Dinamica Agentilor Patogeni Ai Culturii de Mar

DINAMICA AGENȚILOR PATOGENI AI CULTURII DE MĂR

ÎN CADRUL FERMEI ,,V. ADAMACHI” IAȘI

CAPITOLUL 1

STADIUL ACTUAL AL CERCETĂRII PE PLAN NAȚIONAL ȘI

INTERNAȚIONAL

Mărul este atacat în perioada de vegetație de un număr mare de agenți patogeni (viroizi, virusuri,micoplasme ,bacteria și ciuperci), și de numeroși vectori (insecte, nematozi) care cauzează pierderi economice substanțiale în livezi și depozite. În literature de specialitate, sunt descries peste 150 de boli și dăunători din circa 500, la specia măr,care se presupune că sunt întâlnite la această specie la nivel mondial (Braniște N., Andrieș N. 1990).

Cunoașterea, prevenirea și combarea agenților patogeni ai mărului, e ca o consecință firească, așadar, în zonele pomicole, fitoprotecția rămâne unul din factorii care contribuie la creșterea productivității. Protecția plantațiilor de măr, este un domeniu la care numeroși cercetători au contribuit. Aceștia au realizat studii ample și deosebit de utile pentru practicienii din branșă.

Cunoscându-se indicațiile referitoare la morfologia, ecologia și biologia agenților patogeni, precum și la metodele variate de combatere, din literatura de specialitate, sistemul de protecție cel mai eficace, necesită cunoașterea amănunțită a agenților patogeni și a dăunătorilor.

Stiudiul actual al cercetărilor privind evoluția principalilor agenți patogeni ai mărului la nivel național

În anul 1972 [NUME_REDACTAT]., Olangiu M., Petrescu M, Rădulescu E.,Rafailă C.,(sub redacția Rădulescu, E și Rafailă, C), în lucrarea ,,Tratat de Fitopatologie agricolă” au descries 49 boli la măr,printre care 6 viroze, 5 bacterioze, 37 micoze și o antofitoză.

În cartea ,,Virusurile și virozele plantelor” din anul 1975, Pop.I.V. descrie 17 boli de natură virală la măr.

În lucrarea ,, Bacteriozele plantelor cultivate” din anul 1985, Severin V.. Kupferberg.. S. și Zurini, relatează existența a trei bacterioze la măr, același număr la păr,iar la gutui o boală de natura bacteriană.

Lefter. Gh. [NUME_REDACTAT]. N.,în lucrarea lor din anul 1990 ,,Combaterea bolilor și dăunătorilor speciilor semințoase” descriu 27 de viroze la măr, o micoplasmoză, o richețioză,o bacterioză și 12 micoze.

În anul 1998 Way citează la măr 61 de agenți patogeni, dintre care 10 sunt virusuri, 2 micoplasme, 5 bacerii și 44 ciuperci. La acestea se adaugă 19 dezechilibre precum și 8 specii de nematozi care parazitează mărul și produc pagube ( Cociu. V. Botu I. și Șerboiu I., 1999).

[NUME_REDACTAT] de Fitopatologie, începând cu anul 1978, a înființat un comitet de catalogare și înregistrare a agenților patogeni, atacul cărora produce boli la plante. Rolul acestui comitet este standardizarea numelor comune a bolilor plantelor, provocate de agenții patogeni din lumea întreagă, pentru a se evita confuziile și utilizării universale a numelor bolilor în publicațiile oficiale ale acestei societăți., și în alte publicații prestigioase din domeniu.

Sunt citate 84 de boli la măr, dintre care 8 sunt produse de virusuri, 4 de viroizi, 5 a căror etiologie se presupune a fi de natură virală transmisibile prin altoire, 4 bacterioze și 59 de micoze. Lista a fost revizuită, de către colaboratorul principal al [NUME_REDACTAT] de [NUME_REDACTAT] A. L.pe data de 4 septembrie 2000.

