Dinamica Fortei In Brate LA Populatia Scolara DIN Invatamantul Gimnazial DIN Mediul Urban Constanta

Capitolul 1

FUNDAMENTELE TEORETICE ȘI METODOLOGICE

1.1MOTIVAȚIA ALEGERII TEMEI

OBIECTIVUL ALEGERII TEMEI

1.3.SCOPUL ȘI SARCINILE LUCRĂRII

1.4 IPOTEZA LUCRARII

Capitolul 2

TRATAREA TEMEI ÎN LITERATURA

DE SPECIALITATE

PARTEA A II A

3.1 SUBIECT SI METODE

3.1.1 SUBIECTI

3.1.2 Protocolul cercetarii

3.2. Rezultatul datelor

Pagini 33

=== DINAMI~1 ===

Capitolul 1

FUNDAMENTELE TEORETICE ȘI METODOLOGICE

1.1MOTIVAȚIA ALEGERII TEMEI

Fiecare generație are o dezvoltare proprie, care particularizeză, o diferențiază, mai mult sau mai puțin de celelalte generații , reflectând în planul somaticului și motricului condițiile sociale specifice și influențele instructiv- educative exercitate asupra ei .

Pentru a putea influența în mod favorabil dezvoltarea prezentă și viitoare a generației în creștere , trebuie cunoscut nivelul pe care aceasta îl atinge în dezvoltarea ei la un moment dat ( și ca efect al calității educației fizice școlare ), iar în funcție de acest nivel , pe planurile și măsurile lui în comparație cu cele ale generației anterioare ne poate orienta metodologia de acționare care să determine creșterea eficienței acestui proces didactic , omogenizarea și permanenta compatibilitate dintre disponibilitatea fizică și nivelul motric al fiecarei vârste incluse în perioada de școlarizare .

Literatura de specialitate arată că în ultimul timp s-au intensificat preocupările oamenilor de stiință de profesiuni diferite de a stabili conținutul și particularitățile potențialului biomotric de a cerceta și preciza caracteristicile somatice, fiziologice,psihice ale vârstei școlare și a le corecta posibilitățile motrice.

Epoca modernă pune în fața educației fizice și sportului sarcini din ce în ce mai mari a căror valoare socială este legată direct de contribuția pe care aceasta poate să o aducă la îmbunătățirea sănătății și creșterea capacității de efort și, implicit a performanțelor sportive la toate nivelurile de dezvoltare.

Numai cunoscând realitățile prezente se pot elabora măsurile necesare pentru obținerea eficienței dorite și a performanțelor.

1.2 OBIECTIVUL ALEGERII TEMEI

Studierea potențialului somatomotric al elevilor pe cicluri de învătământ este o cercetare realizată pe esantioane similare în condiții standard. Studiul este similar celor trei ediții anterioare realizate de I.N.C.S. Bucuresti în anii 1970 – 1981 – 1994.

Rezultatele unor astfel de cercetari contribuie la crearea unei baze de date care poate contribui la interpretarea unitară a somaticului și motricității și, ca premisă a fundamentării și obiectivizării eficiente, a procesului instructiv-educativ. În același timp, realizarea cercetărilor privind potențialul somatomotric al populației școlare poate constitui un instrument practic de depistare și orientare a elevilor cu disponibilități somatice și motrice în scopul inițierii și specializării într-o ramură de sport.

1.3.SCOPUL ȘI SARCINILE LUCRĂRII

  Scopul acestei cercetari este acela de a determina potențialului biomotric al elevilor din ciclul gimnazial din municipiul CONSTANTA, pe un eșantion reprezentativ, compararea acestuia cu datele cercetărilor anterioare și determinarea evoluției în timp a indicatorilor specifici.

  Cercetarea a vizat și optimizarea procesului de selecție pentru activitatea sportivă de performanță prin depistarea și semnalarea elevilor cu parametrii deosebiți.

  Față de scopul menționat, obiectivele cercetării au fost:

Măsurarea și evaluarea potențialului somatomotric al elevilor din ciclul gimnazial la nivelul municipiului Constanța în condiții standard pe un esantion cu semnificație statistică și prin intermediul unei baterii de teste compatibilă cercetărilor realizate anterior.

