Dinamica Versantilor din Regiunea Diapira Praid Corund Si Influenta Ei In Amenajarea Spatiului Geografic
Dinamica versanților din regiunea diapiră Praid-Corund și influența ei în amenajarea spațiului geografic
CUPRINS
INTRODUCERE
CAPITOLUL I. ARGUMENTE METODOLOGICE ALE STUDIULUI
1.1. Amenajarea spațiului geografic-repere conceptuale
1.2. Procesele geomorfologice și riscurile asociate
1.2.1. Procese de deplasare în masă: alunecări de teren, surpări, prăbușiri,tasări, sufoziunea
1.2.2. Procese hidrice de versant: șiroirea, revenația , torenții
1.3.Factori fizico geografici și antropici care condiționează riscurile
CAPITOLUL II. MORFODINAMICA VERSANȚILOR
2.1. Procese de eroziune în suprafață: pluviodenudarea, șiroirea,ravenația, torenții
2.2. Procese de mișcare în masă
2.2.1. Alunecări de teren
2.2.2. Pseudosolifluxiunea
2.2.3. Surpări și prăbușiri
2.2.4. Tasarea și sufoziunea
2.3. Riscurile geomorfologice asociate proceselor de modelare actuală
2.3.1.Vulnerabilitatea populației la alunecări de teren, surpări și prăbușiri
2.4. Riscul asociat proceselor geomorfologice actuale
CAPITOLUL III. APLICAȚII METODICE TEMEI ÎN PREDAREA GEOGRAFIEI ÎN ARIA CURRICULARĂ OM- SOCIETATE
3.1. Necesitatea aplicațiilor metodico-științifice
3.2 Moduri și forme de organizare a procesului de învățământ geografic
3.3. Strategii didactice utilizate în predarea-învățarea geografiei
3.4. Proiecte didactice
CAPITOLUL IV. APLICAȚII METODICE ALE TEMEI ÎN ARIA EXTRACURRICULARĂ
4.1. Vizita didactică
4.2. Excursia
4.3. Tabăra școlară
4.4. Cercul de geografie
4.5. Proiectele și portofoliile
4.6. Propunere programă de opțional cu tema„Evoluția versanților și relieful pe cute diapire”
BIBLIOGRAFIE
INTRODUCERE
Cuceririle psihologiei învățării, conturarea unei didactici informaționale,necesitatea de a ridica educația la cote superioare,impun abordarea teoriei și metodologiei învățării din perspectiva noilor rațiuni, integrarea rezultatelor ceretărilor recente în activitatea didactică.George Vâlsan spunea că ”învățătura geografică trebuie făcută pornindu-se de la cunoscut și apropiat, la necunoscut și îndepărtat…”În acest context pe parcursul activității didactice am încercat să găsesc modalități de lucru eficiente care să-i determine pe elevi să participe activ la lecții, să îndrăgească mediul natural, să însușească conștient noțiunile geografice.Menirea dascălului este de a lumina mintea și sufletul copilului, de a deștepta în el setea de cunoaștere și învățare astfel încât să devină un adevărat explorator al realității geografice.
Spațiul diapir Praid -Corund s-a aflat în atenția cercetătorilor ,literatura geografică a înregistrând numeroase opinii referitoare la acest sector al subcarpaților.Regiunea diapiră Praid-Corund face parte din Subcarpații Transilvaniei legată prin unele trăsături atât de Podișul Transilvaniei cât și de Munții Gurghiu.Separarea Subcarpaților interni de Podișul Transilvaniei și-a făcut loc treptat în literatura geografică.Din punct de vedere geologic existența unei fâșii subcarpatice se poate pune în discuție pentru că cutele majore au luat naștere aici nu la periferia unui geosinclinal, ci la periferia unui bazin de sedimentare intramontană iar elementele de morfostructură, morfografie, morfogeneză și peisajul vin în sprijinul ideii de existență a subcarpaților.
Investigația geomorfologică a cuprins o serie de lucrări care au vizat:
configurația rețelei hidrografice (Mac.I, Sorocovschi V.);
formarea și evoluția teraselor (T.Morariu, G.Posea, Gârbacea, I.Mac);
studiul alunecărilor de teren (T.Morariu, Gârbacea, I.Mac, V.Surdeanu, A.Irimuș);
morfologia versanților (I.Mac, V.Gârbacea, I.Călinescu)
studiul reliefului pe domuri și cute diapire (A.Irimuș)
În misiunea mea de profesor caut să transmit permanent elevilor nu numai cunoștințe ci să transmit dorința de cunoaștere, să sădesc admirație pentru frumusețile naturii ca dar divin, să insuflu necesitatea protejării mediului natural. Folosirea metodelor activ-participative determină colaborare între profesor și elevi iar orele desfășurate în aer liber oferă posibilitatea reală de observare , identificare, analizare a fenomenelor și proceselor geografice.
Lucrarea de față este un studiu al dinamicii versanților în regiunea diapiră Praid-Corund, un răspuns la multitudinile de probleme ale însușirii cunoștințelor geografice,un ghid pentru cei care îndrumă pașii în învățare și se adaugă altor studii într-un spațiu în care varietatea fenomenelor geografice pe o arie restrânsă este atât de mare încât creează impresia că natura și-a concentrat aici toată splendoarea formelor sale. În elaborarea lucrării am folosit o vastă documentare bibliografică, dar și numeroase informații oferite de primăriile localităților Praid, și Corund, informații oferite de Ocolul Silvic și Mina de Sare.
Mulțumesc tuturor celor care mi-au oferit informații și, în mod deosebit, îndrumătorului științific al lucrării, prof. univ. dr. Ioan-Aurel Irimuș pentru sprijinul acordat.
CAPITOLUL I.
ARGUMENTE METODOLOGICE ALE STUDIULUI
1.1. Amenajarea spațiului geografic – repere conceptuale.
În cercetările geografice actuale se utilizează frecvent noțiunea de spațiu geografic care înglobează un ansamblu de componente și relații între componentele geografice ale unui teritoriu. Spațiul geografic ca sistem global se constituie în obiect de studiu pentru geografie cuprinzând: spațiul geografic natural și spațiul geografic antropizat.
Amenajarea spațiului geografic reprezintă un ansamblu de activități complexe, care vizează corelarea politicilor economice, tehnologice, sociale, culturale și ecologice, cu scopul armonizării activităților umane și a cadrului construit cu cadrul natural, în concordanță cu valorile generale ale societății.
Amenajarea teritoriului cuprinde activități care urmăresc organizarea spațiului geografic având ca sinonim termenii de aménagement du territoire în Franța, territorial planning sau Spatial and Regional Planning în Regatul Unit al Marii Britanii și Irlanda de Nord și termenul de Landesplanung în Germania. Activitățile de amenajare trebuie să se realizeze conform unei planificări astfel încât să se asigure promovarea progresului social și economic, pe fondul ecologizării și dezvoltării durabile a spațiului.
Abordarea fenomenului de organizare a spațiului în România privit la nivel european s-a realizat devreme, conceptul de ʺsupraurbanismʺ,fiind definit în 1929 de Cincinat Sfintescu iar mai târziu s-a introdus termenul de organizare a spațiului geografic din necesitatea de a se demonstra interdependența dintre organizarea socială, economică și spațială. Astăzi se utilizează mai mult noțiunea de organizare a teritoriului cuprinzând coordonarea elementelor spațiale și utilizarea optimă a spațiului în concordanță cu cerințele societății. Dezvoltarea societății implică adaptarea spațiului în concordanță cu creșterea demografică, utilizarea rațională a resurselor, a elementelor naturale.
Planningul teritorial cuprinde politicile teritoriale și conceptul de amenajare teritorială fiind definit ca proces “teoretic, mental, urmat de acțiuni practice“ după Spitzer, 1995, și include activitățile de diagnoză, prognoză și proiecție cartografică a spațiului geografic:
1. diagnoza spațiului geografic cu identificarea unor fenomene, procese naturale și socio-umane a unor factori de risc, a unor praguri critice, care pot declanșa fenomenele de risc,
2. prognoza dezvoltării fenomenelor, proceselor vizând stabilitatea sau instabilitatea tectonică, morfodinamică, socio-economică, și
3 proiecția cartografică a impactului antropic cu ajutorul unor hărți de bonitare a spațiului geografic, hărți de utilizare a teritoriului.
Carta Europeană a Amenajării Teritoriului a fost adoptată în 1983 la reuniunea Miniștrilor Responsabili cu Amenajarea Teritoriului în Spania și cuprinde o declarație de principii care definesc organizarea și amenajarea teritoriului ca “expresia spațială a politicii economice, sociale, culturale și ecologice a întregii societăți” având ca obiectiv omul, bunăstarea acestuia, interacțiunea sa cu mediul ambiant creearea unui ”cadru și o calitate a vieții care să-i asigure o dezvoltare echilibrată a personalității și o perspectivă organizată la scară umană”. Amenajarea complexă a teritoriului reprezintă un instrument important în modelarea spațiului geografic și presupune transformări ce trebuie făcute în corelație cu calitatea sistemelor naturale efectele amenajării fiind diferențierea spațiilor,divizarea producției ,a investițiilor în spații amenajate, divizarea costurilor de mediu; distribuirea în spațiu a activităților economice, soluționarea unor probleme sociale.
Amenajarea teritoriului cuprinde ca obiective:dezvoltarea socio-economică echilibrată a zonelor țării, susținerea zonelor rămase în urmă; ameliorarea cadrului de viață a locuitorilor ,gestionarea responsabilă a resurselor naturale și protecția ,utilizarea rațională a terenurilor ,corelarea planurilor de dezvoltare sectorială în cadrul planurilor de amenajare a teritoriului. Stimularea evoluției complexe a localităților, prin realizarea strategiilor de dezvoltare pe termen scurt, mediu și lung trebuie să se desfășoare la nivelul tuturor localităților , concordanță cu potențialul și aspirațiile locuitorilor având ca obiective :
îmbunătățirea condițiilor de viață prin eliminarea disfuncționalităților, asigurarea accesului la infrastructuri, servicii publice și locuințe convenabile pentru toți locuitorii;
crearea condițiilor pentru satisfacerea cerințelor speciale ale copiilor, vârstnicilor și ale persoanelor cu handicap;
utilizarea eficientă a terenurilor, în acord cu funcțiunile urbanistice adecvate; extinderea controlată a zonelor construite;
protejarea și punerea în valoare a patrimoniului cultural construit și natural;
asigurarea calității cadrului construit, amenajat și plantat din toate localitățile urbane și rurale;
protejarea localităților împotriva dezastrelor naturale .
Dezvoltarea locală a comunelor Praid și Corund, proces susținut și durabil al modificărilor intenționate și prudente sociale, economice, culturale și de mediu, proiectat să îmbunătățească nivelul de trai al populației locale, trebuie să se desfășoare având în vedere interesele comunității și cu implicarea acesteia, servește locuitorii,și trebuie îndeplinită cu ei și prin ei.
Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul prevede, la art.2 al.(3) că “Gestionarea spațială a teritoriului se realizează prin intermediul amenajării teritoriului și al urbanismului, care constituie ansambluri de activități complexe de interes general ce contribuie la dezvoltarea spațială echilibrată, la protecția patrimoniului natural și construit, precum și la îmbunătățirea condițiilor de viață în localitățile urbane și rurale”.
Studiul de amenajarea teritoriului la scară microteritorială are un caracter analitic, pornește de la unitatea de bază – așezarea și de la componentele morfologice ale acesteia apoi pe trepte succesive se abordează forme structurale tot mai ample: grupe de localități, microregiuni ,județe, structuri interjudețene și regionale, la ansamblul organizării întregului teritoriu național.
Studiul de amenajarea teritoriului la scară macroteritorială abordează problematica într-un concept global și sintetic, prefigurându-se modele structurale de perspectivă care se referă la întreg teritoriul țării astfel că se pot prevedea direcțiile de dezvoltare și se pot anticipa necesitățile, amplasarea și etapele de edificare a investițiilor, prioritățile.
Amenajarea teritorială trebuntat din toate localitățile urbane și rurale;
protejarea localităților împotriva dezastrelor naturale .
Dezvoltarea locală a comunelor Praid și Corund, proces susținut și durabil al modificărilor intenționate și prudente sociale, economice, culturale și de mediu, proiectat să îmbunătățească nivelul de trai al populației locale, trebuie să se desfășoare având în vedere interesele comunității și cu implicarea acesteia, servește locuitorii,și trebuie îndeplinită cu ei și prin ei.
Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul prevede, la art.2 al.(3) că “Gestionarea spațială a teritoriului se realizează prin intermediul amenajării teritoriului și al urbanismului, care constituie ansambluri de activități complexe de interes general ce contribuie la dezvoltarea spațială echilibrată, la protecția patrimoniului natural și construit, precum și la îmbunătățirea condițiilor de viață în localitățile urbane și rurale”.
Studiul de amenajarea teritoriului la scară microteritorială are un caracter analitic, pornește de la unitatea de bază – așezarea și de la componentele morfologice ale acesteia apoi pe trepte succesive se abordează forme structurale tot mai ample: grupe de localități, microregiuni ,județe, structuri interjudețene și regionale, la ansamblul organizării întregului teritoriu național.
Studiul de amenajarea teritoriului la scară macroteritorială abordează problematica într-un concept global și sintetic, prefigurându-se modele structurale de perspectivă care se referă la întreg teritoriul țării astfel că se pot prevedea direcțiile de dezvoltare și se pot anticipa necesitățile, amplasarea și etapele de edificare a investițiilor, prioritățile.
Amenajarea teritorială trebuie sa se bazeze pe configurația spațiului în care urmează a se realiza, pe specializarea acestui spațiu, pe toate elementele și factorii care indică modul în care se va realiza amenajarea, costurile și menținerea pe un termen cât mai lung.
Documentațiile de amenajare a teritoriului sunt: planul de amenajare a teritoriului național; planul de amenajare a teritoriului zonal; planul de amenajare a teritoriului județean; Planul de amenajare a teritoriului zonal se realizează cu scopul soluționării unor probleme specifice unor teritorii. Documentațiile de urbanism se referă la localitățile urbane și rurale și reglemeneatză utilizarea terenurilor și condițiile de ocupare a acestora cu construcții. Documentațiile de urbanism sunt următoarele: Planul urbanistic general și regulamentul local aferent acestuia (PUG) care prevede stabilirea și delimitarea teritoriului intravilan în relație cu teritoriul administrativ al localității; stabilirea modului de utilizare a terenurilor din intravilan;
zonificarea funcțională în corelație cu organizarea rețelei de circulație, prevederi pe termen mediu și lung cu privire la: evoluția în perspectivă a localității; direcțiile de dezvoltare funcțională în teritoriu; traseele coridoarelor de circulație și de echipare prevăzute în planurile de amenajare a teritoriului național, zonal și județean.
Planul urbanistic zonal și regulamentul local aferent acestuia (PUZ); cuprinde reglementări asupra zonei referitoare la: organizarea rețelei stradale; organizarea arhitectural-urbanistică; modul de utilizare a terenurilor, statutul juridic și circulația acestora; protejarea monumentelor istorice.
Planul urbanistic de detaliu (PUD) cuprinde reglementări cu privire la: asigurarea accesibilității și racordarea la rețelele edilitare; permisivități și constrângeri urbanistice privind volumele construite și amenajările; relațiile funcționale și estetice cu vecinătatea; compatibilitatea funcțiunilor și conformarea construcțiilor, amenajărilor și plantațiilor; regimul juridic și circulația terenurilor și construcțiilor.
Planul de amenajare teritorială trebuie elaborat astfel încât să respecte prevederile legale, în ceea ce privește cadrul natural cu treptele de relief, condițiile climatice, rețeaua hidrogafică, resursele solului, subsolului, terenurile degradate; potențialul economic: agricol și silvic, activitatea industrială; populația, rețeaua de localitați, aspectele sociale privind mobilitatea populației, ocuparea forței de muncă, repartiția și structura populației în cadrul rețelei de localitați, ierarhizarea localitaților, profilul dominant al acestora, situația locuirii, sistemele de servicii publice;infrastuctura tehnico-edilitară a teritoriului – căile de comunicație și transport, gospodărirea apelor, echiparea energetica, telecomunicațiile;conservarea, protecția mediului -identificarea surselor de poluare, eliminarea deseurilor, epurarea apelor uzate, protecția monumentelor istorice.
1.2. Procesele geomorfologice și riscurile asociate
Noțiunea de procese geomorfologice reprezintă totalitatea acțiunilor fizice, chimice, biotice și antropice, care s-au desfășurat și se desfășoară la suprafața scoarței terestre. Aceste procese contribuie la modelarea și modificarea formelor de relief. Ele sunt rezultatul îmbinării complexe a acțiunii mai multor factori (aer, apă, vegetație, faună, soluri și activitatea umană). În natură acești factori acționează concomitent, motiv pentru care separarea acțiunii acestora este dificilă.
1.2.1. Procese de deplasare în masă: alunecări de teren, surpări, prăbușiri,tasări, sufoziunea
Morfologia versanților poartă amprenta modelării pleistocene. Valorile mari de înclinare a versanților constituie o premisă de declanșare a proceselor gravitaționale, între care cele mai active sunt alunecările. Unele procese evoluează lent și aproape invizibil (spălarea areolară), în timp ce altele, într-un timp scurt, produc degradări de mare amploare (alunecările de teren).
1.2.1.1.Pluviodenudația
Modelarea suprafeței terenului prin acțiunea ploii stă sub incidența mărimii picăturilor și vitezei de cădere a acestora care, reunite, compun agresivitatea ploilor. Pluviodenudația (eroziunea prin picături de ploaie, eroziune prin împroșcare) include două tipuri de mișcări: acțiunea de izbire – împroșcare (splash) și spălare (wash). Pluviodenudarea este determinată de rezistența solului și de cantitatea, intensitatea și durata ploilor.
Acest agent realizează dislocarea și deplasarea materialelor în lungul versantului pe distanțe variabile, dar care în timp, prin însumare conduc la modificări importante ale pantei, alcătuirii solului și la generarea unui anumit grad de degradare a terenurilor.
Eroziunea, adică determinarea valorii orientative a cantității de material desprins din suprafața solului (e), se poate obține din relația:
e = 0.1 x Ec – 0,515,
în care Ec este energia cinetică produsă timp de 5 minute de o ploaie cu intensitatea de 25 mm/h. Când solul este acoperit cu vegetație în proporție de cel puțin 50%, transportul prin împroșcare este practic neglijabil.
Prin urmare, în teritoriul studiat, efectul cel mai mare al pluviodenudației este propriu arealelor defrișate, arate, în timpul averselor de ploaie. Pluviodenudarea se datorează ploilor de vară cu intensitate și frecvență mare.
1.2.1.2.Eroziunea în suprafață (areolară, peliculară, laminară)
Acest tip de eroziune este îndeplinită de scurgerea neconcentrată, exercitată pelicular pe întreaga suprafață a versantului. În urma căderii unor cantități suficiente de ploi, capacitatea de infiltrare în sol scade și astfel apa se acumulează prin alăturarea curenților bidimensionali și șuvoaielor, care se prind într-o singură peliculă. Mișcarea acesteia în josul pantei duce la desprinderea particulelor din sol și la transportul lor spre baza versantului. Materialul desprins din versant este transportat atât prin târâre, cât și prin suspensii în curentul apei. Când apa înlătură solul proaspăt arat pe lățimi de 1-3 m se folosește termenul de eroziune de hardpan. Materialul îndepărtat dintr-un loc este depus în porțiunile în care au loc reduceri de pantă – mici depresiuni și contrapante, ori chiar baza versantului; depozitul acumulat la baza versantului prin acest proces se numește coluviu, iar forma de relief rezultată se numește glacis coluvial. Acțiunea mecanică de izbire, dislocare și împrăștiere a particulelor de sol de către picăturile de ploaie este indisolubil legată de deplasarea acestora pe pantă, adică de procesul de spălare (ablație, scurgere și eroziune pluvială, eroziune de suprafață, difuză). Consecințele sale pot fi observate prin apariția unor pete de culoare deschisă (gălbui – albicioasă) răspândite pe fondul general, mai închis, al solului. Dimensiunile și intensitatea acestora depind de agresivitatea ploilor. De multe ori, orizonturile superioare ale solului ori chiar întreaga cuvertură acoperitoare este înlăturată, scoțându-se la zi rocile de bază.
Efectele sunt diferite nu numai spațial, ci și în timp, și ele depind de modul în care condițiile generatoare ale procesului se îmbină. Eroziunea se manifestă intens pe solurile sau depozitele lipsite de vegetație și duce în timp la îndepărtarea orizonturilor acestora ajungând până la roca de sub ele (roca în loc). Cum spălarea pe versant se face diferit de la un loc la altul se ajunge în final ca suprafața acestuia să se constituie dintr-o însumare de petece ce reprezintă orizonturi ale solurilor mai mult sau mai puțin erodate. O parte din acestea se acumulează la baza versanților la contactul cu podurile teraselor sau la marginea luncilor, aici rezultând glacisuri coluviale. Multe dintre materialele spălate ajung în albiile pâraielor și râurilor constituind cea mai mare parte din masa aluviunilor în suspensie cărate de către apa lor.
1.2.1.3.Procese gravitaționale
Alunecările de teren Geneza, dinamica și tipurile de alunecări sunt rezultatul interferenței și condiționărilor dintre elementele structurale, petrografice și morfologice ale formațiunilor și depozitelor afectate.
Corelarea structurii și litologiei cu neotectonica pune în două tipuri de alunecări: superficiale și profunde. Mecanismele de alunecare, în cazul alunecărilor profunde sunt translaționale și rotaționale, iar alunecările îmbracă caracter detrusiv și delapsiv.
Suprapășunatul asigură o degradare rapidă a învelișului vegetal și se constituie într-o premisă importantă în declașarea alunecărilor de teren sau în reactivarea celor vechi, parțial stabilizate.
Curgerile solifluxionale sunt procese care se produc primăvara în urma dezghețului, când suprafața subiacentă este saturată în apă. Repetarea acțiunii cu ritm diurn duce la ușoare văluriri ale profilului versanților înierbați. Formele solifluxionale sunt prezente mai ales în profilul versanților cu expoziție nordică și nord-estică.
Creepingul , definit ca deplasare de teren complexă, este o consecință a „rearanjării minore a particulelor constituiente” (I. Mac, 1986). La baza producerii creepingului stau variațiile termice, hidratarea, dizolvarea, creșterea rădăcinilor, activitatea animalelor în sol. Efectul cumulat al mișcărilor particulelor produc deplasarea lentă spre aval a alterărilor, rezultând ondulări ușoare sub cuvertura vegetală, înclinarea arborilor, deformarea suprafețelor construite. Procesul este pus în evidență de tendințele de evoluție a versanților prin teșire-aplatizare.
1.2.2. Procese hidrice de versant: șiroirea, revenația , torenții
Șiroirea și torențialitatea, ca subsisteme ale scurgerii de versant, demonstrează prin rata selectivă a acțiunii lor natura raporturilor morfologice din sistemul versanților. Formele de eroziune liniară (șiroiri, rigole, ogașe, ravene, torenți) conlucrează pe suprafața versantului și compun formațiunea de modelare torențială. Modularea ratei de eroziune este direct dependentă de lungimea versantului, modul de utilizare și pantă.
1.2.2.1.Șiroirea reprezintă procesul de concentrare a apei din precipitații pe trasee lineare, care constituie aliniamente joase în lungul versanților. Scurgerea apei pe acestea se face cu o viteză mare impusă de masa de apă și de pantă de unde o forță a șuvoiului care se consumă prin erodarea materialelor de pe patul curgerii și transportarea lor.
Realizarea șiroirii este condiționată și de: lipsa unei vegetații dense, existența unor denivelări, pante mai mari de 100, prezența în alcătuirea versantului a unor soluri, depozite sau roci ușor de dislocat de către șuvoaiele de apă, un mod de utilizare a terenurilor propice scurgerii concentrate (desfășurarea în lungul pantei a potecilor, drumurilor de căruță, a arăturii, a culturilor prășitoare etc.).
Prin modul de desfășurare și rezultate, șiroirea constituie procesul care face trecerea de la spălarea în suprafață la scurgerile torențiale și fluviatile.
Șiroirea creează trei tipuri de forme de relief, care reflectă în bună măsură și stadiile de evoluție ale procesului pe versant.
– Șănțulețele sau rigolele sunt forme primare, cu dimensiunile cele mai mici și cu un grad de instabilitate accentuat. Ele apar pe majoritatea sectoarelor de versant unde se realizează trecerea rapidă de la o pantă mică la una accentuată (prag) cu condiția lipsei vegetației. La ploile torențiale rezultă în urma eroziunii șănțulețe cu lungimi de mai mulți metri, lățime și adâncime sub 0,5 m, care taie solul sau depozitul de versant, mai rar roca. Existența lor este efemeră întrucât pot fi umplute spre sfârșitul ploii de către materialele, care ajung aici din partea superioară a versantului sau ulterior în intervale uscate prin năruirea pereților ori prin nivelare antropică (mai ales prin arături).
Efectul creării rigolelor la prima vedere pare minor și local, însă ele contribuie la micșorarea stabilității versantului, pregătind prin reluare degradări de amploare.
– Ogașele sunt forme cu aspect de șanțuri create de scurgeri viguroase, dar de scurtă durată pe versanți. Ele sunt paralele cu panta, au lungimi variabile, au adâncimi de până la 2 m. Prin urmare, nu mai pot fi nivelate în timpul lucrărilor agricole obișnuite, ci doar cu ajutorul buldozerului.
1.2.2.2. Ravenele sunt forme evoluate ale șiroirii, procesul repetându-se de mai multe ori; ca urmare eroziunea a creat forme negative alungite (de la mai mulți zeci de metri la sute de metri), late de 0,5-1,5 m, cu adâncimi de 1-1,5 m, dezvoltate pe toată grosimea depozitului de versant; sunt permanente și se asociază la obârșia torenților, pâraielor sau pe unii versanți. Când desimea lor este mare încât spațiile dintre ele se reduc la creste, versanții capătă o înfățișare sălbatică, gradul de degradare al terenurilor fiind maxim.
Dezvoltarea acestor forme de manifestare a șiroirii, conduce la fragmentarea versanților, distrugerea solurilor și a diverselor culturi, construcții etc. Măsurile care se impun pot avea caracter preventiv sau ameliorativ.
1.2.2.3.Torențialitatea este acțiunea directă cea mai complexă a apelor rezultate din ploi și topirea zăpezii. Organismele torențiale se formează pe terenuri cu o pantă accentuată, pe care se face simțită intervenția omului (slăbirea rezistenței pajiștilor datorită suprapășunatului, trasee de drumuri și șanțuri fixate pe direcția pantei). Eroziunea liniară se menține doar în arealele unde sunt intercalate formațiuni litologice, cum sunt gresiile și tufurile.
Torenții ca și celelalte forme ale șiroirii produc degradarea solurilor, fragmentarea terenurilor și multe alte neajunsuri (distrugerea șoselelor, caselor, acoperirea culturilor cu materiale etc.) pentru activitățile umane.
2.3.Factorii fizico-geografici și antropici care condiționează riscurile
2.3.1. Premise litologice și morfotectonice
Regiunea Praid-Corund este așezată în partea de vest a județului Harghita și în estul județului Mureș, aparținând depresiunii Praidului sau Țara Praidului numită așa de către Vintilă Mihăilescu, ea are orientarea generală nord-nord-vest – sud-sud-est. Regiunea cuprinde o parte din teritoriile comunelor Corund și Praid din județul Harghita.
