Dinamica Serviciilor In Romania

Economie

Dinamica Serviciilor In Romania

Byadmin ianuarie 1, 2024

LUCRARE DE LICENȚĂ

DINAMICA SERVICIILOR ÎN ROMÂNIA

Cuprins

INTRODUCERE

Capitolul I – SERVICIILE

1.1.Servicii – Concept

1.2.Caractericile serviciilor

1.3 Tipologia serviciilor

1.4. Clasificarea lui Ph. Kotler

1.5. Cererea pentru servicii. Factorii care influențează cererea pentru servicii

1.6. Oferta de servicii și ipostazele calității pentru serviciile existente pe piață

Capitolul II IMPORTANȚA SERVICIILOR ÎN ECONOMIA NAȚIONALĂ

2.1.Rolul serviciilor în dezvoltarea economico socială

2.2. Interependența între servicii și mediul înconjurător

2.3. Contribuția serviciilor la creșterea economică

2.4. Sctorul serviciilor, dimensiuni și interdependențe.Indicatori care exprimă mărimea și ponderea resurselor

2.5. Evoluția și geneza fenomenului turistic în România

2.6. Importanța actuală a turismului în economia națională

2.6.1. Rolul și locul activităților turistice în economia de piață românească

Capitolul III – DINAMICA SERVICIILOR ÎN ROMÂNIA

STUDIU DE CAZ – DINAMICA SERVICIILOR ÎN TURISMUL BALNEAR

3.1 Stațiuni balneoclimatice românesti, istorie și persepective

3.1.1.Caracteristicile turismului balnear

3.1.2. Amenajarea turistică a stațiunilor balneare

3.1.2.1.Criterii de clasificare a stațiunilor balneoclimatice și climaterice din România

3.2. Infrastructura specifică turismului

3.2.1. Structuri turistice cu funcțiuni de cazare

3.2.2. Structuri turistice cu funcțiuni de alimentație

3.2.3. Structuri turistice cu funcțiuni de tratament

3.2.4. structure turistice cu funcțiuni de agrement

3.2.4.1. Analiza swot a turismului balnear

3.3. Circulația turistică

3.3.1. Evoluția numărului de turiști

3.3.1.1.Structura sosirilor de turiști

3.3.1.2. Structura numărului de înnoptări

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

INTRODUCERE

Tema prezentată în lucrarea ce urmează, se numește “Dinamica serviciilor în România”.

Capitolul I cuprinde informații generale cu privire la serviciile din România.

Serviciile reprezintă corespondentele unor nevoi cel puțin la fel de numeroase ca nevoile de bunuri materiale, dar cu un caracter mai complex și mai eterogen. Acestea sunt incluse în cadrul economiei naționale, ca parte component a sectorului tartar.

Caracteristicile serviciilor sunt: imaterialitatea; intangibilitatea; simultaneitatea producției și consumului serviciilor; inseparabilitatea serviciilor de persoana prestatorului precum și a utilizatorului; eterogenitatea serviciilor, prețul serviciilor.

Cererea pentru servicii reprezintă partea solvabilă a nevoi sociale reale de servicii care se manifestă pe piață.

În capitolul II, am abordat tema “Importanța serviciilor în economia națională”.

Rolul serviciilor în dezvoltarea economico-socială se referă la contribuția lor la creșterea economică și la creșterea calității vieții.

Importanța activităților de servicii pentru o lungă perioadă de timp nu a fost recunoscută, serviciile fiind neglijate de economiști și încadrate odată pentru totdeauna,în sfera neproductivă.

O experiență a țărilor dezvoltate ne arată că sectorul serviciilor este uzual, la fel de mult o premisă și un rezultat al dezvoltării economice.În acest sens, experiența unui sistem bancar eficient, a unui sector corespunzător dezvoltat de transporturi, de telecomunicații, de servicii de asigurare și a unei administrații publice eficiente sunt necesare pentru alcătuirea unui proces de creștere economică internă și pentru participarea la comerțul internațional.

În România creșterea volumului serviciilor pentru populație prestate cu plată sau din fondurile sociale de consum răspunde unei dinamici obiective a noilor cerințe privind procesul de reproducție a forței de muncă. Sfera serviciilor trebuie să se adapteze flexibil evoluției care are loc în domeniul consumului în corespodență cu diferențierea necesităților în diferite etape de dezvoltare a societății.ește nevoia de servicii care fac orice bun industrial sau de consum utilizabil.

La nivel macroeconomic dimensiunile sectorului terțiar sunt evaluate de o serie de indicatori care exprimă mărimea și ponderea resurselor folosite în acest sector ,iar pe de altă parte volumul și contribuția efectelor produse de servicii la progresul social general cât și economic.

Sistemul interdependențelor serviciilor în economie și societate, cuprinzând serviciile destinate fie consumului intermediar cât și celui final, are două directii principale. Prima este reprezentată de impactul cu procesul de producție propriu zis , iar pe cea de a doua o reprezintă impactul asupra omului cu nevoile sale

Încă de la începu putem afirma că turismul s-a derulat o dată cu evoluția civilizației umane, dar putem spune totodată că este specific civilizației înnăscute din revoluția industrială.

Geneza și evoluția fenomenului turistic cunoaște în timp, trei mari epoci sau etape distincte:

Etapa turismului incipient;

Etapa unui fals turism sau Pseudo-turistică;

Etapa turistică de anvergură sau Turismul modern și contemporan.

Caracterizat printr-o prezență din ce în ce mai activă în viața socială și economică, dar și cu o participare deosebită la progresul general, turismul se manifestă ca o componentă distinctă a economiei naționale.

Capitolul III, prezintă un studiu de caz, studiu ce are ca temă, Dinamica serviciilor în tusimul balnear”.

Turismul balneoclimatic și medicina balneară capătă pe zi ce trece noi valențe, paralel cu dezvoltarea social economică a țării noastre și cu creșterea și modernizarea structurilor de primire pentru cazare, alimentație publica, tratament și agrement din stațiune.

România dispune de un fond bogat și variat de factori naturali , teraputici (apă termală, apă și nămolurile unor lacuri), răspândite pe întreaga suprafață a țării.

După cel de-al doilea război mondial, baza materială a stațiunilor de tratament,a cunoscut o dezvoltare și modernizare fără precedent.

Este perioada când s-au construit unități de tip hoteliere și sanatorial cu aproape 30 000 locuri de confort superior.

Principalele stațiuni care dispun în prezent de condiții moderne, de cazare, masă și tratament, sunt : Băile Felix, Călimănești Căciulata, Vatra Dornei, Băile Tușnad, Covasna.

Dezvoltarea stațiunilor balneare, a apărut în condițiile solicitărilor crescânde de cură cu factori terapeutici naturali și a îmbogățirii și înnoirii conținutului din medicina balneară modernă.

Populația din societatea modernă, supusă unui ritm de viață mai alert decât generațiile precedente, este solicitată în activități tot mai complexe în condițiile îndustrializării și urbanizării.

În țara noastră se înregistrează o creștere a duratei de viața, ceea ce presupune și o solicitare crescândă, a organismului, în special în mediul urban, fapt ce conduce la apariția unor noi aspecte ale morbidității populației, prin cresterea ponderii bolnavilor cu caracter de uzură (afecțiuni ale aparatului respirator, afecțiuni cardio-vasculare).

Alături de acestea, au crescut în importanță, bolile de nutriție , afecțiunile determinate de ritmul biologic alert, precum și afecțiunile și stările determinate de reducerea capacității de efort datorită reducerii volumului de mișcare.

În prezent în România în politica de ocrotire a sănătății populației se pune accent tot mai mare pe medicina omului sănătos pentru menținerea stării fizice și psihice ca una din condițiile de bază ale nivelului de civilizație.

Acest lucru subliniază importanța medicinei preventive pentru preîntampinarea apariției bolilor cronice de uzură.

În perspectivă se impune o atentă examinare și cercetare a decalajelor și neconcordanțelor produse în timp între potențialul substanțelor minerale balneare și stațiile construite.

România deține o treime din potențialul balnear al Europei.

