Dinamica Si Evolutia Peisajului In Cadrul Sectorului 6 al Municipiului Bucuresti

INTRODUCERE

Lucrarea de față își propune abordarea unei probleme complexe legate de dinamica și evoluția peisajului în cadrul Sectorului 6 al Municipiului București, de faptul că acesta reprezintă un indicator în antropizarea și degradarea mediului.

Abordara acestui subiect vine din nevoia de a înțelege necesitatea devenirii peisajului urban și a dinamicii acesteia în vederea îmbunătățirii calității vieții.

Dinamica peisajului urban este data de ansamblul acțiunilor antropice reflectate asupra planurilor de amenajare a teritoriului, determinând o creștere accelerată a presiunii asupra mediului.

Analiza intitulată Peisajul- Indicator în antropizarea și degradarea mediului. Studiu de caz Sector 6, București a avut ca obiective principale:

Identificarea principalelor tipuri de peisaje urbane – indicatoare ale antropizării și degradării mediului;

Realizarea unei analize a dinamicii peisajului urban din arealul analizat și influențele acesteia asupra mediului natural;

Evaluarea presiunii umane cu ajutorul indicatorului de presiune umană prin modul de utilizare și ocupare a terenurilor;

În urma analizelor efectuate pe teren cu ajutorul metodei observației, s-a putut realiza:

tipologia peisajului, specifică Sectorului 6, în funcție de componentele dominante ale peisajului urban, reprezentate de spații rezidențiale, spații comerciale, spații industriale și spații verzi;

disfuncționalități și elemente de degradare ale mediului induse de activitatea antropică, reprezentate de fiecare tip de peisaj;

Pentru că peisajul urban înregistrează o dinamică spațială și temporală diferențiată, în analiza dinamicii, am ales două momente importante din devenirea peisajului urban al Sectorului 6 din cadrul Municipiului București și anume, perioada postcoministă (1977) și perioada de după comunism (2008), când a avut loc o expansiune haotică a spațiilor rezidențiale, modernizarea infrastructurii de transport, dezvoltarea marilor complexe comerciale și reconversia unor unități industriale din perioada postcomunistă.

Lucrarea este structurată în IV capitole și 16 subcapitole și își propune identificarea tipurilor de peisaj cu valoare de indicator a activităților antropice cu impact semnificativ în degradarea mediului.

Primul capitol, intitulat Inventarierea elementelor de peisaj, surprinde elementele peisajului, elemente ale cadrului natural, elementele demografice și socio-economice, care au stat la baza dezvoltării activităților antropice în arealul analizat, dar și localizarea acestuia la nivelul României și al Municipiului București. Pe lângă aceste elemente principale, sunt surprinse și caracteristicile definitorii ale peisajului urban și evoluția locuirii în Sectorul 6, dezvoltarea peisajului urban.

Capitolul II, Tipuri de peisaje urbane în cadrul Sectorului 6 al Municipiului București, are rolul de a defini noțiunea de peisaj și peisaj urban și de a evidenția principalele tipuri de peisaje urbane în care activitatea antropică are efecte negative continue asupra mediului.

În cel de-al III-lea capitol, Evaluarea elementelor de peisaj, se vorbește despre dinamica peisajului în cadrul Sectorului 6, în două perioade de timp diferite (1977-2008), evidențierea activităților antropice cu rol în degradarea mediului, evoluția tipurilor de peisaj urban și contribuția negativă a acestora asupra calității mediului.

Ultimul capitol surprinde percepția locuitorilor Sectorului 6 asupra peisajului ca indicator în antropizarea și degradarea mediului, dar și părerea acestora asupra calității mediului în acest areal.

Metodele utilizate în analiza peisajului și evaluarea modificărilor structurale și funcționale din cadrul peisajului ca indicator în antropizarea și degradarea mediului în Sectorul 6, au constat în metoda analizei documentare prin consultarea surselor bibliografice, metoda cartografică pentru realizarea hărților speciale, metoda observației prin observarea pe teren și realizarea fotografiilor, și metoda sociologică prin intermediul unui chestionar, alcătuit din 11 întrebări, în care au fost chestionate 175 de persoane. Acesta urmărește percepția populației asupra peisajului și rolul acestuia de a evidenția gradul de antropizare și degradare a mediului, aprecierea calității componentelor funcționale ale acestuia, percepția populației asupra modernizării infrastructurii de transport, dar și dorința acestora de a participa la îmbunătățirea calității mediului.

Realizarea chestionarului a fost posibilă cu ajutorul materialelor bibliografice, dar mai ales a populației prin răspunsurile reale pe care le-au oferit.

Există avantaje, dar și dezavantaje în urma acestei metode. Ca și avantaje această metodă ne oferă șansa de a colecta date cantitative, de a afla percepția și mentalitatea locuitorilor cu privire la tema abordată. Dezavantajele sunt redate de necunoașterea locuitorilor cu privire la termenii utilizați a problemelor și a calității peisajului urban, perioadă îndelungată de realizare a eșantionului reprezentativ, și cu un numar redus al populației receptive la completarea acestuia.

Rezultatele analizei datelor obținute, în urma aplicării chestionarului, au fost prelucrate cu ajutorul programului Microsoft Office Excel.

În stabilirea categoriilor de peisaj reprezentative au fost utilizate materialele bibliografice, metoda observației pe teren prin realizarea de fotografii și materialele cartografice, care au permis evidențierea peisajului indicând acțiunile antropice desfășurate în acest areal și degradarea mediului.

Realizarea hărților cu rol în delimitarea spațială, încadrarea tipurilor funcționale de peisaj și în analiza dinamicii în timp a peisajului a fost posibilă cu ajutorul Hărții topografice 1:25.000, a ortofotoplanului 1:5000 din 2008 și a programului Google Earth. Datele au fost introduse și prelucrate în programul ArcGis cu ajutorul tehnicilor Gis, unul dintre instrumentele cel mai frecvent urilizate pentru reprezentarea distribuției spațiale a datelor, au fost vectorizate toate elementele peisajului urban (spații rezidențiale, spații comerciale, spații industriale, spații verzi, spații neamenajate, infrastructura de transport, dar și elemente de hidrografie). Rezutatele obținute au putut oferi informații legate de evoluția în timp a peisajului, expansiunea spațiilor rezidențiale, reconversia spațiilor industrale, modernizarea rețelelor de transport și impactul adus de aceste activități asupra mediului .

În urma vectorizării tuturor tipurilor de peisaj am putut aprecia ponderea suprafeței ocupate de fiecare, în special a peisajelor semnificative de la nivelul Sectorului 6, prin transformarea acestora în hectare, putând calcula apoi, valoarea procentuală a acestora.

CAPITOLUL I

Inventarierea elementelor de peisaj

Localizare

Municipiul București și implicit Sectorul 6, sunt localizate în Câmpia Română, într-o zonă cu potențial mediu în suportarea unei presiuni ridicate prin activitate antropică.

Sectorul 6 reprezintă o subdiviziune a Municipiului București localizat în partea de sud a României, situată în vestul acestuia la o altitudine medie de 85 m (fig 1.1a).

Sectorul 6 este al doilea ca mărime din cadrul Municipiului București. Acesta se învecinează la nord cu Sectorul 1 (de la Podul Cotroceni și Calea Plevnei spre Giulești), la sud cu Sectorul 5 (de la Palatul Cotroceni spre Drumul Sării și Bulevardul Ghencea), iar în extremitatea sa vestică cu Județul Ilfov (fig 1.1 b)

Teritoriul administrativ al Sectoriului 6 are o suprafață de 390.000 ha conform Planului Cadastral emis de către O.C.P.I. București, mai 2011, iar aici se află altitudinea maximă a capitalei 94,63 m localizată pe Bulevardul Iuliu Maniu.

Orașul București și respectiv Sectorul 6 ca parte a acestuia, reprezintă un pol major de manifestare a fenomenelor de dezvoltare și creștere economico-socială, exercită o influență mare asupra teritoriului din proximitate, în care procesele de dispersie au început să se facă simțite la începutul anilor 2000. Urbanizarea, dezvoltarea și modernitatea se desfășoară intens în legătură cu expansunea în teritoriu de-a lungul căilor principale de transport rutier, deoarece capitala nu dispune de resurse de spațiu sau de mediu. .

Pentru stabilirea unor raporturi diferențiate mulți locuitori separă orașele în cartiere, reprezentate ca un spațiu bidimensional, și care se recunosc datorită caracterului lor general. .

Pe teritoriul Sectorului 6, sunt prezente 8 cartiere ale orașului București (fig.1.2) ce au un caracter istoric și se suprapun pe așezările rurale din trecut (Crângași, Drumul Taberei, Ghencea, Militari, Giulești, Grozăvești, și mai nou, cartierul Constantin Brâncuși).

Cel mai mare cartier din punct de vedere al suprafeței este cartierul Militari, amplasat în vestul Sectorului 6, cu o funcție dominant rezidențială.

