-latin” se definește prin prezența unui prim element de compunere greco-latin terminat în vocală (care funcționeaza ca un substantiv) și prin topica determinant/determinat (nespecifică limbii române). ( Mioara Avram, Un tip recent de compuse cu sintaxă aparte, în Probleme ale exprimării corecte, Editura Academiei, București, 1987, p. 249-259).
In DCR2, majoritatea compuselor de acest tip aparțin unor terminologii și reprezintă împrumuturi sau calcuri. Dintre compusele realizate pe teren românesc, cele mai numeroase conțin prefixoidele aero-, agro-, audio-, auto-, bio-, cine-, electro-, foto-, macro-, micro-, radio-, tele-, video-.Semnalăm dintr-o bogată serie de asemenea formații lexicale: autoapreciere, autoaprindere, autodotare, autoexigență, autobasculantă, autocasetofon, auto-moto, velo-sport; microanchetă, microantologie, microbiografie, microcalculator, microcutremur, microfermă, radioceas, radiocenaclu, radioprogram, radiosimpozion; teleanchetă, teleconcurs, teledivertisment, teleemisiune, teleenciclopedie, telefilm, telepublicație, teleșcoală.
Excerptarea lexico-semantică a presei din ultimii ani permite identificarea unei tendințe a limbii române actuale, aceea a compunerii unor substantive cu prefixoide de tipul: SUPER-, SUPRA-, MEGA-, ULTRA-, MACRO-, MINI-. Aceste elemente formative au valori lexicale concrete și, în plus, sunt încărcate cu seme superlative pe care le transferă cuvantului-suport. In cazul adjetivelor, fenomenul este normal, pentru că adjectivul compus se află in variatție liberă cu adjectivul marcat prin categoria comparației: copil-supradotat = copil foarte dotat.
Tendința actuală a limbii este de a transfera semele superlative și substantivelor la care se atașează prefixoidele. Transferul semantic are loc, dar structurii create nu i se mai poate substitui, în nici un context, structura echivalentă cu morfemul de comparație. Astfel, megashow păstrează ideea de superlativ, dar nu poate fi substituit prin foarte show.
SUPER-, MEGA-, SUPRA-, MACRO-, pe de o parte, și MINI-, MICRO-, pe de altă parte, sunt particule care, fără a schimba semnificația obișnuită a numelui la care se adaugă, o completează prin adjoncție semică [foarte mare] / [bun], [foarte mic]. Prefixoidele superlative marchează intensitatea acțiunii sau a calității exprimate. Limba latină si vechea slavă, ca și limbile romanice și limbile slave moderne, au folosit aceste mijloace de intensificare. In limba română, prefixoidele vechi (ARHI-, PREA-) sunt concurate de cele noi (EXTRA-, HIPER-, ULTRA,- etc.) în scopul exprimării acelorași valențe superlative.
In cele ce urmează, vom prezenta câteva dintre substantivele compuse cu prefixoide în contexte de limba actuală din presa scrisă sau din reclame publicitare.
Dupa criteriul ocurenței și al dispersiei, formațiile cu SUPER- sunt cele mai frecvente în limba actuală. Structurile astfel compuse sunt prezente în contexte foarte variate. In primul rând, sunt foarte frecvente în presă, pentru ca ea reflectă cel mai bine realitatea lingvistică actuală și, mai mult decât atât, influențează, la rândul ei, comportamentul lingvistic al vorbitorilor. Dacă, inițial, prefixoidele aveau caracter cult, științific și circulau în limbajul specializat, mass-media le preferă datorită impactului pe care substantivele gradate îl au asupra vorbitorului. Nu excesul intereseazaă, ci forța indusă de particula care emfatizează. Termenul astfel desemnat atrage atenția asupra sa și traduce într-o manieră lingvistic economică o calitate superlativă
Predilecția pentru prefixoidul SUPER- o demonstrează utilizarea lui în combinații foarte diferite:
„ Toți candidații la președinîie se intrec în a-și exprima dragostea față de super- finanțistul american”. ( D., ian.,2000).
„ După cum spun ziarele americane, a fost o căsătorie demnă de o superproducție holywoodiană.” ( F.A., dec., 2000).
„ Bravo- Supershow 2000, eveniment sponsorizat de Ericson a fost un adevărat superspectacol muzical”. ( U., dec., 2000).
„ Suntem conștienți de puterea Galatei. Nu am uitat Supercupa Europei.” ( N., apr., 2001).
Anunțurile de la mica publicitate „ speculează” astfel de tipare lingvistice pentru a deveni mai atractive: „ Superofertă: De închiriat spațiu comercial: 400mp”.(N., apr.,2001).
Pe lângă exemplele din presa scrisă, trebuie să semnalăm existența compuselor cu prefixoide și în domeniul audio- vizualului. Se difuzează emisiuni ca Superweek-end (R.C.), reclame, spoturi publicitare: „ Prinde superoferta Connex Go!” sau chiar filme cu astfel de titulaturi: Superman, Superwoman, Jesus Christ Superstar. Casetele audio au mențiuni ca: „ Supercompilație pentru superchefuri” și conțin piese de tipul „ Superfemei” (Body & Soul).
Structurile cu prefixoidul SUPER- s-au transformat în veritabile denumiri generice: Supermarket, Supermagazin. Fenomenul este interesant pentru sintagmele Supernova și Supersonic. Sintagmele inițiale erau Super Dacia Nova sau Super Avion Sonic. Prin contiguitatea numelor s-au efectuat un transfer semantic și substantivul a fost anulat. Așa se explică faptul că, din punct de vedere formal, prefixoidul se atașează unor adjective care preiau semnificația substantivelor din construcția inițială, se comportă ca niște
substantive și sunt tratate ca atare: o supernova înseamnă o mașină cu marca respectiva.
Construcțiile cu prefixoidul SUPER- au, din ce în ce mai frecvent, un concurent realizat prin utilizarea lui HIPER-: hipermarket, hipermagazin: „Hipermarket-ul Carrefour – Militari, șoseaua București – Pitești, vă oferă modelul de boiler electric Niagara.” (I., nov.,2002).
„ Carrefour extinde suprafața de vânzare a hipermarketului din Militari. (L., apr.,203).
Varianta grafică HYPER- se justifică prin franceză și demonstrează la nivel grafic, instabilitatea construcției.
Alături de compusele cu SUPER-, apar formații cu prefixoidul SUPRA-, dar construcțiile nu sunt sinonime, dezvoltând construcții paralele, nesustituibile una prin cealaltă.
In DN3, SUPER- este definit ca element prim de compunere savantă cu semnificația: 1. adaugare, adunare, suprapozitie, exces. 2.Care stă deasupra, superior, care trece dincolo, întrece; condiție, poziție superioară. 3. extraordinar, superlativ.
Considerăm că sensul 3 este cel mai frecvent în limba actuală și deci formațiile substantivale recent compuse cu prefixoidul SUPER- au, în primul rând, sensul acesta de superlativ. La rândul lui, SUPRA- este înregistrat în dicționar ca element prim de compunere savantă cu semnificația: 1. deasupra, peste, care se adaugă. 2. supliment, adăugare. 3. care trece peste o limită, exces. 4. transcendent, de dincolo de lumea sensibilă, supranatural. 5. superlativ, foarte, extrordinar.
Suprapunerea unora dintre sensurile celor două elemente se verifică prin posibilitatea substituirii lor în combinațiile în care apar, deci, la nivel sintagamatic: superarbitru/ supraarbitru, superdoză/ supradoză, în care apare identitate referențială și, prin urmare, variatție liberă. In alte contexte
adăugarea prefixoidelor la aceeași bază impune și o modificare de ordin semantic, termenii rezultați trimițând la realități diferite. Astfel, superofertă semnifică oferta de calitate superioară, în timp ce supraoferta este oferta mai avantajoasă, facută eventual în contextul unei licitații. De asemenea, superproducție este producție superioară, din punct de vedere calitativ, în timp ce supraproducție presupune o parte a producției care depașește posibilitațile desfacerii. In general, substantivele din sfera producției economice permit adjoncția celor două elemente de compunere cu modificarea semantică aferentă: superprodus/supraprodus, superprofit/supraprofit, superpreț/ suprapreț etc.. Ambele formații propun o semnificație de superlativ, incluzând semul [ peste masură], dar aceasta superioritate este de ordin calitativ pentru SUPER- și de ordin cantitativ pentru SUPRA-.
