Dinamica Agentilor Patogeni la Floarea Soarelui

BIBLIOGRAFIE

Baciu T., Stănescu A. – 1986, Sisteme de combatere integrată a dăunătorilor și bolilor pe culturi, Ed. Ceres, [NUME_REDACTAT] T., [NUME_REDACTAT] Eugenia – 1996, Fitopatologie agricolă, Ed. Ceres, [NUME_REDACTAT] Gh.,Birnaurev, – 1979,Fitotehnie.Ed.Ceres,[NUME_REDACTAT] Gh. – 1993, Fitotehnie, vol. II, Ed. Ceres, [NUME_REDACTAT] A. – 1979, Combaterea bolilor plantelor textile, Ed. Ceres, București,

[NUME_REDACTAT]., Penescu D. – 1996, Agrotehnica, Ed. Ceres, [NUME_REDACTAT] N., Negulescu F. – 1983, Genetica și ameliorarea rezistenței la boli a plantelor, Ed. Acad. Romane, [NUME_REDACTAT] E., Severin V. – 1991, Ghid pentru recunoașterea și combaterea bolilor plantelor agricole, Ed. Ceres, [NUME_REDACTAT] E.,Iliescu H.,1980 – La lutte chimique contra la pourriture grise (Botrytis cinerea Pers.)et la pourriture blanche (Sclerotinia sclerotiorum Lib.[NUME_REDACTAT]).du tournesol

[NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] – 1988, Bolile plantelor industriale – prevenire și combatere, Ed. Ceres, [NUME_REDACTAT] M., Bobeș I., [NUME_REDACTAT]., Perju T., Săpunaru T. – 1986, Protecția plantelor cultivate, Ed. Ceres, [NUME_REDACTAT] Ana – 1951, Principalele boli produse de paraziții vegetali la floarea soarelui și combaterea lor, Ed. de Stat pentru literatura științifică și didactică, [NUME_REDACTAT] Viorica – 1994, Fitopatologia, [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT]

Iacob V., Ulea E., Puiu I. – 1998, Fitopatologie agricolă, Ed. [NUME_REDACTAT] dela Brad, IașI

[NUME_REDACTAT],[NUME_REDACTAT], – 1979, Sclerotinia sclerotiorum [NUME_REDACTAT] Bary inamic comun al culturilor de floarea soarelui si soia.Analele ICCPT 54.

[NUME_REDACTAT] – 1995, Contribuții la studiul dezvoltăriiși înmulțirii în cadrul ecosistemului a ciupercii Sclerotinia sclerotiorum (Lib) de [NUME_REDACTAT] agronomice în [NUME_REDACTAT] Alex.,Hatman M.,Georgescu T.,[NUME_REDACTAT],Sesan V. – Metode de prevenire a atacului patogenilor la floarea soarelui.B.P.P.nr.2,1989

Paulin F., Iliescu H. – 1973, Combaterea bolilor și dăunătorilor la floarea soarelui, Ed. Ceres, [NUME_REDACTAT] C., Baciu D. – 1978, Patologia seminței, Ed. Ceres, [NUME_REDACTAT] A., Rafailă C. – 1978, Prognoza în protecția plantelor, Ed. Ceres, [NUME_REDACTAT] Tatiana, [NUME_REDACTAT] – 1998, Putregaiul alb al plantelor de cultură, Ed. Ceres, [NUME_REDACTAT] D.I. – 1996, Protecția culturilor agricole cu ajutorul pesticidelor, Ed. Helicon, Timișoara

XXX – 1999, Codexul produselor de uz fitosanitar omologate pentru a fi utilizate în Romania, Ed. Iriana, București

CUPRINS

CAP.I – FLOAREA SOARELUI – O SPECIE DE PERSPECTIVĂ ÎN LUME, ROMÂNIA ȘI JUDEȚUL IAȘI

1.1 Importanța culturii floarei-soarelui. Răspândirea ei în România

1.2 Cerințele florii-soarelui față de factorii ecologici

1.2.1 Cerințele față de temperatură

1.2.2 Cerințele față de umiditate

1.2.3 Cerințele față de lumină

1.2.4 Cerințele față de sol

1.2.5 Zonarea florii-soarelui în România

1.3 Studiul cadrului natural al zonei în care este situată “Stațiunea de cercetări agricole” Podu-Iloaiei

1.3.1 Situația geografică

1.3.2 Geomorfologia și hidrologia zonei

1.3.3 Principalele caracteristici ale climei

1.3.4 Principalele tipuri zonale și azonale de sol din unitate

1.3.5 Flora spontană

1.3.6 Concluzii asupra cadrului natural

CAP.II – PRINCIPALII AGENȚI PATOGENI LA FLOAREA SOARELUI

2.1 Bolile și agenții patogeni la floarea soarelui

2.1.1 Putregaiul moale al florii soarelui

2.1.2 Arsura bacteriană al florii soarelui

2.1.3 Mana florii soarelui

2.1.4 Putregaiul alb al florii soarelui

2.1.5 Pătarea brună și frângerea tulpinilor la floarea soarelui

2.1.6 Rugina florii soarelui

2.1.7 Putregaiul cenușiu al florii soarelui

2.1.8 Alternarioza

2.1.9 Pătarea frunzelor de floarea soarelui

2.1.10 Pătarea neagră a florii soarelui

2.1.11 Putrezirea rădăcinilor și tulpinilor de floarea soarelui

2.1.12 Lupoaia

CAP. III – PRINCIPALELE VERIGI TEHNOLOGICE LA CULTURA FLORII SOARELUI

3.1 Rotația culturilor

3.2 Fertilizarea

3.3 Lucrările solului

3.4 Starea fitosanitară a seminței. Soiuri

3.5 Semănatul florii soarelui

3.6 Recoltatul și păstrarea seminței

CAP. IV – TEHNOLOGIA DE PREVENIRE ȘI COMBATERE A BOLILOR LA FLOAREA SOARELUI

4.1 Măsuri agrotehnice de prevenire și combatere

4.2 Metode biologice de prevenire și combatere

4.3 Măsuri chimice de combatere

4.3.1 Tratamente efectuate la sămânță

4.3.2 Tratamente efectuate în perioada de vegetație

4.3.3 Norme de protecție a muncii la lucrările de combatere a bolilor

CAP.V – SCOPUL, OBIECTIVELE ȘI METODICA EXPERIENȚEI

5.1 Scopul și obiectivul lucrării

5.2 Materialul și metoda de experimentare

CAP. VI – REZULTATE OBȚINUTE

6.1 Concluzii privind rezultatele observațiilor proprii

CAP. VII – ANALIZA EFICIENȚEI ECONOMICE LA FLOAREA SOARELUI ÎN EXPERIMENTELE REALIZATE

CAP. VIII – CONCLUZII ȘI PROPUNERI

BIBLIOGRAFIE

Pagini 83

=== Lucrare de diploma ===

TEMA PROIECTULUI

“DINAMICA AGENȚILOR PATOGENI LA FLOAREA SOARELUI”

S.C.A. PODU ILOAIEI

CAPITOLUL I

FLOAREA SOARELUI – O SPECIE DE PERSPECTIVĂ ÎN LUME, ROMÂNIA ȘI JUDEȚUL IAȘI

Importanța culturii florii soarelui.

Răspândirea ei în [NUME_REDACTAT] soarelui (Helianthus annuus L.) este una dintre plantele care s-au impus în ierarhia plantelor agricole nu de mult timp, prin avantajele sale economice bine cunoscute.

Principala însușire ce i-a conferit dreptul de a trece din rândul plantelor ornamentale în cel al plantelor de cultură mare este conținutul ridicat de ulei în semințe și valoarea alimentară superioară a acesteia. Cantitatea de ulei în semințele de floarea soarelui este relativ variabilă la formele cultivate în diferite țări, la hibrizii creați în țara noastră fiind în general de peste 48-53. În prezent, uleiul de floarea soarelui reprezintă peste 13 din producția mondială a uleiurilor vegetale comestibile.

Preferințele alimentației moderne pentru grăsimile vegetale polinesaturate, împreună cu deosebitele calități nutritive, au făcut ca această plantă oleaginoasă să devină tot mai importantă.

Interesul deosebit de care se bucură floarea soarelui din partea consumatorilor, a determinat intensificarea eforturilor cultivatorilor pentru obținerea de recolte din ce în ce mai mari. Aceasta s-a realizat în primul rând prin creșterea suprafețelor cultivate, măsură care așa cum reiese din datele F.A.O. este și în prezent de actualitate.

În țara noastră, primele suprafețe de floarea soarelui destinate obținerii uleiului vegetal au fost cultivate pe la mijlocul secolului al XIX-lea în Moldova. Suprafețele cultivate cu această plantă s-au extins în România, deoarece a devenit principala sursă de ulei vegetal alimentar.

Datele oficiale privind evoluția suprafețelor arată că de la 672 ha cât se cultivau în 1910, s-a ajuns la 6100 ha în 1913, iar în 1938 la peste 200.000 ha. În anul 1950, floarea soarelui se cultiva pe o suprafață de 496.000 ha, iar în 1975 suprafața a ajuns la peste 520.000 ha.

Suprafețele s-au menținut în jurul cifrei de 500.000 ha până în 1983, când din cauza atacului masiv produs de complexul de patogeni care au afectat culturile de floarea soarelui din vestul țării, suprafețele cultivate s-au micșorat cu 30.000 ha.

În anul 1986, s-au cultivat 470.000 ha. O situație aparte o reprezintă anul agricol 1996/1997 când din cauza compromiterii culturilor de toamnă și a facilităților oferite de fabricile de ulei, pe suprafețele compromise de geruri, în primăvară s-a semănat floarea soarelui mai mult decât în toți anii agricoli anteriori.

În 1990, suprafața cultivată cu floarea soarelui a fost de 395.000 ha, ajungând la 700.000 ha în 1995, iar în 1999 s-a ajuns la peste 1.000.000 ha.

Producția de semințe, dependentă în mare măsură de însușirile formelor cultivate, a evoluat ascendent, de la 360 kg/ha în perioada 1948-1958 când au fost cultivate soiurile Măslinica și Uleioasa, la 744-884 kg/ha, în perioada 1951-1960 prin cultivarea soiurilor Idanov 8281 și VNIIMK 8931.

În perioada 1961-1965 s-a obținut o producție medie de 1.100 kg/ha prin cultivarea soiului VNIIMK 8931. Din 1966, prin introducerea în cultură a soiului Record, s-au obținut producții medii de peste 1400 kg/ha. Următorul salt calitativ a fost înregistrat după 1976, odată cu introducerea în cultură a hibrizilor românești de floarea soarelui, iar producția medie s-a situat în jurul a 1600 kg/ha. În prezent, ca urmare a cultivării întregii suprafețe cu hibrizi românești, dintre care unii de mare productivitate (Felix, Florom 401, Super, Select, Festiv și Turbo) și îmbunătățirii tehnologiei, producția medie la hectar a crescut astfel:

Tabelul 1

Suprafețele cultivate cu floarea soarelui în [NUME_REDACTAT] florii soarelui față de factorii ecologici

1.2.1 Cerințele față de temperatură

Floarea soarelui este una din plantele agricole cu un mare areal de cultură. Acest fapt se datorează capacității ei de adaptare la oscilațiile mari de temperatură, rezistenței la temperaturi joase, mai ales în prima parte a vegetației, și rezistenței la secetă.

Cantitatea de căldură necesară parcurgerii perioadei de vegetație a florii soarelui, răsărit-maturitate (t5C) este în medie de 1.707C, cu limitele 1624C chiar și de 1736C. Luând în considerare pragul biologic de 7C temperatura la care de fapt se seamănă floarea soarelui, suma temperaturilor utile (grade zilnice utile pentru creștere) se situează pentru diferiți hibrizi, pe perioada semănat-maturitate între 1400-1700C.

Recolte bune la floarea soarelui se obțin în acele regiuni unde temperatura medie zilnică în faza de formare și umplere a semințelor ajunge la 18-22C. Aceste date arată că floarea soarelui este plantă pretențioasă la căldură.

Analizând cerințele florii soarelui față de căldură pe faze de vegetație, desprindem capacitatea acestei plante de a suporta oscilații mari de temperatură.

Astfel, temperatura minimă de germinație este de 4C. Plantele tinere (1-2 perechi de frunze) suportă înghețul până la -6C și chiar -8C, dacă acesta nu este de lungă durată. Temperaturile sub 0C, de durată mai lungă, pot duce la distrugerea plantei. Temperaturile scăzute devin cu atât mai dăunătoare, cu cât plantele sunt mai avansate în vegetație. În perioada înfloritului, floarea soarelui pretinde temperaturi moderate, 20-22C. Sunt foarte dăunătoare temperaturile mai mari de 30C, care duc la pierderea vitalității polenului și la creșterea procentului de semințe seci.

Temperaturile ridicate sunt mult mai dăunătoare când se asociază cu vânturi uscate și cu umiditate relativă a aerului redusă. De asemenea, temperaturile ridicate determină reducerea conținutului de acid linoleic a uleiului.

1.2.2 Cerințele față de umiditate

Floarea soarelui este una din plantele cu un consum ridicat de apă. În diferite condiții de mediu, coeficientul de transpirație variază între 290-705 l/kg.s.u. O singură plantă, pe întreaga perioadă de vegetație consumă în medie 70-80 l apă. Cu toate acestea, floarea soarelui este una din plantele rezistente la secetă, datorită sistemului ei radicular foarte puternic dezvoltat și faptului că plantele suportă dezhidratarea temporară a țesuturilor (ofilirea frunzelor) provocată de secetă. La rezistența la secetă, mai contribuie perozitatea plantei și sistemul modular care înmagazinează apa.

În condiții normale de cultură, consumul de apă se situează la circa 425 părți pentru o parte de substanță uscată. O cultură bine dezvoltată de floarea soarelui produce 7-8 t/ha substanță uscată totală, pentru care sunt necesari 300-400 mm apă.

Cerințele plantelor de floarea soarelui față de umiditate variază cu fazele de vegetație. De la răsărit până la formarea inflorescenței (primele 30 de zile), floarea soarelui consumă numai 20-25% din cantitatea de apă totală necesară în timpul vegetației. Consumul cel mai mare de apă se înregistrează în perioada de formare a capitulului – umplerea semințelor.

Se desprinde importanța pe care o prezintă umiditatea ridicată a solului încă de la începutul primei părți a perioadei de vegetație. În cazul în care umiditatea solului este scăzută, până la deschiderea inflorescenței, producția de semințe se reduce simțitor, chiar dacă în continuare umiditatea solului crește. Umiditatea solului influențează nu numai producția de semințe ci și procentul de ulei.

Pentru o producție ridicată de floarea soarelui, prezintă importanță atât rezerva de apă a solului la data însămânțării, cât și precipitațiile din timpul perioadei de vegetație.

Precipitațiile din timpul perioadei de vegetație contribuie cu atât mai mult la creșterea producției, cu cât ele cad mai în preajma deschiderii inflorescențelor, în timpul fecundării și umplerii semințellor.

1.2.3 Cerințele față de lumină

Floarea soarelui trebuie considerată o plantă cu cerințe ridicate față de lumină. Planta manifestă sensibilitate vădită la intensitatea luminii în perioada de la inițierea primordiilor inflorescențelor până la formarea tetradelor polenului precum și după formarea inflorescenței. Conținutul de ulei din miez este sinsibil influențat de intensitatea și calitatea luminii. Fenomenul de heliotropism foarte accentuat la floarea soarelui, constituie un element esențial care atestă cerințele mari ale acestei specii față de lumină și intensitatea luminii. Floarea soarelui este considerată o plantă neutră.

Nivelul de iluminare saturat pentru floarea soarelui este foarte ridicat (150.000 lucși).

1.2.4 Cerințele față de sol

Din punct de vedere textural, sunt potrivite pentru floarea soarelui solurile mijlocii, lutoase, luto-nisipoase, profunde, fără hardpant, cu ridicată capacitate de reținere a apei. Solurile pentru cultura florii soarelui trebuie să fie bogate în substanțe nutritive. Dintre solurile aflate pe teritoriul țării noastre se pretează a fi cel mai bine cultivate cu floarea soarelui, cernoziomurile, solurile brune și brun-roșcate, precum și solurile aluviale. Totuși, prin folosirea îngrășămintelor și prin irigare, floarea soarelui asigură o producție ridicată pe nisipurile ameliorate din stânga Jiului.

