Dinamica albiei majore a râului Târgului în sectorul subcarpatic [308849]

UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI

Facultatea de Geografie

LUCRARE DE DISERTAȚIE

Îndrumător științific:

Conf. Univ. Dr. Ionuț Săvulescu

Absolvent: [anonimizat]-Răzvan Moise

București

2018

UNIVERSITETEA DIN BUCUREȘTI

Facultatea de Geografie

Domeniul: Geografie

Programul de studii: Geomorfologi și Cartografie cu Elemente de Cadastru

Lucrare de disertație

Dinamica albiei majore a râului Târgului în sectorul subcarpatic

Îndrumător științific:

Conf. Univ. Dr. Ionuț Săvulescu

Absolvent: [anonimizat]-Răzvan Moise

București

2018

Introducere

Apa a [anonimizat]. Curiozitatea, observațiile, dar și studiile asupra râurilor a dus, [anonimizat], a sedimentelor, a calității apei etc. Prin studierea dinamicii unui râu pot fi determinate tendințele acestor organisme gidrologice de a ajunge la o stare de echilibru.

[anonimizat] a [anonimizat]. Starea de echilibru a [anonimizat], [anonimizat], urbanizare, devierea cursurilor de apă și altele.

[anonimizat], dar și o posibilă valorificare a [anonimizat].

Scopul principal este acela de a contura modificările apărute în lunca râului Târgului în sectorul subcarpatic într-o perioada de 25 [anonimizat].

[anonimizat], cum ar fi:

O1. Stabilirea caracteristicilor morfografice și calcularea diferenței altitudinale la fiecare 5 metri ale râului Targului la nivelul anului 1981

O2. Stabilirea caracteristicilor morfografice și calcularea diferenței altitudinale la fiecare 5 metri ale râului Targului la nivelul anului 1981

O3. [anonimizat].

O4. Încercarea prezicerii evoluției viitoare a arealului de studiu.

[anonimizat]-Păpușa și este principalul afluent al râului Doamnei. [anonimizat], [anonimizat] (Alexandrescu et al, 1980) (fig.1).

Fig.1. Localizarea arealului de studiu

Relief

Ca și forme de relief arealul studiat străbate depresiunea subcarpatică a Câmpulungului și dealul Mățău. [anonimizat], [anonimizat], iar în est până la contactul cu culmea Groapa Oii. Această depresiune s-a fotmat prin afundarea axială a depozitelor paleogenului getic între râul Doamnei și Dambovița(Barco & Nedelcu, 1974). Depresiunea este una de tip sinclinală subcarpatică (Coteț, 1973). Dealul Mățău prezintă o serie de caracteristici specifice unor dealuri subcarpatice: sisteme de falii și abrupturi morfolitologice, structura cutată sub forma unui anticlinal (Mândruț, 2003) (fig.2).

Fig.2. Harta uniăților de relief

Geologie

În cadrul arealului studiat se regăsesc formațiuni geologice din pliocen, pleistocen și holocen. În pliocen pot fi întalnite marne, argile si nisipuri ce aparțin ponțianului, dacianului și romanianului, acestea fiind întâlnite în depresiunea Câmpulung, ce redau un relief jos, depresionar. Pleistocenului aparțin depozitele de terasă, iar depozitele aluvionar-proluviare prezente în lunca râului aparțin holocenului (Mândruț, 2003). Seria de Leaota sunt localizate în partea de NV a arealului studiat. Șisturile muscovitice-cloritice cu porfiroblaste de albit sunt specifice acestei formațiuni geologice (Pițigoi, 2007)(fig.3).

Fig.3. Harta geologică a arealului studiat

Dinamica albiei

Apele curgătoare reprezință principalul factor care determină procesele fluviatile. Aceste procese duc la erodarea suprafeței terestre, transportul și acumulare, în urma cărora apar diferite forme de relief și depozite fluviale (Grecu, 2008).

Patul de scurgere al unei ape curgătoare este albia râului, în cadrul cadrul caruia se deosebesc: talvegul, albia minoră și albia majoră. Talvegul, la debite medii, are lățimea cea mai mică. Pot fi identificate deplasări laterale, în plan, iar pragurile pot fi identificate în profil longitudinale. Albia minoră este delimitată de maluri, iar aceasta poate fi de mai multe tipuri: sinuoasă , dreaptă, meandrată etc. Lunca râului sau albia majoră este afectată de apa curgătoare numai la viituri, aceasta reprezentând o formă de echilibru a râului (Grecu, 2008).

