Dinamica Schimbărilor Profesiilor In Ultimii 10 Ani

=== 671907bb4b32a294f9cfd7c895d9e6ff9f23e015_99042_1 ===

DINAMICA SCHIMBĂRII PROFESIILOR ÎN ULTIMUL DECENIU

CUPRINS

Introducere ………………………………………………………………………… .. 3

Capitolul 1. Impactul crizei economice asupra pieței muncii din România ……………6

1.1 Impactul crizei economice în zona euro ……………………………………7

1.2 Situația României anterior crizei economice ………………………………9

Capitolul 2 Strategia de ocupare ………………………….……………….………….19

2.1 Orientările în domeniul ocupării forței de muncă …………………………23

2.2 Procesul coordonării politicii de ocuparea forței de muncă în contextul european ……………………………………………………………………….27

2.3 Recomandările Specifice de Țară – Raportul de țară al României 2015 ….29

Studiu de caz ……………………………………………………………….………….35

Concluzii …………………………………………………………..…………………..45

Bibliografie ……………………………………..…………………………………….47

Anexe …………………………………………………………………………………49

INTRODUCERE

Prezenta lucrare de diplomă, de numită „Dinamica schimbării profesiilor în ultimul deceniu” și-a propus să evidențieze principalele modificări sesizate în ultimii zece ani pe piața muncii din România, în domeniul dedicat profesiilor, cauzele care au stat la baza acestora, impactul resimțit la nivel regional, respectiv național, ca și efectele directe sau indirecte ce au fost generate la nivelul economiei naționale.

În urmă cu zece ani, România se afla în pragul unui nou început, aderarea la puternica Uniune Europeană aducând cu sine numeroase provocări majore, resimțite la nivelul tuturor domeniilor de activitate, de calitatea și eficiența diverselor politici ce se impuneau a fi implementate în acest nou context depinzând viitorul țării ca și națiune, inclusiv calitatea vieții românilor.

În noul context, deosebit de provocator, s-a impus adaptarea continuă a mediului economic românesc (dar și a mediului social) la mediul european, fiind necesare numeroase modelări și adaptări din mers, în vederea alinierii la întregul trend al schimbării sistemului european, în cadrul competiției sesizate la nivel global.

Nu doar pe piața muncii Uniunii Europene, ci și pe cea a țării noastre, se sesiza încă de acum zece ani necesitatea gestionării eficiente a fenomenului îmbătrânirii demografice rapide, căruia i se adăugau și :

Fluxul migrației externe/interne

Așa numita „bătălie” tehnologică, în vederea obținerii competitivității

În acest context, încă din anul 2007, respectiv din momentul aderării României la Uniunea Europeană, specialiștii în domeniu prognosticau o transformare dramatică a pieței muncii din România, prin prisma complexului proces al integrării europene, această transformare venind după perioada tranziției economice, ulterioară momentului „Decembrie 1989”, perioadă în care volumul ocupării s-a redus constant, în paralel cu modificarea radicală a distribuției pe ramuri, ca și pe sectoare a acestei ocupări.

Acestui fenomen i s-a adăugat și impactul deosebit determinat de creșterea constantă a emigrației forței de muncă din țara noastră în special spre state ale Uniunii Europene, ca și restructurarea continuă a economiei românești, restructurare ce a fost dezvoltată în mod exponențial ca urmare a :

Aportului capitalului european

Diverselor fonduri structurale

Toate acestea au reușit să se evidențieze nu numai în cadrul contextului expansiunii ocupării globale, ci în special în cadrul dimensiunii forței de muncă, ca și a structurii cererii forței de muncă, ce a înregistrat, de asemenea, modificări radicale.

În acest moment, țara noastră, ca de altfel întreaga comunitate europeană (și nu numai) traversează o adevărată perioadă a modificărilor diverselor paradigme sociale, dar și economice, cărora li se adaugă recentele repoziționări sesizate pe scena politică continentală și internațională, ca urmare a:

Celebrului Brexit, cu toate efectele și consecințele acestuia

Schimbarea polilor de putere în Franța

Fenomenul în continuă creștere a migrației ilegale

Creșterea deosebită a influenței Federației Ruse

Instaurării la Casa Albă a președintelui ales, Donald Trump, etc

Toate aceste modificări urmează crizei fără precedent ce a afectat întreaga economie a lumii, ea reușind să anuleze decenii de progrese economice și să evidențieze numeroasele deficiențe de natură structurală ce au determinat vulnerabilități multiple la nivelul marii majorități a economiilor europene și nu numai.

Dacă în urmă cu zece ani, respectiv anterior declanșării crizei economice majore, se remarca un optimism deosebit în domeniul dedicat diminuării diverselor decalaje existente între statele lumii, ca și al reducerii gradului de sărăcie și implicit în creșterea nivelului de trai al populației, în acest moment perspectivele nu mai sunt deloc optimiste.

Întreaga politică europeană a coeziunii sociale se poziționează într-un adevărat proces de re-evaluare și re-definire conceptuală, determinat nu numai de o îmbătrânire deosebită a populației și o fluctuație fără precedent a forței de muncă, ci și de tot mai numeroasele disfuncții sesizate la nivelul sistemelor economice, cărora li se adaugă și diversele restricții impuse ca urmare a efectelor de lungă durată ale crizei economice.

În contextul în care specialiștii atrag atenția asupra riscului unor serioase dificultăți economice, datorate unor potențiale deficite bugetare, se estimează și o reducere considerabilă a fondurilor Uniunii Europene (și inclusiv a statelor membre ale acesteia) dedicate incluziunii sociale.

Această perioadă post-criză, pe care încă o traversează nu numai țara noastră, ci și marea majoritate a statelor europene, se remarcă prin balansul constant între cerințele impuse de progresul societății și diminuarea nivelului de sărăcie a populației, pe de o parte, de cealaltă parte poziționându-se necesitatea permanentă a asigurării unei sustenabilități adecvate a finanțelor publice.

În ciuda faptului că se constată o îmbunătățire a situației economice, redresarea economică continuă să se înscrie în trendul fragilității, în categoria elementelor prioritare specifice ocupării forței de muncă, ca și creșterii economice, poziționându-se continuare și implicit accelerarea procesului dedicat restabilirii stabilității macro-economice, ca și redirijarea corespunzătoare a finanțelor publice spre domeniul dezvoltării durabile.

Nu doar la nivelul Uniunii Europene, ci și al țării noastre, se impune elaborarea și ulterior implementarea unei noi strategii dedicate creșterii gradului de ocupare a forței de muncă, ca și creșterii economice, care să se bazeze pe o coordonare de tip extins a diverselor politici dedicate acestui domeniu.

CAPITOLUL 1. IMPACTUL CRIZEI ECONOMICE ASUPRA PIEȚEI MUNCII DIN ROMÂNIA

În urmă cu zece ani, în cel mai puternic stat al lumii, se declanșa cea mai gravă criză economico-financiară din ultimul secol, anul 2007 rămânând în istoria recentă a omenirii ca „momentul zero” la colapsului inimaginabil.

Denumită în primă fază drept „criza creditelor”, recenta criză economică mondială s-a declanșat ca urmare a pierderii încrederii investitorilor în așa-zisa valoare a ipotecilor securizate (respectiv „asset backed securities”) de către S.U.A. Și chiar dacă au fost luate, în primă fază, unele măsuri (prin infuzarea masivă de lichidități, prin intermediul Rezervei Federale S.U.A. și a Băncii Centrale Europene), piețele bursiere din lumea întreagă s-au prăbușit rând pe rând, ulterior remarcându-se multiple reacții în lanț, ce au declanșat efecte devastatoare resimțite în special la nivelul numeroaselor bănci, instituții, dar și companii financiare..

Una dintre numeroasele explicații oficiale ale acestei crize, furnizată de instituțiile publice, a privit comportamentul total inadecvat adoptat de diverșii agenți economici, căruia i s-a adăugat și imposibilitatea pieței financiare a anului 2007 de a funcționa monoton, cu alocarea diverselor resurse ce îi erau necesare. În ciuda acestui explicații, în realitate, acest colaps financiar a fost rezultatul unor numeroși factori, cu un grad de complexitate deosebit, menționând doar :

Diversele politici de reglementare financiar-bancară

Numeroasele erori ale politicii monetară

Distorsionarea constantă a numeroaselor stimulente ce au fost oferite unor agenti economici, percepuți a fi privilegiați

În urmă cu zece ani, se aprecia că sistemul financiar internațional era într-o perioadă de dezvoltare fără precedent în ultimele patru decenii, foarte multe state fiind implicate în derularea numeroaselor tranzacții financiare de o anvergură deosebită, ceea ce a determinat și o mobilitate deosebită la nivelul diverselor capitaluri.

Așa se face faptul că s-a ajuns la liberalizarea rând pe rând a fluxurilor de capital, în vreme ce piețele financiare ale statelor lumii au reușit să se integreze treptat în cadrul sistemul financiar global, asfel determinându-se numeroase relații de interdependență remarcate între economiile statelor foarte dezvoltate și economiile statelor aflate în plin proces de dezvoltare.