Teritoriul studiat se află la interferența a două mari unități de relief din țară: Carpații Orientali respectiv lanțul lor vulcanic Călimani-Gurghiu-Harghita și Depresiunea Transilvaniei. Evoluția teritoriului trebuie urmărită în legătură cu aceste unități înconjurătoare respectiv cu marile transformări morfogenetice ale acestora.Regiunea a intrat în conștiința localnicilor sub numele de „Ținutul ocnelor” denumire ce apare și în unele lucrări de geografie și etnografie, însă „Ținutul sării” cuprinde o suprafață care depășeșete limitele regiunii Praid-Corund, legăturile și interdependențele în cadrul acestei regiuni necesită referiri permanente la unitățile vecine.
Limitele estice și nord-estice ale depresiunii, constituie de fapt și limite estice ale subcarpaților și se pot stabili la marginea vestică a platoului vulcanic. Este o delimitare motivată din mai multe puncte de vedere: hipsografic, morfologic, pedologic, biogeografic.
Platoul vulcanic cu înălțimi de 800-1200m domină cu 400-500m depresiunea pe alocuri, frnutea abruptă formată din roci dure nu lasă nici un dubiu asupra graniței între depresiune și platou. De-a lungul văii Târnavei Mici și afluenților văii Corundului, depresiunea pătrunde mult spre est, la zi apărând rocile mai sedimentare, iar fruntea platoului este mult retrasă. Morfologia versanților Munților Gurghiu și a platoului submontan, precum și solurile și formațiunile vegetale existente aici îi include zonei montane.
Constituția petrografică argumentează această linie de separare între domeniul sedimentelor neogene la zi și cea a rocilor vulcanogene de la suprafață. Folosirea terenului cu suprafețe arabile mai întinse în depresiune, cu fânețe și pășuni pe platou accentuează aspectul diferit al celor două regiuni.Limita estică a Subcarpaților este dată de existența masivelor izolate, pe alocuri chiar legate cu platoul, masive cu acoperiș de piroclastite asemănătoare platoului, limita fiind stabilită la abruptul estic al acestor masive.În acest caz Depresiunea Praidului s-ar fi inclus Munților Gurghiului. Ținând cont de preponderența materialului litologic și complexul geomorfologic, precum și de structura limită nu s-a stabilit aici, ci la est de depresiune incluzând astfel depresiunea, Subcarpaților.În vestul depresiunii se situează masivul Firtuș (1062m) Piatra Șiclodului (1025m).În acoperișul masivelor apar roci vulcanice (mai ales piroclastice) care sunt întrerupte de-a lungul unor văi, apărând la zi formațiuni sedimentare ca de exemplu Șaua de la Atia.Pârâul Chebeled a pătruns printr-o vale adâncă în platouri, la Colonda.Platoul Calondei constituie cumpănă de ape și de asemenea limita sudică a depresiunii Praid-Corund.
Liniile feroviare și rutiere realizează legătura localităților cu restul județului și țării. Astfel legătura spre centrul de județ: Tg. Mureș se realizează pe la Sovata unde calea ferată îngustă pătrunde prin defileul Săcădat.Depresiunea este străbătută de drumul național 13A care face legătura atât spre Odorheiul Secuiesc cât și spre Tg. Mureș.De la Odorheiul Secuiesc drumul pleacă și spre Miercurea Ciuc. Drumul de la Praid la Gheorgheni e anevoios iarna și se realizează prin pasul Bucin (1278m) traversând M. Gurghiului.
Calea ferată ajunge la Praid de la Blaj și Sovata iar turiștii circulă și dinspre Sighișoara pe drumul național 13 și 13A și dinspre Reghin printr-un alt drum ce ajunge la Sovata și de aici în spațiul Praid-Corund. Structura saliferă Corund Praid e situată în zona de contact a depresiunii Transilvaniei cu lanțul muntos neoeruptiv a Carpaților Orientali, Călimani Gurghiu-Harghita; la îmbinarea podișului Târnavelor cu aliniamentul munților Gurghiu-Harghita. Așezarea în zona de interferență a Subcarpaților Transilvaniei cu cea a platoului vulcanic oferă particularități geografice specifice spațiului studiat. Existența sării, a lacurilor sărate, a aragonitului, a apelor minerale la care adăugându-se și o variată activitate umană cu un bogat aspect etnografic fac posibil un turism intens.Legăturile cu regiunile din jur îi asigură spațiului Praid-Corund cadru geografic prielnic care favorizează dezvoltarea sa. Zona geografică a „Ocnelor de Sare” este unică în felul ei, iar numele de „Ținutul sării” provine de la zăcământul de sare de la Praid.
În gândirea tradițională secuiască, această denumire a fost folosită pentru prima dată de scriitorul Orban Balazs (cel care a întocmit o lucrare epocală intitulată „Descrierea țării secuilor” apărută în 1868, la Budapesta). Denumirea de „Ținutul sării” a fost consemmată prima dată, într-un act din secolul al XVIII-lea, unde sunt inventariate pășunile comunale din zonă. Prima dată sunt amintite așezările Sărățeni, Corund, Cușmed, în prima jumătate a secolului al XIV-lea, apoi satul Ocna în secolul al XV-lea, iar Praid în prima jumătate a secolului al XVI-lea. Această microregiune este situată departe de orașele mari ale Transilvaniei, la frontiera dintre Scaunele Secuiști Mureș și Odorhei. In Registrul Papal e consemnată și denumirea Corundului: Kurund. Numele satului Ocna este amintit prima dată în documente istorice în anul 1493. Cele două sate distincte Ocna de Sus și Ocna de Jos sunt consemnate numai din 1760 –1762, separarea denumirii lor este specifică istoriei secuiești. Prima consemnare a localității Praid datează din anul 1567, iar „satul înfipt pe vârful muntelui”, Atia este amintit pentru prima dată în documentele scrise în 1536.Bazinul Praidului se întinde în jurul „Dealului Sării” cuprinzând localitățile Praid și cele două Ocne.Bazinul are formă triunghiulară a cărui vârf în direcția sudică este orientat spre satul Corund iar spre nord și vest se contopește cu bazinul Sovatei. Separarea de restul bazinului Transilvaniei se face prin linia vârfurilor Sălaș – Firtuș (1062m), Fiasmal (983m), Piatra Cușmedului (991m) și Piatra Șiclodului (1025m).
Dealul Sării, în denumire locală „Spatele Sării” (576m) acoperă cel mai mare zăcământ de sare din țară, a cărui „rădăcini” sunt îngropate până la 2,7 – 3 km adâncime. Acest zăcământ de sare e una din cele mai mari „cute diapire” din Europa. Rezervele ei ar putea asigura necesarul de sare al continentului european pe mai multe sute de ani. Zona cutelor diapire se continuă de la Corund – Sovata pe toată rama bazinului Transilvaniei până la Ocna Sibiului. In jurul msivului de sare de la Praid sunt prezente izvoare sărate, zone cu terenuri și soluri impregnate cu sare.
Tot aici se pot admira „Cheile Corundului” și „Dealul Sării” pe o suprafață de 60 ha de teren cât și „Dealul melcilor” de la Corund care se întinde pe o suprafață de 1,5 ha. Aceste zone au fost declarate în 1995 „monumente naturale geologice”.
Cheile Corundului formează de fapt canionul pârâului Corund și se întind în sud vestul Dealului Sării. Aici pârâul Corund a străpuns muntele de sare și canionul este format din stânci de sare, dantelate de o culoare albă sclipitoare. În Cheile Corundului se găsesc acele „stânci de sare de la Praid”, vestite din punct de vedere turistic, încă din secolul al XVIII-lea. În acest perimetru chiar și potecile sunt pline cu sare.
Dealul Melcilor e situat în partea de sud a Bazinului Praid, lângă drumul județean Praid-Corund. Stâncile care flanchează partea stângă a drumului sunt formate din aragonită (CaCO3), ca rezultat al depunerilor izvoarelor sărate, bicarbonate, care au precipitat la suprafață, formând astfel ocurența de aragonit.
În zona localității Praid și Corund aspectul morfologic dominant este colinar de altitudini de 460m (la nivelul albiei minore a Târnavei Mici) și 681 m (vf. Zmeurei, la sud de masivul Sării).Dealul Sării de formă mamelonară, cvazicirculară, ascunde în subasmentul său masivul diapir de sare și are altitudinea maximă de 571,8m.Diapirul de sare pe orizontală are o formă ușor eliptică, având diametrul de 1,2-14 km, iar pe verticală are forma unei uriașe ciuperci. De astfel forma neregulat – tronconică e specifică masivelor de sare din Bazinul Transilvaniei.
Spațiul studiat este situat la interferența a două mari unități de relief din țară: Carpații Orientali (lanțul vulcanic Călimani-Gurghiu-Harghita) și Depresiunea Transilvaniei. Evoluția teritoriului trebuie urmărită în legătură cu aceste unități.Bazinul Transilvaniei s-a format la sfârșitul perioadei cretacice și începutul erei paleogene, printr-o scufundare lentă și continuă (fenomenul de subsidență), iar la rama bazinului, printr-un proces de orogeneză, s-au format munții din lanțul Carpatic. În acest bazin a luat naștere o mare de tip continental, care nu avea legătură directă cu mările și oceanele existente în jurul Continentului Euro-Asiatic. Scufundarea lentă și continuă a bazinului a dat naștere unui strat sedimentar de crica 5000 m grosime, care prin conținutul petrografic oglindește condițiile sedimentării și istoria paleoclimatică a regiunii.La marginea bazinului Transilvaniei se găsesc straturile sedimentare paleogene care au direcția și căderea spre centrul bazinului. După aceste depozite se găsește zona cutelor diapire și aliniamentul zăcămintelor de sare, care se ridică spre suprafață, străpungând sedimentele mai tinere.
Depresiunea Transilvaniei este plasată în întregime pe pânzele austrice ale orogenului carpatic fiind deci postectonică în raport cu șariajul cretacic.La Praid sunt acumulări substanțiale de sare. Structura saliferă Corund-Praid e situată în zona de contact a bazinului Transilvaniei cu lațul muntos neoeruptiv al Carpaților Orientali, Călimani-Gurghiu-Harghita, la îmbinarea podișului Târnavelor cu aliniamentul orogenic: Gurghiu-Harghita. Masivul de sare de la Praid având forma unui stâlp diapir clasificat ca fiind discordant, străpunge cuvertura mio-pliocenă din jur și apare la suprafață în relief pozitiv. Corpul ejectiv, diapirizat este flancat de roci sedimentare care sunt acoperite parțial de formațiuni vulcanice extruzive pospliocene și depozite cuaternare.Sarea din stâlpul diapir Praid a bombat lunca și terasele văilor Târnava Mică și Corund, creând o formă morfologică de dom cu înlțimea maximă de 70m.Corpul de sare în plan orizontal are o formă cvasicirculară ușor elicoidală cu diametre de 1,2 și 1,4 km ,se apreciază că are adâncimea de îngropare de 2,6-2,8 km, fiind astfel cel mai dezvoltat corp diapirogen din țară.
Sarea de la Praid are un aspect macro-sau microcristalin fiind impurificat cu argile, marme, gresii, calcare cristaline etc. sub formă de impregnații, incluziuni stratiforme de diferite dimensiuni. In argila sării din coperta zăcământului ‚cap-rock” apar elemente de roci străine, de origine carpatică (gresii, cuartițe, filite, gnaisuri, mioșisturi, calcare cristaline, formațiuni triasice, jurasice și cretacice).Aceste elemente provin probabil din descompunerea conglomeratelor mio-pliocene, în timpul cutărilor orogenice, sau sunt transportate de pe aria continentală învecinată. Rar se întâlnesc și argile cu agregate cristaline de ghips secundar.
Stratigrafia regiunii:Regiunea Praid-Corund aparține cutelor diapire din estul bazinului Transilvaniei, cu formațiuni sedimentare și vulcanogen-extruzive. În partea de E și NE a bazinului, masivele de sare au atins un stadiu de diapirism proximal cum e la Praid și sunt desprinse din culcușul de formare și antrenate la suprafață, străpungând și laminând stratele mio-pliocene din acoperiș.Regiunea Praid-Corund aparține molasei neogene a ramei de est a depresiunii Transilvaniei, la limita masivelor Harghita și Gurghiu.
Depozitele de cuvertură sunt miocene, pliocene și pleisotcene și sunt dispuse peste un fundament prelaramic considerat ca aparținând dacidelor (Săndulescu, 1984, 1984) – Regiunea Praid-Corund arată existența unui paleorelief pliocenic camuflat de materialul vulcanogen-sedimentar generat de erupțiile magmatice ulterioare, care a fost readaptat la configurația actuală. Fundamentul:este format din roci cristaline, peste care se dispune o cuvertură de roci sedimentare formate în mai multe cicluri de depunere. Fragmentarea printr-un sistem de falii a dus la delimitarea unor blocuri denivelate unele de altele (pe verticală). Părțile mai ridicate formează horsturi, cu cuvertură sedimentară subțire, iar cele adâncite formează grabene cu adâncimea:6000-8000m.Masivul de sare de la Praid dă reliefului aspecte deosebite. Sâmburele de sare pe o suprafață de 2 km2 are formă ovală cu extindere NV-SV, cu adâncime de 2,6-2,7 km. Rezerva geologică e apreciată la 40 mld. Tone.
Aragonitul (culoare albă uneori cu dungi de diferite culori și grosimi datorită monosulfurii de fier) în „Dealul cu Melci” la nord de Corund și tufurile calcaroase fiind roci de precipitare chimică se formează în pliocen datorită prezenței izvoarelor sărate.
Tectonica regiunii:Caracterele structurale se râsfrăng și ele în mod evident în formarea reliefului.tectonica regiunii Praid-Corund trebuie studiată în strânsă legătură cu cea a Depresiunii Transilvaniei, stratele nu au rămas în poziție orizontală, nici monoclimală ci stratele sedimentare miopliocenice au suferit cutări cauzate fie de sare și rezultând un relief de anticlinale și sinclinale. Axul anticlinalului a fost străpuns de sâmburi de sare datorită diapirismului. Folierea fundamentului cristalin și a stratelor sedimentare e un aspect de care trebuie să se țină seama.
Structura de ansamblu a regiunii e dominată de aliniamentul anticlinal diapir estic al Bazinului Transilvaniei. Datele din cercetare pun în evidență mari acumulări de sare în axul anticlinalului, la Praid formându-se o structură diapiră deschisă iar la Ocna de Sus și Corund sunt structuri de criptodiapire (diapire care nu apar la suprafață).Formarea acestor structuri salifere din aliniamentul diapir estic a început cu sarmațianul și s-a continuat prin mișcările valahice până astăzi. La început structurile au avut un caracter halotectonic, care ulterior sub greutatea stivei de de depozite sedimentare au evoluat în structuri halokinetice-dom, stâlp, diapir, a căror formare continuă și în prezent.Depunerea și precipitarea propriu-zisă a depozitelor de sare a debutat în badenianul inferior. În cursul badenianului a avut loc o scufundare lentă a întregului bazin al Transilvaniei și respectiv o mare transgresiune.Peste tuful Dej din bază se dispun complexele de ghips și sare care indică o etapă lagunară. Depozitele de sare apar la suprafață în masivul Praid în zona de bordură.În zona Corund-Praid apar linii tectonice majore, cu direcție dominantă NV-SE aproximativ paralele cu anticlinalul diapir (S. și M. Peltz 1970), indicate de corpuri eruptive, apariții de izvoare clorurate și carbogazoase precum și de poziția sttructurilor diapirice etc.
Diapirul Praid reprezintă un exemplu clasic de extruziune a sării, manifestată prin bombardarea suprafețelor teraselor și luncilor holocene, ale Corundului și Târnavei Mici. Prezența depozitelor de terase pe spinarea domului arată că ele s-au depus pe un teren orizontal, după o lungă încetinire (stagnare) a extruziunii sării.
Masivul de sare încalecă ușor peste stratele din flancul vestic. Direcția stratificațiilor sării (de la suprafață) este NV-SE, cu înclinări de 70-80o spre NE. Axul structuriii de snticlinal Praid-Corund e orientată paralel cu albia pârâului Corund, iar contactul diapirului cu formațiunile sedimentare adiacente este un contact tectonic, extruziunea sării având ca rezultat ridicarea capetelor de strat de jur-împrejur și formarea breciei sării. Această brecie a sării îmbracă din toate părțile diapirul de sare, și conține gaze și apă sărată mineralizată, sub presiune.
Fracturile geologice adânci ce mărginesc masivul de sare are importanță majoră, fiind rezultatul fenomenului de diapirism și de asemenea o cale de acces pentru nivelele acvifere și gazeifere inferioare, din vecinătatea zăcământului.
Diapirismul este un factor important în tectonică cu urmări directe în relief. Termenul de diapirism a fost introdus în literatura de specialitate de L. Mrazec (1906) și conform definirii lui cutele diapire sunt structuri anticlinale cu nucleu format din roci plastice, sare, ghips, argilă, roci magmatice care străpung stratele acoperitoare. Elementele structurii diapire sunt-sâmburele, complexul din acoperiș sau de boltă, flancurile și complexul din culcuș. Sâmburele de sare de la Praid a ajuns la suprafață având pe alocuri strate acoperitoare aduse din adâncimi. Eroziunea a subțiat și îndepărtat o parte din bolta anticlinalului adică complexul de acoperiș și a facilitat ieșirea la suprafață a sâmburelui de sare-Praid.Flancurile structurii diapire sunt straturi redresate puternic aduse uneori la verticală în apropierea nucleului sau chiar răsturnată.Complexul din culcuș se află sub sâmburele de sare. Acesta suferă puțin de pe urma diapirismului, la Praid este antrenat în mișcări pe vertical. Forajele arată că tuful de Dej care constituie culcușul sării, este la 2700-2800m, adâncime relativ mică.Cutele diapire pot avea forme și aspecte diferite, iar despre modul de formare s-au emis mai multe păreri: teoria tectonică, teoria instabilității gravitaționale (izostazia) și teoria originii mixte.
Teoria tectonică elaborată de Mrazec în 1906 susține că principala cauză a cutării diapire este acțiunea forțelor tectonice de compresiune orizontală, forțe care au determinat apariția cutelor liniare în rocile înconjurătoare. Sarea a jucat un rol pozitiv în procesul de diapirism, deplasarea ei spre zona axială a anticlinalului și străpungerea stratelor din acoperiș fiind efectul cutării stratelor înconjurătoare. Sub influența compresiunii orizontale, complezul din culcușul structurii diapire este boltit în sus.
Teoria redistribuirii elaborată de Belousov (1948) pornește de la constatarea că în unele cazuri complexul în culcușul sării are convexitatea îndreptată în jos.
Ridicarea creștetului unor anticlinale din culcușul sării și presiunea coloanei de roci din acoperiș, determină regularea din zonele anticlinale și îngrămpdirea în axele sinclinalelor boltind în sus stratul din acoperiș. Forțele tectonice orientate vertical din axele anticlinale generează o curgere laterală (orizontală) a materialului diapir spre zonele depresionare unde se manifestă din nou forțe orientate vertical spre suprafața pământului.
Teoria instabilității gravitaționale sau a izostazei elaborată în 1910 consideră cauza principală a diapirismului, diferența dintre grosimea și densitatea stratului din acoperișul sării. În urma presiunii sarea este mișcată orizontal la început cu viteze mai mici, apoi mai mari în zone unde presiunea este mai mică. Sarea se îngrămădește aici, presiunea deasupra sa scade și străpunge stratele acoperitoare subțiate și cu o rezistență din ce în ce mai mică.Presiunea litostatică crește în falncurile sâmburelui care e antrenat în sus.
În sudul spațiului Praid-Corund nu sunt străpungeri diapire, prezența sării fiind aici legată de izvoarele sărate. Aprecierea sării de suprafață se datorează adâncimii mici a fundamentului confirmat de depunerile de aragonit din adâncimi. I. Mac susține că, cuta Praid-Odorhei- Homoroade costituie primul anticlinal subcarpatic cu înclinări de până la 70 grade și cu străpungeri de sare. La aceasta se mai adaugă și faptul că ea este afectată de falieri transversale și radiare. Flancurile estice ale anticlinalului intră monoclinal sub un unghi de 9 – 11o înclinare est-nord-estică sub materialele vulcanice ale Munților Gurghiului.Boltirea a început la sfârșitul saramațianului, după unele păreri, pentru că sedimentele pannoniene muleaza discordant un relief de cutări. Ea a fost distrusă pe alocuri de eroziune.Cutarea a afectat și depozitele postsarmațiene deoarece aglomeratele vulcanice s-au așternut peste un relief deja cutat, depunându-se în strate mai subțiri pe anticlinal și în strate mai groase în flancurile acestuia din est și vest, acoperind în parte și sinclinalul din vestul anticlinalului amintit.Platoul vulcanic care se înclină monoclinal spre vest a suferit doar fracturi nu cutări, iar apele consecvente le-au erodat la început.Prin îndepărtarea materialului subțire de pe anticlinal, adâncimea în masa acestuia alcătuită din sedimente moi a creat depresiunea Praid-Corund alungită de-a lungul acestui anticlinal, cu ivirea sării la Praid și cu inversiunea de relief tipică neconformă cu structura din spațiul studiat.Flancul vestic cu strate groase de piroclastice în acoperiș a rămas suspendat la nivelul plastocenului din est formând munceii care străjuiesc depresiunea Praid-Corund în această parte.Orientarea anticlinalului paralelă cu munții demonstrează că rolul principal în cutarea teritoriului nu l-a avut sarea ci mișcările normale de cutare.
2.3.2.Premise climatice ale modelării versanților
Factorii care influențează clima unui teritoriu sunt multiplii și variați iar interacțiunea lor determină valorile elementelor climatice.Așezarea în vestul lanțului Orientalilor influențează precipitațiile deoarece masele de aer care sosec din vest datorită orografiei sunt nevoite să se ridice suferind o răcire și generând condensarea vaporilor și creșterea valorii precipitațiilor anuale.
Relieful destul de accidentat imprimă climatului particularități locale, rolul hotărâtor este dat în primul rând de altitudine, spațiul studiat fiind înconjurat de părți mai înalte care se închid. Forma de uluc depresional impune uneori formarea unor inversiuni termice în depresiunea Praid. Covorul vegetal, petrografia, apele au influențe asupra microclimatului.
Cantitatea radiației directă e determinată de înclinația și expoziția versanților iar cantitatea radiației difuze e dependentă de expoziție dar nu și de înclinare. Versanții cu valori ale radiției globale mai mari pot avea temperaturi mai ridicate în zilele calde chiar cu 10oC în apropierea solului, ceea ce determină o evaporație mai concentrată, prin urmare solul va fi mai uscat și va avea o concentrație mai mare de săruri minerale, vegetația xerofilă și termofilă predomină pe acești versanți.
Valorile radiației globale în funcție de expoziția versantului și de valoarea unghiului de pantă.Suprafețele restrânse de pe versanții cu expunere nordică, nord-estică sau nord-vestică care au pantă de peste 6o, au valori între 35-73-95-105 kcal\cm2\an. Versanții cu valoare de peste 150 kcal\cm2\an ocupă suprafețe foarte restrânse.
Aceste valori sunt suficiente pentru a asigura un regim termic favorabil plantelor de cultură deși teritoriul apare destul de mozaicat și variat din acest punct de vedere.Media multianuală a temperaturii este de 7,6oC, valoare ce corespunde cu mici diferente spațiului depresionar Praid-Corundm părțile mai înalte ca de exemplu Dealul Șiclod și platoul din est au temperaturi medii anuale mai scăzute.La Tg. Mureș valoarea temperaturii medii este de 8,7oC, la Odorheiul Secuiesc de 7,8oC, la Joseni 5,1oC, putându-se constata că aici climatul este răcoros, amplitudinea medie anuală fiind de 21,2oC ceea ce favorizează activități umane variate.Diferența de altitudine de peste 300m determină diferențieri termice de la un loc la altul.
În depresiunea Corund situată la o altitudine de 530-580m temperatura medie anuală este în jur de 8 oC. Zona platoului precum și zona dealului Firtuș are o temperatură medie anuală mai scăzută pe alocuri coboară la valoarea de 6oC. Satele Atia, Valea lui Pavel, Fântâna Brazilor, Colonda chiar au temperaturi medii anuale mai coborâte ceea ce influențează negativ activitatea economică.
Temperatura aerului prezintă variații lunare, anotimpuale și anuale:
Iarna temperaturile medii lunare coboară sub 0oC în toate cele trei luni de iarnă: -1,3oC în februarie. Luna cu temperaturile medii cele mai scăzute este ianuarie și spre exemplu temperatura medie de –4oC la Corund din această lună de iarnă poate fi chiar mai coborâtă pe platou la Atia.
Înghețul caracteristic pentru lunile de iarnă, se poate produce și toamna și primăvara, în general data medie a primului îngheț este la sfârșitul lunii octombrie, începutul lui noiembrie iar primăvara în martie, în timp ce pe platou chiar la sfârșit de martie și început de aprilie.
Lunile de vară au temperaturi de 15,6oC – 18,5oC respectiv 17,5oC. Media ridicată a lunii aprilie: 8,3oC; mai – 12,7oC; septembrie – 13,1oC și octombrie 8,2oC favorizează turismul în Praid-Corund.
Datorită reliefului încălzirea întârzie, în martie media fiind de 2,6oC, abia aprilie are valori mai mari când deja zăpada se topește complet în depresiune. Luna cea mai caldă este iulie. În verile foarte călduroase se pot înregistra și temperaturi peste media lunară, chiar tropicale cu peste 30oC, aceste călduri fiind totuși foarte reduse.
Primăvara și toamna datorită altitudinii relativ mari temperaturile sunt destul de scăzute făcând imposibile semănatul la timp sau coacerea unor recolte. Inversiunile de temperatură se înregistrează toamna și iarna mai ales când temperaturile din depresiunea Praid-Corund sunt mai scăzute decât cele ale regiunilor înconjurătoare mai înalte. Toamna inversiunea de temperatură e asociată cu formarea ceții care umple depresiunea.
Numărul anual al zilelor de îngheț este în medie de 180-130 iar numărul zilelor cu temperaturi maxime de peste 25oC este de 60-80 iar numărul zilelor toride cu 30oC în jur de 10.
Nebulozitatea: direct influențată de circulația generală a atmosferei și de factorii orografici, influențează la rândul său negativ temperatura aerului. Valorile nebulozității sunt valori moderate de sub 6 zecimi.
Mersul annual al nebulozității se caracterizează printr-un maxim principal în luna decembrie și un maxim secundar în aprilie-mai, minime se înregistrează în august-septembrie și martie.Creșterea nebulozității în aprilie-mai este cauzată de pătrunderea maselor de aer oceanic, dinspre vest, care provoacă precipitații bogate.Precipitațiile sunt influențate de circulația generală a atmosferei și de orografie. Valorile înregistrate ale precipitațiilor atmosferice reflectă factura climatului temperat-moderat.Masele de aer vestic, cele mai frecvente aduc umezeală în această zonă deschisă relativ spre vest. Trăsătura generală este creșterea cantității medii anuale a precipitațiilor dinspre vest spre est conform cu schimbarea morfometrică a treptelor de relief. Excepție face barajul munceilor din vest care primesc precipitații mai bogate ca depresiunea aflată în "umbra lor".Dealul Firtuș platoul vulcanic, iar mai spre est munții înlesnesc advecția maselor de aer umed determinând căderea unor cantități destul de însemnate ale precipitațiilor.