Fig. 1.2 Delimitarea spațială a cartierelor Sectorului 6 în cadrul Municipiului București sursă: ortofotoplanul 2008, 1:5000

Caracteristici generale ale cadrului natural

Astăzi, cu greu se mai poate vorbi de peisaje pur naturale datorită gradului ridicat de antropizare, caracterizat printr-o agresivitate tot mai accentuată.

În structurarea peisajului geografic se individualizaează doi factori principali clima și relieful precum și factori derivați. (Drăguț, 2000)

Clima determină peisajul natural al suprafeței terestre, în condițiile în care relieful este slab pronunțat. (Popescu, 2010)

Sectorul 6 al Municipiului București se încadrează în zona climatului temperat continental cu nuanțe de excesivitate spre est . În arealul analizat se resimt influențele zonei de contact a maselor continentale estice cu cele vestice sau sudice. Verile au un caracter arid și continental, cu valori termice ridicate, insolație prelungită și umiditate redusă, pe când iernile sunt caracterizate de prezența maselor de aer rece est-continentale (Niță, 2011).

Cea mai mare pondere a suprafețelor construite, a bulevardelor largi și a străzilor înguste este localizată în partea estică a Sectorului 6, încadatră în zona centrală a orașului înregistreză valori ale temperaturii medii anulale de 11° C .

Zona veche industrială, din apropierea Gării de Nord, aparținând zonei mediană, este caracterizată printr-o poluare accentuată, cu o temperatură medie anuală mai mică de 11° C și un volum de precipitații de 600 mm/an. În comparație cu această zonă, zona rezidențială Drumul Taberei prezintă un grad scăzut al poluării, o temperatură medie anuală de 10,5° C și o cantitate a precipitațiilor de sub 550 – 600 mm/an.

Construcțiile joase (1 – 2 nivele) definesc zona periferică, alături de spațiile verzi și platforme industriale; valorile temperaturii medii anuale înregistrează valori mai ridicate, iar volumul de precipitații nu depășește 500 mm/an.

La contribuția modificărilor parametrilor climatici au contrubuit creșterea suprafețelor construite și apariția de suprafețe acvatice prin amenajarea de lacuri.

Relieful reprezintă o componentă esențială în realizarea unei investigații temeinice a peisajului. Acesta alături de de geologie și indicii morfometrici ce pot exprima fizionomia peisajului, determină nota de originalitate, diversitate, complexitate a unui sistem teritorial .

Ca și componentă a Municipiului București, Sectorul 6 se suprapune peste Câmpia Bucureștilor, subunitate a Câmpiei Vlăsiei din cadrul Câmpiei Române. Acest sector s-a dezvoltat într-o zonă de câmpuri netede, contrastul major fiind reprezentat de valea râului Dâmbovița care-l străbate în partea nord-estică. În cadrul microreliefului apar o serie de modificări importante create de diferitele tipuri de construcții, de amenajarea teritorilui la nivelul infrastructurii de transport și comunicații.

Peisajul a suferit o serie de modificări la nivelul reliefului prin procesul de antropizare terasări, nivelări, debleeri, rambleeri create de foraje și tuneluri în vederea creării condițiilor necesare zonelor funcționale.

Rețeaua hidrografică determină existența și caracteristicile vegetației, solurilor și activităților umane. Sursele de apă influențează concentrarea așezărilor umane și răspândirea tipurilor de vegetație. (Popescu, 2010)

Apa a reprezentat un element esențial în extinderea spațiilor cu diferite funcții din arealul analizat. . Valea Dâmboviței a oferit de-a lungul timpului un areal propice locuirii, prin condițiile de adăpost și prin prezența apei.

Arealul analizat, reprezentat de Sectorul 6, este străbătut de râul Dâmbovița și are pe teritoriul său administrativ Lacul Morii – bazinul de acumulare construit în scopul regularizării râului conducând la modificări funcționale ale zonei. De-a lungul timpului râul a ridicat diverse probleme din cauza fenomenelor hidrologice precum inundațiile sau înmlăștinire. Cursul râului a suferit numeroase modificări, îndiguiri, rectificări de maluri,desecări, fiind în prezent canalizat.

Teritoriul pe care este suprapus Sectorul 6, face parte din punct de vedere geologic, din Platforma Valahă, subunitate a Platformei Moesice. Acesta cuprinde în fundament formațiuni de vârstă precambriană cutată, peste care se găsesc dispuse formațiuni sedimentare de calcare, marne și gresii .

Solurile constituie premisa dezvoltării diferitelor tipuri de agrosisteme. Multe dintre peisajele agricole tradiționale (moștenite) sau actuale au avut ca factor de geneză fertilitatea solurilor, alături de factorul antropic (nivel de dezvoltare tehnologică, relații sociale etc) (Popescu, 2010).

Solurile brun-roșcate sunt specifice pădurilor din regiunea de câmpie, tot aici se adaugă cernoziomurile, argiloiluviale, levigate umede și cernoziomurile cambice gleizate. Acestea se caracterizează prin aciditate slabă și fertilitate ridicată pentru pădurile de câmpie. Cernoziomurile au un conținut ridicat de humus și sunt răspandite sub formă insulară. Materialul parental este alcatuit din loess și depozite loessoide .

Excesul de umiditate, rezultatul pânzei freatice aflate la mică adâncime și a perioadelor cu canități mari de precipitații în cadrul văii Dâmbovița, dau naștere lacoviștilor, dar provoacă și apariția crovurilor.

Fenomenele de degradare a calitătii terenurilor și solurilor sunt legate de acțiunea unor cauze naturale și mai ales antropice având în vedere că activitatea antropică deține cea mai mare pondere asupra calității solului. Printre activitățile antropice realizate la nivelul solului se numără decopertările și excavațiile .

Gradul ridicat de antropizare a avut un efect semnificativ în modificarea peisajului verde. Vegetația naturală inițială a fost transformată în spații destinate construcțiilor de locuințe și a căilor de comunicație, au fost introduse specii edafice cu caracter estetic.

Caracteristici generale demografice și socio-economice

Conform datelor statistice oferite de Direcția Regională de Statistică a Municipiului București, la 1 iulie 2009 populația totală stabilă din Sectorul 6 era de 371.861 locuitori, reprezentând circa 19% din totalul populației stabile din București.

Din punct de vedere a structurii populației pe grupe de vârstă, în Sectorul 6, ponderea populației se află între 14 și 54 ani.

Zonele cu cele mai mari valori ale populației tinere din Sectorul 6, se află în cartierul Regie datorită complexelor studențești Regie, Grozăvești și Leu, cu zona instituțională Politehnica precum nucleu. Aceasta situație este deosebită deoarece ponderea mare a populației tinere din aceste zone are caracter sezonier fiind prezentă doar pe perioada studiilor (octombrie-iulie).

Se remarcă o tendință de îmbătrânire demografică în perioada 2000-2012, în ceea ce privește populația tânără, valorile sunt negative, iar în ceea ce privește populația peste 45 ani valorile sunt pozitive.

Caracterul de sistem geografic deschis al populației Sectorului 6 în cadrul căruia schimbările de efectiv și de structură se datorează creșterii numărului populației ca urmare a nașterilor și imigrărilor, iar pe de altă parte diminunarea numerică datorată deceselor și emigrărilor. Modificarea stării acestui sistem are loc ca urmare a mișcării generale a populației, formată din mișcarea naturală și migratorie (Strategia de dezvoltare a Sectorului 6 București).

Natalitatea, dată de numărul nașterilor din cadrul unei poulații, conform Planului Urbanistic Zonal al Sectorului 6, deși a înregistrat valori pozitive în perioada analizată 2008-2010, rata natalității din ultimii ani este una ascendentă. Acest fenomen este influențat de o serie de elemente: structura pe grupe de vârstă și sexe, ponderea populației fertile, politicile demografice inițiate în diferite etape, nivelul de dezvoltare economică, standardele de viață, gradul de instruire al populației (Planul Urbanistic Zonal al Sectorului 6, elaborat de persoană fizică autorizată drd.ing. Tatiana Dimache, 2011).

Se constată o evoluție descendentă a numărului șomerilor în intervalul 2009-2008 conform Strategiei de dezvoltare a Sectorului 6, evoluție datorată în mare parte creșterii economice la nivelul întregului oraș prin apariția unor noi centre comerciale mari, însă cu anul 2012 odată cu recensiunea economică numărul șomerilor cunoaște o creștere semnificativă.

Economia întregii zone a Sectorului 6 al Municipiului București are un caracter complex, principalele ramuri cu pondere fiind: industria alimentară și a băuturilor, comerțul, industria energiei electrice și termice, gaze și apă, industria de prelucrare a lemnului, industria confecțiilor.

Conform Strategiei de dezvoltare a Sectorului 6, industria reprezintă 12,17% din totalul agenților economici identificați la nivelul Sectorului 6. Activitatea industrială înregistrază o scădere semnificativă, în raport cu creștere numărului de firme active cu precădere în domeniul comerțului și al serviciilor. De asemenea, cele mai multe unități înrămate în industria prelucrătoare sunt date de edituri, sau unități ce au ca activități caracteristice poligrafia sau reproducerea înregistrărilor pe suporți.