1.1 Impactul crizei economice în zona euro

Declanșată pe teritoriul celui mai puternic stat al lumii, criza economică americană a reușit să se transforme rapid într-o adevărată criză mondială, continentul european, dar și restul marilor state ale lumii încercând să adopte in regim de urgență, diverse măsuri de atenuare/contracarare, ca urmare a șocurilor financiare fără precedent resimțite în întreaga lume, acestea constând în :

Ridicarea preventivă a diverselor plafoane dedicate garantării depozitelor

Interzicerea și/sau limitarea diverselor vânzăril în lipsă

Inițial, mulți au fost cei care nu au crezut că actuala criză se va resimți și pe plan european, considerând că băncile de pe continent sunt mai solide, că activele toxice sunt inexistente sau că normele bancare europene sunt mai bine reglementate.

Cu toate acestea, foarte repede mari instituții bancare din Marea Britanie, Franța ori Germania au început să se prăbușească, liderii marilor state ale lumii începând să se întâlnească tot mai des pentru a dezbate măsuri de intervenție la nivel de stat, dar și la nivelul Băncii Centrale Europene.

Liderii politici europeni ai vremii, în frunte cu Angela Merkel, Jean Claude Trichet (Banca Centrală Europeană), dar și Jose Manuel Barroso (Comisia Europeană), cu sprijinul premierului Marii Britanii, Gordon Brown, au provocat S.U.A. la un summit desfășurat în 20, pe lângă cele șapte state puternic industrializate fiind invitate și țările din grupul B.R.I.C. (respectiv Rusia, China, Brazilia și India), ca și unele state din zona Golfului, ce avea capacitate punerii la dispoziție din așa numitele fonduri suverane (respectiv Sovereign Wealth Funds) a unor resurse importante (respectiv peste două trilioane de U.S.D.).

Președintele francez (care în acea perioadă se afla la cârma europenilor), Nicholas Sarkozy, susținea că printr-o cooptare a tuturor acestor state se poate asigura o stabilitate financiară, în paralel urmându-se a se adoptare diverse măsuri de reformar a sistemului financiar. Acesta a avut mai multe propuneri dedicate prevenirii și contracarării crizei, precum adoptarea unor reacții la nivel global, ca și derularea unui summit la nivel mondial (la care participau statele emergente, respectiv summit-ul G. 20), care s-a desfășurat la Washington, între 15-16 noiembrie 2008.

Și premierul Marii Britanii, Gordon Brown, a luat decizia adoptării unor măsuri radicale de natură keynesiană, chiar dacă anterior fusese adeptul așa-numitelor rețetele ultra-liberale. Ulterior intrării în faliment a băncilor Glitnir, Kaupthing, dar și Landsbank, Brown a invocat legislația dedicată anti-terorismului, în așa fel reușind să înghețe activele acestor instituții bancare și protejând depozitele cetățenilor britanici.

Alături de guvernul Marii Britanii și de Parlamentul britanic, Brown a reușit să deblocheze și piața interbancară (respectiv prin garantarea împrumuturilor), el implementând și varianta dedicată infuziilor de capital și infuziilor de lichidități, în urma participației statul urmând să primească diverse acțiuni preferențiale.

Ambele propuneri ale Marii Britanii au fost preluate de către marile state ale lumii (printre care și S.U.A.), americanii luând decizia să renunțe la achiziționarea activelor toxice, ei infuzând masiv capital în cadrul City Group.

În luna octombrie 2008, britanicii au început injectarea capitalului în numeroase instituții financiare apreciate ca fiind eligibile (respectiv bănci din Marea Britanie, dar și subsidiarele altor instituții financiare din străinătate), prin intermediul acțiunilor preferențiale, acestea oferindu-le britanicilor șansa de a avea câștiguri, în cazul în care instituțiile financiare asupra cărora s-a intervenit își reveneau.

Valoarea acestor injecții de capital a depășit suma de 50 de miliarde de lire sterline, în același timp instituindu-se o inter-dependență deosebită între politicile de creditare, politicile de dividend, dar și schemele de compensație ce îi aparțineau executivului.

Pentru relansarea creditării bancare, s-a lansat pe piața un nou pachet de salvare, prin intermediul cărora creditorii aveau posibilitatea, contra unui comision, să identifice activele proprii considerate cu risc maxim, ce puteau fi asigurate de guvernul britanic. Mai mult, și Trezoreria a luat decizia de a extinde schema privind garantarea creditelor (fiind incluse și datoriile băncilor ce fuseseră capitalizate de guvernul britanic până la finele lui 2009), fiind generată și o nouă schemă de garantare a obligațiunilor ce aveau active colaterale. În paralel cu Banca Angliei, și Banca Centrală Europeană, FED și Banca chineză au luat măsuri pentru reducerea semnificativă a dobânzii politicii monetare, FED derulând în același timp și diverse acorduri de tip swap valutar cu alte instituții similare.

Inițiativa premierului britanic de reducerea TVA-ului de la 17,5% la doar 15% a avut efecte benefice asupra piețelor bursiere din Europa, indicii înregistrați de acestea crescând cu peste 10% într-o singură zi (24 noiembrie 2008). Și cu toate că președintele Nicholas Sarkozy a propus adoptarea unei măsuri similare la nivel european, cancelarul Germaniei, Angela Merkel, nu a fost de acord, susținând că nu se dorește cheltuirea banilor publici în măsuri ce au ca scop finanțarea unor sectoare din alte state, și nici adoptarea unor măsuri ce ar putea avea influențe asupra stabilității monetare din zona europeană,

1.2 Situația României anterior crizei economice

În urmă cu zece ani, în România, în momentul declanșării crizei economice mondiale, se remarca următoarea evoluție, respectiv situație, a repartizării la nivelul principalelor activități ale economiei mondiale, a populației active:

Sursa capturii – site-ul oficial al Institutului Național de Statistică

Așa cum se poate sesiza, anterior declanșării crizei economice, în România se realizase deja o repoziționare la nivelul domeniilor de activitate ale economiei mondiale, cele mai mari fluctuații fiind sesizate în agricultură (unde procentul ocupării a scăzut de la 36.2% în anul 2002 la doar 28.2% în anul 2007), în construcții (modificarea procentului ocupării s-a realizat în creștere, de la 4.4 % în 2002 la valoarea de 6.8% în 2007) ca și în servicii, unde de asemenea procentul a crescut de la 33,9 % la 42,5 %.

În domeniul structurii populației ocupate, avându-se în vedere statutul profesional, în anul 2007 se remarca următoarea repartizare, pe medii și sex:

Sursa capturii – site-ul oficial al Institutului Național de Statistică

Exceptând ocupația din domeniul agriculturii, în anul de referință 2007, se remarca următoarea repartizare pe sexe a populației ocupate, pe diversele domenii de activitate:

Sursa capturii – site-ul oficial al Institutului Național de Statistică

Cu mențiunea că :

In domeniul industriei au fost incluse diversele activități ale industriei extractive, ale industriei prelucrătoare, activitățile dedicate energiei electrice și termice, ca și cele din domeniul gazelor și ale apei

In domeniul serviciile comerciale au fost incluse diversele activități de comerț, de transport, de hoteluri și restaurante, tranzacțiile imobiliare, intermedierile financiare, activitățile de depozitare, activitățile de comunicații

In domeniul serviciilor sociale au fost incluse activitățile din administrația publică, din apărare, din sănătate, din învățământ, din asistența socială, ca și alte servicii

Toate acestea, în condițiile următoarei evoluții a forței de muncă, care la finele anului 2007 avea următoarea reprezentare:

Sursa capturii – site-ul oficial al Institutului Național de Statistică

Demn de menționat este faptul că în anul 2007, anul declanșării crizei economice fără precedent, dar și an de referință al cercetării ce face obiectul prezentei lucrări de diplomă, se reușise impunerea unui trend descendent asupra ratei șomajului, respectiv a numărului șomerilor înregistrați, după cum o demonstrează următorul grafic:

Sursa capturii – site-ul oficial al Institutului Național de Statistică

În ceea ce privește repartizarea ratei șomajului, pe mediu, categorii de vârstă și sex, în anul 2007 (a se vedea și Anexa 1) se remarca următoarea situație:

Sursa capturii – site-ul oficial al Institutului Național de Statistică

În aceste condiții, din păcate pentru România, factorii de decizie politici ce se aflau la conducerea țării în perioada de debut a crizei economice, dar și ulterior declanșării acesteia, nu au înțeles să reacționeze adecvat la numeroasele semnale ce veneau nu doar de peste Ocean, ci și din cele mai puternice state ale Uniunii Europene.

În absența unor măsuri specifice, dedicate atenuării efectelor crizei la nivelul național, au fost luate doar decizii contradictorii, ce au fost deseori puse sub semnul îndoielii de experții în domeniu, în scurt timp remarcându-se o disfuncționalitate la nivelul diverselor mecanisme economice ce ar fi putut să determine o redresare a pieței economice din România, cu toate efectele ce ar fi decurs din aceasta.

În ciuda faptului că atât din Statele Unite ale Americii cât și din zona continentului european, știrile privind modul extrem de violent prin care se manifesta criza economică și financiară țineau prima pagină a marilor agenții de presă, ca și numeroasele efecte negative ale acesteia la nivelul economiilor naționale, în țara noastră persoanele și instituțiile cu competențe în domeniu, s-a manifestat destul de relaxat și detașat la sfârșitul anului 2007, respectiv începutul lui 2008.