Modalitățile de proiectare și construcție destinate turismului balnear, sunt concepute ca centre de sănătate. Aceste centre de sănătate presupun o multitudine de servicii: cazare în hoteluri, vile de 3,4 și5 stele; zona de servire a mesei cu unități de alimentație publică, diverse restaurante, baruri ,cofetării, meniurile fiind stabilite în funcție de cerințele fiecărei afecțiuni.

Ca și carateristici constructive, spațiile comune(culoare,săli), sunt mai largi astfel încât să permit accesul persoanelor cu dezabilități. Alte carateristici constructive și echipamente sunt: lifturi, scări rulante, rampe, camere cu suprafețe mai mari decât cele obișnuite.

Deoarece se poate practica pe tot parcursul anului , este afectat mai puțin de procesul de sezonalitate.Lunile cu un număr mai mare de turiști fiind mai-septembrie.

Capitolul I : Serviciile

1.1.Serviciile, concept

Serviciile reprezintă corespondentele unor nevoi cel puțin la fel de numeroase ca nevoile de bunuri materiale, dar cu un caracter mai complex și mai eterogen; cunoașterea esenței și structurii acestor nevoi interesează major știința mărfurilor, care consideră acest aspect ca fiind foarte important pentru cercetarea calitologică.

Noțiunea de turism presupune mai multe aspecte :

1. Serviciu ca ocupare a unei persoane : medic, ștrungar, ospătar, mecanic;

2. Serviciu ca cea de-a doua ocupațiune pentru activitatea din carul unei întreprinderi sau firmă, serviciile in această situație apar ca o subdiviziune organizatorică în cadrul unei

întreprinderi , instituții sociale.

Funcțiile întreprinderii:

Funcția de cercetare- dezvoltare: serviciul de marketing;

Funcția de productie: agenții de turism, agenții de ticketing;

Funcția de comercializare : servicii comerciale;

Funcția financiar – contabilă : seevicii financiar contabile;

Funcția de calitate și control : dezvoltarea calității serviciilor;

Asociația Americană de Marketing consideră serviciul ca fiind activitatea aferentă la vânzare , care produce satisfacții și avantaje clientului.

Serviciile sunt incluse în cadrul economiei naționale ca parte componentă a sectorului terțial (ex. servicii comerciale, de învățământ, financiar- bancare, turistice, de sănătate, închirieri).

1.2. Caracteristicile serviciilor :

Evidențierea principalelor trăsături caracteristice ale serviciilor este importantă pentru identificarea și delimitarea lor față de celelalte componente ale activității economico -sociale, dar și pentru a asigura o calitate corespunzătoare a acestora:

Imaterialitatea: aspectul imaterial al serviciului face ca evaluarea sa să fie dificilă și adesea subiectivă, spre deosebire de produse care au substanță materială

Intangibilitatea: serviciile nu pot fii văzute, încercate, din aceste motive ele sunt considerate invizibile.

Comerțul cu servicii este denumit și comerț invizibil.

Simultaneitatea producției și consumui serviciului: calitatea serviciilor nu poate fi apreciată înainte de prestarea acestuia, adică înaintea cumpărării, ci doar pe parcursul desfășurării activității, ceea ce înseamnă că, în fond, calitatea serviciului este inseparabilă de calitatea prestatorului. Simultaneitatea producției și consumului impune atât prezența prestatorului în timpul derulării activității, cât și participarea consumatorului la prestarea serviciului.

Inseparabilitatea serviciilor de persoana prestatorului precum și a utilizatorului: în această situație, pentru prestarea unui serviciu sunt necesare două condiții :

contactul direct ofertant – cumpărător;

participarea activă a cumpărității serviciilor;

Asociația Americană de Marketing consideră serviciul ca fiind activitatea aferentă la vânzare , care produce satisfacții și avantaje clientului.

Serviciile sunt incluse în cadrul economiei naționale ca parte componentă a sectorului terțial (ex. servicii comerciale, de învățământ, financiar- bancare, turistice, de sănătate, închirieri).

1.2. Caracteristicile serviciilor :

Evidențierea principalelor trăsături caracteristice ale serviciilor este importantă pentru identificarea și delimitarea lor față de celelalte componente ale activității economico -sociale, dar și pentru a asigura o calitate corespunzătoare a acestora:

Imaterialitatea: aspectul imaterial al serviciului face ca evaluarea sa să fie dificilă și adesea subiectivă, spre deosebire de produse care au substanță materială

Intangibilitatea: serviciile nu pot fii văzute, încercate, din aceste motive ele sunt considerate invizibile.

Comerțul cu servicii este denumit și comerț invizibil.

Simultaneitatea producției și consumui serviciului: calitatea serviciilor nu poate fi apreciată înainte de prestarea acestuia, adică înaintea cumpărării, ci doar pe parcursul desfășurării activității, ceea ce înseamnă că, în fond, calitatea serviciului este inseparabilă de calitatea prestatorului. Simultaneitatea producției și consumului impune atât prezența prestatorului în timpul derulării activității, cât și participarea consumatorului la prestarea serviciului.

Inseparabilitatea serviciilor de persoana prestatorului precum și a utilizatorului: în această situație, pentru prestarea unui serviciu sunt necesare două condiții :

contactul direct ofertant – cumpărător;

participarea activă a cumpărătorului in utilizarea serviciului.

Calitatea serviciului este determinată de calitatea personalului prestator (profesionalismul acestora).

Eterogenitatea serciviilor: este determinată de numărul mare de prestatori, existent în economia de piață, dar și de diversitatea cerințelor clienților

Diversitatea serviciilor este determinată și de tipologia diferită a celor care manifestă cererea de servicii: vârsta, puterea de cumpărare, nivel de instruire.

Prețul serviciului : ar trebui sa fie un preț al cererii, orice client care utilizează un serviciu, poate face o alegere între a-si face singur serviciul respectic ( dacă are posibilitate), sau a-l cumpăra in funcție de complexitatea și importan a serviciului respectiv.

Tarifele serviciului in economia de piața se stabilesc pe baza confruntării dintre cerere și ofertă în domeniul serviciilor putem avea:

cerere mare- ofertă mică – prețuri mari;

ofertă mare- cerere mare – preț de echilibru;

ofertă mare – cerere normală –

1.3. Tipologia serviciilor :

Clasificările statistice, naționale sau internaționale ale serviciilor sunt importante deoarece permit reflectarea stadiului dezvoltării lor economice, inclusiv prin comparații la nivelul țărilor sau pe categorii de țări, dar mai ales este importantă din punct de vedere al implicațiilor asupra măsurilor de politică economică.

1.Clasificarea statistică, această clasificare, grupează atât produsele cât și serviciile :

Clasificarea pe produse grupează rezultatele producției in conformitate cu caracteristicile lor, în scopul de a elabora statistici asupra dimensiunilor și structurii producției , consumului și activității comerciale. Exemplul de astfel de clasificare :

clasificare centrată pe produse a ONU;

clasificare centrată pe produse a comunității europene;

clasificarea schimburilor invizibile, specializată pentru servicii in domeniul comerțului, internaționării cu acestea.

Clasificare pe activități : Codul CAEN:

reprezintă clasificarea activității economiei naționale;

este o clasificare de tip arborescent și cuprinde:

secțiunile codificate cu o literă;

secțiunile codificate cu două litere;

secțiunile/ diviziuni codificate cu două cifre;

secțiuni codificate cu 3 cifre;

sectțiuni codificate cu 4 cifre.

2. Serviciile caracterizate după sursele de procurare:

servicii marfă/ market : procurate prin acte de vânzare – cumpărare prin intermediul pieței. Se numesc servicii market : serviciile comerciale, turistice, financiar bancare;

servicii nonmarfă/ nonmarket: aceste servicii nu se realizează prin intermeiul pieței .

ex: servicii publice finanțate de la bugetul de stat; servicii furnizate de organizații non profit cu caracter social; servicii self service, pe care le execută fiecare persoană pe cont propriu.

3. Clasificarea serviciilor după natura nevoilor pe care le satisfac , și anume :

servicii private, acestea sunt destinate satisfacerii nevoilor particulare ale indivizilor;

servicii de interes public destinate colectivităților umane ( de sănătate, transport).