În anul 2001 [NUME_REDACTAT], N. Braniște, Cr. Mazilu, [NUME_REDACTAT] de la I.C.P.P. Pitești-Mărăcineni, în lucrarea științică ,,Incidența virusurilor latente la soiurile nou create și selecții de perspectivă de măr”, evidențiază prezența a 1-2 virusuri latente la 35% din selecțiile de prerspectivă pentru soiuri și la 44 % din selecții portaltoi de măr.

CAPITOLUL 2

CARACTERIZAREA CADRULUI NATURAL AL ZONEI LUATE

ÎN STUDIU

2.1 Poziția geografică și situația social-economică

Ferma didactică ,,V. Adamachi” face parte din cadrul [NUME_REDACTAT] a Universității de [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT] (U.S.A.M.V.) ,,[NUME_REDACTAT] de la Brad” Iași și este amplasată în partea de NV a [NUME_REDACTAT], fiind încadrată între coordonatele geografice de 47015’ latitudine nordică și respective de 27030’ longitudine estică.

Din punct de vedere teritorial, ferma didactică face parte din teritoriul adminitrativ si cadastral al [NUME_REDACTAT] fiind delimitată de urmatoarele unități:

– la Nord, municipiul Iași;

– la Est, Universitatea de [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT] Iași;

– la Sud, [NUME_REDACTAT] și S.C. Copou S.A.;

– la Vest, S.C. Copou S.A. și [NUME_REDACTAT] Iași.

2.2 Geomorfologia și hidrologia zonei

[NUME_REDACTAT] face parte din vechea platformă Moldovenească; întinzându-se spre Vest până dincolo de valea Siretului, iar spre Sud până către Bârlad și Murgeni. Este alcătuită din două etaje structurale principale, și anume: un etaj inferior, precambrian, constituit în general din roci cristaline, cutate și un etaj superior, postproterozoic, cu o grosime între 100-140 m, și pante de 2-4%, platouri mărginite de versanț 21 cu pante maxime de 10-16%. Din punct de vedere geomorfologic, ferma horticolă este situată în extremitatea SV a [NUME_REDACTAT]- Bahlui.

Ferma didactică este situată pe versantul dinspre Vest și Sud, adiacent [NUME_REDACTAT], încadrându-se în zona de silvostepă a [NUME_REDACTAT]. Fermei are relieful format din versanți situați pe curbe de nivel, variind între 170 m și 90 m altitudine si cu pnte între 12- 21 %, în partea de Sud-Vest se află o zonă de platou cu pante de 5-8 %.

Teritoriul unitații, este trăbătut de doua talveguri secundare, cu orientare Sudica și SV, care se unesc la bază înspre Sud, formând vadul ce face legătura cu seșul Bahluiului.

Gruparea terenului pe categorii de pantă, în fuctie de relief, indică urmatoarele:

40 ha situate pe platouri și versanți cu pantă cuprinsă între 0-10%;

33 ha pe versantții cu pantă de 10-14%;

11 ha pe versanți cu pantă de 16- 25%;

Actiunea diferită a factorilor de mediu din cuprinsul acestei areal fac să se deosebesc următoarele forme de relief:

-relief structural slab reprezentat;

-relief structural bine reprezentat prin interfluvii și versanți;

-relief de acumulare reprezentat prin terase eoluvionale și pluviale.

Rețeaua hidrologică constituie unele trasee de concentrare a scurgerilor de suprafață, în urma ploilor sau în urma topirii zăpezilor. Apele de suprafață apar și sub formă de izvoare de coastă, constituind un factor favorizant al alunecarărilor de teren.

Datorită reliefului înclinat, apele provenite din ploi și zăpezi curg cu viteză pe văile apropiate, antrenând mari cantități de aluviuni din stratul superior și care, la schimbări de pantă provoacă alunecări de teren.

Din cauza excesului de apa, s-au executat lucrări de drenaj în zonele versanților, unde apa din pânza freatică este captată.

