Dinamica Parametrului (calitatea Apei) Asupra Populatiei din Municipiul Bucuresti

Dinamica parametrului (calitatea apei) asupra populatiei din Municipiul Bucuresti

Introducere – Scopul și obiectivele lucrării

Starea actuală a problemei – descriere in detaliu

Evidențierea aspectelor negative extrase din “starea actuală”

Studiu de caz.

Concluzii și recomandări

PARTEA I – CONSIDERAȚII TEORETICE

I. INTRODUCERE

Apa este cea mai răspândită substanță compusă și reprezintă trei sferturi din suprafața Globului, fiind un constituent major al corpului anaimal si al mediului inconjurator, alaturi de aer reprezinta factorul de mediu absolut indispensabil vietii, reprezentand o componenta esentiala a materiei vii, indiferent de gradul de organizare. Pe de alta parte, aceasta este principalul aliment de baza pentru vietuitoare, in prezenta apei se desfasoara toate procesele vitale. In natura, apa se gaseste in toate cele trei stari de agregare: sub forma de vapori in atmosfera, sub forma lichida in rauri, mari si oceane si sub forma solida in zapada si in gheata.

Organizațiile internaționale umanitare consideră că apa proaspătă, resursă naturală elementară pentru existența umană, va deveni în acest secol motiv de dispute între națiuni; rezervele de apă dulce, de suprafață sau subterane, fiind într-o continuă scădere.

Conform unei statistici O.N.U., creșterea consumului de apă în lume se produce în progresie geometrică, astfel încât în unele zone se face simțită lipsa ei. Totodată, studiul menționat demonstrează că, prin consumul mare de apă nu scad resursele naturale care sunt recuperabile, dar se limitează utilizarea acestora datorită poluării.

Inițial, în multe țări evaluarea calității apei în scopul administrării ei a avut la bază, în principal sau exclusiv, date fizico-chimice. Metodele de evaluare biologică au devenit în totalitate acceptate în anii ’70 ai secolului trecut, ca urmare a schimbării punctului de vedere privind problemele calității apei de la încărcătura anorganică și organică, la impactul asupra vieții acvatice, cum ar fi problema eutroficării și a efectelor toxice ale substanțelor poluante. Un fapt recent în evaluarea biologică este abordarea ecologică sau integrată în care se consideră calitatea ecosistemului acvatic ca tot-unitar, incluzând nu doar zona de apă sau cursul de apă însuși, ci și sistemul acvatic corelat (fundul apei sau sedimentul), zonele riverane și terestre precum și fauna și flora existente.

Pentru o evaluare corectă a calității apelor este necesar să se verifice dacă indicatorii fizico-chimici sunt în conformitate cu standardele și dacă nu există pătrunderi continue de deșeuri. În plus este necesar și controlul stării de sănătate a organismelor ce trăiesc în ea. Când acestea dispar sau numărul lor scade, este un semn că apa a devenit toxică.

Obiectul lucrării constă în prezentarea sintetică a unei diversități de informații și date, prin care se urmărește reflectarea principalelor aspecte de folosire a apelor la nivelul anului 2015.

Proiectul de fata are ca scop analizarea calitatii apei atat potabile cat si a celei din rauri ce transiteaza Bucurestiul.

Scopul si obiectivul lucrarii.

Pentru ca este absolut firesc sa imi doresc sa ma asigur ca apa de la robinetul meu poate fi consumata cu incredere, fara risc de imbolnavire am ales aceasta tema ca studiu de cercetare, pentru ca am vrut sa stiu in ce criterii se conformeaza caliatea apei potabile pe care o consum, pornind de la stadiul de rau, pana la cel de apa numai buna de baut, intrucat la fel ca si aerul pe care il respiram, apa potabila este importanta pentru corpul nostru, iar un consum de apa potabila constant, precum si o igiena zilnica sunt cheia sanatatii noastre.

Cap II. Metodologie si date

In realizarea lucrarii ,, Calitatea apei in municipiul Bucuresti” au fost parcurse mai multe etape de lucru pentru obtinerea datelor necesare conceperii acestei lucrari.

Au fost folosite mai multe metode specifice pentru realizarea lucrarii, printre cele mai importante metode se numara: analiza cantitativa si calitativa, metoda comparativa, metoda analizei, metoda sintezei, metoda statistico-matematica, metoda diagramelor, metoda observatiei, metoda de cabinet si metoda redactarii.

Pentru realizarea acestei lucrari au fost parcuse trei etape de lucru, ce implica metode si procedee specifice: etapa de cabinet, etapa de teren si etapa finala.

Etapa de cabinet a presupus stabilirea obiectivelor, a planului lucrarii, acumularea si analizarea informatiilor cu privire la tema analizata. Pentru strangerea materialelor informative cu privire la tema analizata, au fost consultate bibliografii ale urmatoarelor biblioteci: Biblioteca Natioanala a Romaniei, Biblioteca Central Universitara ,,Carol I”, Biblioteca Metropolitana Bucuresti, Biblioteca Centrala ,, Universitatea de Stiinte Agronomice si Medicina Veterinara Bucuresti”.

Pe langa consultarea bibliografiilor din bibliotecile mentionate anterior, am obtinut date cu privire la tema analizata de la urmatoarele institutii: Agentia Nationala pentru Protectia Mediului, Apa Nova, Ministerul Mediului, Adminstratia Nationala ,,Apele Romane”, Administratia lacuri, parcuri si agrement Bucuresti, Institutul National de Hidrologie si Gospodarire a Apelor, Directia de Sanatate Publica a Municipiului Bucuresti.

Etapa de teren a presupus deplasare la Uzina Rosu pentru a observa procesul de tratare a apei folosita pentru producerea apei potabile distribuita in Bucuresti.

Etapa finala care s-a realizat in cabinetul de lucru, in aceasta etapa au fost folosite metodele mentionate anterior. Tot in aceasta etapa a fost folosita metoda redactarii care reprezinta cea mai importanta metoda in realizarea acestei lucrari, datorita faptului ca necesita un timp indelungat pentru a analizat si sintetiza materiale obtinute in etapele anterioare pentru finalizarea lucrarii.

Importanta apei pentru activitatea umana

Omul utilizeaza apa nu numai pentru satisfacerea necesitatilor sale fiziologice ci si pentru alte necesitati directe, decorative, in scopuri economico-industriale, agricultura etc.

Omul consuma apa pentru mai multe scopuri precum: igiena individuala, pregatirea hranei, spalatul vaselor etc. Pe plan mondial consumul mediu de apa protabila pentru o persoana este estimat la 40 L/zi; se apreciaza ca sunt suficienti cativa litri de apa pe zi/ individ pentru a se spala intr-un lavoar, 30-80 L pentru un dus de 4-5 minute, 150/200 L pentru o baie in cada, 10-15 l pentru pregasirea hranei. Diferentele consumului de apa pentru o persoana pot merge de la 10 litri pentru un agricultor dintr-o zona saraca la 100-200 l sau chiar 300-400 l pentru un cetatean dintr-o tara puternic dezvoltata.

Necesitati economico-industriale: apa poate fi utilizata direct in procese de productie, cantitatea folosita in acest scop depinde de natura procesului tehnologic.

Utilizarea in agricultura: apa este utilizata pentru irigatii, in zootehnie, piscicultura etc.

In cursul secolului XX populatia Globului a crescut de la 1,7 miliarde de persoane in 1900 la mai mult de 6 miliarde in 2000, practic s-a triplat. Consumul de apa potabila a crescut in aceeasi perioada de aproximativ 6 ori.

In conditiile in care cantitatea totala de apa ramane constanta, se pune tot mai mult problema incapacitatii de a se asigura necesarul de apa pentru intreaga populatie a Globului. In prezent se considera reala situatia de ,,stres hidric” acuzata de unele organisme internationale referindu-se la mai putin de 1700 m³ disponibili pentru fiecare locuitor al planetei pe an.

Pana in anul 2030, aproximativ jumatate din populatia Globului va trai in zone cu o lipsa acuta de apa, arata raportul ,,Water in a Changing Word” elaborat de expertii Organizatiei Natiunilor Unite.

,,Este incredibil cum, in multe tari ale lumii, apa este considerata inca o resursa inepuizabila.Apa este, in fapt, o resursa limitata care a ajuns aproape de limitele sale. Nu am niciun dubiu ca aceasta va depasi pretul petrolului in numai cativa ani” sustine Horst Enzelmuller, presedintele consortiului energetic german Techem.

II. APA DIN NATURĂ ȘI CARACTERISTICILE EI

Apele naturale conțin numeroase impurități de natură minerală și organică, dizolvate (săruri, gaze) sau în dispersie, substanțe biogene, organisme biologice și au anumite caracteristici organoleptice, fizice, chimice, biologice și bacteriologice.

Adaptarea diferitelor organisme animale și vegetale la condițiile ecologice permite utilizarea lor ca indicatori ai calității apei din sursele naturale.

Analiza chimica a apei consta in identificarea de ioni sau substante dizolvate, pentru identificarea ionilor sau moleculelor unor substante, se utilizeaza reactici specifici.

Analiza biologică constituie o metodă de determinare indirectă a intensității impurificării apelor, deoarece nu se efectuează direct asupra apei, ci asupra organismelor care o populează. Spre deosebire de analiza chimică și bacteriologică, cu o valoare numai momentană, cea biologică are valabilitate și în timp (retrospectiv și perspectiv).

III. POLUAREA APELOR

După definiția dată de O.N.U., poluarea apei reprezintă modificarea în mod direct sau indirect a compoziției normale a acesteia, ca urmare a activității umane.

Considerată un fenomen general, poluarea se poate diferenția în mai multe tipuri:

Poluarea biologică ( bacteriologică, virusologică, parazitologică), reprezintă tipul de poluare cel mai vechi – legată în mod direct de prezența omului.

Poluarea fizică se referă în special la poluarea cu substanțe radioactive. Există și o poluare termică și o poluare determinată de elemente insolubile plutitoare sau sedimentabile, considerată ca fiind cel mai recent tip de poluare, caracteristică zonelor intens dezvoltate.

Poluarea chimică este reprezentată de pătrunderea în apă a unor substanțe chimice diverse, de la cele organice ușor degradabile, până la cele toxice cu persistență ridicată.

Sursele de poluare a apelor se clasifică după mai multe criterii, datorită diversității lor, astfel:

după proveniență: activități menajere, industriale, agricultură, transporturi;

după aria de răspândire a poluanților: surse locale (conducte de canalizare, rampe de descărcare) sau difuze (când poluanții se răspândesc pe o arie mai mare);

după poziția lor: fixe sau mobile (autovehicule, locuințe, instalații care se deplasează).

Apele uzate rezultate datorită agenților poluanți amintiți pot fi: ape menajere, ape industriale (industria minieră, industria metalurgică, industria chimică și petrochimică, industria alimentară etc.), ape agrozootehnice, ape meteorice poluate.

Cei mai agresivi agenți poluanți sunt: detergenții, îngrășămintele, metalele grele, fenolii, pesticidele, reziduurile petroliere.

Poluarea chimică favorizează dezvoltarea unor microorganisme (când în apă sunt prezenți compuși organici asimilabili) sau distrugerea organismelor cu toleranță mică. Unii detergenți anionactivi determină o creștere a numărului total de germeni, creștere favorizată de conținutul de carbon (mai mult sau mai puțin asimilabil) și a fosfaților ca produși de condiționare.

Poluarea biologică a apelor dulci se datorează diverselor microorganisme (care există în mod natural sau sunt introduse în apă), precum și printr-o serie de materii organice de fermentație.

Activitatea poluantului depinde esențial de sursă și dacă sursa este continuă și/sau intensă, efectele poluantului vor fi semnificative, iar dacă sursa este, dimpotrivă, discontinuă și/sau de intensitate mică, efectele vor fi, corespunzător, nesemnificative.

Starea poluării unui râu poate fi determinată rapid recurgând la studiul biocenozelor care poluează acel râu. În ecosistemul acvatic deversarea apelor industriale poate pror, nesemnificative.

Starea poluării unui râu poate fi determinată rapid recurgând la studiul biocenozelor care poluează acel râu. În ecosistemul acvatic deversarea apelor industriale poate provoca o perturbare totală, cu apariția a trei zone: zona de jet, zona de tranziție și zona de dispersie. În apropierea locului de deversare dispar toate speciile de pești, cele mai multe nevertebrate din zooplancton, iar fitoplanctonul se reduce la bacterii și cianotice.

La dinamica poluării și autoepurării apelor contribuie o serie de fenomene ca: difuzia, dispersia și diluția.

Adaptarea și interpretarea ecuațiilor de bază ale acestor fenomene se datorează lui Phelps.

Difuzia este un proces foarte lent, ce se desfășoară conform legilor lui Fick.

O masă de lichid descărcată brusc într-un curs de apă se mișcă în aval ca o masă concentrată. Amestecată cu apa receptorului atinge volume mai mari, concentrațiile substanțelor scad. Dispersia poluanților duce la micșorarea poluării. Pentru că receptorii au, în general, lățimi mici, dispersia se face în principal în direcție longitudinală, de aceea se numește dispersie longitudinală sau amestec longitudinal.

