Dinamica Spatio Temporala a Municipiului Targoviste

Dinamica spațio-temporală a Municipiului Târgoviște

CUPRINS

Introducere

CAPITOLUL I. Aspecte teoretice și metodologice.

Concepte și definiții ale orașului

Metodologia de lucru

1.2.1 Metode folosite și etape de lucru

1.2.2. Tipuri de date utilizate

1.2.3. Prelucrarea surselor de date.

1.2.3.1. Georeferențiere

1.2.3.2. Vectorizare

CAPITOLUL II. Istoricul cercetărilor Municipiului Târgoviște.

CAPITOLUL III. Așezarea geografică și limitele/particularități geografice.

3.1. Așezarea în cadrul județului.

3.2. Așezarea în cadrul unitățiilor de relief.

CAPITOLUL IV. Componenta naturală și demografică a regiunii.

4.1. Relieful.

4.2. Hidografia.

4.3. Clima.

4.4. Componentele biopedogeografice.

4.5. Resursele naturale ale regiunii.

4.6. Componenta demografică.

CAPITOLUL V. Evoluția spațio-temporală a municipiului.

5.1. Primele materiale cartografice și desfășurarea spațială a orașului înainte de Primul Război Mondial

5.2. Evoluția spațială a orașului în perioada interbelică

5.3. Schimbării produse în perioada comunistă asupra suprafeței orașului

5.4. Evoluția structurilor spațiale din perioada 1990 până în prezent

CAPITOLUL VI. Analiza dinamicii teritoriale

6.1. Dinamica zonelor rezidențiae.

6.2. Dinamica zonelor industriale.

6.3. Dinamica zonelor acoperite de spații verzi.

6.4. Dinamica zonelor comerciale.

CAPITOLUL VII. Analiza SWOT.

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

Introducere

Dinamica spațio-temporară a unui oraș reprezintă totalitatea modificărilor ce s-au produs în structura acestuia, studiate pe o anumită perioadă, precum și a factorilor ce au contribuit la instalarea acestora.

Această lucrare de licență intitulată „Dinamica spațio-temporală a Municipiului Târgoviște”, s-a dorit a fi o lucrare de cercetare, studiul constituind o abordare geografică complexă a Municipiului Tărgoviște, atât a elementelor de geografie fizică,dar mai ales, a elementelor de geografie urbană, analizănd apariția, structura internă și dinamica orașului, raportul său cu teritoriul adiacent, relațiile cu alte așezări, repartiția geografică și rolul în structurarea spațiului.

În alegerea temei am luat în considerare importanța orașului pe plan național și nu numai, imensul său potențial natural și antropic, alături de funcțiile deținute de-a lungul timpului, rol de reședință domnească și capitală, între anii 1396 și 1714, cel mai important centru economic, politico-militar și cultural-artistic al Țării Românești, dar și faptului că teritoriul orașului Târgoviștei a fost mai puțin studiat în literatura de specialitate.

Analiza dinamicii spațio-temporale a fost abordată prin corelații între elemente multidișciplinare cum ar fi evoluții istorice, analiza planurilor și extinderilor teritoriale, analize demografice, economice, sociale, fizico-geografice, etc. Studiul „Dinamica spațio-temporală a Municipiului Târgoviște”, dorește să pună în prim plan aspectul evoluției orașlui și dinamica diferitelor zone funcționale ale acestuia, acest fapt necesitând o bună cunoaștere a zonei, a istoricului acestui spațiu, a obținerii de materiale cartografice pentru evidențiera modificărilor din structura urbană și date care să ilustreze influența factorului antropic în dezvoltarea sa.

Lucrarea a fost concepută astfel încât să ofere o imagine reală a Municipiului Tărgoviște de aceea cercetarea s-a bazat pe realizarea observațiilor pe teren, prelucrarea unui volum impresionant de date statistice și de asemenea pe consultarea unei vaste bibliografii de-a lungul ultimului an de studiu.

Lucrarea de față este structurată respectându-se standardele specifice cercetării științifice, în șapte capitole, secondate de introducere, concluzii, bibliografie și anexe, fiecare capitol abordând o temă distinctă în funcție de schimbările survenite pe parcursul timpului, determinate fie de activitățile umane fie de anumite decizii luate la nivel de oraș. Lucrarea debutează cu introducerea, urmată de capitolul intitulat „ Aspecte teoretice și metodologie”, ce prezintă câteva concepte generale despre oraș, urmat de metodologia de lucru, cu  tipurile de date și metodele utilizate în cadrul lucrării, precum și informații referitoare la materialul cartografic utilizat. Hărțiile din cadrul lucrării au fost realizate în diferite programe Opensource (Quantum GIS, Inkscape, Gimp, ArcGIS) pe bază de ortofotoplanuri, hărți topografice, planuri vechi ale orașului sau imagini satelitare. Următorul capitol reprezintă un scurt istoric în ceea ce privește apariția primelor hărți relevante pentru orașul Târgoviște, realizate sub diferite ocupații și în proiecții distincte. Al treilea capitol propune o analiză succintă a poziției în cadrul județului, respectiv în cadru principalelor unități de relief din jur, surprinzând avantajele și dezavantajele  poziției spațiului analizat. Capitolul patru conține informații cu privire la cadrul natural și demografia regiunii, aspecte fară de care nu am putea înțelege evoluția orașului. Al cincilea capitol surprinde cele mai importante perioade în care s-au produs modificări semnificative la nivelul teritoriului orașului , urmărindu-se astfel comparativ evoluția acestora. Analiza spațio-temporară pornește de la primele planuri cunoscute pentru teritoriul Municipiului Târgoviște și până în prezent când orașul prezintă o structură complexă, în plină expansiune.Penultimul capitol, intitulat analiza dinamicii teritoriale descrie evolutia principalelor zone funcționale a le orașului. Ultimul capitol, intitulat Analiza SWOT, pune accentul pe punctele tari, punctele slabe, oportunități și amenințări în ceea ce vizează spațiul analizat, pentru o mai buna înțelegere a acestuia.

Lucrarea de față a fost întocmită prin parcurgerea a trei etape importante în elaborarea sa: documentarea, cercetare și redactarea. În prima etapă, cea de documentare am consultat o vastă bibliografie ce a servit ulterior ca bază pentru realizarea studiului de față, oferind informații în ceeace privește istoricul orașului sau asupra proceselor geomorfologice prezente în cadrul zonei. Redactarea lor a permis, prin folosirea de text și materiale cartografice, a cunoașterii dinamicii teritoriului târgoviștean începând cu secolul XIV, până în prezent.

În încheiere, dar nu în ultimul rând, vreau să mulțumesc pentru încrederea și susținerea acordate, domnului profesor doctor Săvulescu Ionuț, de sprijinul căruia am beneficiat în realizarea acestei lucrări.

Capitolul 1. Aspecte metodologice

1.1. Concepte și definiții ale orașului

De-a lungul timpului, în literatura de specialitate, una din componentele majore ale mediului în care traim, orașul, a cunoscut variate definiri. Deși omenirea recunoaște cu ușurință caracteristicile unui oraș, când vine vorba de o definire clară și precisă a acestei noțiuni, lucrurile devin puțin dificile, orașul rămânând una din noțiunile cele mai greu de definit (I. Ianoș, 2004).

Și totuși, renumitul geograf, Vintilă Mihăilescu, reușește să emită una dintre cele mai complete definiții, conform căreia, „ orașul este – în general – o formă de organizare, înzestrare și utilizare a unui teritoriu în scopul concentrării, transformării și redistribuirii produselor necesare întreținerii, recreerii și progresului unei populații, pe arii foarte variate ca dimensiuni, de la zona înconjurătoare până la globul întreg.’’(V.Mihăilescu, 1972, p.59).

O altă definiție interesantă aparține geografului Simion Mehedinți, conform căruia:

„orașele sunt grupări de clădiri și de oameni, provocate de circumstanțe regionale în legătură cu circulația mărfurilor și a oamenilor.” (S.Mehedinți, 1994, p.36).

În lucrarea intitulată „Orașul Târgoviște și zona sa de influență”, Bebe Negoescu afirma ca, ”Indiferent de încadrarea sa în teritoriu, orașul își păstrează integritatea de organism urban unitar, pe de o parte ca sistem funcțional, iar pe de altă parte ca sistem spațial, relevând o structură caracteristică ” (B.Negoescu, 1998, p.14).

În încercarea de a definii conceptual de oraș, putem porni de la faptul că „orașul este un produs, nefiind posibilă o disociere între dezvoltarea general a orașului și dezvoltarea economică”. Astfel, analizând situația orașului Târgoviște, putem evalua ca orașul este un ”produs al istoriei naționale”(B.Negoescu, 1998, p.15).

În concluzie, așa cum afirmă și profesorul Ioan Ianoș, multitudinea definițiilor oferite orașului până în present nu au izbutit să însumeze unanimitatea. Fie că este definit ca loc de consum, de schimburi sau loc de producție, ca spațiu urban amenajat și supraîncărcat de totalitatea unor astfel de activități, orașul rămâne o entitete deosebit de complexă (I.Ianoș, 2004).

Dinamica spațio-temporală a orașului Târgoviște evidențiază contribuția extrem de importantă a așezării în ceea ce privește dezvoltarea regiunilor învecinate, orașul înscriindu-se, alături de Buzău, Câmpulung Mușcel, Râmnicu Vâlcea și Drobeta – Turnu Severin, între centrele de echilibru ale liniei urbane a Subcarpaților, fiind totodată principalul nucleu urban al văii Ialomiței superioare.

1.2. Metodologia de lucru

1.2.1 Metode folosite și etape de lucru

„Metodologia reprezintă strategiile și tehnicile de cercetare bazate pe o anumită concepție teoretică. Prin intermediul ei, cercetătorul acționează asupra realității, extrăgând, prelucrând și analizând material faptic. Astfel, dobândește cunoștințe știinifice care să ajute la construirea/perfectarea teoriei știinifice” (I. Armaș, 2006).

Metodologia folosită pentru evidențierea dinamicii spatio-temporale a Municipiului Târgoviște a presupus utilizarea unor strategii și tehnici de cercetare specifice geografiei în urma cărora au fost extrase, prelucrate și analizate date.

Principalele metode folosite în studiul de față reprezintă atât metode specifice cercetării geografiei clasice cât și moderne. Cele mai relevante metode sunt:

metoda observației, cu ajutorul căreia am putut urmării și înregistra exactă fenomenul de dinamică al orașului, cât și a contextului în care aceste s-a produs; „Observația directă, în teren, nu este o simplă contemplare a naturii, ci constituie o interpretare, o analiza a peisajului geografic, cu identificarea obiectelor de cercetare, cu descifrarea și consemnarea a tuturor elementelor caracteristice” (Mehedinti, 1994, I, pg. 110-112);

metoda analizei, pe baza căreia am putut oferii informații referitoare la localizare, limite, la componenta naturală și demografică, la etapele de expansiune a teritoriului, a fenomenelor geomorfologice specifice zonei de câmpie piemontană. Analiza se referă în principal la compoziția, forma și dinamica orașului. Ca metode specifice în cercetarea geografică pot fi menționate matoda analizei hărții topografice sau a ortofotoplanurilor;

metoda cartografică (înfăptuirea materialelor cartografice), metodă cu ajutorul căreia a fost posibilă înfăptuirea diferitelor hărți, redarea arealelor care delimiteaza un anumit fenomen, reprezentarea diferitelor caracteristici, relații sau stadii de evoluție ale orașului;

metoda comparativă constă în evaluarea diverselor fenomene de același gen, pentru a evidenția asemănările și deosebirile dintre ele, în vederea identificării unor legături logice (I.Armaș, 2006). Metoda comparativă este folosită în capitolul V pentru a realiza o analiză comparativă în ceea ce privește materialul cartografic (desfășurarea spațială a orașului din diferite perioade);

metoda istorică este o metodă adoptată de geografi încă din secolul al XVIII-lea. Prin utilizarea acesteia se oferă o imagine asupra evoluției orașului prin studiul materialului cartografic disponibil (capitolul V);

Metoda informațional-geografică prezintă avantajul utilizarii unui număr foarte mare și variat de date, indiferent de scara de analiză, mijloacele expresive de vizualizare, cât și introducerea cu ușurință a datelor și observațiile de teren. Sursele de date pentru obținerer geomorfologice specifice zonei de câmpie piemontană. Analiza se referă în principal la compoziția, forma și dinamica orașului. Ca metode specifice în cercetarea geografică pot fi menționate matoda analizei hărții topografice sau a ortofotoplanurilor;

metoda cartografică (înfăptuirea materialelor cartografice), metodă cu ajutorul căreia a fost posibilă înfăptuirea diferitelor hărți, redarea arealelor care delimiteaza un anumit fenomen, reprezentarea diferitelor caracteristici, relații sau stadii de evoluție ale orașului;

metoda comparativă constă în evaluarea diverselor fenomene de același gen, pentru a evidenția asemănările și deosebirile dintre ele, în vederea identificării unor legături logice (I.Armaș, 2006). Metoda comparativă este folosită în capitolul V pentru a realiza o analiză comparativă în ceea ce privește materialul cartografic (desfășurarea spațială a orașului din diferite perioade);

metoda istorică este o metodă adoptată de geografi încă din secolul al XVIII-lea. Prin utilizarea acesteia se oferă o imagine asupra evoluției orașului prin studiul materialului cartografic disponibil (capitolul V);

Metoda informațional-geografică prezintă avantajul utilizarii unui număr foarte mare și variat de date, indiferent de scara de analiză, mijloacele expresive de vizualizare, cât și introducerea cu ușurință a datelor și observațiile de teren. Sursele de date pentru obținerea informației digitale sunt foarte multe.

Achiziția datelor spațiale se face prin scanarea,digitizarea și corectarea geometrică, a planurilor existente, a imaginilor satelitare,informații completate de observații și cartări de pe diferite hărți tematice și din teren.

Metoda sintezei este prezentă în lucrarea de față sub forma unui capitol de concluzii, redând astfel unitate obiectului cercetat.

În metodologia realizării lucrării se pot delimita trei etape de lucru, care implică metode și procedee specifice:

Etapa de documentare și cea de cercetare pe teren au fost demarate de la începutul verii anului 2014 și s-a realizat permanent până în luna mai a acestui an, reprezentând bazele acestui studiu. Această etapă a presupus documentarea bibliografică și deplaserea pe teren în perioade diferite, din care s-au extras date spațiale importante pentru acuratețea analizelor ulterioare.