În cadrul albiei pot fi întâlnite următoarele procese geomorfologice: eroziune, transport și acumulare. Aceste procese afectează albiile minore și malurile, iar în cazul inundațiilor se pot extinde și în zona luncilor (Posea, Popescu & Ielenicz, 1974).

Înteracțiunea apei curgătoare cu patul și malurile albiei duce la apariția procesului de eroziune fluvială. Acest tip de proces diferă de la un râu la altul sau în cadrul aceluiași râu, de la un sector la altul, această diferență fiind dată de substrat, pantă, sedimentele din albie etc (Mac, 1986). Eroziunea poate fi de trei tipuri: lineară, laterală sau regresivă. Eroziunea lineară sau eroziunea în adâncime, atacă rocile situate în patul albiei. Acest tip de proces are loc atunci când capacitatea de transport și competența râului depășesc volumul materialelor aduse în albie (Posea et al, 1970). Eroziunea laterală se dezvoltă în condițiil în care panta de scurgere a râurilor este mică, iar apa nemaiputând acționa în adâncime, își îndreaptă toată puterea spre maluri, declanșând retragerea acestora (Achim, 2016). Eroziunea regresivă se produce atunci cand diferența dintre vărsare și izvor este mai mare, iar distanța este mai mică (Roșian, 2017).

Transportul aluviunilor se referă la mișcarea sedimentelor din albii, datorate acțiunii apei asupra patului râului și a malurilor. Procesul de transport reprezintă tendința râurilor spre echilibru (Ichim et al., 1989). Acest proces poate fi: de fund, în suspensie și în soluție. Transportul de fund depinde de viteza apei, debit, forma și greutatea particulelor și se poate realiza prin târâre, rostogolire, în salturi. Transportul în suspensie este influențat de curgerea turbulentă a apei, deoarece aceasta menține particulele în suspensie. Acest tip de transport poate muta sedimente cu o greutate ce o depășește pe cea a apei, dar care au un diametru mai mic de 0,8 mm. Transportul în soluție sau transportul chimic, mișcă numai elementele dizolvate sau descompuse (Roșian, 2017).

Prin procesul de acumulare se înțelege starea de sedimentare a aluviunilor transportate de râu. Acest proces are loc atunci când viteza râului scade și nu mai există o energie a curentului de apă care sa mai transporte aluviunile (Donisă & Boboc, 1994).

Metodologie

Modul de determinare a dinamicii râului Târgului în sectorul subcarpatic s-a bazat pe analiza diacronică a morfologiei și morfometriei luncii acestuia între anii 1981 si 2006, pentru care există bază de date pretabilă pentru calcule.

Pentru realizarea analizelor a fost utilizat programul software SIG AcrcMap 10.4.1, în special pentru digitizare, calcule morfometrice etc. Pentru sintetizarea tabelelor de attribute , diferite grafice, dar si pentru crearea profilelor longitudinale am utilizat programul Excel din pachetul MS Office.

Baza de date

Baza de date reprezintă un punct important de plecare al unui studiu, dar și o finalitate a lui. Studiul a început prin colectarea și structurarea datelor geografice din care s-au extras elementele necesare analizei, atât de tip vector,cât și de tip raster. Pentru realizarea materialului grafic s-au utilizat hărți topografice la scara 1:25.000, anul 1981; ortofotoplan , anul 2006, județul Argeș; harta geologică 1:200.000, anul 1968, foile Târgoviște și Pitești; seturi de date vectoriale generale ale României (2008), de pe geo-spatial.org (Tab.1).

Baza de date rezultata este alcătuită din date vectoriale, date raster și date atribut. Datele vectoriale sunt reprezentate de stratele tematice de tip punct (cote altimetrice), linie (curbe de nivel, râul Târgului în anii 1981 și 2006) și poligon (albia majoră, albia minoră, râul Târgului în anul 1981 și 2006, utilizarea terenului, geologie). Prin aplicarea a diferite operații pe datele vectoriale pot fi generate date în format raster, utile pentru analiza ți previziuni asupra proceselor geomorfologice actuale.