Comparând cantitățile medii anuale de precipitații din depresiunea Giurgeu și Ciuc și Subcarpații Transilvăneni putem constata o diferență de aproape 200mm. Atidul așezat la poalele vestice ale masivului Firtuș primește precipitații bogate mai ales datorită advecției maselor de aer determinată de pantele vestice ale masivului. Precipitațiile bogate contribuie la activarea eroziunii torențiale și reactivarea alunecărilor de teren.Cantitățile de precipitații de la Atia situată în apropiere de Firtuș la o altitudine mare, sunt bogate de asemenea.Precipitațiile medii anuale sunt ridicate: 178 mm la Praid iar la Corund media multianuală a cantității de precipitații este de 723,5mm.Această cantitate de precipitație e suficientă pentru ca fenomenul de secetă să nu constituie o problemă, umiditatea necesară plantelor fiind asigurată.
Se poate spune că umiditatea șI precipitațiile influențează uneori negativ cultivarea plantelor împiedicând efectuarea lucrărilor de primăvară și determinând reducerea temperaturii șI a insolației.Vara cad precipitațiile cele mai mari,Valoarea lor atinge la Corund 285,3 mm deci 39,2% din precipitațiile anuale În perioada de vegetație aprilie-septembrie cad 75% din precipitațiile anuale.Iarna cantitatea medie a precipitațiilor este mult mai redusă. La Corund media iernii e de 117 mm deci 16,1%. La Praid în luna decembrie cad 35,9 mm iar în februarie 38mm.Iarna precipitațiile cad sub formă de zăpadă, care se topește mai repede în depresiune și se menține mai mult pe platou.Distribuția lunară a precipitațiilor se caracterizează prin numărul mai mare de zile ploioase în lunile din intervalul mai -septembrie.
Anii cu activitate ciclonică mai intensă s-au caracterizat prin precipitații mult peste mediile lunare sau anuale. Perioada de dominare a anticiclonilor se caracterizează prin precipitații foarte reduse și secetă.
Vânturile au intensitate mai mare pe platoul Praid-Corund și mai slabe și mai puțin frecvente în depresiune.Frecvența zilelor cu vânt este de 100-113 pe an, iar zilele cu vânt de 35km\h sunt în număr de 9 zile.Mișcarea aerului determină transportul de percipitații în spațiul depresiunii influențând astfel debitele râurilor.Vântul de est este destul de rar. Între vânturile locale sunt : briza de munte ce se face simțită în valea Târnavei Mici. Excesele climatice lipsesc datorită caracterului închis al spațiului depresionar Praid-Corund.
Vânturile cele mai frecvente sunt cele de vest și de nord-vest dar nu au intensitate datorită reliefului. Vânturile de vest sunt cele mai umede ele asigurând în cea mai mare parte cantitățile de precipitații.Cea mai mare intensitate o are în general vântul de nord-vest. Primăvara și toamna bat și vânturile de sud și est. Predominante sunt în toate anotimpurile, vânturile de vest și nord-vest, vara și iarna aceastea sunt aproape exclusive.
Prima ninsoare cade la începutul lunii noiembrie, iar ultima zăpadă în jur de 20 martie. Numărul zilelor cu ninsoare e de 30-35 zile iar durata stratului de zăpadă e de 50-70 zile. Grosimea zăpezii este în general 20-25 cm mai mare însă spre est.Spulberarea și troienirea zăpezii pe platoul din est precum și pe platoul Colonda este caractersitică și aceasta impune măsuri de prevenire pentru ca zăpada troienită să nu împiedice circulația pe șoseaua care leagă Praidul de Corund.Frecvența zilelor cu precipitații este de 120-140 de zile pe an. Zile cu precipitații torențiale au fost la Praid la 19 iulie 1955 când au căzut 56,3 mm. Aceste ploi torențiale pot avea o influneță nefastă asupra eroziunii solului, pot genera inundații râurilor din depresiune.
2.3.3. Premise hidrologice în modelarea versanților
Condițiile fizico-geografice și geologice, climatice determină resursele de apă.
Apele freatice prezintă caracteristici neuniforme în general, importanța lor rezidă nu numai din calitatea acesteia în scop antropic, având și o importanță geomorfologică influențând evoluția formelor de relief.Apele freatice din zonele eruptive cuprinde apele freatice din platoul vulcanic, dituate aproape de suprafață din care cauză rezultă frecvente înmlăștiniri. Aceste ape au o mineralizare redusă, dominante fiind apele carbonatate. Izvoarele se caracterizează printr-o repartiție uniformă fapt determinat de omogenitatea structurală și fragemntarea redusă a reliefului platoului. Frecvența izvoarelor se extinde și la marginea platoului unde au un rol improtant în alimentarea pâraielor.
Apele freatice din structurile diapire de sare Cuprind apele din depresiune, având adâncimi mici de la 0,2 m la 3m, nivelul fiind instabil și influențat de cantitatea de precipitații. Nivelul pânzei freatice este determinat de propietățile variate ale rocilor sedimentare.Rocile argiloase din zona de luncă și din celelalte zone împiedică infiltrarea apei la mari adâncimi.Mineralizarea apelor freatice este ridicată nu numai în spațiile unde este implicată dizolvarea sării. O parte din apele freatice sunt nepotabile. Captarea apelor de adâncime se realizează în spațiul Praid-Corund.În subunitatea marginală de diapir apele de adâncime sunt clorurate, iodurate cu mineralizare de 45-200g\l.Existența apelor subterane este dovedită de numeroase izvoare.Izvoarele din acest spațiu sunt cu ape sărate, cu ape minerale, și izvoare cu apă dulce.Izvoarele cu apă dulce sunt localizate la contactul stratelor pannoniene cu cele de sedimente vulcanice spre marginea depresiunii. Debitele sunt mari între 0,05-0,1\sec. Aceste ape sunt bicarbonatate calcice magneziene, cu mineralizare scăzută. Izvoarele cu apă dulce sunt o sursă în alimentarea cu apă potabilă a locuitorilor spațiului Praid-Corund, captarea apei realizându-se prin fântâni.Astfel de izvoare cu debit bogat sunt și sub conglomeratele ponțiene la Atia, alimentând pârâul Băd. Sub Firtuș sunt multe cu apă dulce.
Izvoarele sărate sunt legate de masivul de sare existent la Praid. La Corund acestea sunt amplasate în nordul comunei pe versantul din partea dreaptă a Văii Corundului, de apariția acestor izvoare este legată existența aragonitului. Numeroasele izvoare sărate existente la Corund au fost distruse în timp.Izvoarele sărate din jurul masivului de sare de la Praid sunt mai numeroase în partea sudică, au un debit mic și concentrație mare de sare. Ele se varsă în valea Corundului. O parte din apa de infiltrație din masivul de sare e colectată în fosta mină. Apa sărată a fost folosită de locuitori din cele mai vechi timpuri.În timp sarea deși se găsea din abundeță avea un preț ridicat astfel că s-a trecut la folosirea apei sărate.
În nordul comunei Corund se află „casa de sare” apa adunându-se într-o fântână prezentă aici din vechime. Apa sărată era folosită în locul sării în diferite întrebuințări iar pentru această apă locuitorii trebuiau să plătească o taxă. Căsuța de sare care s-a ridicat deasupra fântânii a fost cu scopul de a preveni furtul sării. Valoarea acestei ape rezultă din faptul că fântâna era păzită și exista un program stabilit în ceea ce privește accesul la apă. Izvoarele minerale se găsesc în spațiul comunei Corund, și sunt în număr de patru: Izvorul Borviz;Izvorul Arcso situat la poalele delaului Lopagy, în jurul acestuia dezvoltându-se în trecut stațiunea balneară de la Corund. Astăzi locul stațiunii a fost luat de un motel. Prin conținutul ei apa are numeraose caractere: feruginoasă, carbogazoasă, clorurată, bicarbonată, sodică, magneziană.Indicațiile terapeutice ale acestei ape sunt multpile. Este o apă carbogazoasă pură, apă de masă și apă medicinală utilizată în cura internă, iar în ceea ce privește captarea ei astăzi există trei bazine din beton folosite în acest scop. Îmbutelierea apei nu se realizează în repzent datorită debitului redus;Izvorul Dio situat în sudul comunei Corund și datorită apropierii acestuia de axa principală de comunicație, este mai des utilizat. Caractersiticile apei sunt: apă feruginoasă, carbogazoasă;Izvorul Valea Viilor situat la o distanță mai mare de calea rutieră principală. Caracteristicile apei bicarbonatată, slab clorurată, magneziană, calcică, carbogazoasă.
Prin conducte apa este adusă aici din estul satului Corund.Caracteristicile izvoarelor este depunerea de fier în jurul lor oferind un aspect roșcat de rugină.Izvoarele minerale există și sunt o uramre a manifestărilor postvulcanice (breciile andezitice).
Apele de suprafață: Erupțiile vulcanice au determinat un platou vast înclinat spre vest. După încetarea erupțiilor vulcanice s-a instalat o rețea de tip torențial cu orientare generală est-vest.Scurgerea se realiza pe planezele vulcanice și platoul de aglomerate vulcanice spre vest spre bazinul Transilvaniei. Acest fapt e demonstrat de existența unor înșeuări ca de exemplu înșeuarea de la Atia.Cursul apelor se modifică pe parcursul adâncimii în sedimentele neogene spre nord. Târnava Mică prin eroziune regresivă a captat apa Corundului.Curgerile temporare se realizează prin torenți, șiroiri, curgeri de versant mai ales în timpul ploilor.Rețeaua densă de pâraie colectează această apă provenită din precipitații lichide sau topirea zăpezilor din această cauză activitățile torențiale nu au luat o amploare mare. Densitatea e de 2 km\km2 luând în calcul cursurile permanente și cele temporare.Densitatea e influențată de structură și relief. Apele împânzesc versanții vestici ai M. Gurghiu și platoul vulcanic dar densitatea este mică în zona platoului și pe versantul estic al văii Corundului unde multe ape nu sunt permanente. În zonele de confluență densitatea este ridicată ca de exemplu în sudul comunei Corund sau la confluența cu Târnava Mică.Alimentarea apei e de tip pluvio-nival cu alimentare subterană 10-35%, alimentare superficială 65-90% (cea nivală 40-50%).
Scurgerea este maximă primăvara în luna aprilie (40-50%) odată cu topirea zăpezii când se poate vorbi despre perioada apelor mari de primăvară.Ploile frontale și convective determină viituri mari de la începutul verii. În lunie de iarnă se desfășoară perioada apelor mici (scurgere minimă) existând și în timpul verii și toamnei o perioadă de ape mici.Scurgerea maximă din luna iunie are o eficiență hidrologică mai reduse datorită condițiilor termice care favorizează evaporația.Debitul, viteza apei, forma secțiunii văii dintr-un anumit sector determină variațiile de nivel care sunt mici de sub 2 m pe valea Corundului și Târnavei Mici.Temperatura apelor e influențată de temperatura aerului și are valori mai scăzute decât a aerului (vara diferența ajunge la 8-10oC).Variațiile anuale sunt mari, maximele fiind în iulie-august iar minimele în ianuarie.
În sezonul rece se produce înghețul rezultând gheață la maluri, acicule de gheață, gheață de fund, năboi, scurgerea sloiurilor de gheață, poduri de gheață.Înghețul se produce în luna decembrie pentru că râurile au debite mici și debit caloric scăzut, iar dezghețul se produce la sfârșitul lui martie.Turbiditatea și scurgerea solidă sunt influențate de factorii fizico-geografici și umani.Turbiditatea e mică pe platou deoarece panta este mică iar roca e protejată de vegetație, în schimb în depresiune valoarea crește datorită prezenței rocilor sedimentare moi și a terenurilor arabile.Aluviunile târâte au o pondere mică, scurgerea solidă mai ridicată în zona depresionară se datorează eroziunii accelerate.
În depresiune se realizează confluența Târnavei Mici cu pârâul Praidului pe stânga apoi pârâul Corund, pe dreapta primește afluenți mari între care Iuhodul.
Pârâul Praidului este un afluent de stânga al Târnavei Mici cu vărsare în spațiul comunei Praid la o altitudine de 475m. Până în zona de confluență Praidul străbate o pantă de 81,5% și 5,8km adunând apele de pe o suprafață de 5,3 km2.
Pârâul Corund sau Apa Mare izvorăște de la 950m în zona de platou și după ce străbate 22 km se varsă în Târnava Mică la altitudinea de 471 m. Suprafața bazinului de recepție al Corundului este de 137 km2 panta medie a profilului longitudinal fiind de 24,7 m\km.
Denumirea de Valea Mare sau Corund o primește doar la intrare în comuna cu același nume până în acest punct se desfășoară cursul superior al Corundului care adună afluenți din toate direcțiile. CORUNDUL are o vale cu pante domoale cu multe terase, albia minoră s-a adâncit cu unu, doi metri formând un abrupt care împiedică revărsările din timpul apelor mari. În profil longitudinal există multe repezinuri la marginea paltoului.Profilul transversal al văilor este simetric, dar sunt și unele văi asecvente cu văi asimetrice. (ex. pârâul MICLĂUȘ). Profilul transvers al Corundului e simetric în sud, asimetric în aval.
Corundul după ce-și formează frumoasele chei în masivul de sare se varsă în Târnava Mică la sud-vest de Praid. Forța hidraulică a apei nu este utilizată, doar în trecut existau multe mori.
Lacurile: La Praid pe masivul de sare s-au format lacuri mici de doline cu apă dulce.Bazinul ștrandului e artificial alimentat prin conducte cu apa necesară.Lacurile de sare se pot forma pe cale naturală: prin dizolvarea sării de apele de infiltrație și prin permeabilitatea depozitelor de cuvertură se pot forma depresiuni de tasare de tipul dolinelor, poliilor, pâlniilor de eroziune sau chiar depresiuni de prăbușire în care se adună apa sau se formează prin prăbușire datorită golurilor de tipul peșterilor în masivele de sare.
2.3.4. Premise biogeografice în modelarea versanților
Factorii hidroclimatici împreună cu morfologia suprafeței au conturat principalele caracteristici ale învelișului biotic. Relieful etajat și variat a determinat o vegetație variată, spațiul Praid-Corund fiind cuprins în marele areal al fagului, dar pădurile nu ocupă întregul teritoriu. Vegetația din spațiul studiat este rezultatul unei lungi evoluții. Urmele vegetației de tip mediteranean din terțiar au fost găsite și în această parte a țării dar în timpul glaciarului majoritatea acestor asociații dispar rămânând doar specii răzlețe. Locul florei mediteraneene e luat de molidișuri care au o mare răspândire în timpul perioadei glaciare și intergalciare. În stratele de argilă s-au găsit resturi incarbonizate de flori și trunchi de molid. Încălzirea climei determină retragerea molidului și înlocuirea acestuia cu fagul, gorunul și stejarul.
Vegetația actuală este determinată de relief, rocile pedogenetice, climă, intervenția antropică modificând și ea structura vegetației. Se disting două subzone: o subzonă a pădurilor în care predomină fagul și subzona pajiștilor deluroase secundare.Flora luncilor din Praid-Corund cuprinde plante iubitoare de umezeală în lungul văii Corund și valea Târnava Mică în segmentele cu pante mici care favorizează înmlăștiniri.Vegetația e reprezentată aici de: rogoz (familia carex) rușcuța primăvăratică (Adonis vernalis) care formează asociații de fâneață; piciorul cocoșului; pomacul sălbatic (Chenopodium fluviatile); papura lată (Typha latifolium), papura îngustă (Typha angustifolia), trestia (Phragmitea vulgaris). Pe alocuri formând zăvoaie crește salcia (Salix), arinul (Alnus incana), plopul alb (Populus alba), plopul negru (Populus nigra). La confluența Văii Corund cu Târnava Mică sunt zăvoaie mai extinse. Intervenția antropică se resimte dar aceste esențe cresc repede și se regenerează ușor. În lunci și pe versanți puțin înclinați găsim vegetația cultivată, suprafețele de teren arabil fiind limitată întrucât solul în mare parte nu este fertil.
Vegetația de fâneață de pe versanți:cuprinde ierburi, arbuști, multe plante cu flori: păiușul de livezi (Festuca pratensis), tulichina (Daphnae mezereum), creasta cocoșului (Dentaria gladulosa) ghiocelul (Galanthus nivalis), păpădia (Faraxum oficinale), ghizdeiul (Lotus caniculatus), trifoiul alb (trifolium repeus), trifoiul roșu (Trifolium prateus), lucerna (Medicago lupulinas) , brândușa de toamnă (Calchicum autonale), narcisele (Narcissus augustifolius), margaretele (Crisatenum vulgare), crucea voinicului (Hepatica transilvanica) mierea ursului (Pulmanaria montana) spânzul (Helleborus purpurascens), splina (Chryrosplenium alternifolium), potbalul (Pusilago farfara), vioreaua nemuritoare (Viola Hirta); alunul (Coryllus avellana) măceșul (Rosa canina), porumbarul (prunus spinoza), păducelul (Crataebus monoghina).Vegetația ierboasa formează în spațiul Praid-Corund zone extinse în special pe platou dar și în depresiune determinând fânețe ori pășuni cu ierburi perene și anuale. Între buruieni se pot aminti: volbura (Convolvus arvensis), loboda (Atriplex), susaiul (Sanchus), pălămida (Cirsium arvense), pirul (Agropiron repeus), neghina (agrosthenuma gitacho), rapița (Brassica napus) etc.Între florile de câmp : narcisele (Narcissus), brândușele (Crocus), gențianele (Gentiena), margaretele (Crisantenum) sunt reprezentative.
Pădurile pătrund pe alocuri (valea Târnavei Mici) până în luncă. Esențele dominante sunt fagul (Fagus silvatica), stejarul (Quercus robur) gorunul (Quercus petraea) cerul (Q. cerris), stejarul pufos (Q. Pubescens), jugastrul (Acer campestre), ulmul (Ulmus minor), frasinul (Fraxinus ornus), arțarul (Acer platanoides), teiul (Tylia platyphilos), teiul pucios (Tylia Cordata).
Făgetele: în amestec cu carpenul (Carpenus betullus) se extind la 700-800m în culmea Firtuș și Siclod unde coboară până la 600 m chiar 500m. Păduri compacte de fag sunt și în est și în sudul spațiului Praid-Corund și lipsesc în depresiune. Pădurile de fag și stejar sunt întrerupte pe văi, în lungul cărora cresc: alunul (Coryllus avellana), sângerul (Cornus sanguinea), scorușul de munte (Sorbus ancuparia), proumbarul (Prunus spinoza).Acestea formează asociații pe pantele abrupte ce separă depresiunea de platoul vulcanic.Aici crește și lemnul câinesc (Ligustrum vulgarae), socul negru (Sambucus nigra).
Vegetația ierboasă din pădure cuprinde: ghiocelul, untișorul (Ramunculus ficalia), vinarița (Galliun odoratum), salvia (Salvia glutinosa). In luminișurile pădurii domină păiușul brăzdat (Festuca sulcata), firuța (Hoa parentis). Alte plante de pădure: murele (Rubur coesius), hameiul (Humulus lus) iedera (Hedera helix), afinul (Vaccinum myrtillus), zmeur (Rubus ideaus).
Rășinoasele sunt slab reprezentate: pinul (Pinus silvestris) dă varietate peisajului.Vegetația de tip subalpin: ienupăr (Iuniperus communis), păiușul (dintre ierburi), capul călugărului (Leontodon auomnalis) se extinde pe platoul vulcanic.Vegetația halofilă s-a dezvoltat datorită apariției sîmburelui de sare la suprafață sau aproape de suprafață. Salicornia herbacea are răspândire mare la Corund în jurul izvoarelor sărate, iar la Praid pe masivul de sare flora terestră e afectată pe alocuri (în zonele cu sare pământoasă haldată), pe un sol cu conîinut de cca.70-75% NaCl s-au fixat doar specii care se pot deyvolta în aceste condiții extreme (de. ex: Artemisia salina) Willd., Salicornia herbacea, Glyceria distans-varietatea salina Chur. Se găsesește și pătlagina (Plantago maritima).Pinul plantat la Praid s-a adaptat condițiilor de sol și se dezvoltă normal.Impactul exploatării asupra mediului Flora și fauna acvatică a pârâului Corund și a râului Târnava Mică este influențată în cazul poluărilor accidentale: pompări excesive la un debit scăzut de diluție a pârâului și ploile torențiale, care spală o cantitate ridicată de sare, mai ales în zona canionului Corundului, într-un interval scurt de timp.Terenurile agricole deși puține cuprind cultura cartofului, porumbul, liveyile. Pajiștile au o vegetație specifică iar numeroasele yone de fâneață se extind atât pe Dealul Sării dar și în împrejurimile neafectate de exploatarea sării. Noxele evacuate nu afectează nici culturile și nici vegetația spontană.În estul spațiului praid-Corund la înălțimi mari crește mesteacănul (Betula nevrucoza), bradul (Abies alba) în amestec. Plantele medicinale dau varietate florei spontane din spațiul depresionar. Astfel: traista ciobanului (capsula bursa-pastoris), iarba șarpelui (Echium vulgae), coada calului (Equisetum arvense), spânzul (hebbegorus purpurescens), mușețel (Matricaria chamomila), utzica moartă (Lamium album), piper de baltă (polygonum hidropiper), ciuboțica cucului (primula oficinalis), tătăneasa (Synphytum officinale) etc. coada calului e răspândită pe pantele argiloase; floarea de tei, fructul de măceș și alte plante se recoltează și se valorifică.Pe fânețe și în păduri cresc ciuperci comestibile: piciorul căprioarei, hribul (Boletus edulis), ciperca de brad (Boletus bivincus), ciuperca de câmp (Rusala frastus), ciuperca albă (Agaricus compester), gălbiori (cantharellus cybarius) și alte specii.Activitatea omului prin tăieri masive a condus la distrugerea arborilor (pentru mene de foc, cherestea și lemn de construcții). Pășunatul excesiv a cauzat schimbarea compoziției florisitce a pășunilor și chiar degradarea lor.În zona rezervației de la Praid s-au încercat să se realizeze împăduriri dar acestea nu au reușit decât parțial, în zona marginală găsindu-se pâlcuri de păducel, porumbar, corn ș.a
Există de asemenea exemplare de pin, plop șoi paltin în zonele mai așezate neafectate de eroziune.Analizând harta vegetației se observă bine unitățile zonale pe altitudine și cele zonale pe latitudine cât și unitățile intrazonale și ozonale. Versanții puțin înclinați au terenuri arabile însă sunt puține terenuri plane, majoritatea fiind în pante pe care totuși se cultivă în sistem de terase cu răzoare înierbate care împiedică eroziunea.
2.3.5. Premise pedologice ale modelării versanților
Învelișul edafic are o influență directă dar și indirectă asupra proceselor actuale de modelare:directă prin rezistența opusă eroziunii (în funcție de structură și textură)și indirectă prin modificarea scurgerii
Influența texturii este evidentă în manifestarea morfodinamicii actuale: cu cât aceasta este mai grosieră cu atât infiltrațiile sunt mai rapide și scurgerea superficilaă mai redusă.Fondul mineral pe care acționează factorii energetici ai solificării este reprezentat de roca parentală care influențează procesul de solificare și propietățile solului.
În spațiul Praid-Corund diversitatea rocilor a dat naștere varietății solurilor. În zona platoului vulcanic domină rocile vulcanogen-sedimentare iar în zona depresionară roca mamă e reprezentată de roci sedimentare în special argile, marne, uneori gresii și conglomerate.Clima ia parte în procesul de pedogeneză prin precipitațiile care în spațiul Praid-Corund sunt abundente. Vegetația de pădure și de pajiște influențează formarea solului, relieful accidentat pe alocuri favorizează eroziunea solului, factorul uman contribuind la îmbunătățirea fertilității solului.Varietatea solurilor din spațiul Praid-Corund este rezultatul multitudinii factorilor ce acționează în strânsă interdependeță, micile diferențe ale acțiunii unuia dintre ei are efect asupra întregului.Factorul litologic are rol hotărâtor în formarea rocii mame și în constituirea părții anorganice a solului, care uneori, în special la solurile montane constituie 80-90% din masa solului.Gradul de afânare sau consolidare a rocilor se reflectă în scoarța de alterare și în unele însușiri fizico-chimice ale solului. În partea deresionară, rocile sedimentare argile, marne, nisipuri dau naștere unor soluri bine dezvoltate, cu grosimi apreciabile deoarece pe aceste roci procesul pedogenetic este mai rapid. În partea înaltă rocile vulcanice relativ compacte dau soluri cu grosimi mici chiar pe locurile orizontale. Pe versanți procesul de solificare nu poate ține pasul cu eroziunea, solurile sunt foarte subțiri, pe alocuri lipsesc.Straturile de gresii și pietrișuri au efecte asupra solurilor versanților mai ales în partea inferioară, spre exemplu pe versantul de sub Firtuș multitudinea rocilor nealterate răspândite, influențează negativ calitatea agriculturii.Aceste „pământuri cu pietre” împiedică lucrările agricole, diminuând și calitatea solului.
Rocile salifere determină soluri salinizate care formează o parte din solurile de luncă din spațiul Praid-Corund cu efect negativ asupra fertilității.Compoziția chimică a rocilor are importanță deosebită, ea manifestându-se pregnant datorită climatului moderat umed. De ea depinde umiditatea sau bazicitatea solului. Lipsa unor roci ca gipsul, calcare, roci ultrabazice și predominarea unor roci acide face ca PH-ul solurilor din spațiul Praid-Corund să fie preponderent acid.Lesivajul și podzolirea sunt accentuate.Alcătuirea granulometrică a materialului parental influențează formarea solurilor.Solurile nisipoase favorizează procesul de spălare a sărurilor, are loc migrarea argilei și o accentuată debazeificare.Pe solurile argiloase debazeificarea este mai lentă, lesivajul de mai mică amploare, chiar în condiții de precipitații de 700-800mm, pantă accentuată în spațiul Praid-Corund.Relieful influențează indirect prin influențarea celorlați factori, cât și direct, formarea solului.Expoziția versanților determină chiar și tipul de sol. Versanții nordici sunt mai umezi lesivajul este mai accentuat, versanții cu expunere sudică sunt mai uscați.Versanții cu expunere nordică și sudică în spațiul Praid-Corund se găsesc mai mult pe văile care pătrund în depresiune, depresiunea Praid-Corund propriu-zisă nu are pante cu expunere nordică sau sudică de unde rezultă o oarecare unifromizare din acest punct de vedere.Orientarea versanților în raport cu direcția deplasării maselor de aer dominante, influențează solul. Astfel cei din „umbra” vântului beneficiazăde umiditate redusă (versanții din vest în spațiul Praid-Corund), cei expuși vântului primesc o umiditate mai ridicată (versanții estici din spațiul cercetat).Unghiul de pantă influențează eroziunea. Cu cât panta e mai mare, eroziunea este mai accentuată. Schimbarea unghiului de pantă brusc, are ca urmare depozitarea unor materiale pe care procesul de peodgeneză se desfășoară în timp mai scurt sau mai îndelungat în concordanță cu compoziția granulometrică a acestor depozite în mare parte sortată.