Etapa de procurare a datelor geospațiale a fost de lungă durată deoarece datele disponibile au fost utile dar insuficiente, acestea necesitând completare cu cartări, analize, observații.

Etapa de introducerea în mediu digital a datelor culese și realizarea propriu-zisă a hărților în softurile GIS este o etapă fundamentală pe baza căreia s-a putut analiza dinamica spațiului studiat. Softurile în care am realizat hărțile prezente în această lucrare sunt ArcGis 10.2.1 (ArcMap, ArcCatalog).

Obiectivul propus este, ca pe baza hărților realizate, să reușesc să arăt evoluția spațială și temporal a orașului Târgoviște și a componentelor acestiua, zone funcționale (zona industrial, zona rezidențială, zona spațiilor verzi) și trama stradală.

1.2.2. Tipuri de date utilizate

Pentru realizarea hărților s-au utilizat ca materiale cartografice de baza diferite hărți, planuri, ortofotoplanuri sau captări Google Earth, unde a fost cazul. Astfel, dintre tipurile de date folosite, cele mai reprezentative sunt:

Baze de date utilizate:

Charta României Meridionale;

Planul Director de Tragere (1954);

Harta topografică 1:25000 (1982);

Harta sovietică 1:100000 (1940)

Ortofotoplanul 2005-2006;

Imagini Google Earth.

Charta României Meridionale sau harta lui Szathmári, numită după autorul ei, a fost concepută în anul 1864 și include 122 de foi detaliate despre Țara Românească. A fost redactată între realizarea unirii (1859) și câștigarea independenței (1878) principatelor române, având ca bază de pornire ridicarea topografică austriacă dintre 1855 și 1859. Harta are un loc remarcabil în istoria cartografiei române, fiind prima hartă topografică – într-o anumită măsură – proprie.În urma acestei ridicări s-a format institutul topografic român.

Planul Director de Tragere – „Înaintea Primului Război Mondial România nu dispunea de un sistem cartografic unitar. Începând cu anul 1916 s-a încercat uniformizarea sistemelor de proiecție anterioare și a sistemelor de nomenclatură, pentru a asigura premisa de racordabilitate. În acest sens s-au realizat hărțile în proiecție conform conică Lambert, varianta Cholensky. În scurt timp au fost editate foile la scara 1:20 000 în această proiecție, cunoscute sub numele de planuri directoare de tragere. Aceste foi au fost în permanență actualizate până în 1959, când s-a impus proiecția Gauss-Kruger”.

Harta sovietică 1:100000 – În urma remarcabilului proiect realizat de URSS, de cartografiere cat mai precisă a întregii suprafete terestre, demarat înainte de izbucnirea celui de-al doilea război mondial, au rezultat numeroase foi de hartă ale întregii lumi, la diferite scări, printre care și foile de hartă ce acoperă teritoriul tării noastre, care în prezent pot fi descărcate cu usurință, gratis, sau contra cost.

Ortofotoplanul, produs rezultat din lucrările de aerofotografiere, este o imagine aeriană corectată geometric (ortorectificată), creand o reprezentare a terenului la scară uniformă, ceea ce permite măsurarea reală a distanțelor. (ANCPI)

Seturi de date vectoriale generale ale României din anul 2009, disponibile online – http://www.geo-spatial.org/download/romania-seturi-vectoriale.

Principalele surse de obținere a datelor sunt: geo-spatial.org; charta.1864.ro; mapire.eu; geoidea.ro; geofabrik.ro.

Baze de date rezultate sunt alcătuite din:

Date vectoriale – ce sunt reprezentate de stratele tematice de tip punct (cote altimetrice, diferite obective), linie (rețea hidrografică, tramă stradală, curbe de nivel) și poligon (clădiri, lacuri și alte elemente sau fenomene ce se pot delimita prin areale) ce redau suprafața elementelor terenului. Concepția de strat tematic permite organizarea complexității medului înconjurător în reprezentări simple pentru a facilita înțelegerea relaționărilor naturale. Datele vectoriale sunt de asemenea utile pentru realizarea datelor de tip raster..

Date raster – sunt cele mai multe și mai utile în analizele realizate în programele GIS

deoarece sunt alăcuite din pixeli organizați sub formă unei matrici (linii și coloane), fiecăruia

atribuindu-i-se câte trei atribute: coordonate de latitudine, logitudine și altitudine.

1.2.3. Prelucrarea surselor de date

1.2.3.1. Georeferențiere

Georeferențierea este procesul prin care unei imagini (hartă, imagine satelitară etc) i se atribuie anumite coordonate, astfel încât orice program GIS să poată poziționa corect imaginea, pe Glob.

După ce o imagine a fost georeferențiată, informațiile referitoare la poziția sa pe Glob sunt stocate într-un fișier de georeferențiere (sau world file). Acesta însoțește întotdeauna imaginea ale cărei coordonate le conține, are aceeași denumire, însă extensia conține litera w (ce provine de la cuvântul world).

Pentru realizarea corectă a harților din cadrul acestei lucrări, bazele de date utilizate au fost georereferențiate, folosind coordonatele intersecțiilor liilor de caroiaj.

Pași georeferențiere:

Se deschide un proiect nou ArcGIS;

Se definește sistemul de coordonate al proiectului ca fiind identic cu cel al hărții tipărite (scanată) în cazul de față, Stereo 1970 (Fig.1).

Fig.1

Se adaugă foaia de hartă ce urmează a fi georeferențiată Apare o fereastră care ne întreabă dacă dorim să construiască piramida rasterului (foii de hartă). Răspundem dând clik pe YES. Există posibilitatea ca după ce harta este încarcată să apară o nouă fereastră de mesaj care ne comunică faptul că nu este cunoscut sistemul de coordonate al hărții. Din nou raspundem apasand butonul YES (Fig.2).

Fig.2

Se activeaza ( în cazul în care nu este activă ) extensia Georeferencing. Fereastra Georeferencing va deveni activă.

Fig.3

Se debifează comanda comanda Auto Adjust (Fig.4).

Fig.4

Se mărește un colț al foii de hartă în așa fel încât să putem vizualiza intersecția caroiajului și coordonatele acesteia.

Adaugam un punct de control cu ajutoarul butonului Add Control Point din bara de unelte. Georefrencing clik pauza clik pe punctul de intersectie al celor două linii de caroiaj cu coordonate cunoscute.

Se deschide tabelul Link Table (Fig.5);

Fig.5

În coloana X Map se înlocuiește valoare existentă în tabel cu coordonata X a punctului. În cazul de față 75000. În coloana Y Map se înlocuiește valoare existentă în tabel cu coordonata Y a punctului. În cazul de față 4981000.

Se repetă operațiune pentru toate cele trei puncte rămase (Fig.6).

Fig.6

Se dă comanda Update Display. Harta va fi poziționată în spațiu motiv pentru care va dispare din pagina de lucru. Pentru a vedea din nou foaia de hartă va trebui să dam clik dreapta pe legenda hărții și să dîm comanda Zoom to Layer (Fig.7).

Fig.7

Harta va fi afișată cu cele partu puncte de control (Fig.8). Dacă redeschidem Link Table putem să controlăm dacă valoarea reziduală corespunde. În cazul în care RMS -ul este prea mare va fi nevoie sa se faca mici ajustari pentru fiecare punct sau pentru punctul în care se observă o valoare a RMS-ului prea mare. Daca valoarea RMS convine se trece la pasul urmator.

Fig.8

Pentru ca georeferențierea să se salveze se va da comanda Update Georeferencing din meniul Georeferencing din bara de instrumente georeferencing (Fig.9).

Fig.9

Georeferențierea este gata.

1.2.3.2. Vectorizare

Prin vectorizare se convertesc imagini bitmap, obținute cu camere foto digitale sau cu dispozitive scanner, în imagini vectoriale .
Imaginile bitmap sunt construite din puncte (pixeli) și sunt stocate în fișiere de tip raster (JPEG, BMP, GIF, TIFF, PNG ).

Imaginile vectoriale sunt constituite din linii și suprafețe de culoare și sunt stocate în fișiere exclusiv sub forma ecuațiilor matematice care generează aceste elemente.

Realizarea corectă a datelor rezultate prin vectorizare presupune utilizarea unei

topologii. Datele vectoriale sunt caracterizate de utilizarea punctelor/vertecșilor în definirea

segmentelor, poligoanelor, punctelor. Fiecare vertex este alcătuit dintr-o coordonată X –

latitudine și o coordonată Y – longitudine. Topologia reprezintă un set de regului prin care se

împarte geometria punctelor, liniilor și pologoanelor. Structurile topologice permit verificarea

consistenței geometrice a datelor și a creării analizelor pe criterii spațiale: suprapunere,

continuitate, analiza conectivității, sens, direcție, proximitate, etc.

– Date atribut – în urma vectorizării celor mai importante elemente a rezultat o bază de date importantă care poate fi cuantificată și sub forma tabeleleor de atribute. Aceste date

caracterizează atât detele vectoriale cât și datele raster.

– Metadate – sunt datele ce se referă la datele anterioare.

Tabelul1. Date digitale primare și secundare utilizate în analize SIG

Procesul de vectorizare conține următorii pași:

Se deschide un proiect nou ArcGIS;

Se adaugă baza de hartă, de pe care se vor digitiza elementele care ne interesează, în cazul de față fișierul charta (Fig.10);

Fig.10

Pentru a începe vectorizarea propriu-zisă, trebuie să creăm fișiere de tip shp. care va conține date de tip vector (punct, linie, poligon). Se dă click dreapta pe folderul unde se lucrează din extensia Arc Catalog (după ce s-a realizat conexiunea la acesta în prealabil), în cazul de față E:\Licență\Dinamica spațio-temporară\Charta\Vector și se merge cu cursorul pe meniul New ca în Fig . După toate aceste operațiuni se dă click pe butonul Shapefile. În momentul acesta fișierul este creat momentan, doar că încă nu conține nimic (Fig.11).

Fig.11

Astfel fișierul creat, se denumește, se alege de ce tip va fi, punct, linie sau polygon și se definește sistemul de coordinate (Fig.12);

Fig.12

Pentru a începe digitizarea se dă click pe stratul creat, în cazul de față, limită_oraș, după care se activează meniul editare. Odată activat, apare fereastra Create feture, dăm click pe stratul în care vrem sa digitizăm și creăm un vector de tip poligon (Fig.13).

Fig.13

După ce am terminat de digitizat, salvăm și incheiem editarea (Fig.14).

Fig.14

În etapa următoare se crează în mod asemănator toate fișierele de tip .shp ce vor intra mai târziu în componența hărții intitulată desfășurarea teritorială a orașului Târgoviște în anul 1864, respectiv: Străzi_principale.shp, străzi_secundare.shp, fortificație.shp, rețe_hidrografică.shp, Mitropolie.shp, Biserica_Stela.shp, Curtea_Domnească.shp, cvartale.shp, grădină.shp, limită_oraș.shp, fânețe.shp. (Fig.15).

Fig.15

Materialul grafic final a fost realizat în ArcMap folosind butonul layout vieew din parte din dreapta jos a ecranului (Fig.16 ).

Fig.16

În acest mod, având adaugate ca layere fișierele de tip .shp se va adauga automat legenda, scara hărții tilu, săgeat cu nord și se pot așeza elementele în pagină în vederea realizării hărții finale.

În primă fază se modifică numele layerelor din Tabelul de Conținut ( Table of Contents) selectând layerul și apăsând tasta F2. Acestea trebuiesc modificate pentru că suita Arcgis nu citește spațiile din denumiri și diacriticele, iar de obicei denumirile layerelor nu sunt cele finale.Și denumirea se va găsi în legendă sub forma în care se află în tabelul de conținut. Tot în această etapă, dar și mai târziu se pot schimba culorile și simbologia, grosimea liniilor și editarea grafică incluzând mutarea elementelor de tip vector în modul în care acestea se vor a fi reprezentate pe hartă. Se pot seta inclusiv transparența layerelor. Aceste din urmă trebuiesc aranjate în ordinea în care se vrea ca ele să apară la legendă. După aceasta se accesează meniul Insert și se apasă pe butonul Legend (Fig.17 ).

Fig.17

După ce se apasă butnoul de Insert Legend va apărea o fereastră cu două coloane. În prima coloana se regăsesc layerele hărții și în cea de-a doua elementele legendei. De aici se poate seta și în câte coloane va fi legenda. Pentru aceasta hartă a fost setată o singură coloană. Tot aici se găsește un buton de previzualizare pentru a putea decide din timp care este cel mai estetic mod de a reda elementele din legendă (Fig.18).

Fig.18

După aceea se apasă butonul Next și ne va duce în următorul meniu de unde putem seta denumirea legendei, fontul acesteia, culoarea și mărimea scrisului. În lucrarea de față am ales arial, black dimenisune 16, bolduit.(Fig.19 ).

Fig.19

După aceea se trece la etapa următoare în crearea legendei de unde se poate crea un contur pentru aceasta, o culoare de fundal, umbre, rotunjirea conturului la colțuri etc. Se mai pot seta distanțe între rânduri și diferite elemente grafice. Legenda se poate muta în cadrul hărții cu Drag & Drop.

Un alt element important al hărții îl reprezintă scara. Programul ArcMap în modul lazout view poate adăuga automat atât scară directă, cât și scară grafică. Pentru a adăuga scară grafică mergem iar în meniul Insert și selectăm Scale Bar, ca în figura alăturată (Fig.20). După ce este apăsat butonul Scale bar va apărea o fereastră cu o varietate de modele de scări grafice de unde putem alege. Se va alege o scară simplă care să nu încarce harta și să fie ușor de înțeles pentru oricine se va uita ulterior pe produsul final, dar și plăcută din punct de vedere estetic.

Fig.20

Ulterior acestui porces trebuie editate numărul de diviziuni ale scării ( atât principale, cât și secundare ) și schimbate unitățile de măsură prestabilite din mile în kilometri. Acest lucuru se face dând dublu clik pe scara nou creată. Se pot seta numărul de diviziuni și subdiviziuni ale scării, avem opțiunea automată de reajustare a valorilor în funcție de dimensiunea scării, unitâțile de măsură și labelul ce va apărea pe harta finală , cât și poziționarea acestuia. Au fost alese 4 diviziuni, unitate de măsură în kilometri și poziționarea după scris a labelului ce conține unitatea de măsură.

Săgeata ce indică nordul se adaugă tot din meniul insert, butonul North Arrow, de unde avem o varietate de opțiuni din care putem alege. Recomandată este una simplă care nu încarcă hart de preferat alb-negru, fără schimbarea culorii. Săgeata ce indică nordul nu trebuie să fie foarte mare și trebuie să fie așezată în general într-un colț al hărții (Fig.21 ).

