Dinamica Agentilor Patogeni Ai Culturii DE Mar In Cadrul Fermei ,,vasile Adamachi” Iasi

Diverse2

Dinamica Agentilor Patogeni Ai Culturii DE Mar In Cadrul Fermei ,,vasile Adamachi” Iasi

Byadmin ianuarie 1, 2024

DINAMICA AGENȚILOR PATOGENI AI CULTURII DE MĂR

ÎN CADRUL FERMEI ,,VASILE ADAMACHI” IAȘI

CUPRINS

INTRODUCERE

PARTEA I –CONSIDERAȚII GENERALE

CAPITOLUL 1. STADIUL ACTUAL AL CERCETĂRILOR PE PLAN NAȚIONAL ȘI INTERNAȚIONAL

Stadiul actual al cercetărilor privind evoluția principalilor agenți patogeni ai sfeclei pentru

zahăr la nivel internațional

1.2. Stadiul actual al cercetărilor privind evoluția principalilor agenți patogeni ai sfeclei pentru

zahăr pe plan național

CAPITOLUL 2. CARACTERIZAREA CADRULUI NATURAL AL ZONEI LUATE ÎN

STUDIU

2.1. Poziția geografică și situația social-economică

2.2. Geomorfologia și hidrologia zonei

2.3. Condițiile climatice din zonă

2.3.1. Regimul termic

2.3.2. Regimul pluviometric

2.3.3. Umiditatea relativă a aerului

2.4. Alți factori ecologici de natură climatică

2.4.1. Lumina și nebulozitatea

2.4.2. Regimul eolian

2.5. Caracterizarea solului

2.6. Flora spontană din zonă

3.1 Viroze

3.1.1Mozaicul mărului – Apple mosaic virus

3.1.2 Virusul pătării clorotice a mărului – Apple chlorotic leaf spot virus

3.2 Micoze

3.2.1 Putregaiul coletului si fructelor (fitoftorioza) – Phytophthora cactorum

3.2.2 Făinarea mărului – Podosphaera leucotricha

3.2.3.Pătarea cafenie a frunzelor, fructelor si rapănul merilor –Venturia inaequalis

3.2.4 Putregaiul amar al fructelor – Glomerella cingulata

3.2.5. Monilioza sau putregaiul brun si mumifierea fructelor – Monilinia fructigena

3.2.6. Rugina mărului – Gymnosporangium juniperinum

3.2.7. Uscarea ramurilor – Nectria cinnabarina

3.3 Bacterioze

3.3.1. Arsura bacteriană comună a mărului si părului – Pseudomonas syringae pv. Syringae

3.3.2 Focul bacterian al rozaceelor – Erwinia amylovora

3.4.Micoplasmoze

3.4.1.Proliferarea mărului – Apple proliferation

PARTEA A II – A – CONTRIBUȚII PROPRII

CAPITOLUL 4. IMPORTANȚA ȘI SCOPUL STUDIERII TEMEI

4.1. Importanța și scopul studierii temei

4.2. Obiectivele lucrării

CAPITOLUL 5. MATERIAL ȘI METODĂ

5.1. Materialul biologic biologic luat în studiu

5.2. Metoda și tehnica de identificare a principalilor agenți patogeni în plantațiile de măr

CAPITOLUL 6. REZULTATE ȘI DISCUȚII

6.2. Evaluarea gradului de atac al ciupercii Monilinia fructigena

6.1. Evaluarea gradului de atac al ciupercii Podosphaera leucotricha

CAPITOLUL 7EFICIENȚA ECONOMICĂ A TRATAMENTELOR FITOSANITARE

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

Lista figurilor

Figura 3.1. Apple mosaic virus…………………………………………………………………………

Figura 3.2- Apple chlorotic leaf spot virus………………………………………………………….

Figura 3.3- Apple proliferation-………………………………………………………………………

Figura 3.4- Phytophthora cactorum………………………………………………………………….

Figura 3.5. Podosphaera leucotricha………………………………………………………………….

Figura 3.6.- Venturia inaequalis ……………………………………………………………….

Figura 3.7.- Glomerella cingulata……………………………………………………………………

Figura 3.8.-Fruct atacat de Monilinia fructigena……………………………………………………

Figura 3.9. Gymnosporangium juniperinum…………………………………………………………..

Figura 3.10. Nectria cinnabarina………………………………………………………………………

Figura 3.11. Pseudomonas syringae pv. Syringae…………………………………………………

Figura 3.12. Erwinia amylovora………………………………………………………………………

Figura 5.1. Soiul de măr Idared……………………………………………………………………….

Figura 5.2Soiul de măr Generos……………………………………………………………………..

Figura 5.3 Soiul de măr Florina……………………………………………………………………..

Figura 5.4 Soiul de măr Auriu-de-Bistrita-………………………………………………….

Figura 5.5. Soiul de măr Pionier ……………………………………………………………………

Figura 5.6 Soiul de măr Romus1…………………………………………………………………….

Figura 5.7 Soiul de măr Remus 2……………………………………………………………………

Figura 5.8. Soiul de măr Romus 3………………………………………………………………….

Figura 6.1.Frecvenței atacului(%)de Podosphaera leucotricha din anii 2013 și 2014……..

Figura 6.2.Intensitatea atacului(%)de Podos phaera leucotricha din anii 2013 și 2014…….

Figura 6.3.Gradul de atac(%) al ciupercii Podosphaera leucotricha în anii 2013 și 2014….

Figura 6.4.Frecvența atacului(%)de Monilinia fructigena din anii 2013 și 2014…………..

Figura 6.5.Întensitate atacului(%) de Monilinia fructigena din anii 2013 și 2014………….

Figura 6.6.Gradul de atac(%) al ciupercii Monilinia fructigena în anii 2013 și 2014………..

Lista tabelelor

Tabelul 2.1. Temperaturi medii ale aerului înregistratela în ferma ,,V. Adamachi” 2014(0C)…

Tabelul 2.2 Regimul pluviometric înregistrat la ferma ,,V. Adamachi” în anul 2014…….

Tabelul 2.3.Umiditatea relativă înregistrată la Ferma ,,V. Adamachi” în anul 2014…………..

Tabelul 2.4. Frecvența(%) și viteza medie (m/s) a vântului pe direcții (Stația Iași)…………….

Tabelul 5.1. Scara de notare cu 6 clase a intensității atacului de boli și dăunători la plante….

Tabelul 7.1Analiza economico – financiară……………………………………………………

Tabelul 7.2. Deviz tehnologic pentru cultura de măr ………………………………………….

Tabelul 7.3. Schema de tratament……………………………………………………………….

INTRODUCERE

Cultura mărului la nivel mondiallare este importantă, în zonele temperate fiind principala culturăapomicolă, atât datorită importanțeipentru fructelor în alimentația omului cât și datorită numărului mareede varietăți care permite asigurarea cu fructe a pieței pe parcursul întregului ann.

În producția mondială de fructe, mărul are o poziție important, deoarece împreunăacu bananierul și portocalul, asigură 2/3 din recolta globală,fiecare dintre specii contribuind în măsură aproape egală (câte aprox. 40 milioanetone). Analizate după ponderea, componentelor anatomice edibile (consumabile) ale fructelor, mărul ocupă primul locîn producția fructiferă mondială. El este cultivat pe circa 4 500000 ha, răspândite în 81 de țări.

România ocupă locul al 12-lea din lume și al 6-lea din Europa.

Ponderea pe care o are cultura mărului în economia mondialăa producției de fructe se datorează, în primul rând, rolului deosebit pecare îl au fructele în alimentația rațională a omului, apoi în prevenirea și combaterea unor maladiii, în sporirea venitului național, precum șiîn ameliorarea condițiilor microclimatice de viață. Compoziția chimică a merelor este complexă, acestea conțin zaharuri, acizi organic,ssubstanțe tanoide, proteine, pectice,cceluloză, compușiifenolici, alcooli, esteri.

Acestea sunt consumate proaspete, uscate, preparate ca mâncăruri gătiteca mere murate, ca băuturi nealcoolice, sau alcoolice, rachiu de mere și cidru. Sucul de mere este consumat în procent de 20% din totalul mondial.

Cidru este o băuturăfoarte apreciată în Franța, cea mai mare producătoare din lume,unde rezistă „concurenței" vinului (această țară ocupă și locul întâi pe glob la producția de vin), apoi în Germania, Elveția, Anglia, Spania și alte țări.

Mărul este cultivat peo gamă variată de condiții pedoclimatice și se pretează la oricare dintre sistemele de cultură. Fructelesale suportă transportul cu ușurință comparative cualte specii, acestea constituind o materie primă demare valoare în industria alimentară.

CAPITOLUL 1

STADIUL ACTUAL AL CERCETĂRII PE PLAN NAȚIONAL ȘI

INTERNAȚIONAL

Mărul este atacat în perioada de vegetație de un număr mare de agenți patogeni (viroizi, virusuri,micoplasme ,bacteria și ciuperci), și de numeroși vectori (insecte, nematozi) care cauzează pierderi economice substanțiale în livezi și depozite. În literature de specialitate, sunt descries peste 150 de boli și dăunători din circa 500, la specia măr,care se presupune că sunt întâlnite la această specie la nivel mondial (Braniște N., Andrieș N. 1990).

Cunoașterea, prevenirea și combarea agenților patogeni ai mărului, e ca o consecință firească, așadar, în zonele pomicole, fitoprotecția rămâne unul din factorii care contribuie la creșterea productivității. Protecția plantațiilor de măr, este un domeniu la care numeroși cercetători au contribuit. Aceștia au realizat studii ample și deosebit de utile pentru practicienii din branșă.

Cunoscându-se indicațiile referitoare la morfologia, ecologia și biologia agenților patogeni, precum și la metodele variate de combatere, din literatura de specialitate, sistemul de protecție cel mai eficace, necesită cunoașterea amănunțită a agenților patogeni și a dăunătorilor.

Stiudiul actual al cercetărilor privind evoluția principalilor agenți patogeni ai mărului la nivel național

În anul 1972 Alexandri Al., Olangiu M., Petrescu M, Rădulescu E.,Rafailă C.,(sub redacția Rădulescu, E și Rafailă, C), în lucrarea ,,Tratat de Fitopatologie agricolă” au descries 45 boli la măr,printre care 6 viroze, 5bacterioze, 37 micoze șio antofitoză.

În cartea ,,Virusurile și virozele plantelor” dinanul 1975, Pop.I.V. descrie 17 boli de natură virală lamăr.

În lucrarea ,, Bacteriozele plantelor cultivate” din anul 1985, SeverinV,KupferbergS. și Zurini, relatează existența atrei bacterioze la măr, același numărla păr,iar la gutui oboală de natura bacteriană.

Lefter. Gh. Și Minoiu. N.,în lucrarea lor din anul 1990 ,,Combaterea bolilorși dăunătorilor speciilor semințoase” descriu 27 de viroze la măr, omicoplasmoză, o richețioză,o bacterioză și 12 micoze.

În anul 1998 Way citează la măr 60 de agenți patogeni, dintre care 10 sunt virusuri, 2 micoplasme, 5 bacerii și 44 ciuperci. La acestea se adaugă 19 dezechilibre precum și 8 speciide nematozi care parazitează mărul și produc pagube ( Cociu. V. Botu I. și Șerboiu I., 1999).