Plantele se dezvoltă normal la un pH cuprins în limitele 6,4-7,2. Este specie moderat tolerantă la salinitate.

Tipul de sol influențează atât producția, cât și conținutul de ulei din semințe.

1.2.5 Zonarea florii soarelui în [NUME_REDACTAT] România, floarea soarelui se întâlnește în diferite zone, pe suprafețe întinse, cu condiții de vegetație cu grad mare de favorabilitate. Trebuie reținut că potențialul de producție al cultivărilor este frecvent diminuat din cauza umidității, care nu se asigură la cerințele plantei decât în condiții de irigare și din cauza însușirilor fizice și chimice ale unor soluri pe care floarea soarelui s-a extins în ultimii ani.

În țara noastră s-au stabilit 6 zone de cultură pentru floarea soarelui, în cadrul fiecărei zone delimitându-se agroecosistemele în care se pot cultiva cu succes diferiți hibrizi.

Zona I

Se extinde pe terenurile irigate din [NUME_REDACTAT] și Dobrogea și pe terenurile irigate sau neirigate din Câmpia de Vest. În această zonă sunt asigurate în optim cerințele florii soarelui față de temperatură (t7C în perioada aprilie-august, 1600-1950C). Cerințele față de umiditate sunt acoperite numai în condiții de irigare. [NUME_REDACTAT] vestică, plantele beneficiază de un regim de precipitații mai favorabil și pe suprafețe mari de aportul apei freatice. Solurile predominante în această zonă sunt cernoziomurile profunde, cu textură lutoasă și cu fertilitate ridicată.[NUME_REDACTAT] de vest, trebuie semnalate mari suprafețe de lăcoviște.

În sud-estul [NUME_REDACTAT] este extinsă lupoaica (Orobanche cumana). Sunt condiții care determină atacuri moderate ale putregaiului alb (Sclerotinia sclerotiorum) și pătării brune (Phomopsis helianthi).

În agroecosistemele din sud ([NUME_REDACTAT] și Dobrogea) s-ar putea cultiva cu floarea soarelui 150-180 mii hectare, iar în agroecosistemul din Câmpia de vest 60-70 mii hectare.

Hibrizi: Festiv, Florom 328, Select, Super, Fundulea 206, Decor, Favorit.

Zona a II-a

Se extinde în Lunca și [NUME_REDACTAT]. În această zonă, condițiile de vegetație pentru floarea soarelui sunt favorabile datorită fertilității solurilor aluviale, aportului apei freatice și a microclimatului specific. Secetele din unii ani, aduc totuși importante depresiuni în recoltă. Trebuie reținute condițiile de vegetație cu totul deosebite de pe aluviunile foste submerse. În acest agroecosistem se pot cultiva cu floarea soarelui 44-53 mii hectare.

Hibrizi: Felix, Select, Florom 328, Festiv.

Zona a III-a

Cuprinde terenurile neirigate din [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT]. Este situată în partea de nord a câmpiei irigate, în cea mai mare parte pe sol brun-roșcat și cernoziom (în Dobrogea, Bălan), cu frecvente perioade de secetă. În perioada aprilie august se acumulează peste 1700C (t7C). Deși această zonă este apreciată cu condiții mijlocii de favorabilitate, hibrizii actuali asigură în această zonă producții de peste 3 t/ha; zona este moderat favorabilă atacului de boli. În cele două agroecosisteme de pot cultiva cu floarea soarelui 74-83 mii hectare.

Hibrizi: Festiv, Florom 328, Select, Fundulea 206, Super.

Zona a IV-a

Se extinde în [NUME_REDACTAT]-Burdea (cu asociații de vertisoluri), [NUME_REDACTAT]-Rotunda și [NUME_REDACTAT] (cu cernoziomuri levigate și soluri brun roșcate) și este foarte favorabilă din punct de vedere termic (t7C – aprilie-august peste 1700C), cu precipitații anuale de peste 450 mm. Se pot cultiva cu floarea soarelui 14-17 mii hectare.

Hibrizi: Fundulea 206, Florom 328, Super, Select.

Zona a V-a

[NUME_REDACTAT] Jijiei, [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT]. Se acumulează în zonă în jur de 1500C (t7C) și plouă anual 450-550 mm în Moldova și 600 mm în Transilvania. Zona se situează la limita inferioară de favorabilitate pentru floarea soarelui. Favorabilitatea este redusă în primul rând de gradul de eroziune al solului, îndeosebi în Moldova, la care se adaogă și deficitul de apă în perioada de vegetație, iar în [NUME_REDACTAT] de excesul temporar de apă și temperaturile mai scăzute. [NUME_REDACTAT] se manifestă atac puternic de putregai alb și putregai cenușiu.

Se pot cultiva cu floarea soarelui 50-60 mii hectare în Moldova și maxim 10.000 hectare în [NUME_REDACTAT].

Hibrizi: Florom 328, Super, Decor, Favorit, Select, Fundulea 206.

Zona a VI-a

Care se extinde în [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT] Sudic, este calificată cu nota de bonitare de numai 31-40 puncte, din cauza temperaturilor mai scăzute și din cauza compoziției fizice și chimice a solurilor. Fenomenele negative mai evidente țin de sol și anume: aciditate ridicată, eroziune, exces de apă, compactare și aprovizionare redusă cu humus și elemente nutritive.

Hibrizi: Felix, Select, Festiv, Florom 328.

Ținând seama de condițiile de vegetație ale zonelor prezentate mai sus, în România se pot cultiva cu floarea soarelui 422-516 mii hectare.

1.3 Studiul cadrului natural al zonei în care este situată S.C.A. [NUME_REDACTAT]

1.3.1 Situația geografică

Stațiunea de cercetări agricole [NUME_REDACTAT] are coordonatele 4710’ latitudine nordică și 2720’ latitudine estică (Greenwich), este situată în centrul [NUME_REDACTAT]. Stațiunea deține o suprafață de teren de 2100 ha, care se întinde pe raza comunelor [NUME_REDACTAT], Erbiceni, Scobâlțeni, etc. În această zonă întâlnim două tipuri principale de relief: unul sculptural și unul acumulativ. Relieful sculptural este dominant și înglobează atât interfluviile cât și versantele cu diverse înclinări.

Versantul ,sculptural are înclinări cuprinse între 5-30%, expoziții diferite cu predominarea celor estice și vestice, și sunt puternic fasonate de procese geomorfologice (alunecări, eroziune).

Relieful acumulativ este reprezentat prin numeroase văi care sunt folosite ca pășuni și fânețe și mai puțin ca arabil sau pe care s-au amenajat iazuri.

Stațiunea se află într-o zonă cu o rețea hidrografică relativ bogată, străbătută de Bahlui și Bahluieț.

1.3.2 Geomorfologia și hidrografia zonei

Sub raport geomorfologic, Stațiunea situându-se în partea sudică a [NUME_REDACTAT] ([NUME_REDACTAT]-Bahlui), are un relief în general ușor înclinat.

Pe raza [NUME_REDACTAT] de la Spinoasa (comuna Erbiceni), terenul este mai înalt, ajungând până la 170 m altitudine și este mai ondulat, pantele depășind pe unele locuri 10.

Principalele cursuri de apă care străbat teritoriul S.C.A. [NUME_REDACTAT] sunt râurile Bahlui și Jijia cu afluenții lor. De asemenea, pe teritoriul stațiunii funcționează un sistem de irigații pe suprafața de 200 hectare, care este alimentat cu apă provenită din cursurile de apă naturală sau din captările artificiale (lacuri, iazuri, baraje).

Luând în considerare faptul că întinse suprafețe de teren sunt în pantă, s-au luat măsuri care au favorizat acumularea și conservarea a cât mai multă apă din precipitații. Caracteristic pentru aceste terenuri este faptul că o mare parte din apa provenită din ploi și zăpezi se scurge spre locurile joase. Pierderile de apă prin evapotranspirații sunt mult mai intense, mai ales pe pantele sudice, rămânând o cantitate mică de apă (30-40%) să se infiltreze în sol. Pe aceste terenuri se execută lucrări de pregătire a solului în așa fel încât să răspundă la două deziderate:

a) stabilirea proceselor de scurgere și de spălare a solului prin metode simple, agrotehnice;

b) acumularea și conservarea unei cantități cât mai mari de apă în pământ și ridicarea potențialului productiv al acestuia.

1.3.3 Principalele caracteristici ale climei

[NUME_REDACTAT] Iloaiei este situată în zona de climat temperat continental, specific părții de sud a [NUME_REDACTAT]-Bahlui, caracterizat prin ierni aspre și veri calde și uscate, cu vânturi ce bat neregulat și precipitații ce cad mai frecvent la începutul verii.

Regimul termic

Temperatura medie anuală este de 9,2C, amplitudinea anuală fiind de 24,5C. Temperatura medie a lunii cele mai reci (ianuarie) este de -3,7C, iar a lunii cele mai calde (iulie) de 20,8C. Urmărind variația decadală a temperaturii aerului se observă că ea scade sub 0C din a doua decadă a lunii decembrie, continuând să scadă până în a doua decadă a lunii ianuarie, când ajunge la -3,9C, după care începe să crească, trecând prin 0C la începutul primei decade a lunii martie. Temperaturi medii zilnice de 5C se înregistrează din prima decadă a lunii aprilie până în decada a doua a lunii noiembrie, cu o sumă de 3584C pe intervalul de 232 de zile.

Temperaturi medii zilnice mai mari de 10C se înregistrează din a doua decadă a lunii aprilie până în a doua decadă a lunii octombrie, cu o sumă de 3224C pe intervalul și durata de 185 de zile.

Temperaturi medii zilnice mai mari de 15C se înregistrează din a doua decadă a lunii mai și durează până în a treia decadă a lunii septembrie, cu o durată de 138 de zile și o sumă de 2651C pe interval.Durata medie a intervalului fără îngheț este de 181 de zile. Brumele cele mai timpurii apar pe văi până la sfârșitul lunii mai.

[NUME_REDACTAT] hidric este în general deficitar, cu repartizarea neuniformă a precipitațiilor și presărat cu secete frecvente în lunile iulie, august. Valoarea medie anuală este de 517,8 mm din care 389 mm în perioada de vegetație. Ploile au un caracter torențial, favorizând eroziunea și diminuează cantitatea de apă infiltrată, funcție de pantă, covorul vegetal și agrotehnica aplicată. Cea mai ploioasă lună este iunie, iar din septembrie urmează o perioadă relativ secetoasă (tab. 2 și 3).

Evapotranspirația reală este de 493 mm, înregistrându-se un excedent de 26 mm, în lunile februarie și martie și un deficit de 182 mm din iulie până în octombrie.Umiditatea relativă a aerului are o medie anuală de 71% și nu scade sub 64%.

Din studiul datelor multianuale reiese că odată la 2 ani secetele pot să dureze 28 de zile, odată la 10 ani pot să dureze 42 de zile, sau în cinci cazuri dintr-o sută seceta poate dura 48 de zile.

Pe terenurile în pantă, caracterizarea condițiilor climatice trebuie să aibă în vedere dinamica umidității solului, scurgerile de apă prin eroziune. În legătură cu temperatura și precipitațiile, doi factori climatici din cei mai importanți pentru agricultură, s-a constatat că în majoritatea plantelor de cultură sunt satisfăcute în cea mai mare parte exigențele lor biologice, zona fiind socotită ca favorabilă și foarte favorabilă pentru o bună parte din principalele specii cultivate.

Regimul vânturilor

Vânturile dominante au frecvența maximă din direcția nord-vest și nord (iarna), est și sud-est (primăvara și vara). Vânturile de primăvară și vară sunt de obicei uscate, încât ele accentuează acțiunea negativă a secetei asupra culturilor agricole.

Vânturile de nord-est și est se manifestă mai activ în anotimpul de iarnă prin dominația crivățului care-și are originea în anticiclonul euro-asiatic și care provoacă scăderi bruște de temperatură și viscolirea zăpezii.

Versanții cu expoziție vestică sunt mai puțin expuși vânturilor reci, sunt mai calzi, evapotranspirația este mai intensă și deci umiditatea este mai scăzută.Versanții cu expoziție estică și nordică sunt puțin însoriți, temperatura este mai scăzută și sunt expuși la vânturi mai reci.

Durata cea mai redusă de strălucire a soarelui se înregistrează în anotimpul de iarnă.

Din datele înregistrate rezultă că 27% din timp este calm, bat vânturi mai frecvent din nord-vest, sud-est și nord. Culuarul larg al văii pârâului Bahluieț, favorizează circulația maselor de aer pe această direcție. Masele de aer care se deplasează dinspre nord și nord-vest, pot aduce aer umed oceanic și precipitații bogate, iar iarna aer polar cu ger și zăpadă.Vânturile din direcțiile sud și sud-est determină moderarea temperaturii în timpul iernii, încălziri bruște primăvara sau călduri uscate vara.

Teritoriul se încadrează în microzona climatică a cernoziomurilor cambice cu climă moderat călduroasă – semiumedă, clasa de temperaturi medii submijlocii.

Tabelul 2

Evoluția condițiilor climatice în anul agricol 1999-2000, în condițiile de la S.C.A. [NUME_REDACTAT]

Tabelul 3

Evoluția condițiilor climatice în anul agricol 2000-2001,

în condițiile de la S.C.A. [NUME_REDACTAT], jud. Iași

1.3.4 Principalele tipuri zonale și azonale de sol din unitate

În ceea ce privește solurile și teritoriul S.C.A. [NUME_REDACTAT], sunt predominante cernoziomurile în diferite stadii de levigare, care acoperă circa 80% din suprafață (tab. 4).

Pe luncile Bahluiului și Bahluiețului, predomină solurile aluvionare, uneori lăcoviștile. Solurile salinizate se întâlnesc izolat pe unele pante, sub formă de sărături de coastă, însoțind izvoarele cu apă mineralizată. Din punct de vedere al aprovizionării cu elemente nutritive, se constată o aprovizionare moderată cu humus, azot și fosfor, și bună cu potasiu, încât dacă sunt satisfăcute condițiile de umiditate, se pot obține producții ridicate.

Datorită reliefului frământat și a unei exploatări neraționale în trecut, mai mult de 50% din suprafața zonei este afectată de intense procese erozionale care au dus la sărăcirea continuă a solului, până la scoaterea lui – în procente mici – din circuitul agricol. Pentru acest motiv, s-a pus foarte acut problema combaterii eroziunii solului, fiind considerată una din căile importante ale ridicării producției agricole.

Cercetările efectuate pentru sporirea producției pe unitatea de suprafață nu s-au referit numai la terenurile erodate, ci au cuprins toate tipurile de sol din zonă, prin ample experimentări, pentru stabilirea nevoii de îngrășământ. Acesta a creat necesitatea de a înființa unele puncte de sprijin experiementale în diferite microzone, cu condiții naturale diferite de cele ale stațiunii.

Astfel, se menționează Centrul de la [NUME_REDACTAT] (Popricani), pe cernoziomul decarbonatat de pe terasele Prutului, Centrul de la [NUME_REDACTAT] pe un cernoziom slab levigat. Centrul de la Lespezi pe un sol de pădure podzolit și Centrul înființat în colaborare cu S.C.Z. [NUME_REDACTAT], pe un cernoziom obișnuit, în partea nordică a [NUME_REDACTAT]-Bahlui.

Rezultatele care se obțin la aceste centre completează pe cele ale Stațiunii, fapt care permite să se elaboreze tehnologii diferențiate, funcție de condițiile naturale care se întâlnesc.

Tabelul 4

Solurile de la S.C.A. [NUME_REDACTAT]

1.3.5 Flora spontană

Vegetația spontană este caracteristică silvostepei, pe platouri și lunci fiind alcătuită în principal din Poa pratensis L., Poa bulbosa L., Agropyron repens L, Trifolium fragiferum L. și pe terenuri afectate de eroziune predomină asociații de Festuca vallesiaca Schleich, Festuca pseudomina Hack,F.lessingiana Trin. et Rupr., Stipa joanis Celak și Thymus marchallianus Willd.

Buruienile mai importante împotriva cărora se impun diferite metode de combatere sunt: Aristolochia clematitis L., Cynodon dactylon L., Brassica campestris L., Sinapsis arvensis L.

1.3.6 Concluzii asupra cadrului natural

Stațiunea de cercetări agricole [NUME_REDACTAT] este situată într-o zonă cu climat temperat continental, cu ierni reci și veri calde, cu vânturi frecvente mai des primăvara.