Altitudinea reliefului, fragmentarea, influnețează clima, vegetația iar factorul climatic acționează asupra pedogenezei prin dezagregare, alterare, levigare. Umiditatea influențează reacția solului, unde umiditatea e ridicată, pH-ul este scăzut.Umiditatea relativ mare din spațiul depresionar Praid-Corund are ca urmare aciditatea solului.Argila e spălată în straturile mai adânci iar materialul organic se transformă mai lent.Temperatura scăzută are și ea aportul ei în cele menționate mai sus, circuitul biologic fiind mai lent mai ales în părțile mai înalte ale spațiului Praid-Corund. Factorul biologic determină calitatea solului.Formațiunile ierboase lasă în sol o cantitate mare de resturi vegetale; pajiștile din zona forestieră dau cantități mai mici de resturi organice iar activitatea microbiologică este mai puțin intensă din cauza climatului creându-se uneori condiții temporare de anaerobioză. Aceasta este o altă cauză a acidității solurilor din spațiul Praid-Corund.Bacteriile au condiții normale în spațiul Praid-Corund ele având rol important în transformarea materiei vegetale.
Vegetația de pădure determniă acidifierea solului, cu excepția teiului, carpenului, frasinului, păducelului cornului care sunt esențe puternice bioacumultoare și frânează migrarea argilei și acidiferea.Dar aceste esențe în spațiul Praid-Corund nu formează păduri extinse, ca urmare efectul lor e redus, aciditatea determinând solurile de sub pădurile de fag, stejar și conifere ale spațiului studiat.Fauna din sol (viermi, râme, rozătoare) este un alt factor important, apa freatică, de asemenea dar numai acolo unde ea se găsește aproape de suprafață sau acolo unde apa stagnează ca de exemplu în luncile apelor curgătoare de aici dar pe spații restrânse.
Supraumezirea determină gleizarea unor orizonturi sau a profilului întreg la înmlăștinire și determină de asemenea o slabă activitate microbiologică în condiții de anaerobioză.Timpul ca factor pedogenetic are importanță prin faptul că procesul pedogenetic se desfășoară în timp îndelungat.Solurile tinere sunt acolo unde se formează unități naturale tinere (lunci) dar și acolo unde eroziunea este semnificativă.Solurile vechi s-au format odată cu relieful.Rolul omului se manifestă prin modificarea factorilor pedogenetici: vegetație, relief, pantă.Exploatarea nerațională din spațiul Praid-Corund a determinat eroziunea și poluarea.Pășunatul excesiv a determinat degradarea terenului, dar lucrările agricole efectuate corespunzător au îmbunătățit calitatea solului.Exploatarea sării în stare solidă implică și o cantitate variabilă de sare pământoasă necorespunzătoare calitativ, care în general conține o mare cantitate de cloruri. Cantitatea de steril, extrasă în cursul unui an la Praid este de 7-10 mii tone.
Aceasta se depozitează actual în zona surpată deasupra fostei mine Elisabeta, o ravenă cu o suprafață de 1,2 ha în urma operațiilor de haldare se urmărește redarea zonei surpate în circuitul ecologic natural. Surparea este un fenomen specific zonelor miniere aflate în roci solubile, salnizarea sau levigarea solurilor manifestându-se datorită acțiunii necorespunzătoare a omului.Principalul pericol în degradarea solurilor rămâne eroziunea, deoarece versanții ocupă cea mai mare parte a spațiului diapir Praid-Corund.
Tipuri de soluri: Al. Cucută (1960) a studiat și solurile din spațiul studiat alcătuind harta pedologică a României.Studii pedologice au fost efectuate de Oficiul de Studii pedologice din Miercurea Ciuc elaborând hărți pedologice.Solurile brune și brune acide sunt răspândite în estul spațiului Praid-Corund. Ele se formează într-un climat umed (700-1100mm) și răcoros, în prezența unui substrat biologic alcătuti din roci eruptive sub o vegetație de păduri de fag și amestec.Grosimea solului este între 70-90 cm; culoarea este brun închisă sau brun cenușie șn orizontul superior și brun gălbui închis în orizontul B care este mai gros cu structură nuciformă. Spre partea inferioară sunt fragmente de roci. Profilul este de tipul A0A(AB)B și BD. Aceste soluri au un conținut bogat în argilă (20-30%). Humusul are pondere mică, ca și azotul.
În cadrul solurilor acide clasa cambisolurilor se caracterizează prin alterarea mineralelor situ, acumularea argilei într-un orizont B.V sau cambic. Acestea există pe rocile eruptive dar și pe argile.Clasa argiluvisolurilor – solurile brune argiloiluviale, soluri brune (brune podzolice) și luvilosolurile albice (solul podzolic argiloiluvial) se dezvoltă pe un substrat argilos cu precipitații corespunzătoare depresiunii și cu vegetație de foioase și ierburi.
Procesele pedogenetice caracteristice sunt argilizarea și podolizarea. Sunt soluri acide (ph-ul: 4-5,5 la luvisolurile albice), folosite pentru cultura plantelor industriale a cerealelor, pășuni, fânețe dar necesită îmbunătățiri cu azot și fosfor și amendamente calcaroase.
Solurile argiloiluviale podzolice se dezvoltă pe argile, marne, gresii, profilul are grosime de 120-160cm. Orizontul superior A are culoare brun deschisă sau cenușie brună iar orizontul B cu grosime de 50-120 cm e îmbogățit în argilă care migrează pe verticală odată cu circulația apelor meteorice formând orizontul argilo-iluvial. Fertilitatea este redusă, fiind optime doar pentru fânețe și pajiști.Clasa podzolurilor domină versanții munceilor Șiclod și Firtuș prin sol brun podzolic și podzolic în sud estul depresiunii, fiind soluri acide.Clasa umbrisoluri există pe piroclastite și andezite în zona de bordură, sub păduri de fag cu regim hidric transpercolativ și ph-puternic acid (3,8-5).Clasa solurilor halomorfe cu extindere redusă în apropierea masivului de sare și a izvoarelor sărate. Sunt formate pe marne și luturi pe ele dezvoltându-se o vegetație halofilă.Solonceacurile sunt bazice (8,3-11), soloneturile au ph-ul între 6-7, iar productivitatea acestora este foarte slabă.Clasa vertisolurilor e reprezentată în jurul văii Corund și se dezvoltă pe argile gomflate. Este folosit ca fâneață prezentând multe crăpături.În zona platoului unde apa freatică este aproape de suprafață și din cauza lipsei de scurgere se formează soluri humicogleice.Solurile neevoluate sunt cele aluviale de pe terase și luncile din zonă cu pH neutru spre bazic, fertilitatea depinzând de intensitatea bioacumulării.
Eroziunea este principalul dușman al solului pe versanți, majoritatea terenului spațiului Praid-Corund fiind în pantă. Sunt necesare măsuri de preîntâmpinare a eroziunii, cheltuielile fiind incomparabil mai mici decât costurile pentru lucrările necesare unei degradări avansate a solului. Se impun deci măsuri de prevenire a degradării prin menținerea teraselor unde există, aratul în lungul liniilor topografice (panta fiind mare în unele locuri, aratul nu se poate face decât perpendicular ceea ce facilitează eroziunea).Solurile din lunci cu exces de apă necesită afânare adâncă și drenare la suprafață. Foarte necesare sunt amendamentele calcaroase majoritatea solurilor având reacție acidă. Desțelenirea unor fânețe din Valea Corundului s-ar putea realiza iar terenurile cu fertilitate scăzută ar putea trece în fânețe.Ameliorarea terenurilor cu alunecări de teren (ex. sub Firtuș) e costisitoare în unele locuri lucrările scot la iveală roca parentală pe care solul necesită câțiva ani să se formeze.
Menținerea terenurilor arabile pe versanții spațiului diapir Praid-Corund nu e un obiectiv de viitor producțiile fiind scăzute. Majoritatea solurilor din punct de vedere pedologic și agrochimic se încadrează în clasele a IV-a și a V-a, de calitate favorizând mai ales silvicultura.
Se propune în spațiul Praid-Corund inventarierea și delimitarea spațială a terenurilor cu soluri acide, soluri afectate de eroziune, soluri cu exces de umiditate, soluri afectate de fenomene de alunecare care se asociază fenomenelor de eroziune specifice terenurilor în pantă, apoi ameliorarea lor cu amendamente de calcar pentru solurile acide; lucrări de agrotehnică antierozională concretizată prin: benzi înierbate, culturi în fâșii, împăduriri; lucrări de drenaj pe solurile cu exces de umiditate; colectare și drenare pentru prevenirea pătrunderii la stratul impermeabil, pentru solurile degradate prin fenomene de alunecare.
Solul sub pădure: Din punct de vedere litologic fondul forestier Praid-Corund cuprinde:andezite și lave andezitice ,formațiuni vulcanogene sedimentare pecare s-a format un mozaic de soluri (8 tipuri genetice de sol).Sol brun luvic tipic: profunzime mijlocie, textură de la mijlocie la grosieră, foarte bogat în humus, moderat acid și puternic acid la suprafață. Sunt soluri bogate în azot total și fosfor mobil, bogate în potasiu asimilabil. Are tendință de acidificare la suprafață.Solul brun luvic pseudogleizat: profund cu volum edafic mijlociu-mare, textură mijlocie luto-prăfoasă de praf, lutoasă în E luvic, bogate în humus în primii 15-20 cm, cu eumezobazice și eubazice în A0 și Bt moderat acid orizontul E. Sunt bine aprovizionate cu azot total, și slab-moderat aprovizionate cu fosfor mobil și potasiu asimilabil. Succesiunea orizonturilor A0-Elw-c. Orizontul W (pseudogleizat) este între 50-200cm datorită apei ce stagnează pe perioade scurte pe profil.Sol brun eumezobazic tipic – profund și foarte profund, cu volum edafic mare; gradul de saturație în baze > 55%, textura mijlocie, luto-prăfoasă, lutoasă; puternic acid-moderat acid, cantitatea de humus e moderată; bine aprovizionat în azot total și fosfor mobil; slab și moderat aprovizionat cu potasiu asimilabil. Succesiunea orzizonturilor: Ao-Bv – C. Are tendința de evoluție spre acidifiere (spre brune aicde).Sol brun acid tipic în partea superioară și în zona molidișurilor și amestecurilor.Este mijlociu profund- profund; textura mijlocie, luto-prăfoasă, slab-moderat humifer; puternic acid; oligomezobazic; slab-moderat aprovizionat cu azot total; foarte slab aprovizionat cu fosfor mobil și potasiu asimilabil. Succesiunea orizonturilor: A0 – Bv – C sau R; gradul de saturație în baze este < 50%.Sol brun acid gleizat,Sol brun feriiluvial,Sol gleizat mlăștinos,Sol aluvial – în luncile văilor.Majoritatea solurilor de pădure sunt productive.
2.3.6. Premise antropice ale modelării versanților
Influența omului asupra modelării versanților se caracterizează prin existența a două acțiuni cu caracter contrar (Irimuș -1998): a) accelerarea eroziunii prin intensificarea expoatării resurselor naturale (rol negativ al omului); b) protejarea și conservarea mediului prin măsuri ameliorative (rol pozitiv al omului).Această influență a omului asupra proceselor de versant se poate manifesta: a) direct sau b) indierct prin anihilarea unor componenți: defrișarea pădurilor, extinderea culturilor agricole, modificarea înclinării pantelor, prelucrarea difrențiată a solului ș.a.
Influența antropică se manifestă: 1) asupra proceselor endogene (exploatările de sare care prin galerii și goluri duc la decompresări de masă și prăbușiri) sau 2) asupra proceselor exogene (distrugerea cuverturii vegetale a solului – defrișarea pădurii, pășunatul excesiv, a păturii de alterare – arat irațional – procese ce conduc la stimularea meteorizării, pluviodenudării, revinației și torențialității pentru că pătura tampon e anulată.Picăturile de ploaie lovesc direct solul, apa se scurge pe versant cărând cu ea și partea afânată a solului iar când sunt întâlnite formațiuni marno-argiloase iau naștere curgeri noroioase.Intervenția omului prin cea ce se numește eroziune antropică cuprinde și regiunea diapiră Praid-Corund. Odată cu extinderea culturilor pe pante eroziunea solului s-a extins. Eroziunea antropică e determinată de factori social-economici legați de modul de exploatare a terenurilor, și factori morfoclimatici care condiționează posibilitățile de intensificare a eroziunii.Principalii factori de degradare a terenurilor pe versanți din regiunea Praid-Corund sunt:modul de utilizare a terenului și prelucrare a acestuia și suprasolicitarea solului față de potențialul său natural,culturi neadecvate pe versant. Culturile există doar în depresiune unde terenul arabil este mai extins dar este mult sub media pe țară. Deoarece arabilul este redus și necesitățile locuitorilor din ce în ce mai mari odată cu creșterea numărului populației, aprovizionarea cu cereale și zarzavaturi este precară și producțiile reduse.
Cu toate condițiile naturale nefavorabile și terenuri în pantă ocupația locutiorilor încă din cele mai vechi timpuri a fost cultivarea pământului, solul fiind nefertil în cea mai mare parte iar solurile cu multe pietre îngreunează lucrările agricole și calitatea recoltei. Culturile predominante sunt cartofii,porumbul și livezile dar datorită solurilor argiloase – pietroase fără producții mari. Ovăzul are o perioadă lungă de vegetație iar toamenle friguroase influențează negativ coacerea, la fel și porumbul. Condiții bune găsește orzul de primăvară și detoamnă, secara, inul (dintre plantele textile), legumele doar pentru necesități în gospodării individuale. Suprasolicitarea terenului în pante a determinat accelerarea eroziunii.
Stăvilirea eroziunii pe pante s-a realizat prin plantarea pomilor fructiferi (pruni, meri, vișini, peri și nuci) iar vița de vie nu s-a putut extinde împotriva eroziunii pentru că nu-i priește umezeala de aici.În spațiul Praid-Corund pentru împiedicarea desfășurării eroziunii pe versant, se practică un sistem de terase cu răzoare înierbate,terenurile putând fi cultivate, combaterea acidității solului se realizează prin aplicarea de amendamente cu carbonat de calciu. Lucrările agricole mecanizate apără de asemenea solul de eroziune, iar perdelele de protecție anihiliează puterea vântului. Aratul în sensul pantelor efectuat pe versanții din regiunea diapiră Praid-Corund determină eroziunea și degradarea terenului (agrotehnica neadecvată)
Suprapășunatul intensifică eroziunea prin diminuarea vegetației ierboase. Încă din secolele trecute în spațiul Praid-Corund creșterea animalelor a constituit o ramură de bază a agriculturii. Asigurarea furajelor se face din fânețe și pășuni care au în regiunea cercetată o suprafață mare. Cele mai extinde suprafețe cu fânețe sunt pe platoul estic, unde calitatea fânului este bună dar producția la hectar e mică, suprapășunatul influențând astfel negativ versanții. Terenul foarte accidentat îngreunează transportul fânului. Întreținerea fânețelor trebuie să fie permanentă.Între modalitățile de combatere a eroziunii efectuate de om sunt: fertilizarea, semănarea ierbii, defrișarea tufișurilor, adunarea pietrelor răspândirea mușuroaielor. Desțeleniri și defrișări de terenuri în pantă accentuată a favorizat instalarea eroziunii. Pădurea din regiunea diapiră Praid-Corund ca pretutindeni unde oamenii trăiesc alături de ea a fost de-a lugul veacurilor un aliat de nădejde al populației. A constituit adăpost în vremuri de restriște și resursă de hrană pentru locuitori și animalele lor, furnizând lemnul folosit în viața de toate zilele. Timpul a trecut iar schimbările și noile îndeletniciri au condus la defrișarea numeroaselor suprafețe de pădure în scopul satisfacerii noilor preocupări ale oamenilor. Rolul pădurii în apărarea solului de eroziune a devenit important. Reîmpăduririle efectuate concomitent cu exploatările e una din modalitățile de combatere a eroziunii. Apariția a numeroase poteci de animale care au devenit puncte de inserție a proceselor de versant (șiroire, alunecări).
Clima prin inversiunile de temperatură este nefavorabilă unor culturi iar toamnele răcoroase împiedică cultura viței de vie care ar fi un element în asigurarea stabilității versanților accidentați din spațiul diapir Praid-Corund.
Precipitațiile însă sunt suficiente și asigură necesitățile culturilor. Solul sfărâmat și fără vegetație este atacat de ploi care îndepărtează materialele pe versanți.Puterea eoliană e mai ridicată în regiunea Praid-Corund iar particulele fine pot fi spulberate rămânând doar cele grosiere solul fiind sărăcit în substanțe nutritive și transformat în câmpuri pietroase. Efectul climatic e mai puternic cu cât aceste terenuri au pante pronunțate. Vegetația și perdelele de protecție ar fi o măsură împotriva puterii de eroziunii a vântului asupra versanților regiunii Praid-Corund.Măsurile ameliorative sunt multiple (ex. împotriva torenților se impune construirea de baraje urmărindu-se distrugerea acestor organisme).Cracterul sporadic și neroganizat al acțiunilor ameliorative nu se constituie ca o stavilă eficientă în stoparea degradării terenurilor.
Se impun măsuri rapide și drastice în care comportamentele naturale și cele antropice să evolueze în mod armonios pe o perioadă cât mai lungă și să limiteze astfel efectele dăunătoare ale eroziunii.
CAPITOLUL II. MORFODINAMICA VERSANȚILOR
2.1. Procese de eroziune în suprafață: pluviodenudarea, șiroirea,ravenația, torenții
Dacă profilul versanților poate fi considerat în fiecare moment rezultatul unei evoluții morfologice, el constituie în același timp un cadru de discontinuitate a acestei evoluții. În limitele acestui cadru își desfășoară activitatea o serie de procese, care prin modul specific de manifestare și prin ritmul variat de acțiune imprimă atât viteza cât și sensul general al dinamicii versanților.
Gama proceselor de modelare este variată și acestea pot fi grupate în două categorii luând drept criteriu mediul în care își desfășoară activitatea:
procese cu acțiune în interiorul mantalei ce acoperă versanții sau la contactul acestuia cu roca;
procese care acționează la suprafața versanților, respectiv a depozitelor ce acoperă substratul litologic.
În prima categorie se înscrie întregul complex de procese pedogenetice privite prin prisma efectelor de modelare, iar în a doua categorie procesele morfogenetice propriu-zise, cu întreaga gamă cunoscută.
După agentul modelator procesele de versant având caracter distructiv și constructiv se împart în:
2.1.1. Eroziunea prin scurgere neorganizată (pluviodenudația, ablaviația pluvială sau sheet – flood)
2.1.1.1.Pluviodenudația care se rezumă la despinderi și mutarea unor particule ca urmare a izbirii suprafeței solului de către picăturile de ploaie.
Eroziunea exercitată de particulele de apă determină desprinderea și deplasarea particulelor de sol sub impactul energiei cinetice a picăturii de ploaie și a presiunii capilare (energie capilară) existente în porii rocii datorată reacției elastice a aerului din sol și a tensiunilor capilare ce au loc în urma infiltrării rapide a apei). Intensitatea puviodenudației în spațiul Praid-Corund este în funcție de intensitatea ploii de caracteristicile picăturii (viteză, mărime), caracteristicile suprafeței pe care se realizează impactul (grad de umectare, porozitate, acoperire cu vegetație, granulometrie, înclinarea suprafeței). Climatul submontan din spațiul studiat, litologia variată și inegala acoperire cu vegetație determină scurgerea apei din ploi pe pante.
Versanții protejați de pădure sunt lipsiți de manifestarea acestui proces iar acolo unde protejarea este medie sau slabă este favorizată pluviodenudația.
Terenurile cu declivitate mică (0-3o) din lunca râului și interfluviile plane au o manifestare a pluviodenudației prin dispersia particulelor desprinse din sol.
Versanții cu înclinare mai mare (peste 10o) au o accentuată acțiune de transport, majoritatea materialelor desprinse fiind proiectate spre aval pe distanțe ce depind de gradul de acoperire cu vegetație și tipul de ploaie.
Efectele cele mai mari sunt în jumătatea superioară a versanților unde înclinările sunt mari și covorul vegetal modificat de activitatea antropică (pășunat intensiv, agrotehnică neadecvată condiționată de panta accentuată etc.) Roca mamă apare la zi pe frontul aglomeratelor vulcanice unde denivelarea este accentuată (150-300m), vegetația lipsește iar spălarea este puternică.
În spațiul Praid-Corund spălarea a condus la acumularea materialelor la baza pantelor.
Pluviodenudația a determinat aspectul rotunjit al martorilor de eroziune de pe interfluvii, din cuverturile subțiri de deluvii.
2.1.1.2. Eroziunea în suprafață
Odată cu creșterea pantei se formează și pânza de apă care va transporta particulele desprinse din sol în aval.
Această acțiune e cunoscută sub denumirea de eroziune în suprafață sau ablație, eroziune laminară sau alți termeni.
În scurgerea sa apa antrenează inițial particulele fine desprinse de picătura de ploaie iar apoi, pe măsură ce crește viteza de deplasare și grosimea stratului de apă, sunt desprinse noi particule de sol care sunt transportate unele în suspensie altele prin târâre sau salturi. Când înclinarea versantului scade, puterea de transportare a apei se micșorează și are loc depunerea materialului transportat. În spațiul Praid-Corund eroziunea în suprafață are prezență largă fiind întâlnită pe majoritatea suprafețelor, intensitatea acesteia fiind în funcție de o serie de factori: tipul de versant și caracteristicile lui morfometrice, gradul de acoperire cu vegetație, tipul de sol, frecvența și intesitatea precipitațiilor. Din punct de vedere al versantului, o influență în eroziunea de suprafață o are tipul profilului respectiv caracteristicile sectoarelor ce-l compun și modul lor de îmbinare.
Îmbinarea sectoarelor convexe cu cele rectilinii și caracteristicile morfometrice ale acestor sectoare creează cadru optim de desfășurare proceselor de spălare în spațiul Praid-Corund.
Scurgerea difuză începe să se organizeze în partea de amonte a sectorului convex, va căpăta o puternică desprindere și transport din ce în ce mai mare pe măsură ce se deplasează pe versant, ca urmare a creșterii accentuate a pantei în sectorul rectiliniu. Intensitatea eroziunii în suprafață este mult mai atenuată în jumătatea inferioară a versantului unde aceasta își face din nou apariția.
Odată cu reducerea înclinării versantului scade și viteza de deplasare, materialul este depus și procesul se stinge. Consecințele acestui proces de eroziune în suprafață sunt dintre cele mai negative asupra solului: intervine procesul de bioacumulare în structura și textura solului, rezultând o scădere a fertilității solului.
Cu ocazia ploilor erodarea solulilor este destul de intensă multe terenuri arabile sunt în pantă iar aratul perpendicular pe liniile topografice este foarte greu de realizat cu tractorul.
2.1.2. Eroziunea prin scurgere organizată (ravinația)
Procesele geomorfologice determinate de scurgerea concentrată a apei pe versanți au o prezență deosebită în peisajul geomorfologic al spațiului Praid-Corund.
Formele eroziunii liniare se dispun la contactul interfluviilor cu versanții și la contactul luncilor și teraselor cu versanții.
Șiroirile și ravenele sunt factori importanți și chiar determinanți în modelarea versanților de aici.
Acest tip de eroziune apare în condițiile în care intensitatea și durata ploilor este mai mare. Apa care cade pe suprafața solului se concentrează în șuvoaie relativ puternice care se formează de obicei pe linia de cea mai mare pantă.
Șiroirea și ravenația se găsesc frecvent practic pe toți versanții favorizați de lipsa vegetației. Pe baza raportului dintre adâncimea eroziunii – A, lungimea formelor rezultate – L, suprafața de calcul – S, și media distanței de la baza eroziunilor la cumpăna apelor – D, a fost stabilit un indice al eroziunii liniare (Maria Călinescu):
Organismul de șiroire există pe frontul aglomeratelor vulcanice și pe abruptul conglomeratelor.
Rigolele sunt formele cele mai simple care apar în urma acțiunii de șiroire, fiind reprezentate prin șănțulețe cu adâncimi de câțiva centimetri și cu o lățime în general mai mică decât adâncimea.
Aceste șănțulețe apar în grupuri și de obicei perpendiculare pe curbele de nivel. În formarea lor pe lângă factorul natural un rol important îl are factorul social-economic: executarea arăturilor, însămânțarea unor culturi pe linia de cea mai mare pantă, trasarea necorespunzătoare a drumurilor de exploatare, introducerea culturilor prășitoare pe pantă mare fără măsuri de protecție a solului.
Ravenele se întâlnesc în spațiul Praid-Corund mai ales pe dreapta văii Corund adâncimea lor oscilând între 0,50m (incipiente) până la 5-6 m (dezvoltate). Acestea sunt simple sau cu un bazin compus.
Ogașele iau naștere de obicei pe terenuri cu înclinare medie sau accentuată și unde omul prin diverse intervenții a favorizat dezvoltarea lor. Ogașele au adâncimi variabile în funcție de condițiile biopedologice existente în teren, însă cele mai frecvente adâncimi oscilează în jurul valorii de un metru fiind caracteristice mai ales ogașelor simple. Ogașele ramificate au adâncimi mai mari: 1,5-2m, înclinarea minimă a versantului pe care apar fiind de 3 grade însă în cele mai multe cazuri apare pe terenuri cu pantă de 10-15o.
În arealul luat în studiu acestea sunt frecvete pe versantul stâng al văii Corund.
Ravenele și torenții sunt forme mai evoluate ale eroziunii concentrate având o adâncime minimă stabilită convețional de cel puțin 3m.
Activitatea torențială nu are o dezvoltare mare în spațiul Praid-Corund datorită existenței unei rețele dense de pâraie care colectează apele provenite din precipitații și din topirea zăpezilor. Activitatea torențială e redusă deoarece există multe pâraie care adună apele ploilor, unele văi ale pâraielor au aspect de torent fiind foarte adânci. Văile torențiale au obârșia fixată pe contactele litologice, pe frontul marilor denivelări morfologice, cu profil transversal în formă de V ascuțit, trasee drepte sau siunoase iar la vărsare se termină prin conuri de dejecție.
Torenți se găsesc în versanții văii Corund la contactul cu platoul vulcanic.
Sunt torenți simpli sau compuși și au scurgere permanentă sau temporară. Unii au dezvoltare mai mare alții sunt în stadiul incipient de dezvoltare. Ravenele și torenții atacă puternic interfluviile, distrugând în special suprafețele de nivelare inferioare.
Versanții cu pantă mare sunt expuși ravenației intense mai ales dacă lipsește și vegetația care duce la amplificarea fenomenului.
Formarea și apariția acestor procese de versant a fost favorizată pe lângă factorii naturali locali (rocă, înclinarea versanților, regimul percipitațiilor, etc. ) și de activitatea antropică (pășunat abuziv, desțelenire, defrișare etc.).
Evoluția formațiunilor torențiale se desfășoară printr-o succesiune de stadii, în cadrul cărora raportul dintre procesele de eroziune, transport și acumulare are valori diferite.
Astfel se disting: stadiul incipient (eroziune discontinuă); stadiul de formare a ravenelor discontinue; stadiul de integrare a ravenelor discontinue în ravene continue; stadiul de realizare a profilului de echilibru dinamic (Moțoc și colab. – 1975, Bălteanu – 1983, Mac 1986).