Și chiar președintele de atunci, Traian Băsescu, a preferat să iasă de câteva ori în mass-media pentru a declara că țara noastră nu are nici un motiv să se îngrijoreze, șeful statului asigurând chiar populația că România este departe de a fi atinsă de colapsul economico-financiar.

Mai mult, la sfârșitul anului 2008, în România s-a instalat un guvern de coaliție, respectiv P.S.D. – P.D.L., care le promitea românilor că le vor modifica în mod semnificativ nivelul de trai, apelând la ajutorul numeroșilor specialiști despre care, se susținea, că ar exista interiorul respectivelor formațiunilor politice aflate la putere.

În ciuda numeroaselor asigurări ce veneau periodic din zona scenei politice românești, încă din primele luni ale lui 2009 populația din România a început să resimtă treptat, dar sigur, numeroasele efectele ale crizei ce începuse să se manifeste și pe teritoriul țării noastre, cele mai afectate fiind persoanele active.

Nu după mult timp, la nivel național a început să se înregistreze o creștere semnificativă a ratei șomajului, în paralel cu :

Scăderea dramatică a nivelului aferent veniturilor salariale

Deprecierea considerabilă a cursului de schimb RON/EURO

Majorarea ratei dobânzilor

Ca urmare a tuturor acestor aspecte, în scurt timp s-a ajuns la:

O blocare a creditării la nivel național

Creșterea deosebită a numărului incidentelor bancare

Scăderea dramatică a veniturilor populației

Reducerea semnificativă a consumului

Și, în ciuda numeroaselor asigurări ce veneau chiar din partea președintelui, în urmă cu doar câteva luni, în cursul lunii martie a anului 2009, Guvernul României, în fruntea căruia se afla liderul P.D.L., Emil Boc, a luat decizia de a urma exemplul unor state din Uniunea Europeană, respectiv accesarea unor împrumuturi de la Fondul Monetar Internațional, de la Comisia Europeană și inclusiv B.E.R.D.

În plus, după numai o lună de zile, s-a produs și o rectificare bugetară negativă, considerată a fi cea mai semnificativă de la momentul democratizării statului.

Măsurile dedicate creșterii fiscalității, ce au fost adoptate de guvernanți (aceștia decizând o majorare a contribuțiilor sociale în cursul lunii februarie 2009), au fost accentuate începând cu luna mai a aceluiași an, când s-a luat decizia introducerii și a impozitului forfetar, în paralel realizându-se eliminarea deductibilității T.V.A. pentru autoturisme, pentru combustibili și diversele cheltuieli dedicate întreținerii.

Un punct cu adevărat critic pentru economia românească s-a remarcat în cursul lunii octombrie 2008, când, pe fondul crizei economice globale, au fost semnalate tot mai multe repatrieri masive de valută din diversele statele emergente, România fiind printre acestea.

În România însă, lucrurile nu s-au derulat absolut deloc cum ar fi trebuit, guvernatorul B.N.R. luând decizia retragerii lichidităților de pe piață, această măsură forțându-le pe instituțiile bancare din străinătate să își asume diversele pierderi.

În condițiile în care nivelul dobânzilor era în creștere exponențială, B.N.R. a luat decizia de a nu injecta lichidități pe piață, iar guvernatorul Mugur Isărescu a anunțat că a reușit blocarea unui presupus atac îndreptat împotriva monedei naționale. Ulterior, Isărescu a recunoscut că țara noastră a fost grav afectată de criză, abia patru ani mai târziu remarcându-se primele semne ale unei firave creșteri economice

În vreme ce nivelul dobânzilor de pe piața interbancară a reușit să depășească valoarea de 40%, oficialii români s-au declarat dezamăgiți de faptul că diversele instituții financiare, ce fuseseră afectate, nu au solicitat de la B.N.R. împrumuturi în regim de urgență la o dobândă lombard (respectiv de 14,25%), acestea preferând să atragă moneda națională la o dobândă de 40%, monedă ce a fost plasată la nivelul 60-100%.

Măsura acestor instituții financiare a fost însă una previzibilă, având în vedere fondul neîncrederii ce se instalase deja la nivel național, condiție în care un împrumut contractat de la B.N.R. putea atrage un risc și mai mare, ce era generat de creșterea deosebită a gradului de insecuritate în rândul diverșilor deponenți. Abia după câteva luni foarte dificile, B.N.R. a luat decizia „înghețării” dobânzilor pentru depozitele atrase (respectiv R.O.B.O.R.).

Iar președintele Traian Băsescu, liderul care dăduse numeroase asigurări că țara noastră nu va fi atinsă ori afectată de respectiva criză economică, a profitat de prilejul oferit și pentru a-și spori capitalul electoral, a luat decizia de a promulga legea ce viza o majorare a salariilor, în ciuda faptului că, așa cum s-a dovedit ulterior, cunoștea faptul că punerea în aplicare a acestei legi nu era posibilă, în condițiile pieței de atunci.

Efectele crizei economice și financiare au început să fie resimțite în scurt timp de tot mai mulți români, care și-au pierdut locurile de muncă sau s-au trezit cu o diminuare drastică a veniturilor pe care le realizau din salarii.

Ca urmare a politicii pe care B.N.R. a înțeles să o aplice, consumul s-a diminuat și el dramatic, în același timp remarcându-se și reducerea masivă (respectiv până la un nivel minim) a diverselor creditări, aspect ce s-a reflectat puternic la nivelul pieței imobiliare, aceasta prăbușindu-se.

În perioada 2008-2010 mii de familii de români s-au trezit puși în fața situație de a nu-și mai putea achita ratele lunare, aferente creditelor imobiliare sau a veniturilor personale, situație în care instituțiile bancare au luat decizia de a trece la executarea silită a acestora, ceea ce a determinat o multitudine de efecte asupra românilor ce se aflau în incidența plăților.

Urmare a colapsului pieței imobiliare, s-a remarcat la nivelul veniturile agenților imobiliari, ca și a brokerilor, o reducere aproape trei ori, efecte similare fiind evidențiate și la nivelul pieței auto, unde nivelul vânzărilor s-a prăbușit brusc.

În paralel, la nivel național o multitudine de societăți comerciale s-au văzut nevoite să declare falimentul, iar sute de mii de români s-au trezit peste noapte în situații uneori dramatice. La nivel național, cele mai afectate domeniile au fost:

Sursa captură – www.evz.ro

În doar câteva luni, numărul falimentelor ce au fost înregistrate în 2010 s-a majorat cu 18% în raport de aceeași perioadă a anului 2009, moment în care se înregistraseră un număr de 18.421 dosare de insolvență.

Cele mai afectate au fost firmele al căror obiect de activitate îl reprezenta comerțul cu amănuntul/ridicata, societățile din construcții, din piața auto, ca și agențiile imobiliare. Iar cea mai mare parte din totalul falimentelor ce au fost declarate de societățile care activau în domeniul comerțului, ca și al distribuției, s-au datorat unei reorientări accelerate a pieței românești de consum înspre marile magazine și retailieri.

La nivelul lui 2010, pe locul al doilea al insolvențelor declarate s-au poziționat firmele al căror obiect de activitate îl reprezenta comerțul cu amănuntul (respectiv un număr de 4.178), pe următoarea poziție fiind firmele de construcție, numărul dosarelor de insolvență fiind de șase ori mai mare decât în urmă cu doar trei ani.

Din lipsa fondurilor, cele mai multe dintre lucrările de investiții demarate au fost abandonate ori au stagnat, acestora adăugându-se și o reducere dramatică a cererii, pe fondul reducerii considerabile a puterii de cumpărare, ca și al deteriorării vizibile a comportamentului de plată aferent partenerilor.

Sărăcirea populației din România, prin majorarea deosebită a creditării de consum, s-a numărat printre cauzele care au determinat accentuarea crizei economice și financiare fără precedent la nivel național. Pe fondul unei dublări a ponderii pe care o reprezenta sectorul financiar la nivelul P.I.B.-ului României (respectiv în anul 2003 acesta era de 36,3%, după patru ani el ajungând la valoarea de 74,1%), economia țării noastre a fost la un pas de dezastru.

Iar așa zisa creștere a fost determinată de diversele operațiuni financiare derulate (mai mult sau mai puțin de natură speculativă) și nu de o dezvoltare industrială, respectiv de o creștere economică, așa cum sugerau liderii politici la acea vreme.

Printre efectele crizei care au afectat considerabil populația din România s-a aflat și o apreciere constantă a cursului de schimb valutar, astfel în numai câteva luni ajungându-se la o creștere a euro de la valoarea de 3,5 lei la cea de 4,2 lei.

Pe lângă reducerea drastică a salariilor (în cadrul sistemul bugetar s-a realizat o reducere de 25% tuturor veniturilor), s-a majorat și taxa pe valoarea adăugată (procentul fiind de 5%), iar valoarea facturilor, ca și prețurile majorate implicit, urmare a creșterii valorii monedei euro, la principalele alimente, au sărăcit și mai mult populația.