Apa provenită din aceste captări s-a conectat la rețeaua de scurgere permanent prin intermediul drenurilor colectoare sau prin canale deschise, și se scurge pâna la emisarul principal din această zonă.

2.3 Condițiile climatice din zonă

Zona femei ,,V. Adamachi” se încadrează în climatul de tip temperat-continental, caracterizat prin ierni geroase datorită influenței puternice continentale, și verile călduroase, uneori cu perioade de secetă, datorită influenței anticiclonului Azotic.

Datorită numărului de zile cu temperature mijlocii cuprinse între 10- 200C, se întelege că zona oferă resursele termice necesare practicării in bune condiții a pomiculturii, legumiculturii si viticulturii. În perioada rece a anului, se observă o nebulozitate mare, ceea ce reduce evaporarea, favorizând acumularea apei in sol.

2.3.1 Regimul termic

Temperatura. Medie anuală a temperaturii aerului la Iași de 9,90C, iar amplitudinea mediilor lunare este de 24,50C.

Mediile lunii ianuarie sunt de -3,6 ÷ 4,30C, iar ale lunii iulie 19,4 ÷ 21,50C.

Valorile cele mai mari ale temperaturii s-au înregistrat în 1909, pe data de 27 iulie, fiind de 460C si ce mai scazut, de -32,30C, s-a înregistrat pe data de 23.01.1963.

Numărul zilelor făra îngheț este in medie, de 175- 182 zile. În orașul Iași, primul îngheț se înregistrează în jurul datei de 14 octombrie, iar cel mai târziu pe 22 mai.

Temperaturi mai mari de 00C se inregistrează în jurul datei de 1 martie, iar cele coborâte sub această valoare are loc în jurul datei de 5 decembrie. Temperaturi de peste 50C înceă la 22 martie și se încheie spre 10 noiembrie, iar temperaturile ce depasesc 100C se înregistrează între12 martie și 20 octombrie, aceasta fiind perioada în care se realizează 3000-32000C, suma temperaturilor active. Tabelul 2.1.

Temperaturi medii ale aerului înregistratela în ferma ,,[NUME_REDACTAT]” 2014(0C)

2.3.2 Regimul pluviometric

Perioada analizată este caracterizată de o repartiție neuniformă a precipitațiilor sub aspect cantitativ, acestea variază foarte mult atât de la un an la altul, cât și față de media normal din zona. Ele sunt repartizate pe toate lunile, maxime înregistrându-se spre sfârșitul primaverii.

Anul 2013 este caracterizat de repartiția neuniformă a precipitațiilor, iar pe ansamblul său, considerat an secetos, mai ales datorită lunilor iulie-decembrie, perioadă în care precipitațiile, au însumat un nivel pluviometric mic, comparativ cu media normală de 525,1 mm. În prima jumătate a anului 2013 sau înregistrat precipitații neuniform repartizate, cu variații puternice de la un anotimp la altul. În primăvară au fost trei luni în care s-a înregistrat un excedent de precipitatii față de media normală a zonei, apoi au urmat lunile de vară, în care deficitul înregistrat a fost in jur de 50,1 mm față de media normală.

În cea mai mare parte a anului, avem precipitații sub forma de ploi. În perioada noiembrie –martie se înregistreaa un interval posibil de 119 zile cu ninsoare.

Tabelul 2.2

Regimul pluviometric înregistrat la ferma ,,V. Adamachi” în anul 2014.

2.3.3 Umiditatea relativă a aerului

Valorile umidității relative a aerului sunt cuprinse între 70- 80%. Umiditatea atmosferică în lunile de iarnă este mai ridicată, datorită prezenței la sufrafața solului a stratului de zăpadă. Umiditatea atmosferică este ridicată în general, asigurând condiții optime atât pomilor dar și a agenților patogeni.

Tabelul 2.3.