Datele raster au fost realizate cu ajutorul programului GIS ArcMap 10.4.1. Acestea sunt utile deoarece sunt alcătuite din pixeli organizați sub forma unei matrici, fiecăruia atribuindu-i-se atribute precum coordonate de latitudine,longitudine și altitudine

Datele atribut au fost cuantificate sub forma tabelelor de atribute, acestea rezultând în urma vectorizării celor mai importante elemente.

Tabelul nr.1. Baze de date spațiale primare folosite în analiză

Metode

Materialul grafic a fost realizat cu ajutorul softului specializat ArcMap 10.4.1. Metoda digitizării a fost cel mai des utilizată. Straturile vectoriale de tip punct, linie sau poligon au fost create folosind comanda Catalog window pentru a selecta dosarul de proveniență – Click dreapta – New – Shapefile, iar în casuta nou deschisa a fost completată cu numele, tipul stratului vectorial și proiecția acestuia (Stereo70).

În urma vectorizării curbelor de nivel de pe harta topografică 1:25.000, a fost generat modelul numeric altimetric digital al terenului (MNAT/DEM) cu ajutorul funcției Topo to Raster din ArcToolbox. DEM-ul m-a ajutat la delimitarea albiei majore a râului Târgului în sectorul subcarpatic (fig.4).

Pentru delimitarea albiei minore am utilizat ortofotoplanul din anul 2006, județul Argeș și am vectorizat urmând linia unde se schimbă utilizarea terenului (fig.5). Trasarea albiei minore a fost necesară, deoarece m-a ajutat să identific zonele afectate de eroziune laterală. Unde lățimea albiei este mai mică, malurile râului sunt lovite cu o intensitate mai mare, râul neavând unde sa penduleze, în schimb, în zonele unde lățimea albiei este mai mare, malurile râului sunt afectate într-o măsură mai mică, acesta având o zonă mai largă unde să penduleze.

Fig.4. Albia majoră a râului Târgului în sectorul subcarpatic

Fig.5. Albia minoră a râului Târgului în sectorul subcarpatic

Pentru a identifica arealele unde am eroziune laterală, eroziune în adâncime și zone de echilibru am urmat o serie de pași. Primul pas a fost vectorizarea râului Târgului atât pe harta topografică, cât și pe ortofotoplan. După vectorizarea râului, am utilizat funcția Split, din Editor și am împărțit râul în segmente a câte 5 metri lungime. Următorul pas a constat în aflarea înălțimii medii a fiecărui segment de 5 metri lungime cu ajutorul funcției Add Surface Information din ArcToolbox – 3D Analyst Tools – Functional Surface. Pentru aflarea înălțimii medii a segmentelor am avut nevoie de DEM-ul zonei, creat anterior, cu mărimea celulei de 1 m, pentru o precizie cât mai bună. Datele rezultate au fost aduse în programul Excel, unde am calculat diferența de altitudine din 5 în 5 metri. Această diferență a fost importată în tabelele de atribute ale râului Târgului vectorizat în anul 1981 și 2006, unde am stabilit următoarele intervale: sub 0,05, eroziune laterală, între 0,05 și 0,2 zone de echilibru, iar valorile peste 0,2 au fost considerate ca fiind zone cu eroziune în adâncime. În urma analizării acestor rezultate am identificat 10 sectoare afectate de eroziune laterală, în aval de Câmpulung Muscel (fig.6).

Fig.6. Dinamica albiei majore a râului Târgului în sectorul subcarpatic

Rezultate

În raport cu panta profilului longitudinal al râului (fig.7, fig.8), s-au identificat trei categorii de sectoare: cu eroziune liniară (în adâncime), cu eroziune laterală și în echilibru. Aceseta au fost delimitate în funcție de valoarea medie a pantei profilului longitudinal (0,05 – 0,2 m/5m) considerată ca profil de echilibru pentru întregul sector analizat.

Fig.7. Profilul longitudinal al râului Târgului în sectorul subcarpatic, în anul 1981

Fig.8. Profilul longitudinal al râului Târgului în sectorul subcarpatic, în anul 2006

Zonele de echilibru sunt răsfirate pe toată lungimea râului Târgului, însă cea mai mare parte a lor se regăsesc în zona Municipiului Câmpulung Muscel, unde s-a intervenit antropic și râul a fost amenajat pentru a se evita posibilitatea apariției proceselor de eroziune laterală sau în adâncime. Atât în amonte, cât și în aval de Campulung Muscel, sunt prezente aceste zone unde râul tinde să se echilibreze fară intervenția antropică și datorită faptului că ocupă distanțe reduse din lungimea totală a râului trebuie ca acesta să fie amenajat pentru a se echilibra și a reduce șansele apariției celor doua tipuri de procese fluviatile și posibilitatea inundării zonelor agricole sau a caselor limitrofe acestui râu. Pentru ca râul să se stabilizeze, panta acestuia trebuie sa fie între 0,05 m/5m și 0,2 m/5m. În ambii ani aceste zone ocupă aproximativ 37% din lungimea totală a râului (graficul 1).