Fig.21

Unul dintre cele mai importante pe care trebuie sa îl adăugăm este titlul. Acesta se adaugă tot din meniul insert, apăsându-se butnoul Title. După acea apare o căsuța unde se introduce titlul dorit (Fig.22). Un dezavantaj al programului ArcMap este că titlul nu se poate edita din punct de vedere stilistic în aceast etapă, ci ulterior, făcând dublu click pe acesta.

Fig.22

După preferințe se poate adăuga și text cu numele realizatorului hărții și sursa datelor .

După așezarea elementelor în pagină se va da export Map din meniul File. De aici putem salva harta în ce format dorim ( BMP, JPG,TIFF,PNG etc.) și la ce rezoluție vrem, eu folosind rezoluția de 600 dpi ( Fig.23)

Fig.23

Urmărind acest procedeu, așa am realizat toate hărțile din cuprinsul acestei lucrări.

CAPITOLUL II. Istoricul cercetărilor Municipiului Târgoviște

Primele cercetări geografice și istorice mai însemnate asupra orașului Târgoviște ,au fost realizate de profesorul Alexandru Ștefulescu în „ Gorjul pitoresc și istoric” și„ Istoria Târgu-Jiului” (1906). În aceste lucrări autorul a încorporat o micromonografie aorașului, oferind informații cu trecutul istoric al localității, elemente de natură geografică,ocupațiile locuitorilor.

CAPITOLUL III. Așezarea geografică și limitele/particularități geografice.

3.1. Așezarea în cadrul județului.

În cadrul țării, județul Dâmbovița este situat în partea central-sudică a României, la intersecția paraleleide de 45º latitudine nordică cu meridianul de 25º30’ longitudine estică, județul făcând parte din Regiunea Sud-Muntenia, situată în sud-estul Europei și sudul României, alături de alte șase județe : Argeș, Călărași, Giurgiu, Ialomița, Prahova și Teleorman (Fig.24).

Fig.24. Încadrarea județului Dâmbovița în regiunea de dezvoltare Sud Muntenia

și județele componente.

Sursa datelor: http://www.geo-spatial.org/

În cadrul județului, orașul ocupă partea centrală și este înconjurat de localitățile: Șotânga și Aninoasa, în nord, Răzvad în partea nord-estică, Ulmi în est și sud, Drgomirești în vest și sud-vest și Mănești în nord-vest (Fig.25).

Fig.25. Localizarea orașului în cadrul județului și localitâțile învecinate.

Sursa datelor: http://www.geo-spatial.org/

Orașul Târgoviște a luat naștere la o răspântie de drumuri dintre care două, mai importante, taie transversal județul Dâmbovița (străvechiul drum al Brașovului, care o lega de prima capitală, Câmpulung) și drumul Dealurilor (care o lega de Ploiești și de tot estul Țării Românești), iar alte două drumuri de o importanță colaterală – "Drumul Găeștilor" și cel "al Ialomiței" care, venind dinspre București, înaintează spre munte până la Pietroșița, Moroieni și Sinaia (G.Coandă, 2007)

Datorită așezării favorabile, orașul este și astăzi un nod feroviar și rutier, putând fi ușor accesat din toate părțile. Municipiul Târgoviște este situat în apropierea capitalei României,București, la o distanță de 80 km aceasta. Prin Târgoviște trec drumurile naționale:

DN71: Tărtășești — Târgoviște — Pucioasa — Sinaia;

DN72: Găești — Târgoviște — Ploiești;

DN72A: Târgoviște — Câmpulung.

De asemenea, o serie de drumuri județene trec prin municpiu:

DJ 711 Târgoviște — Bujoreanca;

DJ 712 Târgoviște — Șotânga — Vulcana-Pandele — Brănești — Pucioasa;

DJ 718A Târgoviște — Mănăstirea Dealu;

DJ 719 Târgoviște — Valea Voievozilor;

DJ 721 Târgoviște — Colanu — Văcărești — Perșinari — Gura Șutii — Produlești — Costești Deal.

Fig.26. Rețeaua de drumuri naționale, județene și căi ferate din județul Dâmbovița

Sursa datelor: http://www.geo-spatial.org/

3.2. Așezarea în cadrul unitățiilor de relief

Orașul Târgoviște este situat în cadrul Câmpiei Înalte a Târgoviștei, aceasta din urmă fiind o subdiviziune a Câmpiei Târgoviște – Ploiesti, care la rândul ei, face parte, alaturi de Câmpia Istritei, Câmpia Titu – Sărata și Câmpia Vlăsiei, din Câmpia Ialomiței, aceeasta din urmă fiind o subregiunea a unitații majore, Câmpia Română.

Orașul este amplasat la limita dintre zona deluroasă subcarpatică și Câmpia Înaltă a Târgoviștei, deasupra văii Ialomiței, pe o terasă înaltă de 260m, care include interfluviul dintre râul Ialomița și râul Dâmbovița până la contactul cu „câmpia de divagare”, joasă și monotonă, fiind o continuare a câmpiilor subcolinare. Totodată, Târgoviștea este situată în vecinătatea Dealurilor Subcarpatice și în zona subcolinară a Câmpiei Piemontane a Târgoviștei, subdiviziune a Câmpiei Piemontane Înalte a Ialomiței. (Tratatul Geografia Romniei, vol V, 2005,p.267)

Fig.27. Localizarea Câmpiei Târgoviște în cadrul Câmpiei Române

Sursa: www.google.ro

Limita nordică este reprezentată de prezența Plaiului Ciutei (Subcarpaților Ialomiței). La est este mărginită de râul Ialomița, pe malul stâng al acesteia aflandu-se Câmpia Cricovului. Limita sudică a Câmpiei Târgoviștei este schițată în relief printr-o ușoară schimbare de pantă ,si prin apariția unei linii de descărcare a pânzelor de apâ din cuprinsul conurilor de dejecție, ca și prin schimbarea litologiei depozitelor de suprafața. Morfologic, trecerea dintre câmpia piemontană și cea de subsidență (Câmpia Titu), este aproape imperceptabilă. Limita vestică este reprezentată de Piemontul Cândești, subunitate a Piemontului Getic (Tratatul Geografia Romniei, vol V, 2005,p.267).

Fig.28. Localizarea orașului Târgoviște în raport cu unitățile de relief din jur

Sursa datelor: Prelucrare din diverse baze de date

CAPITOLUL IV. Componenta naturală și demografică a regiunii.

4.1. Relieful

Relieful Câmpiei Înalte a Târgoviștei se constituie sub forma uni plan ușor înclinat (cca 7‰), pe direcție nord-sud, de la 300-350 m la 100-150 m altitudine absolută. Măgura izolată de la Bucșani (341 m), domină aspectul Câmpiei Înalte a Târgoviștei, în compoziția măgirii existând formațiuni romaniene larg boltite sub formă de domuri Tratatul Geografia Romniei, vol V, 2005,p.268).

Fig.29

În ceea ce privește maximului altimetric, această unitate de relief se încadrează între 350 m (comuna Șotânga) și 150 m (comuna Bilciurești), iar grație acestei caracteristici localitățile din aria Târgoviștei sunt organizate pe culoarele văilor. Cât despre spațiul orașului, altitudinea maximă a reliefului este de 295 m, înregistrată în cartierul Suseni – străvechea vatră a orașului – cea minimă este de 265,4 m, în vecinătatea cartierului Matei Voievod, iar altitudinea absolută față de nivelul mării este de 280,52 m (Tratatul Geografia Romniei, vol V, 2005,p.268).

Fig.30

Câmpia Înaltă a Târgoviștei este drenată în zona orașului de pâraiele Baranga și Iflov. Ca formă de relief este destul de tânără, originea Câmpiei Înalte a Târgoviștei fiind în strânsă relație cu mișcările de înalțare în bloc a Subcarpaților în Pleistocen, care au provocat fragmentarea acestora, odată cu mișcările de subsidență din vorland (respectiv din zona câmpiilor de divagare), caracterizându-se printr-o ușoară fragmentare și o pantă interfluvială neînsemnată. Pe dreapta Ialomiței, câmpia are o deschidere de 6-8 km, și este alcătuită din câteva lunci între Nisipurile și cartierul Teiș (Tratatul Geografia Romniei, vol V, 2005,p.269).

În ceea ce privește litologia, aceasta este diversă, compusă din depozite aluvionale de terasă în zona Teiș, din depozite din pleistocenul superior, cât și din depozite de pietrișuri, nisipuri, depozite loessoide care, împreună, au o grosime de 10-25 metri (G.Posea, 2006).

Dealul Târgoviștei, frecvent utiliză și denumirea de Dealul Mănăstirii sau Dealul Voievozilor, unde se află situată și Mănăstirii „Sf. Nicolae” (Dealului), este foarte ondulat pe direcția est-vest. Latitudinal, se boltește calm, înspre sud, terminându-se cu Măgura Bucșanilor, și la vest cu Dealul Sasului. Dealul Târgoviștei, care mărginește orașul în partea de est atinge cota de 425 m și este un segment al Subcarpaților Ialomiței (face trecerea între culmile Bucegilor și Câmpia înaltă a Târgoviștei), care sunt o subdiviziune a Subcarpaților Munteniei Centrale, acestia la rândul lor facând parte din Subcarpații Curburii. Dealul s-a format în cuaternar, în urma procesului complex de înălțate a Carpaților, mai ales ca urmare a procesului de eroziune, configurându-se în arhitectura sa actuală. Se ramarcă prezența depozitelo piemontane fluvio-lacustre, monoclinale ori slab cutate (Tratatul Geografia Romniei, vol V, 2005,p.269).

Interfluviul Dâmbovița-Ialomița, care se întinde între râurile Ialomița, la est, și Dâmbovița, la vest, semnalează între Târgoviște și Dragomirești cea mai mică deschidere, aproximtiv 8 km , pe terasa de luncă suspendată. Se przintă sub forma unui culoar cu o altitudine de 60 m în zona Târgoviștei, ușor arcuit, accentuat de o mulțime de conuri de dejecție. Încă din preistorie, aici s-a evidențiat o intensă și continuă locuire, iar în antichitate și mai ales în Evul Mediu a avut o puternică viață economică, facilitând deschiderea căilor comerciale. Acest faptul a dus la apariția diverselor localități cu funcții agrare și mai ales a orașului, un mare centru de concentrare umană, economică, politică și culturală (M. Oproiu, A. Andronescu, 2001).

.

4.2. Hidrografia

Municipiul Târgoviște și suprafețele localităților învecinate Doicești, Șotânga, Aninoasa, Răzvad și Ulmi suntu date de râul Ialomița de la nord-vest spre sud-est pe o distanță de 18 km, râul reprezentând limită pentru vatra orașului în partea de est.

De la intrarea râului în oraș, acesta curge pe sub terasa înaltă a malului drept, tersasă care este afectată de eroziunea laterală, albia minoră deviind spre est după 500 m. Încă din vechime, prima terasă a fost amenajată în scopul irigațiilor și pentru culturile de legume, extinzându-se progresiv, spre sud, până la 600-700 m. Pe malul stâng terasa se înclină ușor până la poalele dealului, având o amploare de circa 2 km lungime.

Ca urmare a suprafeței mai puțin înclinate pe care o străbate în zona orașului Târgoviște, lunca Ialomiței are o evoluție asimetrică, cu numeroase grinduri și ostroave, acumulări intense, tendințe de meandrare și de aluvionare periferică (Fig.31).

Propice evoluției așezărilor este terasa de interfluviu de sub Dealul Teiș, care este bine evidențiată și care se continuă până la sud de Târgoviște-Priseaca-Dragomirești, având o înălțime de 25-30 m.

Fig.31. Harta riscurilor la inundații pe râul Ialomița, Zona Târgoviște

Sursa datelor: Ortofotoplan 2005

Debitul mediu întegistrat de râu este de 9-13 m3/s. Oscilațiile sezoniere se înregistrează în lunile aprilie-mai, între 12 – 15 m3/s (debit maxim), și 3-4 m3/s (debit minim). Două baraje de retenție au fost amenajate în urma corectării cursului albiei și a devierii acestuia pe Iazul Morilor și pe canalul deversor Ialomița-Ilfov,unul în zona Teiș, iar celălalt în aval de Podul Valea Voievozilor, cu scopul de a diminua eroziunea în adâncime a albiei și de a proteja cele două poduri (G.Coandă, 2007).

Iazul Morilor, numit într-o vreme și „Iazul cel Bătrân”, este cursul de apă artificial, care a reprezentat sursa de energie pentru mori și pentru alte instalații, de unde și numele, dar a mai avut și un rol defensiv, component al fortificațiilor orașului vechi. Are o lungime de peste șapte km și se desfășoară din amonte de pădurile Teiș, vărsându-se în Ialomița în capătul de jos al orașului, având adâncimea de peste 2 m și albia lată de circa 4 m. Exista de la începuturile stabilirii domniei, fiind în strânsă legătură cu înălțarea Curții Domnești (sf. sec. XIV – încep. sec. XV). Valoarea strategică a iazului dispare, după ce orașul nu mai deține funcția de capital și el se transformă odată cu trecere timpului într-un curs de apă artificial unde se fixau morile dra și alte instalații industriale consacrate în producția tradițională: dispozitive , ulei, materiale textile, și instalații pentru irigat. Până la instalarea comunismului, morile din oraș s-au conservat și au dat randament, astăzi însă, Iazul Morilor este un curs de apă mort (G.Coandă, 2007)

Alte pâraie care uda suprafața Câmpiei Târgoviștei sunt: Ilfovul (izvorând din Dealul Teișului), Baranga, Crevedia, Racovițași Mierea.

Pârâul Milioara este îndreptat pe Șanțul Cetății încă din secolul al XVII-lea, după care cursul i-a fost mutat spre râul Ilfov, iar pârâul Târgoviștioara a fost deviat pe fundătura Uliței Brașovului, la nord de Curtea Domnească, după ce a curs, până în secolul al XVI-lea, pe la vest de prima curte voievodală. Astăzi, cele două pâraie sunt alimentate doar din ape meteorice.

În arealul câmpiei apar și lacuri, eleștee, iazuri, scopul lor variind, piscicultură, scopuri industrale sau pentru irigații, (ex. Lacurile Nucet, Comișani, Priseaca cele de pe Ilfov, etc.)