Societatea Americană de Fitopatologie, începând cu anul 1978, a înființat un comitet de catalogare și înregistrare aagenților patogeni, atacul cărora produce boli la plante. Rolull acestui comitet este standardizarea numelor comune a bolilor plantelor, provocate de agenții patogeni din lumea întreagă, pentru ase evita confuziile și utilizării uniiversale anumelor bolilor în publicațiile oficiale ale acestei societăți., și în alte publicații prestigioasedin domeniu.

Sunt citate 84 de boli la măr, dintre care 8 suntproduse de virusuri, 4 de viroizi, 5 a căror etiologie sepresupune a fi de natură virală transmisibile prin altoire, 4 bacterioze și 59 de micoze. Lista a fost revizuită, de către colaboratorul principal al Societății Americane de Fitopatologie Jones A. L.peedata de 4 septembrie 2000.

În anul 2001 Steliana Popescu, N. Braniște, Cr. Mazilu, Gabriela Constantin de la I.C.P.P. Pitești-Mărăcineni, în lucrarea științică ,,Incidența virusurilor latente la soiurile nou create și selecții de perspectivă de măr”, evidențiază prezența a 1-2 virusuri latente la 35% din selecțiile de prerspectivă pentru soiuri și la 44 % din selecții portaltoi de măr.

CAPITOLUL 2

CARACTERIZAREA CADRULUI NATURAL AL ZONEI LUATE

ÎN STUDIU

2.1 Poziția geografică și situația social-economică

Ferma didactică ,,V. Adamachi” face parte din cadrul Stațiunii Didactice a Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară (U.S.A.M.V.) ,,Ion Ionescu de la Brad” Iași și este amplasată în partea de NV a Muniicipiului Iași, fiind încadrată între coordontele geografice de 47015’ latitudine nordică și respective de 27030’ longitudine estică.

Din punct de vedere teritorial, ferma didctică este încadrată în teritoriul adminitrativ și cadastral al Municipiului Iași fiind delimitată de urmatoarele unități:

– la Nord, municipiul Iași;

– la Est, Universitatea de Ștințe Agricole și Medicina Vederinară Iași;

– la Sud, Grădna Botanică și S.C. Copou S.A.;

– la Vest, S.C. Copousi Liceul Agroindustrial Iași.

2.2 Geomorfologia și hidrologia zonei

Câmpia Moldovei face parte din vecheaa platformă Moldovenească; întinzându-se spre Vest până dincolo devalea Siretului, iar spre Sud până către Bârlad și Murgeni. Este alcătuită din două etaje structurale principale, șianume: un etaj inferior, precambrian, constituit în genreal din roci cristaline, cutate și un etaj superor, postproterozoic, cu o grosime între 100-140 m, și pante de 2-4%, platouri mărginite de versanț 21 cu pante maxime de 10-16%. Din punct de vedere geomorfologic, ferma horticolă este situată în extremitatea SV a Depresiunii Jijiei- Bahlui.

Ferma didactică este situată pe versantul dinspre Vest și Sud, adiacent Dealul Copou, încadrându-se în zona de silvstepă a Podișului Moldovenesc. F

Sunt citate 84 de boli la măr, dintre care 8 suntproduse de virusuri, 4 de viroizi, 5 a căror etiologie sepresupune a fi de natură virală transmisibile prin altoire, 4 bacterioze și 59 de micoze. Lista a fost revizuită, de către colaboratorul principal al Societății Americane de Fitopatologie Jones A. L.peedata de 4 septembrie 2000.

În anul 2001 Steliana Popescu, N. Braniște, Cr. Mazilu, Gabriela Constantin de la I.C.P.P. Pitești-Mărăcineni, în lucrarea științică ,,Incidența virusurilor latente la soiurile nou create și selecții de perspectivă de măr”, evidențiază prezența a 1-2 virusuri latente la 35% din selecțiile de prerspectivă pentru soiuri și la 44 % din selecții portaltoi de măr.

CAPITOLUL 2

CARACTERIZAREA CADRULUI NATURAL AL ZONEI LUATE

ÎN STUDIU

2.1 Poziția geografică și situația social-economică

Ferma didactică ,,V. Adamachi” face parte din cadrul Stațiunii Didactice a Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară (U.S.A.M.V.) ,,Ion Ionescu de la Brad” Iași și este amplasată în partea de NV a Muniicipiului Iași, fiind încadrată între coordontele geografice de 47015’ latitudine nordică și respective de 27030’ longitudine estică.

Din punct de vedere teritorial, ferma didctică este încadrată în teritoriul adminitrativ și cadastral al Municipiului Iași fiind delimitată de urmatoarele unități:

– la Nord, municipiul Iași;

– la Est, Universitatea de Ștințe Agricole și Medicina Vederinară Iași;

– la Sud, Grădna Botanică și S.C. Copou S.A.;

– la Vest, S.C. Copousi Liceul Agroindustrial Iași.

2.2 Geomorfologia și hidrologia zonei

Câmpia Moldovei face parte din vecheaa platformă Moldovenească; întinzându-se spre Vest până dincolo devalea Siretului, iar spre Sud până către Bârlad și Murgeni. Este alcătuită din două etaje structurale principale, șianume: un etaj inferior, precambrian, constituit în genreal din roci cristaline, cutate și un etaj superor, postproterozoic, cu o grosime între 100-140 m, și pante de 2-4%, platouri mărginite de versanț 21 cu pante maxime de 10-16%. Din punct de vedere geomorfologic, ferma horticolă este situată în extremitatea SV a Depresiunii Jijiei- Bahlui.

Ferma didactică este situată pe versantul dinspre Vest și Sud, adiacent Dealul Copou, încadrându-se în zona de silvstepă a Podișului Moldovenesc. Ferma are relieful frmat din versanți situați pe curbe de nivel, variind între 170 m și 90 m altitudine si cu pnte între 12- 21 %, în partea de Sud-Vest se află o zonă de platou cu pante de 5-8 %.

Teritoriul unitații, este trăbătut de doua talveguri secundare, cu orientare Sudica și SV, care se unesc la bază înspre Sud, formând vadul ce face legătura cu seșul Bahluiului.

Gruparea terenului pe categorii de pantă, în fucție de relief, indică urmatoarele:

40 ha situate pe platouri și versanți cu pantă cuprinsă între 0-10%;

33 ha pe versantții cu pantă de 10-14%;

11 ha pe versanți cu pantă de 16- 25%;

Actiunea diferită a factorilor de mediu din cuprinsul acestei areal fac să se deosebesc următoarele forme de relief:

-relief structural slab reprezentat;

-relief structural bine reprezentat prin interfluvii și versanți;

-relief de acumulare reprezentat prin terase eoluvionale și pluviale.

Rețeaua hidrologică constituie unele trasee de concentrare a scurgerilor de suprafață, în urma ploilor sau în urma topirii zăpezilor. Apele de suprafață apar și sub formă de izvoare de coastă, constituind un factor favorizant al alunecarărilor de teren.

Datorită reliefului înclinat, apele provenite din ploi și zăpezi curg cu viteză pe văile apropiate, antrenând mari cantități de aluviuni din stratul superior și care, la schimbări de pantă provoacă alunecări de teren.

Din cauza excesului de apa, s-au executat lucrări de drenaj în zonele versanților, unde apa din pânza freatică este captată.

Apa provenită din aceste captări s-a conectat la rețeaua de scurgere permanent prin intermediul drenurilor colectoare sau prin canale deschise, și se scurge pâna la emisarul principal din această zonă.

2.3 Condițiile climatice din zonă

Zona femei ,,V. Adamachi” se încadrează în climatul de tip temperatcontinental, caracterizat prin ierni geroase datorită influenței puternice continentale, și verile căldroase, uneori cu perioadele de secetă, datorită influenței anticiclnului Azotic.

Datorită numărului de zile cu temprature mijlocii cuprinse între 10- 200C, se întelge că zona oferă resursele termice necesare praticării in bune condiții a pomiculturii, legumiculturii și viticulturii. În perioada rece a anului, se observă onebulozitate mare, ceea ce reduce evaporare, favorizând acumularea apei in sol.

2.3.1 Regimul termic

Temperatura. Medie anuală a temperaturii aerului la Iași de 9,80C, iar amplitudinea mediilor lunare este de 24,10C.

Mediile lunii ianuarie sunt de -3,3 ÷ 4,20C, iar ale lunii iulie 19,2 ÷ 21,40C.

Valorile cele mai mari ale temperaturii s-au înregistrat în 1909, pedata de 26 iulie, fiind de 450C si ce mai scazut, de -32,20C, s-a înregistrat pe data de 23.01.1963.

Numărul zilelor făra îngheț este in medie, de 175- 182 zile. În orașul Iași, primul înghețse înregistrează în jurul datei de 15 octombrie, iar cel mai târziu pe 25 mai.

Temperaturi mai mari de 00C se inregistrează în jurul datei de 2 martie, iar cele coborâte sub această valoare are loc în jurul datei de 5 decembrie. Temperaturi de peste 50C înceă la 22 martie și se încheie spre 11 noiembrie, iar temperaturile ce depasesc 100C se înregistrează între12martie și 20 octombrie, aceasta fiind perioada încare se realizează 3000-32000C, suma temperaturilor active. Tabelul 2.1.

Temperaturi medii ale aerului înregistratela în ferma ,,Vasile Adamachi” 2014(0C)

2.3.2 Regimul pluviometric

Perioada analizată este caracterizată de o repartiție neuniformă a precipitațiilor sub aspect cantitativ, acestea variază foarte mult atât de la un an la altul, cât și față de media normal din zona. Ele sunt repartizate pe toate lunile, maxime înregistrându-se spre sfârșitul primaverii.

Anul 2014 este caracterizat de repartiția neuniformă a precipitațiilor, iar peansamblul său, consderat an secetos, mai ales datorită lunilor iulie-decmbrie, perioadă în care precipitațiile, însumînd un nivel pluviometric mic, comparativ cu media normală de 525,0 mm. În prima jumătate a anului 2014 sau înregistrat precipitații repartizate neuniforme, cu variații puternice de la un anotimp la altul. În primăvară au fost trei luniîn care s-a înregistrat un excendent de precipitații față de media normală a acestei zone, apoi au urmat lunile de vară, încare deficitul înregistrat a fost în jur de 50,2 mm față de media normală.

În cea mai mare parte a anului, avem precipitații sub forma de ploi. În perioada noiembrie –martie se înregistreaa un interval posibil de 119zile cu ninsoare.

Tabelul 2.2

Regimul pluviometric înregistrat la ferma ,,V. Adamachi” în anul 2014.

2.3.3 Umiditatea relativă a aerului

Valorile umidității relatie a aerului sunt cuprinse între 70- 80%. Umiditatea atmosferică în lunile de iarnă este mai ridicaă, datorită prezenței la sufrafață solului a stratului de zăpadă. Umiditatea atmosferică are valori ridicate în general, asigurînd condiții optime de dezvoltare atât pomilor dar și agenților patogeni.

Tabelul 2.3.