4. Servicii după beneficiarul sau utilizatorul serviciilor:

serviciul de producție externalizate prestate de unități specializate din afara firmei (ex: curățenie, contabilitate, resurse umane, marketing).

servicii de producție integrate firmelor ( servicii de întreținere, financiar-contabile);

servicii finale sunt destinate pentru consumul direct al populației.

5. Clasificarea serviciilor in funcție de natura efectelor, dar și de beneficiarul direct al serviciilor:

servicii care presupun existența unei baze tehnico materiale deosebite : servicii de transport, de reparații, de intreținere a locuințelor;

servicii care presupun implicarea considerabilă a angajaților și profesionalismul acestora (servicii de sănătate, infrumusețare);

servicii care influențează atât condiția bunurilor cât și a persoanelor (servicii financiare).

1.4. Clasificarea serviciilor în viziunea lui Philip Kotler

Kotler clasifică serviciile având in vedere oferta și bunurile care concură la realizarea unui serviciu :

Un bun pur serviciu care concură la realizarea acestora sunt specifice în plan secundar, în cadrul procesului de producție; ex: mobilier, autoturism, hrană;

Un bun tangibil, insoțit de unul sau mai multe servicii cu scopul de a mării interesul consumatorului ; ex: autoturismele la vânzare sau in showroom sunt insoțite de mai multe servicii:prezentare, publicitate, mass-media, servicii de asigurare, garanție, facilități la livrare, perioade cu prețuri diminuate (oferte);

Produse și servicii : în acest caz oferta constă din bunuri și servicii in proporții egale;

ex: în restaurație, unitatea de alimentație publică este frecventată atât pentru produsele culinare oferite, cât și pentru prestarea serviciilor de către angajați.; servicii de sănătate;

Un serviciu de bază insoțit de bunuri și servicii secundare ; ex: transporturile însoțite de servicii de informare, check in, material informativ;

Serviciul pur: oferta în sine reprezentând serviciul prestat; ex: serviciul de informare, învățământ, avocatură, siguranță și securitate.

1.5. Cererea pentru servicii. Factorii care influențează cererea pentru servicii:

Cererea pentru servicii reprezintă partea solvabilă a nevoii sociale reale de servicii care se manifestă pe piață

Caracteristicile cererii pentru servicii :

Există servicii care presupun mobilitate teritorială, cum ar fii :

servicii care nu permit deplasarea cererii;

servicii care permit deplasarea acesteia;( comerț, servicii personale, medicale)

servicii care impun migrarea cererii : ( serviciile turistice )

Cererea de servicii prezintă o elasticitate ridicată, față de venituri și tarife:

crește cererea pentru servicii, atunci când cresc veniturile, iar tarifele rămân aceleași sau scad;

scade cererea pentru servicii atunci când se diminuează veniturile, iar tarifele sunt aceleași, sau pot crește;

Cererea de servicii are concurență directă cu cererea pentru bunuri materiale.

Există situații în care sunt achiziționate mărfuri cu natură materială, ele fiind primordiale; Serviciile sunt considerate suplimentare și sunt achiziționate, numai dacă mai rămân resurse financiare sau sunt situații când sunt amânate sau chiar se renunță. Factorii care influențează cererea de servicii sunt :

a) Pentru populație : veniturile;

: timpul liber;

: concurența între bunuri, servicii, și self -service;

(prestarea serviciilor în regie proprie)

b) Oferta de servicii : aceasta dă posibilitatea cumpărătorilor de a alege servicii funcție de: calitatea acestuia, profesionalismul prestatorilor;

c)Factorii psihologici și sociali :

poziția socială a consumatorului;

gradul de cultură, de educație;

vârsta ; numărul populației (factorul demografic);

1.6. Oferta de servicii și ipostazele calității pentru serviciile existente pe piață:

Oferta de producție este reprezentată de producția de servicii destinată comercializării pe piață.

Capacitatea organizatorică a furnizorilor de servicii de a satisfice anumite condiții de calitate, structură, termene pentru beneficiari, trebuie să îndeplinească două condiții esențiale :

una dintre condiții, clasificarea forței de muncă ce urmează să presteze serviciul bază tehnico – materială;

alți factori, relația cu furnizorii, reglementările legale, situația economică.

O importanță deosebită o are sistemul de relații dintre prestatori și consumatori.

În ceea ce privește calitatea serviciilor, aceasta are mai multe dimensiuni:

Calitate – materie : se referă la caracteristicile de calitate a materialelor încorporate sau a suportului fizic nesecar pentru prestarea serviciilor ;

Calitatea mod de execuție sau prestare: Calitatea mod de realizare a serviciilor, se referă la toate aspectele care concură la realizarea serviciilor: producție, control, automatizare, număr de personal.

Din punct de vedere al consumatorului, calitatea unui serviciu funcție de modul de realizare a acestuia este percepută prin :

– timpul de așteptare;

gradul de satisfacere și confortul utilizării serviciului turistic.

Calitatea serviciilor și adaptare: reflectă gradul de adaptare a ofertei la nevoi specifice ale consumatorilor .

Utilizarea standardelor de calitate în domeniul serviciilor este mai greu de realizat.

Standardizarea presupune realizarea unor bunuri sau servicii cu aceleași caractersitici de calitate.

Standardele în domeniile serviciilor sunt mai greu de aplicat deoarece intervine factorul subiectiv. Serviciile se particularizează funcție de opțiunea fiecărui client. Astfel că realizarea serviciilor parcurge următoarele etape:

Cerința clientului;

Personal de contact;

Personal operativ;

Personal administrativ;

Directivă generală.

Originalitatea serviciilor prin denumirile utilizate, firmele prestatoare de servicii vor elimina riscul de imitație atât al denumirii firmei, cât și al realizării serviciilor respective.

Calitatea serviciilor și utilizare: prestarea unui serviciu trebuie optimizat, funcție de preferințele consumatorilor și funcție de disponibilitatea de a-l utiliza.

Calitatea serviciilor și noutate: serviciile cu un grad de noutate absolut sunt și mai scumpe din punct de vedere financiar.

Capitoul II : Importanța serviciilor în economia naționalã:

2.1 Rolul serviciilor în dezvoltarea economico socială:

Rolul serviciilor în dezvoltarea economico-socială se referă la contribuția lor la creșterea economică și la creșterea calității vieții

Contribuția serviciilor la creșterea economică

Mult timp serviciile au fost considerate neproductive.Pentru clasici, realitatea serviciilor constă în servicii personale și domestice. Totodată, pentru autorii clasici, transportul, comerțul, băncile erau "intermediari" utili facilitând deplasarea și achiziția mărfurilor, fără a fi considerate creatoare de valoare.

Paul Heyne este de parere că, "creșterea economică”, constă în producția de avere și nu în sporirea producției de lucruri.

Funcțiile serviciilor se înscriu printre cele mai importante activități creatoare de avuție materială și spirituală. Ele sunt :

Funcția de cercetare- dezvoltarea acestei funcții este consecință a evoluției tehnicii de producție.Până în sec XX, îmbunătățirile și schimburile noii tehnologii, proveneau în cea mai mare parte din experiențele omului asupra mașinii pe care o folosea.În jurul anilor 1920 are loc profesionalizarea cercetării.Astfel activitatea de cercetare-dezvoltare, participă la conceperea de produse și servicii noi, într-un timp mai scurt și cu un consum mai redus al factorilor de producție.

Funcția educativă (învățământ)- este strâns legată de creșterea gradului de complexitate a economiei, prin activitatea de cercetare-dezvoltare.Prin calificarea profesională a personalului este posibilă și utilizarea noilor echipamente și aplicarea noilor tehnologii. față de societatea preindustrială, în care fiecare persoană trebuia să știe să citească, astăzi în societatea informațională, este obligatorie cunoașterea folosirii computerului.În economia modernă creșterea economică presupune investiții din ce în ce mai mari în capitalul uman.