Densitatea rețelei hidrograficeeste de 0,4 km/km², alimentarea se face preponderent din ploi, zâpezi dar și din surse subterane (15-35%), cu variații evidente în regimul scurgerii, înregistrându-se creșteri ridicate primăvara. În perioada martie-iunie, se înregistrează nivelurile maxime, atunci când alimentarea râurilor este mixtă, predominant din ploi (M. Oproiu, A. Andronescu, 2001).

Instalarea timpurie a dezghețului atrage după sine topirea zăpezii, care conduc la producerea mult mai devreme a debitelor și nivelurilor maxime ( luna martie) față de sezonul de iarnă, cand se înscriu valorile minime.

4.3. Clima

Așezarea geografică și relieful orașului au influențe destul de pregnante asupra climei.

Orașul Târgoviștea se definește printr-un microclimat specific urban, cu ierni blânde, și veri aproape răcoroase, cu o temperatură medie anuală de + 9,9°C (izoterma de + 10°C conturează limita nordică a câmpiei și traversează de la vest la est Câmpia Înaltă a Târgoviștei).  În lunile de iarnă temperatura medie este de -2 ÷ -3˚C, iar în cele de vară media înregistrează +21 ÷ +22˚C.  Inversiunile de temperatură se produc adesea, circulația aerului fiind slabă (Tratatul Geografia Romniei, vol V, 2005,p.271).

Fig.32 Variația temperaturilor medii anuale (1961 – 2010)

Sursa: A.N.M.

Valorile precipitaților atmosferice sunt cuprinse între 600-700 mm anual; cele mai scăzute se înregistrează în lunile de iarnă, ianuarie-martie (valori cuprinse între 30-60 mm), iar cele mai ridicate în lunile iunie-august (peste 400 mm) (A.N.M).

Fig.33 Variația precipitațiilor medii anuale (1961 – 2010)

Sursa: A.N.M.

Vânturile frecvente în această zonă sunt cele din direcția sud-est, nord-vest și nord-est. Viteza lor medie variază între 1-3 m/s, valoarea cea mai mare înregistrându-se în luna aprilie, iar cea mai mică în luna iunie, Vânturile violente sunt rare, se resimt în lunile de vară (iulie, august) și produc pagube livezilor, culturilor și rețelelor de telefonie și electricitate (A.N.M).

Fig. 34

Tabelul 2 Sursa: A.N.M.

4.4. Componentele biopedogeografice

Vegetația

Învelișului vegetal este specific reliefului din zonă și variază în funcție de tipul solului, de condițiile termice și de umiditate, dar și vegetație caractezistică orașelor – cu arbori, arbuști și flori de decor.

Tufișuri și comunități de pajiști cu caracter secundar se întâlnesc în lunca Ialomiței, iar specii precum, gorun, platan, nin, plop, salcie, arțar, ulm, frasin, tei, salcâm, cireșul sălbatic, sunt specifice zonei de silvostepă.

Activitățile antropice de urbanizare au produs schimbări majore în cadrul vegetației, aici întâlnindu-se: , traista-ciobanului, neghina, iarba de gazon, iarba grasă, pirul, trifoiul, mohorul, mușețelul, cicoarea, viorelele, toporașii, păpădia, gălbenelele și altele, etc.( G.Coandă, 2007).

Spațiile verzi din interiorul orașului sunt acoperite de gazon, diferite specii de flori, castani, tei, etc.

Fig.35. Stejar (Quercus robur), Tei (Tilia tomentosa) și Frasin (Fraxinus excelsior)

Sursa: www.google.ro

Fig.36. Păducel (Crataegus monogyna și C. pentagyna), Sânger (C.sanguinea), Lemn câinesc (Ligustrum vulgare) și Salcâm (Robinia pseudoacacia)

Sursa: www.google.ro

Fauna

Lumea animală este alcatuită atât din animale terestre, acvatice, dar și subterane.

Principalele animale întâlnite aici sunt: veverița (Sciurus vulgaris) și vulpea (Vulpes vulpes), dar și diferite specii de rozătoare (pe lunca Ialomiței): iepurele (Lepus timidus), șoarecele de câmp (Mus musculus spicilegus), popândăul (Citellus citellus), ariciul (Erinaceus europaeus). Dintre păsările care traversează cerul,cele mai adesea întâlnite sunt: ciocănitoarea (Dendrocopos syriacus), cucul (Cuculus canorus), pupăza (Upupa epops), pițigoiul  (Parus major) , eretele (Circus cyaneus L.), coțofana (Pica pica) și, la tot pasul, – vrabia (Passer domesticus), guguștiucul (Streptopelia decaocto ) și cârduri de ciori (Corvus frugilegus) (Tratatul Geografia Romniei, vol V, 2005,p.271).

Fig.37. Vrabia (Passer domesticus), guguștiucu (Streptopelia decaocto ) și cioara (Corvus frugilegus).

Sursa: www.google.ro

Dintre speciile acvatice, cele mai reprezentative în apele lacurilor sunt: specii de clean (Squalius cephalus), biban (Perca fluviatilis ), scobar (Chondrostoma nasus) și mreană (Barbus barbus) (Tratatul Geografia Romniei, vol V, 2005,p.271).

Fig.38. Clean (Squalius cephalus), biban (Perca fluviatilis ), scobar (Chondrostoma nasus) și mreană (Barbus barbus). Sursa: www.google.ro

Învelișul de sol

Ca și înveliș al scoarței terestre, solul reprezintă pentru orice regiune componenta cea mai dinamică a suportului topografic aflat într-un proces neîntrerupt de solificare.

Solurile din zona orașului Târgoviște sunt soluri argiloiluviale brun-roșcate, cu orizont de humus de 20-40 centimetri, care le conferă o bună fertilitate pentru plantele de cultură. Solurile suferă impactul cauzat de urbanizare și de activitățile industriale, mai ales în zona de sud a orașului (Romania – Geografie fizica, vol.2, 2007).

Fig.39. Târgoviște- harta solurilor

Sursa: Atlasul Național al României, 1982, Harta solurilor

4.5. Resursele naturale ale regiunii

Ca resurse minerale pot fi menționate: pietrișurile și nisipurile existente într-o zonă puternic aluvionară, petrolul și gazele de sondă exploatate prin Schela de Petrol Târgoviște, cărbunele (lignitul) care este extras în apropierea municipiului la Șotânga și Mărgineanca. Municipiul Târgoviște are un teritoriu administrativ în suprafață de 4681 ha, din care suprafața intravilanului este de 1966 ha, iar în intravilan 100,7 ha reprezintă zona verde. După destinație: suprafața agricolă – 2141 ha (arabil – 917 ha, plantații viticole și pomicole – 20 ha, pășuni și fânețe – 204 ha); păduri și alte terenuri forestiere – 1035 ha; terenuri cu ape și ape cu stuf – 102 ha; căi de comunicație și căi ferate – 153 ha; terenuri ocupate cu construcții și curți – 1248 ha; terenuri degradate și neproductive – 2 ha ( G. Coandă, 2007).

4.6. Componenta demografică – Evoluția numerică a populației

între secolele XX – XXI

Evoluția numerică a populației orașului Târgoviște a fost analizată pe parcursul intervalului 1910- 2011, pe baza datelor statistice de la recensămintele populației la care s-au adăugat o serie de date statistice preluate de la Direcția de Statistică a județului Dâmbovița.

La primul recensământ, realizat în anul 1912, populația orașului era de 13.041 locuitori și va continua să crească, astfel încât la recensământul din anul 1930 va ajunge la 21.576 locuitori, iar le cel din 1948 populația număra 25.298 locuitori. Aceaste creșteri numerice se datorează imigrărilor , dar și sporului natural pozitiv.

După o scădere datorată influențelor celui de-al doilea Razboi Mondial și anume 24.360 locuitori la recensământul din 1956, populația orașului cunoaște o perioadă de creștere până la 29.012 locuitori în 1966, după care numai într-un deceniu se dublează, ajungând la 60.459 locuitori în 1977, cauza principală fiind industrializarea forțată. Astfel, platforma industrială din sud-vestul orașului, cu marile întreprinderi economice (COS, INOX, SARO si ROMLUX), a atras la începutul anilor 1970 un puternic flux migratoriu de forță de muncă din împrejurimile orașului sau din unele zone ale țării, ca de exemplu din Moldova (G.Coandă,2007)

Până în anul 1992, populația orașului a continuat să crescă, atingând valoarea de 98.117 locuitori la recensămânutul din acel an, urmand ca mai apoi, populația să scadă, 89.930 locuitori, înregistrați la recensământul din 2002 și 79.610 locuitori la cel din 2011, până în prezent, unde populația înregistrează 73.964 locuitori. Aceste scăderi au fost cauzate de sporul natural negativ din acest interval, 1992 – 2011, masivele emigrări ale populației tinere în căutarea unor locuri de muncă, scăderea fertilității, etc.

În Fig.41 se poate observa o comparație între numarul locuitorilor orașului Târgoviște și al localitâțile învecinate, acestea din urmă având un număr mult mai scazut de locuitori, care nu depășește 10.000.

Fig. 40 Evoluția numerică a populație (1912 – 2011)

Sursa datelor: Direcția Județeană de Statistică Dâmbovița

Fig.41. Populația orașului Târgoviște și a localităților vecine, conform recensămintelor din anii 2002 și 2011

Sursa datelor: Direcția Județeană de Statistică Dâmbovița

Mișcarea natutală

După anul 1966, Târgoviște a urmat tendința generala a României de creștere a natalității, acest fapt fiind datorat măsurilor de politică demografică privind interzicerea avorturilor, adoptate la sfârșitul anului 1966. Astfel, natalitatea a crescut de la o rata de 12,75 ‰ în 1966 până la 30,2 ‰ în 1977. După 1980 s-a înregistrat o diminuare a acestui indicator, iar abrogarea legii privind interzicerea avorturilor din 1990 au determinat scaderea treptată a natalității. În 2002 s-a înregistrat cea mai scazută rată înregistrată în Târgoviște, principala cauza fiind schimbările economice majore, lipsa locurilor de muncă, în special pentru tinerii care sunt la varsta întemeierii unei familii, urmată de migrația acestora spre centre mai dezvoltate sau în afara granițelor țării.

Mortalitatea a înregistrat oscilații în perioada 1966 – 1992, însă cu valori cuprinse între 6 ‰ și 7,66 ‰ între 1992 și 2010, mai reduse decat media pe țară. Se observă totuși o creștere a mortalității cu 1,66 ‰ într-un interval destul de scurt, de numai 18 ani, procentul fiind mai ridicat la persoanele de varstă adulăa, supuse stresului ridicat într-un loc de munca tot mai nesigur sau slab retribuit.

Bilanțul natural, aflat în relație directă cu natalitatea și mortalitatea, a scăzut continuu din 1977 (an cu natalitate ridicată) până în 2011 (an cu valori mai mici ale natalității și mai ridicate ale mortalității). Menținerea unui spor natural pozitiv în municipiul Târgoviște în comparație cu alte orașe ale țării, unde acesta a înregistrat valori negative, se explica prin ponderea mai mare a populației adulte, dar și prin asistența sanitară din ce în ce mai bună oferită populației.

Creșterea mortalității infantile în perioada 1966 – 1977 este strans legată de măsurile restrictive privind avorturile, ce au avut drept efect creșterea bruscă a natalității. Mortalitatea infantilă a înregistrat o scădere semnificativă din 1992 până în 2011, fiind în relație directă atât cu natalitatea, cât și cu condițiile mai bune din maternități.

Migrațiile

Asemănător altor orașe ale țării, municipiul Târgoviște, prin dezvoltarea industriei și a unei rețele de transport convergent – divergente a înregistrat un spor important al populatiei pe seama migrațiilor.

Astfel, orașul a ajuns să cumuleze fluxurile de populație importante dintre Dâmbovița și Prahova, peste 60 % din populația ocupată în industria orașului provenind înainte de 1989 din așezarile rurale înconjuratoare; pe măsura extinderii fondului de locuințe, populația navetistă s-a mutat definitiv în oraș. În aceeași perioadă sporul migratoriu a înregistrat valori ridicate inclusiv pe seama migrației populației din alte zone ale țării, cum ar fi Moldova sau din unele centre siderurgice ( Hunedoara, Galați) spre locurile de munca oferite de platforma industrială din sud-vestul orașului.

Dupa 1991, sporul migratoriu a scăzut continuu, după care înregistrează valori negative. Aceasta evoluție are drept cauză principală falimentul unor întreprinderi din platforma industrială a orașului (WTS) sau închiderea unor secții de producție din altele (UPET, MECHEL, ROMLUX), la care se adauga atracția unor locuitori spre zona rurală.

De menționat este și faptul că un număr tot mai mare de locuitori ai orașului au plecat în ultimii ani peste granitțele țării, spre locuri de munca mai bine plătite. Nu exista o evidență strictăa acestora.

Începând cu 1966, ritmul înalt al industrializării duce la dublarea numarului de locuitori ai orașului într-un interval scurt de timp, de numai 10 ani. Creșterea demografică impresionantă a impus extinderea teritorială a orașului și construcția unor cartiere de locuințe de tip socialist. Astfel, s-au construit microraioane de locuințe dispuse în doua semicercuri concentrice care subîntind un diametru format de Calea Domnească și care ajung în exterior până în apropierea căii ferate ce duce spre Pietroșița și pâmă la șoseaua de centura ce duce spre Bucuresti.

La recensământul din 1992 densitatea medie a populației a fost de peste 200 loc/km². Până în anul 2002, aceste valori au scazut, densitatea medie ajungând la 194 loc/km², iar în anul 2011, valori și mai scăzute, de 135 loc/km².

Structura etnică a populaței se împarte astfel (conform recensământului din 2011): Români – 70.06 (88%), romi 2.7 (3%), necunoscută 6 (8%) și alte naționalități 1.1 (1%).

Majoritatea locuitorilor sunt români (88,01%), cu o minoritate de romi (3 %). Pentru 8% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută, iar 1% reprezintă alte etnii.

Structura confesională – Populația după religii (conform recensământului din 2011):

Ortodocși 86.681 (96,38%), evanghelică 974 (1,08%), romano-catolici 529 (0,58%), penticostală 491 (0,54%), adventistă de ziua a Șaptea 460 (0,51%), creștină după Evanghelie 450 (0,50%) și alte religii 345 (0,41%).

Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (88,77%). Pentru 7,6% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.

.

Structura pe grupe de vârstă a populației permite atât evaluarea potențialului de forță de muncă cât și aflarea valorii în raport cu sporul natural.