Umiditatea relativă înregistrată la Ferma ,,Vasile Adamachi” în anul 2014

2.4 Alți factori ecologici de natură climatic

2.4.1 Lumina și nebulozitatea

Județul Iași are un număr mediu de zilele cu cer senin de 107 anual, frecvența cea mai mare înregistrându-se în luna august (14,6zile) și septembrie (14,3 zile). Numărul mediu de zile cu cer noros este de 117, iar cele cu cer parțial acoperit de 146 zile. Durata de stălucire a soarelui are valori cuprinse între 43,7 – 172,3 ore (decembrie) și 175,3 – 286,6 ore (iulie), insolația în perioada de vegetație fiind cuprinsă între 985 – 1517 ore.

Nebulozitatea este determinată degradul de acoperire a cerului cu nori. Nebulozitatea are valori medii de 143,6zile annual, iar diferențele de la un an la altul sunt destul de mare.

Durata de strălucire a soarelui este în jur de 2052 ore annual, reprezintate de circa 181 zile. Luna iulie este ce mai însorită în anii normali, urmată de lunile august și iunie. Luna cu nebuzitatea cea mai mare este decembrie (8,4 – 8,8 ore), urmată de ianuarie și februarie (5,4 – 8,9ore), valorile de la un an la altul sunt variabile.

2.4.2 Regimul eolian

Dinamica atmosferei din zona fermei ,, V. Adamachi” este dominată de mase de aer dnspre NV, SE și N, cu o frecvență de 21 – 29 % dinspre NV și 8 – 13 % dispre N.

Viteza medie corespunzătoare celor trei direcții principale înregistrează la Iași, valori de 4,4 – 5,5 m/s, 3,3 – 4,3 m/s și 2,6 – 4,5m/s. În ceea ce privește repartiția întimp, valorile cele mai ridcate s-au constatat în perioadele de iarnă și primăvară.Frecvența maximă a vânturilor coincide cu perioada ce mai ploioasă a anului.

În decursul unui an se înregistrează un număr destul de mare de zile cu intensități ale vântului mai ridicate de 10m/s, în medie 76 zile anual.

Tabelul 2.4.

Frecvența(%) și viteza medie (m/s) a vântului pe direcții (Stația Iași)

2.5 Caracterizarea solului

Pe teritoriul fermei, deși relativ redus, prezntă un înveliș destul de variat, datorită gradului mare de frământare și expoziția acestuia.Roca mamă este alcatuită din marne obișnuite și cele salifere luto- loessoide, dar și depozite eluvio- eoluviale.

Marnele salifere și cele obișnuite se găsesc răspîndite pe pantă, constituind principal rocă mamă.

Solul loessoid s-a format prin procesul de loessoidare a depozitelor pe terase sau chiar a unor marne.

Cernoziomul levigat (cambic) este principalul tip de sol din cadrul fermei didactice fiind format pe roci loessoide.

Profilul de sol prezintă urmatoarea alcătuire: Am-Bv-Cca.

Orizontul Am(40-55 cm) este caracterizat printr-o culoare brun – închsă până la negru în stare umedă, textură mijlocie sau mijlociu-fină, structură glomerulară și frecvențe neoformații biogene (coprolite,cervotocine, crotovine)

Orizontul Bv(30-55 cm) se caracterizează printr- o culoare brun- închisă în partea superioară, urmată de o porțiune de culoare brun gălbuie;textură este mijlocie sau mijlociufină, structură colummoidă, prismatică și frecvente neoformații biogene.

Oriyontul Cca Se caracterizează ca având culoare deschisș datorită acumulării de CaCO3 sub formă depete și concrețiuni; nu este structurat.

Structura cernoziomuriilor cambice este glomerulară,dezvoltată,conferind acestui sol o permeabilitate buna petru apa și aer.

Humusul (3-5% în sol) este de bună calitate, detip ,,mult calcic”, gradul de saturație în baze depășește 85%, reacția solului este slab aciidă sau neutră, valorile pH-ului fiind cuprise între 6 și 7.

Acest tip de sol are feritilitate bună și pot fi utiliyate cu succes in cultivarea pomilor fructiferi, legumicultură. Pentru a completarea deficitul de apa dinperioadele secetoase, se recomandă aplicarea irigaților.Suplimentarea aportului de nutrienț se face prin administrarea de îngrașăminte organice și minerale.

2.6 Flora spontană din zonă

Zona fermei ,,V. Adamachi” din punct de vedere geobotanic, este de silvostepă, acest fapt explică prezența unor elemnte specifice stepei și silvostepei, caracterizate printr-o vegetație erboasă completată de prezența unor păduri de stejar.

Pe versanții înclinați și însoriți, se întâlnesc asociații în care specia dominantă este Festuca valesiaca Schleich., însoțită de alte specii xeromezofile reprezentate prin Stipa capillata L., Stipa lessingiana Trin. et Rupr., Agropyron pectiniforme R. et Sch., Medicago falcata L., Medicago lupulina L. , Centhaurea sp. Pe versanții mai slab înclinați, cu regim mai favorabil de apă se întâlnesc asociații de Festuca pseudovina Hack., însoțite de speciile Lotus corniculatus L. și Artemisia arenaria DC, Lolium perenne L., Poa pratensis L., Trifolium repens L., cu valori furajere destul de ridicate.

În componența pădurilor din această zonă întâlnim stejarul (Quercus robur L.), carpenul (Carpinus betulus L.), ulmul (Ulmus campestris L.), teiul (Tillia cordata Mill.) și frasinul (Fraxinus excelsior L. Vegetația ruderală este reprezentată de următoarele speci Carduus acanthoides L., Carduus nutans L. și Eryngium planum L.

CAPITOLUL 3

DESCRIEREA PRINCIPALILOR AGENȚI PATOGENI AI

CULTURII SFECLEI PENTRU ZAHĂR

3.1 Viroze

3.1.1 Mozaicul mărului – Apple mosaic virus

Istoric si răspândire: Mozaicul la măr frecvent întâlnit în livezile din Europa si America.A fost semnalat in anul 1929 de H.L.White,care a încercat transmiterea virusului pe cale artificială. Vroza ,a fost semnalată la noi în țară,pe soiul de măr Jonathan, în anul 1955, de către Olga Săvulescu si Eugenia Eliade. Virusul a fost găsit la numeroase soiuri de măr dar și la portaltoii vegetativi. Pagubele pot ajunge la 40 % din producție la soiurile cu rezistență redusa la virus. Virusul a fost transmis speciilor de Malus, Pirus, Sorbus, Cydonia, Crataegus, Prunus, Fragaria, Rosa s.a., prin altoire,iar prin inoclare de suc și la diferite plante ierboase, în total 65 de specii din 19 familii (R.H. Kristensen si Thomsen A., 1963, citați de Pop I., 1975, 1988).

Simptome. Apar pete neregulate ca formă,întinse pesuprafața limbului, de culoare galbenă cuo nuanță crem. Atacul se manifestă numai pe o parte din frunze, de regulă, pe cele tinere. țesuturile Frunzelor parazitate devin brunii la temperaturile ridicate din timpul verii.Simptomele atacului sunt grave la 18-200C si mascate, la peste 26 0C (P.R. Fridlund, 1970). Frunzele se desprind de ramuri înainte de vreme, ducând la slăbirea pomilor atacați, în special a celor tineri. Fructele provenite de la pomii bolnavi au dimensiuni reduse și calități gustative precare.Soiurile sensibile sunt următoarele: Jonathan, Lord Lambourne, Golden delicious, EM VII (portaltoi) iar cele mai puțin sensibile Boskoop, Parmen auriu, Ontario, fiind cunoscute si unele soiuri tolerante

Agentul patogen – Apple mosaic virus- arată sub formă de particule izometrice, de 25-29 nm, cele de dimensiuni mai mari fiind infecțioase.

Epidemiologie. Transmiterea și răspândirea virusului se poate realizează prin grefare de scoarță și prin altoire puieților.Simptomele bolii se ivesc în câteva săptămâni sau în primăvara următoare. Transmiterea virusului de la un individ la altul se fface prin polen și prin semințe iar, în pepiniere și școala depuieți, prin anastomoze radiculare. Ca plante indicatoare se utilizează soiurile de măr Lord Lambourne și Golden delicious.

Prevenire si combatere. Acestea se pot realize prin efectuarea unor controle fitosanitare în pepiniere – câmpul II;când simptomele sunt foarte vizibile, se îndepărtează pomi afectați de virus și se tratează prin termoterapie la 36 0C timp de 3-4 săptămâni a puieților.

3.1.2 Virusul pătării clorotice a mărului – Apple chlorotic leaf spot virus

Istoric si răspândire. Cunoscut și ca Pear ring pattern mosaic virus după simptomele de pe frunzele depăr.Christoff, în anul 1938 a fost primul care a facut prima descriere al acestui virus. Acesta este răspândită în toate țările europene, iar în S.U.A. boala este rar observată. La noi în țară, această viroză a fost constatată pe pomii din livezile bătrâne din Transilvania, în anul 1962, de către Docea E. Acest virusul poate infecta, mărul, părul, gutuiul, piersicul, caisul, prunul, ciresul si visinul, precum și unele specii ornamentale de Malus, Pyrus si Prunus.

Simptome. Acestea apar din primvară și variază înfuncție atât de climă cât și de soiul atacat până în toamnă, putând fi însă foarte bine identificate timpuriu, în luna iunie. Pe frunze se observă pete clorotice sub formă de benzi, inele sau porțiuni deinele dispuse în spațiile dintre nervure.

Petele se necrozează datorită temperaturilor ridicate si a luminozității intense. Petele clorotice produc o marmorare foarte ușoară la unele soiuri mai rezistente, care dispare în timpul verii, pomii apărând sănătosi. Spre toamnă, pomii puternic atacați prezintă frunzișul ruginiude .

Agentul patogen – Apple chlorotic leaf spot virus- se prezintă ca particule virotice filamentoase de 600 x 12 nm, fiind inactivate la temperaturi de 52-54oC.

Epidemiologie. Virusul se poate fi întâlnit,împreună cu cel ce produce îngălbenirea nervurilor părului. Aceștia reduc mult talia pomilor infectați. T. Georgescu a realizat un studiu privind aceste două viroze, în teza lui de doctorat (1984). Virusul poate fi transmis prin altoire. Ca plante indicatoare se folosesc: soiul de păr Untoasă Hardy, Malus sylvestris, clona R-12740 și portaltoiul american Spy-227

Prevenire si combatere. Se sugerează testarea plantelor mamă furnizoare de altoi,peindicatorii Untoasă Hardy și gutuiul C 7/1, iar în seră sănătatea plantelor mamă și portaltoi vafi verificată prin transmiteri mecanice pe specii de Chenopodium.

3.2.Micoplasmoze

3.2.1.Proliferarea mărului – Apple proliferation

Istoric și răspândire. Această boală, considerată până nu demult ca având oetiologie virotică sau neparazitară, este răspândită în toate țările, procentul de pomi virozați este ridicat în plantațiile tinere, intensive sau supraintensive, cât si în pepiniere. În țara noastră proliferarea mărului este frecvent întâlnită,unde unele soiuri sunt infectate în proporție de până la 30 % (Victoria Suta si col., 1974, Ploaie P. 1973, Eftimia Gheorghiu, 1989).