Funcția de aprovionare cu materii prime și materiale necesare- alături de cele două funcții de mai sus, această funcție demonstrează că serviciile sunt implicate atât în pregătirea procesului de producție, cât și în derularea procesului de producție propriu-zis.Serviciile de întreținere și de stocaj, a intrărilor și a rezultatelor,sunt considerate parte integrantă a sistemului de producție.Proporțional cu creșterea complexității procesului de producție, au crescut importanța și costurile lor.

Funcția de distribuție- fără de care un produs este indispensapil consumatorilor.Funcția cuprinde operațiile tehnice și economice, ce se desfașoară pe toată durata procesului, din momentul ieșirii produselor din procesul de producție și până în momentul în care ajung la utilizatorii finali.

Funcția de utilizare a produselor- se referă la intreținerea, refacerea sau repararea și potentarea valorii de intrebuințare a acestora.Aceste activități sunt mai costisitoare și mai complexe, cu cât un produs este mai avansat.Importante economii de resurse materiale și umane au loc prin prelungirea duratei de viață a bunurilor industriale sau de consum.

Funcția de gestiune și reciclare a deșeurilor: este una din cele mai importante funcții.Dezvoltarea producției de masă și maturizarea revoluției industriale,sunt cele ce pun în evidență această funcție.Acestea sunt produse, anexate pentru orice tip de activitate sau producție umană.Acumularea și concentrarea deșeurilor au fost inevitabil determinate de dezvoltarea și concentrerea producției.Astfel apărând probleme referitoare la gestiunea deșeurilor ,dar mai ales a acelor deșeuri a căror reciclare este mult mai costisitoare sau a celor care nu pot fi reintegrate în circuitul natural.

2.2. Interdependența între servicii și mediul înconjurător:

Serviciile sunt implicate atât în protejarea, cât și în degradarea mediului, existând o relație complexă, în dublu sens.

Referitor la deteriorarea mediului dezvoltarea serviciilor este conjugată cu creșterea urbanizării, dezvoltarea industrială, agricultura intensivă, activitățile casnice, poate provoca daune de toate tipurile cu implicații deosebite asupra echilibrului ecologic (de la poluarea apelor și atmosferei, la distrugerea pădurilor, animalelor, solului, plantelor până la poluarea sonoră și murdărirea străzilor). Dintre serviciile cu efecte negative avem: transportul, turismul, comerțul.

În ceea ce privește protejarea mediului, serviciile i-au parte la:

folosirea rațională a resurselor naturale (cercetarea științifică,servicii geologice);

combaterea și prevenirea deteriorării mediului ( servicii de amenajări silvice, hidrografice, servicii de epurare a apelor, de salubritate, de îmbunătățiri funciare);

procesul de educație ecologică a oamenilor (informare și educație).

2.3. Contribuția serviciilor la creșterea economică:

Importanța activităților de servicii pentru o lungă perioadă de timp nu a fost recunoscută, serviciile fiind neglijate de economiști și încadrate odată pentru totdeauna,în sfera neproductivă.

În cursul ultimelor 2-3 decenii, această stare de spirit s-a schimbat profund pe baza urmatoarelor date:

numai serviciile pot crea locuri de muncă în număr suficient pentru a rezolva problema șomajului;

sectorul terțiar nu este "îngrădit" decât de reglementări care sunt repuse în discuție în cadrul unui proces de liberalizare a schimburilor internaționale;

oferta de servicii diferențiate și adaptate la cerere este un element esențial al competitivității întreprinderilor oricare ar fi domeniul lor de calitate.

O experiență a țărilor dezvoltate ne arată că sectorul serviciilor este uzual, la fel de mult o premisă și un rezultat al dezvoltării economice. În acest sens, experiența unui sistem bancar eficient, a unui sector corespunzător dezvoltat de transporturi, de telecomunicații, de servicii de asigurare și a unei administrații publice eficiente sunt necesare pentru alcătuirea unui proces de creștere economică internă și pentru participarea la comerțul internațional.

Un sistem bancar bine organizat are posibilitatea de mobilizare și utilizare eficientă a capitalului nu doar în cadrul fiecărei economii naționale, ci și prin investiții directe în alte economii, prin acordarea de împrumuturi în condiții avantajoase.

Dezvoltarea comerțului cu produse moderne de înaltă tehnicitate și cu instalații complexe determină creșterea comerțului internațional cu servicii cum ar fi cele legate de transferul internațional de tehnologie, comerțul cu brevete, servicii de inginerie etc.

Epoca actuală se caracterizează prin contracte internaționale foarte intense, acestea ducând la amplificarea fluxurilor internaționale de servicii cum ar fi cele generate de călătoriiile de afaceri, participarea la organizații internaționale, congrese, conferințe, colocvii, servicii de presă și telecomunicații.

Deoarece progresul tehnic a produs realizarea de sisteme din ce în ce mai complexe, crește nevoia de servicii care fac orice bun industrial sau de consum utilizabil.

În acest context, experiența țărilor dezvoltate pune în lumină importanța serviciilor de învățământ și cercetare în dezvoltarea economică. Progresul acestor țări se explică foarte mult, printre altele și prin atenția acordată acestor domenii în care sunt angajate milioane de persoane și cărora le sunt alocate bugete substanțiale.Aceste bugete substanțiale provenind atât din sectorul privat cât și din cel public.

În România creșterea volumului serviciilor pentru populație prestate cu plată sau din fondurile sociale de consum răspunde unei dinamici obiective a noilor cerințe privind procesul de reproducție a forței de muncă. Sfera serviciilor trebuie să se adapteze flexibil evoluției care are loc în domeniul consumului în corespodență cu diferențierea necesităților în diferite etape de dezvoltare a societății.

2.4. Sectorul serviciilor, dimensiuni și interdependențe .Indicatori care exprimă mărimea și ponderea resurselor:

Legătura activităților economice – activitățile de servicii pentru producția materialelor exercitate chiar în interiorul întreprinderilor de cele mai multe ori nu pot fi disociate și evidențiate separat de activitățile de producție propriuzise. În sectorul primar sau secundar sunt cuprinse numeroase servicii (organizare, reparații ale construcțiilor și utilajelor, proiectare). Sfera serviciilor este mai largă, mai cuprinzătoare decât sfera sectorului terțiar care cuprinde și o serie de activități nemateriale, desfășurate în sectorul primar cât și în cel secundar.

Dezvoltarea și diferențierea serviciilor au condus la încercări de separare și sistematizare a sectorului terțiar, la desprinderea din cadrul acestuia a unor servicii cu caracter deosebit și constituirea lor intr-un sector cuaternar. Acesta cuprinde:

activitățile ce se referă la timpul liber: spectacole, turism, etc;

după alte păreri, acesta ar fi sectorul informatic cu tot ceea ce cuprinde el: acțiuni la distanță , cercetare, producție de soft-uri, telecomunicații.

Sectoarele se pot clasifica, dar această clasificare are anumite limite. De ce este importantă? Ea permite cuprinderea și analizarea ca un tot unitar a activităților economico-sociale și desprinderea unor tendințe strategice pentru o economie dezvoltată la nivel național, cât și internațional.

Recomandările formulate în lucrările ONU, destinate studierii și clasificării serviciilor sunt de a cuprinde în acest sector totalitatea activităților economice, altele decât agricultura (inclusiv pescuitul și sectorul silvic), industriile extractivă și prelucrătoare și construcțiile.

Sectorul serviciilor, dimensiuni și interdependențe

La nivel macroeconomic dimensiunile sectorului terțiar sunt evaluate de o serie de indicatori care exprimă mărimea și ponderea resurselor folosite în acest sector ,iar pe de altă parte volumul și contribuția efectelor produse de servicii la progresul social general cât și economic.