Conform piramidei vârstelor, se observă că fenomenul de îmbătranire demografică se accentueaza, astfel că orașul Târgoviște devine un oraș cu populație preponderent vârstnică. Numarul persoanelor tinere, pana în 18 ani începe să scadă și datorită faptului că aceștia pleacă la studii, ori în afara granițelor pentru a munci.

Așa cum reiese din piramida structurală, îmbătrânirea demografică se manifestă îndeosebi în cazul persoanelor feminine, numărul femeilor în vârstă fiind mai mare decat numarul bărbaților în vârstă. Astfel că există o consecință negativă în evoluția orașului, în special pentru generațiile viitoare.

În ceea ce privește structura pe sexe, ca și la recensămintele anterioare se menține o ușoară predominare numerică a populației de sex feminin. Ponderea populației feminine a înregistrat în 2011 o pondere de 52,35% din totalul populației, respectiv 41.672 persoane, în 2002 o pondere 51,95% din totalul populației, respectiv 46.720 persoane, fiind în ușoară creștere comparativ cu 1992 când a fost de 50,86%, respectiv 49.899 persoane. Între ultimele două recensăminte, 2011 respectiv 2002, scăderea populației feminine (-10,80%) a fost mai redusă decât cea a populației masculine (-12,20%), ceea ce a avut ca rezultat accentuarea decalajului procentual între sexe.

Indicele de feminitate a evoluat de-a lungul timpului în Municipiul Târgoviște, păstrându-se în raport subunitar la categoriile 0-19 ani și 20-39, un raport supraunitar evidențiindu-se în cazul celorlalte grupe de vârstă. Acest lucru coincide cu perioada nou-născuțiilor de sex masculin, iar mai apoi, migrarea acestora în afara granițelor pentru a munci.

Tabelul 3 Sursa datelor: Direcția Județeană de Statistică Dâmbovița

CAPITOLUL V. Evoluția spațio-temporală a municipiului

5.1. Primele materiale cartografice și desfășurarea spațială a orașului înainte

de Primul Război Mondial

Pe durata mai multor secole, orașul s-a dezvoltat, de la un centru de schimb amplasat la contactul a două zone complementare din punct de vedere economic, până la dezvoltarea sa ca așezare urbană în care au luat naștere ”embrionii industrializării” (B.Negoescu, 1998).

Apariția și evoluția orașului Târgoviște are drept punct de plecare existența primară a mișcărilor în teritoriu (populație, produse, informație), ce rezultă din înfățișarea reliefului, în deosebi a retelei de văi principale (Ialomița și Dâmbovița) sau secundare (Cricov, Ialomicioara, Bezdead și Vulcana), mișcări care au dus la evidențierea unei rețele de căi de comunicații de-a lungul cărora s-au înființat și consolidat diferite localități (B. Negoescu, 1998).

Originea orașului Târgoviște se află într-o așezare rurală, care a beneficiat de condiții favorabile transformării sale într-un târg de vale sau târg periodic – mijlocitor ocazional al schimbului de produse din zonă – care ajunge în secolul al XIV- lea la stadiul incipient urban, cu producție curentă și piată permanentă (G. Mihăilescu, 1977).

Teritoriul municipiului păstrează vestigii ale comunei primitive (Geangoești – Cultura Gumelnița), Viforâta, Doicești, Valea Voievozilor (Cultura Tei), ale dacilor liberi din secolele II-V (la Valea Voievozilor, Răzvad, Târgoviște – Suseni) .

Nicolae Iorga crede că, la Târgoviște a avut loc bătălia (datând-o în 1369) dintre voievodul Transilvaniei Nicolae Lackfi și pârcălabul Dragomir al cetății Dâmboviței în vremea domniei lui Vladislav I, alias Vlaicu-Vodă, câștigată de români. Este de reținut că, în cronica turcului Ioan Küküllö, se pomenește de existența, pe locul unde se află astăzi orașul, a unei fortificații, căci „voievodul Nicolae, după ce a trecut cu oastea […] râul Ialomița luând cu putere întăriturile ridicate de valahi este nevoit să se retragă. O dovadă că orașul exista încă de atunci și că românii s-au bătut cu îndârjire” (Nicolae Iorga).

Târgoviștea a cunoscut o dezvoltarea spectaculoasă de-a lungul anilor din punct de vedere spațial, fiind supusă încă din cele mai vechi timpuri unor presiuni de ordin economic, având totodată și un important rol strategic de apărare. Prima mențiune documentară a așezării, amintită ca reședință domnească, este cuprinsă în memorialul de călătorie al lui Johann Schiltberger care, în anul 1396, consemnează că a fost „în Țara Românească în cele două capitale ale ei care sunt numite Argeș (Agrich) și Târgoviște (Türkoich)” (C. Moisescu, 1976). De aici reiese faptul că, „orașul, al cărui nume înseamnă loc de târg sau loc unde a fost necontenit un târg este cu siguranță anterior întemeierii Tării Românești, deci exista în secolul al XIII- lea.”

Situată la limita dealurilor cu podgorii și a ocnelor – în apropiere era ocna mare și ocna mică (”Ocnița”) – și a câmpiei bogate în grâne, Târgoviștea era îndrituită de la natură să devină un active centru de negoț, un târg (C.C. Giurescu, 1975).

Evoluția așezării Târgoviște este de atfel asemănătoare cu evoluția întregii rețele de centre de schimb – Câmpulung, Târgușor, Gherghița – născute „nu atunci când au vrut conducătorii politici, ci când locuitorii unei regiuni încep să simntă nevoia de a desface ceea ce produc și de acumpăra produse sau mărfuri trbuincioase gospodăriei și traiului lor zilnic” (C. Zagoriț, 1914).

Deosebit de semnificativă pentru geneza orașului ni se pare analiza evoluției toponimului Târgoviște, de la prima sa mențiune documentară până la exprimarea grafică actulă. „Târgoviște” este un oiconim ce caracterizează domeniul de activitate economico-socială, referindu-se la producția de bunuri material și prestări de servicii, ocupații predominante ale locuitorilor (Gh. Dragu, 1973).

Toponimul „Târgoviște" a cunoscut de-a lungul timpului varii interpretări, unele de-a dreptul hilare, dar a stârnit și polemici academice mai mult ori mai puțin științifice, unele ridicole. De pildă, Trifidava, Tiriscum, Trifusu, Tarus, Tergovum, Turris Vicii, Turris – Vestae, Tergum – Vestae, Târgul Oastei (sau Oștii), Târgul de Vest. În accepțiunea general, numele de Tâtgoviște înseamna loc de schimb, târg, piață, având origine slavonă (V. Draghiceanu, 1912).

Primul act domnesc emis de la Târgoviște, datează din anii 1417-1418. El aparținea cancelariei lui Mihail, fiul lui Mircea cel Bătrân. Numele localității este de origine slavă și indică existența aici a unui târg periodic anterior.

Târgoviștea a rămas singura reședință domnească a Țării Românești de la 1431 până la 1465, apoi a împărțit rolul de capitală cu Bucureștii până la 1714. În secolele XV – XVII, orașul a fost principalul centru economic, politic, administrativ, militar și cultural al Țării Românești și chiar al orientului ortodox.

Acest fapt este dovedit de prezența sa pe toate hărțile Evului Mediu, de numeroasele descrieri în texte sau gravuri ale epocii și de documentele aflate în marile biblioteci și muzee ale Europei.

Pe harta lui Ptolemeu, de la sfârșitul secolului al XV- lea , este foarte sugestiv redată existența așezării actualului oraș Târgoviște sub denumirea de Trigu Foru (Fig.45).

Fig.45. Orșul Târgoviște (Triguforu) pe harta lui Ptolemeu (1490)

Sursa: http://nelucraciun.wordpres.com

Pe baza rezultatelor cercetărilor arheologice și a analizelei documentelor istorice se releva faptul că, în acea perioadă, „la adăpostul” fortificației (Teruis), așezarea funcționa ca un forum al viații social-economice a zonei de contact.

O reconstituire a evoluție grafice a denumirii Târgoviște a fost posibilă pe baza cercetării diferitelor material cartografice vechi. Astfel, pe harta lui Sebastian Munster, din anul 1549, apare denumitera de Teruis (Fig.46).

Pe harta lui Abraham Ortelius, din anul 1598 apare denumirea de Tergovifcha, foarte apropiată de cea actual (Fig.47). Alte denumiri întâlnite sunt Targovisco (Tarvis) în anul 1686 (Fig.48) , Tergovisto,pe harta Valahiei lui Constantin Cantacuzino,din anul 1716 și harta Valahiei din 1771 publicată de C.M. Roth (Fig.49).

Fig.46 Orașul Târgoviște (Teruis) pe harta lui Sebastian Munster (1549)

Sursa: http://nelucraciun.wordpres.com

Fig.47 Orașul Târgoviște (Tergovifcha) Pe harta lui Abraham Ortelius (1598)

Sursa: http://muzeulnationalalhartilor.com

Fig.48 Orașul Târgoviște (Targovisco als Teruis) pe harta lui Giacomo Cantelli da Vignola (1686)

Sursa: http://geoidea.ro/

Fig.49 Orașul Târgoviște (Tergovisto), secțiune din harta lui Cantacuzino – Valachia (1716)

Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Wallachia

Fig.50 Orașul Târgoviște (Tergovisto), secțiune din harta publicată de C.M. Roth – Valahia (1771)

Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Wallachia

Aceste materiale cartografice au mai multun rol estetic, elemente precum scară, proiecție sau uneori legendă neexistând în cadrul lor.

Etapele de individualizare și dezvoltare a Municipiului Târgoviște

Structura urbană a orașului Târgoviște se prezintă ca un organism complex care ia naștere în condiții specifice de mediu: geografic, politic, economic, socio-demografic, într-un moment anume, atunci când evoluția societății medievale românești – în cazul nostru – îl permite. Condițiile sus menționate sunt determinante pentru evoluția sau involuția localității. În timp și spațiu, forma și perimetrul așezării, trama stradală, locuințele și lotizarea, centrele de concentrare a activităților politice, economice sau spirituale, modalitățile de apărare a orașului, compoziția socială și densitatea populației inclusiv concentrarea acesteia după stare socială și ocupație în anumite perimetre ale vetrei construite (mahalale, cartiere) se schimbă, se măresc, se micșorează, capătă alte roluri și altă importanță tocmai în funcție de influența mai mare sau mai redusă a factorilor geografici, politici, economici, sociali etc (Diaconescu P.V., 2009).

Prin calitatea sa de reședință domnească, orașul Târgoviște a fost puternic influențat de atitudinea puterii centrale, de interesul și dezinteresul manifestat de voievozi față de oraș, situație care s-a perpetuat de la apariția sa în secolul al XIV-lea și până la finele Evului Mediu când pierde statutul privilegiat pe care îl deținuse un timp îndelungat.

Târgoviște parcurge în Evul Mediu o evoluție pulsatorie, trei fiind principalele momente ale evoluției sale, momente care se reflectă foarte clar în evoluția structurii urbane a localității (Diaconescu P.V., 2009):

etapa preurbană – a doua jumătate a secolului al XIII-lea și până la sfârșitul secolului al XIV-lea – când trece de la sat, centru local de schimb și târg cu piață permanentă;

etapa consolidării și dezvoltării structurilor urbane – până la 1545 – perioadă caracterizată prin colaborarea strânsă dintre domni și oraș;

declinul (etapa dependenței de Poarta Otomană) – până la sfârșitul Evului Mediu – presiunile turcești, reorientarea comercială și declinul vechilor rute comerciale (pierderea Brăilei, Giurgiului, Severinului, decăderea Brașovului și Sibiului a căror prosperitate se întemeia pe comerțul cu Țara Românescă), războaiele și distrugerile repetate sunt caracteristice acestei perioade.

Etapa preurbană înseamnă intervalul de timp scurs până la transformarea localității în oraș (Fig.51). Perimetru vetrei locuite comportă cele mai importante transformări, atât calitative cât și cantitative, deoarece în acest interval se dezvoltă localitatea de la o așezare de tip rural la târg, punându-se bazele viitoarei structuri urbane.

Majoritatea istoricilor situează așezarea rurală în nordul orașului (Cartierul Suseni), perimetru aflat între terasa înaltă dreaptă a Ialomiței la est, Biserica Sf. Gheorghe la nord, Calea Domnească la vest și strada Mihai Bravu la sud. Târgul periodic și apoi permanent se dezvoltă în perimetrul de la intersecția străzilor Mihai Bravu, Calea Domnească și Constantin Brâncoveanu. Momentul apariției târgului după mijlocul secolului al XIV-lea este foarte important în existența viitorului oraș Târgoviște.

Aspectul târgului era, ca și în secolele ulterioare, alungit pe terasa dreapta a râului Ialomița, clădirile înșirate de o parte și de alta a uliței mari, nodul de comunicații poziționat în fața Curții Domnești de unde pleca spre vest ”drumul Câmpulungului”. O arteră secundară se îndreaptă spre nord, la piața permanentă situată lângă nucleul inițial al viitoarei reședințe.

Fig.51. Târgoviște – Evoluția așezării – Secolul XIV, (după Diaconescu P.V., 2009)

Schema structurii urbane este următoarea: la sud de așezarea rurală în prima jumătate a secolului al XIV-lea se dezvoltă un târg periodic care concentra schimbul între localitățile rurale din Câmpia Înaltă a Târgoviștei și cele ale Podișului Getic sau Subcarpaților. După 1350 apare, odată cu activitatea comercială pe distanță mare, de tranzit, un punct de control și administrativ al statului muntean în spațiul care va fi mai târziu ocupat de reședința domnească, ducând la transformarea iarmarocului în piață permanentă și apoi la nașterea unei noi așezări cu caracter de târg în jurul Curții Domnești pe axul principal de deplasare format din Calea Domnească și Calea Câmpulung. De întindere modestă, târgul capătă caracter urban, cu clădiri de două nivele în zona Curții Domnești și locuințe la periferie care păstrau încă aspect rural. Semn al importanței, o parte din localitate este fortificată. În sfârșit, ca material de construcție inclusiv pentru biserici se folosește numai lemnul.

Etapa consolidării și dezvoltării structurilor urbane. Pentru aproape 150 de ani (1400-1550) Târgoviște rămâne incontestabil primul oraș al Țării Românești, legat în primul rând de o domnie puternică care încă se impune în fața pericolului extern și a tendințelor centrifuge ale marii boierimi în formare.