În scurt timp s-a remarcat o dublare a ratei șomajului, în vreme de numeroasele măsuri de austeritate, ca și cele privind constrângerea economică, au aruncat pe drumuri mii de români, deseori situațiile fiind dramatice.

Și investițiile străine în România au fost grav în primii ani după 2007, acestea ajungând de la valoarea de 9,4 mld. euro (anul 2008) la o valoare de doar 1,6 miliarde în cursul anului 2012.

CAPITOLUL 2 STRATEGIA DE OCUPARE

În cadrul contextului menționat în cuprinsul capitolului anterior al prezentei lucrări de diplomă, context remarcat nu doar pe teritoriul țării noastre ci și la nivelul întregului continent european (chiar și la nivel global), la finele lunii martie a anului 2010, Consiliul European a luat în discuție ipoteza unei noi strategii dedicate ocupării forței de muncă, ca și creșterii economice la nivelul statelor membre ale U.E., aceasta urmând să se bazeze pe o coordonare de tip consolidat a diverselor politici economice, ce urmau să se concentreze asupra domeniilor principale de acțiune, al căror principal obiectiv consta în stimularea la capacitate maximă a potențialului creșterii durabile, ca și a competitivității în cadrul tuturor statelor ale Uniunii Europene.

În cadrul acestei strategii au fost elaborate și delimitate elementele apreciate ca fiind primordiale, incluzând și obiectivele ce urmau să fie urmărite în vederea punerii în aplicare a acesteia, ca și diversele modalități dedicate monitorizării constante a modului de implementare.

La nivelul tuturor statelor Uniunii Europene s-a avut în vedere consultarea în vederea identificării celor mai bune metode prin intermediul cărora se reușea o mărire a competitivității economice, ulterior fiind lansată celebra Strategia Europa 2020

Iar în domeniul ocupării forței de muncă, principalele obiective avute în vedere atât la nivel național, cât și la nivel european, se remarcă a fi incluse în cadrul acestei strategii Uniunii Europene, denumită Europa 2020.

La baza lansării acestei strategii se află comunicarea Comisiei Europene, comunicare denumită EUROPA 2020 – strategia europeană în vederea creșterii inteligente, durabile și favorabilă incluziunii, ce a fost lansată în luna martie a anului 2010. Principalul scop declarat al acestei strategii constă în ghidarea economiei europene pentru perioada următoare (respectiv până în anul 2020), în vederea unei abordări unitare a diverselor reforme realizate în plan economic și plan social.

Strategia Europa 2020 are în vedere trei priorități considerate reprezentative, ce sunt structurate în mai multe inițiative emblematice și respectiv cuantificabile prin intermediul a cinci obiective considerate ca fiind principale.

În domeniul inițiativelor majore, ce sunt incluse în cadrul sferei ocupării forței de muncă, ca și al incluziunii și respectiv afacerilor sociale, se remarcă:

Tineretul în mișcare – în vederea oferirii diverselor șanse tinerilor ce se află în căutarea unui loc de muncă, se impune acordarea unui sprijin atât studenților, cât și stagiarilor pentru acumularea experienței în alte state, în paralel cu ameliorarea calității sistemului european de formare și educație

O agendă dedicată noilor competențe și respectiv locurilor de muncă – se impune o reformare a pieței muncii, în vederea sprijinirii tuturor cetățenilor europeni în cadrul procesului de dobândirea unor noi competențe profesionale, ca și a generării de noi locuri de muncă, în paralel cu adaptarea legislației Uniunii Europene în domeniul muncii

O platformă europeană îndreptată împotriva sărăciei, ca și a excluziunii sociale – se are în vedere stimularea muncii la toate nivelurilor pentru atingerea principalului obiectiv al Uniunii Europene, respectiv cel vizând eliminarea, până în cursul anului 2020, pentru un număr de minim 20 de milioane de persoane, a fenomenului sărăciei și al excluziunii sociale

Strategia Europa 2020 are rolul de a transforma economia Uniunii Europene într-una durabilă, inteligentă și favorabilă incluziunii, economie care să se caracterizeze prin niveluri deosebite ale ocupării forței de muncă, ca și ale productivității și implicit coeziunii sociale.

În cadrul strategiei Europa 2020 sunt evidențiate trei priorități ce se susțin în mod reciproc, respectiv :

O creștere inteligentă – dezvoltare economică bazată pe inovare și cunoaștere

O creștere durabilă – se are în vedere promovarea unei economii care se dorește a fi mult mai eficientă prin prisma utilizării resurselor, economie ce trebuie să fie nu doar mai competitivă, ci și mai ecologică

O creștere favorabilă incluziunii – se are în vedere promovarea economiei cu o rată a ocupării forței de muncă mult mai ridicată, economiei ce poate asigura atât coeziunea socială, cât și pe cea teritorială

În vederea atingerii, până în cursul anului 2020, a obiectivelor Uniunii Europene, strategia Europa 2020 include cinci obiective principale, ce sunt concretizate în cadrul a opt ținte numerice. În cadrul acestor obiective principale, se remarcă :

Până în cursul anului 2020 se impune ca un procent de 75 % din cadrul populației europene cu vârstele incluse în intervalul 20 – 64 de ani să dețină un loc de muncă stabil

Un procent de 3% din produsul intern brut al Uniunii Europene trebuie să fie investit în C-D (cercetare-dezvoltare)

Îndeplinirea obiectivelor „20/20/20” în domeniul dedicat climei/energiei, cu diminuarea cu 30% a emisiilor

Reducerea abandonului școlar sub nivelul 10%, cu antrenarea tinerilor în urmarea cursurilor universitare (în procent de 40%)

Reducerea cu 20 de milioane a numărului persoanelor ce sunt amenințate de sărăcie și excluziune socială

În vederea atingerii tuturor acestor obiective, obiective se află în relație de inter-conectivitate, se impune transpunerea acestora în obiective și traiectorii adoptate la nivelul fiecărui stat al Uniunii Europene.

Prin intermediul inițiativei dedicate Agendei pentru noi competențe și locuri de muncă, Comisia Europeană și-a propus susținerea Uniunii Europene în atingerea obiectivului în materia dedicată ocupării forței de muncă, respectiv antrenarea în câmpul muncii a unui procent minim de 75% din totalul populației europene cu vârsta inclusă în intervalul 20 ani – 64 ani.

Pe lângă susținerea acestui obiectiv, ce se vrea a fi realizat până la finele anului 2020, inițiativa Agendei are în vedere și :

Diminuarea sub 10% a ratei abandonului școlar

Implicarea în învățământul universitar a minim 40% din totalul tinerilor din statele europene

Reducerea numărului persoanelor ce sunt amenințate de sărăcie și excluziune (minim 20 de milioane)

În vederea realizării tuturor acestor obiective, Agenda impune numeroase măsuri concrete ce au rolul de a:

Impulsiona diversele reforme ce sunt dedicate ameliorării flexibilității pe piața muncii, ca și a securității acesteia – „flexi/securitatea”

Dota diversele persoane din perimetrul Uniunii Europene cu competențele necesare în vederea obținerii competitivității pe piața muncii

Ameliora considerabil calitatea locurilor de muncă de pe piața europeană, în paralel cu asigurarea condițiilor de muncă de calitate superioară

Ameliora diversele condiții impuse în procesul creării unor noi locuri de muncă

Demn de menționat este faptul că în momentul elaborării Agendei pentru noi competențe și locuri de muncă (anul 2010) Comisia Europeană atrăgea atenția asupra faptului că aproape 10% din totalul populației active din Uniunea Europeană (23 milioane de persoane) se afla în șomaj, dar și asupra faptului că din anul 2012 se va remarca o diminuarea a populației de vârstă activă, condiție în care se impunea asigurarea unei durabilități a sistemelor europene de protecție socială, în vederea creșterii numărul persoanelor active pe piața muncii.

2.1 Orientările în domeniul ocupării forței de muncă

Orientările integrate vizând ocuparea forței de muncă fac parte din cadrul pachetului Orientărilor dedicate politicilor economice și respectiv de ocuparea forței de muncă, prin intermediul cărora sunt stabilite pentru statele membre ale Uniunii Europene, diversele priorități și obiective comune.

Aceste orientări dedicate ocupării forței de muncă au fost propuse de către Comisia Europeană, ele fiind ulterior dezbătute și respectiv agreate de diverse țări, membre ale Uniunii Europene, cu adoptarea anuală a Consiliului.

Se remarcă Orientarea 7, orientarea ce are în vedere:

O creștere a participării pe piața muncii, atât pentru femei, cât și pentru bărbați

O diminuare a șomajului de tip structural

O promovare a calității locurilor de muncă

În acest sens, toate statele membre ale Uniunii Europene au sarcina de a urmări combaterea angajărilor temporare, ca și gradul de sub-ocupare și implicit munca nedeclarată, ele adoptând diversele măsuri menite să asigure o creștere a mobilității profesionale, ca și o revizuire a sistemului fiscal.

De asemenea, statele europene trebuie să ia în calcul revizuirea sistemului de protecție și asistență socială, prin intermediul integrării și al implementării diverselor principii de flexi/securitate în cadrul politicilor naționale de ocupare, în paralel cu o combatere a segmentării pieții muncii.