Infrastructura semnificativă este atrăgătoate pentru investitori, datorită rețelei de drumuri bine reprezentate, a rețelelor de utilități, a terenurilor. Este remarcată totuși lipsa infrastructurii în spațiile de dezvoltare economică (este de trebuință extinderea rețelei de drumuri, reabilitarea spațiilor verzi, scuarurilor, trotuarelor, parcărilor).

Sectorul întreprinderilor mici și mijlocii, din economia Sectorului, este foarte bine reprezentat, cuprinzând peste 60% din forța de muncă angajată. Poziția geografică avantajează dinamica investițiilor din Sectorul 6 care ocupă umul din primele locuri la nivel național.

Sectoarele industriale caracteristice Sectorului 6 și arealului din proximitate, sunt : industria alimentară și a băuturilor, industria textilă și a produselor textile, industria lemnului, industria construcțiilor metalice și a produselor din metal, prelucrarea cauciucului și a maselor plastice, dezvoltate în urma evoluției istorice a zonei. În evoluția industrală din ultimii ani a avul loc instaurarea privatizării și restructurării ce au echilibrat pierderile provocate de instabilitatea legislativă din intervalul de tranziție la economia de piață. Produsele esențiale care pot fi realizate de industria chimică sunt: materiale plastice, cauciuc artificial, oxigen și azot.

Identitatea domeniului economic tradițional al Sectorului 6 este dată de comerțul și sectorul terțiar, având o greutate specifică la formarea produsului intern brut la nivel local. De asemenea, în aceste domenii este antrenată o pondere esențială din forța de muncă locală.

Comerțul din Sectorul 6 cuprinde un număr important de unități comerciale, de alimentație publică și depozite, cea mai mare parte a agenților economici din Sectorul 6 desfășurându-și activitatea în acest domeniu. Cele mai importante unități comerciale de retail sunt: Carrefour Militari – Autostrada București-Pitești; Carrefour Orhideea – Splaiul Independenței, 210 – 210B; Bricostore – Autostrada București-Pitești; Metro București 2 (Militari) – Bd. Iuliu Maniu 500; Expo Construct Militari – Str. Valea Cascadelor 23; Billa – Filiala Drumul Taberei; Complexul Comercial Sir. De asemenea în cadrul Sectorului 6 există și piețe agroalimentare: Piața Gorjului; Piața Veteranilor; Piața Drumul Taberei; Piața Favorit; Piața Orizont; Piața Crângași; Piața Valea Ialomiței; Piața Giulești (Strategia de dezvoltare a Sectorului 6 București).

Caracteristicile definitorii ale peisajului urban

Peisajul urban trebuie privit și analizat prin prisma caracteristicilor sale structurale, funcționale și spațio-temporale .

Caracteristici structurale fac referire la forma de organizare sau ordonare în spațiu a elementelor și fenomenelor geografice (Drăguț, 2000). Structura peisajului urban este construită în mare parte pe criterii morfologice care vizează forma, tipul și textura țesutului urban, dar și elementele componente ale acestuia (naturale și în special antropice) (Ciocănea et al., 2011).

Caracteristicile funcționale constau în funcțiile realizate într-un teritoriu anume. Acestea permit clasarea peisajului în funcție de zonele funcționale dominante din spațiul analizat, putând să deosebim zone cu funcții diferite: rezidențială, comercială, administrativă și financiară, de transport, industrială, de recreere, etc (Ciocănea 2013).

Caracteristicile spațio-temporale ilustrează peisajele urbane bine organizate cu mențiunea să se țină cont de factorul timp, formă, poziție geografică și modelul expansiunii teritoriale, teoriile cu privire la acestea au apărut în perioada 1925-1945.

O caracteristică elementară este constituită de fenologia peisajului, utilizată cu precădere în evaluarea dinamicii estetice a peisajelor. Estetica peisajului reprezintă un element decisiv în ceea ce privește valorificarea peisajului în funcție de concordanța și ritmicitatea anotimpurilor , întărită cu valoarea identității culturale a acestuia.

Evoluția locuirii în Sectorul 6 al Municipiului București

Evoluția și structura municipiului București se răsfrânge și asupra Sectorului 6 încă de la sfarșitul secolului XVIII.

Conform Planului Urbanistic Zonal al Sectorului 6, „Podu de pe Pământ” reprezintă cea mai veche arteră de circulație de pe întreaga suprafață a arealului analizat, numită astăzi, Calea Plevnei. Dovada existenței acesteia este redată de Planul de la 1789, plan care demonstrează caracterul rural al arealului studiat.

Planul de la 1852 arată configurația traseelor elementare ce au constituit nucleul de dezvoltare al limitelor administrative pentru Sectorul 6 din prezent. Aceste trasee au prezentat suportul pe care s-au efectuat modernizările și extinderile ulterioare încheiate din punct de vedere al tramei stradale în secolul al-XX-lea. Aici mai este menționat faptul că în Planul de la 1846 suprafețele de teren sunt parcelate , cu forme neregularizate, care în cea mai mare parte sunt plantate cu vii sau livezi (Planul Urbanistic Zonal al Sectorului 6, elaborat de persoană fizică autorizată drd.ing. Tatiana Dimache, 2011).

În Planul de la 1899 suprafața parcelată își schimbă forma morfologică, dar și regimul de proprietate, într-o mare măsură. Proprietațile Mănăstirii Cotroceni, sunt trecute ori în proprietatea Comunei, ori în proprietatea Ministerului de Război conform Planului Urbanistic Zonal al Sectorului 6.

Pe planul de la 1911 față de planul de la 1899 nu apar străzi noi, apar doar modificări în ceea ce privește evoluția parcelarului. De exemplu pe actualul amplasament al Politehnicii, este reprezentată o lotizare foarte riguroasă, care abia pe planul de la 1935 vedem că erau destinate Școlii de Horticultură (Planul Urbanistic Zonal al Sectorului 6, elaborat de persoană fizică autorizată drd.ing. Tatiana Dimache, 2011).

Anul 1911 marchează apariția liniilor de tramvai existente în zilele noastre. În arealul studiat existau linii de cale ferată pe Calea Plevnei (începând de la Cazarma Malmaison), strada Basarabilor (actuala Orhideelor). Altă linie exista pe Splaiul Independenței începând de la fosta Uzina de Tramvaie Electrice (Planul Urbanistic Zonal al Sectorului 6, elaborat de persoană fizică autorizată drd.ing. Tatiana Dimache, 2011).

În 1935, pe planul din acele timpuri, este evidențiată parcelarea spațiilor de locuințe destinate militarilor angajați ai armatei, chiar dacă aceasta conform limitei desenate pe plan se situează în afara limitei municipiului București. Tot aici apare linia de tramvai cu stațiile aferente de la Splaiul Independeței pe Șosea Cotroceni de astăzi și în continuare pe Bulevardul Iuliu Maniu (la 1935 șoseaua Bolintin), zona Iuliu Maniu este redată , în acea vreme, ca fiind o zonă dezvoltată, în principal datorită activităților alăturate Armatei. Pe actuala Cale Crângași, pe acest plan era prezentă o linie de tramvai, absentă în prezent (Planul Urbanistic Zonal al Sectorului 6, elaborat de persoană fizică autorizată drd.ing. Tatiana Dimache, 2011).

La 1943, pe Planul Municipiului București, sunt evidențiate căile de transport din actualele cartiere Militari și Giulești, căi de transport prezente și astăzi. După 1945 Suprafața teritorială a Sectorului 6 suferă modificări majore prin amenjarea marilor ansambluri de locuințe colective, cu precădere în cartierul Drumul Taberei (Planul Urbanistic Zona al Sectorului 6).

Un plan semnificativ care arată dezvoltarea postbelică a Bucureștiului este Planul scara 1:10.000 de la 1985, întocmit de IGFCOT. Planul de la 1985 arată evoluția majoră a Bucureștiului, și implicit a Sectorului 6, prin: întreruperea traseului străzii Calea Crângași de Lacul Dâmbovița și apare o nouă cale de transport în cartierul Drumul Taberei amplastă pe fostele suprafeșe militare destinate armatei (Planul Urbanistic Zonal al Sectorului 6, elaborat de persoană fizică autorizată drd.ing. Tatiana Dimache, 2011).

Dezvoltarea arterelor de circulație se dezvoltă mai ales după anul 1990, în special în continuarea cartierului Drumul Taberei, dar și în cea a Cartierelor Militari și Giulești, prin prelungirea străzilor principale existente la acea vreme.

Construcții reprezentative în evoluția Sectorului 6 sunt, conform Planului Urbanistic Zonal al Sectorului 6, Conacul Golescu și Biserica Sf. Gheorghe (biserica Malmaison) realizate pe la mijlocul secolului XIX . Alte clădiri, de la sfârșitul secolului XIX , ce marchează această evoluție a arealului sunt – Uzinele Hidraulice de la Grozăvești, Fabrica de țigarete „Belvedere” ( Regia Monopolurilor Statului) și Spitalul Militar Regina Elisabeta (azi Spitalul Militar). O construcție reprezentativă de la sfârșit de secol XIX început de secol XX este Universitatea Politehnică. Din prima jumătate a secolului XX avem actualul sediu al Academiei Naționale de Educație Fizică și Sport, fostele grajduri regale și parcelarea pentru locuințe de care au beneficiat militarii din zona Cimitirul Ghencea – Drumul Sării (Planul Urbanistic Zonal al Sectorului 6, elaborat de persoană fizică autorizată drd.ing. Tatiana Dimache, 2011).