Aprecierea rezultatelor prin prisma mediilor performanțelor (care dau nota caracteristică colectivității), cât și a distribuției valorilor individuale care au generat aceste medii atât la nivelul fiecarei școli cercetate, cât și la nivelul municipiului Constanta.

Evidențierea tendințelor care se manifestă în evoluția potențialului somatomotric al acestor vârste prin compararea rezultatelor studiului nostru cu datele rezultate din studiile I.N.C.S. Bucuresti efectuate in anii 1970, 1981 si 1994.

Depistarea elevilor cu reale disponibilități pentru sportul de performanță și semnalarea celor interesați (antrenori, secții, cluburi).

Fundamentarea necesității unor schimbări esențiale privind formarea tinerei generații prin conștientizarea instituțiilor abilitate și a societății civile. 

   Indicatorii statistico-matematici calculați sunt următorii:

 – Media aritmetică a fiecarei clase studiate; a claselor pe școli; la nivelul municipiului; separat pentru baieti si fete.

 – Abaterea standard (eroarea standard sau abaterea medie patratica) față de medie.

 – Coeficientul de variabilitate: acesta exprimă gradul de omogenitate a eșantionului față de valoarea mediei aritmetice.

În interpretarea datelor, analiza coeficientului de variabilitate s-a făcut pe baza următoarelor limite:

– 0 – 15 % – omogenitate mare;

– 15 – 30 % – omogenitate medie;

– peste 30 % – lipsa omogenitatii;

Esantion și organizare.

Cercetarea s-a desfășurat în 10 școli generale din toate zonele municipiului Constanta (50% din potențial),. Eșantionul cercetat a fost de 2737 elevi, dintre care 1435 fete și 1302 băieți.

1.4 IPOTEZA LUCRARII

 Pornind de la premisele formulate, cercetarea a fost declanșată pe baza urmatoarelor ipoteze:

Considerăm că înregistrarea nivelul potențialului somatomotric al elevilor ciclului gimnazial din municipiul Constanța poate genera o analiză obiectivă asupra nivelului creșterii și dezvoltării acestora, cât și asupra gradului de realizare a obiectivelor cadru la acest ciclu.

Credem că înregistrarea obiectivă și pe eșantioane reprezentative a potențialului somatomotric poate fi:

– un parametru obiectiv în declanșarea unor reorientari ale conținuturilor și metodologiei de acționare în orele de educație fizică și de activități sportive;

– singurul criteriu științific prin care se poate susține nevoia unui numar mai mare de ore de educație fizică în curriculum nucleu.

Compararea datelor acestui studiu cu cele ale cercetărilor efectuate anterior poate constitui criteriul de determinare a evoluției în timp a indicilor acestui potențial ca bază a evidențierii tendințelor evoluției fenomenului cercetat.

Considerăm că studiul poate reprezenta și un material util în activitatea de selecție pentru activitatea sportivă de performanță prin semnalarea elementelor deosebite din perspectiva somatomotrica.

Capitolul 2

TRATAREA TEMEI ÎN LITERATURA

DE SPECIALITATE

Temă de actualitate, potențialul biomotric al tineretului a preocupat și continuă să preocupe pe specialiștii domeniului educației fizice și al sportului școlar preuniversitar și universitar.

Problema potențialului biomotric care constituie o sinteză morfologică și funcțională în plină dinamică, necesită o cercetare atentă pentru a-i stabili componentele, valorile medii, caracteristicile diferitelor etape, precum și interrelațiile lor. Din acest punct de vedere literatura de specialitate atestă preocupări intense ale oamenilor de știință pentru a stabili mai exact conținutul și particularitățile acestui potențial.

În SUA problema capacității fizice a tineretului a constituit după primul razboi mondial o foarte serioasă preocupare, datele statistice demonstrând că aproximativ o treime din tineretul american, chemat la încorporare, prezenta serioase insuficiențe fizice, care îl făcea inapt pentru serviciul militar (Mc Cloy).

În Norvegia, sesizându-se lipsa unor criterii de apreciere a potențialului biologic, C. Schiotz și colaboratorii au întreprins cercetări în masă asupra performanțelor fizice ale elevilor cuprinși între 10 și 20 de ani, încercând să stabilească raporturi între legile creșterii și performanțele fizice.