În plus, statele membre ale Uniunii Europene trebuie să implementeze diverse măsuri în vederea prevenirii fenomenelor ocupării temporare, a muncii temporare, ca și a ratelor diminuate de ocupare, în paralel cu o îmbunătățire a competitivității și implicit a ratei participării pe piața muncii pentru diversele persoane ce au un nivel de calificare redus.

Din categoria orientărilor în domeniul ocupării forței de muncă face parte și orientarea 8, orientare ce vizează dezvoltarea forței de muncă ce se impune a fi bine calificată și care să aibă capacitatea de a răspunde tuturor cerințelor existente pe piața muncii, în paralel cu promovarea pe întreg parcursul vieții a învățării.

Toate statele membre ale Uniunii Europene urmăresc eliminarea diverselor bariere aflate în calea mobilității lucrătorilor, în paralel cu creșterea gradului de ocupare a angajaților ce sunt slab calificați, ca și a vârstnicilor. În același timp se impune implementarea diverselor sisteme privind sprijinirea tinerilor absolvenți în găsirea primului lor loc de muncă.

În vederea realizării acestor deziderate, statele europene au obligația de a asigura cetățenilor lor competențele necesare pentru satisfacerea cerințelor de pe piețele muncii, în paralel cu :

O îmbunătățire a accesului cetățenilor la formarea profesională

Consolidarea sistemului de educație național

Consiliere profesională, prin intermediul anticipării necesarului competențelor

Tot în cadrul orientărilor în domeniul ocupării forței de muncă se impune a fi menționată și orientarea 9, ce are în vedere o îmbunătățire a calități, respectiv a performanței aferente sistemelor de formare/educație, la orice nivel, în paralel cu o creștere a participării în cadrul învățământului terțiar ori a învățământului echivalent.

În vederea asigurării accesului la educația de calitate și formare a tuturor cetățenilor, ca și pentru îmbunătățirea rezultatelor din domeniul educațional, statele membre ale Uniunii Europene trebuie să investească eficient în diversele sisteme de educație/formare, în acest fel asigurându-se și creșterea nivelului de competență aferent forței de muncă. În acest fel se va ajunge și la determinarea unei satisfaceri mai bune a diverselor cerințe/nevoi ce sunt generate de modificările majore și rapide, sesizate la nivelul piețelor moderne ale muncii.

Ultima orientare ce se impune a fi menționată în cadrul subcapitolului dedicat orientărilor în domeniul ocupării forței de muncă este orientarea 10 ce are în vedere atât o promovare a incluziunii sociale, cât și combaterea sărăciei.

În acest sens, toate statele membre ale Uniunii Europene ar trebui să își îmbunătățească considerabil sistemele dedicate protecției sociale, ca și sistemele securității sociale, sistemele de pensii și politicile incluziunii active, pe fondul unei asigurări a sustenabilității financiare, în vederea dezvoltării participării cetățenilor în economie și societate și respectiv pentru extinderea diverselor oportunități de angajare (prin intermediul Fondului Social European).

Atât orientările în domeniul ocupării forței de muncă, cât și strategia europeană privind ocuparea forței de muncă, al cărui temei juridic se regăsește în conținutului art. 148 din cadrul Tratatului de Funcționarea Uniunii Europene (T.F.U.E.) instituie cadrul politicilor dedicate implementărilor diverselor măsuri în domeniul ocupării forței de muncă.

Atât strategia Europa 2020, cât și structura guvernanței fundamentată pe Semestrul European și coordonarea de tip consolidat a politicilor economice și economice, conferă statelor membre ale Uniunii Europene o sferă de acțiune și flexibilitate lărgită, în vederea implementării diverselor reforme structurale, ca și a acordurilor colective, în paralel cu promovarea dialogurilor sociale de calitate în domeniul politicilor și a măsurilor de tip macro-economic.

Remarcând tendința de creștere continuă a șomajului la nivelul Uniunii Europene, Comisia Europeană a intervenit încă din cursul anului 2012 când a elaborat Pachetul privind ocuparea forței de muncă, ce are în vedere:

O sprijinire constantă a creării unor noi locuri de muncă pe piața muncii, proces ce poare fi realizat prin :

Diminuarea impozitării aferente forței de muncă

Utilizarea cu eficiență a diverselor subvenții acordate pentru anhajare

Exploatarea la maxim a potențialelor aferente așa numitelor sectoare „cheie” precum tehnologia informațiilor, economia ecologică, asistența medicală, tehnologia comunicațiilor

Restabilirea dinamicilor aferente piețelor muncii – proces ce poate fi realizabil:

Printr-o sprijinire a lucrătorilor ce intenționează să-și schimbe locul de muncă

Prin sprijinirea lucrătorilor ce vor să revină pe piața muncii, prin reintegrare

Printr-o mobilizare a tuturor instituțiilor/organismelor cu responsabilitate în procesul de implementarea diverselor reforme necesare în domeniul ocupării forței de muncă

Prin realizarea investițiilor diverse în domeniul dobândirii competențelor, avându-se în vedere buna anticipare, ca și monitorizarea constantă a nevoilor pieței muncii

Prin promovarea unei libere circulații a lucrătorilor

O consolidare a guvernanței în domeniul dedicat politicilor privind ocuparea forței de muncă – proces ce poate fi realizabil prin ameliorarea monitărizării politicilor respective

Pachetul privind ocuparea forței de muncă are la bază Agenda pentru noi competențe/locuri de muncă ce este inclusă în cadrul strategiei Europa 2020, el bucurându-se de sprijinul Observatorului European pentru Ocupare a Forței de Muncă, ca și de cel al Programului de Învățare Reciprocă.

2.2 Procesul coordonării politicii de ocuparea forței de muncă în contextul european

În actualul context, procesul coordonării politicilor de ocuparea forței de muncă u în vedere pe Analiza anuală a creșterii, un document prin intermediul căruia sunt stabilite diversele priorități ale Uniunii Europene pentru următorul an, atât în materia creșterii economice, cât și în cea dedicată creării de noi locuri de muncă.

Această Analiză anuală a creșterii, proces ce este permanent sprijinit prin intermediul activității derulate de E.M.C.O. (Comitetul pentru Ocuparea Forței de Muncă), el deschizând Semestrul European, are în vedere mai multe etape, respectiv :

Adoptarea respectivului Raport Comun privind Ocuparea Forței de Muncă (este adoptat de către Consiliul Uniunii Europene, Comisia Europeană fiind cea care îl publică) , raport ce are rolul de :

A evalua situațiile existente pe piața muncii europene

A evalua modul în care au fost implementate diversele orientpri integrate în domeniul ocupării forței de muncă în cadrul statelor membre ale Uniunii Europene

A examina diversele proiecte privind programele de reformă naționale

Adoptarea diverselor Orientări integrate în domeniul ocupării forței de muncă – acestea sunt propuse de către Comisia Europeană, se aprobă de către guvernele naționale, fiind adoptate de Consiliul Uniunii Europene.. Ele includ diverse obiective și priorități comune dedicate politicilor din domeniul ocupării forței de muncă

Transmiterea de către guvernele naționale a Programelor Naționale de Reformă. Aceste programe sunt analizate de către Comisia Europeană în vederea garantării compatibilității acestora cu diversele obiective incluse în cadrul Strategiei Europa 2020

Adoptarea, după formularea și publicarea de către Comisia Europeană, a recomandărilor ce sunt specifice fiecărui stat. Se realizează avându-se în vedere analiza diverselor programe naționale de reformă (ce pot fi amendate de statele membre ale Uniunii Europene, dacă situația o impune), cu aprobarea de către Consiliul European, după propunerea realizată de către Consiliul Uniunii Europene

În acest context, Programul Național de Reformă (PNR) 2015 a reprezentat platforma ce a definit și aplicat toate politicile implementate în vederea atingerii țintelor prevăzute în cadrul Strategiei Europa 2020 de către România, în domeniul ocupării forței de muncă avându-se în vedere în principal:

O îmbunătățire a funcționării pieței muncii românești:

Combaterea fenomenului muncii nedeclarate

O prelungire a vieții active

Reformarea legislației în domeniul relațiilor de muncă

Reformarea legislativă în domeniul dedicat dialogului social

O facilitare a diverselor tranzacții de la șomaj spre ocupare ori de la inactivitate spre ocupare:

Derularea unor măsuri active de ocuparea forței de muncă

O modificare a cadrului legislativ în vederea stimulării unei mai bune ocupări a forței de muncă

O dezvoltare la nivel local, nivel regional și implicit nivel național a capacității instituționale aferente Serviciului Public de Ocupare

O consolidare a diverselor competențe profesionale:

Formarea profesională în mod continuu a lucrătorilor din toate domeniile

Reformarea cadrului legislativ în domeniul formării profesionale a forței de muncă

O creștere a calității în domeniul ocupării persoanelor ce sunt rezidente în mediul rural, ca și a tinerilor și respectiv femeilor:

Creșterea competitivității în domeniul sectorului agricol, cu o asigurare a sustenabilității zonelor rurale, pe termen lung

Integrarea tinerilor și femeilor pe piața muncii

În contextul procesului de monitorizare și de evaluarea diverselor progrese înregistrare de către fiecare stat membru al Uniunii Europene în domeniul dedicat obiectivelor incluse în cadrul Strategiei Europa 2020, toate angajamentele ce au fost asumate de țara noastră, ca și gradul realizării acestora au fost anual evaluate.