CAPITOLUL II

Tipuri de peisaje urbane în cadrul Sectorului 6 al Municipiului București

Peisajul -caracteristici generale

Noțiunea de peisaj a fost impusă mai întâi prin intermediul picturii la începutul secolului al XV-lea în perioada renascentistă italiană prin termenul peisaggio cu sensul de ceea ce se poate cuprinde cu vederea. Totuși începutul percepției conștiente a peisajului este considerat din punct de vedere iconografic reprezentat de ascensiunea către vârful Muntelui Ventoux a poetului Francesco Petrarca în anul 1336 (Ciocănea citat de Wascher 2005).

Termenul de peisaj a fost inserat în terminologia geografică românească, prin intermediul limbii franceze paysage, sinonim termenului german de landshaft care are azi semnificații mult mai intense. Noțiunea de peisaj a apărut în secolul al VI-lea cu sensul de întindere a unei țări și a fost definit ca un tip sistemic de mediu (sau o porțiune a învelișului geografic) care se deosebește de celelalte printr-o alcătuire specifică de elemente componente (relief, climă, sol, vegetație, faună, activități omenești.

Peisajul constituie un concept inter și transdisciplinar (geografie, ecologie, geologie, biologie, agronomie, silvicultură, arte plastice, arhitectură, urbanism, peisagistică, turism, istorie-antropologie, etnografie, etnologie, sociologie, matematică, informatică, geomatică, SIG) care pun în legătură domenii aparent diferite, dar care inserate în termenul generic de Peisaj – imaginea unui teritoriu, pot pot da naștere unei noi orientări de cercetare holistică (Tudora, 2009 citat de Stupariu, 2011).

Conceptul de peisaj și chiar însuși peisajul s-a format și a evoluat parcurgând mai multe etape (Dincă, 2005; Ciocănea, 2013):

1. Etapa în care peisajul nu era modificat (peisajul natural inițial);

2. Etapa cu primele modificări sociale asupra peisajului, determinate de apatiția tipurilor de agricultură;

3. Etapa apariției și dezvoltării primelor așezări umane și a apariției activităților antropice;

4. Etapa modernă cu dezvoltarea industriei și a celorlalte ramuri economice.

Peisajul urban, este considerat ca fiind o secvență a peisajului cultural, realizat prin activităti antropice. Acesta evoluează pe suportul unei infrastructuri naturale, urmând să fie transformat de actorii urbani care reprezintă suprastructuri sociale și politice (di Méo, 1991 citat de Ciocănea, 2013).

Vittorio Gregoti (1991) consideră că peisajul urban reprezintă cel mai important efort al civilizației umane de transformare radicală a cadrului natural, trecerea completă de la starea de „natural”, la starea de cultură, la construirea globală a unui peisaj (Huzui, 2012 citat de Stupariu, 2011).

Peisajul urban reprezintă un conglomerat de medii antropice și antropizate ce are rolul de a servi nevoilor omului și de a-i asigura confortul. Procesul presupune existența mai multor subtipuri complementare de peisaje care îl constituie pe cel urban. O analiză detaliată a peisajului urban și a componentelor sale presupune analiza fiecărei funcții pe care o are .

Peisajele pot fi clasificate în funcție de o serie de caracteristici (Dincă, 2005): după starea de stabilitate sau de echilibru (peisaje stabile, peisaje în echilibru relativ, peisaje instabile), după relațiile teritoriale dintre peisaje (peisaje bine individualizate, peisaje cu elemente de interferență, peisaje integrate în altele), după capacitatea de autoreglare (peisaje cu autoreglare normală, peisaje cu autoreglare precară, peisaje reglate artificial), după tipul de artificializare suferită (peisaje cu artificializări ale componentei hidrografice, peisaje cu artificializări topografice, peisaje cu artificializări edafice), după comportamentul sistemelor (peisaje în biostazie, peisaje în rhexistazie, peisaje în parastazie), după dinamica socială (peisaje cu dinamică socială ascendentă, peisaje cu dinamică socială staționară, peisaje cu dinamică socială descendentă).

Peisajul urban include toate componentele mediului biotic și abiotic și mai ales antropice ale spațiului urban. Acest tip de peisaj rezultă ca urmare a creației umane în timp istoric, economic și social, în funcție de resursele disponibile și nevoile umane dintr-un spațiu și cadrul temporal la un moment dat. .

În procesul transformării peisajului natural în peisaj urban prin acțiunile întreprinse de populația umană, au fost necesare realizarea acestora la nivelul componentelor mediului natural. Aceste acțiuni sunt clasificate în mai multe categori, iar în cadrul Sectorului 6 au fost remarcate următoarele artificializări:

Artificializări topografice necesare pentru realizarea optimă a condițiilor pentru construcții (spații industriale, rezidențiale, comerciale, infrastructura de transport și spații verzi) prin nivelări, terasări, tasări, rambleeri, debleeri, crearea de foraje și tuneluri, și alte acțiuni cu impact asupra reliefului .

Artificializări ale învelișului edafic ce cuprind totalitatea modificărilor apărute la nivelul solului. Printre acestea se numără: decopertările, stocarea și repunerea la suprafață a solului, excavări realizate în diferite perioade istorice, etc. .

Artificializări hidrologice ce includ lucrările realizate în cazul Dâmboviței pentru ameliorarea problemelor legate de creșterea debitului, infrastructura pentru alimentarea cu apă a populației și a unităților industriale (sfârșitul secolului al XIX-lea) .

Artificializarea climatului aduce modificări considerabile de temperatură și umiditate între centru și periferie, conduce la accentuarea insulei de căldură urbană, determină poluarea atmosferică, conducând la creșterea disconfortului urban. (Ciocănea, 2013)

Artificializarea învelișului biotic în cadrul Sectorului 6 face referire la modificările elementelor naturale în ceea ce privește flora și fauna. Toate aceste schimbări sunt cauzate de activitățile sociale și economice. Au fost întreprinse acțiuni de amenajare a spațiilor verzi în perimetrul zonelor funcționale sau parcuri urbane, introducerea aliniamentelor stradale și a scuarurilor, cu scopul de a îmbunătăți estetica peisajului urban și de creștere a calității vieții locuitorilor (Ciocănea, 2013).

În cadrul Sectorului 6 au fost identificate, în funcție de criteriile structurale și funcționale dominante, 4 categorii principale de peisaje urbane: peisajul rezidențial, peisajul comercial, peisajul industrial și peisajul de recreare.

Peisajul rezidențial

Spațiile rezidențiale reprezintă o componentă fundamentală a unei așezări umane stabile, fiind alcătuite din ansambluri de locuințe de diferite tipuri în care locuitorii unui oraș își desfășoară activitățile.

Peisajul urban rezidențial este acea categorie de peisaj urban în care omul își petrece cea mai mare parte din timp și în care își satisface una dintre nevoile primordiale, respectiv cea de adăpost. . În funcție de modelul de locuit acesta se subîmparte în două categorii: rezidențial colectiv (clădiri cu mai mult de 2 etaje) (fig2.2.1) și rezidențial individual (P, P+1, P+2) (fig2.2.2).

Spațiile rezidențiale (fig.2.2.3), ocupau în anul 2008, 36,29% din suprafața totală a Sectorului, spațiile rezidențiale colective ocupând 23,62%, iar cele individuale 12,67%, distribuite diferit la nivelul cartierelor.

Fig. 2.2.1 Model de locuit tip rezidențial colectiv, Fig. 2.2.2 Model de locuit tip rezidențial individual foto foto făcută de Datcu Florina, 2015 foto facută de Datcu Florina 2015

Fig. 2.2.3 Distribuția spațiilor rezidențiale în cadrul cartierelor Sectorului 6 din Municipiului București sursă: ortofotoplanul 2008, 1:5000

La nivelul Sectorului 6, peisajul rezidențial este bine evidențiat în 3 din cele 8 cartiere rezidențiale ale acestuia: Crângași (79,27%) Drumul Taberei (69,85%) și Militari (42,67%), predominând peisajele rezidențiale de tip colectiv, Crângași 78,10%, Drumul Taberei 62,11% și 25,24% în cartierul Militari.

Deși este un cartier mic ca suprafață, Crângași, situat pe malul estic al Dâmboviței și inclus în Sectorul 6 din anul 1974, ocupă cea mai mare pondere a peisajului rezidențial la nivel de cartier.

Acest cartier a fost puternic afectat de inudațiile periodice provocate de râul Dâmbovița, afectând mai multe spații rezidențiale la nivelul anilor 1960. Aceste probleme au fost soluționate prin amenajarea unul lac de acumulare cunoscut sub numele de Lacul Morii.