Precipitațiile sunt în general deficitare, cu repartizare neuniformă a precipitațiilor și presărat cu secete frecvente în lunile iulie-august.

Valoarea medie a precipitațiilor anuale este sub 500 mm (481 mm) din care 350 mm în perioada de vegetație.

Temperatura medie anuală este de 8-9C, iar temperaturile minime absolute sub -30C se înregistrează în lunile ianuarie-februarie, iar temperaturile ridicate se înregistrează în lunile iunie-iulie-august.

În această zonă, solurile predominante sunt cernoziomurile, care se află în diferite stadii de levigare, carbonatice, freatice, umede. Alte tipuri de soluri întâlnite în această zonă sunt lăcoviștile, sărăturile de coastă, etc.

CAPITOLUL II

PRINCIPALII AGENȚI PATOGENI LA FLOAREA SOARELUI

2.1 Bolile și agenții patogeni la floarea soarelui

2.1.1 Putregaiul moale al florii soarelui

Erwinia carotovora pv. carotovora

Boala a apărut pe floarea soarelui în anul 1968 în U.R.S.S., apoi în Italia și Iugoslavia. [NUME_REDACTAT], agentul patogen al bolii a fost izolat de I. Zurinii în anul 1975.

[NUME_REDACTAT] tulpinile de floarea soarelui, bacteria produce pete mari de 2-30 cm alungite, hidrozate, apoi verzi-măslinii, iar în final negre. Măduva tulpinilor afectate are culoare neagră, iar epiderma se exfoliază ușor în dreptul zonelor putrezite.

Calatidiile plantelor atacate prezintă achene cu epicarpul și conținutul distrus, putrezit. Pe timp ploios, boala evoluează rapid, petele înconjură tulpina și aceasta se frânge. Același putregai moale se poate observa și pe rădăcini.

Agentul patogen

Erwinia carotovora pv. carotovora (Jones) Bergey, Harisson, Breed, Hammer et Hunton – familia Enterobacteriaceae.

Bacteria are formă de bastonaș cu capetele alungite, de 1,3×0,5-1 m, cu cili peritrichi, gram negativă și este foarte rezistentă la temperaturi scăzute și uscăciune.

[NUME_REDACTAT] rezistă în sol ca saprofită pe resturi vegetale care sunt în cantități mari în culturile cu tulpini frânte și recoltate mecanic. Pe plantă și între plante, bacteria este vehiculată de apa de ploaie și de vânt.

Prevenire si combatere

Întrucât agentul patogen este comun la multe plante cultivate din familia Solanaceae și Composeae, se recomandă alcătuirea unui asolament de cel puțin 4-5 ani fără floarea soarelui, cartof sau morcov. În tarlalele unde s-a manifestat atacul, se vor strânge și arde resturile vegetale după recoltare.

2.1.2 Arsura bacteriană a florii soarelui

Pseudomonas syringae pv. helianthi

Boala a fost descrisă în 1934 de Kawamura. [NUME_REDACTAT], a fost semnalată în 1981 de C. Stănescu și V. Severin, iar studiile asupra agentului patogen le-au publicat în 1983.

[NUME_REDACTAT] frunzele tinere afectate apar pete mici brune, de formă neregulată și înconjurate de un halo mai deschis la culoare.

Pe frunzele mature, petele sunt mai mari, colțuroase, iar pe timp umed, pe partea inferioară a frunzei, în dreptul petelor, apare exudantul bacterian.

În condiții prielnice, pe vreme umedă, frunzele sunt încrețite întrucât țesutul vascular crește mai repede decât cel laminar, apoi frunzele devin brune negricioase și se usucă. Pe pețioluri apar pete alungite și chiar crăpături prinse pline cu gomă bacteriană.

Agentul patogen

Pseudomonas syringae pv. helianthi (Kawamura) [NUME_REDACTAT] et Wilkie – familia [NUME_REDACTAT] este aerobă, are celule monatriche, de dimensiuni cuprinse între 1,5×0,5 m, este sensibilă la uscăciune, dar rezistă la ger.

[NUME_REDACTAT] se transmite de la un an la altul prin semințe sau prin resturi de plante infectate rămase pe sol. În timpul vegetației bacteria este vehiculată de apa de ploaie și de vânt.

Prevenire si combatere

Semănatul florii soarelui se va face numai cu sămânță din loturile semincere unde boala nu s-a manifestat, iar la recoltare, resturile de plante se vor arde.

Asolamentul de 4-5 ani fără floarea soarelui este absolut obligatoriu pentru solele cu inocul infecțios.

2.1.3 Mana florii soarelui

Plasmopara helianthi

Mana a apărut la floarea soarelui la sfârșitul secolului al XIX-lea în America de Nord și s-a răspândit în America de Sud, Asia, ajungând în 1940 în Europa. [NUME_REDACTAT], este semnalată de E. Rădulescu în 1947 pe samulastra de floarea soarelui și de atunci s-a extins în toate culturile producând pagube în funcție de condițiile climatice ale anului agricol.

[NUME_REDACTAT] se manifestă în toate fazele de vegetație, producând pagube cu atât mai grave cu cât atacul își face apariția mai de timpuriu.

Primele simptome se observă la plantele tinere ce apar din semințe infectate. Caracteristic pentru atacul de mană este stagnarea în creștere a plantelor, apariția fenomenului de piticire (nanism), au talia de cel mult 25-30 cm, cu internodii scurte, frunze mici, clorotice, încrețite și prezintă un sistem radicular slab dezvoltat. Frunzele plantelor infectate apar mozaicate pe fața superioară, din cauza porțiunilor clorotice invadate de miceliul ciupercii și care contrastează cu verdele normal al țesutului sănătos.

Zonele atacate pornesc de la baza frunzei, urmând inițial traiectul nervurii principale și apoi a celor secundare. În condițiile în care umiditatea atmosferică depășește 90%, se formează în special pe fața inferioară a frunzelor, în dreptul zonelor decolorate invadate de miceliu, un strat pâslos alb, alcătuit din zoosporangioforii și zoosporangii ciupercii.

Plantele pot forma calatidii mici dar nu înfloresc și nu dau semințe. În cazul plantelor atacate de mană s-a constatat o rată mai mare a respirației, o activitate enzimatică sporită și un conținut scăzut de hidrați de carbon.

Plantele infectate mai târziu, formează calatidii mai mici, înfloresc înaintea plantelor sănătoase și uneori pot fructifica, dar achenele sunt infectate fără să prezinte la exterior simptome de diagnostic diferențiat.

Agentul patogen

Plasmopara helianthi (Farl.) Berl. et de Toni – familia Peronosporaceae, ord. Peronosporales, cl. Oomycetes, subîncrengătura Mastigomycotina.

Forma vegetativă a ciupercii, miceliul, este un sifonoplast ramificat, gros de 4-38 m, care se dezvoltă în spațiile intercelulare ale țesuturilor, formează haustori globulari, incolori sau gălbui, care pătrund în celulele țesuturilor.

După o perioadă de incubație variabilă ca lungime în funcție de temperatură, prin stomatele de pe partea inferioară a limbului frunzelor, ies grupuri de sporangiofori ramificați monopodial în partea superioară, lungi de 300-700 m și lați de 10-15 m.

Ultimele ramificații au 2-4 sterigme subțiri, ascuțite, pe care se formează sporangii eliptici incolori sau slab gălbui, cu dimensiuni între 17-30×15-21 m.

În țesuturile necrozate, pe frunzele mature în urma procesului de sexualitate apar și oosporii sferici de 23-32 m în diametru, galben aurii, prevăzuți cu o membrană groasă.

[NUME_REDACTAT] cea mai importantă de infecție o reprezintă resturile vegetale infectate de floarea soarelui rămase pe câmp pe care ciuperca se menține sub formă de oospori, care provoacă infecția primară sistemică.

Infecțiile secundare din timpul vegetației se realizează prin zoosporii din zoosporangii formați pe plantele infectate sistemic sau prin spori, care sunt transportați de vânt de pe plantele de samulastră din câmpurile vecine.

Numărul infecțiilor secundare este în corelație directă cu frecvența precipitațiilor și cu temperatura care, dacă este optimă (16-18C) favorizează eliberarea din zoosporangi a 7-10 zoospori de 7,5-12×7-9 m, ce pot produce infecții sistemice.

Parazitul se transmite și prin sămânță, unde se menține sub formă de miceliu sau oospori.

Prevenire si combatere

Întrucât boala se transmite prin semințe, principala grijă este ca acestea să provină din loturi semincere unde agentul patogen nu a fost prezent. Pe terenurile unde s-a constatat prezența agentului patogen nu se va reveni cu floarea soarelui decât după 7-8 ani. Loturile semincere vor fi corect erbicidate, izolate spațial la cel puțin 500 m de alte lanuri de floarea soarelui și vor fi urmărite sub aspectul semnalării manei până la recoltare.

Recoltarea florii soarelui se va face la momentul optim pentru a se evita scurtarea achenelor și deci apariția samulastrei în anul următor care ar putea fi o sursă de infecții primare.

Cea mai eficientă metodă este însă cultivarea de soiuri rezistente.

Tratarea semințelor este eficientă când se face cu produse sistemice: [NUME_REDACTAT] SD (4 kg/t), Apron XL 360 FS (3 l/t sămânță), Ostenal 75 PTS (4 kg/t).

2.1.4 Putregaiul alb al florii soarelui

Sclerotinia sclerotiorum

Boala a fost descrisă în 1886, în Franța, de către Antoane de Bary, apoi ea s-a extins în toate țările din Europa, trecând chiar și în America de Nord și Australia.

Încă din 1933, în toate lucrările Stării fitosanitare apare inclusă boala ca producând pagube mari în special, la floarea soarelui, pagube evaluate la 60-70% din potențialul productiv a culturilor. În anul 1996, în Moldova, au fost înregistrate pagube de 70-80% din producție.

[NUME_REDACTAT] afectează toate organele plantelor de floarea soarelui, fiind favorizată de cantitatea mare de precipitații din toamnă, deși pot fi atacate și plantele în stadiu de cotiledoane.

Primele simptome se observă pe axul hipocotil unde apar pete gălbui brune, ce pot înconjura tulpina și în acest caz tânăra plantulă putrezită cade și piere.

A doua fază de atac se observă când plantele au 90-100 cm înălțime și încep să formeze calatidii. Pe aceste plante, la colet, apare o zonă sau un inel de mucegai de înălțime variabilă, sub care țesuturile sunt putrezite, vasele conducătoare sunt invadate de miceliu iar planta suferă o ofilire totală și se usucă. În cazul în care atacul este numai parțial și intervine o vreme secetoasă, ciuperca va evolua numai în interiorul tulpinii, distruge măduva, putrezește parenchimul și produce în final fractura plantei. După formarea calatidiilor boala poate afecta curbura tulpinii când, datorită putrezirii acesteia, calatidiile vor cădea în întregime pe sol. La soiurile la care după ce calatidiul se apleacă și axul tulpinii este așezat sub nivelul marginilor acestuia, în cavitatea ce apare, se adună apă din precipitații și în acest fel, apar condiții optime pentru infectarea calatidiilor prin partea lor inferioară.

La început apar pete de decolorare, apoi acestea se măresc, devin brune iar țesuturile calatidiilor putrezesc umed și între rândurile de achene apare un mucegai alb, care prin dezhidratare va forma scleroți în formă de rețea. Achenele de pe calatidiile infectate au coaja decolorată, pătată, lipsită de luciu, se crapă foarte ușor, iar cotiledoanele sunt brune, acoperite cu miceliu și cu un gust rânced. Aceste achene au capacitatea germinativă scăzută.

După căderea achenelor și a alveolelor lor, din fostul calatidiu rămân doar fasciculele de vase conducătoare, lemnoase, alcătuind un aspect parazitar numit “mătură”.

Agentul patogen

Sclerotinia sclerotiorum (Lib.) de By. – fam. Sclerotiniaceae, ord. Helotiales, cl. Discomycetes, subîncr. Ascomycotina.

Talul ciupercii este bogat ramificat, hialin, saprofit sau parazit în vasele conducătoare unde produce o traheomicoză. Prin întrețeserea miceliului și dezhidratarea sa, pe tulpini, în măduva calatidiului sau chiar printre achene apar scleroții de culoare neagră la exterior (paraplectenchim) și albă la interior (prosoplectenchim). Scleroții formați la exteriorul tulpinii sau a calatidiului pot să cadă și să infesteze solul în care ei rămân viabili 6-8 ani. În anul următor, scleroții pot porni direct hife miceliene de infecție, sau dacă scleroții au fost acoperiți de sol umed (6-8 cm) în primăvară ei generează apotecii în formă de pâlnie, cu diametru de 4-8 mm, de culoare cenușie.

Apotecia este tapetată cu un strat de ascee de 130-138×8-10 m, printre care se găsesc numeroase paraize filiforme. Ascele au câte 8 ascospori unicelulari, ovoizi, așezați pe un rând și de dimensiuni cuprinse între 9-12×6,5 m. Piciorul apoteciei are 1-5 cm lungime susținând apotecia ce se găsește la nivelul solului. La maturitate, ascosporii sunt proiectați la câțiva centimetri în înălțime și pot fi luați de curenții de aer și își păstrează viabilitatea până la 60 de zile dacă temperaturile oscilează între 20-25C. Temperaturile sub 20C scad viabilitatea ascosporilor dar la temperatura de de 25C pot germina și produce infecții în 4 ore de la ajungerea lor pe plantă.

[NUME_REDACTAT] patogen este adus în cultură odată cu semințele infectate care nu-și pierd germinația. Scleroții care au dimensiuni mici, asemănătoare semințelor, nu pot fi selectați și vor constitui o sursă importantă de infecție. Scleroții rămași în sol rezistă până în anul următor când pot produce infecții direct prin micelii sau prin ascospori de pe apotecii. Aceste infecții se pot realiza pe samulastra de floarea soarelui sau pe unele plante ce fac parte din numeroasele gazde ale acestui agent patogen.

De la plantă la plantă, agentul patogen poate fi vehiculat de curenții de aer ce antrenează fragmente miceliene de la plantele infectate bazal.

Din cercul de plante gazdă fac parte toate legumele rădăcinoase, bulbifere sau tuberculifere, la care după infecțiile din câmp boala continuă în silozuri putrezind materialul depozitat. Sunt afectate de acest agent patogen și o multitudine de specii ale plantelor floricole.

Prevenire si combatere

Agentul patogen este deosebit de polifag așa încât o solă puternic infestată cu scleroți va trebui cultivată cel puțin 4-5 ani cu cereale păioase, apoi cu plante prășitoare și abia după 7-8 ani se va putea reveni cu floarea soarelui. Scleroții își păstrează viabilitatea cel puțin 2 ani, însă pe buruienile din culturile de cereale ce urmează în asolament după floarea soarelui, agentul patogen formează noi generații de scleroți ce mențin potențialul infecțios al solei timp de mai mulți ani.

Nu se vor cultiva cu floarea soarelui terenurile umede care au o textură argiloasă decât dacă este asigurată drenarea excesului de umiditate. Îngrășămintele organice se vor aplica la planta premergătoare iar la cultura de floarea soarelui se vor aplica în mod echilibrat numai îngrășăminte minerale.

Sămânța trebuie să provină din loturi semincere sănătoase, certificate și eventual “aleasă la masă” dacă se seamănă suprafețe mici. Înainte de semănat se vor aplica tratamente seminale cu fungicide sistemice ca: Supersem 3,0 kg/t, [NUME_REDACTAT] S 4,0 kg/t, Ostenal 75 PTS 4,0 kg/t, Magnate 1 l/t, Tiradin 70 PUS 3 kg/t. Tratamentele seminale asigură sănătatea plantelor în prima parte a perioadei de vegetație dar, dacă începând cu lunile iulie-august cad precipitații de peste 100 mm, iar temperaturile sunt în jur de 20-25C, atacul la calatidii nu poate fi evitat. În vegetație se poate aplica: Melody combi 43,5 WP – 2,5 kg/ha, Benlate 50 WP – 1,5 kg/ha.

Amelioratorii români au reușit să creeze o serie de hibrizi foarte productivi, totuși până la această dată nu se cunosc soiuri sau hibrizi rezistenți la această boală și numai aplicarea unei tehnologii corecte și respectarea recomandărilor luptei integrate poate limita pagubele produse de agentul patogen.