O dată cu evacuarea apei uzate se produce și o diluare a ei, la început parțială și apoi completă.

Diluția (gradul de diluție) reprezintă raportul dintre debitul receptorului Q și debitul apelor uzate qi după amestecarea completă:

Dacă amestecul nu s-a realizat complet, diluția reală se stabilește cu relația: unde: a este coeficientul de amestec, adimensional, din care se poate calcula distanța de amestec. Dacă distanța de amestec atinge valori mari ceea ce duce la formarea în largul receptorului a unei fâșii de apă uzată, care pe lângă aspectul neplăcut, împiedică și desfășurarea normală a proceselor de autoepurare.

Poluarea apei suferă o reducere substanțială față de valoarea sa inițială datorită capacității sale de autopurificare. Apele uzate epurate sau neepurate, după evacuare sunt supuse unor procese de transformare fizică, chimică și biologică, procese care conduc în final la autoepurarea apei din receptor.

Autoepurarea apei este influențată de natura și concentrația poluanților, de temperatură și de radiațiile ultraviolete, care au efect bactericid sau bacteriostatic. Argilele din albia râurilor constituie adevărate bariere naturale contra migrației poluanților.

Se poate vorbi de autoepurare fizico-chimică (neutralizare, sedimentare, absorbție, floculare) și de autoepurare biologică – oxidarea biochimică a materiilor organice.

Plantele acvatice absorb dioxid de carbon și săruri din apă, dagajând oxigen. Animalele acvatice rețin unii poluanți, contribuind la autoepurarea apei, dar devin nocivi pentru alte animale și pentru om. Aceste fenomene se petrec mult mai intens în apele de suprafață decât în cele subterane.

IV. EVALUAREA BIOLOGICĂ A CALITĂȚII APEI

Monitorizarea calității apei prin observarea schimbărilor din faună și floră se numește biomonitorizare. Există două categorii majore în monitorizarea biologică a mediului acvatic: bio-testele, care includ sisteme de avertizare/alarmă, teste eco-toxicologice, de bioacumulare, de biodegradare și de eutroficare și bio-evaluările, care acoperă domeniul metodologiilor înrudite cu analiza comunităților biologice.

Toate metodele biologice de evaluare a calității apelor curgătoare și stătătoare se bazează pe faptul că toate speciile existente, populații și comunități de plante și animale acvatice, nu reacționează în același fel la un anumit tip de poluare. Gradul diferit de reacție este reflectat în schimbări cantitative sau calitative care pot fi măsurate și pot fi transformate în formule matematice și valori scalare.

În practică, evaluarea biologică implică: prelevarea de probe, procesarea eșantioanelor prelevate (sortare, identificare și numărare), procesarea datelor obținute și interpretarea acestora.

Tehnicile implicate în fiecare stadiu vor depinde de tipul de comunitate riverană și grup taxonomic selectate ca indicatori.

Cele mai multe dintre lucrările și recenziile lucrărilor despre evaluarea biologică publicate încă de la începutul celei de-a doua jumătăți a secolului trecut se concentreză pe date procesate pentru a obține indici.

În metodele de evaluare folosite în Europa se disting 3 abordări de bază pentru a aprecia reacția la poluare a comunităților de macronevertebrate: abordarea saprobică, abordarea din punct de vedere al diversității, abordarea biotică.

Mă voi referi în continuare la abordarea biotică deoarece aceasta încorporează caracteristicile esențiale ale abordărilor saprobice și de diversitate, specii indicatoare și sensibilitatea ecologică a nivelelor taxonomice, care în prezent prezintă datele complexe determinate dub formă de indici sau scoruri.

Abordarea bazată pe indicele biotic include atât esența abordării saprobice – reacția speciilor indicatori, cât și diversitatea la niveluri taxonomice selectate. Indicii biotici folosiți în Europa își au originea în Indexul Biotic Trent (TBI). TBI a servit ca fundament pentru Indicele Francez Biotic (IB) din care, apoi, a fost dezvoltat Indicele Biotic Belgian (BBI).

Din cauza stării confuze cu privire la evaluarea biologică a calității apei în Uniunea Europeană, Consiliul Europei a inițiat 3 exerciții de intercalibrare, respectiv în Germania, Marea Britanie și Italia. Obiectivul a constat în compararea metodelor de prelevare de eșantioane, evaluarea și armonizarea metodelor. Au fost examinate tipuri diferite de râuri, inclusiv cele cu lățimi mici și puțin adânci, precum și cele cu lățimi mari și adânci.

Scorurile biotice se bazează pe aceleași reacții ale macronevertebratelor la poluare ca și indicii biotici, însă metoda prin care datele sunt procesate pentru exprimarea cantitativă este diferită: se alocă un scor fiecărui grup taxonomic – specie sau clasă – prezentă, conform gradului de sensibilitate la poluare și conform abundenței. În prezent sunt în uz mai mult de zece indici diferiți, toți rezultați din abordarea saprobică sau a indicelui/scorului biotic.

Localizarea arealului de studiu

Bucurestiul se afla in sud-estul Romaniei, intre Ploiesti la nord si Giurgiu la sud. Orasul se afla in Campia Vlasiei, care face parte din Campia Romana. In partea de est se afla Baraganul, in partea de vest Campia Gavanu Burdea iar in partea de sud este delimitata de Campia Burnazului.

Campia Bucurestiului, subunitate a Campiei Vlasiei, se extinde in NE si E pana la Valea Pasarea, in SE si S pana la Campul Calnaului si Lunca Arges-sabar si in SV tot pana la Lunca Arges-Sabar, iar in NV pana la Campia Titu. Campia Bucurestiului s-a format prin retragerea treptata a lacului cuaternar, ca urmare a miscarilor de ianltare a Carpatiulor si Subcarpatilor si a inteselor aluvionari. Pleistocenul superior aluviunile au fost acoperite cu loess și depozite loessoide, iar la începutul Holocenului depresiunea era complet exondată. În acest timp râurile își prelungesc cursurile și își intensifică eroziunea liniară în pătura groasă de loess, fragmentând astfel câmpia.

Câmpia Bucureștiului are altitudini cuprinse între 100–115 m, în partea nord-vestică, și 50–60 m, în cea sud-estică, în lunca Dâmboviței. Orașul propriu-zis se desfășoară între 58 m și 90 m altitudine.

Bucureștiul se află situat pe malurile râului Dâmbovița, ce se varsă în Argeș, afluent al Dunării. Mai multe lacuri se întind de-a lungul râului Colentina, în perimetrul orașului, precum Lacul Herăstrău, Lacul Floreasca, Lacul Tei sau Lacul Colentina. Și în centrul orașului există un lac, în Parcul Cișmigiu.

Raurile Dambovita si Colentina formeaza doua voi care impart orasul în cateva zone, sub formă de platouri cu meandre și terase. Prezența a două terase locale (2 – 4 m și 8 -12 m) de-a lungul celor două văi oferă varietate peisajului din centrul orașului. Lunca Dâmboviței a fost modificată prin lucrări de canalizare.

Râul Dâmbovița străbate municipiul București pe o lungime de 16,2 km, având o direcție generală de scurgere NV – SE, părăsind orașul în amonte de confluența cu râul Colentina care este principalul afluent. Regimul natural al râului Dâmbovița este sensibil modificat prin derivația de ape mari în Ciorogârla de la Brezoaiele (județul Dâmbovița), prin influența urbană a Bucureștiului și a lacurilor de pe râul Colentina. În regimul actual de scurgere, debitul mediu multianual al râului Dâmbovița variază între cca. 2,0 m3/s la intrare și 17,0 m3/s la ieșirea din judeul Ilfov.

Râul Colentina, care izvorăște din dealurile Târgoviștei, din zona Șotânga-Doicești, parcurge un traseu de 101 km, dintre care 37,4 km pe aria Municipiului București

Pe râul Colentina au fost amenajate, din amonte spre aval în sistem de “salbă”, între Buftea și Cernica 15 lacuri, din care 5 lacuri (Buftea, Buciumeni, Mogoșoaia, Chitila și Cernica) sunt pe teritoriul actualului județ Ilfov, iar restul de 10 lacuri (Străulești, Grivița, Băneasa, Herăstrău, Floreasca, Tei, Plumbuita, Fundeni, Pantelimon I și Pantelimon II) sunt pe teritoriul administrativ al municipiului București, scopul acestora fiind de a asigura apă pentru folosințe multiple – apă industrială, irigații, piscicultură, agrement.

Cap III Apele de suprafata din municipiul Bucuresti- (Studiu de caz)

Datele prezentate în acest capitol au fost obținute de la A.N. APELE ROMÂNE-D.A.A.V.-S.G.A. ILFOV-BUCUREȘTI și de la Autoritatea de Sănătate Publică a Municipiului București.

Se evidențiază astfel: evoluția meteorologică și hidrologică; situația resurselor de apă; lucrările de gospodarire a apelor constând în principal din satisfacerea folosințelor consumatoare de apă; modul de exploatare a acumulărilor și derivațiilor; reglementarea folosințelor de apă.

A.N. „Apele Române” reprezinta administratorul și gestionarul unic al resurselor de apă din România, care are ca principale obiective de activitate: utilizarea, valorificarea și dezvoltarea durabilă a resurselor de apă, și totodată îmbunatățirea progresivă a relațiilor cu beneficiarii și utilizatorii resurselor de apă și ai potențialelor acestora.

Administratia Nationala ,,Apele Romane” are ca principale obiective:

Protectia, conservarea si restaurarea resurselor de apă de suprafață și subterane și a ecosistemelor acvatice, pentru atingerea stării bune a apelor.

Asigurarea exploatării în siguranță a lucrărilor din infrastructura Sistemului de gospodărire a apelor, în vederea evitării întreruperii serviciilor specifice de gospodărire a apelor și a unor calamități cauzate de fenomene hidro-meteorologice extreme sau accidente la lucrări hidrotehnice.

Modernizarea și dezvoltarea infrastructurii de gospodărire a apelor corespunzător cerințelor utilizatorilor și beneficiarilor de servicii specifice de gospodărire a apelor.

Implementarea directivelor și reglementărilor Uniunii Europene în domeniul apelor, conform Directivei Cadru a Uniunii Europene 60/2000.

Creșterea nivelului calitativ al serviciilor specifice de gospodărire a apelor.

Administrația Națională ,,Apele Române” a fost înființată în anul 2002 prin Hotărârea Guvernului nr. 107, care are drept scop aplicarea strategiei naționale în domeniul gospodăririi și valorificării apelor, precum și gestionarea rețelei naționale de măsurători hidrologice, hidrogeologice și de calitate a resurselor de apă ce aparțin domeniului public. Administrația Națională ,,Apele Române” cu statut de regie autonomă de interes public național, este persoană juridică română, se află sub autoritatea Ministerului Mediului și Gospodăririi Apelor, funcționează pe bază de gestiune economică și autonomie financiară și își desfășoară activitatea pe baza reglementărilor în vigoare. Administrația Națională ,,Apele Române”- aplică strategia și politica națională în domeniul gospodăririi cantitative și calitative a resurselor de apă, scop în care acționează pentru cunoașterea resurselor de apă, conservarea, folosirea rațională și protecția resurselor de apă împotriva epuizării și degradării, în vederea asigurării unei dezvoltări durabile, prevenirea efectelor distructive ale apelor, reconstrucția ecologică a cursurilor de apă, asigurarea supravegherii hidrologice și hidrogeologice, implementarea prevederilor legislației armonizată cu Directivele Uniunii Europene în domeniul gospodăririi durabile a resuselor de apă și conservarea ecosistemelor acvatice și a zonelor umede.

Administrația Națională "Apele Române" administrează apele din domeniul public al statului și infrastructura Sistemului Național de Gospodărire a Apelor, formată din lacuri de acumulare, diguri de apărare împotriva inundațiilor, canale, derivații interbazinale, prize de apă și alte lucrări specifice, precum și infrastructura sistemelor naționale de veghe hidrologică, hidrogeologică și de monitorizare a calității resurselor de apă aflate în patrimoniul său, în scopul cunoașterii și a gestionării unitare pe ansamblul țării, a resurselor de apă de suprafață și subterane.

Conform A.N. APELE ROMÂNE – D.A.A.V. – S.G.A. ILFOV-BUCUREȘTI, municipiul Bucuresti are potrivit tabelului de mai jos:

În ceea ce privește distribuția apei prin sistem centralizat de alimentare cu apă, în tabelul alăturat se pot regăsi câteva date privind lungimea totală a rețelelor de alimentare cu apă, volume distribuite și numărul de persoane branșate la rețea:

Starea lacurilor din București în raport cu gradul de troficitate și chimismul apei

Observațiile din prezentul capitol sunt realizate pe baza buletinelor de analize ale apei efectuate de A.N.A.R în perioada 2011-2014 din probe prelevate din lacurile, Morii, Fundeni, Buftea, Străulești, Grivița, Băneasa, Herăstrău, Floreasca, Tei, Pantelimon II, Cernica I. Din aceste buletine de analiză vom descrie evoluția anumitor parametri, respectiv, a pH-ului, amoniului, concentrațiile de cadmiu, zinc, cupru, plumb și unii indicatori biologici.