Drumul Taberei, a apărut ca și cartier la sfârșitul anilor 1950, când a început construcția primelor blocuri, dinspre Cotroceni spre Domnești. Denumirea cartierului Drumul Taberei este legată de trecutul acestor locuri, unde în timpul Revoluției de la 1821, Tudor Vladimirescu și-a stabilit tabara de panduri. Dispariția peisajului individual, initial rural este reflectată de prezența actuală a peisajului rezidențial colectiv, predominant fiind cel cu blocuri de P+3.

Conform datelor de la Primăria Sectorului 6, Cartierul Militari, se numără printre cele cu o pondere mare a spațiilor rezidențiale, este și cel mai mare ca suprafață 31,25% din suprafața totală a Sectorului. Caracterul rural al acestui cartier s-a menținut până în anul 1980, când fragmente din peisajul rezidențial de tip colectiv au fost înlocuite cu cel de tip colectiv de P+9, dar mai întâlnim pe alocuri câte un bloc cu patru etaje, cele mai multe dintre acestea aflându-se într-un stadiu avansat de degradare (fig 2.2.4), fiind foste cămine de nefamiliști, care au ajuns în custodia rromilor.

Fig.2.2.4 Peisaj cu funcție rezidențială aflat în stadiu avansat de degradare, Str. Valea Cascadelor, cartier Militari sursă: “Antiloc: Valea Cascadelor”, Postat de Gruia, 2008.

Cartierul Constantin Brâncuși este reprezentat exclusiv de spații rezidențiale colective, relativ noi, construte pe foste terenuri agricole și care se află într-o continuă expansiune.

Cartierul Giulești este format în majoritate din spații rezidențiale individuale, 10,77% din totalul de 12,42% din suprafața totală a acestuia, incluse în prima zonă a cartierului ce prezintă și în prezent un profund caracter rural, aici aflându-se localitatea din care a început dezvoltarea urbanisticã. De puțin timp, aici au început sã fie construite locuințe noi, unele pe suprafețele libere, altele pe locurile vechilor case sãrãcãcioase.

Peisajul industrial

Peisajul industrial, este specific peisajului urban, în cadrul acestei categorii se ține cont de poziția peisajului industrial în cadrul orașului sau față de acesta, gradul de concentrare teritorială, gradul de ocupare al terenului, continuitatea în spațiu, modul de percepție al peisajului industrial, baza de producție, funcția inițială a sitului, gradul de contaminare, impactul asupra stării mediului, capacitatea de a genera rezidențial .

Conform datelor din Memoriu de sinteză aferent P.U.G. București, începând cu anul 1990, sub impactul măsurilor de reformă economică și a procesului de privatizare, industria bucureșteană s-a aflat într-un proces continuu de restructurare spontană.

Platformele industriale din cadrul Municipiului București și implicit Sectorului 6, au întâmpinat dificultăți de-a lungul timpului în adaptarea la schimbare, astfel suprafața totală ce constituie peisajul industrial a fost modificată considerabil.

Peisajul industrial actual (fig. 2.3.1) este concentrat în principal în zonele periferice ale Sectorului 6, ocupând o suprafață extreme de redusă 0,05%. Reprezentative sunt: CET Vest Militari; CET Grozăvești; Platforma Industrială Grant Metal; Plevnei S.A; Munplast; Turbomecanica S.A, Apaca.

Fig. 2.3.1 Distribuția spațiilor industrale în cadrul cartierelor Sectorului 6 din Municipiului București sursă: ortofotoplanul 2008, 1:5000

Zonele industriale, sunt considerate surse de degradare complexe atât în stadiul de funcționare, cât și după încetarea acesteia, impunându-se în peisaj ca zone discontinue în cadrul zonei urbane.

Zonele industriale aflate în apropierea noilor spații rezidențiale dezvoltate au dat naștere unor disfuncționalități cum ar fi: poluarea fonică, cu pulberi în suspensie, mirosuri neplăcute, procent ridicat al suprafeței ocupate, insuficiența spațiilor verzi, toate acestea provocând disconfort la nivelul locuitorilor.

Zona Militari, în special prin prezența CET-ului, constituie o sursă de disconfort urban pentru rezidenții din cartierul omonim, , dar CET-ul Grozăvești (fig.2.3.2) are un impact mai mare asupra spațiilor rezidențiale și asupra spațiilor verzi aferente datorită distanței reduse dintre CET și acestea.

Fig.2.3.2 Distanța redusă dintre spatial industrial (CET Grozăvești) și spațiul verde (Gradina Botanică) foto facută de Datcu Florina 2015

Peisaje de recreere

Peisajele de recreere au rol important în activitățile de recreere și odihnă ale locuitorilor dezvoltând și menținând echilibrul fizic și psihic al omului, încetinind impactul activităților antropice aasupra mediului. (Tzoulas et al., 2007 citați de Cocănea).

Prin structură și funcțiile multiple pe care le îndeplinesc, spațiile verzi, conferă o anumită calitate mediului urban și implicit locuirii (reducerea poluării fonice, reducerea temperaturii, reducerea vitezei vântului și nu în ultimul rând funcție estetică, de agreement și recreere), definind prin accesibilitate și/sau atractivitate cartierele orașului, oferă în mijlocul acestuia insule de natură, spațiu de relaxare și plimbare.

Spațiile verzi ce pot constitui categoria de peisaj de recreere la nivelul Sectorului 6, (fig.2.4.1) ocupă o pondere de 9,8% din suprafața totală a spațiului analizat. Spațiile verzi cu o suprafață mai însemnată sunt reprezentate de parcurile urbane: Grădina Botanică (fig 2.4.2); Drumul Taberei; Crângași; Giulești; Insula Lacul Dâmbovița; Grozăvești; Cărămidari; Giulești-Cinema; Istru; Sf. Andrei; Podul Grand-Nicolae Filimon; Geniului Răzoare; Păcii.

Fig.2.4.1 Distribuția spațiilor verzi în cadrul cartierelor Sectorului 6 din Municipiului București sursă: ortofotoplanul 2008, 1:5000

De asemenea în cadrul categoriei de spații verzi sunt incluse și bazele sportive: Steaua, Giulești, Regiei- Stadionul Sportului Studențesc, ce alcătuiesc, împreună cu cele incluse în categoria peisajului de recreere, un procent de 11,88% în cadrul spațiului analizat.

Se remarcă deservirea echilibrată cu spații verzi publice în cadrul teritoriilor urbanizate anterior 1989 (cartierul Drumul Taberei, Cartierul Regiei, cartierul Crângasi), în timp ce zonele recent urbanizate nu sunt deservite de spații verzi publice.

Există și tipuri de spații verzi incluse în celelalte categorii de peisaj, fiind considerate secvențe ale acestuia, printre acestea se numără gradinile, spațiile verzi amenajate, scuaruri, aliniamente stradale.

Fig. 2.4.2 Peisaj de recreere (Gradina Botanică) foto facută de Datcu Florina 2015

Peisaje comerciale

Spațiile comerciale au avut o evoluție teritorială ascendentă în ultimii ani datorită dezvoltării economiei și nevoii de satisfacere a cerințelor populației.

La nivelul Sectorului 6 în alcătuirea peisajului comercial contribuie spațiile comerciale mari și piețele agroalimentare, dar și unități comerciale de dimensiuni mici, considerate secvențe de peisaj, în principal cu funcție rezidențială.

Spațiile comerciale reprezentative ocupă la nivelul Sectorului 11,89% din totalul suprafeței acestuia și sunt date de 6 mari centre comerciale și 8 piețe agroalimentare repartizate astfel: 2 piețe agroalimentare în cartierul Militari, 5 în cartierul Drumul Taberei și una în Cartierul Giulești. Peisajul comercial reprezentat de piețele agroalimentare indică o degradare a acestuia din punct de vedere al esteticii prin cromatica agresivă, panouri și afișe publicitare.

Cea mai dezvoltată suprafață comercială din cadrul Sectorului 6 este localizată în zona vestică a cartierului Militari, atrăgând trafic important ce traversează tot sectorul pe traseul bulevardului Iuliu Maniu.

În continuare peisajul comercial este reprezentat de centre comerciale după cum urmează:

Mall Cotroceni fiind în prezent și cel mai mare mall din România, construit în anul 2009, este situat în partea estică a zonei de studiu.

Mall Plaza Romania (fig.2.5.1) este situat la intersecția Bulevardului Timișoara cu Pasajul Lujerului, între cartierele rezidențiale Drumul Taberei și Militari, inaugurat în anul 2004.

Fig.2.5.1 Peisaj comercial, Mall Plaza România foto facută de Datcu Florina 2014

Complex Comercial Carrefour Orhideea și Bricostore – localizat în lungul Șoselei Orhideelor.

Hipermarket Cora Lujerului situat în carealul cartierului rezidențial Militari.

Ponderea arterelor comerciale est scăzută, observându-se o tendință de dezvoltarea marilor centre comerciale în zone deservite de transport de mare capaciate.