2.1.5 Pătarea brună și frângerea tulpinilor de

floarea soarelui

Diaporthe helianthi

Această boală este una dintre cele mai recent apărute la culturile de floarea soarelui. A fost semnalată în 1980 în Voevodina-Iugoslavia de unde s-a extins și a apărut în Ungaria, România, Bulgaria, Italia și Franța.

[NUME_REDACTAT] este semnalată în toate județele cultivatoare de floarea soarelui iar pagubele ce pot fi înregistrate sunt variabile, fiind în funcție de condițiile climatice ale zonei și de sensibilitatea hibridului sau a soiului cultivat.

[NUME_REDACTAT] se manifestă pe frunze și tulpini, rareori pe calatidii. Atacul pe frunze începe de la vârful lor printr-o decolorare ce se extinde spre pețiol și spre marginile frunzei. Zona atacată se brunifică, datorită țesuturilor necrozate iar ciuperca rămâne viabilă în zona mare de decolorare ce înconjură petele brune.

Pe tulpini apar pete brune ce se extind concentric până acoperă tulpina de jur împrejur. În dreptul petelor sunt distruse toate țesuturile așa încât la cea mai mică adiere și sub greutatea calatidiilor, plantele se frâng.

Agentul patogen

Diaporthe helianthi [NUME_REDACTAT], Mihaljcevic et Petrov. Cu f.c. Phomopsis helianthi Munt.- Cvetk., Mihalj. [NUME_REDACTAT]. Fam. Diaporthaceae, ord. Sphaeriales, cl. Pyrenomycetes, subîncr. Ascomycotina.

Ciuperca prezintă un tal filamentos cu creștere rapidă și extindere radială în țesuturile parazitate. În țesuturile brunificate ale tulpinilor frânte apar picnidii cu picnospori de tip Phomopsis ce pe vreme umedă sunt eliminați sub forma unor cordoane subțiri, vizibili cu ochiul liber.

În resturile vegetale înglobate în straturile superficiale ale solului până în primăvara următoare se diferențiază periteciile care au un gât lung prin care se elimină ascele care au 8 ascospori bicelulari.

[NUME_REDACTAT] agentului patogen în cultură este asigurată de picnosporii care sunt vehiculați de apa de ploaie și de vânt. De la un an la altul persistența agentului patogen este asigurată de miceliile saprofite din resturile de plante bolnave, pe care se diferențiază periteciile cu asce și ascospori.

Prevenirea si combaterea

Atacul acestui patogen poate fi prevenit prin măsuri agrotehnice ca: îngroparea adâncă a resturilor atacate, rotația culturilor și semănarea la timpul optim. La hibridul Rapid, la semănatul prea devreme se poate înregistra un atac puternic în urma căruia pierderile pot fi de cel puțin 30-65% din producție, în schimb la hibridul Super, chiar fără să fie tratat se înregistrează pagube de numai 5-7% din producție. În cazul în care se aplică cel puțin 2 tratamente cu fungicide sistemice, pagubele vor fi de cel mult 8% la hibridul Rapid.

În urma cercetărilor întreprinse de dr. V. Jinga, s-a stabilit schema de aplicare a tratamentelor chimice care prevede trei tratamente în epoci diferite:

a – 8-10 perechi de frunze;

b – tratamentul prefloral la apariția florilor ligulate;

c – tratament la 10-15 zile după sfârșitul înfloritului.

Cele mai bune rezultate s-au obținut când se execută cu produse sistemice la tratament a, amestec de fungicide sistemice și contact la tratament b și tratamentul c cu fungicide de contact. În cazul în care s-au folosit produsele Metoben 70 PU, Fundazol 50 WP, Benlate 50 WP – 1,5 kg/ha, Rubigan -1,1 kg/ha, Punch 40 EC 0,4 kg/ha sau Konker 1,25 kg/ha nu s-a înregistrat nici o plantă frântă la unitatea de suprafață cu toate că experiența a fost efectuată pe un sol cu un mare potențial infecțios.

2.1.6 Rugina florii soarelui

Puccinia helianthi

Boala descrisă în 1922 de către Scheinitz este astăzi răspândită în toată Europa, America, Africa de Nord și Australia pe floarea soarelui dar și pe alte 16 specii ale genului Helianthus.

[NUME_REDACTAT] apare primăvara, pe frunzele tinere sub formă de pete mici, circulare, gălbui. În acest stadiu pagubele sunt mici și de cele mai multe ori boala trece neobservată. În cursul verii și spre toamnă pe frunzele mature apar puncte de decolorare în dreptul cărora pe fața inferioară apar pustule pulverulente brune sau negre. Aceste pustule pot fi întâlnite chiar și pe bracteele din jurul calatidiilor.

Agentul patogen

Puccinia helianthi SCHW. – fam. Pucciniaceae, ord. Uredinales, cl. Teliomycetes, subîncr. Basidiomycotina.

Ciuperca este autoică și macrociclică având aparatul vegetativ un tal filamentos, gălbui sau hialin, ce se dezvoltă intercelular și se hrănește prin haustorii ce pătrund în celule.

Pe frunzele tinere ciuperca formează picnidiile cu picnospori și ecidiile de tip Aecidium, cu ecidiospori elipsoidali sau poliedrici, galben-portocalii.

În pustulele de pe fața inferioară a frunzelor se găsesc uredospori galbeni-bruni, sferici sau ovali, de 24-27×18-20 m, cu episporul fin echinulat. Teliosporii bruni, bicelulari, cu celula superioară prevăzută cu perete gros și o papilă germinativă au un peduncul fragil. Din teliospori în primăvară în urma germinației vor apărea epibazidiile cu bazidiospori mici, unicelulari și hialini.

[NUME_REDACTAT] agentului patogen de la un an la altul este asigurată de teliosporii de pe semințe sau din sol care sunt foarte rezistenți la temperaturi scăzute. În cursul anului agricol, în prima parte, răspândirea agentului este asigurată de picnospori apoi de ecidiospori și de uredospori.

Prevenire si combatere

Respectarea tehnologiei de cultură și tratamentul seminal poate preveni atacul acestui agent care, deși are mai multe rase fiziologice, nu produce pagube mari. Soiurile și hibrizii omologați pentru cultură sunt destul de rezistenți față de acest agent.

2.1.7 Putregaiul cenușiu al florii soarelui

Botrytis cinerea

Boala este cunoscută sub numele de putregaiul calatidiilor de floarea soarelui dar agentul patogen atacă și numeroase alte plante de cultură sau plante ornamentale, leguminoase, furajere, ricin, etc.

În anii cu toamne foarte bogate în precipitații, boala poate produce pagube mari, așa cum a semnalat [NUME_REDACTAT] în 1940.

[NUME_REDACTAT] patogen parazitează numai calatidiile, începând cu partea lor inferioară, unde produce pete brune ce se pot confunda cu cele produse de Sclerotinia sclerotiorum, dar sunt mai strict delimitate. În dreptul petelor, pe țesuturile moi și putrede apare o eflorescență cenușie. Boala poate să cuprindă întreg calatidiul și chiar la suprafața achenelor apare o culoare cenușiu-verzuie, iar între achene apar scleroți mici, negri.

Semințele au suprafața pătată, fără luciul caracteristic și cad ușor din alveolele lor. Cotiledoanele sunt șistave, amare, iar semințele își pierd capacitatea de germinare.

Agentul patogen

Botrytis cinerea Pers. – fam. Mucedinaceae, ord. Moniliales, cl. Hyphomycetes, subîncr. [NUME_REDACTAT] filamentos al agentului patogen este gros, bogat ramificat și cu un conținut granulat în celule. Miceliul se extinde intercelular în zona vaselor conducătoare din țesuturile parazitate, vase pe care le ocupă producând ofilirea plantelor. Agentul secretă enzime capabile să dizolve celuloza și lignina.

Conidioforii ce apar ca o eflorescență, sunt lungi, bruni, groși la bază și mai subțiați și hialini spre vârf. În treimea lor superioară se ramifică, iar pe ramificații apar mici proeminențe ce susțin numeroase conidii grupate în ciorchine. Conidiile sunt unicelulare, sferice sau eliptice de 9-15×6,5-10 m prevăzute cu o membrană dublă, incoloră inițial, apoi gălbuie. Aceste conidii sunt foarte rezistente, ele asigurând pentru anul următor potențialul infecțios al solului.

[NUME_REDACTAT] ciupercii de la o plantă la alta este asigurată de conidiile ce sunt ușor luate de vânt, insecte sau de picăturile de ploaie și pot germina imediat, formând un miceliu infecțios cu pătrundere activă prin țesuturile pe care a ajuns.

De la un an la altul potențialul infecțios al solei este asigurat de conidiile apărute sau de microscleroți.

Agentul patogen poate fi adus într-o nouă cultură odată cu semințele infectate sau infestate.

Prevenire si combatere

Respectarea cu strictețe a tuturor verigilor prevăzute în tehnologia de cultură a florii soarelui poate preveni atacul patogenului.

Pentru tratarea semințelor se pot folosi cu rezultate bune următoarele fungicide: Tiramet 60 PTS 2,5 l/t, Ostenal 75 PTS 4 kg/t, Tiradin 70 PUS 3 kg/t; iar în perioada de vegetație Benlate 50 WP 1,5 kg/ha, Bovistin DF 1 kg/ha și Melody combi 4,35 WP 2,5 kg/ha.

Culturile semincere trebuie să li se asigure o izolare parțială de cel puțin 500 m față de alte culturi de floarea soarelui sau față de culturi cu plante din cercul de gazde al patogenului.

2.1.8 [NUME_REDACTAT] zinniae și A. helianthi

Alternarioza a fost considerată până nu de mult o boală de mai mică importanță, însă de când s-a trecut la recoltarea mecanizată în urma căreia pe sol rămân foarte multe resturi vegetale, boala s-a extins și produce pagube destul de mari prin debilitarea plantelor în urma distrugerii parțiale a fasciculelor de vase conducătoare.

În literatura de specialitate (Smith I. și colab., 1988) se menționează faptul că boala este gravă și a apărut în România și Iugoslavia. Ea a fost studiată de Allen și colab. (1983), de H. Iliescu și colab. (1983), iar în Iugoslavia de M. Acimovic (1987).

[NUME_REDACTAT] patologici produc pe organele aeriene (cotiledoane, frunze, tulpini, calatidii) pete negre în dreptul cărora țesuturile putrezesc și în condiții deosebit de favorabile agenților, aceștia pot produce chiar frângerea tulpinilor.

Pe cotiledoane apar pete necrotice, mai întâi pe margini apoi și spre centru. Frunzele atacate au pete negre, cu un ușor halo de decolorare, pete de diferite dimensiuni care pot conflua și în acest caz ocupă suprafețe mari din limb acoperite pe vreme umedă cu un puf negru. Pe tulpini, inițial apar pete negre care prin unire dau naștere la striuri longitudinale necrotice. Calatidiile infectate și bracteele lor au la început pete de decolorare, apoi brune iar în final brune-negricioase, adâncite în țesuturi. A. helianthi produce pete mai mari și mai prelungite.

Agentul patogen

Alternaria helianthi M.B. Ellis și A. helianthi (Hansf.) Tubaki and Nishihara – fam. Dematiaceae, ord. Moniliales, cl. Hyphomycetes, subîncr. Deuteromycotina.

Talul filamentos al agenților patogeni prezintă hife brun-negricioase, ramificate, pe care apar conidiofori bruni de 150×5-10m, ce susțin la A. zinniae o condiție muriformă cu 5-12 septe longitudinale, de 36-236×8-12 m.

Alternaria helianthi are un tal filamentos brun dar conidiile sunt grupate pe conidiofori și au 79×9 m. În 1991 în Iugoslavia, M. Acimovic mai semnalează și pe A. helianthifeciens.

Agenții patogeni iernează în resturile vegetale ca miceliu saprofit sau sub formă de conidii care primăvara vor conduce infecții primare.

[NUME_REDACTAT] agenților patogeni de la un an la altul este asigurată de miceliul saprofit sau de conidii. Pe organele infectate primar apar zonalități concentrice formate din conidiofori și conidiile ce vor răspândi agentul pe toată perioada de vegetație. Diseminarea conidiilor se face prin vânt, dar și prin picături de apă sau ploaie.

Prevenire și combatere

Alternarioza poate fi prevenită prin fertilizarea rațională fără excesde azot, respectarea desimii optime, folosirea de soiuri și hibrizi cu rezistență genetică, tratamentul obligatoriu al seminței și trei tratamente în vegetație aplicate la avertizare cu produse pe bază de metriram, iprodion + carbendazim sau vinclorozin + carbendazim în perioada de la începutul înfloritului și până la începerea maturării semințelor (V. Jinga, 1994). [NUME_REDACTAT] 0,6 l/ha și Sumilex 50 FL 1 l/ha dau rezultate bune.

2.1.9 Pătarea frunzelor de floarea soarelui

Septoria helianthi

În zonele cultivatoare de floarea soarelui din nord-vestul Europei, boala este cunoscută încă de acum două secole, când a fost semnalată și la noi (1853) de către Fuss. În ultimii 30-40 ani, datorită extinderii culturii, boala produce pagube destul de mari.

[NUME_REDACTAT] patogen atacă numai cotiledoanele și frunzele. La primele simptome de atac se observă pe cotiledoane pete bine conturate galben-brune, cu suprafața încrețită. Pe frunzele inferioare apar pete de decolorare, circulare sau colțuroase, delimitate de nervuri, de 1-1,5 cm în diametru. După uscarea parțială a foliajului bazal, boala se extinde și pe frunzele din etajele superioare. Pe fața inferioară a frunzelor, în dreptul petelor, în țesuturile necrozate se observă câteva puncte mici negre.

Agentul patogen

Septoria helianthi Ell. et Kell – fam. Sphaeropsidaceae, cl. Caelomycetes, ord. Sphaeropsidales, subîncr. Deuteromycotina.

Talul ciupercii se dezvoltă în spațiile intercelulare ale frunzelor, pe care le parazitează. În aceste frunze, ciuperca formează picnidii epifile, aproximativ sferice, de 150 m în diametru, cu un perete brun. Prin porul picnidiei sunt eliminați numeroși picnospori filiformi, ușor colorați, ascuțiți la capete, hialini, multicelulari, de 30-70×2-3,5 m.

[NUME_REDACTAT] patogen se transmite de la un an la altul prin picnosporii ce rămân în picnidiile de pe resturile vegetale de pe sol sau prin picnosporii aderenți la sămânță.

În cursul perioadei de vegetație, de la o plantă la alta, transmiterea se face prin intermediul picnidiilor, ce în condiții favorabile germinează iar hifele miceliene pătrund în frunzele umezite.

Prevenire si combatere

Măsurile recomandate de tehnologia de luptă integrată (tratarea semințelor, asolament, tratamente în vegetație, arderea resturilor vegetale) sunt eficiente și împotriva acestui agent patogen. Tratamentele în cursul vegetației nu se justifică economic pentru acest patogen.

2.1.10 Pătarea neagră a florii soarelui

Phoma oleracea var. helianthi

Această boală a fost semnalată în 1964 în America (Frezzi și McDonald), în Europa apare în Iugoslavia (M. Acimovic, 1965), iar în România, [NUME_REDACTAT] și colab. o semnalează în anul 1971.

[NUME_REDACTAT] patogen atacă toate părțile aeriene ale florii soarelui, începând cu zonele tulpinii din apropierea inserției frunzelor. La locul de prindere a pețiolului, în acea mică adâncitură unde pe vreme umedă se acumulează apă, apare o pată brună, țesuturile crapă și se suberifică. Pe calatidii, în dreptul petelor, țesuturile se înmoaie și putrezesc, așa încât întreaga inflorescență este sfărâmicioasă, cu puține achene seci și șistave.

Agentul patogen

Phoma oleracea Sacc. var. helianthi tuberosi Sacc. – fam. Sphaeropsidaceae, ord. Sphaeropsidales, cl. Coelomycetes, subîncr. Deuteromycotina.

Talul filamentos al agentului patogen este ramificat, cu un conținut al celulelor granulat și cu răspândire intercelulară. Fructificațiile – picnidiile – au pereții groși, de culoare brună-neagră, formă sferică, dimensiuni de 39-188×84-202 m și sunt scufundate în țesuturi. Pe timp ploios, prin porul picnidiei sunt eliminați numeroși picnospori hialini, unicelulari, drepți sau puțin curbați, de 1,6-3,7×2,2-7,9 m.

În momentul germinării lor picnosporii emit un filament de infecție foarte lung (2 mm) care pătrunde activ în țesuturile plantei.