Raul Dambovita strabate municipiul Bucuresti pe o distanta de aproximativ 22 de km, parcurgand orasul de la NV la SE. Desi este principala sursa de apa in alimentarea Bucurestiului, raul a ridicat de-a lungul timpului diverse probleme, din cauza fenomenelor hidrologice rezultate din traversarea orasului: inundatii, inmlastiniri. Ca urmare a acestor fenomene, cursul raului a suferit o serie de amenajari, in prezent intregul sau curs fiind canalizat.

La trecerea prin municipiul Bucurestiu, raul a fost barat pentru a forma Lacul Morii. In aval de acest lac, cursul raului a fost canalizat pe toata portiunea de albie care strabate capitala. In aval de Bucuresti, Dambovita are ca afluent raul Colentina.

In amonte de Bucuresti, Dambovita este canalizata pentru ca apoi din rau sa se desprinda spre sud un brat care va forma raul Ciorogarla. Dupa ce raul se desparte in doua, Dambovita isi urmeaza cursul spre Bucuresti in albia sa naturala. Astfel, in cazul in care Dambovita are un debit foarte mare, surplusul va fi preluat de Raul Cirogarla si Bucurestiul nu va fi inundat. De asemenea, modificarea traseului natural al raului are si efecte negative precum scaderea debitului raului in aval.

Pe râul Dâmbovița a fost realizat în cadrul amenajării complexe, Lacul Morii (cu un volum de 19,4 mil.mc), precum și 11 noduri hidrotehnice care creează 11 biefuri cu volumul total de 1,5 mil.mc. În schema de amenajare a râului Colentina a fost creată o salbă de lacuri, pe teritoriul SGA Ilfov-București găsindu-se 15 lacuri de acumulare cu un volum total de cca 41,7 mil.mc., din care cel mai important este lacul de acumulare Buftea. Din totalul de 15 lacuri, 9 se află în patrimoniul Primăriei Capitalei și sunt administrate de ALPAB, iar celelalte 6 lacuri de către SGA Ilfov-București.

Lacul Morii este un lac de acumulare de pe raul Dambovita, format de acest rau in spatele Barajului Ciurel din municipiul Bucuresti, baraj executat in principal pentru protectia municipiului impotriva inundatiilor.

În cursul anului 2014 acumularea Lacul Morii a fost monitorizată în 3 secțiuni de supraveghere, respectiv coada lac, mijloc lac și baraj, pe profile de adâncime (suprafață și zona fotică).

Din punct de vedere chimic indicatorii de calitate urmăriți au încadrat acumularea în clasa II-a de calitate, cu încarcare organică și în fenoli mai ridicată în timpul verii. Restul indicatorilor de calitate s-au încadrat în clasa I-a.

Starea chimică a acumulării s-a stabilit, așa cum prevede Ordinul 161/2006, pe baza concentrațiilor substanțelor prioritar periculoase determinate. Aceste substanțe se determină, așa cum prevede „Manualul de Operare”, în secțiunea mijloc lac, pe proba compusă din zona fotică. Frecvența de determinare este de 12/an cele prioritare și 4/an cele neprioritare (substanțe periculoase din lista I și II a HG 351/2005, cu excepția celor prioritare).

În anul 2014 s-au monitorizat metale grele:crom, cupru, zinc, plumb, cadmiu, nichel și micropoluanți organici. Rezultatele înregistrate au dus la concluzia stabilirii unei stări chimice bune a acumulării, neînregistrându-se depășiri ale valorilor impuse.

Din punct de vedere biologic acumularea se încadrează în categoria hipertrof. Analizele biologice au fost efectuate în decursul a 4 campanii (martie, iunie, august și septembrie) la nivelul fitoplanctonului și 2 determinări în luna iunie și august, la nivelul microfitobentosului.

Fitoplanctonul a fost dominat în cursul primăverii de diatomee, dezvoltarea cea mai mare având-o specia Cyclotella menenghiniana în toate secțiunile de supraveghere, densitatea maximă fiind atinsă în zona de mijloc a lacului la nivelul zonei fotice.

În campania lunii iunie, diatomeele regresează, locul lor este luat de cyanophytul Aphanizomenon flos-aqua, care este dominant în zona de coadă și mijloc a lacului și chlorophyte în zona barajului. Diversitatea specifică este redusă. Biomasa dezvoltată de fitoplancton variază între 16.36 mg/l, înregistrată în zona de coadă a lacului și 6.42 mg/l, în zona de baraj, cu scădere progresivă către baraj.

În cursul lunii august se produce o dezvoltare masivă a speciei Ceratium hirundinella, cu o dezvoltare maximă în zona barajului, biomasa maximă fiind de 341.4 mg/l. Se observă că o dată cu dezvoltarea sa numerică scade numarul de specii și diversitatea în zona respectivă.

În luna septembrie are loc înflorire produsă de Microcystis aeruginosa, specie ce se dezvoltă exploziv inhibând dezvoltarea altor specii astfel încât în zona barajului nu întâlnim decât 2 specii. Biomasa dezvoltată este maximă în zona barajului la nivelul zonei fotice (4222.9 mg/l).

Microfitobentosul : este dominant, atât ca număr de specii cât și ca densitate, în iunie de Diatomee intr-o proportie de 54.3 %, alaturi de care apar și alge verzi și cyanophyte, în timp ce în august, scade diversitatea, întâlnim 5 specii, cel mai bine dezvoltat fiind genul Gleotrichia.

Raul Colentina izvorăște din dealurile Târgoviștei, din zona Șotânga-Doicești, parcurge un traseu de 101 km, dintre care 37,4 km pe aria Municipiului București. Râul Colentina străbate Bucureștiul de la nord-vest la est după ce drenează o parte din Județul Dâmbovița și Ilfov. Apa acestuia este folosită în București pentru piscicultură, irigații agricole și pentru consum direct de către riverani, astfel încât ne preocupă calitatea acestei ape.

În perioada verii lacurile manifestă fenomenul de înflorire algală datorită concentrației mari de fosfor si azot din apă, substanțe ce ajung în apă pe mai multe căi, printre care apele uzate menajere insuficient epurate din localitățile din amonte riverane râului sau din suplimentul de hrană oferit peștilor în lacurile în care se practică piscicultura.

În urma analizelor apei efectuate de Administrația Națională Apele Romane (A.N.A.R.) și a Administrația Lacuri, Parcuri și Agrement București (A.L.P.A.B.), s-au constatat următoarele:
Lacurile (Mogosoaia, Straulesti, Grivita, Baneasa, Herastrau, Floreasca, Tei, Plumbuita, Colentina, Fundeni, Pantelimon, Cernica) formate pe cursul râului Colentina nu se confruntă cu probleme serioase de contaminare cu poluanți însă, chiar și după o scurtă analiză a unor parametri ai apei se poate observa prezența unor germeni patogeni, ceea ce denotă că apa a fost contaminată cu materii fecale de origine umană sau animală și arată necesitatea conectării la rețeaua de canalizare a unor cartiere mărginașe sau a unor localități mici din amonte. De asemenea, se poate observa depășirea valorilor maxime admise pentru cadmiu, cupru și plumb, metale grele ce pot fi un pericol la adresa sănătății umane dacă este consumată apa direct din râu sau dacă se consumă pește în mod excesiv, deoarece acestea tind să se acumuleze în țesuturile animale, ajungând în final în organismul uman.

În prezent, calitatea apei din salba de lacuri a râului Colentina este necorespunzătoare. Aceasta se datorează deversării direct în râul Colentina de către unitățile industriale și populație a apelor uzate rezultate în amonte de București: Buftea (industrie alimentară, industrie ușoara, populație, poluare constituită de aporturi de nutrienti),Crevedia (ferma de creștere a păsărilor, populație), Mogosoaia (industria cinematografică, populație). Pe de altă parte, fundul lacurilor de pe râul Colentina nu au mai fost dragate de peste 30 de ani, conducând la acumularea unor mari cantități de namol insalubru.

Lacul Fundeni este un lac antropic amenajat pe raul Clolentina, in Bucuresti, sectorul 2. În urma analizelor apei efectuate de Administrația Națională Apele Romane (A.N.A.R.) și a Administrația Lacuri, Parcuri și Agrement București (A.L.P.A.B.), s-au constatat următoarele:
– Lacul Fundeni depășește ușor limita maximă admisă pentru pH, ajungând la valoarea de 8,7. – – Metalele grele se încadrează în mare parte în limitele impuse de normative însă cadmiul depășește izolat ajungând la valoarea de 10,22 μg/l. Acumularea este monitorizată în cadrul programului de supraveghere pentru nutrienți și substanțe organice, ihtiofaună și zone vulnerabile, în 2 secțiuni de supraveghere, respectiv mijloc și baraj. Acumularea se încadrează în clasa a III-a de calitate; stadiu trofic: hipertrof. Analizele fizico-chimice efectuate în cursul anului 2014 au evidențiat următoarele:

Încărcare organică moderată, corespunzătoare clasei III de calitate în tot cursul anului, cu valori maxime înregistrate în campania lunii august la nivelul mijlocului acumulării, coincide cu maximă dezvoltării biomasei fitoplanctonice.

Încărcarea în nutrienți aparține domeniului clasei II de calitate, cu valori mai ridicate la începutul anului în cazul compușilor azotici, și o scădere treptată odată cu dezvoltarea populației algale. În cazul ortofosfaților se observă o variație mult mai mare, cu creșterea concentrației la înregistrarea valorilor maxime ale biomasei fitoplanctonice.

Indicatorii din categoria salinitate și poluanți specifici de origine naturala s-au încadrat în clasa II-a de calitate, cu valori mai ridicate înregstrate pentru mangan, cadmiu și cloruri.

Dintre micropoluanții organici, fenolii înregistrează valori mai ridicate cu valoare maximă în campania lunii august.

Starea chimică a acumulării: corespunzătoare atât pentru metalele dizolvate cât și în cazul substanțelor periculoase/ prioritar periculoase.

Program IH: chimismul acumulării tinde să nu corespunda limitelor de conformare pentru materii totale în suspensie, incarcare organica și nitriti.

Analizele biologice au fost efectuate la nivelul celor 2 sectiuni pentru fitoplancton și microfitobentos.

S-au înregistrat valori crescute ale biomasei fitoplanctonice în toate campaniile de recoltare, variind numai dominanța specifică. S-a observat o diversitate destul de ridicată la nivelul acumulării, numarul de specii variind între 17 specii intalnite în primavara și 38 specii în campania lunii august. În martie se produce o dezvoltare puternica a diatomeelor, înregstrându-se o biomasa de 100.24 mg/l în zona de mijloc și 124 mg/l în zona barajului, cu dominarea speciei Cyclotella menenghiniana (146 375 000ex/l).

În iunie crește numărul de specii și devin dominanți reprezentanții clorophytelor, maximul dezvoltării este atins de specia Pyramichlamys cordiformis în zona barajului, biomasa înregstrată fiind de 230 mg/l, în timp ce în luna august devin dominante cryptophytele prin 2 reprezentanți: Cryptomonas marsonii și Chroomonas acuta. Alături de cryptophyte apar bine dezvoltate și cyanophytele și diatomeele.

Microfitobentosul a fost determinat în zona barajului în 2 campanii (iunie și august). În iunie este dominat de diatomee în proportie de 75%, cea mai bine reprezentată fiind specia Nitzschia palea, alături de care se dezvolată și alge verzi. În august crește diversitatea specifică, apar alge albastre verzi, euglenofite și cryptofite intr-o proporție asemanătoare.

În lacul de acumulare Buftea valorile pH-ului sunt normale depășind limitele impuse de

Ordinul 161/2006 doar în luna august a anului 2013, ajungând la valoarea de 9,3. Amoniul se

încadrează pe toată perioada de efectuare a analizelor în limitele normale. În cazul metalelor grele, nici cadmiul, plumbul, cuprul și nici zincul nu au depășit limitele maxime admise.

Analizele efectuate de S.C. CHEM ANALYST S.R.L. arată că Lacul Mogoșoaia prezintă valori normale ale pH-ului pe cea mai mare parte a perioadei 2011-2014, depășind valoarea maximă

admisă, de 8,5 doar în luna iunie a anului 2011. Amoniul se încadrează în limitele impuse de

Ordinul 161/2006 pe toată durata efectuării analizelor, însă nitriții depășesc limita, ajungând la

valoarea de 1,32 mg/l, nitrații depășesc și ei limita, ajungând la 13,25 mg/l, însă doar sporadic.

Metalele grele depășesc frecvent limitele ajungând, în cazul cadmiului, la valori de 10 sau chiar de 18 ori mai mari decât limitele maxime admise. Plumbul depășește și el adesea limita maximă, având un vârf cu valoarea de 2218 μg/l, adică de 44 ori mai mult decât limita maximă admisă, iar cuprul depășește de 12 ori valoarea maximă admisă în luna martie a anului 2007. Zincul nu prezintă un factor de alarmare deoarece se încadrează în limitele normale pe toată durata efectuării analizelor. De asemenea, se constată prezența enterococilor intestinali și a streptococilor fecali.