Spațiile comerciale punctuale de dimensiuni mai mici, fiind considerate secvențe din peisajul rezidențial, sunt reprezentate de magazinele de la parterul blocurilor (fig.2.5.2), restaurantele și terasele, baruri, pub-uri, fast-food-uri, săli de jocuri, benzinării, spălătorii auto, florării, chioșcuri de ziare identificate cu precădere în lungul marilor artere de circulație.

Fig.2.5.2 Spațiu comercial, secventă din peisajul rezidențial foto facută de Datcu Florina 2015

O categorie de peisaj comercial ce crează cele mai mari probleme de degradare este cel de tip neorganizat, acesta poate apărea punctual sau sezonier în zonele intens populate. Acestea îngreunază traficul pietonal, aduce un grad ridicat de insecuritate, și provoacă o scădere a esteticii peisajului.

Capitolul III

Evaluarea elementelor de peisaj

Analiza dinamicii peisajului urban

Peisajul reprezintă un indicator al schimbării modului de utilizare al terenurilor, al schimbării activităților întreprinse, putând fi analizat din mai multe puncte de vedere: spațio-temporal, structural (înlocuirea elementelor naturale cu elemente antropice) și functional (transformarea peisajului natural primind noi funcții și/sau reconversiile funcționale ale diferitor spații). Aceste schimbări se datorează evoluției sociale, cauzate de interesele economice și dorința de îmbunătățire continuă a calității vieții .

Această dinamică a peisajului are o expansiune haotcă a teritoriului, modificări la nivelul zonelor indistriale, dezvoltarea și modernizarea infrastructurilor (de transport, alimentare cu apă, canalizare, servicii de proximitate), generând un impact negativ asupra mediului și calității vieții.

Schimbarea modului de utilizare a terenului este considerată ca având cele mai importante impacturi asupra componentelor de mediu prin perturbările induse la nivelul acestora.

Modificările evidente în cadrul peisajului Sectorului 6, au avut loc preponderent după anul 2000, prin apariția de noi peisaje cu funcție rezidențială, în principal ansambluri rezidențiale la periferie, comercială, prin apariția unor spații comerciale mari, dezafectarea unor importante unități industriale sau reconversia acestora.

Dinamica spațio-temporală (fig. 3.1.1) se referă la evoluția în timp suprafeței teritoriului, felul în care extinderea orașului a ocupat teritoriul disponibil, evoluția tramei stradale, a țesutului urban și a fondului construit.

Pentru a evidenția dinamica peisajului urban al Sectorului 6, de-a lungul timpului, ce a produs o serie de modificări funcționale și structurale, am ales spre analiză perioada 1977-2008, cuprinzând două momente importante în conturarea peisajului: perioada comunistă și perioada postcomunistă, de tranziție spre economia capitalistă.

Prin vectorizare, au fost extrase la nivelul hărților o serie de elemente ale peisajului ce compun zonele funcționale urbane: spații rezidențiale (rezidențial individual, rezidențial colectiv), comerciale, industriale, spații verzi, spații neamenajate și infrastructura de transport (rețea rutieră, rețea ferovoară), suprafețe acvative.

Bazele cartografice utilizate pentru întocmirea hărților au fost reprezentate de Harta topografică (1977), cu scara 1:25.000 și ortofotoplanul din 2008, cu scara 1:5.000. Nivelul detaliilor elementelor reprezentate pe bazele cartografice cu scări de reprezentare diferită, strecoară erori în stabilirea modului de acoperire al terenurilor și a unor funcțiuni urbane, dar ne oferă avantajul surprinderii unor structuri spațiale efemere, care nu se mai regăsesc în peisajul urban actual .

Această analiză a dinamicii peisajului ne înfățișează transformările produse între cele două momente temporale (1977 și 2008), identificate cu precădere în partea de vest a teritoriului, cartierul Militari, în jurul platformei industriale și nord-vest (fig.3.1.2).

Transformările produse în zona vestică, se datorează activităților crescute pe suprafața terenurilor din aceste zone pentru dezvoltarea funcțiunilor de birouri sau comerciale și de agrement.

Schimbările majore realizate în inervalul cuprins între anii 1977-2008, au avut loc în sfera spațiilor de locuit și a teritoriului neamenajat (fig. 3.1.2). Suprafața ocupată de rezidențialul individual a scăzut cu 5,36%, suprafața ocupată în anul 1977 era de 767,34 ha, pe când în anul 2008 a ajuns la 548.68 ha.

Aceste schimbări sunt vizibile în arealul cartierului Militari unde după anii 1980, în perioada comunistă peisajul rezidențial a fost înlocuit cu cel colectiv de P+10, ca urmare a creșterii nevoii de locuit. Datorită amenajării Lacului Morii pentru combaterea inundațiilor a avut loc o schimbare radicală a peisajului, acesta devenind peisaj fluviatil, peisaj slab reprezentat în cadrul Sectorului 6.

Peisajul rezidențial tip colectiv a avut o traiectorie ascendentă, suprafața ocupată crescând cu 7,16% nu doar datorită înlocuirii celui individual ci și prin ansambluri noi de locuințe construite pe terenuri virane sau pe suprafața unor foste platforme industriale.

Fig.3.1.3 Dinamica spațiilor funcționale ale peisajului urban în cadrul Sectorului 6 al Municipiului București prelucrare după datele obținute în ArcGis în urma vectorizării

De asemena, spațiile comerciale au avut o creștere considerabilă de 3,95%, ca răspuns la creșterea economiei de piață și asigurarea nevoilor umane, ajungând ca în anul 2008 să reprezinte 4,90% din teritoriul Sectorului 6. Acestea se impun în peisaj, mai ales prin reconversia spațiilor industriale, după anul 2000. Sectorul industrial a înregistrat o scădere a suprafeței spațiilor industriale de 3,44%, din cauza fenomenelor de privatizare, destructurare, dezindustrializare și reconversie funcțională.

Dinamica spațiilor rezidențiale

Spațiile rezidențiale prin dinamica lor spațială și temporală reprezintă o sursă importantă de degradare deoarece evoluția acestora presupune o cerere din ce în ce mai mare a suprafețelor de teren, creând disfuncționalități de mediu.

Sectorul 6, la începutul perioadei postbelice, avea câteva zone de locuințe destinate în principal cadrelor militare: zona Răzoare sau parcelarea Grant cu locuințe destinate angajaților CFR.

În zona Cartierului Militari, ansamblurile de locuințe individuale aveau caracteristicile unor dezvoltări rurale.

Creșterea numărului populației, dar și creșterea nivelului de trai al acesteia au condus la expansiunea zonelor rezidențiale din cadrul Sectorului 6, atât în interiorul țesutului urban construit, cât și în afara lui prin extinderea spațiului construit la periferia cartierelor, pe terenurile lipsite de construcții. Acest fenomen de extindere poate duce la fragmentarea și degradarea peisajelor urbane creând dezechilibre între spațiile rezidențiale și spațiile cu diferite funcții, la apariția unor mutații în cadrul ecosistemului urban prin creșterea necesității de transport.

Diversitatea formelor de locuire s-a accentuat după 1990 în ceea ce privește modul de locuire. În teritoriul sectorului 6 s-au dezvoltat atât ansambluri de locuințe colective noi, precum și locuințe individuale. Majoritatea construcțiilor colective noi au fost dezvoltate în areale destructurate (zona periferică a bulevardului Iuliu Maniu și Prelungirea Ghencea), dar și prin reconversia unor unități industriale.

Dezvoltarea spațiilor rezidențiale la periferia Sectorului 6 au condus la extinderea exagerată pe verticală, favorizând scăderea accesului la infrastructurile de bază, accentuarea problemelor de circulație (aglomerarea arterelor Prelungirea Ghencea, Bulevardul Iuliu Maniu), creșterea problemelor de mediu .

În cazul noului Cartier Constantin Brâncuși situat în partea de vest Sectorului 6, peisajul rezidențial a luat locul celui agricol. Acesta prezintă un număr scăzut de spații verzi și instituționale. Transferul către celelalte cartiere se face prin Strada Valea Oltului, făcând față cu greu fluxului de autovehicule, iar poluarea cu pulberi în suspensie provenită de la acestea a crescut considerabil odată cu expansiunea cartierului.

Zona Orhideelor a întalnit modificări de conversie a peisajului, unde pe fostele zone de activități ale platformei Plevnei-Orhideelor, s-a dezvoltat, pe lângă funcții comerciale, ansamblul de locuințe colective Orhideea Gardens.

Există și zone care nu au avut parte de o dinamică a suprafețelor rezidențiale în intervalul analizat, zone identificate în partea de nord-vest a arealului studiat, cu precădere în cartierul Giulești, caracterizat încă printr-un peisaj cu influențe rurale.

Spațiile rezidențiale reprezintă o sursă majoră de degradare a mediului prin cantitățile mari de deșeuri menajere emise ce provoacă mari probleme la nivelul acestuia:

afectarea biodiversității prin degradarea vegetației din proximitatea rezidențialului;

creșterea aportului de gaze cu efect de seră la nivelul atmosferei, consecință a creșterii nivelului de trai;

afectarea calității aerului: folosirea combustibililor solizi, lichizi, gazoși ca sursă de energie;

gestionarea iresponsabilă de substanțe și produse periculoase (DEEE, pesticide, produse de curățare) .

eutrofizarea apelor;

deșeuri rezultate fie din depozitarea necontrolată fie din lipsa unui sistem eficient de colectare reprezintă o sursă importantă de poluare a solului.