Umiditatea relativă înregistrată la Ferma ,,[NUME_REDACTAT]” în anul 2014

2.4 Alți factori ecologici de natură climatic

2.4.1 Lumina și nebulozitatea

Numărul zilelor cu cer senin, în județul Iași este de 107 anual, frecvența cea mai mare înregistrându-se în luna august (14,6zile) și septembrie (14,3zile). Numărul mediu de zile cu cer noros este de 116, iar cele cu cer parțial acoperit de 145 zile. Durata de stălucire a soarelui are valori cuprinse între 43,5 – 172,3 ore (decembrie) și 175,5 – 286,4 ore (iulie), insolația în perioada de vegetație fiind cuprinsă între 986 – 1517 ore.

Factorul nebulozitate este determinat de gradul de acoperire a cerului cu nori. Nebulozitatea are valori medii de 143,9 zile annual, iar diferența de la un an la altul este destul de mare.

Durata de strălucire a soarelui este în jur de 2053 ore annual, reprezintate de circa 180 zile. Iulie este luna ce mai însorită în anii normali, urmată de lunile august si iunie. Luna cu nebuzitatea cea mai mare este decembrie (8,2 – 8,6 ore), urmată de ianuarie și februarie (5,6 – 8,8ore), valorile de la un an la altul sunt variabile.

2.4.2 Regimul eolian

Dinamica atmosferei din zona fermei ,, V. Adamachi” este dominată de mase de aer dinspre NV, SE și N, cu o frecvență de 20 – 28 % dinspre NV și 8 – 14 % dispre N.

Viteza medie corespunzătoare celor trei direcții principale înregistrează, la Iași, valori de 4,5 – 5,6 m/s, 3,3 – 4,2 m/s și 2,7 – 4,6 m/s. În ceea ce privește repartiția în timp, valorile cele mai ridicate s-au constatat în perioadele de iarnă și primăvară. În general, frecvența maximă a vânturilor coincide cu perioada ce mai ploioasă a anului.

În timpul anului se înregistrează un număr mare de zile cu intensități ale vântului mai ridicate de 12m/s, în medie 75 zile anual.

Tabelul 2.4.

Frecvența(%) și viteza medie (m/s) a vântului pe direcții ([NUME_REDACTAT])

2.5 Caracterizarea solului

Pe teritoriul fermei, deși relativ redus, prezintă un înveliș destul de variat, datorită gradului mare de frământare și expoziție. Roca mamă este alcatuită din marne obișnuite și cele salifere luto- loessoide, dar și depozite aluvio- eoluviale.

Marnele salifere și cele obișnuite se găsesc răspândite pe pantă, constituind principal rocă mamă.

Prin procesul de loessoidare a depozitelor pe terase sau chiar a unor marne s-a format solul loessoid.

Principalul tip de sol din cadrul fermei didactice este cernoziomul levigat (cambic) fiind format pe roci loessoide.

Profilul de sol prezintă urmatoarea alcătuire: Am-Bv-Cca.

[NUME_REDACTAT](40-55 cm) este caracterizat printr-o culoare brun – închisă până la negru în stare umedă, textură mijlocie sau mijlociu-fină, structură glomerulară și frecvente neoformații biogene (coprolite,cervotocine, crotovine)

[NUME_REDACTAT](30-55 cm) prezintă o culoare brun- închisă în partea superioară, urmată de culoare brun gălbuie, textură mijlocie sau mijlociu – fină, structură columnoidă, prismatică și frecvente neoformații biogene.

[NUME_REDACTAT] Se caracterizează ca avand culoare deschisș datorită acumulării de CaCO3 sub formă de pete și concrețiuni; nu este structurat.

Structura cernoziomurilor cambice este glomerulară, bine dezvoltată, conferind acestui sol o permeabilitate buna petru apa și aer.

Humusul (3-5% în sol) este de bună calitate, de tip ,,mult calcic”, gradul de saturație în baze depășește 86%, reacția solului este slab acidă sau neutră, valorile pH-ului fiind cuprinse între 6 și 7.