Indicatori care exprimă mărimea și ponderea resurselor:

1. Mărimea și structura imobilizărilor corporale. Acesta indică dimensiunile resurselor materiale utilizate în sectorul serviciilor, raportul acestora cu celelalte sectoare;

2. Ponderea populației ocupate în sectorul serviciilor în totalul populației ocupate – este important datorită rolului factorului uman în ponderea serviciilor. Din analiza datelor statistice

rezultă că există o stransă legatură între nivelul dezvoltării economice și structura economiei naționale, între mărimea PNB pe locuitor și ponderea serviciilor în populația ocupata;

3. Numărul agenților economico-sociali activi din economia natională, numărul întreprinderilor active pe sectoare și ramuri. Întreprinderile de servicii în totalul întreprinderilor active în România se situa la sfarșitul anilor ’90 la peste 80%.;

4. Contribuția serviciilor la crearea PIB. Statistica internațională arată că după anul 1970 pentru toate categoriile de țări ritmul mediu de crestere a PIB creat în servicii a fost superior celui pentru totalul PIB;

5. Mărimea investitiilor și structura acestora pe domenii de activitate. Este folosit pentru a vedea eforturile făcute pentru crearea de noi mijloace fixe, modernizarea, dezvoltarea și reconstrucția celor existente în sectorul serviciilor comparativ cu celelalte sectoare ale economiei. în România, în sectorul primar avem o reducere aspră a investițiilor, în sectorul secundar evoluții oscilante ca rezultat al lipsei unei strategii coerente în domeniu, în sectorul terțiar oscilații dar cu tendință de creștere (30% – 40%).

Sistemul interdependențelor serviciilor în economie și societate, cuprinzând serviciile destinate fie consumului intermediar cât și celui final, are două direcții principale. Prima este reprezentată de impactul cu procesul de producție propriu zis , iar pe cea de a doua o reprezintă impactul asupra omului cu nevoile sale.

În ceea ce privește aspectul primordial, serviciile de producție (destinate consumului intermediar) se află în raport organic cu producția de bunuri (exercitându-se chiar în interiorul întreprinderilor producătoare de bunuri) și raport funcțional (exercitat de întreprinderi sau indivizi care lucrează de o manieră independentă). La diferite stadii de dezvoltare economică anumite activități de servicii care se exercitau în întreprinderi producătoare se exercită în exterior sau invers. Vorbim în acest caz de exteriorizarea sau interiorizarea serviciilor. Aceste fenomene sunt determinate de următorii factori:

gradul de dezvoltare a schimburilor – întinderea și coerența peței.

nivelul de dezvoltare și generalizare a tehnicii – nivelul general de dezvoltare tehnologică atins de o economie dată;

Pe termen lung cele două fenomene sunt reversibile. Ambele tendințe se manifestă în prezent, atât de internalizare cât și de externalizare. Însă tendința de exteriorizare este cea mai puternică datorită avantajelor pe care aceasta le furnizează beneficiarilor.

Un alt aspect important, o concluzie demonstrată de realitatea economică, este aceea că serviciile pot fi considerate în același timp premisă și efect al industializării.

În legatura cu al doilea aspect, serviciile destinate consumului final (serviciile destinate satisfacerii nevoilor de consum ale populației: materiale, spirituale și sociale – comunicare, cunoaștere, educare, securitate, recreare, nevoi cu o evoluție permanent ascendentă) intră în relații complexe cu bunurile materiale. Relații cum ar fi cele de concurență sau de stimulare .

Creșterea consumului de bunuri a fost devansată valoric cât și ca volum de creșterea consumului final de servicii. Anumite servicii evoluează conform concluziilor formulate de teoreticienii autoproducției de servicii fără însă ca această tendință să poată fi generalizată.

Complementaritatea bunuri-servicii vizând maximizarea valorii de utilizare a produselor pe întreaga durată a existenței lor, caracterizează cel mai pregnant economia modernă.

2.5. Evoluția și geneza fenomenului turistic în România:

Încă de la început putem afirma că turismul s-a derulat o dată cu evoluția civilizației umane, dar putem spune totodată că este specific civilizației înnăscute din revoluția industrială.

Dacă preocupări pentru petrecerea timpului liber își au primele origini încă din antichitate, știința care studiază acest fenomen, geografia turistică apare în prima jumătate a secolului al douăzecilea.

Geneza și evoluția fenomenului turistic cunoaște în timp, trei mari epoci sau etape distincte:

Etapa turismului incipient;

Etapa unui fals turism sau Pseudo-turistică;

Etapa turistică de anvergură sau Turismul modern și contemporan.

2.6. Importanța actuală a turismului în economia națională

2.6.1 Rolul și locul activităților turistice în economia de piață românească:

Caracterizat printr-o prezență din ce în ce mai activă în viața socială și economică, dar și cu o participare deosebită la progresul general, turismul se manifestă ca o componentă distinctă a economiei naționale. Fiind descris de civilizația modernă ca un fenomen economic social propriu , turismul se adresează unor părți largi ale populației și răspunde pe deplin nevoilor materiale și spirituale ale populației.

Fiind o ramură importantă a economiei naționale, turismul răspunde cerințelor unui domeniu distinct de activitate.

Ținând cont de relația lui cu obiectivele fundamentale ale întregului sistem economic putem face o analiză a efectelor turismului la nivelul economic al unei țări sau regiuni.

Conform Organizației Mondiale a Turismului , se identifică trei categorii de efecte ale turismului:

efecte parțiale asupra economiei naționale;

efectele asupra strategiei globale a dezvoltării unei țări , zone sau regiuni;

efecte externe, în domeniul socio-cultural, fizic și cel al resurselor umane, cu rezultate economice indirecte.

Tabelul nr.II – 1 Tipologia efectelor turismului asupra economiei.

Capitolul III – Dinamica serviciilor in România:

3.1. Stațiuni balneoclimatice românești, istorie și perspective:

Turismul balneoclimatic și medicina balnearã capãtã pe zi ce trece noi valențe, paralel cu dezvoltarea social economicã a țãrii noastre și cu creșterea și modernizarea structurilor de primire pentru cazare, alimentație publică, tratament și agrement din stațiune.

România dispune de un fond bogat și variat de factori naturali , teraputici (apã termală, apa și nãmolurile unor lacuri), rãspândite pe întreaga suprafațã a țãrii.

Varietatea mare a factorilor naturali terapeutici, se datoreazã poziției geografice și structura geologicã complexã a scroarței pãmântului țãrii noastre.

Prezența lor a permis ca aceștia sã fie folosiți sau utilizați pentru tratament, încã de pe vremea dacilor, și a romanilor, precum și în continuare de-alungul anilor de precãdere , dupã anii 1880- 1900.

Dupã cel de-al doilea rãzboi mondial, baza materialã a stațiunilor de tratament,a cunoscut o dezvoltare și modernizare fãrã precedent.

Este perioada când s-au construit unitãți de tip hoteliere și sanatorial cu aproape 30 000 locuri de confort superior.

Principalele stațiuni care dispun în prezent de condiții moderne, de cazare, masã și tratament, sunt : Bãile Felix, Cãlimãnești Cãciulata, Vatra Dornei, Bãile Tușnad, Covasna.

Dezvoltarea stațiunilor balneare, a apãrut în condițiile solicitãrilor crescânde de curã cu factori terapeutici naturali și a îmbogãțirii și înnoirii conținutului din medicina balnearã modernã.

Populația din societatea modernã, supusã unui ritm de viațã mai alert decât generațiile precedente, este solicitatã în activitãți tot mai complexe în condițiile îndustrializãrii și urbanizãrii.

În țara noastrã se înregistreazã o creștere a duratei de viața. Ceea ce presupune și o solicitare crescândã, a organismului, în special în mediul urban, fapt ce conduce la apariția unor noi aspecte ale morbidității populației, prin creșterea ponderii bolnavilor cu caracter de uzură (afecțiuni ale aparatului respirator, afecțiuni cardio-vasculare).

Alãturi de acestea, au crescut în importanță, bolile de nutriție , afecțiunile determinate de ritmul biologic alert, precum și afecțiunile și stãrile determinate de reducerea capacitãții de efort datoritã reducerii volumului de mișcare.

În prezent în România în politica de ocrotire a sãnãtãții populației se pune accent tot mai mare pe medicina omului sãnãtos pentru menținerea stãrii fizice și psihice ca una din condițiile de bazã ale nivelului de civilizație.

Acest lucru subliniazã importanța medicinei preventive pentru preîntampinarea apariției bolilor cronice de uzurã.

În perspectivã se impune o atentã examinare și cercetare a decalajelor și neconcordanțelor produse în timp între potențialul substanțelor minerale balneare și stațiile construite.