În Polonia problema a fost susținută de un consiliul științific pentru educație fizică. Acesta a întreprins vaste investigații, urmând să înregistreze dezvoltarea fizică și performanțele sportive prin anumite teste. Au mai existat preocupări similare și în Elveția, unde E. Matthias și Messerly J. au preconizat baremuri de control și de selectionare a tineretului.

În Ungaria, A. Balogh, E. Rasztocy și O. Szerbak s-au ocupat de studiul performanțelor la elevi și studenti.

În Cehoslovacia apare un studiu vast asupra dezvoltării fizice și a performantelor elevilor de liceu.

În Rusia de asemenea s-au facut o serie de cercetări importante privind potențialul biologic al tineretului de către Semkin A.A., Zatiorski M., Jurinova J. 

În România problemele creșterii și dezvoltării tineretului au preocupat diferite cercuri de cercetatori, dintre care merită amintit cercetarile întreprinse de dr. Nicu Alexe și colaboratorii săi.

Contemporaneitatea pune în fața educației fizice și sportului a căror valoare socială este legată de aportul pe care acestea pot să-l aducă la îmbunătățirea sănătății și creșterea capacității de efort, sarcini deosebit de mari. Acestea însă, așa cum rezultă din constatări, trebuie îndeplinite în condițiile unor subsolicitări fizice din ce în ce mai accentuate, de la care nu sunt scutite nici generațiile în creștere și care produc deficiențe și afecțiuni organice care scad valoarea biologică a speciei umane. Fiecare generație, cu dezvoltarea ei, privind somaticul, funcționalul și motricul, este influențată de condițiile sociale și instructiv-educative, exercitate asupra ei.

Pentru a se putea influența cele trei grupe de indicatori, trebuie cunoscut nivelul de la care se pleacă, în funcție de care se acționează metodologic. Se impune astfel o măsurare a potențialului biomotric a populației școlare în creștere și cu atât mai mult a celei din ciclul liceal

Definirea forței

Capacitatea aparatului neuromuscular de a învinge o rezistență prin mișcare pe baza contracției musculare.

Este una din calitățile motrice mult solicitate în activitatea fizică. Ea stă la baza celor mai simple deprinderi și importanța ei crește în raport direct cu scopul urmărit în procesul de formare și perfecționare a deprinderilor motrice de bază sau a acelor specifice diferitelor ramuri de sport.

Calitatea forței sporește relativ repede, dar lipsa de preocupare pentru dezvoltare și menținerea ei duce în scurt timp la scăderea parametrilor obținuți în procesul de pregătire. Dezvoltarea forței poate începe chiar de la vârsta de 10 ani, dacă manifestăm grijă deosebită în ceea ce privește gradarea exercițiilor.

Pentru elevii din clasele mai mici în procesul de dezvoltare a forței se recomandă să se folosească exerciții de cățărare și tracțiune prin care se învinge greutatea propriului corp, treptat introducându-se lucrul cu obiecte de diferite mărimi, precum și exerciții cu partener.

Dozarea exercițiilor pentru dezvoltarea forței se face de către profesor în funcție de vârsta și gradul de pregătire al elevilor. Înaintea începerii exercițiilor de forță profesorul va asigura o bună prelucrare analitică a articulațiilor și principalele grupe musculare ce vor fi angrenate în execuție.

Forme de manifestare ale fortei:

Forța generală – capacitatea organismului de a învinge o rezistență pe baza principalelor grupe musculare;

Forța specifică – forța anumitor grupe musculare specificate de specificul unei activități profesionale sau sportive;

Forța absolută (maximă) – forța cea mai mare pe care sistemul neuromuscular o poate dezvolta în situația contracției maxime voluntare;

Forța explozivă – capacitatea de a manifesta valori mari de forță în cea mai mică unitate de timp (Joselini)

Forța în regim de rezistență – capacitatea organismului de a efectua contracții musculare în cadrul unor eforturi de lungă durată;

Forța dinamică – se referă la manifestarea forței

Mijloace pentru dezvoltarea forței:

Exerciții cu îngreuieri: (greutatea propriului corp) – sunt recomandate la începutul activității de dezvoltare a forței și la vârste mici și mijlocii