Acest interval de timp este perioada de maximă înflorire a orașului românesc extracarpatic, a afirmării autoguvernării. Mircea cel Bătrân și urmașii lui Mihail, Dan al II-lea, Vlad Dracul, Radu cel Mare sau Neagoe Basarab își vor arăta constant interesul și sprijinul pentru oraș și cetățenii lui, interes reflectat cel mai bine în structura urbană a orașului Târgoviște, devenit între timp reședință și capitală.

Structura urbană a orașului se definitivează ajungând la maturitate. Perimetrul construit (vatra orașului), rețeau de drumuri, piețele, cei doi poli de gravitație politică și socială (Curtea Domnească și Mitropolia), principalele biserici, apar și se dezvoltă în acest timp. Modificările care totuși vor apărea în timp nu mai pot schimba în substanță caracteristicile pe care le capătă acum orașul până la sfârșitul Evului Mediu (Fig.52).

Fig 52. Târgoviște – Evoluția așezării în perioada 1400-1545 (după Diaconescu P.V., 2009)

Perimetrul orașului se mărește până la sfârșitul secolului al XV-lea cu precădere spre sud. Spre vest, înspre interiorul terasei înalte a râului Ialomița, situația rămâne aproape neschimbată, iar la nord de Curtea Domnească se dezvoltă puternic piața permanentă. Aceasta atrage după 1400 negustori germani (sași) care, ca semn al importanței pe care o acordau orașului își ridică o biserică de rit catolic, până în prezent prima construcție de zid din Târgoviște (G.Coandă, 2007).

După 1500 suprafața orașului se mărește considerabil pe două direcții: spre nord, urbanizând și vechea așezare rurală și spre sud-est prin apariția la începutul secolului al XVI-lea al celui de-al doilea centru de putere spirituală, dar și politică și economică, Mitropolia. Această a fost mutată de la Curtea de Argeș la Târgoviște.

Factorul geografic a jucat la acea perioadă un rol limitativ în extinderea spre vest a orașului. Cercetările arheologice efectuate în cadrul ansamblului mitropolitan de către Diaconescu P.V. (2005) au evidențiat faptul că fundațiile incintei pe latura de vest au necesitat operațiuni pregătitoare pentru fundare, fascine și pari de lemn, lucrări tipice pentru un teren instabil, mlăștinos. Acest sit se suprapune contactului dintre fruntea terasei Ialomiței și albia majoră a acestui râu care este un spațiu inundabil, cu nivel freatic foarte aproape de suprafața topografică.

Menționat la aproape 80 de ani după drumul Brăilei și Câmpulungului, drumul Giurgiului deschidea cea mai scurtă și accesibilă arteră comercială spre Peninsula Balcanică, cale de acces folosită chiar de întemeietorii statului independent muntean, parcursul dintre portul de la Dunăre și Târgoviște (intersecția cu drumul Câmpulungului) fiind marcat de o fortificație ridicată de Mircea cel Bătrân. Așadar, încă de la începutul secolului al XV-lea se prefigura o nouă arteră comercială spre sud-est (Târgoviște-București-Giurgiu) care părăsea orașul prin vadul pe care îl numim din 1645 ”Poarta Bucureștilor” (Diaconescu P.V., 2009).

În privința aspectului general al orașului predomină lemnul ca material de construcție. Până spre sfârșitul secolului al XVI-lea întâlnim clădirile cu două nivele, beci și parter, la care suprafața variază între 30 și 40 m2. Este de remarcat complexitatea vieții urbane și gradul apreciabil al civilizației orășenești, dar și importanța politică și strategică a Curții Domnești subliniată de numeroase documente ca principalul centru care marchează evoluția urbană a orașului, care cu arhitectura ei masivă din piatră de proporții cu totul neobișnuite pentru prima jumătate a secolului al XV-lea influențează hotărâtor arhitectura urbană a Țării Românești.

Numărul locuințelor și al populației nu poate fi decât aproximat. Caracterul aerisit al orașului este o certitudine, în tot cursul Evului Mediu numărul locuitorilor stabili este mai mic decât cel estimat de majoritatea istoricilor (Diaconescu P.V., 2009). La 1810 populația orașului număra 1886 locuitori, iar fondul construit 508 clădiri.

Declinul (etapa dependenței de Poarta Otomană). În secolul al XVII-lea orașul Târgoviște avea o suprafață de cca. 60 ha, într-un perimetru alungit, paralel cu terasa superioară a Ialomiței de pe malul său drept, extinzându-se în unele locuri și în luncă. Hărțile ulterioare confirmă persistența vetrei locuite existente în secolele XVI și XVII până târziu la sfârșitul secolului al XIX-lea. Trama stradală se dezvoltă prin parcelarea succesivă a terenurilor construite, parcelarul restrângându-se de la 1000-2000 m2 în secolele XIV – XV la câteva sute de metri pătrați, locuințele fiind împinse spre axul rutier cu îngustarea frontului proprietății (Fig.53).

Fig.53. Târgoviște – Evoluția așezării în perioada 1545-1714, (după Diaconescu P.V., 2009)

Aspectul aerisit, cu multe clădiri din lemn, se menține până în secolul al XIX-lea, grădinile și livezile predominând. Structura urbană se schimbă în conținutul ei (nu în suprafață) prin pătrunderea masivă a boierimii în oraș, conturându-se astfel adevărate cartiere. Cu precădere se dezvoltă în nordul orașului cartierul Suseni, în secolul al XVII-lea proprietățile de aici aparținând Crețuleștilor, lui Radu Vărzaru și lui Dumitru Buzinca. Al doilea cartier boieresc apare în secolul al XVII-lea la sud de Curtea Domnească, între Calea Domnească la vest, Iazul Morilor la est și biserica Roșie la sud.

Mahalalele orașului, denumite în general după bisericile parohiale, se dezvoltă mai mult pe latura vestică a Căii Domnești.

La sfârșitul secolului al XVIII-lea suprafața consrtuită a orașului Târgoviște nu se modifică semnificativ. Harta austriacă Specht din 1791 reprezintă un document cartografic ce oferă informații foarte importante cu privire la realitatea vremii. Pe acestă hartă se păstrează zidurile de fortificație din 1645 așa cum apar în hărțile întocmite de Diaconecu P.V. (2005) pentru intervalul 1545-1714 (Fig.53). De asemenea, orașul nu se extinde semnificativ în interiorul fortificațiilor. Modificări importante apar numai la exteriorul acestora. Astfel, dacă pe hărțile ce ilustrează situația dintre anii 1545-1714 în afara fortificațiilor nu apare ca suprafață construită decât Târgul din Afară, poziționat pe drumul Câmpulungului, pe Harta austriacă Specht întâlnim și alte suprafețe construite în afara fortificațiilor (Fig.54 ). Căile principale de circulație sunt cele care reprezintă nucleele de formare a mahalalelor din exterior. Importanța economică a Giurgiului și mai ales a Brăilei au făcut ca aceste direcții de ieșire din oraș să capete o mai mare atractivitate pentru târguri temporare la început și permanente ulterior. În acest sens la aceste ieșiri s-au dezvoltat mahalale, de o mare extindere și însemnătate economică fiind cartierul extins la vest, dincolo de râul Ialomița, care poartă denumirea chiar de Mahala. Acest spațiu va reprezenta nucleul central pentru dezvoltarea actualei localități Valea Voievozilor.

Fig.54. Târgoviște – Fragment din harta austriacă Specht (1791)

O altă hartă care prezintă informații sugestive cu privire la realitatea acelor vremi este Charta României Meridionale, din anul 1864. Și pe acestă hartă se păstrează zidurile de fortificație din 1645 așa cum apar în hărțile întocmite de Diaconecu P.V. ,2005, pentru intervalul 1545-1714 (Fig.53). Se poate observa, cum, în aproximativ 50 de ani, suprafața construită se extinde seminifativ în interiorul fortificației, dar și în afara acesteia, în special de-a lungul drumurilor care duc către București, Câmpulung. Totodată, remarcăm aspectul aerisit, cu multe clădiri din lemn, grădinile și livezile predominând. Direcțiile rutiere principale de acces (dinspre Ploiești, Fieni, Câmpulung, Găești sau București) sunt definitivate. De asemenea, se remarcă dezvoltarea actualei localități Valea Voievozilor care pe Harta Austriacă Specht din 1791 abia se conturează cu numele de Mahala, iar în 1864 o găsim mult mai extinsă și cu numele de Mahalaua (Fig.55).

Fig.55 Orașul Târgoviște (Tîrgovestea) pe Charta României Meridionale (1864)

Sursa: http://www.charta1864.ro/charta.html

Fig.56

Având ca bază de hartă, Charta României Meridionale, am reușit să realizez Harta desfășurării spațiale a orașului Târgoviște în anul 1864, după cum reiese din figura 56.

Fig.57 Orașul Târgoviște pe harta topografica a României (1910)

Sursa: http://www.geo-spatial.org/

Fig.58 Orașul Târgoviște reprezentat pe harta austriacă (1910)

Sursa: http://www.geo-spatial.org/

În 1910 orașul avea 65 de străzi cu o lungime de 20,725 km. Cu ocazia efectuării recensământului general al populației (1912) se efectuează o revizuire a traseelor străzilor și a numelui acestora. Orașul avea 10 suburbii: Sf. Voievozi, Sf. Dumitru, Lemnului, Tabaci, Mitropolie, Sf. Atanasiu, Stolnicul, Stelea, Târgului și Sârbi. Numărul total al străzilor era de 69, cea mai lungă arteră era Calea Domnească de 4,72 km. Rețeaua stradală a orașului și noile denumiri apar în noul plan al orașului, întocmit în 1913, de inginerul St. Septville.

În concluzie, în preajma Primului Război Mondial orașul avea o populație de 13.292 de locuitori, o suprafață de 900 de ha, lungimea străzilor se ridica la 38 de km, 69 de străzi, bulevarde și fundături, cu lungimi între 4,72 km (Calea Domnească) și 56 m (strada Piscului). Principala arteră era considerată strada care pornea din Calea Domnească, din dreptul fostelor clădiri ale Tribunalului și Prefecturii, și mergea până în piața Mitropoliei (actuala stradă Alexandru Ioan Cuza) – ani de zile aici palpitând viața urbei și tot ce avea ea semnificativ, între primii ani ai perioadei interbelice și până prin 1950 a avut o înfățișare deosebită, specifică târgurilor de provincie din Vechiul Regat, cu imobile aproape uniforme, cu spații comerciale la parter, etajele fiind folosite ca spații de locuit, cu puține excepții.

5.2. Evoluția spațială a orașului în perioada interbelică

Sugestivă pentru această perioadă este harta sovietică din anul 1940, la scara 1:100 000, pe care am folosit-o ca bază în realizarea Hărții desfășurării spațiale a orașului Târgoviște în anul 1940 (Fig.59).

Pe această hartă se observă încă zidurile de fortificație din 1645 așa cum apar în hărțile întocmite de Diaconecu P.V. ,2005, pentru intervalul 1545-1714 (Fig.53). Este construită calea ferată care trece prin Târgoviște și unește Titu de Pucioasa, și este realizată și legătura feroviară cu Ploiești. Suprafața vetrei orașului nu este foarte diferită comparativ cu 1864, însă densitatea locuințelor crește. În partea sud-estică, între drumul ce face legătura cu București și râul Ialomița se dezvoltă pe o suprafață semnificativă Mahalaua Sârbilor.

În ceea ce privește trama stradală, s-au luat măsuri de fluidizare a circulației prin efectuarea unor legături între străzile poet Grigore Alexandrescu, dr. Marinoiu și Câmpulung, prin efectuarea unor prelungiri. Situația este asemănătoare și în cazul străzii Cetății, prelungită până la strada Băltărețu sau Liniștei, prelungită până la poet Grigore Alexandrescu și D. Băltărețu. După război, s-au schimbat unele denumiri de străzi, mai multe străzi au primit nume de eroi: Ciocârlan cu D. Băltărețu, Vestei cu maior Eugen Brezișeanu, Fructelor cu locotenent Pârvan Popescu, strada Nouă cu maior Coravu, strada Curcubeu cu plutonier Dițescu Stan, Cătuneni cu Nicu Filipescu, Tabaci cu colonel Dr. Marinoiu, Labirint cu maior. Alexandrescu, Pompieri cu doctor Marcoci, Salcâmilor cu sublocotenent. Cosma, Biserica Albă cu căpitan Constantin I. Constantinescu. Totodată, străzile Calea Domnească, C.A. Rosetti, I.C. Brătianu și Bulevardul Regele Carol I au fost pavate cu piatră cubică.

Principala arteră era considerată strada care pornea din Calea Domnească, din dreptul fostelor clădiri ale Tribunalului și Prefecturii, și mergea până în piața Mitropoliei (actuala stradă Alexandru Ioan Cuza) – ani de zile aici palpitând viața urbei și tot ce avea ea semnificativ, având o înfățișare deosebită în această perioadă, specifică târgurilor de provincie din Vechiul Regat, cu imobile aproape uniforme, cu spații comerciale la parter, etajele fiind folosite ca spații de locuit, cu puține excepții.

Fig.59

În concluzie, perioada interbelică aduce schimbări notabile în structura spațială a orașului, numeroase construcții apărând în afara zidului cetății, în special de-a lungul drumurilor care duc către București, Găești, Câmpulung și Pucioasa.

5.3. Schimbării produse în perioada socialistă asupra suprafeței orașului

În urma împărțirii administrativ –teritoriale din anii 1950  și 1952, după model sovietic, Târgoviștea înregistrează un recul, devenind reședința raionului cu același nume și oraș de subordonare raională.

Harta de bază numită „Plan Director de Tragere” a fost realizată la scara 1:20.000 într-un număr de 2118 planșe ce acopereau teritoriul României. Sub aspect grafic aceste planșe aveau o lungime de 75 cm (echivalentul a 15 km în teren), respectiv 50 cm (echivalentul a 10 km în teren). Editarea, tipărirea și difuzarea acestora s-a întins pe mai mulți ani până în 1959 (Crăciunescu V. și colab., 2011). Planul Director de Tragere în proiecție Lambert (Foaia Târgoviște ediție 1956) surprinde o nouă redimensionare a suprafeței construite prin mărirea densității locuințelor și a arealului construit (Fig.60). Direcțiile predominante de extindere sunt în lungul drumurilor principale și mai cu seamă spre sud-est. Mahalaua (Valea Voievozilor) își mărește suprafața pe direcție sud, est și sud-est și nu spre nord deși drumul principal ce unește Târgoviște de Ploiești sau Fieni trece pe aici. Valorificarea acestui spațiu a fost însă limitată de prezența mlaștinilor care erau prezente în cadrul luncii la contactul cu glacisul de acumulare de la baza versantului și care sunt reprezentate și pe Planul Director de Tragere.