Graficul.1. Ponderea distanței ocupate din lungimea totală a râului de zonele de echilibru, între anii 1981 – 2006

Sectoarele cu pantă a profilului longitudinal mai mare de 0,2 m/5m sunt caracterizate prin eroziune liniară, mai intensă cu cât această valoare este mai ridicată. Acest tip de eroziune își face simțită prezența în amonte de Câmpulung Muscel, deoarece în partea de nord a arealului se face trecerea de la zona montană spre cea subcarpatică, râul venind cu o energie și viteză mare, curenții verticali erodând patul albiei, pantele fiind de peste 0,04 m/5m. În zona Lerești se întâlnesc valorile cele mai mari ale pantei, de 0,57, 0,49 m/5m, dar și în zona Pescăreasa a fost identificat un sector a carei pantă are valoarea de 0,44 m/5m, adică în aceste zone eroziunea are intensitatea cea mai mare. Sectoarele cu intensitatea cea mai redusă se întâlnesc în arealele din Schitu Golești, Valea Pechii, Lăzărești, unde valorile pantei variază între 0,2 – 0,25 m/m5. Pe ortofotoplan pot fi observate, în număr mic, praguri apărute în urma acestui proces geomorfologic. Ponderea pe care o ocupă acest tip de eroziune, este de aptoximativ 7% în ambii ani (graficul 2).

Graficul.2. Ponderea distanței ocupate din lungimea totală a râului de eroziunea în adâncime, între anii 1981 – 2006

Sectoarele cu pantă mai mică de 0,05 m/5m sunt caracterizate prin eroziune laterală. Acest proces geomorfologic reprezintă principalul proces fluviatil care are un impact puternic asupra râului Târgului în arealul studiat, în condițiile în care zonele cu eroziune în adâncime sunt prezente pe o distanță redusă din lungimea totală a râului și au un impact redus. Eroziunea laterală afectează malurile, ele vor fi distruse de curenții din amonte, fiind izbite cu putere, iar roca din componența acestuia va fi dizlocată (Ielenicz, 2004). Arealele cu intensitatea cea mai mare se găsesc în aval de gara din Câmpulung Muscel, în zonele unde râul Targului traversează Groșani, Loturi, Costiță, Schitu Golești, Lăzărești, valorile pantei variind în cea mai mare parte între 0,00 – 0,02 m/m5. Valorile care indică o intensitate mai redusă a eroziunii laterale se regăsesc în partea nordică a Municipiului Câmpulung Muscel și în zona Lerești, ele fiind în general de peste 0,04 m/m5. Majoritatea arealelor caracterizate prin eroziune laterală sunt situate în aval de gara din Campulung Muscel și aproape în tot sectorul ce străbate Schitu Golești. Acest tip de eroziune ocupa aproximativ 55% din distanta totală a râului atât în anul 1981, cât și în anul 2006 (graficul 3).

Graficul.3. Ponderea distanței ocupate din lungimea totală a râului de eroziunea laterală, între anii 1981 – 2006

Coeficientul de sinuozitate a suferit o creștere de la 1,4 în anul 1981 la 1,7 în anul 2006, deci, albia râului Târgului în sectorul subcarpatic poate fi încadrată în categoria celor meandrate, după criteriul formei în plan topografic (Grecu, 2008). Această creștere cu 0,3 unități se datorează creșterii lungimii sinuoase a talvegului între 1981 și 2006. Din cauza faptului că, ocupă cea mai mare distanță din lungimea totală a râului (tab.2 și graficul 4), chiar dacă panta medie a albiei este de 0,06 m/5m, dinamica albiei majore este influențată de eroziunea laterală. Astfel au fost identificate 10 sectoare afecate de eroziunea laterală, 5 fiind prezente în partea sudică a Municipiului Câmpulung Muscel, iar celelalte 5 în localitatea Schitu Golești.