Exerciții cu rezistență externă:

greutatea obiectelor cu care se efectuează exercițiile

rezistența unui partener

rezistența mediului extern

Metode pentru dezvoltarea forței:

Antrenamentul în circuit

Metoda halterofilului (creșterea continuă, în trepte, și descreșterea continuă, în val)

Metoda power-trening (urmărește dezvoltarea detentei (forță+viteză))

Contracția izometrică

Indicații metodice privind dezvoltarea forței:

Efectuarea exercițiilor de forță presupun în prealabil pregătirea aparatului locomotor. Exercițiile de forță vor fi alternate cu acțiuni care să dezvolte suplețea, îndemânarea, viteza. Pentru dezvoltarea forței vom selecționa numai acele exerciții care pot fi executate corect de către elev.

Stabilirea grupelor musculare cărora dorim să ne adresăm să fie în conformitate cu ideea dezvoltării forței generale a organismului. Fixarea rațională a încărcăturii și creșterea lor progresivă se va face în funcție de vârsta și nivelul de pregătire a elevilor. Cele mai bune rezultate se obțin cu o încărcătură de 50-70%.

Exercițiile de forță vor fi urmate de pauze care permit refacerea capacității de efort a organismului. Forța este o calitate perfectibilă dacă se asigură o continuitate a exercițiilor. Se va pune accent pe dezvoltarea forței explozive precum și a mușchilor extensori slab dezvoltați la această vârstă. În sezon de iarnă pentru dezvoltarea forței este indicată metoda antrenamentului în circuit.

Corelația dezvoltării forței cu sexul și vârsta

Existența unei forțe remarcabile între forța bărbaților și a femeilor a atras atenția cercetătorilor de multă vreme. T.Hettinger exprimă forța musculară a femeilor în % (procente)față de forța bărbatului și consideră că forța musculară a femeii reprezintă doar 55-80% din forța bărbaților , deși forța absolută , socotită pe un 1cm- 2cm de secțiune musculară transversală , este egală la bărbați și la femei.

H.Frohse și A.Frankel au determinat greutatea musculară totală la bărbați și la femei și au raportat-o la greutatea corporală găsind valori medii de 72% la femei în comparație cu bărbații. Cu alte cuvinte , diferența dintre forță este restrâns dependentă de diferența de greutate musculară totală.

Ceea ce a fost și mai surprinzător este faptul că antrenamentul identic dădea rezultate mai slabe la femei în privința dezvoltării forței musculare .

Azi se cunoaște fundamentarea științifică a acestui fenomen fiind vorba despre diferențele concentrației de hormoni anabolizanți endrogeni , care la băieți este mai mare după perioada pubertății. Înainte de pubertate , pe o perioadă de 4 ani, nu s-au găsit diferențe semnificative între forța dinamometrică a băieților și fetelor (datele au fost culese de la elevii unei școli generale din Constanța ), nici la clasele cu program obișnuit , nici la clasele cu program special de atletism.

Spre deosebire de B.Smedley care a găsit valori mai mari la băieti deja de 6 ani , s-au găsit valori sensibil egale la cele 2 sexe până la 12-13 ani, când pentru o perioadă de 1-2 ani valorile fetelor le întreceau pe cele ale băieților, ca după 14 ani să constatăm o creștere mai accentuată și continuă a forței dinamometrice a băieților, în timp ce la fete după această vârstă am remarcat , progrese din ce în ce mai reduse , iar în jurul vârstei de 16 ani acest progres dispare. Aceste date sunt confirmate și de cele ale lui A.Matuschek care face o comparație între greutatea corporală, greutatea mușchilor și forța musculară.

T. Hetiinger comparând datele mai multor autori a făcut un tabel privind evoluția forței musculare la bărbați și femei în funcție de vârstă, 100% fiind considerată valoarea maximă a bărbaților pe parcursul vieții ..

CREȘTEREA GREUTĂȚII TESUTULUI MUSCULAR ÎN FUNCȚIE DE VÂRSTĂ

după cum se poate constata din tabel, forța musculară a femeilor nu ajunge la valorile bărbaților nici în perioadele de antrenament identic, în schimb se știe din practica sportivă că un program științific de dezvoltare intensivă a forței lor musculare la fete duce la o creștere atât de însemnată a forței valorilor bărbaților nesportivi , dar care depun efort fizic sistematic în cadrul orașelor de producție.