Lacul Străulești respectă în mare măsură concentrațiile admise, însă în cazuri izolate se

înregistrează depășirea valorii pH-ului, ajungând la 8,68, a nitriților ajungând la 0,68 mg/l, însă

amoniul și nitrații se încadrează în limitele normale. Metalele grele depășesc limitele, cadmiul

depășind adesea valorile maxime și înregistrând un vârf de 150 μg/l, adică de 30 ori valoarea

maximă admisă, plumbul depășește și el uneori limita maximă ajungând la valoarea de 220 μg/l,

depășind limita maximă cu 172 μg/l, cuprul depășește tot în martie 2011 ajungând la valoarea de

7982,5 μg/l, adică de aproape 80 ori valoarea maximă admisă, zincul însă prezintă concentrații

normale. Fosforul depășește și el sporadic valoarea maximă, ajungând la 6,76 mg/l, depășind

valoarea maximă admisă de 1,2 mg/l. Din punct de vedere microbiologic, analizele au atestat prezența enterococilor intestinali, a streptococilor fecali și a coliformilor fecali.

În lacul Grivița, pH-ul și amoniul se încadrează în limitele admise pe toata perioada efectuării analizelor. Nitrații sunt în limite normale, la fel și nitriții exceptând un vârf cu valoarea de 0,42 mg/l în luna noiembrie a anului 2011. Cadmiul depășește frecvent limitele normale atingând valori chiar de 390 μg/l, adică de 78 de ori mai mult decât limita maximă admisă în conformitate cu Ordinul 161/2006. Plumbul depășește ușor limitele maxime, iar zincul se încadrează în limitele normale. Cuprul depășește și el valorile maxime admise, având un vârf la valoarea de 1185 μg/l. Fosforul depășește adesea limitele maxime admise, ajungând la valori de 12 mg/l, depășind limita maximă de 1,2 mg/l. Ca și în cazul celorlalte lacuri, se semnalează prezența bacteriilor coliforme fecale dar și a bacteriei Escherichia coli.

În lacul Băneasa pH-ul depășește ușor limitele normale, însă acesta nu reprezintă motiv de îngrijorare deoarece depășește doar cu 0,05 limita maximă. Amoniul, nitriții și nitrații se încadrează în limitele normale, însă în cazul metalelor grele se înregistrează depășiri ale limitei maxime admise în cazul cadmiului și al plumbului, zincul însă este în limite normale. Cuprul înregistrează o concentrație maximă de 1107 μg/l tot în martie 2011. Fosforul depășește și el limita maximă ajungând la valoarea de 7,52 mg/l. Se constată și în cazul lacului Grivița prezența enterococilor intestinali, a streptococilor fecali și a bacteriei E. coli.

În lacul Herăstrău pH-ul nu depășește limitele maxime admise și nici amoniul sau nitrații,

însă nitriții depășesc izolat limita de 0,3 mg/l, ajungând la 0,42 mg/l. Metalele grele depășesc și ele limitele maxime admise, cadmiul ajunge la valoarea maximă de 67,5 (fig. 1), cuprul la valoarea de 1050 μg/l (fig. 2), iar plumbul la valoarea de 146 μg/l (fig. 3), zincul însă nu depășește limitele maxime admise. Fosforul ajunge la valoarea maximă de 9,11 mg/l, depășind limita maximă admisă de 1,2 mg/l. Este semnalată prezența germenilor patogeni precum streptococi fecali, bacteria coliforme fecale și E. colii

Fig.1 Concentrația Cuprului din lacul Herăstrău

Fig.2 Concentrația Plumbului din lacul Herăstrău

În cazul lacului Floreasca pH-ul se încadrează în mare parte în limitele normale, depășind izolat valoarea de 8,5 cu doar 0,02, amoniul, nitriții și nitrații sunt și ei în limitele normale, însă ca și în cazul celorlalte lacuri, se înregistrează depășiri ale valorii maxime admise pentru metalele grele precum cadmiu și plumb, ajungând la valori de 71, respective, 2218 μg/l, cuprul depășește sporadic limita, ajungând la valoarea maximă de 535 μg/l, zincul nu depășește valoarea maximă admisă de 1000 μg/l, iar fosforul depășește valoarea maximă admisă de 1,2 mg/l, ajungând la 8,4 mg/l. Se semnalează prezența bacteriilor coliforme fecale, a streptococilor fecali și a bacteriei E. coli.

În lacul Tei analizele efectuate de S.C. CHEM ANALYST S.R.L. arată că valorile pH-ului variază între 7,12 și 8,88, acesta depășind limita maximă admisă (conform Ordinului 161/2006) cu 0,38, dar această valoare nu reprezintă motiv de alarmare. Amoniul se găsește într-o concentrație maximă de 0,48 mg N/L situându-se sub limita maximă admisă de 3,2 mg N/L. Nitriții și nitrații se află preponderent în limitele impuse de Ordinul 161/2006, de maximum 3,2 mg/l și, respective, 11,2 depășind limitele nivelul nitriților, ajungând la 0,97 mg/l. Metalele grele depășesc frecvent limitele ajunge la valori de 972 μg/l, iar în cazul plumbului, acesta înregistrează două vârfuri de 197 μg/l și 112,5μg/l în noiembrie 2007 și octombrie 2008, însă apoi scade și intră în valorile sale normale fără să mai depășească limita de 50 μg/l, zincul și restul metalelor grele se încadrează în limitele normale. De asemenea se constată prezența bacteriilor coliforme fecale, a streptococilor fecali și a enterococilor intestinali.

Pentru lacul Pantelimon, valoarea pH-ului depășește izolat cu doar 0,02, dar nu reprezintă un motiv de îngrijorare, amoniul și nitrații se întâlnesc și ei în limitele normale, iar nitriții depășesc izolat cu 0,063 mg/l. Cadmiul depășește frecvent limita de 5μg/l chiar de 13 ori, plumbul depășește și el limita de 50μg/l, ajungând la valori de 200μg/l și se înregistrează depășiri ale limitei de 100 μg/l în cazul cuprului și o depășire izolată a zincului cu 204,7μg/l. În cazul fosforului limita maximă admisă este depășită de mai multe ori ajungând la valoarea de 9,07 mg/l. Și în cazul lacului Pantelimon se constată prezența streptococilor fecali, a bacteriilor coliforme fecale și a E. coli.

Lacul Cernica I înregistrează valoarea maximă a pH-ului de 8,6 depășind ușor limita de 8,5. Amoniul, nitriții și nitrații nu depășesc limitele maxime admise, dar metalele grele depășesc

frecvent, cadmiul ajunge la valori de 11 ori mai mari decât maxima admisă, plumbul de aproape

două ori, iar zincul nu depășește limita maximă de 1000μg/l, cuprul depășește și el sporadnic limita de 100 μg/l. Și în lacul Cernica fosforul se găsește în concentrații ridicate, ajungând la valoarea de 3,27mg/l. Poate cum era de așteptat se constată și aici prezența streptococilor fecali, a bacteriilor coliforme fecale și a E. coli.

Lacul Cernica II este ultimul lac din salba de lacuri a râului Colentina; în acest lac pH-ul

înregistrează izolat valoarea de 9, dar în restul timpului efectuării analizelor se încadrează în

limitele normale. Atât amoniul cât și metalele grele se întâlnesc în concentrații normale, nedepășind valorile maxime admise prin Ordinul161/2006.

Concluzii

Lacurile formate pe cursul râului Colentina nu se confruntă cu probleme serioase de contaminare cu poluanți însă, chiar și după o scurtă analiză a unor parametri ai apei se poate observa prezența unor germeni patogeni, ceea ce denotă că apa a fost contaminată cu materii fecale de origine umană sau animală și arată necesitatea conectării la rețeaua de canalizare a unor cartiere mărginașe sau a unor localități mici din amonte. De asemenea, se poate observa depășirea valorilor maxime admise pentru cadmiu, cupru și plumb, metale grele ce pot fi un pericol la adresa sănătății umane dacă este consumată apa direct din râu sau dacă se consumă pește în mod excesiv, deoarece acestea tind să se acumuleze în țesuturile animale, ajungând în final în organismul uman.

Studiu de caz realizat asupra calitatii apei potabile din Municipiul Bucuresti.

Etapa de teren ce a presupus deplasare la Uzina Rosu pentru a observa procesul de tratare a apei folosita pentru producerea apei potabile distribuita in Bucuresti am inceput-o cu foarte mult entuziasm ce s-a intins pe durata a 3 saptamani in care am vizitat si inteles intregul proces descris mai jos.

Pentru a avea o experienta practica in acest capitol am organizat o deplasare de studii la uzina de tratare si productie a apei potabile de la Rosu (am trimis o scrisoare de intentie, am sunat pentru o programare in audienta cu Domnul Director: Stanciu Adrian Valentin, am inregistrat o cerere privind aprobarea documentarii si realizarea unor anchete si studii de teren, unde am atasat si adeverinta eliberata de Universitatea de Stiinte Agronomice si Medicina Veterinara- Bucuresti; Facultatea de Management, Inginerie Economica in Agricultura si Dezvoltare Rurala semnata si parafata de domnul Decan, Prof.univ.dr. Dinu Toma Adrian, dupa care m-am prezentat in prealabil ce am fost acceptat, primind o instiintare telefonica).

Scopul meu a fost sa aflu de unde vine apa de la robinet, cum e astfel legat orasul de resursele naturale, cat efort e depus pentru a o face potabila, cat de pretioasa devine astfel apa pe care o primim acasa, cum ajunge ea la casele noastre mai exact drumul apei potabile, pentru ca sincer ma intreb cati dintre bucuresteni stiu de unde le vine apa la robinet? Dar cati dintre ei ii cunosc drumul pana s-o vada curgand intr-un pahar?

Astfel mi sa explicat lungul drum al apei involburate din albia plina de frunze si vietati, pana la robinetul „cetateanului”.

Veolia Water Solutions si Technology (in romaneste Veolia Apa ) este o companie specializata in proiectarea si realizarea statiilor de tratare si epurare. In Bucuresti, furnizarea apei potabile este realizata de catre Apa Nova Bucuresti, companie Veolia Apa.

Apa folosita pentru producerea apei potabile distribuita in Bucuresti este captata din raurile Arges si Dambovita si tratata in trei uzine de tratare si producere a apei potabile de la Rosu, Arcuda si uzina de la Crivina.

Asteptarile mele au fost mari pentru ceea ce urma sa descopar si dupa o scurta prezentare a gazdelor mai precis a dl.inginer Harbic si a doamnei inginer Stela Rosoiu pot spune ca am fost uimit de cele prezentate incepand cu prima vizita in care mi s-a aratat o plansa mare cu o reprezentare tridimensionala a uzinei si dupa, o scurta explicatie privind traseul pe care il vom urma in decursul timpului.

A doua zi am mers pe firul apei …De la apa captata din raul Arges (tulbure, maloasa, cu o ,,tur-bi-di-ta-te’’ de 135 de unitati) Dupa ce strabate cativa kilometri, printr-un canal casetat de la Priza Crivina, Argesul „se impinge nervos” in statia de pompare Rosu. Miroase a mal si, daca nu stai bine cu nervii, ti-ai dori sa nu fi baut niciodata apa de robinet cand vezi cat de „cristalina” e. Doamna Stela Rosoiu se autosesizeaza si intervine rapid, nu care cumva sa-mi fac impresii gresite. „Dumneavoastra nu beti in niciun caz apa bruta. Aceasta va trece prin cinci trepte, unde va fi limpezita, tratata, dezinfectata si, intr-un final, va rezulta o apa curata.” , am trecut prin statia de pompare, cu motoare uriase care lucrau, fara ca zgomotul infernal sa ma opreasca din pus intrebari sau raspunsuri:,, dar apa, unde este acum? Se poate bea? Nu inca…”

La uzina Rosu, apa Argesului e preluata de sase pompe si apoi amestecata cu reactivi de tratare: sulfat de aluminiu (ajuta la limpezire), laptele de var si acidul sulfuric (corecteaza PH-ul), polimeri (ajuta la decantare).

Apoi urmeaza adaugarea de reactivi care sa stimuleze coagularea si flocularea pentru a favoriza decantarea. Decantarea se face in bazine imense, sase la numar, sub forma unor cochilii din melci gigantici si un pod raclor prelucreaza un metru cub de apa pe secunda. „Aici se limpezeste si se elimina namolul.”Ne-am suit, cu emotii, pe unul dintre ele si am aflat ce e aceea o traiectorie balistica.Aici apa era deja mult mai limpede…Mergem apoi impreuna cu apa la bazinele de filtrare.30 de bucati, pline cu nisip si pietris. In sala mare, aerul rece inghite intunericul. Miroase a peste. Stela Rosoiu intervine din nou si spune ca e normal sa fie acest miros in halele mari. Ca o ironie, dupa ce intreg procesul se chinuie sa separe impuritatile si nisipul, apa devine cristalina dupa ce trece prin cele 30 de filtre formate din nisip asezat pe pietris si blocuri de beton. Sunt norocos ca vad un filtru in timpul procesului de curatare si un altul demontat complet pentru reparatii. Apa filtrata este foarte limpede, valoarea turbiditatii ajunge la 0,25, adica sub pragul legal de 1. ,,O putem bea acum? Nu inca…”

O etapa importanta este clorinarea, unde apa este amestecata cu clor pentru a fi dezinfectata. Si la urma se ,,potriveste’’: o apa prea coroziva primeste un adaos bazic, una prea calcaroasa un adaos acid. Se doreste un Ph neutru .