3.1.1. Caracteristicile turismului balnear :

România deține o treime din potențialul balnear al Europei.

Modalitățile de proiectare și construcție destinate turismului balnear, sunt concepute ca centre de sănătate. Aceste centre de sănătate presupun o multitudine de servicii: cazare în hoteluri, vile de 3,4 și 5 stele; zona de servire a mesei cu unități de alimentație publică, diverse restaurante, baruri ,cofetării, meniurile fiind stabilite în funcție de cerințele fiecărei afecțiuni.

Baza de tratament ocupă o suprafață importantă și este amplasată la parter sau zona de demisol constă din: – cabinete medicale, pentru proceduri;

– zonă de SPA;

– săli de gimnastică;

– bazine de înot.

Ca și carateristici constructive, spațiile comune(culoare, săli), sunt mai largi astfel încât să permit accesul persoanelor cu dizabilități. Alte carateristici constructive și echipamente sunt: lifturi, scări rulante, rampe, camere cu suprafețe mai mari decât cele obișnuite.

Se are în vedere ca toate serviciile “să fie sub același acoperiș”.

Este un turism costisitor, necesitând și echipamente speciale dar și un personal calificat: medici fizioterapeuți, profesori de sport, maseuri, medici balneologi.

Deoarece se poate practica pe tot parcursul anului , este afectat mai puțin de procesul de sezonalitate. Lunile cu un număr mai mare de turiști fiind mai-septembrie.

Pentru perioadele cu un flux mai mic, s-au creat pachete speciale cum ar fii : pentru revelion, Sfintele sărbători Pascale, pentru Crăciun și alte sărbători.

Coeficientul de utilizare a capacității, este foarte util pentru evidențierea gradului de ocupare și modului de exploatare a dotărilor materiale din turism mai ales la cazare.

3.1.2. Amenajarea turistică a stațiunilor balneare :

În toate țările deținătoare de stațiuni balneoclimaterice , au fost elaborate clasificări ale acestora ca o condiție a omologării lor, atât pe plan național cât și internațional.

Scopul stabilirii a unor condiții minime de recunoaștere a unei stațiuni și pe baza acestora de întocmire a clasificărilor pe clase de calitate a stațiunilor, este de a proteja pe cei care beneficiază de cură balneoclimaterică, de erorile pe care le poate genera , publicitatea de a evita concurența neloială între stațiuni.

Utilizarea medicală a resurselor balneare și climatice, este în continuă creștere, numărul curelor balneoclimatice, urcând la aproximativ 40 milioane pe an.

Instalațiile minime de practicare a curei balneoclimatice sunt:

Pentru stațiuni balneoclimatice:

captări acoprite pentru izvoarele de cură internă;

pavilioane de cură pentru băi cu apă și nămoluri terapeutice;

instalații de kinetoterapie;

parc sau porțiuni de pădure cu drumuri marcate pentru cura de teren;

locuri pentru sport, odihnă, desfășurări de activități în aer liber.

Indicațiile terapeutice ale stațiunilor balneoclimaterice, depind de factorii terapeutici naturali și de instalațiile de cură existente. Trebuie să fie cât mai stricte, constituind profilul medical al stațiunii și să conțină obligatoriu și contraindicațiile, atât indicațiile, cât și contraindicațiile se elaborează pe baza științei de către o entitate medicală recunoscută pe plan internațional.

Recunoașterea unei stațiuni depinde de caracteristicile acesteia, dintre care obligatorii sunt:

existența a cel puțin un medic balneolog cu domiciliul în localitate, care să cunoască temeinic mijloacele terapeutice locale;

cazare și alimentație (pe profilul de boală corespunzător la un nivel de civilizație recunoscut);

spații și amenajări pentru distracție, agrement, activități culturale, amplasate astfel încât să nu perturbe odihna curanților;

amenajări pentru servicii sanitare suplimentare;

amenajări publice pentru rețelele și mijloacele de transport corespunzătoare.

măsuri de protecție a mediului, evitarea zonelor poluate, cât și crearea a cât mai multor spații verzi.

Amenajarea turistică a stațiunilor balneoclimatice, a constituit acțiunea de valorificare a bogatului și variatului potențial de valorificare , de factorii naturali terapeutici.

Pentru buna organizare și amenajare a stațiunilor, trebuie avute în vedere următoarele:

1) Sistematizarea și definirea zonelor funcționale (perimetrul balnear), care probează datele privind exploatarea optimă a factorilor naturali de cură.

2) Dimensionarea construcțiilor balneare și de altă natură cu volum, capacitate și calitatea factorilor naturali de cură.

3) Amenajarea unor spații libere și utilizarea lor în scopuri terapeutice

4) Utilizarea corectă și economică a factorilor naturali de cură, prin gospodărirea, înmagazinarea și transportul rațional cu evitarea alterărilor și a pierderilor nejustificate.

5) Utilizarea unor utilaje balneare complexe și de înaltă tehnicitate.

3.1.2.1. Criterii de clasificare a stațiunilor balneoclimatice și climaterice din România:

1. Din punct de vedere al potențialului de factori naturali terapeutici, stațiunile se clasifică în două mari categorii: – stațiuni balneoclimatice/ climaterice;

– stațiuni climatice;

Condițiile minime de încadrare a unei localități în categoria de stațiuni balneoclimaterice, presupune respectarea următoarelor condiții:

existența unor substanțe minerale exploatabile, a unor factori climatici recunoscuți științific, calitativ și cantitativ;

dotările tehnice necesare pentru exploatare, protecție , și utilizarea substanțelor minerale și balneare;

capacitatea de cazare, alimentație , tratament și agrement, corespunzătoare realizării turismului balneoclimatic, cu asigurarea regimurilor alimentare impuse de tipul de cură;

amenajări și dotări urban edilitare, minimale;

primire de protecție ecologică, sanitare, hidrologeologice , materializate pe teren.

Tabelul nr.III -2. Exemple de stațiuni balneare din România, în funcție de municipiile țării:

Sursă : Cursuri Zi Economia serviciilor, d-na Viuleț Cristina, 2012-2013

3.1.2.2. Strategii de dezvoltare a bazei materiale necesară tratamentului balnear :

Crearea în toate stațiunile, crearea de programe de profilaxie balneară și modificarea bazei materiale necesare pentru aplicarea acestora (trasee în aer liber pentru practicarea alergărilor și a mersului pe jos; amenajări de suprafețe de apă cu plaje pentru practicarea în sezonul cald a procedurilor cu factori termici contrastanți; spații amenajate pentru practicarea unor programe de gimnastică în grup; amenajări de băi umede, tip sauna; extinderea sectoarelor de terapie prin masaj);

Modernizarea instalațiilor balneoclimatice pentru captarea, distribuția și transportul factorilor naturali terapeutici;

Directii de prioritare: diversificarea în unele stațiuni climatice în cele cu o singură substanță terapeutică, a utilizării factorilor naturali prin descoperirea și captarea în zonă a unor ape minerale , prin aducerea sau prepararea în stațiune a unor nămoluri prin organizarea a unor cure de terapie în saline, peșteri, grote naturale. Dacă distanța față de stațiune nu este prea mare și prin practicarea hidroterapiei când sezonul o permite.

Modernizarea instalațiilor, a spațiilor acoperite pentru efectuarea curei în caz de vreme nefavorabilă;

Modernizarea unor instalații pentru aplicațiile terapeutice cu nămol;

Dezvoltarea bazelor de kinetoterapi , atât cantitativ în stațiunile însuficient dotate, cât și calitativ prin complementarea și modernizarea dotărilor cu instalații pentru practicarea antrenamentelor de creștere a capacității de efort și a forței unei grupe musculare cât și a unor accesorii necesare pentru practicarea kinoteterapiei de recuperare;

Pentru a accentua caracterele specific ale factorilor naturali de cură și sau a experienței colectivelor medicale din unele stațiuni se vor studia posibilități de creare a unor unități specializate pentru : profilaxia, terapia și recupararea bolnavilor aparținând unei anumite grupe de afecțiuni (alegii, diabet, obezitate).