În februarie 1968, renunțându-se la regiuni și raioane, se revine la împărțirea-teritorial administrativă în județe, municipii, orașe și comune. Târgoviștea este ridicată la rang de municipiu și devine resedința județului Dâmbovița.

Următoarele două decenii are loc o puternică și multivalentă dezvolatare economică, socială și culturală. Administrativ, municipiul își extinde arealitatea (spațiul metropolitan), incluzând comunele suburbane Aninoasa, Răzvad și Șotânga.

Regimul comunist, aduce o nouă sistematizare urbană, construiește noi cartiere muncitorești, prin apariția cvartalelor de blocuri și oferă dreptul la proprietate unei categorii, care înainte de 1947, era încă lipsită de acest drept.

Fig.60. Planul Director de Tragere, 1956

Sursa: http://www.geo-spatial.org/download/planurile-directoare-de-tragere

Pe Harta Topografică a României (ediția 1982) se observă foarte clar schimbările produse în acea perioadă. În primul rând, trama stradală se dezvoltă cu precădere către periferiile orașului, odată cu apariția unor zone de locuire permanentă cum ar fi actualul Cartierul Cărămidari, locuințele apărute în zona Romlux pe artera care duce către Câmpulung. Se remarcă dezvoltarea localități Valea Voievozilor care, pe Planul Director de Tragere din 1956 se conturează cu numele de Mahalaua, iar în 1982 o găsim mult mai extinsă și cu numele existent și în prezent, Valea Voievozilor (Fig.62).

Zonele rezidențiale devin mai compacte și apar blocurile în partea central-sudică și sud-estică a orașului, ca urmare a existenței suprafețelor de teren favorabile construitii lor. De asemenea, apar numeroase instituții publice cum ar fi: școli, creșe, spitale, etc.

Odată cu dezvoltarea economico-socială a orașului, se dezvoltă și de diversifică și îndustria, pe această cale apar ramuri noi, industria alimentară, chimică, etc. Aceste ramuri noi apărute se alătură industriei constructoare de utilaj petrolier. În această perioadă se dezvoltă și platforma industrială de sud-vest, aplasată aici din cauza poluării ridicate, dar și ținându-se cont de prezența căii ferate, care facilitează operațiile de încărcare și descărcare, având un caracter mixt: indistrie metalurgică, industrie constructoare de mașini, electritehnică (Romlux) și chimică (Întreprinderea Victoria ) și zona industrială de nord (B.Negoescu, 1998).

Fig.61

Fig.62 Harta topografică, 1:25000, 1982

În concluzie, perioada comunistă, a adus schimbări inportante în desfășurarea spațială a orașului Târgoviste, prin sporirea numărului de case, apariția cartiereleor cu blocuri, dezvoltarea rețelei de drumuri și a zonei industriale.

5.4. Evoluția structurilor spațiale din perioada 1990 până în prezent

În 1995, orașul Târgoviște avea o suprafață totală de 4.681 ha, 32.342 locuințe iar lungimea străzilor ajunsese la 108 km, din care 98 km modernizate; rețeaua de canalizare era de 78,1 km, conducta de gaze avea o lungime de 93,2 km, iar populația număra 99.677 locuitori. Pentru elaborarea planului urbanistic general al orașului a fost întocmit un studiu de urbanism istoric, iar din 1997 unele străzi au reprimit vechiul nume, purtat în perioada interbelică (G.Coandă, 2007).

Pentru a analiza dinamica structurilor spațiale din acest interval de timp, am folosit ca material principal ortofotoplanul din 2005 și diferite capturi Google Earth.

Astfel, în urma analizei teritoriului, principalele schimbări identificate pe suprafața orașului sunt: apariția de unor noi cartiere de blocuri, P+4, în locurile unde, pe harta topografică de la 1982 le găseam ca șantiere.

Restrictivitățile impuse de condițiile naturale au oprit extinderea orașului Târgoviște sau a comunei învecinate Valea Voievozilor până ce nu s-au efectuat unele lucrări pentru corectarea drenajului intern sau de suprafață al solului. În acest sens s-a corectat cursul unui afluent al Ialomiței care se formează la baza glacisului de acumulare și care traversa localitatea Valea Voievozilor (Mahalaua). Cursul acestuia a fost schimbat prin săparea unui dren către Ialomița prin grindul din proximitatea acestui râu.

După această etapă și mai cu seamă după anul 2000, cartierul din nordul orașului, de pe malul stâng al Ialomiție, Cărămidari s-a extins constant, mai întâi ca unul rezidențial, iar după anul 2005 au apărut aici și spații comerciale sau industrie mică. Multe spații comerciale au aparut și în zona centrală a orașului, alături de supermarketuri și magazine de mobilă și materiale de construcții (Praktiker, Dedeman).

Fig.63

În concluzie, orașul de astăzi de întinde, in linii mari,(exceptând aria urbană prin apariția zonei industriale), în perimetrul delimitat de calea ferată în partea sudică și vestică și râul Ialomița, care reprezintă limita nordică și nord-estică.

Orașul Târgoviște a beneficiat de o evoluție urbanistică specifică, asemănătoare cu ale altor orașe și târguri vechi din Țara Românească, evidențiată mai ales prin situarea construcțiilor în interiorul unui enorm spațiu verde, care s-a mai păstra parțial și azi, dar și prin caracterul independent al oraganizării rețelei de comunicații (B.Negoescu, 1998).

CAPITOLUL VI. Analiza dinamicii teritoriale

6.1. Dinamica zonelor rezidențiae

Analiza acestui tip de spațiu începe dinaintea momentului atestării documentare a orașului, încă de când acesta funcționa ca o așezare rurală și perimetru de schimb al mărfurilor.

De-a lungul timpului, zona rezidențială este cea care a avut cea mai semnificativă dinamică, fiind în raport direct cu evoluția populației. Astfel, conform cartografilor acelor vremuri, în anul 1790 orașul cuprindea 176 case, ca mai tarziu, în anul 1810, numărul caselor să ajungă la 634, iar în anul 1838,orașul număra769 case (B.Negoescu, 1998).

Perioada interbelică prin progresul economic înregistrat la nivelul economiei, aduce o creștere a acestui fond locativ, dar cea mai mare sporire s-a produs în timpul perioadei socialiste, astfel că în anul 1956 existau 28.719 locuințe. Sistematizarea comunistă aduce un boom al numărului de locuințe. În această perioadă apar cartierele cu blocuri P+3, P+4, locuințele de tip vilă din cartierele Suseni, Teiș, Matei Voievod și Calea Domnească, existănd dinainte. Microraioanele de locuințe, apărute în ultimele decenii sunt așezate în proximitatea căii ferate și a șoselei care duce către București (III, IV, IX, XI și XII). În zona centrală au avut loc restructurări ale zonelor de locuit în jurul anilor 2000, dar și proces de lărgire a spațiilor de locuit de-a lungul căii ferate, în zona Teiș (G. Coandă, 2007) (Fig.64).

Fondul de locuințe la nivelul municipiului Târgoviște prezintă următoarele aspecte caracteristice:

Construirea masivă de apartamente în blocuri în anii ’70 și ’80 în clădiri cu regim de înălțime P + 4 și peste P + 4 a condus la separarea netă a fondului de locuit în două categorii distincte, cu caracteristici și problematici diferite: locuințe colective și individuale pe lot. Organizarea structurală a zonei de locuit este rezultatul construirii de ansambluri cu locuințe colective în condiții diverse:

pe terenuri libere amplasate perimetral zonelor construite cu locuințe pe lot existente ;

în zone urbane constituite pe terenurile libere în vecinătatea zonelor cu locuințe pe lot;

prin demolarea fondului construit adiacent arterelor de penetrație și a străzilor de legătură (placările din anii ’80);

Complexele mixte (locuințe colective și individuale pe lot) constituite mai ales pe criterii formale, prezintă cele mai mari probleme în funcționare, incompatibilitățile fiind și de ordin urbanistic (siluetă, compoziție, echipare) și social (responsabilitate, interes față de vecinătăți); zonele de contact dintre cele două tipuri de locuire conduce la un tip de locuire distorsionat datorită suprapunerilor brutale a două tipuri de locuire diametral opuse.

Zona aferentă locuințelor înalte cu peste P + 4-5 niveluri sunt realizate preponderent în anii ’80 și sunt grupate în zona centrală a municipiului prin destructurarea centrului istoric, pe Calea Domnească (artera de penetrație dinspre București), pe B-dul Unirii (artera semiradială care face parte din trama majoră a orașului), pe B-dul Independenței, pe str. Constantin Brâncoveanu și pe str. Valul Cetății prin agresarea monumetului arheologic.

Zona aferentă locuințelor plurifamiliale medii cu P + 3–4 niveluri reprezintă dominanta de înălțime a blocurilor și sunt grupate fie în asnsambluri bine delimitate, fie compuse cu locuințe individuale pe lot.

Zona aferentă locuințelor plurifamiliale mici cu P + 2 niveluri nu se găsesc decat în zona istorică (Calea Domnească).

Zona aferentă locuințelor pe lot ocupă suprafața cea mai mare de teren aferentă funcției de locuire a municipiului Targoviste.

După Revoluția din 1989, încep să apară din construcții individuale, precum erau întâlnite înainte de instaurarea comunismului, iar prin programele guvernamentale ANL și Prima Casă, fondul locativ ajunge la o valoare de circa 32.352 locuințe.

În concluzie, zonele mai intens locuite rămân cele din apropierea platformei industrial, cartierele de blocuri, față de zona centrală, care prezintă densități ale populației mai scăzute.

5.2. Dinamica zonelor industriale

Funcția industrială are un loc deosebit în organizarea funcțională a orașelor din România, ca urmare a activităților industriale ce depășesc potențialul local în forță de muncă și resurse (I.Ianoș, 2004).

Din punct de vedere al evoluției acestui sector, a evoluat de la cel meșteșugăresc (tăbăcari, ceasornicari, tiparnici, zugravi, pictori), la apariția breslelor, a industriei casnice (țesătorie, obiecte din lemn ceramică și împletituri), și a industriei a rachiului, urmat de schițarea industrie propriu- zise (sunt amintite o fabrică de spirt, făină și griș și 12 fabrici de gaz) la începutul secolulul al XX-lea. Fabrica de utilaj petrolier ia naștere abia mai târziu, în prima jumătate a secolului XX (D.P. Condurățeanu, 1890).

Odată cu progresarea economico-socială a orașului, după 1945, industria se diversifică, apărând astfel ramuri noi precum, industria chimică, cea alimentară.

Perioada 1968 – 1980 este una de înflorire pentru indsutria orașului, acesta din urmă alăturându-se centrelor industriale importante ale țării, datorită activităților intense de pe platforma de sud-vest, care avea un caracter mixt, aici existând: Combinatul de oțeluri speciale și Oșelinox industria metalurgică), întreprinderea de strunguri și cea mecanică (industria constructoare de mașini), întreprinderea „Romlux” (industrie electrotehnică) și întreprinderea „Victoria” (industrie chimică) (B.Negoescu, 1998).

În prezent, Combinatul de Oțeluri Speciale Târgoviște (fost Mechel Târgoviște) este o companie din industria siderurgică din România, deținută de firma Nikarom Invest din București. Combinatul a fost privatizat în 2002, fiind preluat de firma Conares Trading, înregistrată în Elveția. Valoarea tranzacției a fost de circa 35 de milioane de dolari.  În luna februarie 2013 Mechel a vândut toate proprietățile sale din România, inclusiv combinatul de la Târgoviște, contra sumei simbolice de 230 lei firmei Nikarom Invest din București iar Mechel Târgoviște a revenit la numele vechi de Combinatul de Oțeluri Speciale Târgoviște.

Încă din 1978, de la punerea sa în funcțiune, Combinatul de Oțeluri Speciale Târgoviște a fost dotat cu tehnologie modernă destinată producției de oțeluri speciale aliate și înalt aliate necesare dezvoltării industriei naționale, civile și de apărare (de exemplu, cea mai mare parte a oțelurilor nucleare utilizate la construcția Centralei Atomoelectrice de la Cernavodă au fost elaborate la Târgoviște).

Cea mai veche zonă industrial, Uzina de utilaj petrolier din central orașului, Upet Târgoviște, a fost una dintre cele mai importante companii producătoare de utilaje petroliere din România. Chiar de la înființare, în 1872, sub denumirea de Arsenalul din Târgoviște, compania a produs o gamă variată de produse în continuă diversificare, raspunzând cerințelor pieței acelor timpuri.
Potrivit Wikipedia, în martie 2001, Upet Târgoviște a fost cumpărată de cea mai importantă corporație din domeniul construcțiilor de mașini din Rusia – OMZ. Activitățile de proiectare, consultanță, marketing și comercializare s-au externalizat, prin formarea societății TC UPET SRL.

În august 2006, Upet SA a devenit membru al Grupului Industrial Generatia, producător important în Rusia și CSI al unui sortiment larg de utilaje pentru petrol și gaze, pentru petrochimie, pentru foraj și termoenergie.

În anul 1989, numărul de angajați de la Upet Târgoviște depășea 11.000, iar în 2009 ajunsese la 1.189. Terenul uzinei, amplasată în centrul municipiului Târgoviște, a fost, de-a lungul anilor, vânat de investitori, mare parte din el fiind astăzi ocupat de supermarketuri.

În concluzie, odată cu trecerea timpului, principalele zone industrial ale orașului rămân, Uzina de utilaj petrolier din central orașului, platform industrială de nord de pe malul stâng al Ialomiței, având profil petrolier și mecanic și nu în ultimul rând, platforma industrială de sud-vest (Fig.64).

5.3. Dinamica zonelor acoperite de spații verzi

Dinamica verdelui urban a avut o evoluție constantă și expansivă în cadrul acestui spațiu, chiar dacă unele fluctuații, produse de intervențiile factorului economic, au afectat acest mediu, au reușit să fie diminuate prin intervenția politicilor urbane locale.

Secolul al XIX-lea se instalează în spațiul urban cu peisajul verde, prin apariția primelor parcuri, grădini orășenești și piețe publice ce conțineau spații verzi. Industrializarea inițiată în acest secol nu afectează verdele urban ce-și continuă expansiunea până în perioada socialistă.

Componentele verdelui urban sunt următoarele: parcuri (Parcul Chindia, Parcul Mitropoliei), grădini orășenești, grădini de cartier, grădină zoologică, peisajul funerar, spațiile verzi din lungul arterelor de comunicație, squarurile ce dețin în constituția lor și spații verzi și mici petice de pădure intravilană iar parcurile actuale reușesc să acopere nevoile comunității călărășene (Fig.64).