[NUME_REDACTAT] ciupercii de la un an la altul se face prin picnosporii rămași în picnidiile din resturile vegetale. Picnosporii pot produce infecții în primăvară direct pe embrionul seminței abia germinate, producând pieirea plantelor și deci goluri în culturi (M Acimovic, 1965).

În cursul vegetației, picnosporii sunt cei ce asigură transmiterea agentului, ei fiind vehiculați de vânt, insecte sau picături de ploaie.

Prevenire si combatere

Carantina fitosanitară recomandă respectarea normelor ce prevăd un regim fitosanitar corect, control riguros al parcelelor semincere pentru a se evita răspândirea agentului. Inginerii aprobatori vor veghea ca să nu se extindă zonele deja contaminate.

2.1.11 Putrezirea rădăcinilor și tulpinilor de floarea soarelui

Macrophomia phaseoli – forma sclerotială

Sclerotium bataticola

Această boală este una dintre cele mai recente, fiind semnalată în America și Argentina în perioada 1964-1967. [NUME_REDACTAT] este semnalată în Iugoslavia (M. Acimovic) și în România în 1971 și 1973 de [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT].

[NUME_REDACTAT] se observă sporadic în lanuri unde apar plante ce se veștejesc parțial sau total și prezintă zone albicioase la baza tulpinii și pe rădăcini.

În interiorul tulpinii apar țesuturi spongioase în care pe vreme umedă apar gome. Pe toate țesuturile atacate și pe tulpini apare praf gri alcătuit din mici scleroți negri.

Agentul patogen

Macrophomia phaseoli (Maubl.) Ashby cu forma sclerotială Sclerotium bataticola Taub. – fam. Sphaeropsidaceae, ord. Sphaeropsidales, cl. Coelomycetes, subîncr. [NUME_REDACTAT] având un echipament enzimatic foarte bogat, este cunoscută ca polifagă pe o multitudine de plante cultivate sau spontane (100 de specii).

Agentul patogen este considerat un parazit de debilitare și după instalarea sa, amplifică și urgentează fenomenul de uscare prematură. Pe organele atacate, ciuperca, a cărui aparat vegetativ este un tal filamentos, formează picnidii izolate, negre, sferice, din care sunt eliminați picnosporii mici, ovali, ce prezintă mucroni la ambele capete.

Pe toate zonele afectate, dar și în profunzimea măduvei tulpinii, ciuperca formează o multitudine de microscleroți ce iernează pe resturile vegetale.

[NUME_REDACTAT] agentului patogen de la un la altul se face numai prin microscleroți care în anul următor pot da naștere la micelii de infecții pe plantele din cultura următoare. Rolul picnidiilor și al picnosporilor găsiți și descriși de [NUME_REDACTAT] și colab. de pe plantele de soia, încă nu este bine elucidat.

Transmiterea ciupercii de la plantă la plantă se face tot prin microscleroți, antrenați odată cu particulele de sol în timpul lucrărilor tehnologice din cursul vegetației.

Prevenire si combatere

Carantina fitosanitară internă și externă prevede măsuri drastice de depistare și localizare a focarului de infecție.

M.Acimovic (1962) precizează că cea mai neindicată premergătoare pentru floarea soarelui este lucerna, pe care acest agent se multiplică nestingherit.

2.1.12 Lupoaia (verigelul)

Orobanche sp.

Planta parazită cunoscută sub numele de lupoaie sau verigel poate produce pagube însemnate de până la 70-80% din producție, aceasta fiind afectată și calitativ prin reducerea procentului de ulei din achene.

Planta este întâlnită în toate țările cultivatoare de floarea soarelui din Europa, Ucraina, Rusia, Caucaz, Iraq, Iran, Mongolia, Tibet, Egipt și Algeria. [NUME_REDACTAT], Tr. Săvulescu și colab. o semnalează în toate stările fitosanitare începând cu anul 1935, în județele de sud, sud-est și din Moldova.

Simptome de parazitare

Plantele de floarea soarelui parazitate se dezvoltă mult mai lent, au talie mai mică și prezintă tulpini subțiri, fără calatidii sau cu calatidii mici, cu achene seci, sărace sub aspectul procentului de ulei. În jurul unei plante, pe suprafața sa asimilatoare, pot apărea 30-40 de plante sau chiar peste 100 în terenurile puternic infestate după cum precizează lucrările colectivului condus de C. Sandu-Ville.

Agentul patogen

Orobanche cumana Wallr. Este o fanerogamă din fam. Orobanchaceae.

Semințele plantei din sol emit la germinare un filament subțire care vine în contact cu rădăcinile de floarea soarelui, se îngroașă ca un bulb cu proeminențe (conuri de pătrundere) ce intră și stabilesc contactul cu fasciculele libero-lemnoase. La partea superioară a bulbului apare un mugure din care iese la suprafață tulpina floriferă, pe care se găsesc rudimente de frunze sub formă de solzi. Până la ieșirea la suprafață timpul de parazitare este destul de lung (2 luni), timp în care planta parazitată nu poate fi depistată.

Tulpinile sunt drepte de 40 cm înălțime, de 2,5 cm în diametru la bază, neramificate, de culoare gălbuie cu reflexe violacei, acoperite cu peri glanduloși cu rol de hidatode.

Florile sesile au o bractee egală cu floarea, au culoare gălbuie sau albăstruie cu nuanțe violacei și se deschid în lunile iunie-iulie.

Fructul este o capsulă cu o lojă ce conține 1200-1500 semințe foarte mici, ovoid alungite, cenușii-închis la culoare, reticulate și aripate.

Aceste semințe fiind foarte ușoare sunt vehiculate de apa de ploaie sau de vânt la distanțe foarte mari. Semințele nu germinează decât în prezența rădăcinilor de floarea soarelui în soluri ușoare, uscate, cu pH neutru sau slab acid. Germinarea poate avea loc și în prezența resturilor vegetale de floarea soarelui, caracteristică pe care se bazează și una din metodele de combatere prin răspândirea pe teren a resturilor mărunțite la moara cu ciocănele. Semințele pornesc în vegetație, dar neavând ce parazita, tânăra plantulă va muri.

Floarea soarelui poate fi parazitată uneori și de Orobanche ramosa L., plantă ce are talie mai mică, 10-40 cm și tulpina ramificată de culoare gălbuie.

[NUME_REDACTAT] infestate cu semințe de Orobanche vor intra în asolament în interval de 5-6 ani, perioadă în care ele vor fi cultivate cu cereale sau leguminoase.

Sămânța de floarea soarelui va trebui să nu conțină samanta de Orobanche. Pe suprafețe mici, se recomandă prașile repetate, executate înainte de apariția florilor, deoarece dacă planta este tăiată după înflorire, substanțele din tulpină reușesc să maturizeze semințele. Repetarea prașilelor este necesară întrucât tulpinile plantei parazite apar eșalonat.

Cea mai eficientă metodă este selectarea de soiuri și hibrizi rezistenți la aceasta plantă parazită. Soiurile cu înrădăcinare profundă sunt mai puțin parazitate de lupoaie, ale cărei semințe nu germinează la adâncime mare.

CAPITOLUL III

PRINCIPALELE VERIGI TEHNOLOGICE LA CULTURA FLORII SOARELUI

3.1 Rotația culturilor

Rotația de lungă durată la cultura florii soarelui previne în cel mai înalt grad posibilitatea transmiterii prin sol a unor agenți patogeni ce produc grave pierderi culturii. În sol se păstrează timp de mai mulți ani scleroți de Sclerotinia sclerotioum și Sclerotium bataticola, oospori de Plasmopara helianthi cât și semințe de Orobanche cumana, epuizarea rezervelor biologice ale acestora nerealizându-se mai repede de 6-7 ani.

Prin introducerea în asolament a unor culturi care nu au agenți patogeni și dăunători comuni cu floarea soarelui, rezerva biologică se epuizează proporțional cu numărul de ani în care cultura de floarea soarelui nu revine pe același teren. Cultura porumbului este o bună premergătoare, deoarece nu are agenți patogeni și dăunători comuni, totuși în condiții de îmburuienare permite înmulțirea unor dăunători în măsură destul de mare.

Leguminoasele pentru boabe ca: mazărea, fasolea, soia, sunt bune premergătoare pentru cultura florii soarelui, cu condiția să nu fi fost atacate de Sclerotinia sclerotioum.

Monocultura de floarea soarelui nu poate fi recomandată nici sub raport agrotehnic, dar mai ales din punct de vedere al protecției plantelor, deoarece permite înmulțirea agenților patogeni în măsură foarte mare.

Pentru a se obține producții ridicate de floarea soarelui se cere organizarea unui asolament, în care ponderea acestei culturi să nu depășească 18%, iar intervalul după care planta revine pe același teren să nu fie mai mic de 6 ani. Revenirea florii soarelui pe același teren mai repede de 6 ani atrage după sine scăderi importante de recoltă. Producțiile sunt de fapt cu atât mai mari cu cât ponderea florii soarelui în structura culturilor din asolament este mai mică. Floarea soarelui nu trebuie să urmeze mai repede de 6 ani nici după specii care au boli comune cu aceasta. Revenirea mai repede atrage după sine creșterea frecvenței de atac și reducerea producției de semințe.

Cu toate restricțiile menționate, floarea soarelui poate fi totuși prezentă și în rotații de durată mai scurtă (4-5 ani), dacă situația o cere, datorită rezistenței sporite la boli a celor mai mulți hibrizi creați în ultimii ani. Acest aspect nu trebuie însă admis în condiții de irigare în care, în rotația de 4 ani, producția se poate reduce cu 50% în comparație cu rotația de 5 ani.

Cultura de floarea soarelui nu trebuie așezată lângă culturi care se tratează cu erbicide pe bază de 2,4 D sau MCPA. Particulele soluției de erbicide purtate de vânt în timpul tratării grâului, orzului sau altor culturi, ajunse pe frunze aduc acestei specii prejudicii foarte importante la producția de semințe.

La rândul ei, floarea soarelui este mai bună premergătoare pentru grâul de toamnă decât porumbul, din următoarele motive:

-eliberează terenul mai devreme;

-lasă o cantitate mai mică de resturi vegetale;

-lasă terenul curat de buruieni;

-solul se lucrează după sistemul fără arătură, mult mai bine decât după porumb;

-cantitatea de apă din sol după floarea soarelui nu este mai mică decât cantitatea de apă după porumb.

Floarea soarelui este foarte bună premergătoare pentru culturi de primăvară.

3.2 [NUME_REDACTAT] 100 kg semințe, la care se adaugă și producția corespunzătoare de frunze, tulpini și inflorescențe, floarea soarelui extrage din sol: 6-7 kg azot; 2,5 kg P2O5 și 12-15 kg K2O.

Cea mai mare parte din azot (peste 65%) rămâne în semințe, împreună cu 35% din fosfor și mai puțin de 10% din potasiu. Acest fapt explică bogăția cenușii din tulpinile de floarea soarelui în potasiu și fosfor.

Perioada creșterii ințiale a florii soarelui este perioada critică pentru oricare din elementele azot, fosfor și potasiu; influența negativă puternică a insuficienței acestora nu se mai poate corecta în timpul vegetației, chiar dacă se asigură cele mai bune condiții de nutriție. De aceea, asigurarea plantelor de floarea soarelui cu toate elementele nutritive încă din perioada răsăritului constituie una din condițiile principale pentru obținerea de producții ridicate.

La insuficiența azotului, plantele de floarea soarelui rămân subțiri, cu internodiile lungi, cu frunze puține și cu suprafața de asimilație redusă. Plantele au culoarea verde-palid, iar dacă insuficiența este mai accentuată, frunzele de la baza plantei se usucă. Inflorescențele rămân mici și au un procent ridicat de semințe seci; procentul de ulei este redus.

Azotul în exces determină creșterea luxuriantă a tulpinilor și frunzelor și reducerea conținutului de ulei în semințe.

Îngrășământul cu azot sporește conținutul de proteine în semințe.

La insuficiența fosforului, plantele au creștere redusă, fructele rămân mici iar maturarea lor întârzie. Insuficiența are efecte negative asupra formării și umplerii semințelor.

Fosforul are influență pozitivă asupra procentului de ulei din semințe.

La insuficiența potasiului, internodiile rămân scurte (mult mai scurte decât la insuficiența azotului), plantele sunt mici, cu frunzele mult apropiate între ele ("tufe"). Suprafața de asimilare se reduce însă mai puțin decât la insuficiența fosforului sau azotului.

Potasiul mărește capacitatea de reținere a apei, reduce transpirația și deci favorizează rezistența florii soarelui la secetă. De asemenea, potasiul mărește rezistența la cădere și boli și influențează pozitiv creșterea conținutului de ulei în semințe. Circa 90% din potasiul absorbit de plante se restituie solului împreună cu resturile vegetale.

Dintre microelemente, borul este menționat ca deosebit de important pentru floarea soarelui. La insuficiența de bor se constată o acumulare intensă în tulpini a azotului sub formă de nitrați și reducerea vitezei de transport a asimilatelor prin tulpină. La insuficiența borului, fecundarea este incompletă, "capitulul" se deformează, tulpina se "despică" sub capitul, fapt ce determină șistăvirea semințelor. Starea de carență în bor dispare la floarea soarelui când conținutul acestuia ajunge în frunze la 25-30 ppm B. Insuficiența borului influențează nefavorabil metabolismul fosforului, fapt cu consecințe negative asupra producției și a conținutului de ulei în semințe.

Pentru sporirea producției de floarea soarelui au importanță atât îngrășămintele organice cât și cele minerale.

Îngrășământul organic

Prin folosirea gunoiului de grajd, în cantitate de 20 t/ha, sporul de semințe s-a ridicat.

Observațiile efectuate cu mai mulți ani în urmă au reliefat faptul că floarea soarelui valorifică gunoiul de grajd tot atât de bine când se administrează plante premergătoare, asigurându-se practic același spor de producție ca în cazul îngrășării directe. În cazul când floarea soarelui urmează după porumb, plantă premergătoare deosebit de valoroasă, este mult mai indicată administrarea gunoiului de grajd porumbului.

Administrarea gunoiului de grajd direct culturii de floarea soarelui ar putea fi luată în considerare numai pe solurile cernoziom carbonatat și brun luvic, sporurile de recoltă pe aceste soluri fiind deosebit de mari. Fertilizarea florii soarelui cu gunoi de grajd nu modifică semnificativ conținutul semințelor în ulei.

Îngrășămintele minerale

Cercetările efectuate pe cernoziom cambic, pe brun roșcat, luvic și pe brun-luvic au evidențiat capacitatea ridicată a florii soarelui de valorificare a elementelor nutritive din rezerva solului.

În comparație cu alte specii, floarea soarelui reacționează mai slab la îngrășămintele minerale.

Cercetările privind reacția florii soarelui la fertilizarea cu azot au reliefat evident dependența producției de rezerva de azot nitric existentă în sol înainte de semănat. La fertilizarea cu azot a florii soarelui trebuie luată în considerare fertilizarea cu azot a plantei premergătoare, la care doza acestui element se stabilește la nivelul optimului tehnic. Doza care se stabilește pentru floarea soarelui este determinată de azotul rezidual (N-NO3) aflat în sol la desprimăvărare (înainte de semănat) îndeosebi pe stratul arabil (0-30 cm). În funcție de acest element, de capacitatea de producție a hibrizilor, de rezerva de apă a solului, doza de azot la floarea soarelui este moderată (70-110 kg/ha). Sunt mai puțin indicate pentru floarea soarelui ureea și sulfatul de amoniu.

Floarea soarelui reacționează pozitiv la fertilizarea cu fosfor, atât la producția de semințe, cât și la conținutul acestora în ulei, practic pe toate solurile din țara noastră. Cerințele florii soarelui față de aprovizionarea solului cu fosfor mobil se ridică la 53-67 ppm P, cerințe apropiate de cele ale grâului de toamnă și mai mari decât la porumb și fasole.

Reacția mai slabă a florii soarelui la îngrășămintele minerale trebuie pusă în primul rând pe seama capacității plantei de a valorifica foarte bine substanțele nutritive din sol. Trebuie adăugat și faptul că semințele reprezintă la această plantă numai a șasea, a șaptea parte din masa epigee și deci, valorificarea elementelor fertilizante este însușită în mare parte de părțile vegetative.

Reacția slabă la îngrășăminte în unele zone trebuie explicată însă și prin regimul hidric al solului, cel mai adesea necorespunzător plantelor.