La final,am vizitat dispeceratul care controleaza si monitorizeaza tot ce se intampla in uzina de tratare, dar si in statiile de pompare din oras. Si, locul care a obtinut ,,wow”-ul din partea mea a fost : laboratorul. Deci: la bucatarie stabilim dozele dupa reteta. La uzina de apa dozele sunt date de analize ce sunt facute in numar foarte mare si care sunt realizate din ora in ora in fiecare zi. Pe un monitor lipit de peretele salii de filtrare, seful de sectie indica grav. „Priviti rezultatul! Daca la intrarea in uzina apa bruta avea o turbiditate de 90 de grade, la iesirea din statia de filtrare, turbiditatea a scazut la 0,269. Si legislatia in vigoare spune ca trebuie sa aibe maximum un grad”, se arata mandra de realizarile uzinei sefa de sectie. Toate procedeele sus-menționate au loc automat pentru că întreaga uzină este administrată printr-un post de comandă centralizat, personalul doar supervizând întreg procesul prin click-uri, din fața unui monitor. „Din acest punct de vedere, putem spune că bucureștenii beau apă din calculator”.

Astfel am aflat ca ,,apa nu vine din robinet”, aceasta suferind un proces foarte riguros (de analize ce sunt facute in numar foarte mare si care sunt realizate din ora in ora in fiecare zi) si foarte indelungat (e nevoie de apa din rauri, de spatiu mult, de curent electric, de substante chimice, de instalatii, de oameni calificati, de monitorizare non-stop pentru a avea apa potabila la noi acasa) pana sa ajunga casele bucurestenilor.

Multumesc gazdelor (evident bucuroase de oaspeti), ghidului meu dnei. inginer Stela Rosoiu, cu un dar al povestitului ce te atrage si te face sa intelegi lucrurile mai mult decat sunt si nu in ultimul rand domnului Director Stanciu Adrian Valentin care m-a primit cu bratele deschise dar si doamnei Director Adjunct Daniela Anghel din cadrul Directiei de Productie care m-a sprijinit si indrumat catre „povestitorul si ghidul meu” Doamna Stela Rosoiu.

Procesul de tratre a apei potabile la uzina Rosu

Uzina de tratare si de productie a apei potabile de la Rosu este una dintre cele mai importante din Romania. Ea furnizeaza zilnic 300.000 m³ de apa orasului Bucuresti si capacitatea sa poate creste, daca este necesar, pana la 520.000 m³ pentru a sustine uzina de la Arcuda si noua uzina de la Ogrezeni.

Ca si uzina de la Arcuda, cea de la Rosu apartine municipalitatii Bucuresti, care a incredintat, in 2001, modernizarea si exploatarea sa societatii APA NOVA, o societate VeoliaWater.

Construita in 1970, uzina a fost modernizata in totalitate inca din 2002. Astazi este echipata cu o filiera de tratare care permite eliminarea tututor toxinelor si substantelor nedorite care rezulta din activitatile casnice, industriale, agricole sau provocate de mediul natural. Uzina de la Rosu este una dintre cele mai moderne din Romania.

Filiera de tratare

Gratare.Pompare

Preluata prin apeduct, via priza de apa de la Crivina situata la 17 km, apa este pompata din raul Arges prin intermediul unei statii de pompare a carei configuratie actuala de pompe este: 2 grupuri tip DV 2-87, fiecare cu o copacitate de 9000 m³/h; 2 grupuri fixe WILO, fiecare cu o capacitate de 7000 m³/h; 2 grupuri variabile WILO, fiecare cu o capacitate de 4400 m³/h. Un gratar inlatura toate obiectele plutitoare (crengi, frunze, pungi de plastic etc.).

Coagulare-Foculare-Decantoare

Particulele foarte fine, aflate in suspensie in apa, se aduna sub forma de floconi, sub actiunea unui coagulant. Apa este recirculata, iar floconii se aduna in mici aglomeratii.

Atrenati de propria lor greutate, floconii se depun in 6 decantoare cilindrice cu un debit nominal de 3600 m³/h fiecare si de 48 m diametru. La sfarsitul acestei etape apa este mai curata.

Namolul care provine din decantare este dirijat spre lagunele situate la 3 km de uzina de tratare.

Filtrare pe nisip

Dupa decantare, apa limpezita, situata aproape de suprafata, este dirijata prin intermediul unor canale spre etapa de filtrare compusa din 28 de filtre cu nisip si 2 filtre cu dublu strat: nisip si carbune activ granulat, cu o suprafata unitara de 120 m². Aceasta etapa a tratarii permite eliminarea tuturor particulelor ramase dupa floculare.

Dezinfectie-Clor gazos

Dezinfectia este un tratament care vizeaza eliminarea micro-organismelor patogene: bacterii, virusi si paraziti. Aceasta etapa a tratarii permite obtinerea unei ape fara germeni bacteorologici, cu o putere de dezinfectie destul de ridicata pentru a evita revenirile bacteriene in reteaua de distributie. Uzina de la Rosu foloseste cest procedeu in amonte de filtrare pentru a evita contaminarea filtrelor si de la iesirea de la filtrare 24/24.

Echilibru-Calco-carbonic

In timpul deplasarii prin conducte apele agresive sau corozive ataca stratul calcaros al tevilor, generand colmatari prin depuneri de calcal. Tratarea de la iesirea din filiera permite evitarea acestor inconveniente.

Rezervoare si statii de pompare de inalta presiune

La iesirea din uzina de la Rosu, apa este transportata prin apeducte de beton. La cele 20 de rezervoare situate la periferia orasului Bucuresti si care asigura o stocare a apei potabile de 360000 m³. Toate rezervoarele sunt curatate, spalate si dezinfectate o data pe an.

Apa potabila este pompata din rezervoare prin intermediul a 8 statii de pompare compuse dintr-un total de 52 de pompe, apoi este distribuita in reteaua de alimentare.

Calitatea apei supravegheata permanent.

Incepand de la rau pana la robinetul consumatorului , trecand prin uzinele de tratare, apa este permanent supravegheata. Parametrii principali ai apei sunt analizati permanent printr-o serie de analizoare si completati de prelevari verificate in laboratoare.

Orice depasire a pragului este comunicata instantaneu uzinei, permitindu-i sa reactioneze foarte repede si sa inceapa tratarea necesara pentru a atinge in permanenta calitatea apei distribuite conform normelor europene.

Mai mult de 300.000 analize sunt realizate anual pentru controlul calitatii apei in zona geografica de tratare si de productie.

Autaomatizare si supervizare

Toti parametri apei produse in instalatiile de tratare, de productie si de stocare din cadrul Directiei Productie sunt administrati printr-un post de comanda centralizat, aflat la uzina de la Rosu. Pornind de la acesta, se dirijeaza aparatele automatizate care fac posibila functionarea echipamentelor.

Coordonarea tuturor actiunilor este asigurata de un automat central la care sunt conectate toate dispozitivele automatice si analizatoarele care controleaza calitatea apei pana la intrarea in reteaua de distributie. Postul de comanda centralizat este conectat la Centrul de Miscare a Apei de unde sunt supervizate in timp real diferitele fluxuri hidraulice ale retelei si ale siturilor de productie.

APA NOVA in contextul retelei de distibutie a apei potabile

Despre apa pe care o bem

Veolia este liderul mondial în rândul operatorilor care furnizează servicii de alimentare cu apă și de colectare a apelor uzate. În București, furnizarea acestor servicii este realizată de către Apa Nova București, companie din cadrul Grupului Veolia.

Apa din mediul natural (lacuri, râuri, pânze freatice) este un bun comun care ne aparține tuturor. Deoarece apa este folosită în multe scopuri (agricole, industriale sau casnice), ea devine o resursă din ce în ce mai rară. De aceea, este datoria instituțiilor publice de a o păstra, proteja și de a reglementa utilizarea ei.

Apa Nova București intervine de-a lungul întregului circuit al apei prin:

captarea apei din mediul natural, producerea și distribuirea apei potabile

colectarea și transportarea apelor uzate

În prezent, aproximativ 1 700 000 de locuitori ai Capitalei beneficiați de serviciile de alimentare cu apă potabilă și de canalizare.

Circuitul apei realizat de catre Apa Nova Bucuresti

Pana sa ajunga in paharele fiecarui consumator apa potabila furnizata de Apa Nova București  parcurge un drum lung, pornind de la stadiul de apă de râu, până la cel de apă numai bună de băut. Se efectuează controale în amonte de intrarea apei in uzinele de tratare pentru a detecta o eventuală poluare accidentală a apei. Stații de alertă supraveghează continuu, 24 de ore din 24, calitatea apei de râu. Dacă se detectează o problemă, se adaptează filiera de tratare sau admisia apei este imediat oprită.

Captarea apei: Apa care va fi folosită pentru consum este de origine subterană sau de suprafață. Este pompată prin foraje (până la 100 m adâncime) sau prelevată la suprafață. Apa este mai întâi filtrată printr-un simplu grătar pentru a opri deșeurile mari (frunze, insecte, particule mai mari de un milimetru). După aceea, trece prin grătare mai fine care rețin deșeuri mai mici.

Coagularea, flocularea și decantarea apei: Particulele foarte fine, aflate în suspensie în apă, se adună sub formă de flocoane, sub acțiunea unui coagulant. Aceste flocoane, mai grele decât aerul, se depun pe fundul bazinului și 90% din materiile aflate în suspensie sunt astfel eliminate.

Prima filtrare: Apa traversează un filtru de nisip cu ajutorul căruia se elimină materiile încă vizibile și nedecantate.

Ozonare: Apa este tratată cu ozon care are o acțiune antibacteriană și antivirus. Totodată, acest gaz, amestecat cu apă, acționează asupra materiilor organice, descompunându-le. Ozonul îmbunătățește culoarea și gustul apei.

A doua filtrare: Apa traversează un filtru de cărbune activ care reține micropoluanți și o parte din materia organică descompusă de ozon.

Clorinarea apei: Se adaugă clor la ieșirea din uzina de tratare și în diferite puncte ale rețelei de distribuție pentru a distruge bacteriile și a evita dezvoltarea acestora, menținând calitatea apei pe tot parcursul ei prin rețea.

Stocarea și distribuția apei: Odată ce a devenit potabilă, apa este transportată prin conducte sau apeducte, către rezervoare. Acestea sunt concepute special pentru transportul în condiții de maximă siguranță a apei potabile. Stocarea apei potabile se efectuează în rezervoare închise (bazine subterane sau construcții supraterane). Apa potabilă este adusă până la robinete printr-o rețea de conducte subterane și monitorizată cu strictețe.

Serviciul public de alimentare cu apă

Sistemul public de alimentare cu apă potabilă reprezintă ansamblul construcțiilor și terenurilor, instalațiilor tehnologice, echipamentelor funcționale și dotărilor specifice, prin care se realizează serviciul public de alimentare cu apă potabilă.

Sistemul public de alimentare cu apă potabilă este format din următoarele componente: captări, aducțiuni,  statii de tratare a apei brute, stații de pompare, rezervoare pentru înmagazinarea apei potabile, rețele de distribuție, bransamente până la punctul de delimitare.

Uzinele de tratare

Apa folosită pentru producerea apei potabile distribuită în București este captată din râurile Argeș și Dâmbovița și tratată în trei uzine de tratare și producere a apei potabile:

Uzina de tratare și de producție a apei potabile de la Roșu

Cu o vechime de peste 30 de ani și o capacitate de producție a apei potabile de 520.000 m3/zi, Uzina Roșu este alimentată cu apă brută din râul Argeș, situată la Crivina. Apa de la Crivina este transportată la Roșu printr-un canal dublu casetat și trece prin două linii de tratare simetrice.

Uzina de tratare și de producție a apei potabile de la Arcuda

Cu o vechime de peste 120 de ani și o capacitate de producție a apei potabile de 650.000 m3/zi, uzina Arcuda este alimentata cu apa bruta, din raul Dambovita.  
Apa brută intră într-un predecantor și într-o serie de 4 decantoare naturale cu o lungime însumată de peste 3,7 km .

Uzina de tratare și de producție a apei potabile de la Crivina

Conectată în iunie 2006 la sistemul de alimentare cu apă a orașului București, această nouă uzină are o capacitate de tratare a apei potabile de 260.000 m3/zi, permițând îmbunătățirea siguranței în funcționare a sistemului de alimentare cu apă potabilă. Dotată cu o filieră tehnologică complexă, Uzina Crivina este alimentată cu apă brută prin intermediul prizei de la Crivina.

Procesul de tratare a apei dispune, pe lângă etapele clasice, de tratarea apei cu ozon și de posibilitatea îndepărtării micropoluanților cu cărbune activ pulbere.

Rețeaua de transport și distribuție

De la stațiile de tratare, apa este transportată prin apeducte către rezervoarele de apă potabilă și apoi distribuită, prin stațiile de pompare, către populație.