MINI- este prefixoidul cu cea mai fracventă ocurență în limbajul actual pentru marcarea unor termeni din planul opus lui SUPER-, SUPRA – și anume acela al miniaturalului. De origine latină, el a pătruns în română prin filieră franceză. Indiferent de substantivul căruia i se adreseaz, MINI- completează semnificația cu semul [mai mic] realizând astfel gradarea la un alt nivel al comparativului de inferioritate: minimarket, minibar, minitest. MINI-, apare în numele unor magazine: Miniprix, Minimall, sau în titlul unor rubrici de revistă: Minicronica mondena (F.), în denumirea unor produse alimentare: minichec, minirulada, minitort de înghețată, minicroissante, a unor mijloace de transport: minibus, minicar, sau în denumirea unor aparate casnice: minicasetofon (de mașină), miniaspirator, minitelevizor etc.. Sfera lexicală a compuselor cu acest prefixoid este, așadar, extrem de largă, iar eterogenitatea semantică a termenilor la care se atașează demonstrează productivitatea lui în limba actuală.
MEGA- este definit în DN3 ca element prim de compunere savantă, având sensul de „ foarte mare”; ( in sistemul metric) „ de un milion de ori” și are în limba română etimon francez. Dacă prefixoidul apare mai ales în terminologia științifică, în presa ultimului deceniu se remarcă o creștere spectaculoasă a productivitații și a circulației sale în contextul tendințelor de internaționalizare căruia i se atașează, transferând semnificația din sistemul metric în sintagme din limbajul obișnuit.
„ Ziarul „The Sun” mai dezvăluie ceva care ne lasă cu gura cascată: megastarul Michael Jackson doarme cu papușile.” ( N., mart.,2001).
„Formația Phoenix, cel mai mare grup rock din România, cu o carieră de 40 de ani, va susține un megaconcert” ( L., apr.,2003).
Utilizarea lui MEGA- are motivații obiective: economie lingvistică, originalitatea expresiei, dar și unele subiective, care țin de pretenția publicistului de a epata sau de tendința de exagerare a relatării. Compusele gazetărești cu MEGA- pot fi denotative, neutre, din punct de vedere stilistic, în discursul jurnalistic informativ și stilistice, expresive, atunci cand apar ca asocieri insolite între baza, eventual argotică, și prefixoidul de origine savantă: megafiță, megașușă.
Nu în ultimul rând, vom analiza semnificația superlativă pe care o au alte două prefixoide: MICRO- și MACRO-. Motivația analizei împreună a celor două elemente de compunere este fapul că ele dau naștere unor construcții perechi: macro- / microeconomie, macro- / microcentrală, macro- / microcosmos, macro- / microelement etc..
De origine grecească, MICRO- este un element prim de compunere savantă care are semnificația‚” microscopic, a milioana parte, mic” și se opune lui MACRO- care este definit în DN3 ca având semnificația „ mare”, „ foarte mare”; MACRO- apare cu precădere în limbajul științific, prezența lui în sintagme din presă fiind destul de rară și eventual receptată ca forțată: macrogașcă, macroșpagă.
„Glade- microspray!” ( P.,apr.,2003).
Pierderea semelor superlative poate interveni atunci când accentul nu mai cade pe ideea de foarte mare sau foarte mic; Aurel Rău își intitulează volumul din 1975 „ Micropoeme și alte poezii”. De asemenea, MICRO- și MACRO- apar în denumirile unor instituții sau filme: Micro Top Trading, Microentreprise Credit Romania, Micronet, Microsistem, Microsoft. Semnificația lui MICRO- nu mai este aceeași, nu se mai leagă de ideea de mic ( nu putem spune ca Microsoft este o firma mică sau puțin semnificativă).
De fapt, utilizarea prefixoidelor ca elemente de compunere a numelor unor firme este o tendință mai largă, devenită chiar clișeizantă: Supercasa Invest, Superfood Company, Super Record, Minihotel Colibri, Minipensiune pentru copii etc..
Strcturile cu prefixoide reprezintă un tipar lexical productiv nu numai în limba roamână. Formații din engleză, adaptate sau preluate ca atare sunt numeroase (supershow, megastar, superbowl). In franceză, de asemenea, SUPER-, MINI- sunt utilizate inclusiv cu valoarea de adjectiv invariabil pe care am semnalat-o. Termeni din italiană, predispuși la includerea printre cuvintele internaționale, apar destul de des în presa românească: supercalcio, supermercato etc..
„ Perechea Simona și Roberto dețin recordul la Superbacio. ( F., aug.,1996).
In limba română, majoritatea construcțiilor sunt calchiate. Tiparul a răspuns, în același timp, unei tendințe a limbii, care a permis apoi crearea unor structuri autohone, expresive.
Grafica construcțiilor, cu sau fără cratimă, este expresia statutului controversat al constituentului, după cum prevalează valoarea de prefixoid sau de adjectiv invariabil. Pe de altă parte, se pune problema gramaticalizării insuficiente, cratima fiind un indiciu al unui fenomen de compunere nefinit sau a unui calc.
Prefixoidele superlative au, așadar, rolul de a reda și a intensifica impresiile produse asupra oamenilor de elemente oarecare. Natura lor concisă și expresivă, posibilitatea evitării perifrazelor sunt explicații ale utilizării lor pe scară largă, în mijlocul mijloacelor lexicale obișnuite de marcare a gradării.
Fenomenul, eminamente lexical, are consecințe importante la nivel sintagmatic, în cadrul grupului nominal, functționând ca mijloc de economie sintactică. Simțit de vorbitori ca structură rigidă, grupul [ substantiv+ adjectiv invariabil postpus] este înlocuit cu formația compusă cu prefixoid. Substantivul preia astfel întreaga semnificație gramaticală a grupului, inclusiv pe aceea a adjectivului evaluativ.
La nivelul comunicării, prefixoidele au o funcție persuasivă, de manipulare prin exagerarea unui eveniment sau fenomen sau prin sugerarea depașirii limitelor ( superioare sau inferioare) normale.
Nevoia de expresivitate, de exprimre a unor stări afective și de marcare a unui termen cu semnificație completabilă a impus în presa postdecembristă acest procedeu de compunere. Rezistența termenilor este, desigur, relativă, pentru că ei răspund unei realități spontane și unei cerințe de expresivitate deosebită. Atașarea prefixoidelor cu valoare superlativă la bază substantivale rămâne însă un argument care susține ipoteza extinderii categoriei gradării la substantiv. Este un mod de a insista asupra unei calități din rațiuni strict gazetărești (pentru ca reclama să fie mai atractivă) și, în același timp, un exemplu de dinamică lexicală demn de luat în seamă.
Compusele cu sufixoide sunt mult mai numeroase: muscacid, imnologie, robotologie, transplantologie, vikingofil.
Dintre cele având conotații peiorative reținem: sursolog(ie), tracomanie, patalamomanie, secretomanie.
Compusele prin abreviere – prezente in DCR2 sub forma siglelor și a acronimelor ( terminologia este preluată din franceză) – sunt creații ale limbii scrise ( proprii limbajului comercial și celui politico- administrativ), care pot fi preluate și în limba vorbită, datorită economiei de limbaj pe care o realizează.
In română, procedeul s-a dezvoltat mai ales după al doilea război mondial, sub influențe străine (franceză, engleză, rusă), astfel încât în limba actuală circulă un număr de compuse prin abreviere mult mai mare decât cel înregistrat în DCR2. In majoritate, acestea au apărut în presa postdecembristă.
Acronimele (compuse create din silabe sau fragmente de cuvânt) sunt:
nume proprii de întreprinderi: Frigocom ( frig+com[erț]); Oltcit (Olt[enia]), Confex (conf[ecții pentru comerțul] ex[terior], Colorom (color+rom[ânesc]).
Dintre acronimele apărute după 1990 menționăm: Agromec, Asirom, Petromin, Romavia, Romsilva, Romtelecom.
nume comune desemnând produse comerciale: cico (ci[tric]co[la]); mentovit (ment[ă]+vit[amină]); sintonic (sin[tetic]tonic); supco (sup[ă]co[ncentrat]).