Simptome. Atacul se declanșează începând din câmpul II prin inhibarea creșterii pomului, însoțită de intrarea în vegetație cuanticipație a mugurilor latenți, ceea ce duce la ,,proliferarea” lăstarilor, dar șila pierderea prematură a foliajului. În livezile tinere, aspectele atacului sunt foarte variate si evidente; pomii continuă să prezinte încetiniri de creștere,datorită intrării în vegetație a mugurilor axilari șideci a stagnării în dezvoltare a lăstarilor terminali. Pomii au aspect de tufă.sunt foarte rămurosi, lăstarii prezentând o creștere aproape verticală. Frunzele sunt de dimensiuni mai mici decât cele ce aparțin pomilor sănătosi, stipelele sunt hipertrofiate, mugurii pedunculați, iar fructele sunt fade șide dimensiuni reduse. Toate aceste aspect duc la reducerea an de an a recoltelor, atât cantitativ cât și calitativ șiîn final la uscarea pomilor.

Agentul patogen – Apple proliferation, fam.Mycoplasmataceae,ord. Mycoplasmatales, cl. Molicutes.

Cercetările mai recente au infirmat etiologia virotică a acestei boli, constatându-se în țesuturile atacate, examinate la microscopul electronic, corpusculi de tip mycoplasma, de formă flexuoasă sau ovoidă înconjurați de o membrană dublă. Corpusculii se găsesc aglomerați în țesuturile floemului bine nutrite ale pomului, în pețiolul frunzelor si în pedunculul florilor. Aceste celule au dimensiuni cuprinse între 90-900 nm, prezentând un pleomorfism foarte accentuat.

Epidemiologie. Soiurile Jonathan, Red Delicious, Golden delicios, Booskoop, London Pepping și Cox orange sunt foarte sensbile atacului acestei boli.Poate infecta șialte specii ale genului Malus ca: Malus baccata si Malus sylvestris. Ca transmițători sunt unele cicaade precum Philaenus spumarius și Artianus interstitialis. Acest virus se transmite prin altoire, anastomoze radiculare și niciodată pecale mecanică. Incubațivirusului durează de la 6-7 luni la 3-4 ani. Ca plante indicatoare sunt folosite soiurile de măr sensibile la acest virus cum ar fi: Jonathan, Golden delicious, Malus platicarpa si Malus lawsoniana.

Prevenire si combatere. Realizarea de material corespunzător în pepiniere prin folosirea altoilor și portaltoilor sănătosi, verificați prin teste, seimpune înainte de livrarea puieților.Pomiii cu simptome sunt eliminate din câmpul II din pepinieră,această orperație se realizează în lunile mai-iulie, și este obligatorie în toate pepinierile. Realizarea în livezile tinere a unui agrofond corespunzător (îngrăsăminte, irigații, lucrări de întreținere executate la timp), deoarece ajută la micșorarea efectelor negative ale bolii.

3.3 Micoze

3.3.1 Putregaiul coletului si fructelor (fitoftorioza) – Phytophthora cactorum

Istoric si răspândire. Boala este mai puțin cunscută fiind totuși întâlntă în țările cultivatoare de măr din Europa si America de Nord (U.S.A.). În România aceasta a fost semnalată în 1936 de Tr. Săvulescu. Această boală s-a extins odată cu introducrea unor noi portaltoi vegetativi, în livezi si marcotiere. Agentul patogen mai atacă înafară de mărși numeroase plante erbacee.

Simptome. La măr atacul se ralizează în zona coletului, suberul este brunificat sau violaceu deasupra solului, întinzându-se de la câțiva centrmetri, până la porțuni de tulpină mai extinse.

Scoarța se necrozează, se zbârceste si degajă un miros acru, fiind în același timp umedă.Foliajul capătă o culoare galbenă si apoi arămie lapomii afectați,, încă din lunile iulie-august și își încheie maidevreme ciclul de vegetație. Fructele rămân mici sise maturizează mai lent. În anul următor, pomii atacți de jur împrejurul coletului, se usucă.

Atacul se manifestă și pe fructle din etajul inferioral pomilor sub formă de pete brune, circulare. Dintre toate soiurile cultivate s-au dovedit sensbile următoarele: Jonathan, Jonagold, Mutru, Parmain d’or. Ca mijlociu rezistente se manifestă: Golden spur, Golden delicious etc., iar cele care sunt rezistente: Idared,etc

Agentul patogen. Phytophthora cactorum (Leb. Et Cohn.) Schoet. sin. Phytphthora omnivora De Bary, fam. Pytiaceae, ord. Peronosporales, cl. Omycetes, subîncr. Mastigomyctina.

Miceliul formează la suprafața scoarței atacate sporangiofori,sisporangi ce sunt faza asexuată sau anamofă a agentului patogen. Germinarea sporangilor are loc la temperature mai mari de 170C în apadin sol, eliberându-se, și pătrund prin răni în plante. Oosporii au forma sferică, de culoare gălbuie ,prevăzuți cu un perete gros.

Epidemiologie. Acest pathogen, atacă plantele amplasate pe terenuri grele, cu exces de umiditate, pomi care sunt răniți de grindină și insecte sau prin anumite lucrări tehnologice din livezi. Perioada de evoluție este din mai până în septembrie,iar cea de hibernare în restul timpului. În timpul iernii, ciuperca rezită în țesuturile atacate sub formă de miceliu, care este un sifonoplast ramificat, sau ca ospori care sunt produsi în urma procesului sexuat.

Prevenire si combatere. La înfințarea plantațiilor noi, trebuie săse țină cont de rezistența sau sensibilitatea la fitoftorioză a portaltilor și a soiurilor. Trebuie sa fie evitat plantarea pomilor pe terenuri grele și cu exes de umiditate. Eliminarea din marcotiere pepinere și livezile nou înființate amaterialului infestat.

Preventiv, se vor stropi pomii la baza trunchilui toamna si primăvara cu produse cuprice. În pepiniere se vor aplica tratamentele cu unele produse ca: Aliette-0,3 %, Mancozeb- 0,3 % si zeamă bordoleză 1 % (Amzăr Valentina, 1984).

3.3.2 Făinarea mărului – Podosphaera leucotricha

Istoric si răspândire. Făinarea produce pagube mari în pepiniere și înlivezi, în special la anumite soiuri de măr sensibile, și în anumiți ani cu codiții favorabile evoluției ciupercii. Boala a fost semnalată prima dată în anul 1877 în statul Yowa de către V. Bessey, iar astăzi este o găsim pe toate continentele, în țările unde se cultivă mărul.

Ca urmare în țara noastră, datorită intensivizări tehnologiei mărului, a cultivări unor soiuri sensibile, a aplicării îngrăsămintelor cu azot în canttăți prea mari sau administrate unilateral și a apariție unor tulpini a agentului patogen, pagubele sunt ce în ce mai mari, atacul extinzându-se în toate zonele pomicole (Lefter Gh. și Minoiu N., 1990).

Simptome. Boala se manifestă pe tot parcursul perioadei de vegetație, începând de la dezmugurie și până la căderea frunzelor, cu intensitate mai mare în cursul lunii mai și la începutul lunii iunie. Sunt parazitate frunzele, florile, lăstarii și unori fructele tinere. Atacul pe fruzele tinere apare sub formaunei pâsle albicioase, pulverulente, care acoperă ambel fețe ale limbului. În scurt timp frunzele se defomează, se înconvoie ușor spre partea superioară,elasticitate micăși se usucă de timpuriu. Ciuperca se află pe lăstari tineri, pe care-i acoperă cu un mason micelian albicios, pulverulent, datorită formării conidiforilor și conidiilor, iar mai spre toamnă acesta. devine brunii în urma formării cleistotecilor punctiformee de culoare neagră. Lăstarii cu un grad de atac mare, se îndoaie în formă de cârlig și se usucă. Florile atacate denumite și ,,flori de ceară" se usucă fărăa forma fructe. La soiurile de măr, sensibile la făinare, duce în unii ani la împortante piederi de recoltă.La soiurile foarte sensibile (Jonathan) pe fructe se găsete o rețea fină de țesut necrozat.

Agentul patogen – Podosphaera leucotricha (Ell. et Ev.) Salm., fam. Erysiphaceae,ord. Erysiphales, cl. Pyrenomycetes, subîncr. Ascomycotina, f.c. Oidium farinosum Cke.

Ciuperca are aparatl vegetativ sub forma unui tal filamentos, hialin si septat, ce se fixază de țesuturile parazitate cu ajutorul apresorilor (niște formațiuni ale miceliului asemnătoare ventuzelor). Din apresori pornesc hausorii ce au formă sferică si pătrund în celulele epidermice.

Epidemiologie. Înmulțirea asexuuată a ciupercii,se realizează prin conidi de tip Oidium care apar pe miceliu sub formă de șiruri de celule butoiate. Multitudinea conidilor dă un aspect pulverulent zonei atacate.

Sunt apte de a germina pe țesuturile vii ale plntei, folosind apa rezultată din transpirațe, cu condiția ca temperatura mediului săfie cuprinsă între 10-20 0C.Boala poate săevolueze și pe timp de secetă, atacul luând un character foarte grav, în special la soiurile sensibile.

În unii ani, micelul și organele sporifere sunt paraztate de ciuperca Ampelomyces quisqualis. De Bary care limitează mult frevența si intensitatea bolii, asa cum s-a constatat în bazinul pomicol Dâmbovița, pe pomiii netratați (Victoria Suta si col., 1974).

Forma cu cleistoteci a fost semnalată în țara noatră de Docea E. (1952). Primăvara, boala poate să reapară, ca urmare a intrări în vegetație a miceliului de rezistență existent în mugurii infectaați din anul anterior. Acesta formează conidi ce asigură infecția primară urmată apoi de cele secundare. Cleistotecii deși se formază din luna mai până toamnă- nu joacă un rol în infecțile primare din primăvară, ascospori neputând fi captați pe lame capcană (Vonica. I. 1966)

Prevenire si combatere. În perioada repauslui vegetativ, se îndepărtează lăstari infectați care se fac ușor remarcați prin culoare lor argintie. În perioada de vegetați se recomandă îndepărtarea inflorecențelor atacate si arderea lor.Se știe că potasiul mărește rezitența pomilor la atacul de făinare, pe când azotul sensiblizează plantele.Soiurile rezistente se recomandă Frumos de Voinesti, Belle de Boskoop, Lord Lambourn, Auriu de Bistrița, Starkrimson etc.Unele soiuri sunt puțin sensibile ca: Golden delicious, Goldenspur, Florina, Granny Smith, Reinette de Canada, Vagener premiat etc. Nu se recomandă spre a fi plantate soiurile foarte sensibile ca: Jonathan, Aromat de vară, Jonared,care necesită aplicare unui număr mare de tratamente pentru a combate agentu patogen. Se preconizează să se aplice în doze moderate îngrăsămintele chimice în complex (NPK). În perioada repausului vegetativ se recomandă un tratament cu zeamă sulfcalcică de 28-29 grade Bé, în concentrați de 20 % sau polisulfură de bariu 5 %, zemuri care dau rezultate foarte bune.