3.2. Infrastructura specifică turismului

3.2.1. Structuri turistice cu funcțiuni de cazare

Structurile de primire turistice includ hoteluri, moteluri, vile, cabane, campinguri, care dispun de spații de cazare , sate de vacanță, pensiuni, pensiuni agro-turistice și alte unități cu funcțiuni de cazare, unitațile de alimentație din incinta acestora, unitățile de alimentație publică situate în stațiunile turistice dar și cele care sunt administrate de societăți comerciale de turism, îndiferent de amplasament, de forma de organizare și de proprietate.

Structurile de primire turistice cu funcțiuni de cazare se clasificã pe stele, și respectiv pe flori în cazul pensiunilor turistice rurale, în funcție de caracteristicile constructive, dotãrile și calitatea serviciilor.

Clasificarea structurilor de primire turistice are ca scop principal protecția turiștilor și constituie o forma codifcatã de prezentare a nivelului de confort și a ofertei de servicii.

Baza de cazare reprezintã elementul esențial al bazei materiale de care este dependent desfașurarea activitãții turistice. Formele de cazare au evoluat de la componentele “clasice” – casã de odihnã și tratament sau vilã, pavilionul și hotelul pânã la pensiuni, cabane , campinguri, moteluri.

Fig.III-1 Capacități de cazare turistică existente pe tipuri de cazare turistică, categorii de confort ș destinații turistice, din stațunile balneare:

Sursă: Anuarul Statistic Național, Iunie 2014.

Tabelul III – 3: Capacități de cazare turistică existente pe tipuri de cazare turistică, categorii de confort și destinații turistice, din stațunile balneare:

Sursă : Anuarul Statistic Național , Iunie 2014

În urma analizei efectuate,se observă cum numărul hotelurilor clasificate la 4 stele cres brusc în anii 2011 si 2013, față de cele clasificate la 3 stele, care au o creștere consecutivă de la an la an,în timp ce hotelurile clasificate la o stea scad din an în an.

3.2.2. Structuri de primire turistica cu funcțiuni de alimentație :

Alimentația publică pentru turism , alături de baza de cazare, baza de agrement și tratament, diversifica oferta, contribuind la creșterea puterii de atracție a stațiunilor, orașelor.

Dimensionarea bazei de alimentație publică este dependent de mărimea capacității de cazare, iar profilul acesteia de complexitatea și specificul funcțional al obiectivelor turistice.

Dinamica și diversitatea bazei de alimentație publică, reflectă intensificarea activităților turistice.

Restaurația reprezintă unul dintre serviciile de bază care se desfășoară atâta în unitățile de alimentație publică, din cadrul structurilor de primire turistice, dar și în UAP-urin independente de acestea.

Tipuri de unități de alimentație publică :

• restaurant classic;

• restaurant pescăresc;

• cramă;

• Bistro;

• Pizzerie;

• Patiserii;

• Cofetării;

• Baruri.

Alimentația publică pentru turism , alături de baza de cazare, baza de agrement și tratament, diversifică oferta, contribuind la creșterea puterii de atracție a stațiunilor, orașelor.

Structurile de alimentație contribuie la conturarea profilului stațiunii și la creșterea puterii de atracție a acesteia.

Fig. III – 2. Procentul tipurilor de structuri de alimentație din statiunile balneare

Tabelul nr. III-4 Indici de corelare a structurilor de primire si alimentație din unele stațiuni balneoclimaterice de interes național

3.2.3. Structuri de tratament

Desfãșurarea activitãților de tratament balnear și a celor profilactice este legatã în mod direct nu doar de existența factorilor naturali terapeutici, ci și de prezența structurilor specifice tratamentului, care se constituie ca elemente definitorii ale stațiunilor balneoturistice. În majoritatea cazurilor, structurile de tratament din localitãțile care dispun de factori naturali terapeutici sunt amplasate în cadrul unor unitãți de cazare, respectiv hoteluri și vile turistice.

Instalațiile de tratament au un conținut eterogen, determinat de specificitatea afecțiunilor și profilul stațiunii.

Baza de tratament a bazei terapeutice, introducerea procedurilor moderne, care completeazã terapeutica naturisticã clasicã ce valorifica factorii naturali de curã( ape termale, ape minerale, nãmoluri), dimensionarea acesteia în concordanțã cu mãrimea, structura și calitatea bazei de cazare, determinã ierarhizarea stațiunilor nuanțând puterea lor de atracție.

Tabel nr. III-5 Cura internă de apă minerală de izvor:

Sursa: http://smcse.incdt.ro/index.pl/ciami_ro

Considerând porția maximă de apă 300 ml. și un consum de 3 porții/zi pentru fiecare pacient, se calculează la un timp de funcționare util al izvorului de 8 ore cu pierderi de 30 %.

Cura externă cu apă minerală/termală

Tabel nr. III -6 Cadă cu apă minerală/termală:

Sursă: http://smcse.incdt.ro/index.pl/ceami_ro

Considerând că pentru o cadă se consumă circa 350 Iitri apă (3 căzi la 1 mc.) pentru o baie (procedură majoră), la un timp de funcționare de 7 ore/zi și un timp de efectuare a procedurii de max. 40 min. (30 min. baia și 10 min. pauză) se poate calcula aproximativ cantitatea de apă minerală necesară pe zi. Menționăm că spălarea căzii se face cu apă dulce.

Cura externă cu nămol (nămoloterapie):

Tabel nr. III -7 Împachetări cu nămol:

Sursă: http://smcse.incdt.ro/index.pl/cen_ro

Se consideră pentru calcul că fiecare post funcționează 7 ore și fiecare procedură durează maximum 40 min. (30 min. procedura și 10 min. pauza). În nămoloterapie reciclarea nămolului terapeutic (regenerarea și folosirea a 1/3 din peloidul utilizat) este o metodă de economisire și valorificare optimă a acestuia.

3.2.4. Structuri turistice cu funcțiuni de agrement

Agrementul reprezintã pentru o parte dintre turiști principalul motiv pentru deplasarea într-o stațiune. De aceea, structurile de primire turistice cu funcțiuni de agrement devin o componentã importantã și bine definitã în cadrul activitãții de turism, întrucât presupune realizarea scopului fundamental al vacanței – odihnã, recreere și distracție, evadarea din cotidian. Aceste echipamente au devenit indispensabile pentru realizarea unui turism de sejur modern și în special pentru atragerea unor segmente tot mai mari de turiști.

Agrementul balnear s-a dezvoltat în general în funcție de cadrul geografic, profilul stațiunii și grupele de vârstã care frecventeazã stațiunea.

În stațiunile balneoclimaterice din țară, turiștii dispun de multiple și variate posibilități de petrecere agreabilă a timpului liber. Pe lângă ștrandurile și piscinele cu ape termale și minerale, stațiunile dispun de modalități diverse și variate de petrecere a timpului liber : case de cultură cinematografe sau teatre de vară, biblioteci, muzee, cluburi, discoteci unde turiștii se pot relaxa în voie.

3.2.4.1 Analiza Swot a turismului balnear :

Tabel nr . III-8. Analiza swot a turismului balnear

Sursă : http://ro.scribd.com/doc/183500184/Analiza-Swot-a-Turismului-Balnear-Din-r , Iunie 2014

3.3.Circulația turistică :

Formarea fluxurilor turistice depinde de o multitudine de factori : nivelul de trai (veniturile disponibile, bugetul alocat pentru concediu), posibilitățile de călătorie (timpul disponibil pentru concediu, timpul disponibil pentru călătorie, distanța parcursă, mijloacele de transport, fracționarea vacanțelor, etc). stațiunile balneoclimaterice atrag mai multe categorii de turiști: cei care vin pentru tratament, turiștii sosiți pentru relaxare, iar acestora li se adaugă turiștii care tranzitează stațiunile, care vin pentru conferințe, sau alte forme de turism.