Siglele (compuse formate din literele inițiale ale unui grup sintactic mai mult sau mai puțin stabil) reprezintă:
nume poprii de partide, asociații, instituții: PNL, PNTCD, CDR, LADO, SRI, USLA,
nume comune: PFL, PNA, SRL, TAB.
Dintre siglele calchiate care s-au impus – prin intermediul presei – menționăm TVA (după fr. Taxe a valeur ajoutee) și OZN (după engl. Unidentified flying objects).
Deși procedeul trunchierii (fr. Troncation, abregement) nu este specific românei, DCR2 înregistrează un numar relativ mare de formații trunchiate
care circulă în limba actuală. Cauzele apariției lor sunt: avantajul scurtimii și al expresivității, dorința de originalitate ( mai ales în cazul argoului) și influențele străine.
Trunchierile din limbajul presei reproduc un model foarte productiv în franceza actualâ, constând în detașarea prefixoidelor din compuse de tip „ savant”. Ulterior, unele dintre falsele prefixe sunt utilizate ca adjective invariabile sau – prin schimbarea categoriei gramaticale- ca substantive. Dintre trunchierile cu circulație internațională menționăm: afro, dico, homo[sexual], mini[jupe], midi, maxi, micro[raion], moto, porno, reto, video.
Dintre „creațiile” românești putem uita trunchierile apărute în limba vorbită (cas[etofon], mag[netofon], secu[ritate]) sau în argoul adolescenților (bac[alaureat], dirig[inte], mate[matică], prof[esor], nașpa[rliu]).
Funcționalitatea abrevierilor este apreciată diferit din perspectiva obiectivelor urmărite în procesul de comunicare de către specialiști, gazetari sau lingviști.
Productivitatea în continuă creștere a compunerii prin abreviere și tendința de răspândire a unora dintre formațiile de acest tip din limbajul literar standard (prin intermediul mass- media) ilustrează capacitatea limbii române de a adopta și dezvolta în mod specific un procedeu internațional de formare a cuvintelor.
Cu alte cuvinte, în limba actuală, abrevierile reprezintă un tip de compuse „ la modă”, a căror necesitate nu mai trebuie argumentată. Rămâne ca lucrările normative și cele lexicografice să le acorde locul cuvenit.
IV. IMBOGĂȚIREA SEMANTICĂ A VOCABULARULUI ROMÂNESC ACTUAL
1.EXTINDERI SEMANTICE
Intre procedeele interne de îmbogățire a lexicului, mutațiile semantice- desemnate generic prin sintagma dinamica sensului- ocupă o poziție aparte.
Creșterea ponderii acestui procedeu a fost semnalată și investigată într-o serie de studii consacrate evoluțiilor semantice din presa postdecembristă.
Extinderile de sens- înregistrate de neologisme, în general, și de termenii specializați, îndeosebi, au loc în urma schimbării domeniului de referință. In plan paradigmatic, noile sensuri presupun păstrarea „ nucleului semantic”și neglijarea unor seme periferice din definiția de dicționar; în plan sintagmatic, sunt înlăturate restricții contextual- stilistice asociate sensului inițial, ceea ce lărgește considerabil gama combinațiilor admisibile.
Frecvent, exinderile de sens afectează verbe neologice, împrumutate din franceză ca termeni specializați, monosemantici (a debuta, a demara, a obtura, a penetra, a stopa). Noile sensuri, înregistrate în majoritate în DCR2 sunt prezente în presa actuală cu o frecvență extrem de ridicată, amenințând să elimine din uz sinonimele din fondul principal lexical ale verbelor respective.
De exemplu, verbul a incepe a fost aproape complet înlăturat din limbajul mass-media prin utilizarea abuzivă a cvasisinonimelor sale a debuta și a demara. Imprumutate inițial din franceză cu sensul „ a-și face debutul pe scenă, într-o actvitate etc.; a începe o carieră într-o profesiune artistică, literară”, verbul a debuta a cunoscut o impresionantă extindere a sensului și a compatibilităților contextuale.
Prezentăm, în continuare, o listă de cuvinte care circulă în presa actuală cu sensuri extinse, neînregistrate in dicționare.
Algoritm (termen utilizat în matematică și în logică) figurează în DN3 (p.47) cu sensul „ ansamblu de reguli și operatori pentru efectuarea unui sistem de operții într-o ordine dată în vederea rezolvării unor probleme de un anumit tip”.
Termenul a fost preluat în limbajul politic, unde s-a impus rapid (în absența altui termen monosemantic) pentru a desemna „ sistemul de împarțire a funcțiilor de conducere în cadrul unei coaliții, proporțional cu ponderea fiecărui partid participant”: „ Una dintre ultimele redute rămase necucerite de coaliția la putere, Curtea de conturi, este pe cale să intre iîn hora negocierilor politice pe bază de algoritm” (A., 17.02.1999,p.5). Extinderea de sens se constată și în cazul adjectivului („ politica algoritmică”, A. 24.02.1999,p. 7) și al substantivului, derivat abstract al unui presupus verb a algoritmiza: „ Algoritmizarea ultimei instituții,încă neatinse de acest microb, Curtea de Conturi, este pe punctul de a deveni oficială” (A., 3.03.1999, p.6).
Asanare, consemnat frecvent în presa postdecembristă cu sensul „ îmbunătățiri, redresare”, a continuat să-și extindă aria de utilizare. Pe lângă sintagmele deja consacrate „ asanare economică” si „ asanare morală”, termenul figureazaă într-un context economico-financiar unde apare ca un cvasisinonim al substantivului curățare: „[…] asanarea Bancorex și a altor bănci-pivot de care depinde sănătatea întregului sistem. O astfel de operațiune
implică curățarea băncilor în cauză de portofoliile putrede și capitalizarea lor” (A., 24.02.1999,p.1).
A coabita are sensul „ a locui împreună, în aceeași casă; a conviețui”. In domeniul politic, el se utilizează încă dinainte de 1989 cu referire la partide de orientari diferite, asociate într-o coaliție: „ La o săptămână dupaă semnarea protocolului de funcționare a coaliției, când pacea, fie ea și temporară, coborâse între rivalii nevoiți să coabiteze, injuriile, acuzele, prezumțiile de vinovăție s-au bulucit la gura lui B.” (A, 14.02.1998,p.1).
A nominaliza, înregistrat in DN3 (p. 734) cu sensul „a indica, a denumi, a specifica pe nume ( un produs)” și în DCR2 (p. 166) cu sensul ‚ a propune ( pentru un premiu)”, a devenit, prin extensie semantică, sinonim cu a numi și a desemna: „ Parlamentarii au purces la treabă și au început să-și nominalizeze favoriții pentru cele 22 de locuri libere”; „actualul președinte, I.B.,nominalizat de PUNR” (A.3.03.1999,p.6).
Palier (termen-tehnic, cu sensuri în domeniul rutier, al construcțiilor și al aviației) și-a dezvoltat, prin extensie semantică, cu sens abstract, întâlnit în limbajul social-politic: „55% dintre românii de la oraș cred că parlamentarii nu țin seama deloc de opinia electoratului atunci când iau decizii, dar la fel de amendate sunt și celelalte paliere ale puterii: președintele României- 42%, premierul-10%( A, 8.03.1999,p.2).
Segment, înregistrat în DN3 (p.973) exclusiv ca termen tehnico-științific, și-a extins semnificația, pornind de la cele două sensuri consacrate în geometrie) „parte, porțiune a unei figuri”; „porțiune dintr-o dreaptă marginită de douaă puncte”) devenind un termen „la modă”, utilizat în contexte variate: economic („segmente importante ale industriei naționale” – D, 31.10.1991, p.1; „ segment al vânzărilor” – CR,5.08.1993; „segmentul demografic cel mai vulnerabil față de droguri” – A.22.12.1998,p. 10), cultural
(„segmentul de public specialist” – A.3.02.1999,p.6; „segment de telespectatori”, „segmentul de știri[îin programul TV]”, A, 2.09.1999,p.4).
La respectiva extindere de sens a termenului din română, au putut contribui sși echivalentele sale din franceză și engleză.
2.UTILIZAREA TERMENILOR ȘTIINȚIFICI ȘI TEHNICI IN ALTE CONTEXTE DECÂT CELE OBIȘNUITE
„ Neologia stilistică” se manifestă prin: metaforă, metonimie, antonomazaă și modificări de conotații.