Combaterea chimică se va face la avertizare ținându-se seama de sensibilitate soiurilor, fenologia pomilor, condițiile climatice i de biologia agentului patogen, numărul de tratamente în cursul unui an varind de la 4-12.

3.3.3.Pătarea cafenie a frunzelor, fructelor și rapănul merilor –Venturia inaequalis

Istoric și răspândire. Prima descriere a boli a fost făcută de către botanistull suedez E.M. Fries. În present ciuperca este răspândită în toate țările cultivatoare de măr. La noi datorită pierdrilor mari

de recoltă, atât cantitative cât și calitative, pătarea cafenie și rapănul merilor este considrată ca una dintre cele mai periculoase boli ale mărului.

Simptome. Sunt atacate toate organelle aeriene ale pomului ca, frunze, flori,ramuri și fructe.

Pe frunzele tinere, în special pe partea inferoară a limbului, apar pete mici, cenuși măslinii, din dreptul căror pornesc subepidermic,miceliile ciupercii de culoare violacee. Pete se măresc,pot conflua și sunt inițal de culoare verdemăslinie si apoi brunii, cu contur difuz.

Pe măsură ce miceliul subcuticular fructific, petele capătă un aspect catifelat, închizându-se la culoaree; la unele soiuri, petele se formeaz pe ambele fețe ale frunzelor. Când atacul este puternic, petelee sunt dese și acoperă o mare parte din suprafațaa frunzelor, care cad înaintea celor sănătoasee în timpul verii.

Atacul pe flori și în special pe sepale, este aproximativ asemănător cu cel descris pe frunze. Pe sepale apar pete mici, cenușii, care iau un aspect catifelatt datorită conidiforilor și conidilor. Pe fructe apare, de asemenea, pete cenușii-măslinii în dreptul cărora țesuturilee se suberifică și crapă.

Fructele tinere se deformează puternic iar pulpaa lor are gust fad. Crăpăturile de pe fructe reprezintă mediu propice pentru sporii de Monilinia fructigena, cât si pentru alți agenți patogeni care distrug pulpa. Pe lăstarii tineri, petele sunt mai dificil de observat, datorită culorii lor albăstrui.

Ciuperca cauzează o exfoliere superficială a scoarței, iar sub țesutul afectat se formează un strat de suber care delimitează partea sănătoasă de cea bolnavă. Această ciuperca produce pierderi importante de recoltă, deprecierea calitativă a fructelor în livadă și apoi în depozitee, debilitarea pomilor atacaați prin pierderea frunzelor sau prin reducerea suprafeți asimilatorii a acestora, cât si prin cheltuielile suplimentare reclamate de sporirea numaruluii de tratamente chimice.

Agentul patogen – Venturia inaequalis (Cke.) Wint. (sin. Endostigme inaequalis (Cke.) Syd.), fam. Venturiaceae, ord. Pleosporales, cl. Loculoascomycetes, subîncr. Ascomycotina, f..c. Spilocea pomi Fr., sin Fusicladium dendriticum (Wallr.) Fuck.

Miceliul se dezvoltă subcutiicular si formează în momentul fructificări strome pe care apar conidiofori și conidii. Pe frunzele căzute toamna, ciiuperca duce o viață saprofită, iar primăvara, ca urmare a procesul de sexualitate, în mezofilul lor se formează loculi cu asce și ascospori.

Epidemiologie. Conidiile pot germina dacă se găsesc în picături de apă și sunt ajunse la maturitate, la temperaturi cuprinse între 15-25 oC,cea optimă fiind de 19-20 0C. Infecția pe organelle mărului are loc dacă acestea sunt umetae o perioadă de 4-18 ore și în funcție de temperatură (Gh. Lefter si N. Minoiu, 1990). Ciuperca ernează în scoarța ramurilor ca pseudostrome sub formă de micelii de rezistență, acestea intră în vegetație, în primăvară formează conidi si astfel se asigură infecțiile primare pe toate organele tinere ale pomilor. Ploile din primăvară hidratează ascele și ascosporii și apoi sunt proiectați începând de la temperature de 5 0C.

Filamentele de infecție rezultate din germinarea conidiilor, cât si a ascosporilor, intră în interiorul plantei gazdă, prin penetrarea directă a cuticulei. Cercetările făcute în diferite centre pomicole din țarădemonstrează că soiurile de măr se comportă diferit față de atacul acestui agrnt patoge, astfel dintre soiurile imune menționăm: Prima, Pionier, Voina. Soiuri cu rezistență mare sunt:, Romus 1, Romus 2, Romus 3 si Generos. Soiuri cu rezistență mijlocie: Frumos de Voinesti,. Soiuri sensibile:,Idared, Reinette de Champagne, London Pepping. Soiuri foarte sensibile: Golden delicious, Golden spur, Starkrimson, Mutsu.

Prevenire și combatere. Se recomandă ca, pe baza cercetărilor, să se observe soiurile de măr rezistente la această boală în diferite bazine pomicole și să se ia în calcul acest lucru la înființarea noilor plantații. O atenție deosebită trebuie să se acorde micșrării surselor de infecție atât primară prin ascosporii, cât și prin conidii. Sunt necesaree arături adânci de toamnă prin care se vor îngropa la adâncime frunzele atacate datorită cărora se formează un număr mare de peritecii cu asce și ascospori.

3.3.4 Putregaiul amar al fructelor – Glomerella cingulata

Istoric si răspândire. A fost descrisă în Europa prin anul 1829, numai ca agentul patogen a fost cercetat de către M.J. Berkeley în anul 1856, în Anglia, unde produce pagube importaante pe fructele de măr, în verile calde si umede. Ciuperca atacă numai fructele de măr, păr, piersic, viță de vie și alte plante.

Simptome. Atacul se manifestă în plantație, doar pe fructele care au atins mărimea specific soiului, prin prezența unor pete circulare, bruni de câțiva centimetri în diametru. De obicei țesuturile parazitate prezintă o ușoară escavare, iar la suprafață, se constată apariția fructificațiilor sub forma unor puncte mai închise.Aceste puncte reprezintă lagărele de conidia (acervuli) ce sunt dispuse în inele concentrice. O dată ce petele de țesut necrotic își măresc diametrul, se formează alte inele punctiforme, cu lagăre de conidii. Putregaiul nu este prea profund cum este în cazul atacului de monilioză, când agentul pathogen pătrunde în profunzimea fructului.

Agentul patogen – Glomerella cingulata (Ston.) Spauld et Schr., fam. Diaporthaceae, ord. Sphaeriales, cl. Pyrenomycetes, subîncr. Ascomycotina, cu f.c.Gloeosporium fructigenum Berk.

Ciuperca are înmulțire asexuată prin conidii formate în acervuli;

Epidemiologie. Sursa de infecție principală o constituie ascosporii alături de conidiile ce se formează în primăvară pe scoarța ramurilor, care reprezintă locul unde ciuperca în stadiul de miceliu stromatic. Pe parcursul perioadei de vegetație,conidiile vor produce infecții pe ramurile debilitate.

.

Prevenire și combatere. Măsurilor de igienă culturală pomicolă, constau în strângerea fructelor mumifiate ce rămân pe pomi cât și tăierea și arderea ramurilor bolnave, au o mare importanță în prevenirea și combaterea acestei ciuperci. Tratamente cu produse utilizate împotrivarapănului dau bune rezultate.

Pentru a nu se manifesta în depozite atacul, este indicat să se stropească livezile în toamnă cu clorură de calciu 1% și menținerea constant a temperaturii la 3-40C în silozuri, pentru a nu da posibilitate parazitului să se dezvolte.

3.3.5. Monilioza sau putregaiul brun si mumifierea fructelor – Monilinia fructigena

Istoric si răspândire.Este o boală cunoscută de foarte mult timp în toată lumea; aceasta produce pagube însemnate în livezi și depozite. Se întâlnește la măr, păr, gutui.

Simptome. Această ciuperca atacă ramurile, florile și fructele în diferite faze de vegetație. În perioada infloritului, unele ramuri tinere încep să prezinte început de vestejire, iar frunzele și florile se brunifică și se usucă. Apar mici "perinuțe" de mucegai pe suprafața scoarței ramurilor atacate și pe flori de culoare cenusie-gălbuie, acestea sunt alcătuite din miceliu și conidiile ciupercii. Atacul pe flori este asemănător cu efectul înghețurilor târzii de primăvară, cu deosebirea că printre florile distruse, brunificate, se mai zăresc și flori normale. Acest fază parazitară poartă numele de "monilioza din anul precedent". Mai târziu, când dimensiunea fructelor este cât a unei alune, în special la păr, acestea se necrozează și cad în masă. Acest aspect parazitar, cunoscut și sub numele de "monilioza de primăvară", este încurcat cu căderea fiziologică a fructelor tinere.

Vara când fructele sunt aproape mature, apar pe suprafața lor niște pete brune ce se întind la suprafață și cuprind pulpa în profunzime.Fructul putrezește repede aproape în totalitate, deseori desprinzându-se de pe pom.În condiții de temperature ridicată și atmosfera umedă, pe suprafața fructului, în zona putrezită, apar sporodochiile ciupercii, subforma unor perinuțe dispuse în cercuri concentrice. Pe timp secetos,fructele atacate se deshidrateze, să se mumifieze rămânând atârnate pe pomi și în timpul iernii. Acestă de parazitare poartă numele de ,,mumifierea fructelor". Dacă fructele au canalul stipelar deschis ciuperca poate realiza un ,,putregai al inimii". Acesta este vizibil spre exterior doar printr-o pată brună la locul de inserție al codiței sau în opusul acesteia. Atacul de monilioză cauzează pagube mari când fructele sunt aproape maturate, iar infecțiile târzii din timpul recoltării, se manifestă în depozite.

Agentul patogen – Monilinia fructigena (Aderh. et Ruhl.) Honey, fam. Sclerotiniaceae, ord. Helotiales, cl. Discomycetes, subîncr. Ascomycotina, f.c. Monilia fructigena Pers.

Aparatul vegetativ al ciupercii este sub forma unui tal filamentos hialin. Acesta formează la suprafața organelor atacate, aglomerări de filamente denumite sporodochii(perinuțe), pe care apar siruri de conidia. Acestea sunt catenulate, gălbui, de forma unor butoiase.

Pe parcusul a două ierni, fructele mumifiate ce au fost îngropate în sol, în primăvara celui de al treilea an,după germinarea scleroțiilor,apar apoteciile cu asce si ascospori. Acestea au forma de pâlnie lung pedunculată, de culoare gălbuie, cu diametrul de 3-5 mm. Ascele conțin câte 8 ascospori unicelulari, ovali, hialini.

Epidemiologie. Conidiile asigură înmulțirea parazitului în timpul verii. Germinează la temperaturi cuprinse între 0-25 0C, cea optimă fiind în jur de 150C. Filamentele ciupercii pătrund prin diferite leziuni provocate deinsecte sau de grindină. În timpul recoltatului și al transportului, există riscul provocării de răni; acesta favorizează infecțiile cu această ciupercă.

Acest agent patogen iernează sub formă de miceliu de infecție în scoarța ramurilor și sub formă de scleroți în interiorul fructelor mumifiate.

Fructele tinere de dimensiunea unei alune sunt infectate de ascospoori, cauzând alături de infecțiile conidiene, monilioza de primăvară.