Apa potabilă este pompată din rezervoare prin intermediul a 7 stații de pompare: Grozăvești, Sud, Drumul Taberei, Nord, Grivița, Preciziei, Uverturii.

Din cauza regimului de înălțime variat al construcțiilor din București, se impune ridicarea locală a presiunii. Stațiile de repompare și de hidrofor asigură regimul de înaltă presiune în zonele de blocuri.

Rețeaua de distribuție a Bucureștiului este o rețea inelară. Din 1847, rețeaua s-a dezvoltat continuu ajungând în 2013 la 2525 km. Rețeaua este compusă din: artere, conducte de serviciu, branșamente, vane, hidranți.

Sistemul de alimentare cu apă al orașului București dispune de:

peste 250 km de apeducte

peste 2.500 km de conducte principale  și conducte de serviciu

peste 126.000 de branșamente având lungimea însumată de aproximativ 949 km

Controlul calității apei potabile

Analiza apei

Calitatea apei potabile este controlată continuu și permanent, cu analizoare automate și prin analize complexe fizico-chimice, biologice și microbiologice.

Calitatea apei este monitorizată atât în laboratoarele Apa Nova București cât și în laboratoarele unor instituții specializate:

Administratia Nationala”Apele Romane” pentru resursele de apă brută de suprafață;

Directia de Sanatate Publica Municipiului Bucureti  pentru apa pe filiera de producție și pentru apa potabilă distribuită consumatorilor;

Laboratoarele uzinelor de producție Apa Nova București, pentru apa de pe filiera de producție;

Laboratorul de Control Calitate Apă Potabilă al Apa Nova București, pentru apa distribuită consumatorilor.

Supravegherea calității apei potabile se bazează pe proceduri tehnice riguroase și pe instrumente de control performante.

Se realizează atât în uzinele de producere a apei, analizoarele automate urmărind în timp real fiecare fază de tratare pentru a-i verifica eficacitatea, cât și în rezervoarele de apă și pe rețeaua de distribuție. În paralel, cu frecvența solicitată de reglementări, sunt efectuate analize în laboratoare.

Calitatea apei potabile este controlată continuu și permanent, cu analizoare automate și prin analize complexe fizico-chimice, biologice și microbiologice în laboratoare. De exemplu, anual se analizează aproximativ 120.000 de indicatori pentru un număr de peste 6.000 de probe prelevate din rețeaua de distribuție. 

Laboratoarele de analiză a apei ale Apa Nova București sunt acreditate de  Asociația Rețelei Naționale de Acreditare din România (RENAR), au personal calificat în domeniile chimia și microbiologia apei și sunt dotate tehnic cu echipamente performante care garantează acuratețea rezultatelor obținute pentru toți indicatorii de calitate a apei potabile.

Parametrii analizați

Buletinul de analiza a apei potabile  cuprinde indicatori organoleptici, fizico-chimici (tabel 1, aneza 1) și bacteriologici(tabel 2, anexa 1), unitățile de măsură, valorile obținute, valorile maxim admise și referențialul de analiză.

Ce reprezintă indicatorii din buletinul de analiză a apei potabile?

Prin apă potabilă se înțelege apa destinată consumului uman, în stare naturală sau după tratare, folosită pentru băut, la prepararea hranei ori pentru alte scopuri casnice, indiferent de originea ei și de modul de furnizare, precum și apa folosită în industria alimentară pentru fabricarea, procesarea, conservarea sau comercializarea produselor destinate consumului uman.

Indicatori organoleptici și fizico-chimici: 

mirosul și gustul apei sunt date de schimbarea caracteristicilor acesteia (existența unor substanțe, săruri minerale și gaze dizolvate);

culoarea apei este dată de substanțele dizolvate de natură, minerale sau organice;

turbiditatea apei este caracterizată prin lipsa de transparență a acesteia, ca urmare a existenței unor particule fine aflate în suspensie;

pH-ul reprezintă indicele care definește aciditatea apei;

conductivitatea indică totalitatea sărurilor dizolvate în apă;

clorul rezidual liber reprezintă cantitatea de clor rămasă în apă după dezinfecție pentru asigurarea protecției sanitare a acesteia;

amoniul, nitriții și nitrații indică modificări în timp ale calității apei, cauzate de surse de impurificare specifice acestui tip de compuși;

fierul este un component natural al apei, aflat sub forma de compuși (de obicei bicarbonat feros);

oxidabilitatea reprezintă totalitatea substanțelor organice și anorganice oxidabile în apă;

duritatea totală reprezintă caracteristicile ce le conferă apei compuși de calciu și magneziu aflați în soluție. În general duritatea apei se exprimă în grade germane de duritate.

aluminiul este prezent în apă în mod natural și indus în urma procesului de tratare pentru obținerea apei potabile.

Indicatorii bacteriologici:

Bacterii coliforme, escherichia coli, enterococi, clostridium perfringens sunt microorganisme prezente în mediul înconjurător a căror prezență în apă poate provoca boli hidrice.

 Prezența acestori indicatori în compoziția apei nu reprezintă factor de risc decât în cazul depășirii valorilor maxim admise, trecute pe buletin.

Buletinul de analiză a apei potabile : este un raport care furnizează informații referitoare la proveniența apei potabile comparând diverse caracteristici si componente  ale acesteia cu standardele impuse de legislația în vigoare (Legea 458/ 2002 și Legea 311/ 2004).

Laboratorul Apa Nova București efectuează analize ale apei potabile conform unui program lunar din diferite zone ale Capitalei, clar definite, în funcție de numărul de locuitori. Sunt prelevate probe de apă potabilă din 49 de puncte fixe de recoltare, stabilite pe zone de alimentare cu apă. – harta punctelor de recoltare

Ansamblul elementelor ce afecteaza calitatea apei potabile

Este absolut firesc să dorim să ne asigurăm că apa de la robinetul nostru poate fi consumată cu încredere, fără risc de îmbolnăvire.

Apa produsă de Apa Nova București se conformează unor criterii de calitate foarte stricte. Ea conține săruri minerale și oligoelemente cum sunt fierul, cuprul, zincul, de care organismul nostru are nevoie. Apa se îmbogățește cu toate aceste săruri minerale și oligoelemente în parcursul ei natural, în contact cu solul și cu rocile.

Până să ajungă în paharul fiecarui consumator, apa potabilă furnizată de Apa Nova București parcurge un drum lung, pornind de la stadiul de apă de râu, până la cel de apă numai bună de băut.

Pentru menținerea calității apei furnizate prin rețeaua publică de alimentare este necesară și o bună întreținere a instalațiilor interioare.

Calitatea apei care este livrată la domiciliu poate fi afectată de:

țevile și/sau echipamentele sanitare neutilizate o perioadă de timp mai îndelungată (robinete vechi, chiuvete vechi etc.).

ansamblul de robinete, filtre și disipatoare de jet necurățate. Acestea sunt locuri propice dezvoltării germenilor și microbilor.

echipamentele de dedurizare a apei greșit folosite sau întreținute deficitar.

retururile de apă rezultate dintr-o variație de presiune în țevi.

intervențiile pe rețeaua publică de apă potabilă.

Duritatea apei reprezintă cantitatea totală de săruri de calciu și de magneziu dizolvate în apă.

O apă dură poate provoca neplăceri casnice, de exemplu urme albe pe veselă și pe chiuvetă, sau scăderea presiunii apei la robinet.

Apa potabilă distribuită în București are o duritate medie, se încadrează perfect în reglementările legale în vigoare și nu provoacă neplăcerile mai sus menționate.

Mirosul mai pronunțat de clor apare în cazul unor temperaturi extreme (mari sau mici), precum și în situația în care, pentru a garanta siguranța microbiologică (bacteriologică) a apei distribuite, este necesară o creștere a concentrației de dezinfectant către limita superioară, maxim admisă.

Evolutia sistemului de apa in Bucuresti

Bucurestenii nu s-au bucurat de un sistem public de alimentare cu apa decat spre sfarsitul secolului xx, pana atunci procurandusi apa fie din fantani, fie direct din Dambovita. Abia in 1889 s-au finalizat lucrarile la primul sistem de captare si filtrare prin nisip a apaei din Dambovita. Atat calitatea cat si cantitatea apei furnizate fluctuau: adesea aceasta era doar decantata si nu filtrata, iar debitul ei era scazut. In contextul unor dezbateri asupra masurilor optime pentru furnizarea unei cantitati adecvate de apa curata, s-a produs in aceeasi perioada alimentarea capitalei cu apa subterana, care este considerata abundenta. Astfel, pana in 1908 s-au construit 248 de puturi, in zona Bragadiru din sud-vestul capitalei si in jurul localitatii Ulmi, din Nord-Vestul Bucurestiului.(1)

Din anul 1923,responsabilitatile pentru reteaua publica de apa au revenit unei regii numite Uzinele Comunale Bucuresti(UCB), care a initiat lucrarile pentru prima staie de captare a apei din Arges. In 1948, sarcinile UCB au fost preluate de intreprinderea canal- apa –salubritate (ICAS), IAR IN 1955 DE Intreprinderea Canal- Apa Bucuresti . Dupa Al Doilea Razboi Mondial s-au efectuat mai multe lucrari de modernizare, iar in ani 80 s-au inceput lucrarile la statia de epurare Glina. In 1970 s-a inaugurat staia de tratare de la Rosu, care inca mai functioneaza, fiind renoata in 2002. Cea mai veche staie de tratare, care exista inca din 1880, este cea de la Arcuda, modernizata cel mai recent in 2006. Tot in anul 2006 s-a inaugurat staia de la Crivna, ultima dintre cel trei care trateaza apa furnizata Bucurestenilor.(2)

Concesionarea sistemului de apa potabila din Bucuresti.

Incepand din anul 1990 si pana la concesionarea serviciilor in 2000, Regia Generala de Apa Bucuresti (RGAB) a controlat sistemul de apa curenta si canalizare. Calitatea serviciilor oferite de RGAB era considerata la vremea respectiva destul de scazuta: se pierdea aproximativ 50% din apa pe traseu, aceasta era furnizata cu intreruperi, iar testarile gaseau in 70% din cazuri o calitate a apei sub standardele sanitare prevazute de lege. In aceste conditii, si luandu-se in calcul necesitatea unor investitii majore (estimate la 1 miliard $) in sistemul de tratare, distribtie si canalizare, s-au luat in considerare posibilitatea concesionarii acestor servicii. Banca Mondiala si Corporatia Internationala de Finante( CIF), un membru al ,,World Bank Group’’, a obtinut acest proces –CIF in calitate de consultant contractat intre 1998 si 2000.(3) Licitatia organizata in anul 2000 a fost castigate de catre Apa Nova Bucuresti( ANB), o societate comerciala a carei actionar principal (73,7%) este Veolia Water, cel mai mare furnizor de servicii de apa din lume, totodata un subsidiary al companiei franceze Veolia Environnement. Ceilalti actionari sunt Primaria Municipiului Bucuresti(16,3%) si asociatia angajatilor Apa Nova (10%).

Contractual de concesionare s-a incheiat pe 29 martie 2000,urmand a fi valabil timp de 25 de ani. Printer obiectivele enumerate in el se gaseau: atingerea standardelor UE la calitatea apei potabile si a apei uzate; extinderea serviciilor catre clientii nedeserviti inainte; garantarea faptului ca Apa Nova, in calitate de concesionar, este,,in masura sa finanteze derularea activitatii sale”,”sa obtina venituri din investitia sa” si de faptul ca”dispune de resurse financiare proprii suficiente si, ca atare, este in masura sa obtina finantare suficienta pentru realizarea Nivelelor de Servicii specificate (4)

Subsol––––––

(1). Culture Pass, „Istoria alimentarii cu apa a orasului Bucuresti” ,Http:/www.culture-pass.ro/history-hit-nr-1/istoria –alimentarii-cu apa-a orasului-bucuresti-13859.html.

(2). Apa Nova, „Un pic de istorie”, http://www.apanovabucuresti.ro/companie/cine-suntem/un-pic-de-istorie/.

(3). David Earhardt,Melissa Rekas, and Martina Tonizzo,’’Viewpoint: Water in Bucharest –A Utility’s Efficiency Gains Under a Concession”, Wold Bank 2011, http//water.worldbank.org/water/node/83669.

(4). Contract de concesiune, http://www.apanovabucuresti.ro/Ires/fls/contract-de-concesiune.pdf,p.21

Sistemul de monitorizare a calitatii apei potabile

Daca intre 1952 si 202 standardele apei potabile au fost reglementate prin Standarde Nationale de igiena, incepand cu 2002 a inceput procesul de transpunere in legislatia nationala a Directivei Europene 98/83CE prin Legea 458/2002 completata cu legea 311/2004, elaborate in conformitate cu Directiva Europeana 98/83/CE privind calitatea apei destinate consumului uman. Confor Directiei de Sanatate Publica a Municipiului Bucuresti(DSPMB), principalul obiectiv al reglementarilor privind calitatea apei potabile este de a asigura’’protectia sanatatii oamenilor impotriva efectelor oricarui tip de contaminare a acesteia, prin asigurarea calitatii ei de apa si sanogna(1).