Metafora reprezintă principala modalitate prin care apar iîn presă sensuri noi. In momentul apariției lor, sensurile noi se încadrează în categoria metaforelor ornamentale (stilistice), care urmăresc precizarea ideii. In aceasta fază, noua semnificație (metaforică) este semnalată cititorului prin ghilimele: „Ridicarea pragului electoral – o masură de „salubrizare” politică.” ( D,29.07.1995.p.1).
Principalele tipuri de conotații prezente în cazul metaforelor din presa actualaă sunt cele sociale, morale și afective.
Deși apar ca metafore individuale, ele au tendința de a se lexicaliza rapid, intrând în inventarul limbajului publicistic, unde își reduc expresivitatea prin utilizarea frecventaă, devenind simple clișee. In asemenea situații se află astăzi sintagme ca: „acutizarea conflictului”, „colaps economic”, „cosmetizarea realității”, „dezamorsarea tensiunilor”, „ manipularea electoratului” etc.
„ Metaforizarea termenilor specializați apare, în presa postdecembristă, drept cea mai productivă modalitate de îmbogățire semantică.
Preferința pentru utilizarea termenilor științifici și tehnici cu sensuri figurate, în îmbinari frazeologice cu valoare metaforică, este semnalată încă de la mijlocul secolului trecut în contexte precum: „un atom strein în țirculația limbii”, „fizionomia câmpului de razboi”, „autopsia istoriei naționale”, „ pulsul vieții noastre economice”, „ magnetul câștigului material”.
Utilizați în alte domenii referențiale (contexte) decât cele obișnuite, termenii specializați (proveniți, cu precădere, din limbajul tehnico-științific, medical și economic- financiar) iși pierd caracterul monosemantic, dezvoltând sensuri noi, metaforice.
Termenii științifici metaforizați provin, cu precădere din științe având ca obiect de studiu natura.
Din seismologie, în afara sensului figurat al termenului seism („zguduire socială de mari proportții) atestat în sintagma „seisme protestatare”, înregistrăm și alți termeni utilizați în presă cu sensuri metaforice:
-epicentru- a capătat sensul figurat „ punct fierbinte al unui conflict”: „ După cutremurul din Vrancea, epicentrul ciocnirilor în PNȚCD se mută în Vâlcea”.(A.15.08.1995,p.2);
-tectonică- a dezvoltat un sens metaforic. Ca substantiv, apare în sintagma „tectonica politică” (A. 9.02.1994,p.1) iar ca adjectiv, într-o colocație consacrată în geologie, căreia i se evidențiază sensul figurat într-un context metaforic: „Una din plăcile tectonice pe care se sprijină societatea este împinsă într-o direcție necunoscută, fără a se face nici o prognoză asupra cutremurelor care se pot produce”. ( A, 10.02.1999,p.1);
– falee- apare cu sens metaforic într-un context politic referitor la relațiile dintre Romănia și Republica Moldova („Se adâncește falia de la
Prut”- A.23.07.1994.p.2), ca și context financiar ( „această falie între piața valutară și cea de capital poate fi explicată prin fapul că investitorii care-și pun banii în acțiuni sunt tot mai puțini”.(A.18.03.1999,p.5).
Din domeniul biologiei, au dezvoltat valori metaforice termeni care desemnează animale, fosile, de mari dimensiuni. Dintre acestea, singurul înregistrat cu sens figurat în DN3(p. 600) este mamut ( „lucrare, edificiu, construcție, întreprindere, organizație de proporții foarte mari , colos”). „ Mamutii industriali blochează și asiguraările sociale” (A. 8.09.1993,p.4).
Tot prin analogie cu mamut se explică sensurile metaforice peiorative dezvoltate de termenii dinozaur și mastodont.
Dinozaur este folosit în contexte politice pentru a desemna persoane, formațiuni sau regimuri anacronice, depășite de istorie. „Un electorat ce votase schimbarea nu putea accepta multă vreme un alt „dinozaur” într-unul din posturile cheie ale cabinetului”.(A, 13.0.1999,p.9); „dinozaurii politici ai istoriei ( Musolini, Hitler),” ( A,6.09.993,p.2); „ D.P. a remarcat, în treacăt, că CDR este un dinozaur care nu poate să ia decizii importante”. (A. 30.06.1994, p.2).
In același mod, mastodont este folosit cu sens metaforic, peiorativ, în domeniul politic și în cel administrativ, unde semnifică „organizație sau instituție anacronică, de mari dimensiuni, cu funcționare greoaie”. „mastodont politic [coalițiaCDR](D.3.04.994,p.4); „mastodont sindical[confederatie]” (A, 15.07.199,p.3); „ mastodontul TVR”( A,9.07.1998,p.2).
Prin analogie cu semul figurat al termenului rechin („om lipsit de scrupule, hrăpăreț, lacom”- DN3, p.908), a apărut un sens metaforic cvasisinonim al termenului șacal. In sintagma „șacalii privatizării” (RM.28.04.1995, p.1) semul diferențiator, pe care se bazează pocesul de metaforizare este „ care se hrănește cu hoituri” (cf.DN3, p.1049).
Din domeniul tehnic putem aminti următorii termeni specializați folosiți în contexte social-politice și economice.
Alchimie apare cu un sens figurat neînregistrat în dicționarele romănești, dar apropiat de cel atestat în franceză („complex de reacții și de transformări, având o componentă misterioasă, ocultă”- PL, p.52) în context politic ( „Printr-o alchimie tipică Balcanilor, albanezii din Kosovo au răbufnit odată cu tulburările din Albania”- A 19.03.1991, p.1) și eonomic („In alchimia banilor murdari sunt în joc milioane de lei și plicuri în valută” A.28.08.1993, p.1).
Baraj, prezent în Dex (p.73) cu sensuri specializate în construcții, în domeniul militar și în sport, a dezvoltat, în context economic, un sens metaforic, pornind de la nucleul semic „ ceea ce constituie o piedică”. Sensul figurat este potențat de prezența celui propriu în același context: „ Barajul pus de buget în calea economiei de piața este mai tare ca barajul de la Costești” (A.11.02.1999 ,p.2).
Buldozer- apare cu sensul metaforic conotat negativ „instrument de distrugere” într-un context referitor la legislație: „Dl. Vacaroiu demolează industria hotelieră cu buldozerul numit HG (hotărâre de guvern) 500”. (A.24.02.199.p.1).
Terminologia militară (in sens larg) a furnizat presei mai multe cuvinte apte de a dezvolta sensurile figurate.
Bombă apare cu sens metaforic care păstrează din definiția din dicționar nucleul semic „îcărcătură explozivă, incendiară”: „E.C. periclitează șansele Convenției cu bomba minarhică”.(A. 21.08.1996,p.1) „[Situația din Kosovo] poate fi o bombă care să amorseze noi războaie”.(A.19.02.1999,p.1).
Bumerang apare cu sens metaforic care păstrează din definiția inclusă în DN3 (p.162) semele „armă” și „care, aruncată, revine singură la locul de pornire”. „Pepsi-Cola-victima unui incredibil bumerang publicitar”
(A.16.08.1993, p.8). „Intervenția SUA în nordul Irakului – un bumerang electoral”. ( A.11.09.199, .p.7).
Dinamită- dezvoltă un sens metaforic, bazat pe semul „exploziv detonant” din definiția de dicționar, în contextele următoare: „declanșarea dinamitei stradale” (EM, nr.16, 1993, p.5); „Revendicările nu pot dinamita democrația”.( A.14.08.1993, p.2).
Gherilă („război de hărțuială sau luptă de ambuscadă dusă de partizani sau de trupe regulate -DN3, p.493) a dezvoltat un sens metaforic într-un titlu de editorial: „Gherilă politică împotriva României” (A, 1.07.1995, p.1).
Terminoligia medicală reprezintă, după 1989, principala sursă de metafore publicistice, utilizate în contexte social-politice și economice.
„ Atracția” pe care o exercită termenii din această categorie asupra jurnaliștilor din presa actuală se poate explica prin prestigiul social de care se bucură medicina și cei care o profesează, precum și impactul emoțional pe care îl exercită asupra receptorului- cititor analogia realizată între organismul uman și cel social.