Pe baza evaluărilor, la propunerea Consiliului Uniunii Europene, au fost emise și Recomandările Specifice de Țară (R.S.T.).

2.3 Recomandările Specifice de Țară – Raportul de țară al României 2015

În vederea priorităților ce sunt stabilite prin intermediul Analizei Anuale a Creșterii, ca și a Orientărilor privind ocuparea forței de muncă și a restului angajamentelor ce au fost asumate de către statele membre ale Uniunii Europene, anual este actualizat, conform instrucțiunilor Secretariatului General al Comisiei Europene, Programul Național de Reformă (P.N.R.).

P.N.R. 2015 al României a urmărit, în principal, o fructificare a potențialului creșterii, printr-o stimulare a competitivității, respectiv a productivității, în paralel cu o consolidare a coeziunii sociale și a celei teritoriale, ca și cu crearea unor noi locuri de muncă, în acest fel încercându-se diminuarea decalajelor pe care țara noastră le are în raport cu restul statelor europene.

Atât elaborarea, cât și punerea în aplicare a P.N.R. 2015 a corespuns cu o revenire economică a statului, perioada actuală fiind privită drept o oportunitate deosebită de implementarea diverselor măsuri în domeniul reformelor structurale ce au capacitatea nu doar de a dezvolta economia românească pe termen lung, ci și de a atrage diverse investiții străine și implicit de a crea noi locuri de muncă pe piața muncii din România.

Conform Analizei Anuale a Creșterii, în România reformele structurale se impun în sectoarele ce sunt dedicate:

Consolidării dinamicii pe piața muncii – în acest fel încercându-se o combatere a nivelului deosebit înregistrat în șomaj

Reformei sistemelor de pensii

Modernizării sistemelor protecției sociale

Dezvoltării flexibilității piețelor produselor și a pieței serviciilor

Ameliorării condițiilor cadru în vederea realizării investițiilor diverse

Creșterii eficienței la nivelul administrației publice

Principalele concluzii ce s-au desprins din raportul de țară au evidențiat faptul că se impune consolidarea rezultatelor obținute anterior, cu accelerarea implementării diverselor reforme structurale.

În cadrul Raportului de sinteză a concluziilor, formulate de Consiliul Uniunii Europene privind Analiza Anuală a Creșterii pe anul 2015, ca și în urma analizării rapoartele de țară, Comisia Europeană a subliniat nivelul deosebit de ridicat al șomajului, cu precădere al șomajului pe termen lung, ca și a șomajului în rândul populației tinerilor.

Din aceste considerente s-a recomandat multiplicarea eforturilor depuse pe piața forței de muncă, cu precădere în domeniile dedicate:

Stabilirii salariilor

Corelării sistemului educațional cu diversele cerințe ale pieței muncii

Capacității Serviciilor Publice de Ocupare

Segmentării pieții muncii

În actualul context al Uniunii Europene, prioritățile României pe termen mediu vizează relansarea economică, generarea de noi locuri de muncă, ca și asigurarea unei sustenabilități a finanțelor publice.

P.N.R. 2015 are în vedere coordonatele Uniunii Europene, fiind adaptate diverselor condiții economice și sociale ale statului român și continuând reformele asumate prin P.N.R. 2011-2013 (reforme pe termen lung), ca și reformele incluse în PNR 2014 (reforme pe termen scurt și termen mediu).

În domeniul ocupării forței de muncă, conform datelor oficiale, în cursul anului 2015, în domeniul ratei de ocuparea populației la categoria de vârstă inclusă în intervalul 20 ani-64 ani, s-a remarcat procentul de 65.7%, procent ce se situează la 4,3 puncte procentuale în raport cu ținta de la nivel național (70%) ce a fost stabilită în conformitate cu obiectivele Strategiei Europa 2020.

Comparativ cu anul 2014, și numărul salariaților de pe piața muncii românească a crescut cu procentul de 1.9%, rata șomajului reducându-se de la valoarea de 7.1% în anul 2014 la valoarea de 6.8% în cursul anului 2015.

Pe fondul unei accelerări a creșterii economice înregistrate în țara noastră, autoritățile estimează o îmbunătățire a pieții muncii, cu generarea diverselor condiții ce au capacitatea de a crește numărul locurilor de muncă, în paralel cu îmbunătățirea gradului de ocupare al populației cu vârste incluse în intervalul 20 ani – 64 ani, scopul principal urmărit fiind acela al atingerii obiectivului ce a fost asumat în cadrul strategiei Europa 2020.

În domeniul ocupării forței de muncă, autoritățile se preconizează următoarea evoluție :

Sursa informațiilor – C.N.P – Comisia Națională de Prognoză

În ceea ce privește numărul șomerilor, autoritățile sunt optimiste, estimând că numărul acestora va descrește până în cursul anului 2018, când va atinge valoarea de 6.4%, respectiv valoarea mai mică cu 0.4% decât cea înregistrată în cursul anului 2014.

Țara noastră a primit din partea Consiliului Uniunii Europene și respectiv a Consiliului European opt recomandări specifice, recomandări ce vizează domeniile similare celor menționate în cadrul recomandărilor primite în 2013 și în care, la punctul 4 (respectiv recomandarea nr. 4) se are în vedere ocuparea forței de muncă, cu precădere ocuparea tinerilor și respectiv a persoanelor în vârstă.

Raportul de țară pentru 2015 a inclus în cadrul Anexei și evaluarea sintetică a progreselor înregistrate de țara noastră în domeniul implementării RST 2014, șase din opt rezultate incluse în RST fiind incluse în categoria dedicată „progreselor limitate”.

În această categorie, respectiv în categoria „progreselor limitate”, intră și ocuparea forței de muncă, în special ocuparea tinerilor și ocuparea persoanelor vârstnice – RST 4.

RST 4 include :

O consolidare a măsurilor active din domeniul pieței muncii, ca și a capacității aferente A.N.O.F.M. (Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă)

Acordarea unei atenții speciale în domeniul activării tinerilor ce nu sunt înregistrați

Consolidarea măsurilor ce au capacitatea de a promova capacitatea de inserție profesională dedicate persoanelor vârstnice

Elaborarea diverselor orientări vizând stabilirea salariului minim (cu transparență), avându-se în vedere atât condițiile economice, cât și condițiile pieții muncii din România

În cadrul consolidării măsurilor de tip activ din domeniul pieții muncii, s-a avut în vedere:

O facilitare a tranzacțiilor de la șomaj către ocupare ori de la inactivitate spre ocupare

O îmbunătățire a competențelor profesionale aferente persoanelor ce se află în căutarea unui job

O creștere a calității ocupării la nivelul mediului rural

În perioada inclusă în intervalul ianuarie 2014 – februarie 2015, prin implementarea Programului de ocupare s-a reușit angajarea a unui număr de 424.200 persoane, în paralel fiind finanțate, din F.S.E. diverse proiecte ce au avut în vedere stimularea angajării pe termen lung a șomerilor, reușindu-se implicarea în diverse măsuri de ocupare a unui număr de 55.513 de șomeri (de durată lungă), 28.117 dintre aceștia fiind femei și 18.187 tineri.

În vederea creșterii calității de ocupare a persoanelor rezidente în cadrul mediului rural, în primele trei luni ale anului 2015 s-a reușit, prin intermediul F.E.A.D.R. finanțarea unor cursuri privind formarea profesională a unui număr de 32.457 fermieri ce dețin diverse exploatații din categoria semi-subzistenței, ca și a tinerilor care au preluat exploatații agricole.

Pentru creșterea diversificării economiei rurale, ca și pentru creșterea competitivității din sectorul agricol, s-a reușit sprijinirea până la data de 5 februarie 2015, a 154 de exploatații agricole de familie, a 17 ferme de semi-subzistență, ca și a 168 ferme de familie.

De asemenea, s-au alocat și diverse fonduri în vederea înființării și dezvoltării unor micro-întreprinderi din sectorul non-agricol, în paralel cu încurajarea activităților turistice (astfel s-a reușit menținerea/crearea a unui număr de 27.487 locuri de muncă).

STUDIU DE CAZ

În cadrul prezentei lucrări de diplomă, denumită „Dinamica schimbării profesiilor în ultimii zece ani” s-a impus și realizarea unei cercetări, optându-se pentru metoda chestionarului (a se vedea Anexa 5), culegerea datelor fiind realizată în perioada 20 aprilie – 28 mai 2007, interval în care s-a reușit intervievarea unui număr de 45 de persoane, cu următoarea reprezentare

În ceea ce privește repartizarea pe grupe de vârstă și sex a repondenților, incluși în eșantion, aceasta a fost următoarea:

Așa după cum se remarcă, repartiția pe categorii de vârstă și sex este sensibil egală, singura excepție fiind înregistrată în categoria de vârstă 35-45 de ani, unde numărul persoanelor de sex feminin este cu aproximativ 45 % mai mare comparativ cu cel al repodenților de sex masculin. De asemenea, se impune a se menționa că s-a optat pentru includerea în eșantionul prezentei cercetări a persoanelor cu vârsta de peste 25 ani, prin prisma faptului că marea majoritate a tinerilor, până la această vârstă, optează pentru finalizarea studiilor, eventualele job-uri pe care aceștia le au în perioada facultății fiind de cele mai multe ori doar part-time ori pe perioadă determinată.