Prin analiza peisajului putem aprecia faptul că spațiile rezidențiale nou construite nu respectă normele de urbanism și se dezvoltă haotic, determinând nepotriviri din punct de vedere estetic. Se creează un mozaic deranjant în cadrul spațiilor rezidențiale prin folosirea materialelor de construcții nepotrivite, a unor forme ce contrastează cu cele tradiționale ale clădirilor sau a unor culori contrastante .

Dezafectarea și reconversia peisajului industrial

O mare parte din suprafețele platformelor industriale ale Sectorului 6 au fost dezafectate si redistribuite spațiilor comerciale, rezidențiale producând modificări esențiale în starea mediului și a peisajului industrial.

Cea mai des întalnită reconversie a industrialului din Sectorul 6 este cea în comercial, datorită populației deschisă la acest gen de investiție și pentru că reprezintă o modalitate de a reduce spațiile industriale abandonate sau generatoare de poluanți.

Deși se apreciază reducerea poluării surselor industrializare după destructurarea sau reconversia acestora, apar noi surse de poluare și probleme de mediu cauzate de transformarea acestora în comercial sau rezidențial, cum ar fi: probleme legate de trafic, depozitarea necontrolată a deșeurilor, creșterea surselor de poluare difuză.

Unitățile industriale reconvertite ocupă o suprafață de 68,1 ha (reprezentând 1,7 % din suprafața actuală a sectorului) și a început să se individualizeze începând cu 2005, un an favorabil proiectelor imobiliare, în special comerciale și rezidențiale. Amintim: Grantmetal – Galactic Indoor Climbing Gym, APACA – Cotroceni Business Center, Fabrica de Țigarete Belvedere – Bricostore Orhideea, Semănătoarea – Sema Park, IDM Club, UMEB – AFI Cotroceni Mall, Fabrica de lapte Miorița – Cora Lujerului și viitorul complex rezidențial Primăvara Lujerului etc. (Mirea, 2012).

Unitățile industriale care închiriază spațiile pentru depozitare sau comercializare ocupă o suprafață de 154,6 ha, 4% din suprafața arealului analizat .

Modernizarea și extinderea rețelelor de transport

Necesitatea dezvoltării capacității de circulație și transport a municipiului București a condus la densificarea rețelei de comunicații, necesare unui transport urban optim conducând la acoperirea unui grad din ce în ce mai ridicat al solului. Apariția unor noi spații de parcare, stații de transfer, puncte de legătură conduc la fragmentarea habitatului urban, pierderi de spații verzi, crearea disconfortului populației pri zgomot, vibrații, noxe.

În cadrul Sectorului 6 pentru modernizarea rețelelor de transport s-au efectuat acțiuni prin extinderea rețelei de metrou pe tronsonul Drumul Taberei –Universitate, realizarea de parcări subterane și supraterane.

Cu un impact asupra mediului și populației în analiza peisajului urban se remarcă extinderea rețelei de metrou pe tronsonul Drumul Taberei – Universitate aflată în plină desfășurare (fig.3.1.3.1), aceasta a adus modificări la nivelul peisajului urban, spațiie verzi au fost înlocuite cu ciment și garduri, circulația innițială a fost deviată, iar noxele de praf și zgomotul aduc un plus în disconfortul locuitorilor din proximitate.

Dezvoltarea marilor spații comerciale

Spațiile comerciale pot constitui surse de degradare a factorilor de mediu prin caracteristicile pe care pe prezintă: dimensiune, specificul produselor și serviciilor comercialuzate, caracter. (Pătroescu et al, 2008; Pătroescu et al., 2012 citați de Ciocănea, 2012).

Începând cu anii 1990 numărul spațiilor comerciale a început să crească mai întai prin apariția supermarcketurilor, mult mai atractive decât chioșcurile, deoarece acestea prezentau o gama mult mai largă de produse, continuând până în anul 2000 datorită interesului și cererii populației pentru acest tip de spații. (Ciocănea, 2013)

În anul 2009 s-a deschis cel mai mare mall din România – Afi Palace Cotroceni, situat în partea centrală de vest a orașului, la intersecția celor mai mari cartiere, Militari și Drumul Taberei. Proiectul a fost construit în locul fostei fabrici, Uzina de Mașini Electrice, din București, care a fost parțial demolată.

Proiectul dezvoltat pe o parte din terenul fostei fabrici Tricodava este format dintr-un hipermarket Auchan, o galerie comercială și noul sediu de birouri.

Sectorul 6 beneficiază de cele mai multe Mega Image, Profi, LIDL, de pe suprafața Municipiului București. Dezvoltarea acestora a fost posibilă datorită densității mare a populației în comparație cu celelalte sectoare.

În anul 2011, Sectorul 6 deținea 3 din cele 5 LIDL-uri existente în municipiul București. Astăzi acesta deține un număr de 10 complexe comerciale LIDL, ocupând locul întai în ceea ce privește numărul acestora la nivelul Municipiului București.

Complexele comerciale de dimensiuni mari conduc la apariția unei aglomerații reprezentative a traficului (fig.3.1.4.1), la creșterea cantităților de deșeuri, dezechilibre între suprafețele construite și spațiile verzi, surse de zgomot și poluare luminoasă. În același timp aduc și beneficii în peisajul urban prin revitalizarea unor zone urbane degradate, cele mai multe dezvoltându-se pe foste spații industriale dezafectate. (Ciocănea, 2013)

Fig.3.1.4.1 Peisaj comercial sursă de aglomerare a traficului sursă: http://www.bogart.ro

Indicatori ai presiunii umane: Densitatea populației; Presiunea umană

Densitatea populației este cunoscută și ca densitatea generală sau aritmetică și se exprimă ca fiind raportul dintre numărul de locuitori (N) și suprafața arealului (S) studiat: D = N/ S (loc./km2) .

Conform aprecierilor generale ale lui (Terbici, 1979 citit de Pătru-Stupariu, 2011), se apreciază fapul că în arealul studiat are loc o activitate la limita echilibrului cu mediul deoarece densitatea populației are o valoare inferioară valorii de 1 loc./km2 și anume: 0,95 loc./km2.

Intensitatea impactului activităților antropice asupra mediului este exprimată și apreciată printr-un set de indicatori reprezentați de modul de utilizare și ocupare a terenurilor prin presiunea umană. .

Formula aplicată de F.A.O. este:

Pclasă= Sclasă(ha)/N( loc.);

Unde:

Pclasă= presiunea umană printr-o anumită clasă de utilizare și ocupare a terenurilor;

Sclasă = suprafața ocupată de clasa selectată;

N = numărul de locuitori.

Aplicând această formula în cazul arealului studiat, clasele de utilizare a terenurilor sunt: comercial, institutional, industrial, neamenajat, rezidențial colectiv, rezidențial individual, rezidențial colectiv, spații verzi, transport. Astfel pentru anul 2008, cu un număr al populației de 371861, am obținut valorile din tab.4.1.

Categoria cu cele mai puține hectare ce revin unui locuitor este cea a transporturilor, urmată de spațiile verzi, ceea ce înseamnă că în aceste categorii au loc cele mai mari presiuni ale modului de ocupare a terenului, ceea ce reflectă necesarul de extindere a suprafețelor de transport și spații verzi la nivelul arealului.

Acest indicator nu trebuie confundat cu presiunea pe care o exercită un număr de locuitori asupra unei clase de utilizare și ocupare a terenurilor.

Tab.1.1 Presiunea umană prin modul de utilizare și ocupare a terenurilor

Capitolul IV

Percepția locuitorilor Sectorului 6 asupra peisajului ca indicator în antropizarea și degradarea mediului

În urma unui tratament statistic al datelor din chestionar, se poate evalua ulterior percepția locuitorilor și, implicit, modul cum se structurează, preferințele acestora în raport cu aspectul cartierului respectiv.

Scopul întocmirii chestionarului este de a surprinde percepția localnicilor Sectorului 6, a peisajului ca indicator al antropizării și degradării mediului, a problemelor actuale cu care se confruntă și perspectiva acestora asupra măsurilor pe care trebuie să le ia pentru a îmbunătății calitatea locuirii, a peisajului și implicit a mediului.

Chestionarul de evaluare a percepției locuitorilor Sectorului 6 asupra peisajului urban, a fost elaborat, aplicat și analizat în perioada august 2014 – aprilie 2015. Chestionarele au fost aplicate în teren, dar și online cu ajutorul aplicației Google Docs, eșantionul fiind alcătuit din 175 persoane, locuitori ai Sectorului 6.

Chestionarul utilizat este unul de opinie, anonim, compus din 11 întrebări care vizează date de identificare a respondenților, înțelegerea, aprecierea și atitudinea privind peisajul urban actual și viitor. Au fost chestionat un număr de 63 de bărbați și 112 femei, cu vârste cuprinse între 20-70 de ani. grupa de vârstă cu cele mai multe personae chestionate a rezultat a fi cea cuprinsă între 20-45 de ani (75%), cu un nivel ridicat de studii universitare și postuniversitare (89%).