Multe din atletele noastre efectuează genoflexiuni cu greutăti ce depășesc 150 kg sau împing de la piept 120 kg și chiar mai mult.

Deci se poate dezvolta simțitor și forța musculară a fetelor , însă în comparație nu trebuie efectuată cu bărbații care posedă avantaje incontestabile în domeniul concentrației de hormoni anabolizanți endrogeni.

În cadrul programului de educare a forței musculare la femei , antrenorul și medicul sportivelor trebuie să acorde o atenție specială creșterii gradate a încărcăturii, evitării efortului de “forțare”care provoacă întregul lanț de fenomene de hipertensiune intratoracică și intracraniană, descrise de Valsalva. De asemenea . se recomandă o atenție specială dozării efortului în perioadele de flux menstrual, când sensibilitatea organismului feminin este crescută.

Dezvoltarea forței în perioada de creștere

În zilele noastre tineretul participă la activitatea sportivă competițională în număr din ce în ce mai mare. Aceasta atrage după sine specializarea timpurie nu numai în ceeea ce privește perfecționarea tehnică în cele mai diferite ramuri și probe, dar și în privința dezvoltări și educării calităților fizice necesare acestei activități, printre care și a forței musculare.

Nu poate fi negat faptul că față de cerințele specifice diferitelor ramuri de sport , forța musculară trebuie să se situeze la un nivel optim. Depăsirea acestui optim nivel, pe lângă pierderea inutilă de timp, poate deveni un factor negativ, de frânare a elaborării unei tehnici economicoase, nivelul insuficient al forței îngreunâd dezvoltarea celorlaltor calități fizice necesare efortului specific.

În momentul de față există 2 tendințe sau 2 atitudini în privința dezvoltării forței musculare la tineri, chiar înainte de sfârșitul perioadei pubertare. Intuind progrese însemnate ale performanței tocmai pe baza dezvoltării rapide a forței musculare. Ei se bazează pe unele observații empirice obținute în cazuri excepționale, când copiii de 12-14 ani au dovedit o foarte mare toleranță față de cerințele unui program sever de dezvoltare a forței.

Ceea ce nu au luat însa in considerare este faptul că acesti copii făceau parte din categoria celor accelerate a căror vârstă fiziologică depășea cu mult nivelul dezvoltării somatice și vegetative corespunzatoare vârstei cronologice. Rezultatele sportive spectaculoase i-a încurajat , declarând cu dezinvoltură necesitatea dezvoltării forței începând de la 11-12 ani, fără a ține seama de situația biologică reală a copiilor.

După părerea specialiștilor, eforturile de forță nu trebuie să lipsească din programul de antrenament al copiilor de vârsta pubertară și cu atât mai puțin din cel al adolescenților post-pubertari, însă aceste eforturi trebuie să aibă un caracter de solicitare segmentară fără utilizarea ingreuierilor mari obișnuite în metodologie eforturilor maxime.

Este indicat lucrul cu hantele și exerciții cu partener, care nu reprezintă eforturi mari de forțare și nici încordări neuromusculare intense, accesibile numai sportivilor adulți cu școala mișcării bine pusă la punct. De asemenea, nici efortul bazat pe contracții izometrice nu este indicat în programul de pregătire a copiilor și juniorilor, deoarece produc perturbații apratului respirator și favorizează instalalarea unor afecțiuni patologice de tip degerativ la nivelul sistemului cardiovascular.

După cum am mai subliniat, până la încheierea perioadei pubertare concentrațiile scăzute de hormoni anabolizanți endrogeni necesari hipertrofiei musculare nu favorizează dezvoltarea forței, eforturile depuse în acest sens nefiind în concordanță cu progresele realizate. Completare a necesarului de hormoni anabolizanți prin administrarea preparatelor intetice, la această vârstă, este nu numai neetică dar chiar periculoasă , deoarece provoacă un dezechilibru hormonal atât de accentuat, încât reechilibrarea hormonală poate dura mai mulți ani sau poate deveni chiar o situație permanantă.