În prezent, pentru fiecare târgoviștean există 31 de metri pătrați de spațiu verde, peste limita minimă de 20 de metri pătrați solicitată de UE. Doar două orașe din județul Dâmbovița respectă normele europene: Răcari, prima în clasament, cu 91,91 de metri pătrați de spațiu verde pe cap de locuitor și Târgoviște. Pe ultimul loc se situează Titu, cu doar 8,7 metri pătrați pe cap de locuitor.

Până anul trecut, municipiul Târgoviște nu excela în privința spațiilor verzi, chiar din contră, existau doar 5 metri pătrați pe cap de locuitor. Anul acesta, datorită unor modificări în legislație și cu ajutorul programelor de înverzire a orașului, târgoviștenii au de șase ori mai multe zone verzi. 
Conform legii, pădurile din jurul unei localități nu erau luate în considerare ca spațiu verde al orașului dar, mai nou, dacă zona verde este intravilană, atunci se încadrează. Practic, sunt considerate spații verzi toate terenurile intravilane cu arbori și pajiști ale localităților, adică parcuri, păduri, baze sportive sau baze de agrement. În județul Dâmbovița, majoritatea orașelor se află sub limita impusă pentru anul 2010 de Uniunea Europeană, de 20 de metri pătrați de zonă verde pe cap de locuitor. E cu atât mai grav cu cât, din 2013, Uniunea solicită să existe minimum 26 de metri pătrați pe cap de locuitor. 
La nivel național, Târgoviște se ridică acum, în clasament, peste Suceava, Bistrița sau Cluj, după ce, conform noilor criterii, Pădurea Priseaca de la marginea orașului a fost încadrată în spațiul verde. Astfel, orașul se poate lauda acum cu 31 de metri pătrați de spațiu verde pentru fiecare locuitor al său, ceea ce este peste valoarea minimă solicitată de Uniunea Europeană. Chiar dacă lucrurile arată bine pe hârtie, în fapt târgoviștenii nu sunt mulțumiți. „Eu cred că sunt prea puține spații verzi în Târgoviște. Suntem sufocați de străzi, de clădiri și de atâtea mașini. Mergem zi de zi la serviciu, ne întoarcem obosiți și orice moment la aer curat sau la iarbă verde este ca o oază de liniște. Cred că ar trebui să avem mai multe locuri de recreere. Două parcuri nu sunt de ajuns pentru atâția târgovișteni“, mărturisește Mădălin Andrei, un târgoviștean în vârstă de 37 de ani.

Municipiul Târgoviște beneficiază de un parc de distracții în suprafață de 14 ha și o bază sportivă și de agrement în suprafață de 19,8 ha.

Parcul “Chindia” se află situat în vecinătatea râului Ialomița și cuprinde în cea mai mare parte spații verzi, un lac artificial pentru agrement, un complex de terenuri de tenis pe zgură și o grădină zoo în suprafață de 3,9 ha cu un număr variat de specii de animale și păsări.

În centrul orașului este amenajat parcul “Mitropoliei” cu spații verzi și locuri de recreere, cu o suprafață mai mică.

Baza de agrement “Crizantema” în suprafață de 22 ha, are caracter sezonier (de vară), este amplasată în apropierea râului Ialomița și cuprinde o serie de amenajări și dotări pentru sport și recreere cum ar fi: un bazin olimpic (30 x 25 m) descoperit, un bazin de sărituri de la trambulină (20 x 20 m) descoperit, 3 bazine de înot pentru copii, un teren de tenis pe zgură cu tribună, 3 terenuri de tenis pe zgură, 2 terenuri handbal, baschet, volei -parțial amenajate; 2 plaje cu nisip și gazon, parc cu zone verzi amenajate, terenuri de fotbal pe zgură și iarbă cu tribună, un ștrand și un lac de agrement natural, spații comerciale și discotecă pentru închiriere, pe perioada verii și o parcare pentru autoturisme.

Spațiile comerciale și o parte importantă din dotarea Bazei de agrement se află într-o situație dezastruoasă datorată slabei îngrijiri și a lipsei de fonduri necesare în acest sens.

Terasa râului Ialomița ar putea deveni un loc recreere și odihnă pentru locuitorii orașului Târgoviște, prin amenajarea unei zone a râului în intravilanul municipiului Târgoviște, prin plantări de arbori și arbuști și cultură ierboasă.

În concluzie, deși din punct de vedere legislativ, orașul depășește limita minimă de spațiu verde pe cap de locuitor impusă de U.E., locuitorii orașului sunt de părere că două parcuri nu sunt suficiente.

5.4. Dinamica zonelor comerciale

Comerțul reprezintă una dintre cele mai importante activități ale vieții urbane târgoviștene. De-a lungul timpului, vechile drumuri comerciale existente în această parte a țării au favorizat formarea și ulterior dezvoltarea orașului, imprimându-i o puternică funcție comercială. Aceasta a fost favorizată și de situarea orașului la contactul dintre două regiuni cu caractere diferite din punct de vedere al activităților economice, și totodată de necesitatea unui loc de schimburi de mărfuri între locuitorii acestor regiuni.

Dezvoltarea comerțului a fost stimulat și de dezvoltarea meșteșugurilor, și ulterior a activităților industriale, care la rândul lor au influențat favorabil dezvoltarea activităților comerciale. Funcția comercială a Municipiului Târgoviște s-a dezvoltat și a fost în mare măsură legată și de alte funcții, respectiv funcția administrativă, funcția politică, etc.

Datorită rolului de capitală, cât și a poziției sale geografice, funcția sa comercială a fost o coordonată majoră a orașului, pe traiectoria unor importante artere comerciale europene și orientale. Precizăm astfel rolul pieții centrale, a târgurilor periodice care antrenau importante schimburi comerciale românești și străine.

În prezent, funcția comercială este predominant în zona central a orașului,față de celelalte zone, reprezentată prin piețe, diverse magazine alimentare, de haine și încalțăminte, etc., încercând pe cât posibil să acopere nevoile populației

Hypermarket!!!

Fig.64

CAPITOLUL VII. Analiza SWOT

Concluzii

Datorită complexității și actualității problemelor generate de dinamica spațiului urban, analiza acesteia reprezintă o preocupare a multor specialiști din varii domenii de activitate.

Situat, azi, în partea de central-sudică a României, Municipiul Târgoviște s-a conturat ca oraș, de-a lungul timpului, într-un spațiu care nu a impus restricții din punct de vedere al cadrului natural, traversând o serie de contexte social-politice care au influențat favorabil evoluția vieții și a spațiului urban.

Preocupările cartografilor cu privire la acest oraș și a spațiului în care el a apărut și s-a dezvoltat, sunt timpurii, mai precis secolele al XIII-lea și al XIV-lea, odată cu atestarea documentară a orașului, și sunt evedinete prin totalitatea materialelor cartografice existente ale vremii de atunci.Un inconvenient al acestor reprezentări cartografice este reprezentat de faptul că ele au doar rol estetic. Abia mai târziu, după începutul secolului al XVIII-lea apar și materialele cartografice care fac posibilă analiza dinamicii teritoriale, apar planuri ale orașului elaborate de diverși autori, hărți topografice, hărți austriece, etc.

Caracterul urban al Municipiului Tărgoviște a făcut ca acesta să fie deosebit de toate așezările din jur. Dezvoltarea sa a fost determinată de evenimentele istorice, astfel de-a lungul istoriei sale, orașul a îndeplinit mai multe funcții (pe unele dintre ele le îndeplinește și azi). Fiecare etapă a istoriei și-a lăsat amprenta asupra dezvoltării, din toate punctele de vedere (politic, social, funcțional, economic, cultural, etc.), a spațiului târgoviștean.

Principalul obiectiv al activității de cerecetare, întreprins în cadrul lucrării „ Dinamica spațio-temporală a Municipiului Târgoviște” a fost să pună în prim plan aspectul evoluției orașlui în diferite perioade și dinamica diferitelor zone funcționale ale acestuia, acest fapt necesitând o bună cunoaștere a zonei, atât în prezent, dar mai ales în trecut, fapt realizt cu ajutorul suportului cartogrfice analizat, care a constituit un element definitoriu al lucrării.

În urma analizei dinamicii orașului în patru perioade diferite, observăm că, de-a lungul timpului, Municipiul Târgoviște a evoluat dependent de mai multe elemente. Acestea, prin intensitatea manifestării lor, au avut o influența mai mare sau mai mică asupra procesului de evoluție. Cele mai importante elemente care au avut influență asupra evoluției teritoriale a orașului au fost relieful, populația și activitățile economice. Cele mai semnificative schimbări apar în perioada socialistă, când sunt construite cartierele de blocuri de diferite tipuri, P+3, P+4, P+5.

Bibliografie:

Bugă D., Zăvoianu N., (1974), Județul Dâmbovița, Editura Academiei, București;

Constantin Condrea, Pârvan Dobrin, Lucian Grigorescu, Mihai Stan, (1997), 1897-1997. Centenar, Primăria orașului Târgoviște – Editura Bibliotheca, Târgoviște;

Constantinescu N., Moisescu C., (1965), Curtea Domnească de la Târgoviște,  Editura Meridiane, București;

Corneliu Ionescu, Petru Diaconescu, Nicolae Constantinescu, Venera Rădulescu,( 2009), Târgoviște, reședința voievodală 1400-1700: cercetări arheologice 1961-1986, Editura Cetatea de scaun, București;

Cristian Moicescu,( 1979 ), Târgoviște. Monumente istorice și de artă – Editura Meridiane, București;

George Coandă, (2007), Istoria Târgoviștei. Cronologie enciclopedică -, Editura Bibliotheca, ediția a II-a, Târgoviște;

Grigore Posea, Octavia Bogdan, Ion Zavoianu, (2005),   Geografia Romaniei, vol. V, Editura Academiei Române, București;

Ianoș I., (2004), Dinamica urbană. Aplicații la orașul și sistemul urban românesc, Editura Tehnică, București;

Mihai Oproiu, (1999), Târgoviște. Orașul și împrejurimile sale între 1600-1848, vol. I , Editura Bibliotheca, Târgoviște;

Mihai Oproiu, Anda Andronescu, (2001), Târgoviște. Ghid turistic – Editura Bibliotheca, Târgoviște;

Mihai Oproiu, Pârvan Dobrin, (2001),  Târgoviște. Orașul și împrejurimile sale între 1821-1918 vol. II, Editura Bibliotheca, Târgoviște;

Mircea B. Ionescu,( 1929), Târgoviște. Schițe istorice și topografice, Oradea;

Negoescu B. (1998), Orașul Târgoviște și zona sa de influență, Editura Amina, București;

Petru Diaconescu,( 2009), Arheologia habitatului urban târgoviștean: secolele XIV-XVIII, Editura Cetatea de Scaun, București;

Valeria Velcea, (1997), Geografia fizică a României, Ediția a II-a, Sibiu;

Victor Petrescu, Mihai Oproiu, Constantin Manolescu, (2000 ),Târgoviștea cultural, Editura Bibliotheca, Târgoviște;

*** Anuarul Meteorologic 1972, Institutul Meteorologic, București;

*** Strategia de dezvoltare urbană a municipiului Târgoviște 2014-2020;

Webografie:

www.targovistean.ro 

 www.infotgv.ro 

http://ro.wikipedia.org 

http://www.pmtgv.ro/

http://www.muzee-dambovitene.ro/

http://www.cjd.ro/

http://www.ziardambovita.ro/

http://www.dambovita.insse.ro/

http://adevarul.ro/locale/targoviste/

Bibliografie:

Bugă D., Zăvoianu N., (1974), Județul Dâmbovița, Editura Academiei, București;

Constantin Condrea, Pârvan Dobrin, Lucian Grigorescu, Mihai Stan, (1997), 1897-1997. Centenar, Primăria orașului Târgoviște – Editura Bibliotheca, Târgoviște;

Constantinescu N., Moisescu C., (1965), Curtea Domnească de la Târgoviște,  Editura Meridiane, București;

Corneliu Ionescu, Petru Diaconescu, Nicolae Constantinescu, Venera Rădulescu,( 2009), Târgoviște, reședința voievodală 1400-1700: cercetări arheologice 1961-1986, Editura Cetatea de scaun, București;

Cristian Moicescu,( 1979 ), Târgoviște. Monumente istorice și de artă – Editura Meridiane, București;

George Coandă, (2007), Istoria Târgoviștei. Cronologie enciclopedică -, Editura Bibliotheca, ediția a II-a, Târgoviște;

Grigore Posea, Octavia Bogdan, Ion Zavoianu, (2005),   Geografia Romaniei, vol. V, Editura Academiei Române, București;

Ianoș I., (2004), Dinamica urbană. Aplicații la orașul și sistemul urban românesc, Editura Tehnică, București;

Mihai Oproiu, (1999), Târgoviște. Orașul și împrejurimile sale între 1600-1848, vol. I , Editura Bibliotheca, Târgoviște;

Mihai Oproiu, Anda Andronescu, (2001), Târgoviște. Ghid turistic – Editura Bibliotheca, Târgoviște;

Mihai Oproiu, Pârvan Dobrin, (2001),  Târgoviște. Orașul și împrejurimile sale între 1821-1918 vol. II, Editura Bibliotheca, Târgoviște;

Mircea B. Ionescu,( 1929), Târgoviște. Schițe istorice și topografice, Oradea;

Negoescu B. (1998), Orașul Târgoviște și zona sa de influență, Editura Amina, București;

Petru Diaconescu,( 2009), Arheologia habitatului urban târgoviștean: secolele XIV-XVIII, Editura Cetatea de Scaun, București;

Valeria Velcea, (1997), Geografia fizică a României, Ediția a II-a, Sibiu;

Victor Petrescu, Mihai Oproiu, Constantin Manolescu, (2000 ),Târgoviștea cultural, Editura Bibliotheca, Târgoviște;

*** Anuarul Meteorologic 1972, Institutul Meteorologic, București;

*** Strategia de dezvoltare urbană a municipiului Târgoviște 2014-2020;

Webografie:

www.targovistean.ro 

 www.infotgv.ro 

http://ro.wikipedia.org 

http://www.pmtgv.ro/

http://www.muzee-dambovitene.ro/

http://www.cjd.ro/

http://www.ziardambovita.ro/

http://www.dambovita.insse.ro/

http://adevarul.ro/locale/targoviste/