La prima întrebare inclusă în chestionarul aplicat repondenților (a se vedea ANEXA 5), au fost înregistrate următoarele răspunsuri:

Se remarcă faptul că aproape jumătate din numărul repondenților de sex masculin apreciază că actualul loc de muncă este corespunzător pregătirii profesionale deținute, în vreme ce aproape 25 % dintre repondenți consideră că acesta nu este nici pe departe conform pregătirii inițiale. Demn de sesizat este numărul mare al repondentelor care au preferat să bifeze opțiunea „Nu știu/Nu răspund” (peste 40%) alte peste 35 % apreciind că locul de muncă deținut este corespunzător pregătirii deținute.

La următoarea întrebare a chestionarului aplicat eșantionului anterior precizat, se sesizează numărul mare al răspunsurilor dedicate variantei „Da”, peste 80% dintre repondenții de sex masculin și respectiv 75 % dintre repondenții de sex feminin menționând faptul că în cercul de prieteni/rude/cunoștințe există persoane ce fac cu totul alte activități decât cele corespunzătoare pregătirii deținute:

În ceea ce privește vechimea în actualul loc de muncă, au fost înregistrate următoarele răspunsuri:

Se sesizează faptul că marea majoritate a repondenților de ambele sexe au un loc de muncă de dată recentă, procentele celor care dețin locul de muncă de peste cinci ani fiind reduse (respectiv sub 10 % în cazul bărbaților și 13 % în cazul femeilor), ca și cele ce au același loc de muncă de peste zece ani (respectiv sub 5 % în cazul repondenților de sex masculin și 8% în cazul repondentelor de sex feminin.

În ceea ce privește salarizarea aferentă activității prestate la locul de muncă, marea majoritate a repondenților de ambele sexe apreciază că aceasta este sub nivelul standard cuvenit, procentul majoritar fiind sesizat în cazul persoanelor de sex masculin (peste 75 %). Se remarcă faptul că 30 % din totalul repondentelor ce au fost incluse în eșantionul prezentei cercetări consideră că, în condițiile actuale, salarizarea lor este una corespunzătoare activității prestate la locul de muncă, 10% dintre repondenți și respectiv 15 % dintre repondente recunoscând că nu s-au gândit la acest aspect sau că nu știu să aprecieze dacă salarizarea de care beneficiază este corespunzătoare activității depuse:

În ceea ce privește salarizarea de care ar beneficia într-un alt loc de muncă, răspunsurile repondenților au avut următoarea reprezentare:

Cum se poate sesiza cu facilitate, mare parte dintre repondenții de sex masculin (peste 50%) apreciază că într-un alt loc de muncă ar avea posibilitatea să se bucure de o salarizare mai bună, în vreme ce aproape 50% dintre repondente recunosc faptul că nici nu au luat în calcul o astfel de variantă.

În ciuda răspunsurilor date la anterioara întrebare, se sesizează faptul că 50 % din numărul total al repondentelor de sex feminin au luat în calcul varianta schimbării actualului loc de muncă, procentul persoanelor de sex masculin incluse în lotul de studiu al prezentei cercetări fiind cu mult mai redus, respectiv de doar 35 %. Se remarcă faptul că în vreme ce peste 40% din numărul total al repondenților susțin că nu sunt interesați să-și schimbe actualul loc de muncă pentru unul mai bine plătit, alte peste 30 % susțin că nu s-au gândit la o astfel de eventualitate.

În ceea ce privește posibilitatea identificării unui loc de muncă compatibil pregătirii, răspunsurile repondenților au avut următoarea formă:

Aproape 40% din totalul repondenților de sex masculin susțin că ar reuși să își găsească un loc de muncă ce să fie corespunzător cu pregătirea pe care aceștia o au, în vreme ce 50% dintre aceștia apreciază că le-ar fi destul de dificil să reușească un astfel de mers, în actualele condiții ale pieței muncii.

În cazul repondentelor, incluse în lotul de studiu, se remarcă, de asemenea, proporția deosebit de mare (tot de 50 %) a celor care susțin că în actualele condiții de pe piața muncii nu vor reuși să își găsească un job care să corespundă pregătirii pe care acestea o au, doar 30 % dintre ele susținând că acest lucru ar fi posibil, dar cu eforturi.

În ceea ce privește salarizarea de care s-ar putea bucura într-un alt loc de muncă, repondenții supuși prezentei cercetări au exprimat următoarele variante:

Așa după cum se poate sesiza, marea majoritate a repondenților, de ambele sexe, consideră că, în eventualitatea în care ar reuși să își găsească un alt loc de muncă, care să fie compatibil cu pregătirea acestora, cu siguranță și nivelul de salarizare ar fi unul corespunzător. Se remarcă, de asemenea, procentul deosebit al persoanelor de sex feminin care apreciază că în eventualitatea schimbării actualului loc de muncă nivelul salarizării nu s-ar modifica în mod considerabil.

Marea majoritate a repondenților ce au acceptat să fie incluși în lotul de studiu al prezentei cercetări apreciază că actuala fluctuație înregistrată pe piața muncii din România, ca și nivelul de salarizare cu mult sub cel al mediei europene, se datorează, în principal, dezinteresului clasei politice, căruia i se adaugă și diversele interese ale companiilor multinaționale:

Intervievați cu privire la intenția schimbării profesiei actuale, în eventualitatea unei salarizări mai bune, repondenții au oferit următoarele răspunsuri:

Așa cum se poate sesiza, în topul răspunsurilor oferite de repondenții de sex masculin se poziționează varianta schimbării profesiei fără nici un fel de ezitare, 30% dintre repondenți susținând că nu ar fi tentați de un nou job, fie acesta și mai bine plătit.

În ceea ce le privește pe persoanele de sex feminin, incluse în eșantionul lotului de studiu al prezentei cercetări, se remarcă faptul că jumătate dintre acestea se declară a nu fi interesate să-și schimbe locul de muncă, în vreme ce aproximativ 30 % dintre acestea susțin că ar fi gata să își schimbe locul de muncă deținut acum. În lipsa unui loc de muncă, chestionați cu privire la disponibilitatea schimbării profesiei, repondenții au oferit următoarele răspunsuri:

Se sesizează faptul că, în absența unui loc de muncă, atât repondenții de sex masculin, cât și cei de sex feminin, sunt dispuși să își schimbe profesia, procentele fiind însă diferite (respectiv 65 % dintre femei și 60 % dintre bărbați). Se remarcă și faptul că 30% dintre bărbați nu sunt dispuși să își schimbe profesia, în vreme ce aproximativ 30 % dintre femei nu s-au gândit la această variantă.

Marea majoritate a rudelor, prietenilor ori cunoscuților persoanelor incluse în lotul de studiu al prezentei cercetări au fost, de-a lungul ultimilor ani, obligate, din diverse motive, să își schimbe profesia, după cum o dovedesc răspunsurile oferite de acestea la întrebarea cu nr. 12 a chestionarului regăsit în Anexa 5 a prezentei lucrări de diplomă, respectiv:

Chestionați cu privire la tentația vizând modificarea locului de muncă actual, implicit a profesiei, în schimbul diverselor avantaje obținute, repondenții au oferit următoarele răspunsuri:

Se remarcă procentul deosebit al persoanelor de sex feminin care au bifat opțiunea „Nu știu/Nu răspund”, pe poziția a doua situându-se varianta afirmativă. De asemenea, în topul variantelor bifate de către repondenții de sex masculin se situează, de asemenea, varianta afirmativă, varianta negativă fiind poziționată la același nivel cu cel aferent ultimei variante de răspuns.

În eventualitatea alegerii unei noi profesii, în viitor, se remarcă opțiunile bifate de către repodenți:

În topul variantelor de răspuns oferite de marea majoritate din ambele categorii de repodenți se găsește varianta „nu, ar fi destul de dificil” procesul adaptării într-o altă profesie (respectiv aproape 80 % din numărul femeilor și peste 50 % din numărul bărbaților), alte aproape 18 % dintre repondente și 27 % dintre repondenți apreciind că s-ar putea adapta, cu puțin efort, într-o altă profesie.

În privința actualului loc de muncă deținut, părerile repondenților consideră că acesta este:

Așa după cum se poate sesiza din graficul de mai sus, marea majoritate a bărbaților, ca și cea a femeilor, apreciază că actualul loc de muncă este unul nesigur, incert, procentul repondenților fiind mai mare, în raport cu cel al repodentelor.

Raportul se modifică în cazul răspunsurilor aferente variantei locului de muncă stabil, sigur, numărul persoanelor de sex feminin care au bifat această opțiune fiind mai mare decât numărul persoanelor de sex masculin.