Odată cu instalarea vegetației, ravena se transformă într-un organism relativ stabilizat (văiugă, vâlcea).
Văile torențiale sunt în dezvoltare progresivă și în stigere încetinită. Datorită eroziunii puternice torentul se poate stinge de la sine.
Când acumularea de la gura torentului crește iar forța scurgerii nu poate evacua materialul din canalul se scurgere apa se infiltrează în materialul de acumulare și se scurge în subteran iar panta torentului scade micșorându-se și acțiunea sa. Instalarea vegetației duce la consolidarea văii și stingerea torentului.
Marnele impermeabile susțin talvegul torentului în aval, nisipurile de la obârșii înlesnesc desprinderea materialelor, materialele se aștern astfel în profilul talvegului, eroziunea fiind împinsă tot mai sus odată cu consolidarea din aval a torentului.
Prin acumulare s-au format conurile de dejecție (la gura pâraielor) simple, alăturat suprapuse și îngemănate. Glacisurile convergente se formează din contopirea acestor depozite.
Conurile de dejecție sunt dezvoltate de-a lungul văii Corundului. Acestea aparțin afluenților acestei văi, afluenți care ajungând în locurile cu pantă mai puțin accentuată depun materialele aduse.
Acest spațiu apare ca o luncă a Corundului însă pârâul și-a adâncit mult albia formând un mal abrupt astfel că lunca pare suspendată.
2.2. Procese de mișcare în masă
În spațiul Praid-Corund, deplasările gravitaționale sunt favorizate de alternanța marnelor, argilelor cu tufuri vulcanice, nisipuri și conglomerate.
2.2.1. Curgeri de sol
În spațiul Corund curgerile au amploare și conduc la degradarea unor suprafețe de versanți, uneori aceste curgeri se produc împreună cu vegetația ierboasă înțelenită.Frecvența curgerilor de sol este intensă pe argilele și marnele pliocene și pe deluviile pleistocene.
Procesele sunt active în cuvetele de deroziune formate în periglaciar.
Curgerile de sol se produc și în baza și în partea superioară a versanților și pe malurile înclinate ale pârâurilor. Prin scurgerea solului se formează mici escavații, microdepresiuni mlăștinoase și adâncituri de coroziune ( I. Mac – 1972).
2.2.2. Alunecările de teren
Deplasările de teren sunt rezultatul interacțiunii care se realizează între dezechilibrele produse în cuvertură sau masa rocilor ce alcătuiesc versanții și forța gravitațională. Dezechilibrele se pot produce fie datorită unor propietăți interne specifice rocilor sau cuverturii ca: coeziunea, compoziția granulometrică, porozitatea, permeabilitatea, etc., fie datorită unor cauze externe: panta, supraîncărcarea terenurilor, defrișări etc.
Gravitația este mobilul general al deplasării și acționează mai ales direct – pe direcția unghiului local de pantă și mai puțin indirect – pe verticala locului.
Periodicitatea alunecărilor e importantă în redistribuirea masei și energiei pe suprafața versanților, reprezentând o analogie cu etapa anterioară, făcându-se legătura între formele generate în trecut, cu cele din prezent și cu cele ce vor urma (V.Surdeanu – 1988; Ichim și colab. – 1966).
Alunecările de teren din spațiul Praid-Corund se desfășoară pe domeniul de răspândire a formațiunilor sarmațiene și pannoniene.
Spațiul salifer: Corund, Ocna de Sus, Ocna de Jos au alunecări mari cu caracter dinamic.
Rocile argiloase și marnoase favorizează alunecările ca și panta destul de mare în unele locuri.
Totuși alunecările de teren din cauza structurii nu sunt prea răspândite. Alunecările de teren sunt în mare parte asecvente, de multe ori luând aspect de suprare intersectând stratele. Asemenea alunecări sunt sub versantul de la vest de la Arcio datoriă terenului argilos. Aici sunt frecvente și curgeri noroioase. Alunecări există pe pantele Siclodului.
Alunecările de teren sunt favorizate de rocile argiloase și marnoase mai ales pe versantul stâng al Corundului deși stratele din flancul vestic al anticlinalului erodat nu sunt în concordanță cu relieful. Totuși crustele nu apar în relief datorită faptului că rocile sunt moi, argiloase.
Sunt alunecări insecvente și se produc pentru că apa freatică este aproape de suprafață.
Frecvente sunt alunecările de pe lângă pârâul Gherghinaș și Băd.
Pe dreapta văii Corund alunecările sunt puțin frecvente dar apar în timpul ploilor mari în zona de sub dealul Cilos. În zona platoului pentru că rocile sunt dure iar solul este mai puțin gros, alunecările sunt rare.
Alunecările de teren sunt frecvente în zona înșeuării de la Atia pe versantul vestic unde sunt de tip consecvent având urmări grave determinate de alunecările de teren..Atenuarea acestor alunecări s-ar putea face prin terase și plantare cu pomi fructiferi.
În această zonă și în partea stângă a văii Corund pe versanți sunt frecvente curgeri de soluri.
În modelarea versanților alunecările de teren se impun prin frecvență și amploare și prin impactul asupra activității umane.
Pe lângă alunecările superficiale (cu grosime de 1-2 m) sunt alunecări de profunzime medie (2-5 m) și profunde (grosimea materialului deplasat este de peste 5 m).
Alunecările superficiale afânează stratul de sol pe o adâncime redusă iar alunecările masive sunt legate de existența formațiunilor sarmațiene alcătuite dintr-o alternanță de argile, marne ,nisipuri și dispoziția înclinată a stratelor.
Alunecările profunde sunt deplasări de masă care afectează substratul gelologic pe grosimi mari, mai ales în ariile ocupate de formațiuni ale sarmațianului. Factorii declanșatori ai acestor alunecări sunt: (T.Morariu, V.Gârbacea –1968);
alternanța formațiunilor permeabile cu cele impermeabile
grosimea mare a depozitelor de marne, nisipuri și argile
poziția înclinată a stratelor
Acest tip de alunecări sunt frecvente în treimea superioară a versanților, care mobilizează atât depozitele superficiale cât și roca în loc.
Alunecările superficiale.
Rocile marno-argiloase și caracteristicile morfometrice ale versanților fac ca acest tip de alunecări să afecteze o suprafață apreciabilă.
Aceste alunecări există pe întreaga suprafață a versantului, independent de un anumit factor de control. Existența acestor alunecări este legată de orizontul de argile și excesului de umiditate al solului. Faza dinamică a alunecărilor superficiale este de 1-2 luni, dar poate ajunge la 1-3 ani. În general după 2-3 ani alunecările se stabilizează, iar pe formele astfel rezultate se instalează alte procese de versant sau noi generații de alunecări.
Alunecările superficiale pot fi grupate în trei tipuri: alunecări în brazde, lenticulare și alunecări-surpări.
Alunecările în brazde afectează pătura de sol pe o adâncime de cca 1m. Ca aspect se asemănă cu „cărările de oi”, de care se deosebesc în afară de geneză, prin mărimea brazdelor și prin răspândirea lor neregulată.
Alunecările lenticulare sunt mai adânci și antrenează nu numai pătura de sol ci și roca din substrat.
Se produc pe versanții cu înclinări cu valori de 12-20 grade. În partea superioară au un abrupt de desprindere cu aspect semicircular când apare o singură „lupă” de alunecare sau contur ondulat când sunt mai multe „lupe” sau lentile.
Alunecările surpări se caracterizează prin ruperea și căderea pe verticală a masei de teren după care urmează împingerea laterală pe un plan de alunecare. Partea alunecată prezintă un microrelief cu numeroase trepte și este străbătută de numeroase crăpături transversale.
Alunecările cu profunzime medie au o serie de aspecte generale în procesul de modelare:
eroziunea de suprafață afectează toate suprafețele de teren care asigură scurgerea indiferent de altitudine;
alunecările de teren apar mai ales în treimea superioară și mijlocie a versanților, la altitudini diferite pe sectoare cu pantă accentuată și cu un echilibru labil continuând un proces mai vechi, dar general, de modelare.
Aceste alunecări există și în treimea inferioară dar în pondere redusă acolo unde eroziunea de adâncime provoacă prin subminarea bazei versanților un dezechilibru.
în procesul de modelare a versaților există și impulsuri sau reactivări de procese la diverse altitudini în perioade nespecifice și limitate la unele nivele de bază temporare (ploi torențiale ce creează instabilitate).
2.2.3.Curgerile noroioase (torenți noroioși, curgeri solifluxionale) sunt frecvente pe argilele, nisipurile și marnele pannoniene și pe aluviile pleistocene. Sunt caracteristice pe versanții în pante mari (15-25o), despăduriți cu o pătură deluvială care permite acumularea apei și înmuierea materialului. Procesele de îngheț-dezgheț, primăvara, determină creșterea apei în sol și apariția torenților noroioși.
Curgerile solifluxionale se produc primăvara când suprafața subiacentă e saturată cu apă în urma dezgețului. Se formează ușoare valuri în profilul versanților înierbați. Procesul are ritm diurn, iar formele solifluxionale sunt pe versanții cu expoziție nordică și nord-estică.
Evoluția spațiilor cu alunecări se face prin modelarea torențială: șiroiri, rigole, ogașe, ravene, torenți.
Corpurile monticulare evoluează prin alunecări superficiale numite de I. Mac „curgeri de sol” active în cuvetele de deroziune din Depresiunea Praid.
2.2.4.Sufoziunea (chimică și hidrodinamică) și tasarea
Determină eroziunea versantului prin crearea formelor de ogașe și ravene.Efectul acestor procese se observă pe masivul de sare de la Praid.
Creepingul este o deplasare de teren complexă ce se caracterizează printr-o rearanjare continuă a particulelor. Variațiile temperaturii, hidratarea, dezghețul și înghețul, infiltrarea apei, capilaritatea, dizolvarea, creșterea rădăcinilor și activitatea animalelor în sol sunt premise ale producerii creepingului. Prin deplasarea alterărilor se formează ondulări ușoare sub cuvertura vegetală.
Deraziunea a atins paroxismul în pleistocen când s-au format văile de deraziune. Importante au fost depozitele sarmațiene și pannoniene (nisipuri, marne, loessuri ,argile, tufuri).
În spațiul Praid-Corund în arealul cutelor diapire au o frecvență destul de mare aceste văi de deraziune.
Relieful de deraziune a fost favorizat în formare de înclinarea stratelor, cutarea stratelor în anticlinale și sinclinale diapire deschise prin eroziune; de orizonturile de marne nisipoase, argilele nisipoase și intercalații de tufuri vulcanice (mio-pliocene) ce au determinat procesul de solifluxiune și în continuare formarea văilor de deroziune; de lipsa vegetației. Văile de deraziune s-au transformat în văi de eroziune prin acțiunea torenților, alunecărilor de teren și a curgerilor noroioase. S-au format astfel văi mixte de deraziune-eroziune și deraziune-acumulare. (Irimuș 1998).
2.2.5. Prăbușirile se produc la baza versanților abrupți prin acțiunea de subminare a râurilor (pârâul Corund) și a izvoarelor de strat (pe frontul platoului vulcanic).
Prin acțiunea gravitației se nasc forme pe profilul versanților: cornișe de despirindere, escavații în formă de nișe, circuri semiovale, polițe structurale (forme reziduale) și monticuli, coarne, brazde de alunecări, trene deluviale, glacisuri (forme de acumulare).
2.3. Riscurile geomorfologice asociate proceselor de modelare actuală
Riscurile naturale se referă la suprafețele supuse periodic inundațiilor prezentând potențiale alunecări de teren ca de exemplu în nordul localității Praid lângă drumul național 113A. La Corund există pante reduse 0-3% iar după ploile mari sau topirea zăpezii apa băltește ducând la înmlăștiniri locale cu extindere redusă fiind necesare drenări (intravilanul localității Corund).Este valea despre terenurile din lunca Corundului, lângă Arcso și în jurul uzinei de ceramică și centrul vechi al satului. Versanții cu înclinare între 7-55% determină o eroziune continuă astăzi manifestându-se sub diverse forme (areală torențială, fulviatilă liniară și laterală) unde sunt necesare plantări de vegetație (terenuri în extravilan).
Terenurile cu roci argiloase și marnoase cu aspect de surpare intersectează stratele și cauzează curgeri noroioase sub versantul de la vest de Arsco (extravilan). Sub platoul vulcanic din estul depresiunii iau naștere alunecări de teren. Pe drumul județean 136A la 2 km de intravilanul localității Atia spre Atid sunt alunecări de teren pe o lungime de 2 km ce periclitează linia electrică de înaltă tensiune 220kv.
În cadrul suprafețelor expuse riscului se încadrează și terenurile cu condiții dificile de construibilitate, adică terenurile în pante mereu supuse erodării.
Suprafețele cu nivel hidrostatic ridicat a apei freatice, suprafețele dificile în exploatarea sării, existența construcțiilor de suprafață în perimetrul minier solicitat de Salina Praid, zonele urbanistice situate în perimetrul hidrogeologic reprezentând potențiale infecții asupra surselor subsolului (sarea și apele sărate).
Resursele solului și subsolului sunt: sarea care s-a depus în tortonianul superior prezentă prin apele sărate care determină sărăturarea solulilor; argila cenușie în cantități apreciabile sub muncelu Firtuș și în valea pârâului Săcădat favorizând dezvoltarea olăritului; aragonitul de culoare albă uneori cu dungi de diferite grosimi și culori datorită monosulfurii de fier prinsă în cristalizarea fină a calcitului depus în apă; se află în locul numit Dealul Melcilor pe o suprafață de 1,5 km, în prezent cu rezervele epuizate; andezitul de culoare cenușie sub formă de masive andezitice și curgeri de lavă andezitice. La suprafață roca masivă e acoperită de un strat pluvial-deluvial cu grosime de 0,7-2,4m și un sol vegetal gros de 0,1-0,2m.
2.3.1.Vulnerabilitatea populației la alunecări de teren, surpări și prăbușiri
Evaluarea vulnerabilității vizează analizarea factorilor naturali din bazinul Praid-Corund care pot declanșa hazarde precum și a caracteristicile așezărilor umane expuse la hazarde.
În bazinul Praid-Corund se deosebesc două tipuri de vulnerabilitate: biofizică și socială.
Pentru determinarea vulnerabilității biofizice se evaluează hazardele naturale care afectează așezările umane, respectiv prăbușirile, alunecările de teren,torenții, inundațiile,cutremurele de pămînt, hazardele atmosferice iar pentru determinarea vulnerabilității sociale se evaluează indicatori: fizici, spațiali, demografici, socio-economici,enivironmentali.Fiecare indicator se poate clasifica pe o scară de la 1 la 5: 1- foarte mic, 2 – mic, 3 –mediu, 4 – mare, 5 – foarte mare. Suma indicatorilor poate fi reclasificată folosind aceeași scară și se obține în final expunerea totală (Tanislav, D. , 2009). Vulnerabilitatea totală rezultă prin însumarea celor două tipuri de vulnerabilitate. Vulnerabilitatea biofizică poate fi evaluată din punct de vedere al expunerii așezărilor umane la un anumit hazard.În cazul hazardelor geomorfologice vulnerabilitatea este indirectă,afectate fiind în majoritatea cazurilor căile de comunicație, construcțiile ,(activitățile economice) și directă (gospodăriile și populația). Spre deosebire de acestea hazardele seismice, climatice și hidrologice au impact direct asupra indivizilor, vulnerabilitatea fiind directă.
Altitudinea, expoziția, înclinarea versanților,configurația reliefului determină modificarea cantitativă a tipului de precipitații,iar litologia generează hazarde geomorfologice care au la bază fenomene pluviometrice. Alunecările de teren, spălările de versant, procesele de eroziune în suprafață și formarea ravenelor și a torenților sunt urmarea directă sau indirectă a umectării excesive a solului cu apa provenită din precipitații. Dintre formele de vegetație, pădurea este cea care influențează cel mai mult elementele și fenomenele climatice. Pădurea ca formă de vegetație reprezintă un sistem ecologic complex, între elementele căreia se creează raporturi de interdependență influențând elementele și fenomenele climatice prin precipitațiile care cad asupra ei, prin durata de reținere ,de scurgere și prin regimul de umiditate creat în interiorul pădurii.
Pentru determinarea vulnerabilității la alunecări se are în vedere frecvența acestui hazard și elementele afectate,în bazinul Praid Corund vulnerabilitatea la alunecări fiind mare.În cazul curgerilor torențiale sunt luate în calcul arealele expuse și efectele hazardului, rezultând pentru Praid- Corund o vulnerabilitate mare. În cazul alunecărilor de teren, vulnerabilitatea este mare din cauza prezenței unor areale unde acestea se manifestă, existând zone cu potențial de alunecare.Vulnerabilitatea la hazarde geomorfologice se poate calcula prin însumarea punctajelor pentru fiecare tip de hazard. Rezultatele obținute indică o vulnerabilitate medie pentru așezările din Praid respectiv Corund. Prin însumarea tuturor categoriilor de vulnerabilitate la hazarde naturale se obține vulnerabilitatea biofizică
Fig. nr. 1. Vulnerabilitatea biofizică în bazinul Praid Corund
În evaluarea vulnerabilității s-a avut în vedere și percepția locuitorilor așezărilor din
bazinul Praid-Corund. Aceasta a fost determinată prin metoda chestionarului și aplicată pe un eșantion de 40 persoane, rezultatele fiind reprezentate sub forma grafică. Chestionarul a fost conceput după modelul lui Cheval (2003) și Sorocovschi(2005) și este structurat astfel:
I – Date de identificare;
II – Teama de hazardele naturale;
III – Nivelul experienței, cunoașterii și informării;
IV – Nivelul încrederii în autorități;
V – Disponibilitatea pentru voluntariat .
Fig. nr. 2. Percepția hazardelor în bazinul Praid-Corund
Modalități de gestionare și reducere a vulnerabilității
„Dacă oamenii percep riscul ca fiind real se vor purta în consecință”(P. Slovic, 1987). Reducerea vulnerabilității are în vedere educarea și informarea populației în scopul prevenirii și dezvoltării unui comportament corect în situații de urgență. Un rol important în managementul hazardurilor naturale revine modului de percepere de către populație a fenomenelor naturale, indivizii reacționînd diferit în funcție de modul în care percep riscul, acesta fiind în legatură directă cu nivelul educației, teama, experiența.
Reducerea vulnerabilității la hazarde geomorfologice se poate realiza prin măsuri de stabilizare a terenurilor, prin înierbare sau plantarea vegetației pe terenurile expuse, evitarea suprapășunatului pe terenurile în pantă,consolidarea drumurilor forestiere, amenajarea scurgerii pe versanți. Versanții cu risc de prăbușire impun amenajarea complexă. Trebuie promovate acțiuni de reîmpădurire a suprafețelor defrișate în urma exploatării lemnului, trebuie asigurată protecția împotriva dezastrelor naturale, utilizate judicios terenurile din zonele cu risc, trebuie asigurate locuințele,trebuie constituite planuri familiale pentru situații de urgență,trebuie promovat voluntariatul. Comunitatea locală trebuie să se implice în primul rând în acțiunile de prevenire, să evite construirea de locuințe în zonele cu potențial inundabil sau cu alunecări de teren , să se organizeze forțe de intervenție și să se asigure mijloace și materiale de intervenție. Un rol deosebit de important în vederea reducerii vulnerabilității așezărilor umane din bazinul Praid-Corund revine dezvoltării economice și sociale a acestora, turismul reprezentând o activitate cheie, având în vedere potențialul deosebit de care dispune. O atenție deosebită trebuie acordată modernizării unităților de cazare și diversificării ofertei turistice. Stațiunea Praid cu mina de sare cu ștrandul modern , Corundul cu activitățile de olărit-ceramica de Corund, izvoarele naturale și peisajul ar putea reprezenta un factor important în atragerea unui număr cât mai mare de turiști în zonă.
Pentru, Praid-Corund pe lângă turism îmbunătățirea condițiilor edilitare pot fi soluții pentru dezvoltare și creșterea nivelului de trai.Dezvoltarea economică atrage după sine reducerea ratei șomajului, scăderea emigrărilor și implicit creșterea populației.
2.4. Riscul asociat proceselor geomorfologice actuale
2.4.1.Zonele cu riscuri naturale
În aprecierea dinamicii versanților, prin fenomenul geomorfologic de risc se înțelege „ansamblul proceselor susceptibile de a produce o deplasare de materiale pe versant, ce pot aduce prejudicii activităților umane” (Irimuș, 1997). Scopul principal în cartografierea riscului are ca scop identificarea spațiilor, unde fenomenele și procesele cauzatoare de risc pot să se producă, indicarea naturii și stabilirea ierarhiei acestor procese.
În delimitarea arealelor cu valori diferite de risc se ține cont de procesele de versant, carcateristicile morfometrice ale reliefului (fragmentare, pantă), tipul de vegetație, modul de utilizare a terenului.
2.4.2.Tipuri de areale
Arealele cu risc de inundație apar în porțiunile joase ale terenului în luncă unde apele se revarsă la debite mari.
Sunt caracteristice pe versanții cu înclinare a pantei între 0-3%, terenuri aproape plate cu denudație neînsemnată adică terenurile din lunca Corundului, lângă Arcso, în jurul uzinei de ceramică și centrul vechi al satului Corund unde după ploile mari sau topirea zăpezii uneori băltește apa ducând la înmlăștiniri locale de mică extindere unde sunt necesare drenări (intravilanul localității Corund).
În nord-vestul localității Praid lângă DN 13 A există suprafețe supuse periodic inundării prezentând potențiale alunecări de teren. Aici sunt necesare consolidări de terenuri înainte de orice inițiativă de amenajare și construire și s-a propus o interdicție temporară de construire, factorii de risc hidrologic și geomorfologic impunând aceste restricții.
Aceste areale au o utilizare preponderent agricolă.
Areale cu frecvență ridicată a alunecărilor active, de medie adâncime până la profundă cu sisteme torențiale bine dezvoltate. Acestea sunt suprafețe de terenuri cu condiții dificile de construibilitate (terenuri în pante mereu supuse erodării). Se propune o interdicție temporară de contruire până la realizarea lucrărilor de consolidare și se recomnadă plantații de consolidare. Aici se încadrează versanții cu înclinarea pantei de 7-55% cu eroziune areală torențială, fluviatilă, lineară, laterală și sunt necesare plantări de vegetație (terenuri în extravilanul Praid-Corund). Se includ și alunecările de teren de sub platoul vulcanic din estul depresiunii Corund (extravilan)
Areale cu frecvență medie de producere a alunecărilor și frecvență ridicată a torențialității.
Acestea corespund reversurilor de cuestă și pantelor medii din profilul versanților. Prezintă alunecări de teren de mică și medie amploare, o torențialitate avansată și o mobilitate mare a materialelor deluviale. În aceste perimetre se va evita ditrugerea vegetației arborescenteși executarea șanțurilor de versant. Construcțiile trebuie să se realizeze doar cu aviz geotehnic de amplasament și pantele e nevoie a fi retaluzate, torenții să fie amenajați, să se execute drenaje plantări de arbori.
Areale cu frecvență mică a proceselor de alunecare și frecvență medie a torențialității.
Se suprapun zonelor împădurite, cu pantă redusă (2-6o) și sunt recomandate construcțiilor neexistând restricții.
Areale interfluviale cu procese nesemnificative sub aspectul riscului geomorfologic.
Cuprind zonele de interfluviu, martorii structurali, suprafețele structurale, zone recomandate pentru construcții dar se recomandă evitarea pășunatului intensiv și a agriculturii intensive.
Alte areale:
ternurile joase de la Corund cu roci argiloase și marnoase cu aspect de surpare, care intersectează stratele și determină scurgeri noroioase (versantul de la vest de Arcso – extravilan)
suprafețe de terenuri cu nivel hidrostatic ridicat al apei freatice (terenurile de lângă pârâuri).Aici se propune un studiu geotehnic pe amplasament în caz de construire.
suprafețe de terenuri reprezentând zone dificile în exploatarea sării, până la existența construcțiilor la suprafață (perimetrul minei solicitat de salina Praid). Se interzice exploatarea sării iar acolo unde este permisă se realizează numai exploatarea hidrologică a zonei.
zonele urbanistice situate în perimetrul hidrogeologic unde se impune desfințarea latrinelor și anexelor gospodărești de primă urgență, analizarea menajeră în deplină siguranță prin amplasarea canalelor menajere colectoare în afara zonelor protejate (interiorul perimetrului hidrogeologic). Zonele urbanistice din perimetrul hidrogeologic reprezintă potențiale infecții ale subsolului, respectiv pentru sare și apele sărate cu multiple utilizări.
2.4.3.Modele de organizare a spațiului pe versant
Procesele active de versant își pun pregnant amprenta în organizarea spațiului în zona diapiră Praid-Corund. Prezența sau lipsa acestora corelată cu modul de utilizare a terenurilor și tipul vegetației deetermină formarea a trei modele de organizare a spațiului pe versant.
a) Modelul mai extins la nivelul bazinului este acela în care domeniul vegetației se extinde pe interfluvii în timp ce luncile și glacisurile de racord cu versanții sunt ocupate de puține culturi agricole. Pe versanți se extind pășuni și fânețe în altenanță cu culturi agricole restrânse.
Acest mod de utilizare a terenurilor își pune amprenta asupra proceselor de versant: apar frecvent alunecări de teren și ravene care duc la o degradare continuă a calității ternurilor și al o diminuare a potențialului agricol al spațiului Praid-Corund.
b) Modelul al doilea al organizării se caracterizează prin predominarea vegetației forestiere, care ocupă treimea superioară și mijlocie a versanților în treimea inferioară pășunile fiind în alternanță cu culturi agricole restrânse.
Lipsa alunecărilor de teren și a ravenelor din spațiul pădurii se explică prin faptul că vegetația oferă stabilitate mai mare versanților și stopează degradarea terenurilor.
Caracterul subadaptat al văilor face ca procesele de versant să se desfășoare independent de controlul liniilor de drenaj, doar sub controlul factorilor litologici și morfometrici. În acest caz treimea superioară și mijlocie a versanților este cea care prezintă o dezvoltare accentuată a proceselor de alunecare și ravenație.
Conform autorilor Ichim, Rădoane, M. Rădoane, Surdeanu (1999) în geneza îi evoluția ravenelor cel mai important factor este suprafața din amonte de capul ravenei.Cum tocmai această suprafață este ocupată de pădure este explicabilă lipsa ravenelor cunoscut fiind faptul că pădurea reține o mare parte din precipitații și frânează scurgerea.
c) Al treilea model e puțin extins și se caracterizează prin prezența teraselor de origine antropică care constituie o frână eficientă în calea proceselor de alunecare și a dezvoltării ravenelor, permițând o extindere a terenurilor arabile.
Primele modele se îmbină în organizarea spațiului diapir Praid-Corund modelul al treilea existând doar excepțional.
2.4.4.Măsuri în zonele cu riscuri naturale:
Se prevăd măsuri pentru eliminarea sau diminuarea efectelor zonelor cu riscuri naturale între care: interzicerea temporară de construire în zonele afectate de inundații periodice care reprezintă potențiale alunecări de teren, și în zonele cu terenuri în pante mereu supuse eroziunii, studii geotehnice pe amplasament în zonele riverane pârâurilorcu nivel hidrostatic ridicat al apei freatice; interzicerea exploatării cu nivel hidrostatic ridicat al apei freatice; interzicerea exploatării sării în zona perimetrului minier solicitat de Salina SA unde este permisă exploatarea hidrologică a zonei; desfințarea anexelor gospodărești pentru întreținerea animalelor în perimetrul hidrogeologic precum și amplsarea în afara zonelor protejate.