Primele întrebări ale chestionarului sunt menite să obțină informații cu privire la sexul, vârsta și gradul de studii al persoanelor chestionate.

Cea de-a patra întrebare a chestionarului – Credeți că peisajul urban are o calitate bună?, surprinde concepția locuitorilor asupra calității peisajului urban analizat. Majoritatea celor chestionați au o perceptivă proastă asupra calității peisajului urban negând faptul că acesta are o calitate bună, 95% dintre aceștia sunt de această părere.

Ca un argument al întrebării anterioare, cea de-a doua Dacă răspunsul este negativ, care din următoarele elemente credeți că au cel mai puteric impact asupra calității peisajului și mediului? are rolul de a detalia și argumenta percepția negativă a respondenților asupra calității reduse a peisajului urban prin alegerea uneia din următoarele cauze:

Depozitarea necontrolată a deșeurilor;

Afișajul stradal și panourile de mari dimensiuni;

Lipsa omogenității arhitecturale;

Piețele agroalimentare;

Altele.

Majoritatea locuitorilor chestionați afirmă că principalul element cu cel mai puternic impact asupra calității peisajului și mediului urban este depozitarea necontrolată a deșeurilor (49,1%), 19% dintre respondent consideră că piețele agroalimentare sun elementul ce are cel mai puternic impact, urmat de un procent de 14.9% ce sunt de părere că principalul element este dat de lipsa omogenității arhitecturale, doar 14,3% au optat pentru afișajul stradal și panourile de mari dimensiuni, iar restul de 2,3% sunt de altă părere.

Fig.4.1 Percepția respondenților asupra elementelor cu cel mai puternic impact al calității peisajului urban

Deși Sectorul 6 ocupă penultimul loc între sectoarele bucureștene la suprafața de spațiu verde pe cap de locuitor, am vrut să aflu părerea locuitorilor cu privire la acest aspect, dacă Lipsa spațiilor verzi reprezintă un element de degradare a calității mediului? Răspunsurile au fost predominant afirmative, 87,4% sunt de părere că lipsa spațiilor verzi reprezintă într-adevăr un element de degradare, iar 12, 6% nu sunt de acestă părere.

Întrebarea 7 – evidențiază cele mai mari probleme pe care le ridică dezvoltarea infrastructurii de transport la nivelul Sectorului 6: Credeți că șantierele noii magistrale de metrou din cartierul Drumul Taberei afectează integritatea peisajului și calitatea mediului?, Aceștia au răspuns afirmativ, iar pentru consolidarea acestui fapt a fost adresată întrebarea: Dacă răspunsul este afirmativ, care credeți că sunt cele mai mari probleme pe care le ridică aceste șantiere deschise? Am avut urmăroarele alternative de răspuns:

Degradarea spațiilor verzi;

Afectarea calității aerului prin afluxul de pulberi în suspensie/praf;

Introducerea unor elemente de insecuritate (ex:modificarea trotuarelor și străzilor);

Afectarea integrității fundațiilor construcțiilor din proximitate;

Altele.

Respondenții sunt conștienți că noile șantiere ridică probleme de mediu, cei mai mulți au optat pentru afectarea calității aerului prin afluxul de pulberi în suspensie/praf ca fiind principala problemă ridicată de aceste șantiere (32,6%), 24,6% au optat pentru degradarea spațiilor verzi, un procentaj apropiat cest răspuns l-a primit afectarea integrității fundațiilor construcțiilor din proximitate (20,6%), 16% introducerea unor elemente de insecuritate (ex:modificarea trotuarelor și străzilor) și 6,3% au altă părere cu privire la principala problemă.

Fig.4.2 Percepția respondenților la întrebarea: Credeți că șantierele noii magistrale de metrou din cartierul Drumul Taberei afectează integritatea peisajului și calitatea mediului?

La întrebarea: Ce cartier din cadrul Sectorului 6 considerați a fi cel mai degradat?

Locuitorii Sectorului 6 chestionați sunt de părere că cel mai degradat cartier al arealului în care locuiesc este cartierul Giulești (29,7%), urmat de Militari (27,4%). Cartierele Cotroceni (1,1%) și Brâncuși (2,3%), sunt apreciate ca fiind cartierele cel mai puțin degradate din Sectorul 6.

Fig.4.4 Percepția respondenților cu privire la cel mai degradat cartier din Sectorul 6

Ce tipuri de spații urbane considerați optime pentru construire în spațiile neamenajate? are rolul de a surprinde opinia respondenților cu privire la valorificarea terenurilor virane din cadrul Sectorului 6. Răspunsurile arată o deschidere foarte mare a celor chestionați cu privire la spațiile verzi (55,4%), urmate de spațiile rezidențiale (29,1%), spațiile comerciale (9,7%), iar pe ultimul loc se află spațiile industrale (5,7%).

Fig.4.5 Percepția persoanelor chestionate cu privire la tipul de spații urbane optime pentru construire în spațiile neamenajate

Care credeți că ar fi soluțiile viabile pentru ameliorarea calității peisajului în Sectorul 6?

Are rolul de a afla dacă populația chestionată este dornică să participle la acțiunile de îmbunătățire a calității peisajului sau ca aceasta să fie soluționată de către factorii decizionali. 66,3% sunt de acord cu implicarea populației în programe de voluntariat care să vizeze acțiuni de remediere a surselor de degradare a peisajului, 29,7% sunt de părere că în măsurile de remediere nu este necesară implicarea populației, iar 1,1% dintre cei chestionati sunt de altă părere.

Fig.4.5 Percepția respondenților cu privire la soluțiile viabile pentru ameliorarea calității peisalului în Sectorul 6

Pentru o imagine de ansamblu a viziunii locuitorilor asupra peisajului arealului analizat a fost pusă întrebarea: În ansamblu, peisajul Sectorului 6 este:

satisfăcător

mediu satisfăcător

nesatisfăcător

Majoritatea populației (67%) consideră că peisajul Sectorului 6 este mediu satisfăcător, 22% sunt de părere că acesta este nesatisfăcător și, doar 11% au o parere bună asupra aspectului peisajului din arealul studiat.

Fig.4.6 Percepția respondenților cu privire la calitatea peisajului urban din Sectorul 6

CONCLUZII

Prin analiza privind peisajul ca indicator în antropizarea și degradarea mediului din cadrul Sectorului 6 al municipiului București a fost posibilă datorită multitudinii de artificializări aduse mediului de-a lungul timpului. Atingerea obiectivelor au oferit în ansamblu informații despre tipurile de peisaje ce indică prin funcția lor fenomenul de antropizare și degradare.

Aceste acțiuni s-au putut dezvolta de-a lunful timpului datorită caracteristicilor naturale ale peisajului, și anume: caracteristici climatice favorabile, lipsa restictivităților în ceea ce privește mofologia reliefului, hidrografia ce a permis dezvoltarea așezărilor umane și caracteristicile biotoce.

Evoluția și dinamica teritorială este strâns legată de evoluția și dinamica orașului București, de nevoia de spațiu și locuire, de creșterea numărului populației, dar în special de creșterea calității vieții, conducând la diminuarea suprafețelor oxigenante, necesate pentru sanătatea locuitorilor.

Un rol important în dezvoltarea acestui areal l-au avut acțiunile militare și dezvoltarea industrială care au necesitat dezvoltarea spațiilor de locuit, spațiilor comerciale și tuturor funcțiilor necesare locuirii.

Analiza dinamicii peisajului urban a Sectorului 6 a putut oferi informații despre modificările majore din cadrul acestuia, modificări ce au avut consecințe importante asupra mediului.

Calitatea mediului variază în funcție de activitățile ce se desfășoară la nivel teritorial. Astfel am putut aprecia zonele din apropierea platformelor industriale, zonele cu o dezvoltare accentuată a spațiilor comerciale și zonele lipsite de spații verzi, ca fiind cele mai vulnerabile din punct de vedere al expunerii la poluanți.

Dinamica spațiilor rezidențiale a putut evidenția faptul că acestea prin dezoltarea haotică și utilizarea unor material de construcție necorespunzătoare, contribuie semnificativ la degradarea estetică a peisajului și la determinarea scăderii spațiilor verzi în concordanță cu suprafața construită.

Dezafectarea și destructurarea peisajului industrial a avut pe de-o parte efecte positive prin reducerea cantităților de poluați emiși și pe de altă parte apariția altor surse de poluare: spații comerciale mari generatoare de trafic și aglomerare, spații rezidențiale ori suprafețe abandonate crescând insecuritatea populației.

Rezultatele obținute în urma realizării chestionarelor au putut întări faptul că peisajul prin elementele sale ne indică gradul de antropizare și degradarea adusă mediului.

Calcularea indicatorilor de presiune umană ce fac referire la densitatea populației și presiunea umană prin modul de ocupare și utilizare a terenurilor întărește ideea faptului că populația este responsabilă de modificările majore aduse la nivelul peisajului.