Tabelul nr.2. Distanțele ocupate de cele trei procese geomorfologice

Graficul.4. Ponderea gradului de acoperire al zonelor afectate de eroziune, între anii 1981 – 2006

Primul sector se află în apropiere de gara din Câmpulung Muscel. Distanța afectată de eroziunea laterală a scăzut de la 295 m, în anul 1981, până la 245 m, în anul 2006, îm schimb zonele de echilibru fiind în creștere de la 65 m ocupați, în anul 1981, la 110 m, în anul 2006. Ținând cont de faptul că panta medie a acestui sector a crescut de la 0,09 m/5m în 1981, la 0,11 m/5m în 2006, relevă ca râul tinde spre o oarecare stare de echilibru. Totusi, după cum se vede și în figura 9 există zone râul tinde să erodeze spre dreapta, fapt ce ar putea duce la distrugerea căii ferate din apropiere.

Fig.9. Sectorul 1

Sectorul 2 se află în apropierea primul sector, la o distanță de 25 de metri spre sud, fiind puternic afectat de eroziunea laterală. Chiar dacă ocupă o distanță mai mică în 2006, 315 m, față de 1981, 345 m, zonele de echilibru scad de la 60 metri ocupați în 1981, la 10 m în 2006, eroziunea în adâncime lipsind în totalitate în ambii ani, panta medie fiind de 0,05 m/5m, accentuând acest proces. În figura 10 se poate observa tendința de eroziune spre stânga a râului, iar din cauza albiei minore înguste există posibilitatea distrugerii caselor și a drumului din apropiere.

Fig.10. Sectorul 2

Al treilea sector se află la sud de stația de epurare din Câmpulung Muscel. Eroziunea laterală este prezentă pe o distanță de 550 m în 1981, iar în 2006 se întinde pe 595 m, în timp ce zonele de echilibru se află într-o mică descreștere de la 115 m în 1981, până la 90 m în 2006, panta medie a albiei fiind de 0,03 m/5m. În prima parte a acestui sector râul tinde să erodeze spre stânga, existând posibilitatea de a afecta strada Stănoi ce se afla în apropierea râului, ca mai în aval tendința de eroziune să se mute spre dreapta, casele din apropiere aflându-se în pericol (fig.11.).

Fig.11. Sectorul 3

Sectorul cu numărul 4 prezintă o descreștere a zonelor cu eroziune laterală de la 385 m în 1981, la 310 m în 2006. Zonele de echilibru se află în creștere de la 190 m ocupați în 1981, la 230 m în 2006, însă își fac prezența și zonele cu eroziune în adâncime, crescând de la 50 m în 1981, până la 105 m în 2006. Panta medie a albiei este de 0,06 m/5m. Toate acestea arată că râul tinde spre o oarecare stare de echilibru. Cu toate acestea, au fost identificate zone unde râul tinde sa erodeze spre stânga, dar si o zona în nordul acestei zone, unde are loc trecerea de la eroziune în adâncime la eroziune laterală, ceea ce înseamnă ca zona este expusă la inundații (fig.12).

Fig.12. Sectorul 4

Sectorul 5 se află în limita sudică a Municipiului Câmpulung Muscel, acesta fiind unul dintre sectoarele cel mai puternic afectate de eroziune laterală. Chiar dacă distanța afectată de eroziune laterală se află în descreștere între anii 1981 și 2006, iar zonele de echilibru se află în creștere, ocupa o distanță de aproape 5 ori mai mare. Panta medie a albiei s-a aflat în descreștere în acest interval de 25 de ani, de la 0,08 m/5m la 0,07 m/5m, ceea ce confirmă tendința râului de a distruge malurile prin eroziune laterală. În figura 13 se poate observa direcția de eroziune spre dreapta, astfel existând posibilitatea ca podul sa fie afectat, dar și posibilitatea ca zona din apropiere sa fie inundată.

Fig.13. Sectorul 5

În al șaselea sector identificat se regăsește o creștere a distanței afectate de eroziune laterală în perioada 1981 – 2006, de la 540 m la 615 m și o scădere a pantei medii de la 0,06 m/m5 la 0,05 m/m5, favorabilă acestui proces fluviatil. Tendința de eroziune se mută de pe un mal pe celălalt, afectând terenurile și clădirile din apropiere, în cazul terenurilor, schimbandu-le și utilizarea (fig.14).