Pe viitor există propuneri privind reablitarea, protecția și conservarea mediului între care: diminuarea până la eliminare a surselor de poluare majoră (mixturi asflatice, praful de sare care e un pericol pentru vegetație; rețeaua de canalizare menajeră și pluvială; deșeuri)
Canalizarea pluvială trebuie să fie adecvată pentru înlăturarea infiltrărilor de sare în jurul masivului de sare iar pentru protejarea fondului zilnic se prevede demararea studiilor privind distribuția de gaze.
Se vor realiza plantații de protecție între sursele de poluare și zonele învecinate.
Alte propuneri vizează epurarea apelor uzate, reciclarea și revalorificare lor, depozitarea controlată a deșeurilor menajere și industriale, modernizarea sistemului de solubilizare, recuperarea ternurilor degradate, consolidarea malurilor și taluzurilor, plantări de zone verzi, delimitarea orientativă a zonelor protejate și restricțiile generale pentru conservarea patrimoniului natural și construit.
CAPITOLUL III. APLICAȚII METODICE TEMEI ÎN PREDAREA GEOGRAFIEI ÎN ARIA CURRICULARĂ OM- SOCIETATE
3.1. Necesitatea aplicațiilor metodico-științifice
Geografia oferă elevilor multiple posibilități de cunoaștere a lumii vii, a fenomenelor naturale, a cauzelor care le produc, a interdependențelor dintre componentele naturii, a legității proceselor care acționează în natură și interferența din cadrul geografic al țării noastre. Ca obiect de învățământ geografia se distinge prin valențele sale formativ-instructiv-educative, contribuind la formarea profilului moral, a personalității elevilor. Abordarea interdisciplinară a geografiei implică formarea unui sistem integrat de cunoștințe al elevilor, crearea unei imagini globale, unitare, sistemice a realității, educarea și formarea unei conduite ecologice, care implică acțiuni de conservare, ocrotire și protecție a naturii.
Societatea prezentului și a viitorului se circumscrie unui timp al informației,al complexității, în care investiția în inteligența, creativitatea, capacitatea de inovare a elevilor va fi rentabilă în viitor. Misiunea profesorului nu este ușoară, el este un ”translator”, un agent al schimbării care printr-un limbaj accesibil traduce datele științifice înlesnind însușirea lor de către elevi, în cadrul procesului de învățământ Profesorul trebuie să fie un ”suflet uman” în stare să se coboare la treapta sufletelor copilărești, niciodată pentru a le ”silui”,profesorul trebuie să manifeste permanent creativitate în cadrul procesului instructiv-educativ în ceea ce privește:
proiectarea unităților de învățare
organizarea eficientă a acțiunii didactico-educative cu forme variate de organizare, cu utilizarea unor metode activ-participative care să implice elevul în îndeplinirea sarcinilor de învățare,”Metoda aparține dascălului” scria M. Eminescu.
utilizarea strategiilor didactice prospective și operaționale;
acțiunea de evaluare care evidențiază cantitatea de cunoștințe, abilități dobândite în condițiile unei prestații scrise, orale sau practice.Evaluarea inițială(predictivă),continuă(formativă),finală
( sumativă) să indice măsura în care au fost atinse obiectivele instructiv-educative : acumularea de cunoștințe, formarea de abilități, dezvoltarea capacităților intelectuale, a trăsăturilor de personalitate
acțiunea de autoevaluare a rezultatelor atât de către elevi și profesori cu rol esențial în întregirea imaginii ,în conștientizarea progreselor în raport cu exigențele de învățare.
”Metodele compensează într-o mare măsură talentele”, scria filozoful englez Francis Bacon. Ideea ne arată faptul că pentru a îndeplini o activitate cu rezultate bune trebuie înainte de toate să știm ce și cum vom face ceea ce trebuie realizat, organizarea eficientă a acțiunii educative corespunde unei căutări , unei elaborări metodice, din punct de vedere metodologic procesul de învățământ este un ansamblu de metode, de ”căi” de instruire.Esența metodei de învățământ rezultă din însăși esența activității de învățare ca formă a cunoașterii umane, prefigurându-se o metodologie didactică bazată pe utilizarea într-o manieră nouă a metodelor clasice, perfecționarea acestora,noua metodologie didactică cu caracter mobilizator, activizant punând accent pe potențialul intelectual al elevilor,angajarea lor cu efort personal în actul învățării. Învățarea activă presupune un proces de învățare bazat pe interesele, nivelul de înțelegere, de dezvoltare al elevilor și determină comportamente ce denotă participarea activă a elevilor,stimulează gândirea creativă când elevul sugerează, propune; presupune o învățare aplicată când se aplică o strategie de învățare și construirea cunoștințelor de către elevi.Metodele active determină elevii să lucreze productiv, să colaboreze, să se ajute reciproc. Avantajele metodelor active constau în: transformarea elevului în subiect al învățării, coparticiparea elevului la propria formare,dezvoltă gândirea critică, motivația pentru învățare, permite evaluarea propriei activități, angajează intens toate forțele psihice de cunoaștere.
3.2. Moduri și forme de organizare a procesului de învățământ geografic
3.2.1. Modele de structurare a lecțiilor de geografie
Orice activitate instructiv-educativă presupune utilizarea unei anumite metode un anumit mod de a proceda al profesorului care este chemat să creeze acel climat de activitate care să stimuleze participarea elevilor la propria formare.Profesorul prin măiestria sa pedagogică va valorifica formele și mijloacele de activitate, va creea situații educaționale în funcție de particularitățile clasei asigurând succesul școlar. El trebuie să lase elevilor posibilitatea să gândească , să descopere, să-și însușească tehnici de muncă eficiente.
Învățarea eficientă are trei caracteristici:este activă, este orientată către un scop, conduce la rezultate măsurabile.Rolul profesorului se orientează spre dirijarea elevilor spre descoperire, dobîndire de priceperi și deprinderi de studiere independentă a materiei, elevii participând activ la propria formare.
Învățarea activă presupune implicare și participare conștientă în procesul de construire a cunoștințelor iar instrumentele învățării eficiente sunt gândirea critică și strategiile metacognitive. Subiecții învățării trebuie să dea semnificație personală materialelor care sunt învățate să le transpună în sisteme proprii de cunoștințe, să stabilească permanent legături între experiențele anterioare și cele noi, între cunoștințe și aplicabilitatea lor.
Modelele moderne de organizare a lecției de geografie , modele bazate pe învățarea explicită sunt :
Modelul învățării directe și explicite, axat pe dobândirea cunoștințelor procedurale și a strategiilor;
Modelul „Evocare – Realizarea sensului – Reflecție”, prin care informațiile noi sunt integrate în sistemul cunoștințelor anterioare prin gândire critică;
Modelul „Știu – Vreau să știu – Am învățat”, în care conținutul care va fi învățat este relaționat de cunoștințele anterioare și de nevoile de învățare ;
Modelul „învățării prin explorare și descoperire”, în care demersul cognitiv al fenomenelor urmează traseul de la explorarea în formă concretă, la identificarea cauzelor și consecințelor, la deducerea conceptelor.
Metoda:
„ȘTIU/VREAU SĂ ȘTIU /AM ÎNVĂȚAT”
Model de predare, elaborat de Donna M. Ogle în 1986, Știu/ Vreau să știu/ Am învățat pornește de la faptul că informația anterioară a elevului trebuie luată în considerare atunci când se predau informații noi iar aplicarea
modelului presupune parcurgerea a trei etape: utilizarea a ceea ce se cunoaște, determinarea a ceea ce dorim să învățăm și reactualizarea a aceea ce am învățat. Primele două etape se pot realiza oral, pe bază de conversație, iar cea de-a treia se realizează în scris, în timp ce se lecturează textul, sau imediat după parcurgerea textului geografic.
Se vor completa fișe de lucru, prin activități de grup sau individual.
Etapa Știu implică două nivele ale accesării cunoștințelor anterioare: un brainstorming care se realizează în jurul unui concept cheie utilizând întrebări generale de felul „Ce știți despre…”, brainstorming cu rol de anticipare și o activitate de categorizare. Pe baza informațiilor obținute în urma brainstormingului se efectuează operații de generalizare și categorizare. Elevilor li se cere să analizeze ceea ce cunosc despre un fenomen geografic îndreptându-și atenția asupra a ceea ce nu cunosc.
Etapa Vreau să știu presupune formularea unor întrebări, cu rol de a orienta și personaliza actul lecturii, întrebări care se nasc în urma brainstormingului.
Etapa Am învățat se realizează în scris, de către elevi, după predarea conținutului lecției de geografie.
Elevilor li se cere să bifeze întrebările la care au găsit răspuns, iar pentru cele rămase cu răspuns parțial sau fără se sugerează lecturi sau explicații suplimentare
3.3. Strategii didactice utilizate în predarea – învățarea geografiei
În etapa de evocare, pentru optimizarea procesului de reactualizare a cunoștințelor anterioare, se pot utiliza diverse tehnici: brainstorming-ul, ciorchinele, lanțul ideilor, copacul ideilor, Gândiți – Lucrați în perechi – Comunicați, etc. Aceste tehnici au ca avantaje: actualizarea cunoștințelor despre subiectul abordat într-un mod plăcut, cunoștințele sunt prezentate de către fiecare elev, se utilizează resurse mici de timp, iar cunoștințele anterioare sunt reorganizate .
Copacul ideilor este un organizator grafic în care cuvântul cheie este notat intr-un dreptunghi la baza fișei , de la care se ramifică spre partea superioară la fel ca ramurile unui copac mulțimea cunoștințelor legate de cuvântul cheie, ideile putând fi notate individual sau în grup.
Fig.6.1
Brainstormingul reprezintă formularea cât mai multor idei referitoare la un cuvânt cheie, pentru a se ajunge la idei viabile fiind necesară o productivitate creativă.Avantajele metodei rezidă din participarea activă a tuturor elevilor, dezvoltarea capacitîții de a analiza, de a lua decizii, exersare a creativității a unei atitudini deschise , dezvoltarea relațiilor interpersonale, valorificarea ideilor, exprimarea personalității. La început se alege tema, se solicită exprimarea ideilor în fraze scurte, se vor înregistra ideile în scris la tablă, mai apoi se realizează analiza critică, argumentarea ideilor, contraargumentarea acestora, selectarea ideilor originale, a celor apropiate de cuvântul cheie, afișarea ideilor.
Fig.6.2
Strategiile de realizare a sensului se împart în mai multe categorii.
Strategiile și tehnicile bazate pe studiu individual și scriere cum sunt: schemele logice, planul de idei, conspectul, referatul, eseul ajută la dezvoltarea autonomiei elevilor, în utilizarea eficientă a resurselor materiale, în dozarea și valorificarea resurselor de timp. Situațiile de învățare și evaluare individuală integrate în lecții obligă toți elevii să se implice în rezolvare și să prezinte ideile, soluțiile sau opiniile personale presupune o abordare și evaluare din mai multe perspective.
Metoda:
SISTEMUL CORNELI
Este un sistem utilizat pentru a promova învățarea activă.
Rezumatul conținutului
Sistemul Corneli presupune pregătirea hârtiei de scris și organizarea spațiului acesteia în trei părți. Se trasează o linie orizontală în partea de jos a foii iar pațiul de deasupra liniei orizontale se împarte printr-o linie verticală.
În interiorul celor trei spații elevii vor nota informațiile, în timpul audierii,respectiv în coloana din dreapta conținutul prezentat- luare notițe, în coloana din stânga întrebări,cuvinte cheie iar spațiul de jos va fi utilizat pentru rezumatul conținutului .
Rezumarea dezvoltă capacitatea de sinteză și ajută la întipărirea eficientă a cunoștințelor în memorie, rezumatul completetându-se fie în timpul, fie ulterior luării notițelor.
După ce s-au parcurs notițele, foaia se poate îndoi și întoarce cu notițele dedesupt, lăsând la vedere doar întrebările la care se încearcă răspunsul monitorizându-se progresul. Răspunsurile corecte se bifează, cele incomplete se marchează cu semnul întrebării, iar cele greșite cu „x identificîndu-se părțile insuficient înțelese din text apreciindu-se permanent profunzimea învățării, efortul și timpul necesare pentru a învăța un document geografic.
– Strategiile și tehnicile bazate pe discuție, în grupuri mici sau în perechi: Lecturați – Rezumați în perechi,Mozaic,Cubul, Discuția Dirijată, Rezumați – Lucrați în perechi – Comunicați, Lectura în perechi – Rezumatul în perechi,s.a. ,dezvoltă relații pozitive între elevi, amplifică spiritul de echipă, dezvoltă capacitatea de evaluare prin compararea cunoștințelor și competențelor, dezvoltă abilitățile de comunicare.
TehnicaMozaic(Johnson,Johnson&Hulubec,1993,Kagan,1992) vizează învățarea pe grupuri mai mici și cuprinde mai multe etape precum: constituirea grupurilor când elevii sunt împărțiți în grupuri, fiecare grup primind un text cu subiect geografic,activitatea în grupurile cooperative când un expert din fiecare grup prezintă întregii clase ideile importante din text.Avantajele metodei constau în descifrarea mesajului în mod individual de către elevi, organizare ideilor , prezentarea acestora într-o formă accesibilă, colaborarea între toți elevii.
– Tehnicile și strategiile bazate pe argumentare și dezbatere sunt: Argumente – Contraargumente, Controversa constructivă, Argumente pe cartonașe, Linia valorilor,Tabelul T etc. Promovează învățarea prin acțiune și reflecție, se pot integra în orice moment al lecției, elevii dobândesc cunoștințe prin efort propriu.ezbaterea necesită un timp mai îndelungat de pregătire din partea elevilor și profesorului,necesită stăpânirea tehnicilor de comunicare verbală, de argumentare și contraargumentare.
Tabelul T reprezintă o tehnică în care pe baza cunoștințelor anterioare elevii aduc argumente pro și contra în legătură cu un subiect geografic.Se comunică sarcina de lucru,elevii lucrează în perechi, lecturează un text referitor la subiectul dat și notează argumentele în tabel, apoi comunică profesorului câte un argument care va fi notat pe tablă.
– Strategiile și tehnicile bazate pe investigație și rezolvarea situațiilor-problemă studiul de caz, investigația, experimentul, interviul, proiectul, etc.prezintă următoarele avantaje: elevii cercetează singuri problemele desprinse din realitate, învață să lucreze individual și să colaboreze în grup.
Studiul de caz-Exemplu ” La Praid pe masivul de sare s-au format lacuri mici de doline cu apă dulce. Lacurile de sare s-au format pe cale naturală afectând sistemele locale.Prin dizolvarea sării de apele de infiltrație și prin permeabilitatea depozitelor de cuvertură s-au format depresiuni de tasare de tipul dolinelor, poliilor, pâlniilor de eroziune sau chiar depresiuni de prăbușire în care se adună apa; Prin prăbușira datorată golurilor de tipul peșterilor în masivele de sare au fost afectate unele sisteme de transport, locuințe…”
Studiul de caz este o metodă didactică în care se oferă elevilor spre analiză un caz în care să determine cauzele și efectele unui fenomen geografic, să formuleze un diagnostic, o prognoză, soluții de rezolvare a situațiilor problemă care pot exista într-un anumit spațiu. Competența de a studia un caz- vizează competența de a analiza cazul,de a explica procesul geografic, de rezolvare a unei probleme, de sistemetizare a informațiilor.
Obiective operaționale : elevii vor fi capabili să analizeze procesele geografice, să formuleze un diagnostic la un caz,să stabilească soluții pentru rezolvarea cazului.
Resurse materiale: textul narativ, desenul schematic; resursele procedurale: conversația euristică, studiu de caz, analiza, evaluarea, rezolvarea de probleme.
Sarcina de lucru: elevii pot lucra în grupuri și să completeze cerința grupului: analiza cazului(locul, momentul producerii procesului, desfășurarea procesului, efectele procesului, elementele procesului, cauzele acestuia); diagnosticul cazului;soluțiile cazului;soluția optimă.Pentru a explica ceea ce s-a întâmplat la Praid elevii au nevoie de cunoștințe despre formarea reliefului pe roci solubile, pe cute diapire. Elevii își vor aminti din clasa a –VIII-a că odată cu scufundarea Depresiunii Transilvaniei în partea centrală cu peste 4000 m presiunea crește iar stratele plastice de sare cu presiune mai mică s-au ridicat spre marginea depresiunii unde s-au ridicat spre suprafață străpungând stratele sedimentare de deasupra realizând cutele diapire. Exploatarea sării, golurile subterane create ,umezirea în timp a acoperișului concavităților, au determinat prăbușiri, formarea de lacuri sărate. Se pot încerca și soluții de eliminare a riscului.
În etapa de reflecție și analiză critică elevii pot compara, stabilind deosebiri și asemănări, realizând conexiuni între vechile și noile iar cele mai utilizate tehnici de reflecție sunt: eseul de cinci minute, eseul de zece minute, eseul cu argumente pro și contra, sintetizarea, diagrama Venn, bula dublă, copacul ideilor, cubul, etc.
Eseul de zece minute(Temple,2001) se utilizează după lecturarea de către elevi aunui text sau în urma unei discuții , este un eseu nestructurat oferind informații despre ceea ce au reținut elevii și despre ceea ce nu au reținut în urma lecturii.Etapele vizează comunicarea sarcinii de lucru de a scrie timp de zece minute despre un anumit subiect geografic discutat sau citit; etapa de activitate individuală și etapa de activitate frontală când se prezintă eseul scris.
Diagrama Venn(Steele,Meredith,Temple,1998) se utilizează pentru evocarea unor cunoștințe,pentru restrucurarea cunoștințelor în etapa de realizare a sensului sau de reflecție și presupune desenarea a două cercuri pe tablă sau pe fișe, cercuri care se intersectează. În spațiul de reuniune a cercurilor se noteză asemănările dintre două fenomene, procese geografice iar cele două spații rămase pentru elementele caracteristice fenomenelor, elemente care le deosebesc.Se poate aplica și în etapa de reflecție stabilind asemănări și deosebiri, de exemplu între două tipuri genetice de relief.
Fig.6.3 Diagrama Venn
Metode și procedee de cercetare geografică
Metodele de cercetare geografică sunt: metoda dialectică, metoda inductivă, metoda deductivă, metoda analizei, metoda sintezei, metoda cartografică, metoda istorică, metoda experimentală indirectă, metoda modelizării, metodele matematice.
Procedeele de cercetare geografică :
Observația geografică metodă esențială în procesul de formare a reprezentărilor și noțiunilor geografice se aplică în cadrul metodei inductive, elevii fiind îndrumați să observe anumite aspecte ale mediului ,să adune material faptic, dar și în cadrul metodei experimentale, a metodei cartografice. Se poate utiliza observația directă și indirectă când prin observații elevii vor putea percepe relațiile cauzale între componentele mediului cum ar fi de exemplu relația între precipitații-alunecările de teren,rocă-alunecări de teren, ș.a. realizându-se înțelegerea complexă a noțiunilor cu caracter geografic.
Observația directă vizează perceperea elementelor și fenomenelor direct din natură : alunecare de teren, forme de relief ș.a.sau prin intermediul unor fragmente ale realității-fragmente de roci de exemplu. Observația poate fi staționară cu inconvenientul limitării observației sau expediționară când se urmărește un anumit traseu.
Observația indirectă este legată de obiecte și fenomene geografice mai puțin accesibile direct care pot fi înțelese prin observarea unor substitute ale realității utilizând ca mijloc, în primul rând, harta ,filme, desene ilustrate harta fiind considerată ”alfa și omega imaginilor geografice”,”a doua limbă a geografiei”(Ilinca N.-Didactica Geografiei”,Corint, București,2000).
Lucrul cu harta-care reprezintă unul dintre cele mai importante mijloace de învățământ, cu ajutorul căreia sunt redate elemente din natură în mod convențional și intuitiv cu ajutorul semnelor convenționale, constituind o sursă de cunoștințe pe care elevii le pot descoperi.Deprinderea de a citi harta se formează în timp și de aceea se impune utilizarea hărții în cadrul fiecărei ore de geografie organizându-se chiar călătorii imaginare pe hartă care atrag curiozitatea elevilor în descoperirea elementelor geografice. În etapele de verificare a cunoștințelor, fixare, evaluare se utilizează harta mută pe care elevii identifică și denumesc elemente geografice reprezentate care nu au denumirile notate.
Observații complexe se realizează în timpul excursiilor cu precădere când elevii percep direct, activ și sistematic fenomenele geografice, descriu și explică date, integrează cunoștințe noi în sistemul celor vechi.Elevii reușesc să
cunoască mai amănunțit elementele naturale, să coreleze elementele de pe hărțile topografice cu elementele descoperite în natură, utilizând corect semnele convenționale, și modalități elementare de orientare, măsurând diverși parametrii ai proceselor observate. Cartarea geomorfologică reprezintă baza concretă a cercetărilor de teren, care se finalizeazănprin realizarea unei harți geomorfologice generale a spațiului geografic analizat ,prin realizarea de diagrame pentru descifrarea fenomenelor. Etapele cartării gemorfologice sunt : etapa pregătitoare sau de documentare când sunt colectate materialele bibliografice, cartografice, aerofotogrammetrice, sunt consultate hărți geologice, pedogeografice, hidrogeologice, fitogeografice iar datele geomorfologice notate pe hărțile topografice vor folosi ca bază de cartare pe teren, etapa de teren când se realizează cartarea propriu-zisă când se realizează recunoașterea reliefului observând trăsăturile morfologiei, se identifică liniile majore ale reliefului cu ajutorul schiței topografice și cartarea propriu-zisă cu înscrierea pe schiță a proceselor geomorfologice actuale :ravenare, șiroire, alunecări active, surpări, rostogoliri ; se înscriu în carnetul de teren datele rezultate din măsurarea unor dimensiuni ale reliefului și ale substratului său geologic ;se realizează fotografii ; se recoltează probe pentru analize de laborator și etapa de laborator când se realizează harta generală geomorfologică.
Reprezentarea grafică se realizează sub formă de hartă – profile, blocdiagrame, schițe panoramice etc. și constă în transpunerea grafică a rezultatelor observației, măsurării, experimentării, prelucrării matematice a informației, permite realizarea observației indirecte și obținerea de informații noi despre relief. Descrierea geografică constă în consemnarea rezultatelor observației cu scopul obținerii unei imagini asupra obiectului, procesului sau teritoriului examinat.
3.4.Proiecte de activități didactice și cercetarea psiho-pedagogică
Ipoteza și obiectivele cercetării
Desfășurarea unor activități didactice în mediul natural având ca finalitate formarea reprezentărilor noțiunilor geografice.
Utilizarea cercetării și desoperirii ca metode ale învățării active, conduce la creșterea eficienței învățării geografiei.
Organizarea drumețiilor, a excursiilor dezvoltă participarea afectivă și influențează îmbunătățire randamentului școlar.
Obiectivele cercetării
Formarea reprezentărilor și a noțiunilor geografice prin participarea activă a elevilor în cadrul drumețiilor,a excursiilor
Integrarea elevilor în acțiuni de cercetare , de descoperire a realității geografice
Contactul direct cu elementele geografice natural a elevilor
Metoda și subiecții cercetării
Metoda de cercetare aleasă de mine este experimentul psiho-pedagogic, metodă care poate produce modificarea deliberată a unor evenimente sau procese educaționale, în scopul observării, măsurării, evaluării prin control sistematic a factorilor care le influențează,metodă cercetată de V.Chiș” Pedagogia contemporană- Pedagogia pentru competențe”, 2005, I. Nicola, în ” Tratat de pedagogie școlară”, 2003, I.Neacșu ” Metode și tehnici de învățare eficientă”, 1990. Experimentul psiho-pedagogic implică două categorii de variabile: independente și dependente. Variabila independentă conduce cercetarea spre organizarea unor drumeții, a unei excursii în spațiul cercetat cu activități de colectare a unor corpuri din natură- roci, plante. Variabila dependentă este reprezentată de performanțele școlare și comportamentale ale elevilor, în urma consumării variabilei independente.
1.Etapa preexperimentală:
Cercetarea am efectuat-o la Liceul Tehnologic ”Avram Iancu” Tg.Mureș, la clasele a IX-a A și B .Inițial am realizat o verificare a structurii colectivelor de elevi, a nivelului de pregătire a clasei experimentale și de control. Datele le-am cules prin observarea sistematică a activității și a comportamentului elevilor-observația curentă-privind nevoile educaționale,aptitudinile, interesul, motivația lor pentru studiu, stilurile de învățare, ritmul de lucru, etc., valorificarea rezultatelor la probe de evaluare identice aplicate pentru cele două eșantioane.În urma evaluării s-a constatat un nivel diferit de pregătire a celor două eșantioane. Am utilizat testul în evaluarea mai exactă a celor două eșantioane , test care a fost aplicat în mod similar și identic.
Eșantionul experimental este format din 25 elevi, 12 fete și 13 băieți, elevi în clasa a –IX-A .
Tabel 1. Situația la învățătură a eșantionului experimental
Din grafic se observă faptul că 68% din elevi au rezultate bune și foarte bune la învățătură la toate disciplinele.
Eșantionul de control este format din 24 elevi, 11 fete și 13 băieți, elevi în clasa a -IX-B , elevi din clasa paralelă.
Tabel 2. Situația la învățătură a eșantionului decontrol
Din diagramă se observă faptul că 33% din elevi au rezultate bune la învățătură,21% au rezultate satisfăcătoare.
2.Aplicarea experimentului
Testarea inițială
Am aplicat un test inițial care să verifice cunoștințele de geografie fizică ale ambelor eșantioane:
TEST DE EVALUARE INIȚIALĂ
Clasa a IX-a
Numele și prenumele elevului:________________________________________________
Data susținerii testului:______________________________________________________
Pentru rezolvarea corectă a tuturor cerințelor din Partea I și din Partea a II-a se acordă 90 de puncte. Din oficiu se acordă 10 puncte.
Timpul efectiv de lucru este de 45 de minute.
Rezolvarea subiectelor se face pe o foaie separată.
PARTEA I (45 de puncte)
A.Completați propozițiile de mai jos cu răspunsul corect:
1.Punctul geografic extrem sudic al Europei este………………………………………
2. Numele munților care constituie limita dintre Europa și Asia este…………………..
3. Numele celor mai înalți munți din Europa este………………………………………
4. Numele celui mai important fluviu din punct de vedere economic din Europa este…………………………………………………….
5. Numele celor mai vechi munți din Româniaeste…………………………………….
10 puncte
B. Scrieți pe foaia de test, litera corespunzătoare răspunsului corect pentru fiecare dintre afirmațiile de mai jos:
1. Pe teritoriul țării noastre se intersectează paralela de 45 grade lat. N cu meridianul de: a)30 grade long.E; b)20 grade long.E; c)25 grade long.E;
d)10 grade long.V. 5 puncte
2. Din relieful glaciar fac parte:
a)crovurile; b)peșterile; c)circurile și văile glaciare; d)alunecările
de teren.
5 puncte
3. La vărsarea unor râuri mai mari în Marea Neagră, se formează:
a)lagune; b)limane maritime; c)limane fluviatile; d)golfuri.