Anemie, cu sensul generic „ stare de slăbiciune”, înregistrat anterior în domeniul politic („anemia democrației”) și-a lărgit sfera utilizărilor contextuale, incluzând și domeniul financiar – bancar, așa cum rezultă din urmatoarele titluri:„Anemia fără leac a monedei naționale”. (A. 18.01.996, p.5). „Anemia concurenței pe piața bancară”. (A. 29.06.1998, p.5).
Bacil apare cu sensul generic „agent patogen” prin analogie cu sensul figurat al substantivului virus: „bacili otrăvitori ahtiați a devora silueta încă fragilă a libertății”. ( D,31.07.1993, p.2).
Colaps, atestat cu mare frecvență în sintagma „colaps economic”, apare cu același sens metaforic ( „prăbușire, cădere”) și în alte contexte: „Reîntâlnirea cu valorile artei românești după colapsul spiritual din
decembrie’89 ține de miracol”. (A.4.o3.1995, p.3); „Romania, din nou sub spectrul colapsului energetic” ( A.23.08.1996, p.6).
Radiografie figurează în contexte social-politice și economice cu un sens metaforic generic („fotografie, imagine(=analiza) de profunzime”), rezultat din media semantică a valorilor consumate în DN3 (p.898): „o veritabila radiografie a situației economice și sociale actuale” (D,21.12.1993, p.1); „radiografia unei escrocherii de sute de milioane” (A,8.04.1994, p.1); „greva- o radiografie necruțătoare a stării organizațiilor studențești’ ( A.16.1.1999, p.8).
Terminologia sportivă, ca sursă de metafore publicistice, a fost, de regulă, ignorată de cei care au studiat dinamica lexicului actual reflectată în presă. Transferatți în alte contexte (politic, social, economic), termenii sportivi sunt supuși aceluiași proces de lărgire a sensului și de metaforizare.
O primă caregorie include termeni și expresii sportive de uz general (nespecializat) pentru o anumită ramură sportivă).
Fault („ infracțiune constând în împiedicarea unui adversar de a acționa în câmpul de joc- DN3, p.439) apare ca sens metaforic- preluat, probabil din limbajul familiar- în sintagma „faulturi democratice”, explicată în context după cum urmează: „Pe plan local, UDMR contrează PL’93”. ( A.25.06.1994, p.2).
A fenta ( „ a face o mișcare menită să-l deruteze pe adversar” – DN3, p.443) este utilizat cu un sens figurat atestat în limbajul familiar ( „ a înșela, a păcăli” –DALR, p.82), într-un context cu caracter juridic: „Amețiți de profiluri uriașe, comercianții de alcool fentează legea”. ( A. 14.02.1996, p.5).
Numeroase expresii din terminologia sportivă includ cuvântul „ minge” (cu sensul figurat „ răspundere”, „sarcină”, „capacitate de soluționare a unei probleme”). Ele sunt utilizate cu sens metaforic în contexte politice: „In problema prezentării raportului de activitate, SRI pasează mingea”
(EZ,3.06.1993, p.4): „In meciul dintre revoluționari și Primaria capitalei, mingea a căzut în terenul Guvernului” (EZ, 25.11.1993, p.2); „Mingea sindicatelor- bătută pe terenul politicii” ( A. 18.08.1994, p.1); „In final, s-a mai aflat ca mingea este în terenul lui Radu Vasile”. ( A.7.12.1998,p.16).
Din terminologiile proprii anumitor sporturi, reținem, ca surse ale metaforelor publicistice fotbalul, boxul, șahul, schiul.
Sintagmele cartonaș galben și cartonaș roșu apar cu sensul „ pedeapsă, sancțiune”, atât în context politic („Cartonaș galben pentru moțiunea de a cenzura” -A.7.06.1997, p.1), cât și în titlul unei știri cu caracter internațional („In scandalul hașișului, Interpolul flutura cartonașul rosu” A.31.08.1993,p.1)
Lanternă roșie (expresie referitoare la o echipă aflată în coada clasamentului, candidată la retrogradare) apare în context politic cu sensul de „codaș în competiția pentru intregarea europeană”: „Din ianuarie 1990, România a deținut neîntrerupt lanterna roșie, în timp ce pentru primele locuri au concurat umăr la umăr Ungaria și Polonia”(A23.07.1994.p.1).
Upercut („lovitura la box care se aplică de jos în sus, plasându-se sub baăbie și la abdomen”, DN3, p.1124) apare cu sens figurat în contexte cu caracter politic: ”Guvernul a tras un upercut devastator în barba presei” (A.24.07.1993, p.6); „Democrația primește un nou upercut, de data asta în falca justiției”. ( A.16.11.1993, p.1).
Expresia a ține în șah este utilizată figurat cu sensul „ a ține în tensiune” (cf. DEX, p.920): „Sârbii țin în șah aviația NATO”. ( A. 28.11.1994, p.5).
Termenii metaforizați proveniți din sfera culturii sunt puțin numeroși, dar frecvent utilizați. Ce înregistrați aici, cu o singură excepție, asociază noului sens conotații contextuale de tip peiorativ sau ironic.
Carnaval si circ apar in contexte politice, păstrând din definiția de dicționar semul „spectacol (de tip popular)”, căruia i se adaugă o conotație
peiorativă („de proastă calitate”) implicită sau explicită: „carnaval parlamentar” (A.8.09.1993, p.3); „circ politic” („Iar națiunea privește la circul politic al puterii, la numerale ordinare de jonglerie tip alba-neagra și așteptă alegerile viitoare”- EM, nr.31,1994, p.4).
Scenariu dezvoltă un sens figurat „politizat”: „Totuși, în acest scenariu politic, o piesă nu se potrivește deloc” (A. 25.03.1999, p.2).
Spectacol și sinonimul său, anglicismul show, dobândesc sensuri figurate, conotate ironic (care evocă expresia colocvială a se da in spectacol, consemnată în DN3, p.1009): „ Vacanța va pune capăt și show-ului politic de pe culoarele Parlamentului” (A. 7.07.1994, p.2); „Este din ce în ce mai sigur ca disribuția spectacolului electoral viitor va fi cu totul alta decât cea din’96 (A. 21.03.1999, p.1).
Din terminologia economică și financiar-bancară am înregistrat un numar redus de termeni cu utilizări metaforice.
Bursă a căpătat în domeniul politic un sens metaforic care păstrează din definiția de dicționar nucleul semic referitor la „ negocierea unor valori foarte căutate”: „Reconversia discursului sau chiar cea ideologică nu unt singurele mișcări speculative de la bursa politică”(A,22.03.1999,p.1).
Inflație apare în context politic cu sensul „cantitate exagerată, exces”, asociat cu o conotație peiorativă care sugerează ideea de „valoare discutabilă, indoielnică”: „Inflație de proiecte legislative la Camera Deputaților” (EZ, 12.11.1992, p.4).
Piața, cu accepția sa din domeniul economic (cf.DEX, p.685) și din cel financiar, este transpus în context politic, unde dezvoltă un sens figurat, cu conotații ironice: „ Dacă de teama unor fracturi electorale vor fi abandonate reformele (în special cele economice), speculațiile de pe piața politică, oricât de dibace ar fi, vor conduce spre un faliment general”.(A. 22.03.1999, p.1).
3.ASPECTE ALE INFLUENȚEI ENGLEZEI IN ROMÂNA ACTUALĂ
Influența engleză asupra limbii române nu este o noutate a perioadei actuale, de după 1989, dar am putea spune că, după această dată, numărul anglicismelor care au invadat limba română continuă să crească într-un ritm accelerat.
Influența engleză are o vechime de peste un secol și jumătate, timp în care s-a exercitat la început mai puțin direct și mai mult prin intermediul altor limbi, în special franceza.
Influența engleză nu este un fenomen în sine negativ, nu are de ce să fie considerată mai periculoasă decât alte influențe străine care s-au exercitat și se exercită încă asupra limbii noastre (ex. franțuzismele: „a achiesa, a antama, a efasa, a ranforsa”, care sunt la fel de „ străine” ca și anglicismele de ultima oră). Este drept că spre deosebire de franceză și de italiană, dar nu și de greacă sau de limbile slave- limba engleză aparține altei familii de limbi decât româna și, de aceea, împrumuturile din ea pot pune mai multe probleme de acceptare și de adaptare.