Fig.14. Sectorul 6

Sectorul 7 arată o posibilă stare de echilibru a albiei, aceste zone ocupând distanțe de la 145 m, în anul 1981, care cresc până la 240 m în 2006. Totuși, în anul 2006, eroziunea laterală se întinde pe o distanță de 340 m, iar panta medie este de 0,04 m/5m. Tendința de eroziune fiind atât spre stanga râului, cât și spre dreapta acestuia. În figura 15, se poate observa o puternică erodare a malului spre stânga, casele din apropiere aflându-se în pericol de a fi distruse. De asemenea, casele aflate în dreapta râului se află și ele în pericol de a fi distruse.

Fig.15. Sector 7

Sectorul 8 se află între comuna Valea Pechii și Schitu Golești. Zona este afectată aproximativ în întregime de eroziune laterală. Lungimea afectată de eroziune laterală, este de 865 m în anul 2006, față de zonele de echilibru și cele cu eroziune în adâncime, care ocupa 210 m, respectiv 80 m. Descreșterea valorii pantei medii a sectorului, de 0,05 m/5m în 1981, la 0,04 m/5m în 2006, arată faptul ca zona este expusă acestui proces geomorfologic. Tendința de eroziune arată un caz identic ca în sectorul 5, unde curenții se izbesc de malurile aflate sub un pod, care va fi afectat în timp și chiar distrus daca nu vor avea loc lucrări hidroameliorative. Direcția de eroziune predominantă este îndreptată spre stânga râului, mai exact spre casele din comuna Valea Pechii (fig.16).

Fig.16. Sectorul 8

Panta medie a albiei în sectorul cu numărul 9 se află în scădere de la 0,04 m/5m, în anul 1981, la 0,01 m/5m, în anul 2006. Distanța ocupată de eroziunea laterală în anul 2006 este de aproximativ 1 km din lungimea totală a râului. În partea de nord a acestui sector, râul tinde sa erodeze spre stânga, ca mai apoi spre sud, direcția de eroziune se îndreaptă ori spre stânga ori spre dreapta. Impactul tendințelor de eroziune este mai mare la cele din aval, din cauza îngustării limitei minore (fig.17).

Fig.17. Sectorul 9

În ultimul sector identificat, nu apar zonele cu eroziuni în adâncime, distanța acoperită cu zone de echilibru scade între 1981 și 2006 de la 355 m la 285 m, iar cea cu eroziune laterală rămâne dominanță cu 610 m ocupați în anul 2006. Panta medie scade de la 0,06 m/5m, în anul 1981, la 0,04 m/5m, în anul 2006. Tendința de eroziune se îndreaptă spre stânga, zona din apropiere fiind impădurită, existând posibilitatea de a destabiliza versantul (fig.18).

Fig.18. Sectorul 10

Pentru a proteja podurile, casele și terenurile prezente în acest areal, sunt necesare diferite amenajări sub formă de diguri din gabioane, diguri de beton în zonele unde intensitatea eroziunii laterale este mare și praguri de fund unde are loc trecerea bruscă de la sectoare cu pantă mai mare de 0,2 m/m5 la sectoare cu pantă mai mică de 0,05 m/5m. Din cauza faptului că, viteza râului este redusă, iar din amonte sunt aduse aluviuni în suspensie ce pot duce la erodarea pilonilor podului, în sectoarele 5 și 8 sunt necesare digurile din beton. De asemenea, în sectorul 1, unde râul tinde să erodeze spre dreapta, existând posibilitatea distrugerii căii ferate, malul drept poate fi protejat prin amplasarea unui dig de beton. În sectorul cu numarul 4 a fost identificat un segment unde are loc trecerea bruscă de la eroziune în adâncime la eroziune laterală, de aceea este necesar amplasarea unui prag de fund. În restul sectoarelor, malurile pot fi protejate cu diguri din gabioane (fig.19, 20, 21).

Fig.19. Amenajări ameliorative în sectoarele 1,2,3 și 4

Fig.20. Amenajări ameliorative în sectoarele 5,6,7 și 8

Fig.21. Amenajări ameliorative în sectoarele 9 și 10

Concluzii

Albia râului Târgului în sectorul subcarpatic a suferit modificări în intervalul 1981 – 2006 în aval de gara Câmpulung Muscel, unde eroziunea laterală a distrus malurile și a expus zonele limitrofe la inundații sau unele artere de infrastructură la degradare.