Se impune a se remarca și procentul deosebit al repondentelor (peste 20%) care susțin că nu s-au gândit la această variantă.

CONCLUZII

În acest moment piața muncii din România continuă să se poziționeze sub semnul incertitudinii, ce este accentuată de bâlbâielile deosebite ale factorilor de decizie politici, mai ales pe fondul controversatei legi a salarizării unice, ce pune sub semnul întrebării viitoarea evoluție a profesiilor din domeniul privat.

În ciuda faptului că, în urmă cu nu mulți ani, previziunile pentru țara noastră erau unele deosebite, mai ales în contextul aderării țării noastre la Uniunea Europeană, realitatea ultimilor ani a dovedit faptul că dinamica profesiilor din România continuă să fie o mare necunoscută, mai ales în contextul accentuării fenomenului migrației, fenomen datorat, în principal, nu doar unui nivel redus al salarizării, ci și condițiilor improprii de activitate, sesizate în diverse domenii.

În ciuda faptului că, cel puțin la nivel declarativ, diversele autorități guvernamentale ce s-au succedat de-a lungul ultimului an, s-au lăudat cu o adaptare continuă a mediilor economice și sociale la standardele impuse de Uniunea Europeană, piața muncii din România a intrat de câțiva ani într-un trend descendent, principalele efecte ale acestuia reflectându-se asupra nivelului de trai al populației, ca și al puterii de cumpărare a acesteia, aspecte ce s-au dovedit a fi definitorii în cadrul fluctuației resurselor umane sesizate.

Așa cum deja s-a menționat și în cuprinsul prezentei lucrări de diplomă, nu numai pe piața muncii de la nivelul comunității europene, ci și pe piața muncii din România se sesizează constant, de câțiva ani, necesitatea unei gestionări eficiente a fenomenului îmbătrânirii demografice rapide, acesteia adăugându-i-se și un flux deosebit al migrației externe/interne, ca și imperativa și tot mai neglijata adaptare a nivelului salariilor din țara noastră, cu cele practicate în domenii similare, în cadrul Uniunii Europene.

Dacă acum un deceniu se sesiza un optimism deosebit în domeniul dedicat diminuării diverselor decalaje existente între statele lumii, ca și al reducerii gradului de sărăcie și implicit în creșterea nivelului de trai al populației, în acest moment perspectivele nu mai sunt deloc optimiste.

Întreaga politică europeană a coeziunii sociale se poziționează într-un adevărat proces de re-evaluare și re-definire conceptuală, determinat nu numai de o îmbătrânire deosebită a populației și o fluctuație fără precedent a forței de muncă, ci și de tot mai numeroasele disfuncții sesizate la nivelul sistemelor economice, cărora li se adaugă și diversele restricții impuse ca urmare a efectelor de lungă durată ale crizei economice.

În etapa actuală, marcată de diverse dificultăți și neconcordanțe, pe care încă o traversează nu numai țara noastră, ci și marea majoritate a statelor europene, se remarcă prin balansul constant între cerințele impuse de progresul societății și diminuarea nivelului de sărăcie a populației, pe de o parte, de cealaltă parte poziționându-se necesitatea permanentă a asigurării unei sustenabilități adecvate a finanțelor publice.

Și chiar dacă recentele statistici poziționează România în topul statelor cu cea mai mare creștere economică, la nivel practic redresarea economică continuă să se înscrie în trendul unei fragilității, ce se sesizează cu precădere la nivelul pieței muncii, cu toate implicațiile și consecințele ce decurg din aceasta.

BIBLIOGRAFIE

Site-uri consultate:

https://www.mae.ro/node/1540

http://www.insse.ro/cms/

http://ec.europa.eu/eu2020/pdf/COMPLET%20EN%20BARROSO%20%20%20007%20-%20Europe%202020%20-%20EN%20version.pdf

http://ec.europa.eu/europe2020/europe-2020-in-a-nutshell/priorities/index_en.htm

http://ec.europa.eu/social/main.jsp?langId=en&catId=956

http://eur-lex.europa.eu/legal-content/en/ALL/?uri=CELEX%3A52010DC2020

http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=COM:2010:2020:FIN:EN:PDF

http://eur-lex.europa.eu/legal-content/en/ALL/?uri=CELEX%3A52010DC2020

http://ec.europa.eu/social/main.jsp?catId=958&langId=en

http://www.eudemocrats.org/fileadmin/user_upload/Documents/D-Reader_friendly_latest%20version.pdf

http://ec.europa.eu/social/main.jsp?catId=1039

http://www.eurofound.europa.eu/observatories/european-monitoring-centre-on-change-emcc/european-jobs-monitor

http://ec.europa.eu/social/main.jsp?catId=1047

http://europa.eu/rapid/press-release_IP-15-6069_en.htm

http://ec.europa.eu/social/main.jsp?catId=115

http://ec.europa.eu/europe2020/pdf/2016/ags2016_draft_joint_employment_report.pdf

http://ec.europa.eu/europe2020/pdf/csr2015/nrp2015_romania_ro.pdf

http://europa.eu/rapid/press-release_IP-15-6069_en.htm

Alte documente consultate:

Nota Consiliului European Bruxelles, 26.03.2010, EUCO 7/10, CO E.U.R. 4 European Commission, Brussels, 27.4.2010, S.E.C.(2010) 488 – Final Recommendation for a Council Recommendation on broad guidelines for the economic policies of the Member States and of the Union, Part I of the Europe 2020

POS DRU 2007/2013, A.P. 5, D.M.I. 5.1. Dezvoltarea și implementarea măsurilor active de ocupare

ANEXA 1 – EVOLUȚIA PARTICIPĂRII POPULAȚIEI LA ACTIVITATEA ECONOMICĂ, PE MEDIU ȘI SEXE, ÎN DECENIUL ANTERIOR DECLANȘĂRII CRIZEI ECONOMICE

Sursa capturii – site-ul oficial al Institutului Național de Statistică

ANEXA 2 – STRUCTURA POPULAȚIEI OCUPATE, PE GRUPE DE VÂRSTĂ ȘI CAEN. LA NIVELUL ACTIVITĂȚILOR ECONOMIEI NAȚIONALE, ÎN ANUL 2007

Sursa capturii – site-ul oficial al Institutului Național de Statistică

ANEXA 3 – STRUCTURA POPULAȚIEI OCUPATE, PE STATUT PROFESIONAL ȘI CAEN. LA NIVELUL ACTIVITĂȚILOR ECONOMIEI NAȚIONALE, ÎN 2007

Sursa capturii – site-ul oficial al Institutului Național de Statistică

ANEXA 4 – STRUCTURA PARTICIPĂRII POPULAȚIEI LA ACTIVITATEA ECONOMICĂ, PE GRUPE DE VÂRSTĂ

Sursa capturii – site-ul oficial al Institutului Național de Statistică

ANEXA 5

CHESTIONAR

Actualul loc de muncă corespunde pregătirii profesionale pe care o aveți?

Da

Nu

Nu știu/nu răspund

Aveți prieteni/rude/cunoștințe care realizează cu totul alte activități decât cele corespunzătoare profesiei acestora?

Da

Nu

Nu știu/nu răspund

Dețineți actualul loc de muncă…

De dată recentă

De peste cinci ani

De mai mult de zece ani

Considerați că salarizarea actuală corespunde muncii pe care o depuneți la locul de muncă?

Nu, este cu mult sub nivelul standard

Da, având în vedere condițiile actuale

Nu știu/nu m-am gândit

Considerați că într-un alt loc de muncă ați fi mai apreciat/bine plătit ?

Da

Nu

Nu știu/nu m-am gândit

Ați luat în calcul varianta schimbării locului de muncă actual?

Numai în anumite situații

Da, cu siguranță

Nu, nu este cazul

Credeți că ați reuși să vă găsiți un job care să corespundă exact pregătirii dvs?

Da, cu puțin efort

Nu, în condițiile actuale

Nu știu, nu m-am gândit

Considerați că într-un alt loc de muncă ați putea fi mai bine renumerat?

Da, cu siguranță

Nu, nu cred

Nu știu/nu m-am gândit

Care credeți că este motivul pentru care salarizarea în România este mult sub media europeană?

Dezinteresul clasei politice

Interesul companiilor multinaționale

Nu știu/nu răspund

Dacă ați fi nevoit să vă schimbați profesia pentru un salariu mai bun?

Nu aș ezita

Nu cred că m-ar tenta

Nu știu/nu m-am gândit

În lipsa unui loc de muncă, ați fi dispus/ă să vă schimbați profesia ?

Da, cu siguranță

Nu cred

Nu știu/nu m-am gândit

În cercul dvs. de prieteni/cunoscuți există persoane care au fost nevoite să-și shimbe profesia?

Da

Nu

Nu știu/nu răspund

Ați fost tentat să vă schimbați locul de muncă/profesia, pentru o serie de avantaje?

Da

Nu

Nu știu/nu răspund

Considerați că v-ați adapta într-o altă profesie?

Da, cu puțin efort

Nu, ar fi destul de dificil

Nu știu/nu m-am gândit

Apreciați actualul dvs. loc de munca fiind unul …

Stabil, sigur

Incert, nesigur

Nu știu/nu m-am gândit