In mod paradoxal, poate, periolul reprezentat de influența engleză actuală vine din faptul că ea se produce prin oameni culți și că la nivelul limbii literare funcționeaza factori care împiedică sau măcar încetinesc românizarea împrumuturilor, menținute de lucrările normative în forma străină. Cuvintele/variantele criticate și marginalizate, limitate, în general, la stiluri neliterare, de tipul bișnită (<business), blugi (< blue-jeans), ciungă (<engl.chewing-gum), gref (<engl.grapefruit), hotog (<engl.hot-dog) demonstreazaă că fără frâna lucrărilor normative și a cunoscătorilor limbii
engleze anglicismele recente s-ar adapta la limba română la fel de ușor ca împrumuturile din alte straturi etimologice și că anglicismele mai vechi, de tipul: budinca (< pudding), clovn (< clown), docar (< dog-cart), fotbal (< football), hent (< hands), trening (< training).
Prin anglicism sau englezism se înțelege o unitate lingvistică (nu numai cuvânt, ci și expresie frazeologică, sens sau construcție gramaticală) și chiar tip de pronunțare sau/si de scriere (inclusiv de punctuație) de origine engleză, indiferent de varietatea teritorială a englezei, deci inclusiv din engleza americană, nu doar din cea britanică.
Deși în bibliografia românească referitoare la problema în discuție se operează, de regulă, cu trei categorii de termeni (împrumuturi propriu-zise; anglicisme și americanisme, xenisme), realitatea lingvistică actuală nu permite o delimitare precisă între anglicisme/americanisme (cuvinte în curs de asimilare) și xenisme (cuvinte neadaptate, numite și barbarisme, cuvinte aloglote sau străinisme ori, pur și simplu, cuvinte străine).
Pentru acordarea statutului de anglicism, importantă e distincția- asupra căreia insistă Theodor Hristea – între anglicismele veritabile (cu etimologie unică sau multiplă) și cele false – pseudoanglicisme -, create în alte limbi, în speță franceză, ca și cum ar fi cuvinte englezești (de exemplu: tenisman sau golaveraj, cărora în engleză le corespund alte cuvinte).
Dacă de multe ori anglicismele au etimologie multiplă, mai ales anglo-franceză, cateodată se constată o concurență între cele două surse la cuvinte înrudite (dublete summit< engleză și sommet< franceză) sau neînrudite (sinonimele computer< engleză și ordinateur< franceză); în ambele cazuri menționate franceza a pierdut.
Misterul etimologic este și mai mare la unele formaîii hibride, din sfera limbajului comercial, în care un anglicism este combinat cu un cuvânt de altă origine, de exemplu germană: compusul PC-Tish „masă pentru calculatorul
personal” sau denumirea produsului Kinder-surprise, a cărui reclamă o auzim la televizor citită [kindar sur’praiz]. Nu se știe în ce limbă este firma internațională Pizza-hut, în care nu se știe dacă termenul al doilea este engl. Hut „cabană” sau germ. Hut „ pălărie”, desenul din emblemă fiind el insuși ambiguu. Alte exemple ar fi: Mega-Vision, Mega-image.
Formații hibride se realizează nu numai prin cuvinte din două limbi străine, ci și prin combinarea unui cuvânt străin (în speță englezesc) cu unul românesc. Exemple: Bankcoop, Credit Bank, Bancpost, Columna Bank.
Una dintre porțile de intrare ale anglicismelor în limba română este presa, care reprezintă un important factor cultural- educativ. Prin larga sa audiență, prin autoritatea cuvântului tipărit sau rostit la microfon, presa poate contribui pe de o parte la „educarea lingvistică” a publicului, iar pe de altă parte la îmbogatțirea, diversificarea și internaționalizarea lexicului limbii literare. Rolul presei în apariția și difuzarea inovațiilor lexicale este pus în evidență, de un dicționar al limbii engleze utilizate în emisiunile postului BBC World Service în ultimii ani.
Anglicismele care apar în presa actuală pot fi încadrate în una din cele doua categorii de împrumuturi stabilite de Sextil Pușcariu („necesare”vs.” de lux”).
Imprumuturile „necesare” sunt cuvinte sau unități frazeologice care nu au corespondent românesc sau care prezintă anumite avantaje în raport cu termenul autohton (precizie, brevilocvență, expresivitate, circulație internațională).
Datorită complexității discursului publicistic, caracterizat prin împletirea funcțiilor referențială (informativă), conativă (persuasivă) și expresivă, anglicismele „necesare” pot fi motivate denotativ sau stilistic (conotativ).
Categoria anglicismelor denotative cuprinde, în general, termeni de specialitate care nu au echivalente românești, deoarece denumesc realități aparute recent în diverse domenii ale culturii materiale și spirituale. Printre avantajele utilizării acestor termeni se înscriu: precizia sensului, scurtimea și simplitatea structurii (cf. Mass-media față de mijloace de comunicare în masă), precum și caracterul lor internațional, care facilitează schimbul de informații și tehnologii între specialiști.
Dintre anglicismele înregistrate în DN3 cu mențiunea „rar”, au cunoscut o evidentă creștere a frecvenței (nu numai în presă , ci și în limbajul standard curent) hobby, lider, snack-bar, la care mai adăugăm alte anglicisme fără precizarea amintită, aceste cuvinte aparținând, în majoritate, unor terminologii specializate, cum ar fi economică (business, manager, management, marketing, sponsor), artistică (best-seller, fan, muzical pentru musical, show, story, thriller, top,western), tehnico-stiințifică (cameraman, computer, flash, stres), dar includ și termeni uzuali ca job,shop, week-end etc. Dintre anglicismele absente în DN3, dar înregistrate în DCR1, și-au sporit frecvența și circulația broker, disk-jokey, hit, juice, team, workshop.
In presa actuală circulă numeoase anglicisme denotative care nu figurează în dicționarele românești de neologisme sau ale căror definiții nu (mai) corespund sensului actual. Majoritatea aparțin unor terminologii, dar prezența lor în presă este o dovada a faptului că au depășit granițele strictei specializări, tinzând să pătrundă în varianta standard a limbii.
Menționăm câțiva termeni care apar în diferite terminologii: economică, financiară, comercială, a profesorilor, tehnică, din domeniul comunicațiilor și presei, din domeniul învătământului etc.: baby-sitter (îngrijitor de copii), broker și dealer (intermediar), drive-in (cinematograf în aer liber, în care se intră cu mașina), duty-free, non-profit, rating, voucher, airbag, hard and soft, lap-top, a scana, site, walkman, clip, hot line,
curriculum, master, rafting, skateboard, snow-board, body, Fan club, Grill, stick, top, stripper.
Imprumuturile stilistice reprezintă o categorie mai bogată și mai eterogenă decât cele denotative. Nota lor distinctivă este prezența „conotațiilor străine”, care le asigură expresivitatea în raport cu posibilele echivalente românești.
Inainte de 1989, asemenea termeni aveau un pronunțat caracter livresc, utilizarea lor fiind limitată la literatura de călătorii, la cărți sau periodice specializate (din domenii precum cinematografia, muzica, sportul).
In presa postdecembristă, anglicismele stilistice au cunoscut o evidentă creștere cantitativă și o extindere a sferei de utilizare în domeniile politic, social, economic, comercial, pătrunzând chiar în limbajul curent (în varianta sa familiară, colocvială).
Intrucât anglicismele de acest tip sunt utilizate întotdeauna deliberat (cu intenție expresivă, evocatoare, ironică, etc.) cititorul este de regulă avertizat asupra caracterului străin al termenilor prin mărci specifice inserate în text, cel mai adesea prin ghilimele și prin asocierea lui în context cu echivalentul românesc: „un fermier bogat, un rancher” „A fost o vreme când la modă erau filmele cu spargeri („ hold-up movies”).
Anglicismele stilistice se pot grupa în mai multe categorii, în funcție de motivația utilizării lor. Astfel, cu ajutorul unor anglicisme se evocă „ culoarea locală”, sugerând un anumit mediu geografic, social sau cultural: „ Există în Occident procedeul ca, o personalitate a vieții publice să-și scrie memoriile împreună cu un shadow-writer (scriitor din umbră)”. „ Mulți s-au înghesuit în pub-urile [„berariile”] situate în…”.
Intre împrumuturile stilistice se înscriu și anglicismele frecvent întâlnite în varianta colocvială a limbii, de unde le preia și presa.