O data pe luna, Apa Nova ia probe de la 49 de puncte de colectare din cele sase sectoare puncte convenite impreuna cu DSPMB. Majoritatea sunt cismele publice, dar printre ele figureaza si policlinici, scolisi benzinarii. Cele 49 de puncte fixe de recoltare sunt distribuite astfel incat sa acopere in mod uniform teritoriul Bucurestiului si sa fie usor accesibile expertilor. Buletinul lunar de analiza al Apa Nova include toti parametri ceruti prin lege:factori bacteriologici(prezenta bacteriilor cum ar fi Entroccoci sau Escherichia coli), organoleptici si fizico chimici(miros, gust,culuare, clor rezidual, duritate,s.a.)(2). Toate probele efectuate in anii 2012 si 2015 au avut rezultate in parametri normali. Unul din aspectele pozitive din punct de vedere al transparentei este faptul ca Apa Nova posteaza in format electronic buletinele de analiza la nivelul tuturor punctelor de testare pentru ultimii 2 ani. (3).

(1). Directia de Sanatate publica a Municipiului Bucuresti „Raport de activitate -2013 „

(2).Apa Nova,”Parametrii analizati”,http//www.apanovabucuresti.ro/servicii/serviciul-public-de alimenatre-cu-apa/parametrii-analizati/.

(3). Directia de Sanatate Publica a Municipiului Bucuresti,”Raport de activitate-

Studiu comparativ asupra probelor de apa prelevate de catre Apa Nova si Almaro-med laborator de analiza si control al apei

In elaborarea studului de caz privind caliatatea apei din Municipiul Bucuresti am analizat si interpretat rezultatele buletinelor de analiza a apei potabile, prelevate la puncte fixe de catre Apa Nova in perioada anilor 2012 repectiv 2015 si la puncte de recoltare diferite in fiecare luna a anilor din toate cele 6 sectoare ale Municipiului Bucuresti. Prelevarile s-au facut cat mai raspandit, atat ca ani cat si ca locatii, dar in schimb s-a pastrat aceasi luna de referinta, pentru a se putea observa cat mai bine evolutia standardelor de calitate raportatate la aceeasi luna din ani diferiti.

In sensul parcurgerii cat mai detaliate si conturari unui studiu mai cuprinzator si comparativ, a analizei calitatii apei potabile, am adunat informatii rezultate de buletinele de analiza a apei potabile pentru fiecare sector in parte si direct de la robinetele oamenilor din apartamente diferite, de la un laborator de analiza privat, in scopul stabiliri asemanarilor si deosebirilor ce au rezultat asupra indicatorilor organoleptici si baceriologici impusi de legislația în vigoare (Legea 458/ 2002 și Legea 311/ 2004)

Rezultatele buletinelor de analiza a apei potabile (anexa 1) impreuna cu extrasul din Legea 458/ 2002 (anexa 2) sunt prezentate ca si anexe prezentei lucrari.

In anii 2012 respectiv 2015 au fost supuse monitorizarii calitatii apei potabile un numar de 24 de probe de apa, prelevate si exminate de Apa Nova in care s-au efectuat 336 de analize fizico-chimice ( din care niciuna nu a fost necorespunzatoare) si 96 analize microbiologice ( din care niciuna nu a fost necorespunzatoare).

Astfel observam ca probele de apa sunt conforme cu Legea 458/2002 pentru indicatorii prevazuti de lege la sectiunea „monitorizare de control”

Chiar daca, potrivit contractului cu municipalitatea, Apa Nova este responsabila pentru respectarea standardelor de calitate pentru consumatori, in practica pot aparea complicatii din cauza faptului ca ANB detine si intretine doar conductele care ajung pana la intrarea in blocuri. De restul se ocupa asociatia de proprietari. Intrucat pana in momentul iesirii de la robinet apa trece prin tevile din bloc, daca apa de la un robinet de bloc prezinta anomalii la testare, exista posibilitatea ca acestea sa se datoreze unor deficiente ale retelei blocului. Probele prelevate de la punctele fixe de catre ANB nu stabilesc in mod categoric calitatea apei de la robinet de care beneficiaza un bucurestean obisnuit. De aceea, am hotarat sa solicit probe direct de la cateva robinete de bloc, de la un laborator privat de analiza a calitatii apei, unde mi s-au oferit in total 6 probe din fiecare sector al Municipiului Bucuresti, dupa cum urmeaza: din sectoarele 2 si 6 pe 7 respectiv 19 august 2014 ; din sectoarele 3 si 5 pe 31 august 2014 si din sectoarele 1 si 4 pe 1 septembrie 2014.

Probele din sectoarele 1,2,4 si 6 au plasat calitatea apei in parametric normali. Dar monstrele prelevate pe 31 august din sectoarele 3si 5 au indicat prezenta bacteriilor coliforme si a unei concentratii de fier peste limita admisa.

Conform normelor de sanatate romanesti (si europene), apa potabila nu ar trebui sa contina nicio urma de bacteria coliforme. Aceasta nu constituie, de regula,o cauza propiu-zisa a bolilor. Ele sunt, insa usor de detectat in laborator si sunt prezente in numere mari in materiile fecale ale animalelor. In consecinta, ele sunt utilizate ca indicatori, atunci cand apa este examinata pentru potentialul existentei unor alti patogeni de origine fecala. Conform DSPMB,”cele mai mari riscuri microbiene sunt associate ingestiei de apa contaminate cu materii fecale de origine umana si animal. Acestea pot fi surse de germeni patogeni,virusi protozoare si helminti.(1).

Proba din sectorul 3 a aratat o concentratie de 10 ufc/100 ml la bacterii coliforme, sugerand un potential pericol pentru un individ cu sistemul imunitar mai vulnerabi, cum ar fi un copil sau o persoana in varsta. Proba din sectorul 5, insa, a indicat o concentratie mai mare, de 140 ufc/100 ml. Consumul apei care are in mod constant acel niel de bacteria ar putea implica un pericol si pentru un organism mai rezistent.

La analiza concentratiei de fier, proba din sectorul 3 a gasit 2,1 ug/l, iar cea din sectorul 5 a identificat 4,67ug/l. Efectele unei anumite cantitati de fier din apa depind de cantitatea ingerata din alte surse, cum ar fi alimentele sau suplimentele alimentare.

Un studiu publicat de Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS) estimeaza ca o doza zilnica de fier de 0,4-1 mg pe fiecare kilogram din masa totala a corpului nu ar dauna unui individ sanatos.(2).

________________________________________________________________

(1).Directia de Sanatate Publica a Municipiului Bucuresti,”raport de activitate -2013”

(2).Organizatia Mondiala a Sanatatii, “Iron in Drinking Water” http://www.eho.int/water_sanitation_health/dwq/chemicals/iron.pdf .

Asadar, daca o persoana care cantareste 60 kg ar bea zilnic 2 litri de apa de la robinet la o concentratie de fier de 0,467mg/l, ar ingera aproximativ 0,015mg/kg-sub limita indicate de OMS. In acelasi timp, trebuie luat in calcul faptul ca ingeram fier si din alte surse.

In 1984 s-a stabilit un standard pentru cantitatea totala de fier ingerata zilnic care este considerata sigura:0,8mg/kg din masa totala a corpului. Alocand 10% apei, studiul OMS concluziona ca o cantitate de 2 mg/l de apa este probabil admisibila. Aceasta este si valoarea maxima admisa de legislatia romaneasca-depasita in probele noastre.

Asadar putem sa consumam apa de la robinet fara grija ? Din pacate , nu exista un raspuns clar care sa fie valabil pentru toti Bucurestenii. Conform testelor efectuate de Apa NOVA, apa furnizata consumatorilor respecta standardele legale. Daca apa care iese de la robinetul fiecaruia este la fel de curata depinde insa si de starea conductelor blocului. Identificarea de anomali in 2 di 6 reprezinta o distanta uriasa fata de 99,9% anuntat de DSMB. Totusi fara o evaluare sistematica, de mare amploare, a calitatii apei de la robinet, este dificil sa estimez magnitudinea problemei.

Apa Nova Bucuresti este implicata in diferite campanii de promovare a consumului apei de la robinet, sfatuindu,si totodata clienti sa faca acest lucu cu grija fata de mediul inconjurator-evitand irosirea apei si poluarea canalizarii.Mai mult, website-ul ANB incurajeaza consumatorii sa se adreseze serviciului client daca au vreo indoiala cu privire la calitatea apei de la robinet: “Daca aveti indoieli in privinta calitatii apei potabile, puteti sa ne solicitati efectuarea unei analize la 0212077777 sau folosind formularul de contact. Reprezentantii compartimentului nostru de specialitate vor lua legatura cu dumneavoastra pentru prelevarea de probe in vederea analizei, urmand sa primiti prin posta raspunsul scris, insotit de buletinul de analiza a apei (1). Binenteles ca am solicitat o testare la domiciliu, in calitate de client Apa Nova, iar reprezentantul ANB mi-a explicat ca ar fi, defapt, necesara o reclamatie, care trebuie justificata- un motiv bun sugerat ca exemplu fiind culuarea anormala a apei.

Personal, consum apa de la robinet, dar dupa ce o mai trec inca o data printr-un filtru pentru o mai buna siguranta si consider ca utilizarea apei de la robinet este recomandabila din prisma protectiei mediului inconjurator. Apa de la robinet necesita un consum mult mai scazut de energie pentru productie si distributie. Un studiu a analizat ciclul de viata al apei imbuteliate de la sase compani italiene, luand in calcul consul de resurse pentru extractia apei, productia sticlelor, imbuteliere, transport si ulterior eliminarea deseurilor (2). Studiul a gasit ca impactul ecologic al apei de la robinet este de 300 ori mai mic decat al celei imbuteliate. Mai mult, apa de la robinet este si mult mai ieftina decat cea imbuteliata. In orice caz, fiecare client Apa Nova plateste deja epurarea apei evacuate- prin taxa municipala pentru apele uzate – si plateste si pentru apa potabila in functie de consum. Avand in vedere fregventa cu care autoritatile competente testeaza apa potabila, exista putine motive pentru a pune sub semnul intrebarii calitatea apei din retea. In plus, industria producatoare de apa imbuteliata nu a fost lipsita de scandaluri care ai reliefat posibilitatea ca apa imbuteliata sa nu indeplineasca mereu parametrii de calitate. Spre exemplu, in anul 2004 compania Coca-Cola a retras 500.000 de sticle de apa imbuteliata Dasani, de pe piata britanica dupa ce o agentie care monitorizeaza calitatea produselor de larg consum a descoperit niveluri inacceptabile de bromat in apa Dasoni. Ulterior s-a descoperit ca producatorul prelua apa comercializata direct de la robinet, dar in cadrul unui proces de purificare in fabrica se produsesera niste incidente care au dus la contaminarea acesteia (3). In 2005, apa ”Perla” a fost comercializata fara a fi fost certificata le LAREX, iar in urma unor analize a fost descoperit faptul ca aceasta nu se incadra in parametrii legali. In Romania, in 2005 inspectorii sanitari –veterinari din Brasov au retras de la vanzare un lot de apa minerala infestata cu fecale. Mai mult spre deosebire de furnizorii publici de apa potabila, producatorii de apa imbuteliata nu sunt obligati sa publice rezultatele testelor periodice a calitatii apei. In consecinta, uneori stim chiar mai putine despre apa de la magazine decat despre cea de la robinet.

In schimb, este important de cunoscut masura in care testarile realizate de ANB si autoritati sunt relevante. Calitatea apei imediat la iesirea de pe magistrala (in marea majoritate a celor 49 de puncte ) nu este neaparat aceeasi cu calitatea apei dup ace aceasta a parcurs conductele vechi unui bloc. Constientizarea acestui factor, precum si realizarea unor procedure mai facile de testare a calitatii apei in blocurile cu potentiale probleme ar permite accelerarea investitiilor de inlocuire a acestor conducte.

_________________________________________________________

(1). Apa nova Bucuresti.”serviciul de analiza a apei provenite din alte surse,”http//www.apanovabucuresti.ro/servicii/de/analiza / a / apei/ provenite-din–alte-surse

(2). Stefano Botto,”Tap water vs.bottled water in a footprint integrated approach ”.2009,http://precedings.nature.com/ documents/3407/version/1/files/npre20093407-1.pdf.

(3).San Terra Aqua Deutsche Welle Online,”Coca-Cola Nixes Expansion Plan after Water Scandal”,(25 martie 2004 ) http://www.dw-world.de/dw/article/0”1151532,00html .

http://www.mondonews.ro/San-Terra-Aqua-se-numeste-apa-minerala-infestata-cu-fecale-si-vanduta-in- supermarketuri+id-35983.html

Concluzii si recomandari

Analiza calitatii functionarii si a impactului asupra mediului produs de sistemul de apa potabila al Municipiului Bucresti ne ofera rezultate mixte. Pe de o parte, apa livrata prin sistemul de distributie indeplineste standardele de calitate legale. Pe de alta parte, testarea calitatii apei de la robinet a relevat o serie de anomalii, aspect care atrage atentia asupra potentiaului de contaminare a apei potabile, datorita conductelor necorespunzatoare din retelele de distributie ale blocurilor, unde certifica clar ca probele prelevate de la punctele fixe de catre ANB nu stabilesc in mod categoric calitatea apei de la robinet de care beneficiaza un bucurestean obisnuit. Nu in ultimul rand, planurile de extindere a retelei de apa sunt intarziate semnifcativ fata de obligatiile asumate prin contractul de concesionare a retelei de apa si canalizare.