Cu toate că floarea soarelui consumă mari cantități de potasiu, ea nu reacționează sau reacționează în condiții slabe la îngrășămintele potasice, datorită în primul rând aprovizionării bune a solurilor noastre cu potasiu.

Îngrășămintele minerale care se aplică la floarea soarelui pot fi simple sau complexe, în practică fiind preferate cele complexe. Uniformitatea în distribuirea îngrășămintelor, fie ele simple sau complexe, reprezintă pentru floarea soarelui, ca de altfel pentru toate plantele, o importanță deosebită.

Prezintă importanță la floarea soarelui și îngrășarea localizată ("starter") cu azot și fosfor, în doze reduse, de-a lungul rândului, lateral la 4-5 cm de sămânță și cât mai adânc sub sămânță. Prin îngrășarea localizată se creează condiții mai bune de înrădăcinare și de creștere viguroasă chiar de la inițierea plantei.

Dintre microelemente, se cere reținut pentru floarea soarelui borul, semne de insuficiență a acestui element înregistrându-se în primăverile secetoase, pe solurile carbonate sau cu un conținut de bor hidrosolubil mai mic, precum și pe soluri superficiale sau tasate excesiv. În plantele afectate de insuficiență, conținutul de bor este de până la de 2 ori mai redus decât în plantele neafectate. Preventiv, se recomandă aplicarea de îngrășăminte cu bor, împreună cu îngrășămintele de bază, iar curativ, fertilizarea foliară cu o soluție de 0,1% bor, în faza de 4-5 frunze, apariția butonului floral.

3.3 Lucrările solului

Floarea soarelui reacționează pozitiv la arăturile efectuate cât mai devreme în vară. În condițiile țării noastre, arătura de vară sporește producția de floarea soarelui cu până la 4 q/ha. Lucrările solului în vară influențează favorabil și asupra conținutului semințelor în ulei.

După porumb sau alte plante premergătoare recoltate mai târziu, se efectuează arătura de toamnă, care se grăpează în regiunile secetoase ale țării.

Floarea soarelui nu reacționează la arături adânci, indiferent de solul pe care se cultivă.

Reducerea adâncimii arăturii sau înlocuirea arăturii cu lucrări fără întoarcerea brazdelor, constituie și pentru floarea soarelui una din cele mai importante probleme, întrucât lucrarea solului reține 20-35% din consumul de energie directă din întreaga tehnologie de cultivare a speciei. Înlocuirea arăturii prin lucrarea cu grapa cu discuri la 10-12 cm, 1-2 ani, practic nu influențează nivelul producției. Întreruperea lucrării prin arat mai mulți ani determină însă reduceri semnificative de producție din cauza compactării solului și a infestării accentuate cu specii de buruieni perene. Lucrarea solului pentru floarea soarelui prin înlocuirea arăturii se ia în considerare în funcție de planta premergătoare, la care neapărat trebuie efectuată arătura la cel puțin 20 cm adâncime. Se poate adopta fără rezervă acest sistem când planta premergătoare este porumbul. Nu trebuie adoptat sistemul după grâul de toamnă, întrucât arătura de vară are efecte pozitive asupra activității biologice din sol, îmbunătățirii însușirilor hidrofizice și agrochimice în general, efecte incontestabile asupra îmbunătățirii fertilității. Prin arătura de vară se asigură o foarte bună combatere a buruienilor.

Pentru a evita înrăutățirea condițiilor de fertilitate a solurilor sărăturate și pentru protecția contra eroziunii eoliene a solurilor nisipoase, lucrarea cu întoarcerea brazdei se poate înlocui prin lucrarea cu cizel.

Patul germinativ se pregătește primăvara după ce solul s-a "zvântat" bine cu cultivatorul combinat pentru pregătirea patului germinativ și cultivația totală pe suprafețele arate în vară, sau cu grapa cu discuri, ușoară, în agregat cu grapa cu colți reglabili, urmată imediat înainte de semănat, de lucrarea cu cultivatorul combinat pe solurile arate din toamnă. Trebuie reținut faptul că floarea soarelui germinează și răsare corespunzător într-un pat germinativ bine mărunțit și nivelat.

3.4 Starea fitosanitară a seminței. [NUME_REDACTAT] folosită la semănat trebuie să fie din prima înmulțire în cazul soiurilor și F1 (prima generație) în cazul hibrizilor, obținută în anul precedent, să nu conțină semințe sparte, semințe de lupoaie, semințe atacate de boli de putrezire. Puritatea minimă este de 97%, iar germinația minim 85%.

O atenție deosebită trebuie să se acorde folosirii de semințe mari și omogene, fără să fie necesară operația de rărit. Odată cu creșterea greutății semințelor, se mărește puterea lor de străbatere, crește facultatea de germinație în câmp, iar răsăritul plantelor și vegetația decurg uniform.

O măsură foarte economică este alegerea semințelor la masă. Prin aceasta se îndepărtează semințele mici, fisurate, decojite, atacate de boli (pătate), asigurându-se un răsărit rapid (exploziv), uniform (fără goluri), lanuri mai puțin atacate de boli.

Tratarea semințelor înainte de semănat se face contra manei cu Apron 35 SD 4-5 kg/t la hibrizii nerezistenți (Fundulea 53, Fundulea 206, Felix), pentru prevenirea și combaterea putregaiului alb și cenușiu cu Fundazol 50,2 kg/t produs comercial (la toți hibrizii) și Tiramet 60 PTS 2,5 l/t, Ostenol 75 PTS 4 kg/t, Tiradin 70 PUS 3 kg/t. Produsele sunt compatibile și se poate face un singur tratament semiumed cu 7-10 l/t apă.

[NUME_REDACTAT] cultivate pentru semințe aparțin speciei Helianthus annuus, var. Macrocarpus, plante anuale, monocefalice (cu o singură inflorescență), cu flori galben portocalii și fructe (achene) mari.

Soiuri și hibrizi la floarea soarelui:

Select (HS) – 127-133 zile, semitardiv

Talie de 170-180 cm, cu 27-30 frunze

Rezistență totală la mană, pătare brună, cădere, lupoaie, se

Capacitate de producție – peste 4000 kg/ha

Procent de ulei: 49,5-52

Zonare: [NUME_REDACTAT], Câmpia de Vest (zona a II-a), Moldova (zona a III-a), [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT].

Super (HT) – 127-132 zile, semitardiv

Talie 140-160 cm, cu peste 30 frunze

MMB 71 g

Rezistent la mană, sclerotinia, secetă, cădere

Capacitate de producție: 3400-4200 kg/ha

Procent de ulei: 50-54

Zonare: [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] (HS) 106-113 zile

Talia de 152-165 cm

Rezistență medie la sclerotinia

Capacitate de producție 2500-3600 kg/ha

Procent de ulei: 46,2

MMB 65-69 g

Zonare: toate zonele

Rapid (HS) 108-114 semitimpuriu

Talia 137-144 cm

Rezistență ridicată la mană

Capacitate de producție 2900-3600 kg/ha

MMB 56-59 g

MH 45-46 kg

Zonare: toate zonele.

Favorit (HS) 128-130 zile

Talia 165-175 cm

Capacitatea de producție: 4000-4200 kg/ha

MMB 65-70 g

MH: 35-41 g

Conținutul în ulei: 52-54

Zonare: toate zonele

Tabelul 5

Lista soiurilor (hibrizilor) de floarea soarelui

(Helianthus annuus) in Romania – 2001

3.5 Semănatul florii soarelui

Epoca de semănat este atunci când în sol, dimineața la ora 8, se realizează temperatura de 7ºC, la 10 cm adâncime în timp de o săptămână. Calendaristic, semănatul soiurilor se face de regulă între 25 martie (zone cu desprimăvărare mai timpurie) și 10 aprilie, iar al hibrizilor între 1-15 aprilie. Data încheierii semănatului în toate zonele este până la 15 aprilie. Durata optimă de semănat în fiecare an, este de 5-6 zile.

Întârzierea semănatului față de limita dovedită experimental determină creșterea procentului de coji, creșterea conținutului de proteine și reducerea conținutului de ulei în semințe. Sunt însă ani cu condiții în care producția de semințe este ridicată și la epocile târzii de semănat.

Durata mai mare a perioadei de semănat, în care floarea soarelui nu-și modifică producția, trebuie atribuită scurtării duratei de răsărire pe măsură ce crește temperatura, neutralității plantei față de reacția de fotoperiodism, reacții pozitive la o durată mai mare de strălucire a soarelui și faptului că specia, în afară de temperatura de germinație, poate fi inclusă în grupa plantelor termofile (foarte asemănătoare cu cerințele porumbului).

Pierderile de recoltă care se înregistrează la floarea soarelui prin semănatul în afara epocii optime (mai devreme sau mai târziu), sunt diferite de la o zonă la alta. Semănatul timpuriu este neindicat în zonele cu regim termic deficitar (Moldova), iar semănatul târziu atrage după sine pierderi mai mari în zona de sud, unde la depășirea epocii optime, semințele nu au la dispoziție cantitatea necesară de apă pentru germinație și răsărire.

Densitatea la semănat

În condiții bune de vegetație la formele cultivate semitardive, producțiile cele mai mari se obțin dacă la recoltare există 45-50.000 plante/ha în cultura neirigată și 50-60.000 plante/ha în cultura irigată. Valorile superioare sunt pentru soiul Record, inferioare pentru hibrizii cu talie mai mică și rezistență mai lungă la frângere și cădere (Select).

Dacă în primăvară deficitul de apă depășeste 800 mc la hectar pe adâncimea de 1,5 m, densitățile de recoltare se micșorează cu 3-5 mii pl/ha, nu mai mult, deoarece crește pericolul de îmburuienare.

Numărul de boabe germinabile la metrul pătrat: 5-7.

Numărul de boabe germinabile la metrul liniar: 4-5.

Distanța dintre rânduri: 70 cm(neirigat) șI 80 cm(irigat).

Distanța dintre boabe pe rând: 25-30 cm.

Cantitatea de sămânță: 3.5-5 kg/ha.

Adâncimea de semănat: 5-6 cm.

Viteza de semănat: trebuie să fie între 5-6 km/h.

3.6 Recoltatul și păstrarea semințelor

Stabilirea momentului când trebuie recoltată floarea soarelui are o deosebită importanță, momentul recoltării influențând producția, uscarea și treieratul recoltei, ca și calitatea semințelor. Volumul miezului la fructele de floarea soarelui atinge mărimea normală la 12-14 zile de la fecundare. Acumularea substanței uscate în semințe continuă însă și se consideră că încetează când umiditatea ajunge la 38-40%. Încetarea acumulării substanței uscate marchează începutul fazei de maturizare.

Recoltatul florii soarelui, după metoda în 2 etape (manuală), începe atunci când la majoritatea plantelor ligulate și frunzele sunt uscate, capitulele îngălbenite și pe partea inferioară (dorsală), iar măduva din capitule începe să se usuce. Pericarpul fructelor este tare și are culoarea caracteristică soiului.

Recoltatul direct cu combina se face când 80-85% din capitule au culoarea brună, iar umiditatea din semințe ajunge la 14-15%. Lucrarea de recoltare trebuie terminată până când umiditatea semințelor nu coboară sub 10-11% (în 6-8 zile). Prelungirea duratei de recoltare atrage după sine pierderi de 2-3 kg/ha

Recoltarea manuală se face prin tăierea capitulelor cu secera (cu o mică porțiune din tulpină) și punerea lor la uscat pe așternuturi din tulpini sau direct în grămezi, pe pământ. Pentru a evita scuturarea semințelor, capitulele nu se aruncă de la distanță, ele se strâng în coșuri sau saci. După uscare, capitulele se transportă la arie și se treieră (la umiditatea semințelor de 10-11%). Este mult mai economic însă ca treieratul să se facă cu combină, trecând de la grămadă la grămadă.

Recoltatul manual încarcă mult prețul de cost al semințelor de floarea soarelui, lucrările de recoltare reprezentând 44% din totalul cheltuielilor folosite pentru cultivarea acestei plante. În afară de obținerea unui produs cu preț de cost mai ridicat, recoltatul manual atrage după sine și alte dezavantaje între care întârzierea eliberării terenului în vederea însămânțării grâului de toamnă.

Recoltarea mecanizată se face cu combina C-14 cu echipamentul RIFS-6M, caz în care pierderile sunt mai mici și se pot recolta și plantele parțial căzute (culcate).

Recoltarea trebuie terminată până la 10 septembrie în zona I de cultură și până la 15 septembrie în zonele mai nordice.

Întrucât acumularea substanței uscate în semințe încetează când planta are frunzele din partea superioară încă verzi (umiditate 38-40%), pentru grăbirea uscării și recoltarea mai devreme se poate face tratarea lanului cu un desicant (Reglone 4,0 l/ha), în faza când 50% din plante au capitulele galbene, cu început de brunificare, iar umiditatea semințelor este de 40% sau puțin sub 40%. În 9-10 zile de la tratament, umiditatea semințelor scade la 13%. Tratamentul lanului cu desicanți asigură recoltarea cu 1-2 săptămâni înaintea lanurilor netratate. Plantele se maturează uniform, iar prin recoltatul mai timpuriu se limitează atacul bolilor de putrezire. Nu se produc modificări importante în raportul dintre acidul oleic și linoleic.

Păstrarea semințelor

După recoltare se va face uscarea semințelor natural la soare și vânt (inclusiv lopătarea), iar noaptea vor fi protejate prin acoperire pentru a nu absorbi apă. Cel puțin în straturile periferice ale masei de semințe, umiditatea trebuie scăzută cât mai rapid, pentru a frâna activitatea vitală a semințelor și dezvoltarea microorganismelor.

Condiții de păstrare:

-puritatea minim 96%;

-semințe decojite maximum 2%;

-temperatura 17ºC;

-umiditatea relativă 80%.

Floarea soarelui este una din plantele agricole cu capacitate de producție ridicată, obținându-se în țara noastră producții de peste 2000 kg/ha.

CAPITOLUL IV

TEHNOLOGIA DE PREVENIRE ȘI COMBATERE INTEGRATĂ A BOLILOR LA

FLOAREA SOARELUI

În vederea micșorării pagubelor produse de agenții patogeni culturilor de floarea soarelui se vor prezenta măsurile de combatere a acestora.

În funcție de biologia agenților patogeni, modul de transmitere și răspândire a acestora, momentul impactului parazit-plantă gazdă și unele particularități ale tehnologiei de cultură, diferitele componente ale luptei integrate pot interveni major în reducerea sau eliminarea atacului.

4.1 Măsuri agrotehnice de prevenire și combatere

Alegerea terenului

În cadrul măsurilor agrotehnice, alegerea terenului reprezintă un factor principal, cu implicații deosebite în evoluția bolilor provocate de agenți patogeni ce iernează în sol Sclerotinia sclerotiorum (Lile de Barry), Sclerotium bataticola (Tanb.), Phomopsis helianthi (Munt. C. vet.), sub formă de scleroți sau miceliu de rezistență.

Este cunoscut faptul că, în cadrul unor terenuri grele, argiloase, reci, cu umiditate ridicată, acești patogeni găsesc condiții optime de atac, provocând pierderi însemnate.

[NUME_REDACTAT] este un alt factor ce influențează puternic starea fitosanitară a culturii de floarea soarelui.

La o rotație de 2 ani porumb-floarea soarelui, frecvența atacului de Sclerotinia sclerotiorum (Lile de Barry) scade de la 23,5% la 21,3%, nesemnificativ față de o rotație de 4 ani, când se produce o scădere a rezervei de scleroți și o reducere a capacității lor germinative. Frecvența atacului agenților patogeni luați în observație scade cu atât mai mult cu cât floarea soarelui revie pe aceeași solă după un număr mai mare de ani.

Astfel, la Sclerotinia sclerotiorum, la o rotație de 6 ani, procentul ajunge la 7,3%, iar la o rotație de 7 ani la 5,1%.

[NUME_REDACTAT] influențează de asemenea apariția și manifestarea agenților patogeni ce se transmit prin sol. Se constată că în cazul patogenului Sclerotinia sclerotiorum frecvența atacului scade de la valoarea de 23,5% în cazul monoculturii, la 6,3% la asolamentul grâu-porumb-porumb urmat de floarea soarelui. De asemenea, atunci când în asolament apare soia, ca plantă premergătoare, frecvența atacului se ridică la 46,3%. Fenomenul se datorează faptului că soia constituie o plantă gazdă pentru Sclerotinia sclerotiorum, iar scleroții formați pe tulpinile de soia, deși mai mici, sunt foarte numeroși.