5 puncte
4. Suprafețele de uscat din Delta Dunării se numesc:
a)crovuri; b)cueste; c)grinduri; d)coline. 5 puncte
5. Cele mai vechi roci din țara noastră sunt:
a)rocile sedimentare; b)șisturile verzi; c)rocile vulcanice;
d)nisipurile. 5 puncte
6. Fundamentul cel mai vechi, aparținând Platformei Est-Europene, îl are:
a)Câmpia Română; b)Podișul Moldovei; c)Depresiunea Transilvaniei;
d)Dealurile de Vest. 5 puncte
7. Resursele de sare din Subcarpați se găsesc în:
a)domuri; b)cutele diapire; c)rocile vulcanice; d)rocile
cristaline. 5p
PARTEA a II-a (45 de puncte)
Pe harta de mai sus sunt reprezentate unitățile majore de relief ale României.
Caracterizați, în maximum jumătate de pagină, o unitate de relief din România, la alegerea voastră. În caracterizare veți avea în vedere: trei aspecte de relief, etajul climatic, un râu sau un lac, zona sau etajul de vegetație, un tip sau o clasă de sol. 21 puncte
Explicați faptul că România are o climă temperat-continentală de tranziție.
9 puncte
3. Explicați faptul că România este o țară carpatică. 5 puncte
4. Explicați de ce Munții Apuseni nu au relief glaciar. 5 puncte
5. Explicați de ce Siretul este râul cu cel mai mare debit dintre râurile interioare din România. 5 puncte
BAREM DE EVALUARE ȘI DE NOTARE
Clasa a IX-a
Se punctează oricare alte formulări/modalități de rezolvare corectă a cerințelor.
Nu se acordă punctaje intermediare, altele decât cele precizate explicit prin barem. Nu se acordă fracțiuni de punct.
Se acordă 10 puncte din oficiu. Nota finală se calculează prin împărțirea la 10 a punctajului total acordat.
PARTEA I ( 45 de puncte)
Se acordă câte 2 puncte pentru fiecare răspuns corect:
1. Insula Creta(sau Capul Matapan); 2. Munții Ural(sau Munții Caucaz)
3. Munții Alpi; 4. Dunărea; 5. Munții Măcinului.
Total 10 puncte
Se acordă câte 5 puncte pentru fiecare răspuns corect.
1.c; 2.c; 3.b; 4.c; 5.b; 6.b; 7.b.
Total 35 puncte
PARTEA a II-a (45 de puncte)
1.Se acordă câte 3 puncte pentru fiecare element solicitat, corect prezentat.Pentru elemente incomplete se poate acorda punctaj parțial (1-2 puncte).
Total 21 puncte
2. Se acordă câte 3 puncte pentru fiecare explicație corectă. Pentru explicații incomplete se poate acorda punctaj parțial(1-2 puncte). Total 9 puncte
3. Se acordă 5 puncte pentru explicația corectă. Pentru o explicație incompletă se poate acorda punctaj parțial(1-4 puncte). Total 5 puncte
4. Se acordă 5 puncte pentru explicația corectă. Pentru o explicație incompletă se poate acorda punctaj parțial(1-4 puncte). Total 5 puncte
5. Se acordă 5 puncte pentru explicația corectă. Pentru o explicație incompletă se poate acorda punctaj parțial(1-4 puncte). Total 5 puncte
Corespondența dintre competențele din clasa a VIII-a și cele din clasa a IX-a este următoarea:
-competențele 4.1 și 4.2 din clasa a VIII-a-competențele 4.1 și 4.3 din clasa a IX-a;
-competența 7.1 din clasa a VIII-a-competențele 2.4, 1.4, 2.3 din clasa a IX-a;
-competența 7.5 din clasa a VIII-a-competențele 1.1 și 5.4 din clasa a IX-a;
-competența 7.8 din clasa a VIII-a-competențele 2.3, 2.4, 2.5, 1.4 din clasa a IX-a.
MATRICEA DE SPECIFICAȚII PENTRU TESTUL INIȚIAL LA CLASA a IX-a, LA GEOGRAFIE
Eșantionul experimental :
Rezultatele elevilor din clasele a IX-a obținute la testul inițial
Tabel nr. 3
Graficul rezultatelor eșantionului experimental:
Din grafic se observă faptul că 52% din elevi au rezultate bune la test.
Eșantionul de control:
Rezultatele elevilor din clasele a IX-a obținute la testul inițial
Tabel nr. 4
Graficul rezultatelor eșantionului de control:
Din grafic se observă faptul că 41.6% din elevi au rezultate bune la test.
Aplicarea și interpretarea testului secvențial, pentru unitatea de învățare „Relieful terestru”
La finalul capitolului „Relieful terestru” am aplicat un test de evaluare secvențial, unui număr total de 49 elevi din clasele a IX-a A, B , de la Liceul Tehnologic ”Avram Iancu”Tg.Mureș. Elevii clasei a IX-a A au participat, la începutul anului școlar 2013-2014, la o excursie la Praid-Corund.
Comparând rezultatele, obținute la testul secvențial se constată că cea mai mare medie îi revine clasei a IX-a A – 7,14, urmată de clasa a IX-a B, cu media 6,27 Rezultatele reflectă capacitățile intelectuale diferite ale elevilor, gradul de pregătire al acestora pentru test și importanța participării elevilor din clasa a IX-a A la activitatea extrașcolară.
Rezultatele elevilor din clasele a IX-a obținute la testul secvențial
Tabel nr. 5
Din rezultatele clasei a IX-a A reiese, că în urma evaluării, peste jumătate din efectivul clasei a obținut note peste 7, din care 40 % sunt note de 8 și 9, iar 8 % din elevi au nota 10; 36 % din elevi au obținut note între 6 și 7, iar 16 % au note de 4 și 5.
Rezultatele elevilor din clasa a IX-a A
obținute la testul secvențial
Tabel nr.6
Elevii claselor experimentate, au aptitudini relativi egale pentru a învăța, constatându-se importanța activităților extracurriculare pentru aprofundarea și fixarea cunoștințelor în creșterea performanțelor școlare În urma analizei testului grupa de elevi, care nu au participat la activitate, având doar informația din timpul orelor de curs, a obținut media 6,27 iar grupa elevilor, care au participat la activitate a obținut media 7.14 demonstrând faptul că activitățile extracurriculare sunt foarte importante în studiul geografiei
TEST DE EVALUARE SECVENȚIALĂ
RELIEFUL
Numele și prenumele: …………………………………………………………..
Clasa:………………………
Pentru rezolvarea corectă a tuturor cerințelor din Partea I și din Partea a II-a se acordă 90 de puncte. Din oficiu se acordă 10 puncte.
Timpul efectiv de lucru este de 45 de minute.
Rezolvarea subiectelor se face pe o foaie separată
I. Citiți afirmațiile de mai jos și încercuiți litera corespunzătoare răspunsului corect:
1. Formă majoră de relief, situată între 0 și -200m;-300m adâncime, folosită frecvent pentru exploatarea hidrocarburilor:
a.câmpia; b.platforma litorală; c.fosele oceanice; .
2. Ca mod de formare, M.Carpați sunt:
a. munți-bloc; b. munți vulcanici; c. munți de cutare;
3. Șănțulețele mici create prin șiroirea apei se numesc:
a. ravene; b. rigole; c. ogașe;
4. Alunecările de teren se datorează acțiunii:
a. ghețarilor; b. vântului; c. gravitației;
5. Excavațiile rotunjite formate de ghețari se numesc:
a. circuri glaciare; b. văi glaciare; c. morene;
20 p
II. Completați spațiile libere cu informația corectă:
1. Forme de relief de peste 1000m, care au rezultat prin încrețirea scoarței terestre sau prin erupții vulcanice, sunt…………………………………
2 Cratereale sunt forme ale reliefului……………………………………………….
3. Dolinele, poliile și peșterile sunt forme ale reliefului ………………………………………………….
4. Lagunele și limanele sunt separate de mare prin ………………………………………………………..
5 Rezultatul principal al acțiunii râurilor îl reprezintă……………
20 p
Realizați corespondența, prin săgeți, dintre unitatea de relief din coloana A și continentele cărora aparțin din coloana B.
A B
1.Munții Apenini Europa
2.Munții Anzi Africa
3.Munții Himalaya Asia
4.Munții Atlas America de Nord
5.Munții Stâncoși America de Sud
6. Munții Appalachi
12 p
IV. Definiți noțiunile:
Alunecări de teren……………………………………………………………………………………………………..
………………………………………………………………………………………………………………
Torent……………………………………………………………………………………………………..
………………………………………………………………………………………………………………
Deltă………………………………………………………………………………………………………
12 p
V. Realizați o scurtă caracterizare a reliefului din orizontul local precizând următoarele elemente: procese geomorfologice actuale și două aspecte legate de modul de utilizare a reliefului de societatea omenească.
14 p
VI. Numiți trei caracteristici principale ale Deșertului Sahara (caracteristicile se pot referi la așezarea geografică, relief, temperaturi, precipitații, vânturi, resurse etc.).
12 p
Proiect de lecție
Data: 14.12.2013
Profesor: Cîmpean Diana Greta
Unitatea de Învățământ: Liceul Tehnologic ”Avram Iancu”Tg.Mureș
Clasa: a IX-a A
Subiectul: Agenți externi și procese geomorfologice.
Motivație: această lecție este importantă deoarece se analizează principalele procese geomorfologice care modelează relieful terestru.
Obiective operaționale:
a) Cognitive. Pe parcursul acestei lecții elevii trebuie:
– să precizeze agenții modelatori externi;
– să definească unele procese geomorfologice: dezagregare, alterare chimică, prăbușiri, rostogoliri, alunecări de teren, solifluxiune, tasare, sufoziune, pluviodenudație, șiroire, torențialitate;
– să clasifice procesele geomorfologice;
– să identifice în fotografii formele de relief create de procese geomorfologice;
metodologice. Pe parcursul acestei lecții elevii trebuie:
– să sintetizeze informațiile în tabelul incomplet;
– să reprezinte grafic elementele alunecării de teren și ale torentului;
– să structureze informații în scheme logice sub formă de ciorchine;
atitudinale. Pe parcursul acestei lecții elevii trebuie:
– să lucreze ordonat;
– să efectueze o sarcină de lucru în timpul alocat .
Condiții prealabile: elevii au cunoștințe anterioare despre agenții externi și procesele geomorfologice.
Resurse materiale: texte, fotografii, desene schematice, tabel.
Resurse procedurale: scriere liberă, ciorchinele, brainstorming, lanțul ideilor, ghidul de studiu, tabelul incomplet.
Evaluare:
a) De conținut: răspunsurile la întrebări, completarea ciorchinelui și a tabelului incomplet.
b) De utilizare a operațiilor gândirii: explicarea cauzelor, desfășurării și consecințelor fenomenelor, sintetizarea ideilor.
Desfășurarea situațiilor de învățare
Evocare
Scriere liberă. Scrieți fiecare timp de un minut agenții externi care modelează relieful terestru.
Activitate frontală. Spuneți fiecare câte un agent extern care modelează scoarța terestră, modificând relieful. Ideile vor fi organizate sub formă de ciorchine.
Brainstorming frontal. Ce înțelegeți prin procese geomorfologice?
Reactualizarea cunoștințelor anterioare ale elevilor.
Dați exemple de procese geomorfologic despre care am discutat în excursia la Praid-Corund.
Realizarea sensului
Competență specifică: definirea și identificarea legăturilor între elemente, fenomene și procese observabile.
Comunicarea titlului lecției noi și motivarea pentru învățare. ”Agenți externi și procese geomorfologice”
Expunere. Procesele geomorfologice pot fi grupate în trei categorii mari, cum se observă pe tablă
Lecturarea textului și completarea primei părți a tabelului incomplet.
Tabelul incomplet. Veți lucra în grupuri de câte patru, timp de 5 minute. Fiecare grup va completa în tabel tipurile de procese fizico-chimice și formele de relief rezultate.
Lecturare și scriere.
Completarea tabelului pe tablă. Un reprezentant din prima grupă va completa în tabel tipurile de procese fizico-chimice și formele de relief rezultate.
Evocare
Brainstorming frontal. Ce înțelegeți prin procese gravitaționale?
Organizarea orală a cunoștințelor anterioare ale elevilor.
Realizarea sensului
Lecturarea textului, analizarea desenelor schematice și completarea celei de a doua părți a tabelului incomplet.
Tabelul incomplet. Veți lucra în grupuri, timp de 5 minute. Fiecare grup va completa în tabel tipurile de procese gravitaționale și formele de relief rezultate.
Timp de lecturare și scriere.
Completarea tabelului pe tablă. Un reprezentant din a doua grupă va completa în tabel tipurile de procese gravitaționale bruște și formele de relief rezultate, iar unul din a treia grupă tipurile de procese gravitaționale lente.
Ghidul de studiu. Alunecările de teren prezintă mai multe elemente componente. Citiți textul, analizați desenul, apoi răspundeți la întrebări.
Activitate frontală.
Care sunt elementele unei alunecări de teren ?
Ce este râpa de desprindere? Ce este treapte de alunecare? Ce reprezintă corpul alunecării? Ce este patul de alunecare? Ce este fruntea alunecării?
Desen schematic. Elementele alunecării de teren vor fi desenate pe tablă și în caiete.
Competență tranferabilă: elaborarea unor organizatori grafici
Obiectiv operațional procedural: la sfârșitul secveței de învățarea elevii vor capabilă numească factorii care determină alunecările de teren și întocmirea unui organizator grafic.
Ciorchinele. Reprezentați pe un organizator grafic de tip ciorchine factorii favorizanți pentru alunecările de teren, factorii declanșatori, consecințele alunecărilor de teren și măsurile de prevenire a lor. Elevii lucrează în grupuri timp de 5 minute. Fiecare grup va completa ciorchinele în caiet.
Timp de lecturare și scriere.
Completarea ciorchinelui pe tablă. Un reprezentant din a patra grupă va completa în ciorchine factorii favorizanți pentru alunecările de teren și factorii declanșatori, iar unul din a cincea grupă consecințele alunecărilor de teren și măsurile de prevenire a lor.
Evocare
Copacul ideilor. Elevii vor găsi, pe rând, câte o idee despre rezultatul acțiunii apei de ploaie asupra versanților.
Organizarea ideilor.
Realizarea sensului
Competență specifică: Aplicarea cunoștințelor și deprinderilor învățate
Obiectiv operațional cognitiv: la sfârșitul secvenței de învățare elevii vor fi capabili să asocieze informațiile să completeze tabelul
După lecturarea textului și completarea celei de a treia părți a tabelului incomplet.
Tabelul incomplet. Veți lucra în grupuri de câte patru, timp de 3 minute. Fiecare grup va completa în tabel tipurile de procese fluvio-denudaționale și formele de relief rezultate.
Timp de lecturare și scriere.
Completarea tabelului pe tablă. Un elev din cea de a șasea grupă va completa în tabel tipurile de procese pluvio-denudaționale și formele de relief rezultate după lecturarea textului.
Reflecție :Torenții prezintă mai multe elemente componente. Citiți textul și completați desenul schematic de pe tablă
Schița lecției:Agenți externi și procese geomorfologice
CAPITOLUL IV. APLICAȚII METODICE ALE TEMEI ÎN ARIA EXTRACURRICULARĂ
”Singura geografie care se lipește de suflet nu este cea din cărți sau din prelegeri, ci aceea pe care o culege cercetătorul din intuiția directă a naturii”scria Simion Mehedinți.
Forma de organizare este criteriul ce diferențiază activitățile turistice școlare în tipuri distincte:
-plimbarea reprezintă deplasarea pe jos, a elevilor în parcuri, grădini botanice,zoologice,în orașe pentru a se recrea, a lua aer, pentru a vedea, a descoperi și a cunoaște, pentru 1-2 ore.
-vizita este o deplasare cu durata de cel mult o zi în scopul cunoașterii unei localități, muzeu, monument al naturii. Excursiile contribuie la dezvoltarea simțului de observație și de orientare al elevilor, la lărgirea orizontului lor geografic.Ele constituie o importantă sursă de îmbogățire a gândirii geografice.
-drumeția este o deplasare cu durata de cel mult o zi, fără mijloace de transport, având ca scop recreerea, refacerea psiho-fizică în natură
-excursia este o călătorie cu durată de cel puțin o zi, efectuată în afara localității de resedință cu un mijloc de transport,având ca scop recreeerea ,vizitarea, informarea, studierea.
După scopul propus excursiile pot fi :
-preliminare,organizate înaintea predării unei teme,pentru a-i pregăti pe elevi să înțeleagă anumite fenomene
-de comunicare de noi cunoștințe
-finale, organizate după finalizarea unui capitol, în scopul consolidării, sistematizării și fixării cunoștințelor
-expediția școlară este o călătorie de studii și cercetare, cu o durată de 10-14 zile, care se efectuează mai ales în vacanța de vară, în afara localității de reședință și vizează elevii cu preocupări în domeniul dat de tema de activității
-tabăra școlară constituie un spațiu amenajat pentru cazarea, relaxarea, instruirea elevilor în serii de 10-14 zile.
4.1. Vizita didactică
Vizita geografică este o acțiune instructiv-educativă de deplasare în scopul cunoașterii unei localități, a unei instituții și observării elementelor unui muzeu ,monument, rezervație, fiind organizată în localitatea de domiciliu fie în cadrul unei excursii. Vizita presupune parcurgerea unor etape precum: documentarea privind obiectivul de vizitat, stabilirea obiectivelor urmărite și a scopului vizitei, realizarea prealabilă a vizitei de către cadrul didactic însoțitor,colaborarea cu instituția ți desemnarea de către aceasta a unui ghid, realizarea propriu-zisă a vizitei și în final prezentarea concluziilor.În cazul de față am realizat împreună cu elevii o vizită la mina de sare din cadrul comunei Praid.
4.2. Excursia
Excursia geografică prezintă importanță și valoare instructiv educativă, dezvoltând simțul de observație, interesul pentru studiul geografiei, înțelegerea realității înconjurătoare, realizând legătura dintre teorie și practică, consolidând cunoștințele geografice. Lecția-excursie stimulează dorința de curiozitate, ajută la înțelegerea fenomenelor geografice.Excursiile pot fi preliminare și finale având ca obiective: cunoașterea componentelor naturale ale peisajului geografic și cunoașterea unor obiective social economice și culturale din peisajul geografic.Excursia presupune o pregătire prealabilă vizând redactarea planului excursiei care trebuie să cuprindă trei etape. Etapa de pregătire teoretică a excursiei când profesorul stabilește tema și obiectivele, itinerariul care să vizeze obiectivele parcurse la lecțiile de geografie; se stabilește scopul activităților din lecția excursie; se determină punctele de aplicație practică cu popasurile și observațiile din teren asupra reliefului, colectare de roci; întocmirea documentației bibliografice cu stabilirea de către profesor a ghizilor locali care vor completa cunoștințele; determinarea costului excursiei;întocmirea dosarului cu harta itinerarului;obținerea aprobărilor de la școală, inspectorat; informarea părinților; pregătirea elevilor pentru excursie cu informarea acestora privind itinerariul, obiectivele, locurile de popas echipamentul necesar, prelucrarea regulamentului excursiei. Etapa de desfășurare a excursiei cu deplasarea propriu-zisă pe itinerarul stabilit; în locurile de popas vor fi analizate în detaliu poalele versantului, panta, culmea, vârful, modul de utilizare, deschiderile naturale rezultate în urma alunecărilor de teren eroziunii, modul de alcătuire, tipurile de roci, recoltându-se chiar eșantioane de roci pentru colecția clasei. Etapa a treia de evaluare a excursiei în sala de clasă cu reconstituirea traseului parcurs: pe unde am trecut? Ce am văzut? Ce v-a plăcut?; urmărirea pe harta fizică, ordonarea fotografiilor, eșantioanelor de roci, constituirea panoului informativ al excursiei cu itinerariu,durata,obiectivele principale, fotografiile realizate în excursie; organizarea de concursuri pe grupe cu elevii cu tema:” Cine a reținut cel mai corect locurile vizitate”, câștigătorii primind albume cu ilustrate fotografii din excursie.
Informațiile cuprinse în această lucrare le-am valorificat în activitatea didactică. Cu elevii clasei a IX-a A am realizat activități didactice extrașcolare – drumeții, în orizontul local al municipiului Târgu Mureș, excursie Praid-Corund.
Cercetarea s-a realizat pe parcursul unor activități precum: excursie în localitățile Praid-Corund, activitate de colectare de roci în vederea realizării unei expoziții tematice,aplicarea unui chestionar privind evoluția versanților în spațiul Praid-Corund,
Eficiența comunicării didactice constă într-un cumul de factori care implică un anumit grad de concordanță între modul de gândire al emițătorului și cel al receptorului. Dacă informația primită este nouă pentru elev, acesta îsi va concentra atenția, se va implica cu toate capacitățile intelectuale, afective, volitive, atitudinale, în receptarea mesajului, înțelegerea și interpretarea acestuia.Activitatea de cunoaștere și descoperire, observare, trebuie realizată într-un astfel de cadru care să conducă la realizarea obiectivelor propuse.
Proiectarea excursiei
Data: 25.10.2013
Profesor îndrumător: Cîmpean Diana Greta
Unitatea de Învățământ: Liceul Tehnologic ”Avram Iancu”Tg.Mureș
Clasa: a IX-a A (15 elevi)
Tema: Cunoașterea directă de către elevi a condițiilor fizico-geografice din spațiul Praid-Corund
Scopul: informativ și educativ
Obiective operaționale:
a) cognitive:
– să stabilească poziția geografică a spațiului Praid-Corund în cadrul unității de relief;
– să specifice elementele substratului, roci și structuri, pornind de la utilizarea hărților geologice;
– să argumenteze influența omului asupra reliefului, hidrografiei, vegetației, solurilor asupra spațiului Praid-Corund ;
metodologice:
– să se orienteze în spațiu utilizând harta topografică și busola;
– să analizeze relieful din punct de vedere morfografic;
– să identifice în teren tipurile de relief și procesele geomorfologice actuale;
– să construiască un profil geomorfologic în zona Praid-Corund;
– să identifice tipurile de vegetație și soluri specifice;
atitudinale:
– să-și dezvolte interesul pentru studierea reliefului;
– să-și formeze o atitudine pozitivă pentru protejarea mediului.
Condiții prealabile: elevii au cunoștințe anterioare despre caracteristicile fizico-geografice ale spațiului Praid-Corund.
Resurse materiale: schiță de hartă topografică ,carnet pentru notițe, aparate de fotografiat, busole, binoclu, altimetru.
Resurse procedurale: documentarea, observația în teren, conversația, explicația.
Desfășurarea activității
Etapa 1. Pregătirea excursiei
a) Pregătirea tehnico-materială a excursiei a constat în stabilirea traseului: Tg.Mureș-Sovata-Praid-Corund.
b) Pregătirea organizatorico-științifică se referă la prezentarea, pe hartă, în fața elevilor a itinerariului amănunțit. Totodată se constituie echipele de elevi (geomorfologilor, hidrologilor, biogeografilor, observatorilor) și se stabilesc sarcinile concrete pentru fiecare.
Echipa observatorilor are rolul de a stabili poziția geografică a spațiului Praid-Corund și să stabilească pe schița topografică poziția punctelor de observație, de unde vor fotografia elementele fizico-geografice analizate.
Echipa geomorfologilor realizează observații asupra formelor de relief, a treptelor de relief parcurse, stabilind altitudinea acestora. Aceeași echipă informează asupra tipurilor de roci întâlnite și a proceselor geomorfologice actuale.
Echipa hidrologilor identifică principalele cursuri de apă, care străbat spațiul Praid-Corund .
Echipa biogeografilor identifică principalele asociații vegetale și specii de plante caracteristice, care există pe teritoriul orașului, precum gradul de modificare a vegetației naturale.
S-au comunicat elevilor materialele bibliografice necesare pentru documentare. Elevii au fost instruiți cum trebuie să își noteze în carnetul personal observațiile directe aupra elementelor și fenomenelor, pe are le au de urmărit, precum și unele concluzii desprinse din observarea proceselor și fenomenelor geografice întâlnite.
Etapa 2. Desfășurarea excursiei
Elevii își pregătesc carnetele pentru notițe, instrumentele și aparatele solicitate (aparatele de fotografiat, busola, binoclu, altimetru). Fiecare echipă primește schițe de hartă topografică, pe este marcat traseul care urmează a fi parcurs.
Elevii învață să orienteze corect schița topografică în raport cu punctele cardinale. Se urmărește un scurt sector de-a lungul albiei râului Corund și se analizează procesele din albia râului și cele care afectează malurile; gradul de meandrare, aspectul malurilor, forma talvegului, lățimea albiei; tipurile de roci (nisipuri și pietrișuri specifice albiei majore); vegetația de luncă. De asemenea, se constată intervenția umană.De-a lungul versanților se analizează procesele geomorfologice actuale (eroziune în suprafață, alunecări superficiale, șiroire, etc), în rupturile de pantă se observă profile de sol (predomină argila). Elevii vor face corelații între panta terenului, tipurile de roci, gradul de acoperire cu vegetație, intervenția umană (construcția de case, tăierea de drumuri în versant, utilizarea agricolă a terenurilor) și procesele geomorfologice actuale.
Se vizitează Mina de sare de la Praid. S-a observat muntele de sare cu vegetația specifică s-au adunat diverse plante și roci, s-au realizat fotografii; s-a observat tunelul săpat în sare prin care se poate ajunge la mină cu autobuzul, s-au observat muzeul, sălile de tratament din interior, s-au colecționat bucăți de sare din mină care au fost expuse mai apoi în clasă.
Echipa biogeografilor analizează asociația vegetală de pădure și precizează principalele specii vegetale.
Echipa observatorilor are rolul de a stabili poziția geografică a spațiului Praid-Corund ,să precizeze comunele cu care se învecinează și direcția pe care acestea sunt situate și vor realiza fotografii panoramice.
Echipa geomorfologilor va face un profil geomorfologic, pe care se vor evidenția elementele reliefului fluviatil, respectiv a Văii Corund(albie minoră, luncă, terase, versanți, interfluviu).
Echipa hidrologilor va urmări direcția de curgere a Pârâului Corund ,va recunoaște și alte pârâuri care străbat spațiul Praid-Corund folosind schița topografică și de binoclu.
Echipa biogeografilor va identifica zonele spațiului Praid-Corund în care se găsește vegetație forestieră, precum și pajiști și va observa gradul de modificare a vegetației naturale.
Profesorul apreciază activitatea desfășurată de fiecare grupă și precizează că finalizarea excursiei se va face în lecțiile de la clasă iar fiecare echipă trebuie să realizeze câte un scurt eseu folosind și informațiile colectate.
Pe parcursul întregului traseu profesorul a prezentat informații generale asupra elementelor fizico-geografice observate și a explicat unele aspecte solicitate de elevi sau pe care a constat că elevii nu le știu sau le-au perceput greșit.
Etapa 3. Finalizarea excursiei
În cadrul lecțiilor se va prezenta eseul întocmit de una dintre echipe. Se vor anexa și pozele realizate pe teren de echipa observatorilor. Apoi evaluarea se va face și prin fișe de evaluare întocmite de profesor.
Reconstituirea traseului excursiei determină reactualizarea elementelor observate elevii își amintesc cu plăcere de cexcursie, iar în sala de clasă vor putea face transferul de la reprezentarea reală din teren la cea abstractă, teoretică cu care operează manualul și harta.