Considerăm deosebit de utile recomandările de ordin metodic ale specialiștilor maghiari J.Koltai și L.Nnadori (1976) care pledează în favoarea exercițiilor dinamice cu greutăți mici, cu un număr redus de repetări,până la instalarea oboselii, intercalând pauze frecvente între seriile successive, dezvoltarea armonioasă a întregului corp este o cerință majoră la această vârstă și se realizează prin alternanța grupelor musculare angrenate în efort.

Încărcătura poate fi pusă în concordanță cu nivelul de maturizare a fiecărui copil sau junior, vârsta fiziologică fiind determinantă în alegerea mijloacelor și metodelor pentru antrenamentul de forță. Aspectul somatic general al copiilor poate fi insulator ca și vârstă cronologică. Numai capacitatea reală de efort determinată de vârsta fiziologică poate servi drept călăuză sigură în aceasta privinta.

Antrenorul împreună cu medicul sunt singurii care decid asupra vârstei fiziologice a copiilor. Totuși, în practică antrenorii se orientează după vârsta cronologică, care poate fi orientativă, dar uneori diferența dintre vârsta cronologică și cea fiziologică a unui copil poate di de peste 3-4 ani.

În tot cazul , până la încheierea perioadei pubertare, eforturile de forță trebuie să conțină exerciții de gimnastică efectuate zilnic 10-15 min , timp de 1-2 ani, apoi se pot introduce exerciții cu greutăți de 1 kg alternate cu efort obișnuit sub formă de alergări, sărituri, aruncări, precum și exerciții selecționate din jocurile sportive.

Pregatirea fizică multilaterală este cerința supremă a acestei vârste, introducând de la caz la caz și unele exerciții specifice altor ramuri sau probe. Exercițiile de forță specifice însă nu sunt indicate, țelul suprem al antrenorului fiind asigurarea dezvoltării armonioase a întregului organism.

După 3-4 ani de pregătire fizică multilaterală a întregului organism și în funcție de vârsta fiziologică a tinerilor ,se poate trece treptat la introducerea exercițiilor de forță propriu-zisă. La început predomina încă aspectul multilateral al dezvoltării forței musculare, lucrând însă cu greutăți din ce în ce mai mari(halterele 2-3 kg saci cu nisip, parteneri.) urmând ca apoi să se introduca treptat și unele exerciții de forță speciale, care nu încarcă prea mult coloana vertebrala a tinerilor.

PARTEA A II A

3.1 SUBIECT SI METODE

3.1.1 SUBIECTI

Subiectii experimentati in aceasta cercetare sunt fetele de gimnaziu din scolile municipiului Constanta.Acestea au fost supuse unor teste si masuratori .

Tabel nr.1

Tabel nr.2

Tabel nr.3

Tabel nr.4

Tabel nr.5

3.1.2 Protocolul cercetarii

Contemporaneitatea pune in fata educatiei fizice si sportului a caror valoare sociala este legata de aportul pe care acestea pot sa-l aduca la imbunatatirea sanatatii si cresterea capacitatii de efort, sarcini deosebit de mari. Acestea insa, asa cum rezulta din constatari, trebuie indeplinite in conditiile unor subsolicitari fizice din ce in ce mai accentuate, de la care nu sunt scutite nici generatiile in crestere si care produc deficiente si afectiuni organice care scad valoarea biologica a speciei umane.

Fiecare generatie, cu dezvoltarea ei, privind somaticul, functionalul si motricul, este influentata de conditiile sociale si instructiv-educative, exercitate asupra ei. Pentru a se putea influenta cele trei grupe de indicatori, trebuie cunoscut nivelul de la care se pleaca, in functie de care se actioneaza metodologic. Se impune astfel o masurare a potentialului biomotric a populatiei scolare in crestere si cu atat mai mult a celei din ciclul liceal.

Calauzit de aceste idei am intocmit un studiu privind potentialul biomotric al populatiei scolare din ciclul gimnazial din cadrul municipiului Constanta. Au fost testate un numar de 2040 de eleve ale claselor V-VIII .