Comportarea soiurilor față de atacul acestei ciuperci este diferită.

Soiurile sensibile monilioză sunt următoarele: Belle de Boskoop, Jonathan, Reinette de Canada, Golden delicious, Starkrimson, Red delicious, London Pepping, Cox Orange, Prima, Pătul etc. Sunt și soiuri relativ rezistente cum ar fi: Florina, Rosu de Cluj, Candil sinap, Prima.

Dacă livezile sunt prevăzute cu system de irigare, sensibilitatea soiurilor este mărită, aceeași consecință au și atunci când se aplică fertilizare unilaterală cu azot mineral sau organic.

Umiditatea relativă exagerată a aerului, favorizează apariția picăturilor de apă pe fructe, cât și distrugerea integrității acestora, acești factori constituie principala cauză pentru pagubele produse de monilioză în unii ani.

Prevenire si combatere. După ce se vor strânge toate fructele mumifiate rămase pe pom o dată cu tăierile și se vor arde, se va aplica tratamentul de iarnă sau de primăvară; pentru a înlătura sursa de infecție, lăstarii atacați vor fi înlăturați și distrusi prin ardere, iar fructele putrezite și căzute vor fi adunate si îngropate.

În timpul perioadei de vegetațiese vor aplicate tratamentele indicate pentru combaterea rapănului precum și a vectorilor, care prin atacul lor favorizează infecțiile cu monilioză. Eficacitate bună au tratamentele de iarnă cu Zeamă sulfocalcică de 200Bé, în concentrație de 20 %, sau cu Zeamă albastră 2-3 %, iar în timpul desfășurării perioadei de vegetație cu: Dithane 75 WG-0,2 %, Topsin 70 PU-0,07 %. Se va avea în vedere o atenție deosebită asupra recoltării și manipulării fructelor, pentru a nu le răni, precum și pregătirii și dezinfectării silozurilor de fructe și menținerii unei temperature constant cât mai apropiate de 1-3 0C si a umidității a aerului între 80-90 %.După depozitare, fructele pot fi stropite cu Magnate 50 ECNA-0,09 %.

3.3.6. Rugina mărului – Gymnosporangium juniperinum

Istoric si răspândire. Rugina mărului este găsită în Europa si America producând pagube însemnate în livezile de mărdar și în pădurile montane, unde crește Juniperus virginiana L. sau Juniperus communis L.

Simptome. Ciuperca formează pete mici pe partea inferioară a frunzelor de măr, la început acestea sunt gălbui, apoi cu tendință de înroșire, apar puncte mici, negre, ce sunt picnidiile agentului patogen. Țesuturile frunzelor se hipertrofiază și se formează ecidii alungite, proeminente, ca niște mici butelii. Pomul atacaț pierde frunzele prematur. Lăstarii pot forma pe scoarță picnidii si ecidii, după care aceștia se usucă până la sfârsitul perioadei de vegetație. Pe suprafața scoarței ramurilor de Juniperus communis L., arbust ce se găseste în flora spontană a țării noastre, ciuperca cauzează hipertrofierea țesuturilor, apar gale sau umflături acoperite pe timp umed cu omasă gelatinoasă, sau, cu o peliculă de culoare gălbuie, formată din lagăre de teliospori.

Agentul patogen – Gymnosporangium juniperinum (L.) Mart., fam. Pucciniaceae, ord. Uredinales, cl. Teliomycetes, subîncr. Basidiomycotina.

Pe diferite soiuri de măr se pot forma picnidii și ecidii, iar lagărele de teliospori pe Juniperus communis L. Este o ciuperca heteroică, iar uredosporii lipsesc. Ecidiosporii seformează în ecidii alungite care prezintă numeroase fante laterale;

Roestelia penicillata este forma ecidiană pe măr. Teliosporii sunt formațiuni bicelulari, cu pedicelul foarte lung. Soiurile Jonathan, York Imperial, Reinette de Canada s.a. sunt sensibile la rugină (E. Rădulescu, 1972).

Epidemiologie. Permanentizarea ciupercii pe Juniperus communis L. se realizează prin miceliul de rezistență iar infecțiile pe măr în cursul vegetației se fac prin picnosporii de pe pomii infectați și prin ecidiosporii ce apar pe Juniperus communis.

Prevenire si combatere. Unde boala este frecventă, se vor evita cultivarea de soiuri de măr care nu au rezistență la rugină.Tratamentele cu produse organice de sinteză, care acționează ca fungicide de contact, câtși cele sistemice, dau rezultate acceptabile în combatere.

3.3.7. Uscarea ramurilor – Nectria cinnabarina

Istoric și răspândire.Boala se manifestă pe ramurile pomilor și arbustilor fructiferi dar și la speciile forestiere debilitate, din cauza acțiunii temperaturilor scăzute sau poate au fost atacate de insecte, rapăn, monilioză etc.

Simptome. Boala devine evidentă în perioada de vegetație când ramurile se usucă, scoarța este necrozată, iar la nivelul acesteia apar mici pustule miceliene rosiatice, alcatuit din țesutul stromatic.

Parazitul pătrunde în profunzimea țesuturilor lemnoase și consumă lignina, rezultând ramuri mai usoare, în secțiune având o culoare albicioasă datorită celulozei. Pe pernițele stromatice, ciuperca formează conidiofori și conidii, iar înanul următor, peritecii cu asce si ascosporic.

Agentul patogen – Nectria cinnabarina (Tode.) Fr., fam. Hypocreaceae, ord. Sphaeriales, cl. Pyrenomycetes, subîncr. Ascomycotina, f.c. Tubercularia vulgaris (Tode.) Fr.

Acest agent patogen face parte din categoria paraziților de rană, această ciupercă atacând ramurile în curs de uscare pe care le distruge. În timpul vieții saprofite, formează la suprafața scoarței,pernuțe de culoare rosiatică, formate din pseudostrome, pe care apar conidiofori filamentosi, cu conidii unicelulare si hialinem. Următoare primăvară, în interiorul perinuțelor roșiatice, se găasesc peritecii cu asce si ascospori; aceștia sunt bicelulari, hialini.

Epidemiologie. Înmultirea agentului patogen în cursul vegetației este facută prin intermediul conidiilor iar permanentizarea de la un anla altul se face prin miceliul de rezistență care va genera

Prevenire si combatere. Pomii, arbuștii fructiferi și arborii din parcuri se recomandă să fie curățați de ramurile uscate și debilitate, apoi trebuie realizată dezinfectarea rănilor cu sulfat de cupru 2 % sau sulfat de fier 3-5 %, după care se vor bandaja cu un mastic.

Tratamentul se va efectua cu regularitate pentru combaterea dăunătorilor și al paraziților vegetali. Se va ține cont de regulile de agrotehnică pomicolă specific fiecărei specii în parte,

aplicându-se îngrășăminte chimice în doze moderate și în complex.

3.4 Bacterioze

3.4.1. Arsura bacteriană comună a mărului si părului – Pseudomonas syringae pv. syringae

Istoric și răspândire. A fost semnalată în Angliaîn 1914 pe păr de către K.F. Barker si O. Grove. În prezent, este găsită în toate țările din Europa și America. La noi, boala a fost semnalată prima dată în anul 1932 în nordul Moldovei pe puieți de măr, iar în prezent să fie întâlnită în toate zonele pomicole cu tradiție ale țării, agentul pathogen neproducând pagube importante. Elena Bucur si Lazăr I. au demonstrat prin cercetările sale că la noi în țară agentul patogen al arsurii comune a mărului și părului este Pseudomonas syringae pv. syringae van Hall. Bacteria este polivaletă, fiind destul de des întâlnită pe specii de Malus, Pyrus, Cydonia, Mespillus, Crataegus si Spiraea.

Simptome. Atacul agentului patogen apare pe toate organele plantei fară partea subterană, arătând simptome variate în funcție de organul parazitat; fiind favorizată de condițiile climatice mai reci si umede.

Unele simptome sunt în comun cu focul bacterian produs de Erwinia la cei doi agenți patogeni, astfel, pe frunze între nervurile ce se înnegresc. Frunzele nu se desprind de pe pom, nici când ramurile sunt energic scuturate. Atacul arsurii comune se manifestă mai des pe inflorescențe, dar nu înaintează către pedunculul florilor și mai rar se extinde în lemnul ramurilor de schelet. De aceea se explică faptul răspândirii relativ slabe a atacului luând în comparație cu cel al focului bacterian. Lăstarii atacați prezintă pete cu o delimitare evidentă între partea vie și cea uscată.

Ramurile prezintă ulcerații ce sunt de nuanță mai deschisă iar scoarța are crăpături. Lăstarii afectați de arsura comună nu prezintă îndoitura specifică atacului de Erwinia amylovora.

În momentul legării și până la maturitate,fructele sunt atacate de agentul patogen; fructele tinere, prezintă pete negricioase cu aspect umed și picături de exudat bacterian. Fructele se înnegresc, cad în luna mai sau rămân atârnate de ramurile pomilor chiar și în timpul iernii.

Agentul patogen- Pseudomonas syringae pv. syringae van Hall, fam. Pseudomonadaceae, ord. Pseudomonadales, Div. Bacteria.

Bacteria atacă un număr mare de gazde, prima dată fiind observată pe liliac. Temperatura optimă de dezvoltare este de 25- 260C(Bucur E. și Lazăr I., 1960). Este diferită de Erwinia amylovora, cu care a fost confundată mult timp, prin diferite teste fiziologice (Severin V. și col., 1985).

Epidemiologie. Evoluția bolii este favorizată de factorii climatici care sunt umiditatea si temperatura ridicată. Boala se manifestă agresiv în primăvară și spre toamnă, în timp ce în lunile secetoase de vară, evoluția acesteia se oprește. Diferitele răniri mecanice făcute în perioada de întrținere, cât și atacul unor insecte din fam. Scolitidae etc., ajută la infecțiile și extinderea bolii.

3.4.2 Focul bacterian al rozaceelor – Erwinia amylovora

Istoric și răspândire. Boala a fost observată pentru prima dată în America, în anul 1801, de către Denning W. și denumită "fire blight" de către Coxe W. în 1817. Burrill T.J. în 1878 spus că acest agent patogen este o bacterie, fiind primul care specific existența bolilor bacteriene la plante.

Inițial boala era raspandită în S.U.A. mai ales în statele Washington, Oregon, apoi a migrat în Canada. În Europa a fost observată în 1957-1968 în Anglia, în 1967 în Polonia și între 1970-1990 în majoritatea țărilor din Europa și din Orientul Mijlociu. La noi a fost semnalată în anul 1992, primele focare au la Brăila și la Pitești (Severin V., 1994). Boala s-a răspândit destul de repede, așa că în 1993 a fost observată în alte localități din 11 județe, fiind o boală destul de periculoasă la gutui, păr si măr. În primul an de la observarea bolii au fost calamitate deja circa 300 ha de pomi din speciile, păr, gutui si măr.

Simptome. Focul bacterian al rozaceelor, are o serie de simptome pe părțile aeriene ale pomilor afectați, începând cu frunzele, inflorescențele, lăstarii, scoarța ramurilor tinere si fructele.