Cercetarea a avut în vedere respectarea a două etape: constatativă și ameliorativă. Cercetarea constatativă a indicat o deschidere și interes din partea elevilor pentru orice manifestare didactică din afara clasei. Suportul motivant pentru atitudinea activă a elevului este impactul emoțional cu obiectivele naturale,considerându-se a fi un mic sau mare drumeț, excursionist, vizitator. Cercetarea ameliorativă s-a realizat în cazul elevilor cu atitudine indiferentă față de experiment, intervenția bazându-se pe observare,constatare, intervenție . Elevii cu atitudine negativă au primit un plus de sarcini care să-i activeze în activitate.Lecția experiment, de deplasare în natură a combinat două etape: etapa competențelor comunicative sub aspectul evoluției teoretice a problemei; etapa de investigații experimentale.În urma celor două etape de constatare și ameliorare a crescut gradul de participare activă a fiecărui elev. Am valorificat impresiile culese folosind metoda interviului,a analizei directe și cea a portofoliilor.
4.5. Proiectele și portofoliile
Proiectul este o metodă complementară de evaluare care implică o activitate care începe în clasă prin definirea și înțelegerea sarcinii,se continuă acasă pe parcursul unui timp mai îndelungat în care elevul se poate consulta cu profesorul iar finalitatea acestuia are loc în clasă prin prezentare în fața colegilor a unui raport asupra rezultatelor obținute sau a produsului realizat. Proiectele sunt individuale sau de grup iar titlul sau subiectul poate fi la alegere sau ales de profesor.Calitatea proiectului se apreciază prin calitatea materialului utilizat, semnificația și acuratețea datelor colectate precum și analiza acestora, prin completitudinea proiectului,prin creativitate, grad de noutate, prin elaborare și structurare.Criteriile care vizează activitatea elevului sunt măsura în care elevul a înțeles sarcina pe care a avut-o , măsura în care a realizat-o, măsura în care și-a valorificat competențele, documentarea, nivelul de elaborare și comunicare ,greșelile realizate,creativitatea,calitatea rezultatelor.Etapele proiectului presupun colectarea datelor și realizarea propriu-zisă iar principalii pași sunt: stabilirea demersului de interes, stabilirea cadrului conceptual,metodologic, datele generale ale investigației,anchetei; identificarea resurselor materiale, stabilirea elementelor de conținut: pagina de titlu cu tema proiectului,numele autorului,perioada; cuprinsul-cu titlurile capitolelor, subcapitolelor; concluziile; bibliografia; anexa cu materiale rezultate în urma investigației: grafice, tabele,chestionare,fișe de observație.
Portofoliul este o metodă complementară de evaluare, este o colecție de lucrări realizate cu scopul demonstrării eforturilor elevilor, progresului și realizărilor,este o colecție de material cu un anumit specific vizând metode de realizare a experimentelor, demonstrarea abilității de a scrie eseuri geografice.Proectele sunt colectate în cadrul portofoliilor și trebuie păstrate în locuri accesibile pentru a fi completate. Valoarea portofoliilor rezidă din posibilitatea dată elevului de a urmări progresul în învățare.
Direcții generale de utilizare a portofoliilor
Inițierea activității când profesorul stabilește cu elevii modalitatea de realizare,motivează elevii în alcătuire,delimitează principiile șiscopul alegerii materialelor astfel încât toate proiectele să poată constitui obiectul evaluării.Portofoliul poate fi un dosar cu lucrări, o cutie, un biblioraft, pe care trebuie marcat numele elevului ,clasa, disciplina: Geografie; Conținutul portofoliului depinde de obiect, de aria tematică, se referă mai ales la proiectele scrise realizate de elevi dar poate cuprinde și fotografii, colaje condiția fiind ca acestea să fie realizate de către elevi.Elementele portofoliului trebuie stabilite de la început, accesul elevilor la portofoliu trebuie realizat astfel încât aceștia să-l completeze cu proiecte noi, să-l reactualizeze, să-l revizuiască.
Diseminarea rezultatelor , a progresului realizat stimulează învățarea, facilitează asumarea responsabilității elevilor față de propria instruire. Portofoliul ca succesiune de material adunate reflectă responsabilitatea asumată de elev în procesul de învățare.Aprecierea portofoliului are în vedere progresul realizat, efortul depus pentru realizare , calitatea materialului.Deși evaluarea prin intermediul proiectelor și porofoliilor este mai puțin riguroasă decât cea realizată prin metode tradiționale, au avantajul că o personalizează oferind informații variate asupra performanțelor elevilor.În evalurea proiectelor și portofoliilor se urmăresc următoarele criterii: atingerea termenilor cheie-punctaj 20 puncte, raționamentele implicate-20 puncte, reflecția personală-20 puncte,originalitatea aptitudinilor-15 puncte,relațiile cu alte materii-15 puncte,înregistrarea în timp util-10 puncte.Total: 100 puncte.
Elevii au realizat portofolii cu tema Parcuri și rezervații din județul Mureș și proiecte cu tema ”Protecția mediului”, ”Poluarea mediului”, ”Un mediu curat un mediu sănătos”, ”Salvați Planeta”. Pe baza discuțiilor avute cu elevii am constatat dorința acestora de a afla mai multe lucruri despre județul Mureș astfel că s-a ales tema și structura proiectelor de realizat și durata de realizare.Structura portofoliilor cuprinde: colecție de illustrate, proiecte despre zone ocrotite din județ, harta județului.Etapa de cercetare propriu-zisă pentru realizarea portofoliilor cuprinde vizite, drumeții,excursii,illustrate, fotografii,colectare de informații, observații și întrebări, iar etapa de evaluare s-a completat un chestionar: Ai aflat lucruri pe care nu le cunoșteai despre județul Mureș? Crezi că te-a ajutet cu ceva acest portofoliu? A fost greu să aduni informații? Dacă ar fi să mai realizezi un portofoliu ce temă ai alege?
Planul portofoliului Parcuri și rezervații natural din județul Mureș
Obiective urmărite:
Cognitive:
-să localizeze,să caracterizeze zone ocrotite din județul Mureș,
-să-și însușească date geografice despre anumite zone ocrotite din județul Mureș,
Formative:
-să selecteze, să prelucreze, să sintetizeze , să expună informații despre zone ocrotite din județul Mureș,ă elaboreze un demers de analiză și soluționare a unei probleme cercetate,
-să realizeze corect și la termen sarcinile primite,
Durata: 3 luni,
Conținutul portofoliului:
-colecții de illustrate a unor zone ocrotite din județul Mureș,
-eseuri despre vizitele, drumețiile și excursiile efectuate,
-mini-albume cu fotografii din cadrul drumețiilor, excursiilor,
– harta județului,
– soluții la problemele de mediu observate.
Realizarea proiectelor a contribuit în mare măsură la îmbogățirea cunoștințelor elevilor despre zonele ocrotite din județul Mureș,a stimulat creativitatea,a cultivat încrederea în forțele proprii, a dezvoltat gândirea pozitivă.
4.6. Propunere program de opțional cu tema„Evoluția versanților și relieful pe cute diapire”
Punerea în practică a rezultatelor cercetării s-a realizat și prin elaborarea unei programe de opțional cu tema„Evoluția versanților și relieful pe cute diapire”, pentru a apropia elevii de resursele naturale și relieful din județul Mureș și împrejurimi.
În fiecare an am organizat vizite și excursii la unele rezervații naturale și parcuri naționale din afara municipiului Tg.Mureș.
Activitățile didactice extrașcolare trebuie proiectate prin cuprinderea lor în documentele de proiectare a activității anuale/semestriale și corelate cu conținuturile programelor școlare.
De asemenea,orice tip de activitate didactică extrașcolară se cere a fi anticipată, iar demersul ei trebuie să facă obiectul unui proiect, care să prezinte succesiunea evenimentelor, raportate la unitatea de timp propusă și la obiectivele acțiunii.
Un asemenea proiect trebuie să cuprindă :data, clasa, tema, obiectivele operaționale, organizarea acțiunii , metodele, materialul bibliografic, activitatea profesorului și dirijarea învățării, activitatea elevilor în diferitele momente și situații de învățare, evaluare.
În timpul desfășurării activității, elevii își notează aspectele importante și unele detalii și participă, dirijați de profesor la înțelegerea faptelor, la explicarea fenomenelor și proceselor întâlnite pe teren, folosindu-se de cunoștințele achiziționate.
Evaluarea vizează prelucrarea informațiilor și a diferitelor materile colectate, după care se procedează la elaborarea de referate ce vor fi prezentate în cadrul cercului de geografie sau în cadrul unor lecții de geografie.În aceste condiții elevii ar putea realiza mai ușor contactul cu mediul geografic pentru înțelegera și fixarea realității geografice înconjurătoare.
Proiect de programă pentru opțional
Denumirea opționalului : Evoluția versanților și relieful pe cute diapire
Tipul de opțional :Curriculum opțional din aria curriculară „Om și societate”
Nivelul la care se predă: clasa a IX-a
Durata: 1 an școlar
Numărul de ore/săptămână: 1 oră
Instituția de învățământ: „Liceul Tehnologic Avram Iancu”
Argument
–activitățile didactice extrașcolare au mare popularitate în rândul elevilor care găsesc un prilej de recreere în fiecare excursie la care participă aceștia
-cursul opțional își propune să familiarizeze elevii cu relieful din județul Mureș, să dezvolte la aceștia sentimentul de conservare și protecție a resurselor naturale.
-în scopul cunoașterii diferitelor conținuturi, pentru concretizarea, sistematizarea și fixarea acestora
-în scopul refacerii psiho-fizice
Vizitarea diferitelor obiective turistice , resurse naturale se pot realiza în cadrul acestui opțional . Elevii pot realiza referate,proiecte cu diferite teme,iar pe parcursul acestui curs opțional obiectivele respective se pot vizita de exemplu: regiunea diapira Praid Corund.
Competențe specifice
Utilizarea terminologiei științifice și disciplinare specifice(concepte, noțiuni) pentru prezentarea unei informații pertinente
Argumentarea unui demers explicativ
3.2 Sesizarea unor succesiuni de fenomene și procese naturale
4.1 Citirea și interpretarea informației grafice și cartografice
4.5 Construirea unui text structurat utilizând o informație cartografică sau grafică
4.6 Descrierea și explicarea faptelor observate pe teren sau identificate pe modele
5.4 Utilizarea unor metode și tehnici simple, pentru analiza unor elemente geomorfologice în contextul mediului înconjurător
5.5 Utilizarea reprezentărilor cartografice în investigarea mediului geografic
6.2 Îmbinarea diferitelor tipuri de analiză(empirică, holistică)
Obiective operaționale
La sfârșitul anului elevii vor fi capabili:
-să înțeleagă noțiunile și conceptele specifice reliefului pe cute diapire
-să utilizeze suporturi cartografice specifice
-să sesizeze potențialul de resurse atractive ale unei regiuni
-să recunoască factorii de risc pe care îi impune activitatea turistică
-să înțeleagă fenomenul turistic ca activitate relaxantă
-să-și dezvolte solidaritatea de grup
-să-și dezvolte deprinderi de muncă intelectuală
-să-și dezvolte capacități intelectuale:memoria,spiritul de observație
-șă-și consolideze tehnicile individuale de lucru specifice:citirea și interpretarea hărților, întocmirea diagramelor pe baza datelor culese
-să fie capabili să recunoască diferite tipuri de procese și fenomene specifice versanților
-exerciții de comparare a realității observate cu cea de pe hartă
-activități practice de organizare a unei tabere
-descrierea unor sisteme și structuri generatoare de resurse atractive
Activități de învățare
-participarea la obiectivele turistice asociate reliefului pe structuri diapire din regiunea Praid- Corund
-întocmirea unor fișe de lucru cu date despre regiunea studiată
-documentarea și întocmirea unor trasee turistice
– întocmirea hărților turistice
-întocmirea de proiecte,portofolii,referate
-explicarea conceptelor specifice reliefului, evoluției versanților din regiunea diapiră Praid Corund
-realizarea unor suporturi grafice și cartografice cu elemente de atractivitate turistică
-concursuri de orientare turistică pe trasee cunoscute
-elaborarea unor scurte informări despre impactul societate-mediu, din orizontul local.
CONȚINUTURI
I. COORDONATELE GEOGRAFICE ALE SPAȚIULUI DIAPIR
1.1 Localizarea și extensiunea spațiului diapir Praid-Corund
Noțiunea de versant
II. PREMISE ALE MODELĂRII VERSANȚILOR
2.1 Premise geologice și tectonice ale modelării versanților
2.2 Premise hidrologice în modelarea versanților
2.3 Premise biogeografice în modelarea versanților
2.4 Premise pedologice ale modelării versanților
2.5 Premise antropice ale modelării versanților
III. MODELAREA VERSANȚILOR
3.1 Modelarea prin procese de meteorizație și deplasare în masă
3.2 Procese actuale de modelare pe roci solubile
3.3 Modelarea fluvială
3.4 Modelarea antropică
IV. TIPOLOGIA VERSANȚILOR ÎN PERIMETRUL CUTELOR DIAPIRE
V . ORGANIZAREA SPAȚIULUI
5.1 Modele de organizare a spațiului pe versant
5.2 Tendințe și perspective
5.3 Măsuri în zonele cu riscuri naturale
VI. IMPACTUL TURISMULUI ASUPRA ACTIVITĂȚILOR DIDACTICE
VII.APLICAȚII PRACTICE
Excursii pe traseul Tg.Mureș-Sovata-Praid-Corund
PLANIFICARE CALENDARISTICĂ ANUALĂ
PROIECTAREA PE UNITĂȚI DE ÎNVĂȚARE
UNITATEA DE ÎNVĂȚARE – COORDONATELE GEOGRAFICE ALE SPAȚIULUI DIAPIR
NR.ORE: 4
PROIECTAREA PE UNITĂȚI DE ÎNVĂȚARE
UNITATEA DE ÎNVĂȚARE – PREMISE ALE MODELĂRII VERSANȚILOR NR. ORE: 10
PROIECTAREA PE UNITĂȚI DE ÎNVĂȚARE UNITATEA DE ÎNVĂȚARE – MODELAREA VERSANȚILOR
NR.ORE: 8
PROIECTAREA UNITĂȚILOR DE ÎNVĂȚARE
UNITATEA DE ÎNVĂȚARE – TIPOLOGIA VERSANȚILOR
NR.ORE: 4
PROIECTAREA UNITĂȚILOR DE ÎNVĂȚARE
UNITATEA DE ÎNVĂȚARE – ORGANIZAREA SPAȚIULUI
NR.ORE: 5
PROIECTAREA UNITĂȚILOR DE ÎNVĂȚARE
UNITATEA DE ÎNVĂȚARE- IMPACTUL TURISMULUI ASUPRA ACTIVITĂȚILOR DIDACTICE
NR.ORE: 5
PROIECTAREA UNITĂȚILOR DE ÎNVĂȚARE
UNITATEA DE ÎNVĂȚARE-APLICAȚII PRACTICE
NR.ORE: 8
CONCLUZII
Informația cuprinsă în lucrarea de față o voi sintetiza prin câteva idei conclusive ca un ultim argument în favoarea temei alese. Dimensiunile vieții contemporane, complexitatea ei, progresul, impun analizarea acțiunii educative, perfecționarea sistemelor, principiilor, metodelor de educare astfel încât învățământul să fie mai aproape de noile evoluții.Metodele de învățare trebuie să determine învățarea activă care ”răscolește personalitatea ,întărește caracterul, deșteaptă gândul”, determină independență în judecată, provoacă interes, aduce ”satisfacția descoperirii personale ca cea mai înaltă bucurie”scria George Vâlsan.
Dinamica versanților este o problemă stringentă în Subcapați, spațiul Praid-Corund încadrându-se în regiunile cu cel mai intense degradări de teren, cu un specific aparte însă.
În cadrul lucrării am avut în vedere două aspecte: studierea propriu-zisă a dinamicii versanților (factori, procese, forme),implicațiile acesteia în organizarea spațiului, am prezentat metode,procedee didactice folosite în cadrul lecțiilor de geografie care facilitează trecerea de la cunoștințele empirice la cele științifice și a unor activități de aplicare a acestora. Implicațiile geomorfologice asupra organizării spațiului geografic trebuie să țină cont de specificul proceselor de versant în arealul studiat (alunecări de teren, ravenație, eroziune areolară etc) de rolul omului ca agent geomorfologic activ (accentuarea proceselor de eroziune prin amplasarea construcțiilor și căilor de comunicație într-un mod care nu ține cont de realitățile geografice), precum și de riscurile naturale și antropogene induse de acestea.
În lucrare atenția s-a îndreptat asupra influenței dinamicii versanților organizării spațiului pe versant.
Activitățile practice- aplicative m-au apropiat mai mult de elevi, am descoperit unele înclinații, aptitudini ale acestora , au ajutat la consolidarea cunoștințelor dobândite teoretic.Munca concretă îi atrage pe elevi, le satisface curiozitatea, îi stimulează, îi face activi și dinamici.
Procesele de versant au o dinamică deosebită în spațiul analizat favorizate fiind în primul rând de litologie iar formele de manifestare a dinamicii versanților în spațiul diapir Praid-Corund sunt alunecările de teren, ravenele, eroziunea în suprafață, curgerile noroioase, etc. S-au indentificat trei modele de organizare a spațiului pe versant cu caracteristici proprii, care păstrează într-o măsură mai mare sau mai mică aspectul natural ințial ,influențate fiind de intervenția antropică, apariția sării diversificînd mult aspectul general al peisajului versanților în spațiul analizat.
Lucrarea de față este un mic pas, șovăitor de altfel, în cercetarea psiho-pedagogică, în abordarea dinamicii versanților într-un anumit areal îi în același timp nu consideră că a atins nici pe departe totalitatea implicațiilor pe care aceasta o are în organizarea spațiului, mai ales într-o epocă a interdisciplinarității și a ultraspecializării. Pentru că, după cum a spus un geograf englez, în periaoda actuală un specialist este cel care, în procesul său de cunoaștere, ajunge să știe „more and more about less and less” mult mai mult despre ceva din ce în ce mai puțin.
BIBLIOGRAFIE
Cheval, S., (2003), „Percepția hazardelor naturale. Rezultatele unui sondaj de opinie desfășurat în România(octombrie 2001-decembrie 2002)”, în Riscuri și catastrofe, coordonator V. Sorocovschi, vol II, Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca,
Dorgo, Călin I. (2003),Transilvania un El Dorado balnear ,Editura Ansid, Târgu-Mureș,2003
Gheorghe, Al. (2011), Metodica predării geografiei, Editura SITECH, Craiova,2011
Neacșu,N,Neacșu,M.,Băltărețu,A.,Drăghilă,M. (2009), Resurse și destinații turistice, Editura UNIVERSITARĂ,București, 2009
Tom Le Bas,David St.Vincent,Craig TurpRolland Man,(2007),Ghid complet România,Editura Aquila’93,1993
Horvath Istvan, (1998), Istoricul mineritului de la salina Praid, Editat de Salina Praid,1998.
Grecu,Florina,Palmentola, Giovanni (2003), Geomorfologie Dinamică, Ed. Tehnică,București,2003
Dulamă Eliza Maria,(1996),Didactica geografică,Editura Clusium
Dulamă Eliza Maria,(2002),Modele, Strategii și Tehnici Didactice Activizante cu aplicații în geografie, Editura Clusium
Ilinca,N,(2000) ,Didactica geografiei,Editura Corint ,București.
Ilinca,N.,Mândruț O.(2006) ,Elemente de didactică aplicată a geografiei,Editura CD Press,București
Irimuș, I.A. (1997), Cartografiere geomorfologică, Editura „Focul Viu”, Cluj-Napoca.
Irimuș, I.A. (1998), Relieful pe domuri și cute diapire în Depresiunea Transilvaniei, Presa Univ. Clujeană, Cluj-Napoca.
Irimuș, I.A. (2003), Geografia Fizică a României, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca.
Irimuș, I.A. (2003), Procese geomorfologice actuale diferențiate pe treptele majore de relief, Vol. Perfecționare continuă. Geografie, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca.
Irimuș, I.A. (2004), Geografia Fizică a României, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca.
Irimuș, I.A., Vescan,I., Man,T.(2005), Tehnici de cartografiere, monitoring și analiză GIS. , Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca
Irimuș, I.A. (2006), Hazarde și riscuri asociate proceselor geomorfologice în aria cutelor diapire din Depresiunea Transilvaniei, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca
Irimuș, I.A.(2010), Relieful – Potențial și valorificare turistică.Editura RISOPRINT, Cluj-Napoca.
Mac, I., Tudoran, P. (1974), Asupra conceptului”Sistem de modelare a reliefului”, Studia Universitatis Babeș-Bolyai, Seria Geographia, Fasciculus 2, Cluj-Napoca.
Mac, I. (1986), Elemente de geomorfologie dinamică, Editura Academiei R.S.R., București
Mac, I. (1996), Geomorfosfera și geomorfosistemele, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca.
Mac, I., Surdeanu, V (1998), Procese de modelare în Depresiunea Transilvaniei, Analele Univ. Univ. Ecologice „Dimitrie Cantemir”, Târgu Mureș, Vol. II.
Mac, I. (2000), Geografie generală, Editura Europontic, Cluj-Napoca.
Pop, Gr., P. (2001), Depresiunea Transilvaniei, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca.
Rădoane, Maria, Rădoane, N. (2004), Geomorfologia aplicată în analiza hazardelor naturale, Vol. Riscuri și catastrofe, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca.
Surdeanu, V (1990), Sistemul geomorfologic al alunecărilor de teren, Studia Univ. „Babeș- Bolyai”, Geogr., nr. 2, Cluj-Napoca.
Surdeanu, V. (1992), Corelații între alunecări de teren și alte procese denudaționale, Studia Univ. „Babeș- Bolyai”, Cluj-Napoca.
Surdeanu, V. (1998), Geografia terenurilor degradate (Alunecări de teren), Presa Univ. Clujeană, Cluj-Napoca.
Sorocovschi, V., (2005), „Percepția riscurilor induse de inundații. Rezultatul unui sondaj de opinie desfășurat în Dealurile Clujului și Dejului”, în Riscuri și Catastrofe , vol. III, Editor Sorocovschi, V., Ed. Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca.
Tanislav, D., Costache, Andra, Murătoreanu, G., (2009), „Vulnerability to natural hazards in Romania”
*** (1982), Geografia României, I, Geografia fizică, Editura Academiei, București.
*** (1984), Geografia României, II, Geografia umană și economică, Editura Academiei, București.
*** (1987), Geografia României, III, Carpații Românești și Depresiunea Transilvaniei, Editura Academiei, București.
BIBLIOGRAFIE
Cheval, S., (2003), „Percepția hazardelor naturale. Rezultatele unui sondaj de opinie desfășurat în România(octombrie 2001-decembrie 2002)”, în Riscuri și catastrofe, coordonator V. Sorocovschi, vol II, Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca,
Dorgo, Călin I. (2003),Transilvania un El Dorado balnear ,Editura Ansid, Târgu-Mureș,2003
Gheorghe, Al. (2011), Metodica predării geografiei, Editura SITECH, Craiova,2011
Neacșu,N,Neacșu,M.,Băltărețu,A.,Drăghilă,M. (2009), Resurse și destinații turistice, Editura UNIVERSITARĂ,București, 2009
Tom Le Bas,David St.Vincent,Craig TurpRolland Man,(2007),Ghid complet România,Editura Aquila’93,1993
Horvath Istvan, (1998), Istoricul mineritului de la salina Praid, Editat de Salina Praid,1998.
Grecu,Florina,Palmentola, Giovanni (2003), Geomorfologie Dinamică, Ed. Tehnică,București,2003
Dulamă Eliza Maria,(1996),Didactica geografică,Editura Clusium
Dulamă Eliza Maria,(2002),Modele, Strategii și Tehnici Didactice Activizante cu aplicații în geografie, Editura Clusium
Ilinca,N,(2000) ,Didactica geografiei,Editura Corint ,București.
Ilinca,N.,Mândruț O.(2006) ,Elemente de didactică aplicată a geografiei,Editura CD Press,București
Irimuș, I.A. (1997), Cartografiere geomorfologică, Editura „Focul Viu”, Cluj-Napoca.
Irimuș, I.A. (1998), Relieful pe domuri și cute diapire în Depresiunea Transilvaniei, Presa Univ. Clujeană, Cluj-Napoca.
Irimuș, I.A. (2003), Geografia Fizică a României, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca.
Irimuș, I.A. (2003), Procese geomorfologice actuale diferențiate pe treptele majore de relief, Vol. Perfecționare continuă. Geografie, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca.
Irimuș, I.A. (2004), Geografia Fizică a României, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca.
Irimuș, I.A., Vescan,I., Man,T.(2005), Tehnici de cartografiere, monitoring și analiză GIS. , Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca
Irimuș, I.A. (2006), Hazarde și riscuri asociate proceselor geomorfologice în aria cutelor diapire din Depresiunea Transilvaniei, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca
Irimuș, I.A.(2010), Relieful – Potențial și valorificare turistică.Editura RISOPRINT, Cluj-Napoca.
Mac, I., Tudoran, P. (1974), Asupra conceptului”Sistem de modelare a reliefului”, Studia Universitatis Babeș-Bolyai, Seria Geographia, Fasciculus 2, Cluj-Napoca.
Mac, I. (1986), Elemente de geomorfologie dinamică, Editura Academiei R.S.R., București
Mac, I. (1996), Geomorfosfera și geomorfosistemele, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca.
Mac, I., Surdeanu, V (1998), Procese de modelare în Depresiunea Transilvaniei, Analele Univ. Univ. Ecologice „Dimitrie Cantemir”, Târgu Mureș, Vol. II.
Mac, I. (2000), Geografie generală, Editura Europontic, Cluj-Napoca.
Pop, Gr., P. (2001), Depresiunea Transilvaniei, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca.
Rădoane, Maria, Rădoane, N. (2004), Geomorfologia aplicată în analiza hazardelor naturale, Vol. Riscuri și catastrofe, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca.
Surdeanu, V (1990), Sistemul geomorfologic al alunecărilor de teren, Studia Univ. „Babeș- Bolyai”, Geogr., nr. 2, Cluj-Napoca.
Surdeanu, V. (1992), Corelații între alunecări de teren și alte procese denudaționale, Studia Univ. „Babeș- Bolyai”, Cluj-Napoca.
Surdeanu, V. (1998), Geografia terenurilor degradate (Alunecări de teren), Presa Univ. Clujeană, Cluj-Napoca.
Sorocovschi, V., (2005), „Percepția riscurilor induse de inundații. Rezultatul unui sondaj de opinie desfășurat în Dealurile Clujului și Dejului”, în Riscuri și Catastrofe , vol. III, Editor Sorocovschi, V., Ed. Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca.
Tanislav, D., Costache, Andra, Murătoreanu, G., (2009), „Vulnerability to natural hazards in Romania”
*** (1982), Geografia României, I, Geografia fizică, Editura Academiei, București.
*** (1984), Geografia României, II, Geografia umană și economică, Editura Academiei, București.
*** (1987), Geografia României, III, Carpații Românești și Depresiunea Transilvaniei, Editura Academiei, București.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Dinamica Versantilor din Regiunea Diapira Praid Corund Si Influenta Ei In Amenajarea Spatiului Geografic (ID: 120880)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.