La baza fluxurilor turistice se înscriu motivațiile potențialilor clienți. Acestea exprimă vocația, înclinația guvernatoare de cerere turistică, care se caracterizează prin subiectivism, emoții, plăceri, influențe din afara mediului de familie și profesional, veniturile, nivelul de informare și documentare personală. Astfel, fluxurile turistice se diferențiază după volum, structură, intensitate în timp și spațiu și exprimă intențiile clare de cumpărare a unor produse turistice bine definite sau a unor pachete de servicii turistice elaborate pe anumite segmente de clienți ale pieței turistice.

Element definitoriu al fenomenului turistic, alături de potențialul turistic și de structurile de primire, circulația turistică antrenează temporar segmente considerabile din populație, persoane de toate vârstele și din diferite categorii sociale, reflectând în mod direct modalitățile și nivelul valorificării potențialului turistic natural și antropic.

Fenomenul circulației turistice depinde, în foarte mare măsură, de particularitățile ofertei turistice. Toate elementele componente ale ofertei turistice au un caracter funcțional, dar și de atractivitate pentru diferitele segmente ale cererii turistice.

Măsurarea circulației turistice, având în vedere multitudinea motivațiilor turistice, s-au stabilit mai multe metode de înregistrare a circulației turistice.

3.3.1. Evoluția numărului de turiști

3.3.1.1. Structura sosirilor de turiști

În turism, numărul total al sosirilor în principalele structuri de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică, au însumat în luna decembrie 2013, 498,1 mii, în creștere cu 8,5% față de cele din luna decembrie 2012.

Sosirile turiștilor români în structurile de primire cu funcțiuni de cazare au reprezentat în luna decembrie 2013 , 81.8% din numărul total de sosiri, în timp ce turiștii străini au reprezentat 18,2% din numărul total de sosiri, ponderi apropiate de cele din luna decembrie 2012.

Tabel nr. III – 9 :Sosiri ale turiștilor în structuri de primire cu funcțiuni de cazare din stațiunile balneare :

Sursă : Anuarul Statistic Național, Iunie 2014

În tabelul de mai sus, se observă cum numărul sosirilor de turiști români în structurile de primire cu funcțiuni de cazare din stațiunile balneare scad în anul 2010, față de anul 2009, urmând o creștere consecutivă, în anii 2011,2012, ca în anul 2013 să scadă. Numărul turiștilor străini, cresc de la an la an.

3.3.1.2. Structura numărului de înnoptări:

Înnoptările înregistrare în structurile de primire turistică, în luna decembrie 2013, au însumat 1 097,2 mii, în creștere cu 9,1% față de cele din luna decembrie 2012. Înnoptările turiștilor români în structurile de primire turistică cu funcțiuni de cazare au reprezentat în luna decembrie 83,5% din numărul total de înnoptări, în timp ce înnoptările turiștilor străini au reprezentat 16.5%.

Tabelul nr.III- 10:Înnoptări ale turiștilor în structura de cazare turistică, pe destinații turistice ș tipuri de turiști, în stațiunile balneare :

Sursă : Anuarul Statistic Național, Iunie 2014

Fig. nr. III-4 :Înnoptări ale turiștilor în structura de cazare turistică, pe destinații turistice și tipuri de turiști, în stațiunile balneare :

Sursă: Anuarul Statistic Național, Iunie 2014

Concluzii

Dintre toate segmentele de turism din România, turismul balnear este singura formă de turism, care se bazează pe un potențial permanent, de mare complexitate, practice inepuizabil și independent de condițiile atmosferice. Aceste calități alături de celelalte menționate, recomandă turismul balnear românesc ca un obiectiv sigur și de perspectivă în domeniul investițiilor.

Dezvoltarea stațiunilor balneare a cuprins nu numai structurile de primire și alimentație pentru acest segment de turism, dar și multiple structuri de tratament, încadrate cu un număr mare de personal medico-sanitar, posibilă ca urmare a descoperirii, captării și exploatării naționale de noi resurse de cură.

Recâștigarea și extinderea piețelor externe reprezintă obiectivul permanent al segmentului de turism balnear, obiectiv realizabil cu prioritate dacă se îndeplinește și condiția obligatorie a schimbării mentalității, respectiv a lărgirii considerabile a orizontului managerial și informațional al factorilor de decizie din societățile comerciale, balneare, indiferent de forma lor de proprietate.

Pentru a face recomandări specifice stațiunilor balneoturistice cu potențial turistic, acestea pot fii clasificate în trei categorii:

Gradul I – stațiuni balneoturistice cum ar fii : Felix, Herculane și Borsec, care au putere de atracție atât pe piața international din Europa și din America de Nord cât și pe piața internă, oferind un produs superior celor oferite în mod curent și având prețuri in consecință. Acestea trebuie să fie considerate priorități pentru investiții, datorită beneficiilor pe care le vor aduce întregului sector de stațiuni balneoturistice, în privința profilului și renumelui;

Gradul II – Covasna, Sovata, Stâna de Vale și Mangalia, care atrag in mod curent atât turiști străini, (mai ales din Europa Centrală și de Est, si, de asemenea, din Israel), cât și autohtoni. Aceste stațiuni trebuie să-și măreasca puterea de penetrare pe aceste piețe de prețuri medii si, cu ajutorul unor investiții pe termen mediu, să atragă și vizitatori din Europa Occidentală;

Gradul III – Sângeorz, Lipova, Slănic Prahova, Buziaș și Lacul Sărat, care, pe termen scurt, nu vor fii capabile să atragă investiții suficiente pentru a se moderniza și care, din acest motiv trebuie să continue să se adreseze acelor sectoare cu prețuri scăzute ale pieței, adică în primul rând, pieței inerne. Pe termen mediu, aceste stațiuni se consideră că au puțină valoare comercială sau chiar nu au deloc.

În ceea ce privește stațiunile balneoturistice de pe Litoralul Mării Negre, este esențial să se ia în considerare și să se planifice îmbunătățiri pentru întreaga stațiune (începând cu stațiunile prioritare de gradul I).

Bibliografie

Cărți:

***R. Minciu, Economia turismului, Editura Uranus, București, 2002;

***Managementul serviciilor pentru uzul studenților ID, Editura Academia Brâncuși Târgu Jiu, Coordonator de colecție Prof. Univ. Dr. Babucea Ana Gabriela ISBN (13) 978-973-7637-76-5;

***Cursuri zi, D-na Viuleț Cristina, 2012 – 2013;

Rețele de internet :

***http://www.referatele.com/referate/economie/online11/Serviciile–coceptia-moderna-privind-calitatea-in-servicii-referatele-com.php 19.02.2014

***http://file.ucdc.ro/cursuri/12_2_2023_Economia_serviciilor_Lect_dr_Corina_Rusu.pdf 23.04.2014

***http://ro.scribd.com/doc/39833314/Concurenta-Si-Preturi-Id-2008 curs universitar ID – Văduva Cecilie Elena 3.03.2014

***http://file.ucdc.ro/cursuri/12_2_2023_Economia_serviciilor_Lect_dr_Corina_Rusu.pdf 23.04.2014

***http://www.stiucum.com/economie/economia-serviciilor/Locul-si-rolul-serviciilor-in-51128.php 3.03.2014

***http://biblioteca.regielive.ro/pagina-2905.html 24.04.2014

***http://blogoenciclopedia.blogspot.ro/2012/10/contributia-serviciilor-in-dezvoltarea.html 24.042014

***http://www.scritub.com/geografie/turism/LUCRARE-DE-DIPLOMA-PROGRAM-DE-7397115.php 15.05.2014

***http://ro.scribd.com/doc/200601410/Politici-macroeconomice-in-turism , Iunie 2014

***http://ro.scribd.com/doc/183500184/Analiza-Swot-a-Turismului-Balnear-Din-r , Iunie 2014

***http://arhivawww.uoradea.ro/attachment/791672704232e82e41d0a31a6bc16159/2f9960909ed4b3b8d921a95e8908186d/Marusca_Angela_Ioana.pdf

***http://www.dcnews.ro/cum-a-evoluat-turismul-in-romania-2013-comparativ-cu-anul-2012_420742.html

***http://smcse.incdt.ro/index.pl/ciami_ro 21.05.2014

***http://smcse.incdt.ro/index.pl/ceami_ro 21.05.2014

***http://smcse.incdt.ro/index.pl/cen_ro 21.05.2014