Arsura inflorescențelor se observă primăvara, florile au aspect hidrozat, se ofilesc, se brunifică si apoi se înnegresc.

Infecția avansează către pedunculul care apare hidrozat și apoi se înnegrește. Pe timp umed și călduros pe pedunculii atacați apar picături de exudat ce conțin numeroase bacterii.

Cea mai periculoasă formă de atac este arsura lăstarilor, fiind urmată de cea a inflorescențelor. Frunzele devin de culoare brună, apoi se înnegresc și nu se desprind de pe pomi. Lăstarii sunt infectați sistemic si atunci muguri lor se pigmenteză în galben sau oranj, sau se infetează extern și apare ofilire a 1-3 frunze de la vârful acestora și îndorea lor în formă de cârjă iar pe lăstari pot apăre picături de exudat în condiți favorabile.

Atacul pe ramurile mai vechi, șarpant sau trunchiuri, produce leziuni, ulcere cu exudate și brunificarea țesuturiilor sub scoarța atacată. Arsura coletului se produce în urma infecților prin răni. Țesuturile atacate sunt hidrzate și mai întunecate, sau de culoaree purpurie și scoarța prezintă crăpături.

Agentul patogen – Erwinia amylovora (Burrill) Winslow, Broodhorst, Buchanan Krunwiede, Roger et Smith – fam. Enterobacteriaceae, ord. Eubacteriales, Div. Bacteria.

Epidemiologie. Bacteria este rezistentă la uscăciiune si la razele solaree, putând supraviețui în exudatele feritee de razele soarelui între 3 sii 12 luni. Peste iarnă, bacteriile rămân viabilee în zonele marginale ale ulcerelor de pe ramuri, mai ales la păr și păducel (Crataegus) și mai puțin la măr. Bacterile mai pot supraviețui în muguri și în fructele bolnavee, acestea constituind sursa de inocul primar pentru ataculldin primăvara următoare. Filamentele bacteriene aeriene potfi răspânditie prin vânt,în perioadele fără ploi. Insectele(vectorii) au de asemenea, un rol foarte important în răspândiirea bacteriilor. Astfel, polenizatorii ca, albinele și viespile preiau odată cu neectarul si polenul din florile infectate și bacterile pe care le difuzează la alte flori vizitate.

Protecția pomilor împotriva arsurii bacteriene si a focului bacterian

Una din primele măsurii o constituie detectarea incipientăa bolilor. În România prin Ordinul Ministerului Agriculturii si Alimentației nr. 28 din 5 mai 1993 se instituie obligația efectuări a cel puțin două controaale în iunie și septembriee în pepinierele și livezile de gutui, păr si măr. Reducerea iinoculului bacterian se poate realiza prin sacriificarea și arderea pomilor infectaați puternic cât și a arbustilorr din gardurile vii din pepiniere, în special din specia Cotoneaster. Pomii slab atacaați sunt curățați prin tăiierea ramurilor atacate. Combaterea insectelorr vectoare fitofage este o măsură ce se recomandă a fi efectuată în perioada preflorală. Combaterea chimică cu Alcupral 50 PU-0,2% (32kg/ha în 1000 l apă) prefloral, Champion 50 WP 0,2 % prefloral, 0,04 %-postfloral, etc

PARTEA A-II-A – CONTRIBUȚII PROPRII

CAPITOLUL 4

IMPORTANȚA ȘI SCOPUL STUDIERII TEMEI

4.1 Importanța și scopul studierii temei

Valorificarea superioară a fructelor, este determinată de sănătatea și calitatea acestora, atât pentru piața internă, dar în special pentru export.

Pentru a realiza fructe de calitate este necesar să se aplice un complex de fitoprotecție, deoarece ponderea de soiuri cu rezistență genetică la atacul de boli și dăunatori este relativ redusă, în livezile existente.

Aplicarea întregului complex de fitoprotecție, presupune cunoașterea amănunțită a biologiei principalilor agenți fitopatogeni, evoluția în timpul perioadei de vegetație, in concordanță cu factorii de mediu și fenologia soiurilor cultivate.

În plantațiile de măr, se pot realiza pierderi considerabile datorită numeroșilor agenți patogeni, care se manifestă an de an, și anume în anii cu cantități mari de precipitații, plantațiile sunt atacate mai mult de rapănul mărului, iar in anii mai secetoși sunt atacați de făinare. Este necesar, potecția livezilor împotriva ambelor boli prin tratamente, deoarece este dificil de prevăzut cu exactitate condițiile meteo.

Pentru a obține recolte superioare și pentru a menține pomii în deplină stare de sănatate, este necesar o supraveghere a plantației.

Literatura din domeniu, descrie peste 150 de boli provocate de diferiți agenți fitopatogeni, din cele circa 500 care se presupune că atacă această specie ( Braniște N., Andreieș N., 1990 ), respectiv, peste 88 insecte și acarieni dăunători ( Way, 1998 ).

În acest studiu se va analiza reacția soiului Idared, Generos, Florina, Auriu de Bistrița, Dayton,Pionier, NUR 60, Romus 1, Romus 2, Romus prin infecție naturală cu ciupercile: Venturia inaequalis (Cooke) Wint și Podosphaera leucotricha ( Ell. et Ev.). Rapănul mărului poate produce, anual, pagube în recoltă ce se ridică la 30- 98%, atât sub aspect cantitativ, cât mai ales calitativ, în zonele cu climat umed și în livezile neîngrijite (Șuta Victoria și colab. 1974 ).

Pornind de la importanța plantațiilor de măr în țara noastră, însușirile pedoclimatice, prezenta lucrare și-a propus să prezinte biologia, ecologia și combaterea rațională a principalilor agenți patogeni, în cadrul fermei didactice ,,Vasile Adamachi” Iași.

Astfel, ținând cont de o serie de criterii (intensitatea , frecvența atacului, pagubele produse, etc.) se poate stabili momentul optim aplicării tratamentului și produsele utilizate.

4.2 Obiectivele studierii temei

Pentru a obține producții superioare din punct de vedere calitativ și cantitativ, este esențial să se cunoască principalii agenți patogeni specifici speciei de măr. Este importantă o cunoaștere amănunțită a biologiei, epidemiologiei si ecologiei agenților patogeni, chiar dacă dispunem de o gamă largă de produse și metode de combatere.

Obiectivele care stau la baza întocmirii prezentului studiu sunt următoarele:

Studiul agenților patogeni ce afectează plantațiile de măr, în condițiile climatice din zona centrală a Moldovei;

Caracterizarea agenților fitopatogeni întâlniți în plantațiile de măr;

Estimarea gradului de atac (GA%) al ciupercilor Podosphaera leucotricha ( Ell. et Ev.) și Monilinia fructigena la soiurile Idared, Generos, Florina, Auriu de Bistrița, Dayton,Pionier, NUR 60, Romus 1, Romus 2, Romus în ferma didactică ,, Vasile Adamachi” Iasi;

Calcularea eficienței economice a tratamentelor fitosanitare aplicate în vederea combaterii agenților patogeni din plantația de măr de la ferma didactică ,,V. Adamachi”;

CAPITOLUL 5

MATERIALE ȘI METODĂ

5.1. Materialul biologic utilizat

Experiența s-a realizat în colecțoa de măr a fermei ,,Vasile Adamachi” , iar materialul luat în studiu a fost soiul Idared, Generos, Florina, Auriu de Bistrița, Dayton,Pionier, NUR 60, Romus 1, Romus 2, Romus .

Soiul Idared

Este un soi vechi American. Pomul este de vigoare mijlocie spre mare.

Este un soi foarte productiv și precoce, cu rezistent la ger și secetă, sensibil la făinare. Prezintă fructele sunt mari,sferic turtite cu 5 coaste largi. Are epiderma subțire cu o culoarea de fond galben-verzui iar cea de acoperire roșu. Prezintă pulpă albă, plăcut aromată. Are cerere medie pe piață.

Epoca de recoltare este în octombrie și are durată mare de păstrare ( 10-12 luni). (Zlati C. și Grădinariu G., 2009).

Soiul Generos

Este un soi românesc.Pomul are vigoare mijlocie-mare, cu coroana rară, aerisită.Are rezistență la rapăn și mediu rezistent la făinare. Generos este un soi precoce și productive.

Acesta fructifică în principal pe ramuri scurte.Are fructe mari, având culoarea de fond galben-verzuie iar cea de acoperire roșie-rubinie, cu multă ceară, având o pulpă fermă, aromată, cu gust plăcut. (Zlati C. și Grădinariu G., 2009).

Soiul Florina

Este un soi francez, imun la rapăn, cu toleranță la făinare. Acest soi este precoce, foarte productive, având o vigoare mijlocie spre mare. Fructifică preponderent pe ramuri lungi.

Fructele au o mărime mare, cu formă tronconică,ușor crestate, roșii-vișinii, cu puncte subcutanate. Are epiderma groasă și aciditatea scăzută diminuează calitățiile gustative,dar un parfum și gust în general plăcut.

Epoca de matura în octombrie și se păstrează 6-8 luni (Zlati C. și Grădinariu G., 2009).

Soiul Auriu de Bistrița

Este un soi românesc precoce și productive. Pomul are vigoare mare.

Fructele de mărime supramijlocie, ovosferice, galben-aurii, de o calitate foarte bună. Este rezistent la rapăn și făinare. Este un soi recomandat pentru zonele colinare și înalte.

Epoca de recoltare are loc în prima decadă a lunii octombrie; păstrarea 60-90 zile. (Zlati C. și Grădinariu G., 2009).

Soiul Pionier

Este un soi românesc productiv și precoce. Pom de vigoare submijlocie (de tip spur). Are fructe mijlocii sferic – turtite, colorate în nuanță de roșu închis. Are pulpa fină, aromată, de o calitate foarte bună. Recoltarea se desfășoară la sfârșitul lunii septembrie; păstrare 40-60 zile. (Zlati C. și Grădinariu G., 2009).

Soiul Romus 1

Este soi românesc, obținut din semințele hibride provenite din S.U.A. Este un soi rezistent la rapăn și mediu rezistent la făinare.Pomul are vigoare mică-mijlocie.

Romus 1 este precoce, productiv, rezistent la ger și secetă.Acesta fructifică în special pe țepușe. Fructele sunt de mărime mijlocie, sferice, ușor turtite, galbene, și sunt acoperite cu roșu pe două treimi din suprafață. Pulpa este suculentă, de culoare albă și ușor acidulată.

Epoca de maturare are loc în a II-a decadă a lunii iulie. (Zlati C. și Grădinariu G., 2009).

Soiul Romus 2

Soi românesc cu vigoare submijlocie. Acesta rodește pe ramuri scurte și mai puțin pe ramuri lungi. Este precoce și productiv.

Romus 2 este foarte rezistent la rapăn și mediu rezistent la făinare. Fructele au mărime mijlocie,de formă sferică, ușor crestate spre caliciu,asemănătoare cu soiul Jonathan. Perioada de recoltare are loc în decada a II-a a lunii iulie. (Zlati C. și Grădinariu G., 2009)

Soiul Romus 3

Este un soi românesc de vigoare mijlocie și fructifică pe ramuri scurte de rod. Are rezistență mare la rapăn și făinare. Este precoce și productiv, Fructele sunt mijlocii ca mărime au formă ovoidal-alungită și sunt colorate în roșuintens pe 60-70% din suprafață. Pulpa este albășiplăcută la gust.