In urma studiului meu efectuat pentru elabolarea proiectului de disertatie asupra calitatii apei din Municipiul Bucuresti se poate observa ca in termen de comparatie, in urma rezultatelor obtinute prin Buletinele de analiza a apei potabile la Apa Nova rezulta un procent de 100% incadrat in parametri impusi de Legea 458/2002 completata cu legea 311/2004, desi prelevarile au fost efectuate in statii diferite si in ani diferiti, repectiv 2012 si 2015 in incercarea de a se observa o depasire a parametrilor impusi de legea amintita anterior. Acest fapt ma determinat sa fac cercetari mai amanuntite si sa caut labolatoare de analize private, unde am solicitat sa mi se ofere probe prelevate direct de la robinetele unor apartamente din fiecare sector al Municipiului Bucuresti.

Astfel la 6 robinete din bloc din apartamente diferite si din sectoare diferite 2 probe au prezentat anomali. Aceste rezultate se pot datora starii tevilor din bloc sau unor lucrari la retea. Anomaliile constatate sunt in contradictie cu testariel realizate de Apa Nova Bucuresti(ANB). Calitatea apei potabile furnizate in Bucuresti este testata lunar, majoritatea punctelor de colectare fiind aceleasi. Doar rareori sunt detectate nereguli

Cantitatea apei magistrale de distributie nu este nu este acelasi lucru cu calitatea apei de la robinet. Chiar daca apa pompata de catre Apa Nova este comforma normelor legale, exista posibilitatea ca starea tevilor din bloc(pentru care este responsabila asociatia de locatari) sau din camin sa aiba un impact negativ asupra calitatii apei de la robinetul unui apartament. Alternarea calitatii apei potabile odata cu trecerea prin conductele din bloc poate reprezenta un risc serios pentru sanatatea consumatorului.

Chiar daca inlocuirea tevilor vechi din sistemul blocului este, conform legii, responsabilitatea este a asociatiilor de locatari din respectivele blocuri, si cred ca este necesar sa atrag atentia asupra problemelor care pot fi cauzate de amanarea inlocuirii conductelor vechi.

Conform evaluarii din 2013 a Apa Nova, chiar daca dupa 2000 nu au mai fost instalate conducte de acest fel, un procent de 5% este inca reprezentat de cel mai periculos tip de conducte si anume de cel din azbociment. Din cauza faptului ca acest material contine o serie de materiale cancerigene care se dizolva in apa, in special azbet, care este clasificat de CE drept agent cancerigen din Clasa 1, a fost interzis spre folosire incepand din 2005b(1999/77/CE ). Totusi conform HG 734 din iunie 2006, in Romania a fost permisa utilizarea produselor care contin azbet pana la inchiderea ciclului de viata al materialului.

Apa de la robinet este de 250 de ori mai ieftina decat apa imbuteliata si are un impact ecologic de 300 ori mai mic.

Caliatatea apei potabile furnizate prin sistemul public in Romania este in mare proportie in conformitate cu normele europene (peste 95% la toti parametri masurati). Conform testarilor oficiale, peste 99% din probele prelevate din reteaua de distributie a apei potabile din Bucuresti indeplinesc standardele legale de calitate.

In acest context, in scopul ameliorarii rapide a situatiilor problematice avansez o serie de propuneri.

Evaluarea sistematica a calitatii apei din interiorul blocurilor, nu doar in exterior.

Metodologia de evaluare a calitatii apei pe care o realizeaza Apa Nova si de catre Directia de Sanatate Publica a Municipiului Bucuresti sa nu includa doar testarea la puncte fixe ci si testarea aleatorie, in puncte diverse si in special la robinetul consumatorilor.

Introducerea obligativitatii prin lege a asociatiilor de proprietari,sub sanctiunea amenzilor, de a schimba conductele in cazul in care se dovedeste ca acestea altereaza calitatea apei potabile.

Initierea unui program de finantare (asemanator cu cel pentru izolarea termica) prin care asociatiile de locatari sa fie sustinute in efortul de inlocuire rapida a instalatiilor neconforme.

Este necesara realizarea unui efort de promovare a consumului de apa potabila care sa puna accent pe dreptul cetateanului de a avea acces la apa potabila.

Minimizarea scurgerilor din retea este esentiala, pentru a taia din costurile suportate de consumator si pentru a diminua irosirea apei.

Apă potabilă

Autoritatea de Sănătate Publică monitorizează continuu calitatea apei de băut. Supravegherea sanitară și monitorizarea calității apei de băut se realizează în conformitate cu prevederile stabilite de Legea apei potabile 458/2002, 311/2004 și HGR 974/2004.

Un procent de 88% din totalul locuitorilor Capitalei sunt racordați la sistemul public de alimentare cu apă potabilă, administrat de SC APA NOVA BUCUREȘTI SA. Calitatea acesteia este monitorizată continuu, prin recoltări efectuate de la stațiile de tratare și punctele fixe din rețeaua de distribuție.

De la stațiile de tratare Arcuda și Roșu s-au prelevat 393 probe de apă care au corespuns normelor în vigoare.

Procentajul probelor necorespunzătoare recoltate de la nivelul stațiilor de tratare

Clorul rezidual liber (CRL) a depășit valoarea admisă de 0,5 mg/l, stabilită de legislația în vigoare, pentru 170 de probe (43,26%), ceea ce constituie o măsură de siguranță pentru asigurarea calității bacteriologice a apei în întreaga rețea de distribuție.

Procentajul privind CRL în apă recoltată de la nivelul stațiilor de tratare

Calitatea apei din rețeaua de distribuție a fost supravegheată prin recoltări zilnice efectuate în cele 50 de puncte fixe stabilite de comun acord cu reprezentanții SC APA NOVA BUCUREȘTI SA, fiind prelevate 2950 probe de apă. La un număr de 5 probe (0,17%) s-au identificat depășiri la indicatorii chimici: 3 probe cu valori necorespunzătoare ale cuprului (0,34 – 1,071 mg/l) și 2 probe cu valori necorespunzătoare ale plumbului (0,116 – 0,124 mg/l).

Procentajul probelor necorespunzătoare recoltate din punctele fixe

Referitor la CRL, trebuie evidențiat faptul că în 30 de probe (1,02%) acesta a fost absent. La nicio probă nu s-au înregistrat valori de peste limita admisă de 0,50 mg/l.

Procentajul privind CRL în apa recoltată din punctele fixe

În cursul anului 2014 Compartimentul de igiena radiațiilor a efectuat lunar de la stațiile de tratare și din rețeaua de distribuție recoltări de probe de apă, fiind prelevate 42 de probe, pentru care s-au efectuat 84 determinări de radiații alfa și beta global pentru toate probele, și 48 separări radiochimice. Toate valorile măsurate s-au încadrat în limitele conținutului radioactiv natural, conform legislației în vigoare.

Referitor la recoltările efectuate în urma sesizărilor primite de la consumatori trebuie evidențiat că din cele 79 probe prelevate, 9 probe (11,11%) au prezentat caracteristici organoleptice, fizico-chimice și/sau bacteriologice necorespunzătoare normelor admise, aspectele semnalate fiind aduse la cunoștința SC APA NOVA BUCUREȘTI SA pentru verificări și stabilirea de măsuri de remediere.

În anul 2014 din rețeaua centrală a orașului au mai fost recoltate probe de apă în cursul unor acțiuni specifice, cum au fost: blocuri vechi/noi, case vechi/noi, acțiunea canicula. În cadrul acțiunii blocuri vechi/noi, case vechi/noi, inclusă în PN1-SP4 de verificare a calității apei potabile distribuită consumatorilor casnici s-au efectuat prelevări de probe de apă imediat după deschiderea robinetului și după 5 minute de funcționare fiind cuprinse locații din toate sectoarele Capitalei. S-au recoltat 240 probe de apă de la 120 de adrese, fiind constatate următoarele aspecte:

– majoritatea prelevărilor (respectiv 228 probe reprezentând 95% din totalul celor 240) au corespuns normelor în vigoare și numai 12 probe (5%) au prezentat depășiri ale parametrilor organoleptici, fizico-chimici sau bacteriologici peste normele admise (aspect slab opalescent, prezența de impurități, culoare slab galbuie, azotiți și/sau încărcatură bacteriană peste limitele admise);

– din totalul probelor necorespunzătoare, 8 (66,67 %) au fost recoltări efectuate imediat după deschiderea robinetului, iar 4 (33,33%) probe au fost prelevate după 5 minute de curgere a apei;

– pentru 5 cazuri (62,5%) din cele 8 probe recoltate imediat după deschiderea robinetului, indicatorii necorespunzători s-au remediat total după 5 minute, iar în 3 cazuri aspectele necorespunzătoare s-au menținut și după 5 minute;

– trebuie semnalat că din totalul celor 12 probe necorespunzătoare, 9 au fost recoltări efectuate de la case (vechi și noi) și 3 probe de la blocuri ( vechi și noi).

Din datele prezentate se pot desprinde următoarele concluzii:

– este necesară deschiderea robinetului care va fi lăsat să curgă cca 3-5 minute înainte de utilizarea apei în scop potabil pentru reducerea riscului de a consuma o apă necorespunzătoare d.p.d.v. organoleptic, fizico-chimic și/sau bacteriologic;

– se va asigura o înlocuire periodică a conductelor de apă (în special din case vechi, case noi și blocuri vechi) în funcție de perioada de timp de utilizare și/sau gradul de uzură al acestora, asigurându-se implicit prevenirea îmbolnăvirilor în rândul populației determinată de folosirea apei necorespunzătoare.

În cadrul acțiunii Canicula din rețeaua SC.Apa Nova București SA, s-au recoltat suplimentar punctelor fixe de recoltă, 25 probe apă din care 4 probe (16%) au avut modificari ale caracteristicilor organoleptice și 1 probă necorespunzătoare dpdv bacteriologic.

În cadrul aceleiași acțiuni (canicula) s-au recoltat probe de apă din fântâni individuale, din zone neracordate la rețeaua centralizată de apă a orașului, din toate sectoarele capitalei.

În acest sens în lunile iunie – august s-au prelevat 124 probe de apă din care 113 (91,3%) au prezentat modificarea parametrilor microbiologici față de limitele impuse de Legea apei potabile 458/2002 și 311/2004. La 91 de probe, din cele 124 recoltate, s-a determinat prezența parametrului “nitrați”, toate probele (100%) având nitrați cu mult peste limita admisă de 50 mg/l. Cu această ocazie rezultatele obținute au fost comunicate către Primăriile sectoarelor 1 – 6 spre luare la cunoștiință, instituirea de măsuri de dezinfecție și de înlocuire a apei respective cu apă plata, apă imbuteliată sau alte modalități.

În anul 2014, din instalațiile proprii de alimentare cu apă (microcentrale – în general având surse de profunzime și care aparțin unor unități industriale/societăți comerciale) s-au recoltat 341 de probe, fie în urma unor sesizari venite din partea populației, fie pentru acordarea autorizației sanitare de funcționare. Din totalul acestora, un număr de 209 probe (61,28%) au fost necorespunzătoare organoleptic/fizico-chimic/microbiologic. În situațiile depistate s-au facut recomandările de “normalizare” a indicatorilor necorespunzători prin măsuri de spălare și dezinfecție a instalațiilor de apă și/sau suplimentarea cu sisteme speciale de filtrare a apei.

De la nivelul fântânilor individuale aflate în zonele Capitalei neracordate la rețeaua centrală a orașului s-au recoltat 84 probe de apă, fie în urma unor sesizări ale populației (24 probe de apă), fie în cadrul PN1-SP4. Referitor la probele recoltate în urma sesizărilor trebuie arătat ca un procent important al acestora (54,1%) nu au corespuns d.p.d.v. organoleptic, fizico-chimic și/sau bacteriologic normelor în vigoare, în timp ce în cazul recoltărilor efectuate în cadrul PN1-SP4 pentru determinarea nitraților din apa de fântână – 60 probe de apă, 54 probe (90%) au fost necorespunzătoare bacteriologic, iar 49 probe (71%) din ele având un conținut de nitrați cu mult peste norma admisă de 50 mg/l. Pentru puțurile și fântânile cu apă necorespunzătoare s-a recomandat dezinfecția cu substanțe clorigene și folosirea de filtre speciale sau filtre pe bază de schimbători de ioni, precum și evitarea folosirii apei respective pentru prepararea laptelui praf la sugarii de 0-1 an.

Referitor la probele de apă recoltate de la nivelul unor izvoare publice aflate în diverse parcuri ale Capitalei, trebuie arătat că și în anul 2014 apa a fost necorespunzătoare d.p.d.v. organoleptic, fizico-chimic și/sau bacteriologic, recomandându-se Administrației Domeniului Public afisarea de panouri cu inscripția “Apă nepotabilă. Pericol de îmbolnăvire “ pentru avertizarea populației asupra riscului determinat de consumul apei respective