Dintre împrumuturile mai vechi menționez substantivele boss, high-life (hailaif) și speach (spici), adjectivele sexy, ok, full, party precum și o serie de frazeologisme ( first class, no comment, top secret).
Anglicismele „de lux” reprezintă împrumuturi inutile și, în unele cazuri, chiar dăunătoare. Intrucât asemenea termeni nu fac decât să dubleze cuvinte (sau unități frazeologice) românești, fără a aduce informații suplimentare, ei constituie manifestări tipice de anglomanie, putând fi încadrați în categoria așa-numitelor „ cultisme”.
Prezentăm câteva anglicisme „ de lux” din diferite domenii: advertising „publicitate”, agreement „ acord [financiar, comercial]” marketing manager „ director comercial”, nurse „ asistentă medicală”, showroom „magazin- expoziție”, shop, shopping, market, training „pregătire, instruire profesională”, item „ întrebare, punct dintr-un test”.
O tipică manifestare de anglomanie este abundența anglicismelor incluse în titulatura unor rubrici din presă („ Star News”, „Week-end polițienesc”, „ Musica Fan Club”, „ Top fashion”, „Party-Time”, emisiuni de radio și televiziune ( „Top Star’95’, „ Pro fashion”, „Party-Time”, „Zodia Vip”, „Pet Shop”).
Tendința generală a limbii literare actuale este de a păstra împrumuturile din engleză într-o forma cât mai apropiată de limba-scrisă.
Anglicismele din categoria împrumuturilor „stilistice”(conotative) își păstrează aspectul din limba de origine ca o condiție a forței lor de sugestie și evocare.
Termenii din limbajul comercial și publicitar, cei legați de mod, sport etc., se păstrează neadaptați deoarece prestigiul și sonoritatea cuvântului englezesc constituie, de regulă, unicul atu al prezenței lor în limbă.
Revenirea la ortografia etimologică în cazul unor împrumuturi vechi, perfect asimilate sub aspect fonetic și grafic, este o manifestare de snobism lingvistic (finish, match, clown, interview, leader).
In ceea ce privește pronunțarea anglicismelor, semnalăm o tendință, acea care se referă la modificările de accent care se petrec cu ușurință în cazul omografelor: top-model, non-profit, sex-symbol.
In ceea ce privește normele morfologice, dificultățile de adaptare a anglicismelor la sistemul flexionar românesc se explică prin apartenența englezei și a românei la familii de limbi diferite.
Sub aspectul genului, dintre cele trei criterii implicate în procesul de atribuire a genului gramatical (etimologic, semantic, formal), cea mai mare pondere revine, în româna actuală, ultimului. Conform acestui criteriu (respectiv desinenței), majoritatea anglicismelor care desemnează inanimate se încadrează în categoria neutrului românesc (cu pluralul în -uri): un briefing, CD-ul, hot-line-ul, lobby-ul, un Show-Room, week-end-ul.
Printre puținele excepții pot fi menționate inanimate care se încadrează – conform criteriului semantic- la genul feminin sau masculin (prin analogie cu sinonimele lor românești): jeanși sau blugi (cf. rom. pantaloni); hotdogi (cf.rom.crenvursti); o soap opera (cf. rom. melodramă); o briefcase (cf. rom. servietă).
In cazul animatelor, genul gramatical se stabilește prin acțiunea conjugată a criteriului formal și a celui semantic (respectiv, genul natural). Astfel, se incadreaza la masculin ( cu pluralul in- i) substantive ca: body-guardul, designerul, outsideri, gay-ii.
Formarea pluralului anglicismelor se realizează, în funcție de genul substantivelor, conform regulilor limbii române: bodyguarzi, jeanși, racketi.
Ca invariabile sub aspectul numărului apar: substantive al căror gen gramatical este incert: baby-sitter, „playboy-bogați”.
In domeniul formării cuvintelor, anglicismele pot da naștere mai multor categorii de derivate și compuse. Cele mai frecvente sunt numele de agent formate cu sufixele –ist și –er: bare-boatist și shippingist, snow-border, roller, biker, punkist.
Dintre sufixele menționate de formare a femininului, cele mai utilizate sunt –a si –ita: bodyguardă, lideră, fană, barmaniță, rockeriță.
In plan sintactic, principalele efecte ale influenței engleze sunt așa-numitele „ compuse asintactice” și calcurile.
Formațiile lexicale compuse, caracterizate printr-o topică neobișnuită în română (determinant + determinat) și prin absența maărcilor formale ale relațiilor sintactice, abundă în titulatura emisiunilor radio și TV: „America’s Top Ten”, “The Album Show”, „MTV Greatest Hits”, „Nadine Show”, „Karaoke Show”, „ Marius Tuca Show”, „ Cooking- Show”.
Elucidarea sensului împrumuturilor se face, de regulă, printr-un sinonim sau o expresie echivalentă românească, urmând în context: „hackeri (spărgători de coduri)”, „un killer (un ucigaș cu simbrie)”, „casting-ul, probă de selecție propriu-zisă”.
Cele mai frecvent întâlnite sunt extinderile de sens, în cazul termenilor specializați, cu procesul de terminologizare.
Pe lângă lărgirile de sens, consemnate în DCR2 (de exemplu, în afara termenilor bodyguard, a kidnapa, jack pot, pedigree, team) și a celor menționate supra, presa actuală mai oferă numeroase alte exemple:
-best-seller, ( carte, lucrare care are un mare succes)
-Blue-jeans- exclusiv sub forma „românizată” trunchiată
-blugi- cu sensul de „pantaloni strâmți, confecționați dintr-un material special, foarte rezistenți, purtați de tineri”.
-guest-star- cu sensul „actor invitat”
-Lider, Poster, Recordman, show, Top, etc.
Restrângerile de sens sunt mult mai rar întâlnite:
-building(< engl. constructțe, clădire) a suferit în româna actuală o modificare semantică atât în plan denotativ cât și conotativ.
-trend, know-how,etc.
In „Corectitudine și greșeala”,Valeria Guțu-Romalo identifică trei cauze principale ale greșelilor de limbă care apar în utilizarea anglicismelor. Acestea ar fi:
-insuficienta cunoaștere a limbii (engleze și/sau române) care generează greșeli de scriere și pronunțare, pleonasme, traduceri greșite („falși prieteni”), construcții sintactice incorecte (calchiate), asocieri contextuale nepotrivite;
-comoditatea sau „ legea minimului efort” care explică abuzul de abrevieri, trunchieri și, mai ales, împrumuturile „de lux”, preluate din engleză fără o minimă preocupare de a le gasi echivalente românești;
-analogia care intervine în adaptarea morfologică a anglicismelor, în extinderea unor procedee de îmbogățire a vocabularului, precum și în apariția „pseudo-anglicismelor”.
Nerecunoașterea unor anglicisme, neatenția, graba sau neglijența în exprimare generează în presă construcții pleonastice intolerabile.
Pleonasme totale: „ angajarea trupelor de peace-keeping în acțiuni de menținere a păcii (TVR1.31.01.1996)”. Intr-un anunț de mică publicitate apare formularea pleonastică „mașină floricele popcorn” (RL, 16.02.1996, p.12).
Pleonasmele parțiale implică mai frecvent cuvintele compuse. Cel mai des intâlnit pleonasm de acest tip rămâne „mijloacele mass-media”. Alte exemple de același tip sunt: „persoanele VIP însoțitoare”; „cei care n-au jucat fair-play” (TVR1, 13.05.1993).
In presa actuală cele mai numeroase pleonasme se realizează prin alăturarea unor termen în construcții cu cracter redundant, deoarece sensul
determinantului este inclus în definiția determinantului „ hit de mare succes”, „cel mai spectaculos show”, „bani cash”, „conducere managerială [a unității], „blugi albaștri”, „hobby-ul preferat”, „story-uri povestite de copii”.
Un alt tip de pleonasm constă în utlilizarea, în același enuțt a unui anglicism și a echivalentului său românesc: „leadership-ul american la conducerea treburilor parlamentare” (A, 10.10.1998, p.9)
Intr-o categorie aparte de împroprietăți semantice se înscriu „falșii prieteni”, prin care sunt desemnați termeni străini cu forma identică sau foarte apropiată, dar cu semnificație distinctă față de corespondentele lor românești.