Se recoltează în prima decadă a lunii august. (Zlati C. și Grădinariu G., 2009).

5.2. Metoda și tehnica de identificare a principalilor agenți patogeni întâlniți în plantațiile de măr.

Atacul, dauna și paguba sunt consecința activității biologice a dăunătorilor plantelor( Rafailă C.,1980).

Este aproape imposibil ca pomii care se găsesc dintr-o plantație sa fie în toți sanatoși.

În anumite cazuri o gazdă este îmbolnăvită de un singur agent fitopatogen sau dăunător, dar când atacul este produs de mai mulți agenți fitopatogeni sau dăunători stabilirea contribuției fiecăruia este destul de greu de realizat ( Lazăr Al și colab., 1980).

Pentru a determina gradul de atac (GA %) al ciupercilor Podosphaera leucotricha ( Ell. et Ev.) și de Monilinia fructigena s-au notat numărul de lăstari și în ce proporție au fost afectați.

Rezultatele obținute au fost notate, după care s-a calculat frecvența plantelor îmbolnăvite(F%) și intensitatea cu care se manifestă atacul ( I%) de pe lăstarii pomilor.

În calcularea valorii frecvenței s-a utilizat formula următoare:

F%= în care:

Intesintatea atacului ( I%) este valoarea relativă prin care se exprimă gradul de atac pe plantă, raportând suprafața atacată, la suprafața totală observată.(Rădulescu și Rafailă, 1967).

Formula de calcul a intensității este următoarea:

I % = în care :

Pentru a calcula intensitatea cu care se manifestă atacul, s-a folosit scara cu șase clase de notare, corespunzătoare unor intervale de procente ale intensității atacului. (Radulescu și Rafailă,1967).

Tabelul 5.1.

Scara de notare cu 6 clase a intensității atacului de boli

și dăunători la plante (Rădulescu și Rafailă, 1967)

Pentru a calcula gradul de atac (GA%) s-a folosit formula

Ga % = în care:

Pentru a stabili gradul de atac produs de agenții fitopatogeni luați în studiu, au fost analizați 10 pomi,iar la fiecare pom câte 10 lăstari.

CAPITOLUL 6

REZULTATE OBȚINUTE

6.1. Evaluarea gradului de atac al ciupercii Podosphaera leucotricha

Atacul ciupercii Podosphaera leucotricha este întâlnit des in plantațiile de măr, provocând pagube diferite de la an la an. Stabilirea gradului de atac al ciupercii Podosphaera leucotricha, în funcție de condițiile climatice existente în zona fermei „Vasile Adamachi”, Iași, s-au finalizat prin obținerea de rezultate utile, pentru aplicarea tratamentelor care combat acest agent patogen.

Figura 6.1.Frecvenței atacului(%)de Podosphaera leucotricha din anii 2013 și 2014

Figura 6.2.Intensitatea atacului(%)de Podos phaera leucotricha din anii 2013 și 2014

Figura 6.3.Gradul de atac(%) al ciupercii Podosphaera leucotricha în anii 2013 și 2014

Din prezentul grafic înțelegem că anul 2014 a fost mai favorabil decât anul 2013 din punct de vedere al gradul de atac al ciupercii Podosphaera leucotricha.Astfel avem un grad de atac de 35% în 2013 și 37,7 % în 2014 la soiul Idared, acesta fiind cel mai sensibil dintre soiurile prezentate (Figura 6.3).Cele mai mici valori s-au înregistrat la soiul Florina de 1% în 2013 și 1,05% în 2014, dar și la soiul Pionier.

Observațiile facute au avut drept scop stabilirea gradului de atac al ciupercii Podosphaera leucotricha, în fucție de condițiile climatice întâlnite în zona femei „Vasile Adamachi” Iași.

Cu ajutorul acestor observații se vor face tratamente, ținând seamă de rezistența fiecărui soi la ciupercă (Fig. 6.3).

6.2. Evaluarea gradului de atac al ciupercii Monilinia fructigena

Atacul ciupercii Monilinia fructigena este întâlnit des in plantațiile de măr, provocând pagube diferite de la an la an. Stabilirea gradului de atac al ciupercii Monilinia fructigena , în funcție de condițiile climatice existente în zona fermei „Vasile Adamachi”, Iași, s-au finalizat prin obținerea de rezultate utile, pentru aplicarea tratamentelor care combat acest agent patogen.

Figura 6.4.Frecvența atacului(%)de Monilinia fructigena din anii 2013 și 2014

Figura 6.5.Întensitate atacului(%) de Monilinia fructigena din anii 2013 și 2014

Figura 6.6.Gradul de atac(%) al ciupercii Monilinia fructigena în anii 2013 și 2014

Din prezentul grafic înțelegem că valorile gradului de atac al ciupercii Monilinia fructigena în plantația de măr sunt mai mari. Astfel avem un grad de atac de 7,5% în 2013 și 7 % în 2014 la soiul Idared, acesta fiind cel mai sensibil dintre soiurile prezentate (Figura 6.6).S-a constat că soiurile Florina,Pionier și Romus2 nu au prezentat simptome de atac.

Observațiile făcute au avut drept scop stabilirea gradului de atac al ciupercii Monilinia fructigena, în fucție de condițiile climatice întâlnite în zona femei „Vasile Adamachi” Iași.

Cu ajutorul acestor observații se vor face tratamente, ținând seamă de rezistența fiecărui soi la ciupercă (Fig. 6.6).

CAPITOLUL 7

EFICIENȚA ECONOMICĂ A TRATAMENTELOR

FITOSANITARE LA CULTURA MĂRULUI

Eficiența exprimă calitate activității economice, de a utiliza chibzuit factorii de producție.

Este o cerință esențială pentru economie și trebuie să ghideze în permanență acțiunile și deciziile economice, fiind înțeleasă ca un termen de evaluare, un concept valoric, ce se măsoară prin raportul dintre valoarea producției obținute și valoarea resurselor consumate.

Eficiența economică a plantației este dată de raportul dintre veniturile obținute în urma valorificării producției și costul de producție.

Valoarea costurilor de producție pe herctar pentru anul 2013-2014 a fost de 13.430 lei/ha

(tab.7.1. și 7.2.).

Producția medie de mere la hectar a fost de 20 000 kg/ha, și a fost valorificată cu 2000 tona (TVA inclus). Luând în considerare aceste date, rezultă că venitul pe hectar obținut în urma valorificării producției este:

2 000lei/t x 1800 t = 36 000 lei

Costul de producție este dat de raportul dintre cheltuielile de producție la hectar și producția medie la hectar :

36 000 lei / 20 000 kg/ ha = 0,67 lei

Profitul se calculeaza prin diferența dintre venit și cheltuieli de producție la hectar:

36 000 lei – 13 430 lei = 22 570 lei/ ha

Tabelul 7.1

Cultivarea pomilor frutiferi este rentabilă dacă se utilizează ca material săditor, soiuri cu rezistențăgenetică bună la agenții patogeni importanți, pentru a reduce numărul de tratamente fitosanitare aplicate, reducerea dozelor, folosirea unor pesticide slab toxice și aplicarea tratamentelor doar pe baza prognozei de avertizare.

Tabelul 7.2.

Deviz tehnologic pentru cultura de măr 2014, producția medie 20.000 kg/ha, suprafața 4,87 ha

( 20.000t/ha)→13.430 lei/ha

Tabel 7.3.

Schema de tratament pentru cultura de măr

Concluzii

Factorii climatice ai Județului Iași oferă condiții optime plantațiilor de măr.;

Eficacitatea tratamentelor este dată de produsele, dozele, si momentul aplicării acestora. În practica protecției plantelor se utilizeaza o gamă largă de fungicide și pesticide. Alegerea produsului ce cea mai mare eficacitate se face prin utilizarea unei variante remandate în buletinul de avertizare. Ca eficacitatea produsului să fie ridicată, este important ca momentul aplicării să fie optim.

S-a observat ca soiul Idared, majoritar în plantația din cadrul fermei ,, V. Adamachi”, Iași, este sensibil la atacul de Podosphaera leucotricha.

Un număr de 10- 12 tratamente chimice, asociate cu respectarea tehnologiei de cultură a mărului și igiena culturală, asigură combaterea eficace a bolilor și dăunătorilor.

Agenții patogeni care produc pierderi importante de recoltă în plantația din ferma didactică ,,V. Adamchi”, și care necesită o atenție deosebită în combaterea lor sunt: : Podosphaera leucotricha și Monilinia fructigena, dar și Venturia inaequalis în anii favorabili dezvoltării ciupercii.

Combaterea chimică integrată, trebuie adaptată la starea fitosanitară a fiecărei livezi, în funcție de evoluția biologică a patogenilor și rezistența soiurilor față de boli și unii dăunători.

Bibliografie

Baicu T., Alexandri Al.,1973 – Îndrumător în utilizarea pesticidelor, Ed. Ceres, București

Baicu T., Săvescu A., 1978 – Combaterea integrată în protecția plantelor Ed. Ceres, București

Baicu T., Săvescu A., 1986 – Sisteme de combatere integrată a bolilor și dăunătorilor pe culturi,Ed.Ceres, București;

Bouron H,1970,-Defence des horticoles, Ed. Bailliere de Fils, Paris.

BRANIȘTE N., ANDREIEȘ N., Soiuri rezistente la boli și dăunători în pomicultură. Ed Ceres, București,. 1990

Gheorghiu Eftimie, 1981- Boala proliferării la mar în România, Ed Ceres,

Iacob V, Hatman M., Ulea E. 2001- Fitopatologie Horticolă, Ed. ,, Ion Ionescu de la Brad” Iași

Lefter Gh., Minoiu N., 1990 – Combaterea bolilor și dăunătorilor speciilor pomicole semințoase, Ed.Ceres, București

Ploaie P.G. 1973 – Miciplasma și bolile proliferative la plante. Ed. Ceres, București

Pop I.V. 1986- Virusurile plantelor și combaterea lor, Ed. Ceres, București

Puiu I. 1994- Uscarea ramurilor mărului în Moldova, Lucr.șt.Hortic.,Univ.Agron. Iași

Puiu I. 1997- Ciuperci saprofite și parasite pe scoarța și lemnul mărului,Lucr.șt.Sr., Univ. Agron. Iași

Săvescu. A., Rafailă C. 1978- Prognoza în protecția plantelor, Ed. Ceres, București.

Severin V. și col., 1985-bacteriozele plantelor cultivate.Ed.CERES , București.

Ulea, E. 2001- Protecția plantelor- Fitopatologie, Ed. ,,Ion Ionescu de la Brad”, Iași.

Victoria Suta si col., 1974,- Protecția pomilor și arbuștilor fructiferi, Ed. Ceres, București

Zlati Cristina,Grădinariu G., 2010, Pomologie, Editura Tipo Moldova, Iasi.

***http://www.academia.edu/7728443/Interactiunea_mar-_Venturia_Inaequalis (3.4.2015).

*** http://www.hindawi.com/journals/bmri/2009/680160/ ( 10.04.2015).

***http://images.google.ro/imgres (11.04.2015).