Având în vedere că sectoarele cu eroziune laterală ocupă aproximativ 55% din lungimea totală a râului Târgului în sectorul subcarpatic, atât în anul 1981, cât și în anul 2006, putem spune că râul va tinde să erodeze malurile în zonele unde intensitatea acestui proces este mare, iar diferite amenajări pentru protejarea acestora lipsesc. Deși panta medie a profilului longitudinal al râului în arealul studiat este de 0,06 m/5m, specifică zonelor de echilibru, totuși este destul de aproape de valoarea de 0,05 m/5m, unde se trece în zona cu eroziune laterală.

Deși în sectoarele în unele sectoare din cele 10 identificate, sectoarele 1, 4, 5, 7, distanța ocupată de eroziunea laterală scade între 1981 – 2006, iar cel al zonelor de echilibru a crescut, tot au existat zone unde curenții au erodat malurile albiei. Sectoarele 1 și 4 arată tendința râului de a se echilibra, acest lucru este dat de panta medie care este cuprinsă între 0,05 – 0,2 m/5m, dar și, cum am zis mai sus, scăderea distanței ocupate de sectoarele cu eroziune laterală în detrimentul zonelor de echilibru.

În cadrul sectoarelor 1, 5 și 8, eroziunea laterală atacă malurile albiei, amenințând și distrugerea unor celor doua poduri din sectoarele 5 și 8 și calea ferată din sectorul 1. Dacă nu se va intervenii antropic prin amplasarea unor diguri din beton care să protejeze malurile de curenți, acestea vor fi în pericol de a fi distruse.

Zonele împădurite reprezintă o modalitate ieftină de a minimiza procesele de colmatare ale albiei minore. Sectoarele 3, 4, 5, 6, și 9 duc lipsa padurilor ce ar putea opri procesul de eroziune laterală și înaintarea acesteia în arealele unde sunt desfățurate activități antropice.

Pentru a reduce impactul mnpe care aceste procese il pot avea asupra comunităților și activităților antropice, sectoarele identificate mai sus, dar și zonele unde eroziunea în adâncime are o intensitate mai mare, Lerești și Pescăreasa, ar trebui ținute sub observația autorităților competente în acest domeniu.

Bibliografie

Achimb, F., 2016, Geomorfologie, Editura Universitară, București

Alexandrescu, C., Anton, I., Băcanu, I., Popescu-Argeșel, I., 1980, Argeș: monografie, Editura Sport-Turism, București

Barco, A., Nedelcu, E., 1971, Județul Argeș, Editura Academiei Republicii Socialiste România, București

Coteț, P., 1973, Geomorfologia României, Editura Tehnică, București

Donisă, I., Boboc, N., 1994, Geomorfologie, Editura LUMINA, Chișinău

Grecu, Florina, 2008, Geomorfologie Dinamică, Note de curs, București

Ichim, I., Bătiucă, D., Rădoane, Maria, Duma, D., 1989, Morfologia și dinamica albiilor de râuri, Editura Tehnică, București

Ielenicz, M., 2004, Geomorfologie Generală, Editura Universitară, București

Mac, I., 1986, Elemente de Geomorfologie dinamică, Editura Academiei Române, București

Mândruț, O., 2003, Relieful Subcarpaților dintre Argeș și Argeșel, Corint, București

Pițigoi, O., 2007, Studiul Fizico-Geografic al Bazinului Hidrografic Râul Târgului, cu privire specială asupra reliefului, București

Posea, Gr., Ilie, I., Grigore, M., Popescu, N., 1970, Geomorfologie Generală, Editura Didactică și Pedagogică, București

Posea, Gr., Popescu, N., Ielenicz, M., 1974, Relieful României, Editura Științifică, 1974

Roșian, Gh., 2017, Geomorfologia Mediului, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca

Alte documente:

Harta topografică militară, scara 1:25.000, ediția 1981, D.T.M

Ortofotoplanul județului Argeș, anul 2006

Harta geologică a României, scara 1:200.000, Foaia 34 Pitești , L-35-XXV, ediția 1967, I.G.R

Harta geologică a României, scara 1:200.000, Foaia 35 Târgoviște, L-35-XXVI, ediția 1968, I.G.R

Site-uri web folosite:

http://geo-spatial.org/ accesat la 12.04.2018