Semnalăm cațiva termeni, frecvent întâlniți în presa actuală:
a acomoda (engl. to accomodate „a asigura [cuiva] cazare)
„Organizatiile umanitare încearcă să-i acomodeze pe refugiații din Kosovo” (PROTV, 13.06.1998).
Agrement (engl. agreement „acord [formal]”.
„Dacă [prim ministru] nu are agrementul partidelor, nu este votat”. (A, 1.04.1998,p.2).
Audiență (engl.audience „public”, BBC,p.65):
„Arbitriile au apreciat execuția sa, la fel ca și audiența”(A, 9.11.1997, p.9).
Promoție (engl. promotio „mod în care o firma încearca să-și lanseze un produs său să-și mărească vânzările, de regulă prin publicitate”)
„RL Raynolds Romania lansează, începând cu 2 iunie 1990, o promoție originală a uneia dintre cele mai populare mărci ale sale”(A .4.06.1999, p.4).
Tribut (engl. tribute „manifestare a admirației și a respectului pentru cineva”).
„Președintelui Emil Constantinescu i s-a înmânat medalia ca un tribut adus eforturilor sale pentru democrație (Ant1, 15.12.1998); „Diana” un tribut adus prințesei poporului, un volum de 136 de pagini (A, 11.09.1997, p.9).
Utilizările contextuale improprii ale anglicismelor provin din:
-nerecunoaștere exacăa a semnificației împrumutului care apare cu sens imprecis, ambiguu
-nepotrivirea de registre stilistico-funcțional dintre anglicism și contextul lingvistic sau situațional în care acesta apare: „târg de job-uri”.
Din categoria termenilor prost formați pot fi citați: stripteuz, hipermarket, winterizat, bisnitman.
Incercarea de asimilare a unor împrumuturi englezești prin calchiere a dat naștere unor formații lexicale hibride, cu atât mai mult cu cât au echivalente românești convenabile: capabilitatea (< capability), dizabilitate (<engl.desability), mentenanță (<engl.maintenance), privacitate (< engl.privacy), suportiv (< engl. supportive), terifiat (<engl. terrefied).
Intrebarea care se pune este care ar trebui să fie atitudinea lingviștilor, a oamenilor de cultură în fața avalanșei de asemenea împrumuturi cu care se confruntă, în prezent vorbitorii români.
Răspunsul ar fi că, anglicismele trebuie privite și studiate ca orice alte categorii de cuvinte. Cultivarea/ apărarea limbii sau ecologia lingvistică nu se face cu prejudecăți și intoleranță, cu purism și discriminări.
Necesare și chiar urgente sunt acțiunile de înregistrare și de descriere a anglicismelor din punct de vedere al limbii române, de normare și de explicare pentru a asigura utilizarea lor corectă și unitară; de asemenea între exotismele cu statut de citat și elementele integrate sau măcar pe cale de integrare, între faptele izolate și cele cu frecvență cât de cât relevantă.
CONCLUZII
Lucrarea „Dinamica vocabularului românesc actual” a avut drept obiectiv evidențierea evoluției lexicului romănesc, mai ales dupa anul 1989. Exemplele au fost preluate din presa scrisă si audio-vizuală, care prin autoritatea cuvântului tipărit sau rostit la microfon, are și continuă să aibă un rol însemnat în difuzarea și impunerea inovațiilor lingvistice.
In centrul atenției s-au aflat cuvinte, sintagme și sensuri de „ultimă oră” (unele neînregistrate în dicționare), proprii stilului publicistic sau preluate de acesta din alte registre ale limbii.
Limba româna este într-o continuă evoluție, iar abaterile reprezintă una dintre modalitățile de schimbare a limbii. Dar, deși în foarte multe cazuri modificările de limbă, iînnoirile lingvistice nu sunt decât foste abateri generalizate, nu se poate pune semnul identității între abatere și modificare a limbii (evoluție lingvistică), din cel puțin două motive: 1. nu orice greșeală se impune; 2. nu întotdeauna o modificare lingvistică are la origine o greșeală.
La fel ca și în alte perioade limba română este marcată de dinamică si chiar dacă uneori ea are manifestări nedorite, ea nu poate fi oprită.
“La néologie est à la fois un bien et un mal. Un bien parce qu’elle montre que la langue est capable de s’adapter à des conditions nouvelles, qu’elle ne pas figée dans une sorte de perfection qui serait le contraire meme de la vie. Un mal, parce qu’elle rompt sans cesse l’equilibre qui est à la base de la notion meme de système, parce qu’elle oblige le locuteur à s’adapter sans cesse, et non seulement le locuteur, mais aussi l’auditeur: pour que la
communication garde son efficacité, il faut que tous les usagers s’adaptent
ensemble à la nouvelle situation. Il faut ou il faudra…”
(André Goosse, La néologie française aujourd’hui, p.69)
BIBLIOGRAFIE
1.Avram Mioara, Anglicismele în limba română actuală, Editura Academiei Române, București, 1997;
2.Avram Mioara, Considerații asupra dinamicii limbii și asupra studierii ei în româna actuală, vol. Aspecte ale limbii române actuale, II, București, Editura Universității, 2003;
3.Avram Mioara, Noutăți reale și noutăți aparente în vocabularul românesc actual, în Limbă și Literatură, vol.I, 1998;
4.Avram Mioara,Vocabularul actual al limbii române actuale, în LLR,1997, vol.3;
5.Bidu-Vrânceanu, Angela, Dinamica sensurilor în româna actuală, în LL,1997, vol.3-4;
6.Bidu-Vranceanu, Angela, Dinamica vocabularului românesc după 1989. Sensuri „deviate” ale termenilor tehnico-științifici, în LL,1995, vol.I;
7.DEX- Dicționarul explicativ al limbii române, Editura Academiei, București, 1975;
8.Dimitrescu , Florica, Un procedeu de exprimare a superlativului în româna actuală, în „Drumul neîntrerupt al limbii române”, Editura Clusium, Cluj-Napoca,2002;
9.Dimitrescu, Florica, Dicționar de cuvinte recente, editia a doua, Logos, Bucuresti, 1997;
10.Gheție, Ion, Introducere în studiul limbii române literare, Editura Științifică și enciclopedică, București, 1982;
11.Goose, André, La néologie française aujourd’hui. Observations et réflexions, Conseil International de la langue française, Paris, 1975;
12.Guțu Romalo,Valeria, Corectitudine și greșeală, Limba româna de azi, versiune nouă, Editura Humanitas Educational, București, 2000;
13.Guțu Romalo, Valeria, Nou și vechi în limba română actualaă, în LL,1997, vol.3;
14.Hristea, Theodor, Ortogrfia și ortoepia neologismelor românești (cu specială referire la împrumuturile recente) , în LL, 1995, vol.2;
15.Hristea, Theodor (coord.), Sinteze de limba română, ediția a treia, Editura Albatros, București, 1984;
16.Iordan, Iorgu, Limba română actuală. O gramatică a „greșelilor”, ediția a doua, Editura Socec, București, 1948;
17.Iordan, Iorgu, Stilistica limbii române, ediția a doua, Editura Științifică, București, 1975;
18.Marcu, Florin, Constant Maneca, Dicționar de neologisme, ediția a treia, Editura Academiei, București, 1978;
19.Ocheșeanu, Rodica, Prefixe superlative în limba română, în SMFC, I, Editura Academiei Republice Populare Române, 1959;
20.Preda, Irina, Imbogățirea lexico-semantică a limbii române actuale (cu privire specială la perioada postdecembristă) în, LR, XLI, 1992, nr.9, nr.10;
21.Pusșcariu, Sextil, Limba română I. Privire de lingvistică generală, vol.I, Editura Academiei, 1959;
22.Stoichițoiu Ichim, Adriana, Un prefixoid la modă „MEGA”, în, „Actele Colocviului Catedrei de limba română”, 22-23 noiembrie, 2001, Editura Universității din Bucuresti, 2002;
23.Stoichițoiu Ichim, Adriana, Vocabularul limbii române actuale. Dinamică, Influențe, Creativitate, Editura All Educational, București, 2001;
24.Zafiu, Rodica, Diversitate stilistică în româna actuală, Editura Universității din București, 2003;
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Dinamica Vocabularului Romanesc Actual (ID: 153740)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.