În cazul patogenului Phomopsis helianthi frecvența atacului scade de la 21,4% la monocultura la un asolament cu planta premergătoare porumb și la o frecvență de 10,4% la asolament de grâu urmat de porumb 2 ani. Această scădere a frecvenței atacului se datorește faptului că porumbul nu este gazdă pentru acest patogen, iar arătura adâncă efectuată pentru porumb reduce cantitatea de inocul potențial din sol.

S-a mai constatat că prezența porumbului în asolament menține o frecvență de peste 80% a patogenului Sclerotium bataticola în cultură. Deși acest patogen nu produce pagube culturilor de porumb, el poate totuși ierna și se poate multiplica pe resturile acestor plante.

Epoca de semănat

O altă verigă importantă care poate produce atacul unor agenți patogeni este epoca de semănat. Din experiențele efectuate s-a constat că semănatul timpuriu al florii soarelui duce la o creștere a atacului unor patogeni ce se transmit prin sol.

Cele mai bune rezultate s-au obținut atunci când s-a semănat într-o epocă intermediară, socotită optimă, ce corespunde aproximativ datei de 15 aprilie.

[NUME_REDACTAT] un element agrotehnic ce influențează starea fitosanitară a culturii de floarea soarelui.

S-a constatat că frecvență atacului principalilor agenți patogeni crește odată cu mărirea dozelor de azot, această creștere fiind amplificată de lipsa elementului potasiu din complexul de fertilizare.

[NUME_REDACTAT] factor poate influența valoarea frecvenței atacului principalilor agenți patogeni din cultură. S-a putut constata că cele mai bune rezultate se obțin în cazul unor densități mai reduse (35 mii plante/ha) la majoritatea patogenilor luați în observație.

Din analiza datelor prezentate în literatura de specialitate ce sintetizează influența măsurilor agrotehnice, reiese că acestea joacă un rol determinant în apariția și evoluția atacului diferiților agenți patogeni, având posibilitatea să modifice puternic tabloul fitopatologic al unei culturi de floarea soarelui.

4.2 Metode biologice de prevenire și combatere

Măsurile biologice pot avea o deosebită importanță, în cazul patogenilor culturii florii soarelui acestea fiind reprezentate de rezistența genetică la boli a formelor cultivate.

Rezistența genetică a formelor cultivate reprezintă o măsură principală împotriva agenților patogeni. Crearea de soiuri și hibrizi rezistenți duce la reducerea sau chiar eliminarea tratamentelor chimice, obținându-se astfel economii importante, produse fără reziduuri de pesticide. S-au creat soiuri și hibrizi cu rezistență față de Plasmophara helianthi, Puccinia helianthi, Orobanche spp. și mai recent tolerante la atacul de Phomopsis helianthi și Sclerotium bataticola.

S-a putut constata că nu există rezistență față de Sclerotinia sclerotiorum la nici una din formele testate.

Purificări biologice.

Plantele bolnave, în special cele atacate de Sclerotinia sclerotiorum Lile de Barry, trebuie scoase din lan și îngropate sau arse în momentul apariției primelor simptome, pentru a se evita diseminarea patogenului. Cea mai importantă purificare fitosanitară este considerată cea dinaintea recoltării. Aceasta se efectuează cu scopul eliminării în special a plantelor atacate de Sclerotinia sclerotiorum Lile de Barry, pentru a se evita amestecul semințelor cu scleroți, cu ocazia recoltării cu combina.

Rezultate bune se obțin și prin folosirea unor antagoniști ai ciupercii Sclerotinia spp.: Trichoderma 50, Coniothyrium miritans, Epicacceum sp., etc.

4.3 Măsuri chimice de combatere

Pesticidele își au rolul lor în cadrul combaterii integrate, deși adesea sunt examinate de pe poziții antagoniste față de mijloacele biologice și uneori chiar și în cadrul combaterii integrate. Cu toate fenomenele secundare negative ce le însoțesc, mijloacele chimice se perfecționează continuu. Treptat sunt eliminate produsele foarte toxice și produsele persistente, apar produse mai selective și mai puțin toxce, iar altele au o acțiune biologică deosebit de ridicată.

Ținând seama de acest nivel de activitate, se poate afirma că problemele de poluare a solului se reduc mult ca importanță, pentru că în plus, acești compuși au și o stabilitate mai redusă.

Evoluția cercetării, producției și utilizării pesticidelor în agricultură, permite să se tragă următoarele concluzii:

a)-substanțele chimice au în momentul de față un rol de bază în protecția plantelor și pe viitor, de asemenea, vor juca un rol important;

b)-pesticidele au fost îmbunătățite și pe viitor vor fi mult ameliorate din punct de vedere al reducerii dozelor, creșterii selectivității, reducerii persistenței și controlului persistenței.

c)-este necesar să se continue cercetarea științifică asupra pesticidelor întrucât se produc schimbări în evoluția organismelor dăunătoare, apar rase rezistente, etc.

d)-sortimentul de pesticide conține tot mai puține substanțe toxice.

e)-în cadrul sistemelor de combatere integrată, pesticidele joacă un rol important.

4.3.1 Tratamente efectuate la sămânță

Sămânța trebuie să provină din loturi semincere sănătoase, certificate și eventual "aleasă la masă" dacă se seamănă suprafețe mici. Înainte de semănat se vor aplica tratamente seminale cu fungicide sistemice ca: Tiramet 600 SC 2,5 l/ha, Tiramet 60 PTS 2,5 l/t, Supersem 3,0 kg/t, [NUME_REDACTAT] SD 4,0 kg/t, Ostenal 75 PTS 4 kg/t, Magnate 1 l/t, Tiradin 70 PUS 3 kg/t, Bavistin DF 2 kg/t, Bavistin + Corbel 2+2 kg/t, Apron XL 360 ES 3l/t.

Tratamentele seminale asigură sănătatea plantelor în prima parte a perioadei de vegetație dar, dacă începând cu lunile iulie-august cad precipitații de peste 100 mm iar temperaturile sunt în jur de 20-25ºC, atacul la calatidii nu poate fi evitat.

4.3.2 Tratamente efectuate în perioada de vegetație

În timpul perioadei de vegetație, cultura de floarea soarelui poate fi atacată de un complex de patogeni a căror acțiune cumulată poate produce pierderi foarte mari de recoltă. În ultimii ani s-a testat un număr foarte mare de fungicide în vederea prevenirii și combaterii principalilor patogeni.

În urma cercetărilor întreprinse de dr. V. Jinga s-a stabilit schema de aplicare a tratamentelor chimice, care prevede 3 tratamente în epoci diferite:

a) la 8-10 perechi de frune;

b) tratament prefloral la apariția florilor ligulate;

c) tratament la 10-15 zile după sfârșitul înfloritului.

Cele mai bune rezultate s-au obținut când s-au executat cu: sistemice la tratamentul a, amestec de fungicide sistemice și contact la tratamentul b și tratamentul c cu fungicide de contact. În cazul în care s-au folosit produsele Metoben 70 PU, Fundazol 50 WP, Bentale 50 WP – 1,5 kg/ha, Rubigan 1 kg/ha, Punci 40 EC – 0,4 kg/ha sau Konker 1,25 kg/ha nu s-a înregistrat nici o plantă frantă la unitatea de suprafață, cu toate că experiența a fost efectuată pe un sol cu un mare potențial infecțios.

Ultimele recomandări adaugă acestor substanțe: Trifmine 30 WP – 1 kg/ha, Trimidal 9 EL – 1 kg/ha, Bavistin 50 FL – 1,5 l/ha, Impact C – 1,5 l/ha, Mirage 45 EC – 1 l/ha, Albert 0,6 l/ha, Calidan SC 2 l/ha, Stratega 0,8 l/ha, FRW 34 – 0,8 l/ha, Shavy 1-1,5 l/ha, Benlate 50 WP 1,5 kg/ha, Stroby DF 0,15-0,20 l/ha, Melody combi43,5 WP 2,5 kg/ha.

4.3.3 Norme de protecție a muncii la lucrările de combatere a bolilor

Măsuri generale

1.Nici un muncitor nu poate fi admis la lucru înainte de a fi examinat de medic. Nu sunt admiși să lucreze cu pesticide tineri sub 18 ani, cei cu răni deschise, femeile gravide sau care alăptează, persoanele suferinde de unele boli (ficat, plămâni), alcoolici.

2.Nici un muncitor nu poate fi admis la lucru pană nu i se face un instructaj introductiv asupra tehnicii securității muncii, precum și instructaj la locul de muncă de către coordonatorul acțiunii de combatere.

3.Muncitorii folosiți în acțiunile de combatere cu pesticide, precum și cei ce le manipulează vor purta obligatoriu echipamentul de protecție individuală, ce li se va atribui conform normativului în vigoare.

4.Echipamentul va fi spălat și reparat iar în cazul folosirii substanțelor toxice, acestea vor fi neutralizate.

5.Ambalajele produselor pesticide vor purta o etichetă tipărită într-una din culorile:

-roșie pentru cele foarte toxice

-verde pentru cele toxice

-albastru pentru cele moderat toxice

-negru pentru cele cu toxicitate redusă.

6.Apele provenite din spălarea individuală a echipamentului de protecție, a aparaturii și a utilajelor pentru stropiri și prafuri vor fi colectate în gropi separate în așa fel încât să se evite contaminarea fântânilor sau a altor surse de apă potabilă, apelor curgătoare, furajelor, alimentelor, etc.

Aplicarea tratamentelor

1.Înainte de începerea lucrărilor cu pesticide, responsabilul lucrărilor va înștiința în scris organele locale, în vederea evitării otrăvirii oamenilor și animalelor. Un muncitor nu va lucra mai mult de 6 ore pe zi la un astfel de lucru. În timpul lucrului este interzis a se mânca, a se bea apă, a se fuma; înainte de masă muncitorul se va spăla bine cu apă și săpun pe mâini și pe față.

2.La folosirea produselor toxice, pe lângă echipamentul de protecție obișnuit, muncitorii vor folosi obligatoriu masca de gaze, mănuși și cizme de protecție. După terminarea lucrului, hainele de protecție vor fi predate la magazie.

3. Este interzisă intrarea pe terenul pe care se fac tratamentele a copiilor și a oricăror persoane străine de lucrările de combatere.

4. Lucrările de prăfuit și stropit cu mijloace aviatice nu trebuie efectuate la distanțe mai mici de 1 km de localități, gospodării sau surse de apă și la 2 km de diferite ape curgătoare sau stătătoare.

5. Personalul folosit pentru semnalizare la astfel de lucrări va purta obligatoriu hainele de protecție necesare sau masca de gaze în cazul folosirii produselor toxice.

6.Tratamentul de stropire sau prăfuire este indicat să se facă pe timp liniștit. În caz de vânt, operațiunile vor fi conduse astfel încât praful sau soluția să fie îndreptate în direcția vântului, omul având vântul în spate. La un vânt mai puternic de 3 m/s nu se lucrează cu prafuri sau soluții toxice. Când lucrează mai mulți muncitori pe același loc, ei trebuie așezați pe diagonală, astfel ca substanța pulverizată să nu pătrundă în zona vecinului.

CAPITOLUL V

SCOPUL.OBIECTIVELE ȘI METODICA EXPERIENȚEI

5.1 Scopul și obiectivul lucrării

În țara noastră cultura florii soarelui a luat amploare abia în ultimele decenii, ocupând suprafețe din ce în ce mai mari, iar tendințele actuale de cultivare a florii soarelui sunt îndreptate în vederea creșterii producțiilor și de schimbare a tehnologiilor de cultivare.

Este necesară cunoașterea modului cum influențează fiecare factor asupra producției de floarea soarelui, cât și interacțiunea dintre acești factori.

La extinderea florii soarelui în cultură, a contribuit cererea mereu crescândă pentru ulei, dar în mod special faptul că prin experimentele efectuate în diferite instituții de profil s-au găsit soluții pentru stabilirea celor mai rentabile tehnologii de cultură.

O metodă de sporire a producției la floarea soarelui este combaterea agenților patogeni atât pe cale biologică cât și chimică.

În acest scop au apărut numeroase publicații în țară și în străinătate, în care se arată interesul crescând al cercetătorilor în a descoperi metode și tehnici adecvate combaterii agenților patogeni din culturile de floarea soarelui.

Cercetările efectuate în diferite condiții pedoclimatice au stabilit pentru fiecare cultură prășitoare sau cultură semănată în rânduri dese, pesticidele și dozele, metoda și tehnica combaterii agenților patogeni.

Obiectivele propuse în condițiile actuale ale concurenței pe piața liberă în agricultură, impun angajarea rapidă a specialiștilor în activitatea de introducere a progresului tehnic, elaborarea și promovarea de noi tehnologii, care să asigure reducerea consumului de forță de muncă și materiale, implicit a prețului de cost pe unitatea de produs, activitate care devine singura cale pentru sporirea productivității muncii și realizarea unor beneficii sigure care să permită prosperitatea unităților producătoare.

Pentru realizarea scopului și obiectivului propus în perioada 1999-2001 s-a întreprins un studiu în cadrul Stațiunii de cercetări agricole [NUME_REDACTAT].

5.2 Materialul și metoda de experimentare

Observațiile au fost efectuate în perioada 1999-2001 în Stațiunea de cercetări agricole Podu-Iloaiei, județul Iași. Observațiile s-au efectuat la diferiți hibrizi cum sunt: Favorit, Rapid,Super,Performer,Splendor,Justin,Alex și Hercule, precum și a soiului Select, înregistrând apariția și evoluția agenților patogeni.

Rezultatul activității biologice a bolilor plantelor sunt: atacul, dauna și paguba.

Atacul – oglindește gradul de agresivitate al agenților fitopatogeni față de planta gazdă, în urma căreia planta atacată suferă daune sau pagube.

Dauna – sau vătămarea este rezultatul unui atac mai mult sau mai puțin pronunțat, în urma căruia, planta atacată manifestă simptome de boală deși aceasta nu se poate evalua în greutate.

Paguba – sau pierderea este rezultatul unui atac puternic în urma căruia se înregistrează pierderi evaluabile de recoltă.

Ca expresie matematică, dauna și paguba reprezintă produsul dintre frecvență (F%) și intensitatea atacului (I%), raportat la 100. Dauna se exprimă prin grad de dăunare (Gd), iar paguba se exprimă prin pierdere cantitativă de recoltă (P). Gradul de dăunare reprezintă gradul de îmbolnăvire sau de suferință exprimat procentual al plantei în funcție de frecvența și intensitatea atacului, pe când paguba reprezintă pierderea exprimată în greutate la unitatea de măsură (hecatr, plantă).

Frecvența atacului (F%) reprezintă valoarea relativă a numărului de plante sau de organe ale plantei atacate (n) raportat la numărul total de plante sau de organe vegetative analizate (N).

Intensitatea atacului (I%) reprezintă procentul în care este atacată o plantă sau un organ al ei sau pierderea de recoltă înregistrat de o plantă sau de o cultură de pe unitatea de suprafață (hectar, ar, metru pătrat).

a)Expresia cantitativă a intensității atacului și implicit al pierderii de recoltă înregistrată de o plantă sau de o cultură este:

în care:

a=producția plantei sau a culturii neatacate la hectar

b=producția plantei sau a culturii atacate la hectar.

b)Expresia calitativă, relativă a intensității atacului este dată de relația:

în care:

i,f și n sunt elemente rezultate din notări.

Notările sunt aprecieri ale frecvenței și intensității atacului, exprimate în valori relative, cuprinse între 0,1-100%.

Intensitatea atacului I% se exprimă în procente față de numărul de plante sau de organe ale plantei atacate (n).

Gradul de dăunare sau atac (Gd) reprezintă atacul raportat la numărul total N al plantelor analizate și exprimă gradul de îmbolnăvire sau de suferință al plantei și de scădere a recoltei.

Calculul gradului de atac se face după relația:

CAPITOLUL VI

REZULTATE OBȚINUTE

În perioada observațiilor (200-2001) efectuate la cultura florii soarelui în cadrul S.C.A. [NUME_REDACTAT], principalii agenți patogeni semnalați au fost:

-Sclerotinia sclerotiorum

-Sclerotium bataticola

-Botrytis cinerea

-Alternaria spp.