S-au stabilit un numar de 16 indicatori spre a fi testati, dintre care 4 somatici, 3 functionali si 9 motrici. In urma desfasurarii acestui experiment de proba s-a constatat nivelul real al potentialului biomotric al elevilor si li s-a stabilit un program de lucru in continuare in vederea eliminarii carentelor privind dezvoltarea somatica, imbunatatirea indicilor functionali si imbunatatirea indicatorilor motrici.

Pentru testarea dezvoltarii somatice s-a procedat la masurarea inaltimii in ortostatism cu ajutorul taliometrului, a greutatii corporale, prin cantarire, a perimetrului toracic in inspiratie fortata si in expiratie fortata.

Privind testarea capacitatii motrice elevii au sustinut urmatoarele testari: alergare de viteza contracronometru, 80 m fetele si 100 m baietii, detenta pe verticala, aruncarea mingii de oina, forta musculaturii spatelui, forta musculaturii abdominale, saritura in lungime de pe loc, tractiuni in brate, alergare de rezistenta, 800 m fetele si 1000 m baietii si un test de indemanare, care a constat in masurarea contra cronometru a unui traseu aplicativ. Indicii functionali au fost testati prin masurarea frecventei respiratorii, frecventei cardiace si a capacitatii vitale.

Inregistrand toate aceste date si folosind metoda statistico-matematica din calcul s-a avut in vedere la fiecare clasa testata stabilirea mediei aritmetice, eroarea medii, abaterea standard, coeficientul de variabilitate, precum si valoarea indicelui "X", care exprima discriminarea valorica a colectivului.

S-a urmarit prin acestea obtinerea parametrilor de imprastiere si a parametrilor de tendinta, care ne arata gradul in care datele noastre variaza in jurul parametrilor de tendinta si masura in care un colectiv este sau nu omogen.

 Prelucrarea statistico-matematica a datelor rezultate din cercetare s-a realizat conform obiectivelor acesteia, vizand pe de o parte dinamica acestora in municipiul Constanta si pe de alta parte, tendintele evolutiei acestora, global, in comparatie cu valorile acelorasi indicatori somatici si motrici reiesiti din cercetarile anterioare efectuate pe plan national.

 Cercetarea de fata a preluat metodologia de prelucrare a rezultatelor pe baza acelorasi formule de calcul, ceea ce permite analiza acestora prin comparatie in ani.

 Indicatorii statistico-matematici calculati in prezenta lucrare sunt urmatorii:

 – Media aritmetica a fiecarei clase studiate; a claselor pe scoli; la nivelul municipiului; separat pentru baieti si fete.

X medie = ∑xi / N

 – Abaterea standard (eroarea standard sau abaterea medie patratica) fata de medie.

eS = radical din ∑ ( x- x medie )² / N-1 ;

 – Coeficientul de variabilitate: acesta exprima gradul de omogenitate a esantionului fata de valoarea mediei aritmetice.

CV = eS / X medie · 100 ;

In interpretarea datelor, analiza coeficientului de variabilitate s-a facut pe baza urmatoarelor limite:

– 0 – 15 % – omogenitate mare;

– 15 – 30 % – omogenitate medie;

– peste 30 % – lipsa omogenitatii;

Din perspectiva lucrarii de fata, consideram mai semnificativa prezentarea datelor de sinteza rezultate din cercetarea noastra si compararea acestora cu rezultatele cercetarilor anterioare. Din acest punct de vedere, vom prezenta in continuare, pentru fiecare proba, sinteza evolutiei mediei aritmetice a rezultatelor sub forma cifrica tabelara (cu indicarea numarului de cazuri investigate si sub forma grafica).

In actiunea de evaluare a potentialului somatomotric al populatiei scolare, cercetarea noastra a urmarit si depistarea elementelor de exceptie in vederea semnalarii acestora cadrelor tehnice interesate din structurile sportive de performanta.

3.2. Rezultatul datelor

Tabel nr. 6

Grafic nr.1

Grafic nr.2

Grafic nr.3

Grafic nr.4

Grafic nr.5

Grafic nr.6

Grafic nr.7

Grafic nr.8

Grafic nr.9

Tabel nr.7

Grafic nr.10

Grafic nr.11

Grafic nr.12

Grafic nr.13

Grafic nr.14

Grafic nr.15

Grafic nr.16

Grafic nr.17

Grafic nr.18