-Plasmopara helianthi

Datele obținute în cei doi ani de observații sunt sintetizate în următoarele tabele:

Tabelul 6

Comportarea hibrizilor de floarea soarelui omologați la atacul de Sclerotinia sclerotiorum în anul 2000

Tabelul 7

Comportarea hibrizilor de floarea soarelui omologați și de perspectivă la atacul bolii Sclerotium bataticola în anul 2000

Tabelul 8

Atacul altor agenți patogeni la hibrizii de floarea soarelui

experimentați în anul 2000

La S.C.A. [NUME_REDACTAT]

Septoria helianthi

Plasmopara helianthi

Puccinia helianthi

Alternaria spp.

Botrytis cinerea

Phomopsis helianthi

Tabelul 9

Producțiile obținute la hibrizii experimentați de floarea soarelui

în condițiile S.C.A. [NUME_REDACTAT]

în anul 2000

L 5% = 236 kg/ha

L 1% = 317 kg/ha

l 0,1% = 418 kg/ha

Tabelul 10

Atacul agentului patogen Sclerotinia sclerotiorum

la soiurile și hibrizii de floarea soarelui experimentați

în anul 2001

Tabelul 11

Atacul agentului patogen Sclerotium bataticola

la soiurile și hibrizii de floarea soarelui

experimentați în anul 2001

Tabelul 12

Atacul altor agenți patogeni la soiurile de floarea soarelui

în anul 2001

I – Plasmopara helianthi

II – Puccinia helianthi

III – Alternaria spp. (frunze)

IV – Phomopsis helianthi

Tabelul 13

Producțiile obținute la hibrizii de floarea soarelui în

condițiile de la S.C.A. [NUME_REDACTAT]

în anul 2001

Experiența s-a efectuat în câmpul laboratorului de Protecția plantelor de la S.C.A. [NUME_REDACTAT], în condiții de neirigare, urmărindu-se comportarea hibrizilor de floarea soarelui omologați față de atacul principalilor agenți patogeni. Amplasarea experienței s-a făcut după metoda blocurilor randomizate cu 13 variante și 4 repetiții. Suprafața variantei a fost de 28 mp, fiind semănate câte 4 rânduri la variantă.

S-au efectuat observații cu privire la frecvența plantelor atacate, intensitatea atacului și gradul de atac după caz, în diferite faze de vegetație, rezultatele fiind prezentate în tabele. Hibrizii care s-au cultivat în acest an sunt: Super, Select, Rapid, Favorit, Performer, Splendor, Justin și Hercule.

În anul 2001, agentul patogen cu cel mai mare grad de atac a fost Sclerotinia sclerotiorum, care a înregistrat procent mai scăzut al atacului la hibridul Justin și mai ridicat la hibridul Rapid.

Pe faze de vegetație, atacul patogenului s-a instalat încă din faza de 2-4 perechi de frunze, cu valori cuprinse între 0-4,0% și a crescut progresiv ajungând la 13,4-33,7% în faza de maturitate fiziologică.

Gradul de atac la calatidiu a fost cuprins între 0,1 și 1%, neproducând pagube importante la nici unul dintre hibrizii studiați.

Atacul agentului patogen Sclerotium bataticola s-a instalat încă din faza de buton floral cu valori cuprinse între 0 și 1,7% și a ajuns la valori de 2,0-12,3% la maturitatea plantelor. Sclerotium bataticola a înregistrat valori minime la Justin, Splendor și valori maxime la Rapid și Super.

Plasmophara helianthi cu o frecvență a plantelor atacate cuprinsă între 0 și 0,4% în cazul atacului sistemic.

Datorită condițiilor din acest an, total nefavorabile acestui patogen (lipsa precipitațiilor asociată cu temperaturi ridicate, care au depășit cu mult pragul biologic al ciupercii Plasmophara helianthi), sporularea a fost foarte favorabilă.

Septoria helianthi s-a manifestat în acest an până în treimea superioară a plantelor. În faza de 2-4 frunze, frecvența atacului a fost cuprinsă între 0-0,7%, iar în faza de buton floral 0-1,2%.

Puccinia helianthi a fost înregistrată încă înainte de înflorit cu valori cuprinse între 0-2%, atacul evoluând, astfel că la sfârșitul înfloritului avea valori cuprinse între 1,3-7,7%.

Alternaria helianthi a apărut înainte de înflorire cu o frecvență cuprinsă între 4,7-13,4%, atac care s-a intensificat ajungând la sfârșitul înfloritului la valori cuprinse între 6,3-19,3%. Acest agent a înregistrat o valoare minimă la hibridul Favorit (4,7%) și o maximă la Hercule (13,7%).

Botrytis cinerea s-a semnalat în proporții foarte mici la maturitatea fiziologică (0,1-1%), neproducând pagube la hibrizii studiați.

S-au mai înregistrat și următorii agenți: Erysiphe cichoracearum DE (0-4,5%), Phomopsis helianthi (9,8%) și Phoma oleracea (0,7-4,2%)

În condițiile de la S.C.A. [NUME_REDACTAT] s-au remarcat o serie de hibrizi omologați și de perspectivă cu o bună toleranță la boli: Performer, Justin, Hercule, Select, dar și unii hibrizi sensibili: Super, Rapid, producțiile realizate de aceștia fiind inferioare martorilor.

Tratamentele s-au făcut la sămânță Tiramet 60 PTS 2,5 l/t, Supersem 3kg/t, contra Sclerotiniei sclerotiorum și cu Davistin DF 2 kg/t.

În anul 2001 hibrizii supuși observării au fost hibrizii folosiți și în anul 2000, la care s-a mai adăugat și hibridul Alex.

Experiența s-a efectuat aproximativ la fel ca în anul precedent, studiindu-se atacul și frecvența diferiților agenți patogeni asupra florii soarelui.

La toate variantele s-au calculat producțiile de floarea soarelui, la umiditatea de 11% și s-a efectuat analiza variației, utilizând ca martori de comparație hibridul [NUME_REDACTAT] (Mt1) și hibridul semitardiv Select (Mt2), rezultatele fiind înregistrate în tabel.

Anul acesta s-au înregistrat următorii agenți patogeni:

Septoria helianthi cu valori cuprinse între 0-1,7% în faza de 2-4 perechi de frunze și 3,5-11,7% în faza de buton floral.

Plasmophara helianthi a fost absent la hibrizii Select și Splendor. Infecția sistemică s-a notat în faza de 2-4 perechi de frunze și a avut valori cuprinse între 0,3-5,3% (Alex), în timp ce infecția nesistemică a apărut mai târziu, în faza de buton floral cu o frecvență a plantelor atacate cuprinsă între 0,7% (Justin) și 12,8% (Alex), cu intensități de 2,9-10,4%, care au afectat plantele de floarea soarelui.

Sclerotium bataticola s-a instalat încă din faza de buton floral și a avut valori cuprinse între 0,6% (Hercule, Splendor) și 20% (Super) și a fost absent la Performer.

Puccinia helianthi s-a semnalat încă înainte de înflorit având valori scăzute 1,3% (Rapid), iar la hibrizii Performer, Justin și Splendor lipsește.

Alternaria spp. S-a semnalat și în acest an încă înainte de înflorit la nivelul frunzelor, cu o frecvență a atacului cuprinsă între 2,3% (Performer) și 8,7% (Rapid), iar la sfârșitul înfloritului atingând valori cuprinse între 5,5% (Performer) și 11,3% (Rapid).

Atacul s-a intensificat spre maturitate, ajungând la 21,5% (Rapid), iar la calatidiu 0,85% (Rapid).

Sclerotinia sclerotium a înregistrat o valoare minimă de 0,3% (Performer) și una maximă de 18,6% (Super) la maturitatea fiziologică.

Atacul produs de infecția cu ascospori la nivelul tulpinii s-a manifestat spre sfârșitul înfloritului și a avut valori de 3,3% (Super) ajungând la maturitatea fiziologică la 7,5%, în timp ce la calatidiu atacul a fost mai slab de 0,34% (Performer) la maturitate.

Botrytis cinerea s-a manifestat în proporții foarte reduse în faza de plantulă (0,1% Performer și 2,7% Rapid), precum și la calatidiu (0,29% Rapid).

Phoma oleracea s-a manifestat către maturitate și a cuprins tulpina ajungând la valori de 0,5% (Performer) și 7,6% (Rapid).

Phomopsis helianthi s-a manifestat la nivelul frunzelor, având valori cuprinse între 23,7% (Performer) și 56,3% (Rapid), iar la maturitatea fiziologică a ajuns la 79,7% (Rapid la frunze) și 20,3% (Rapid pe tulpină), producând frângerea tulpinilor la plantele atacate. S-au efectuat tratamente în vegetație cu Stratego 0,8 l/ha, FRW 34 0,8 l/ha, Shavy 1-1,5 l/ha, Bavistin DF 1,5 kg/ha.

6.1 Concluzii privind rezultatele observațiilor proprii

Din analiza datelor înregistrate în perioada observațiilor cu privire la bolile florii soarelui se evidențiază o serie de concluzii:

1.Principalele boli semnalate în anul 2000 sunt: Sclerotinia sclerotium, Sclerotium bataticola, Puccinia helianthi, Septoria helianthi, Botrytis cinerea, Alternaria spp.

2.În anul 2001 bolile semnalate au fost: Septoria helianthi, Plasmophara helianthi, Sclerotinia sclerotiorum, Botrytis cinerea, Puccinia helianthi, Sclerotium bataticola, Phomopsis helianthi.

3.În anul 2000 atacul cel mai puternic l-a prezentat ciuperca Sclerotinia sclerotiorum, urmată de Alternaria spp.

4.În anul 2001 agentul patogen Sclerotinia sclerotiorum a prezentat o frecvență ridicată a atacului, fiind întălnită în toate fazele de vegetație.

Un alt agent patogen care a înregistrat valori foarte ridicate de la începutul înfloritului și până la maturitatea fiziologică este Phomopsis helianthi.

5.Dintre hibrizii (soiurile) cultivate în anul 2000, rezistența cea mai bună au prezentat-o hibrizii Justin, Splendor, Performer, iar cea mai slabă a avut-o Rapid.

6.În anul 2001 s-a remarcat o serie de hibrizi toleranți la boli: Performer, Favorit, Select, Splendor, dar și unii sensibili: Rapid, Alex, Justin, producțiile obținute fiind inferioare martorilor.

7.Pe lângă agenții patogeni enunțați au mai fost observați doar ca semnalare Erysiphe cichoraceum și Phoma oleracea

CAPITOLUL VII

ANALIZA EFICIENȚEI ECONOMICE LA FLOAREA SOARELUI ÎN EXPERIMENTELE REALIZATE

Datele analizei asupra principalilor indicatori economici la cultura florii soarelui la S.C.A. [NUME_REDACTAT] în anul 2001 sunt redate în tabelul următor. Analiza economică s-a realizat pentru o suprafață de 100 de hectare.

Tabelul 14

Principalii indicatori economici la cultura florii soarelui

S.C.A. [NUME_REDACTAT] 2002

Din datele prezentate în tabelul de mai sus reiese faptul că pentru lucrările normale care s-au efectuat s-a plătit salarii în valoare de 44541 mii lei, iar pentru totalul taxelor 16480 mii lei din care C.A.S. 13362 mii lei, fond de șomaj 2227 mii lei, iar pentru fondul de sănătate 891 mii lei.

Pentru materialele de care au avut nevoie în anul 2001 a fost nevoie de o suma de 145724 mii lei pentru a le putea procura.

Cheltuielile care s-au făcut pentru aprovizionare sunt în valoare de 21859 mii lei, iar alte cheltuieli directe efectuate în valoare de 21859 mii lei.

Totalul cheltuielilor directe reprezintă o valoare de 709566 mii lei, iar pentru alte cheltuieli indirecte valoarea reprezintă o sumă de 120626 mii lei.

La obținerea productiei principale prețul de cost lei/t a fost de 3822967 lei, iar prețul de livrare lei/t în valoare de 5500000 lei.

La livrarea productiei s-a obținut o sumă de 1347500 mii lei.

Profitul total care s-a realizat la ferma S.C.A. [NUME_REDACTAT] în anul 2001 a fost în valoare de 410873 mii lei.La 1 hectar s-a obținut un profit în valoare de 4109 mii lei, iar la tona de 1677 mii lei.

Rata profitului care s-a obținut în acest an reprezintă 61%.

CAPITOLUL VIII

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

-Condițiile naturale existente în zona [NUME_REDACTAT], Iași, sunt favorabile culturii florii soarelui, la care în condițiile aplicării unei tehnologii adecvate se pot obține beneficii importante.

-Anii agricoli 2000-2001 au prezentat condiții climatice apropiate mediilor multianuale, factori care au influențat pozitiv producția la floarea soarelui.

-În cei doi ani de observații, principalii agenți patogeni care au fost semnalați în cultura florii soarelui au fost Phomopsis helianthi, Sclerotinia sclerotiorum, Sclerotiorum bataticola, Alternaria spp, Puccinia helianthi.

Cei mai constanțI agențI patogeni din punct de vedere al gradului de atac în cei doi ani de experimentări au fost Sclerotinia sclerotiorum șI Sclerotium bataticola.

În anul 2000, agentul patogen Phomopsis helianthi a avut valori scazute (2,1-9,4%), comparativ cu anul 2001 când a înregistrat un atac foarte puternic.Astfel înainte de înflorit a înregistrat valoricuprinse între (4,9-32,3%), la sfârșitul înfloritului (0,9-56,3%), iar la maturitatea fiziologoca (8.0-79,7%).

De importanță mai redusă a fost atacul de:

Septoria helianthi cu un grad de atac de pănă la 0,7% în 2000 șI până la 2,5% în 2001;

Plasmopara helianthi a înregistrat un grad de atac de până la 0,5% în 2000 șI până la12,8% în 2001;

Botrytis cinerea a înregistrat un grad de atac de până la 1,0% în 2000 șI până la 5,3% în 2001;

Măsurile de prevenire șI combatere care au fost aplicate la cultura florii soarelui în cei doi ani au fost:

-respectarea strictț a unei rotații de 6 ani;

-fertilizarea echilibrată cu îngrașăminte pe bază de N,P șI K;

-combaterea buruienilor care s-a efectuat prin erbicidări, prașile manuale șiprașile mecanice;

-utilizarea de sămânță sănătoasă, certificată;

-tratamentul la sămânță s-a efectuat cu produsele:Tiramet 60 PTS, Bavistin DF, Ostenal, Apron, etc.;

-tratamentele în perioada de vegetație s-au efectuat cu:Shavy, Benlate, Melody combi, etc.

Din analiza principaielor inmdicatori economici la cultura florii soarelui în anul 2001, se observă că această cultură este rentabilă din punct de vedere economic, realizând un profit total de 410873 mii lei șI având o rată a profitului de 61%.

=== Anexa2 ===

Comportarea hibrizilor de floarea soarelui omologa]i la atacul de Sclerotinia sclerotiorum

`n anul 2000

Comportarea hibrizilor de floarea soarelui omologa]i [i de perspectiv\ la atacul bolii Sclerotium bataticola `n anul 2000

Atacul altor agen]i patogeni la hibrizii de floarea soarelui

experimenta]i `n anul 2000

La S.C.A. [NUME_REDACTAT]

Septoria helianthi

Plasmopara helianthi

Puccinia helianthi

Alternaria spp.

Botrytis cinerea

Phomopsis helianthi

Produc]iile ob]inute la hibrizii experimenta]i de floarea soarelui

`n condi]iile S.C.A. [NUME_REDACTAT]

`n anul 2000

L 5% = 236 kg/ha

L 1% = 317 kg/ha

l 0,1% = 418 kg/ha

Atacul agentului patogen Sclerotinia sclerotiorum

la soiurile [i hibrizii de floarea soarelui experimenta]i

`n anul 2001

Atacul agentului patogen Sclerotium bataticola

la soiurile [i hibrizii de floarea soarelui

experimenta]i `n anul 2001

Atacul altor agen]i patogeni la soiurile de floarea soarelui

`n anul 2001

I – Plasmopara helianthi

II – Puccinia helianthi

III – Alternaria spp. (frunze)

IV – Phomopsis helianthi

Produc]iile ob]inute la hibrizii de floarea soarelui `n

condi]iile de la S.C.A. [NUME_REDACTAT]

`n anul 2001

Evolu]ia condi]iilor climatice `n anul agricol 1999-2000, `n condi]iile de la S.C.A. [NUME_REDACTAT]

Evolu]ia condi]iilor climatice `n anul agricol 2000-2001,

`n condi]iile de la S.C.A. [NUME_REDACTAT], jud. Ia[i