Acest tip de sol are feritilitate bună și pot fi utilizate cu succes în cultivarea pomilor fructiferi, legumicultură. Pentru a completarea deficitul de apa din perioadele secetoase, se recomandă aplicarea irigațiilor.Suplimentarea aportului de elemente nutritive se face prin administrarea de îngrașăminte organice și minerale.

2.6 Flora spontană din zonă

Zona fermei ,,V. Adamachi” privită din punct de vedere geobotanic se încadrează în formațiunea floristică de silvostepă, acest fapt explică prezența unor elemente specifice stepei și silvostepei, caracterizate printr-o vegetație ierboasă completată de prezența unor păduri de stejar.

Pe versanții înclinați și însoriți, se întâlnesc asociații în care specia dominantă este Festuca valesiaca Schleich., însoțită de alte specii xeromezofile reprezentate prin Stipa capillata L., Stipa lessingiana Trin. et Rupr., Agropyron pectiniforme R. et Sch., Medicago falcata L., Medicago lupulina L. , Centhaurea sp. Pe versanții mai slab înclinați, cu regim mai favorabil de apă se întâlnesc asociații de Festuca pseudovina Hack., însoțite de speciile Lotus corniculatus L. și Artemisia arenaria DC, Lolium perenne L., Poa pratensis L., Trifolium repens L., cu valori furajere destul de ridicate. Vegetația ruderală este reprezentată de speciile Carduus acanthoides L., Carduus nutans L. și Eryngium planum L.

În componența pădurilor din această zonă întâlnim stejarul (Quercus robur L.), carpenul (Carpinus betulus L.), ulmul (Ulmus campestris L.), teiul (Tillia cordata Mill.) și frasinul (Fraxinus excelsior L.

CAPITOLUL 3

DESCRIEREA PRINCIPALILOR AGENȚI PATOGENI AI

CULTURII SFECLEI PENTRU ZAHĂR

3.1 Viroze

3.1.1 Mozaicul mărului – Apple mosaic virus

Istoric si răspândire: Mozaicul la măr este o boală frecventă în livezile din Europa si America.A fost observat in anul 1928 de H.L.White,care a încercat transmiterea virusului pe cale artificială. La noi în țară,viroza ,a fost semnalată pe soiul de măr Jonathan, în anul 1956, de către [NUME_REDACTAT] si [NUME_REDACTAT]. Virusul a fost găsit la numeroase soiuri de măr cât si la portaltoii vegetativi. La soiurile foarte sensibile, pagubele pot ajunge la 40 % din producție. Virusul a fost transmis speciilor de Malus, Pirus, Sorbus, Cydonia, Crataegus, Prunus, Fragaria, Rosa s.a., prin altoire,iar prin inoculare de suc si la diferite plante ierboase, în total 65 de specii din 19 familii (R.H. Kristensen și Thomsen A., 1963, citați de Pop I., 1975, 1988).

Simptome. Pe frunze apar pete neregulate ca formă, răspândite pe suprafața limbului, de culoare galbenă cu o nuanță crem.(Atacul se manifestă numai pe o parte din frunze, de regulă, pe cele tinere. Temperaturile ridicate din timpul verii fac ca țesuturile frunzelor parazitate să devină brunii. Simptomele sunt grave la 18-200C si mascate, la peste 26 0C (P.R. Fridlund, 1970). Frunzele cad înainte de vreme, ducând la slăbirea pomilor atacați, în special a celor tineri. Fructele provenite de la pomii bolnavi sunt mici si au calități gustative reduse. Sensibile sunt soiurile Jonathan, [NUME_REDACTAT], Golden delicious, EM VII (portaltoi) iar mai puțin sensibile Boskoop, Parmen auriu, Ontario, fiind cunoscute si unele soiuri tolerante

Agentul patogen – Apple mosaic virus- se prezintă sub formă de particule izometrice, de 25-290) nm, cele de dimensiuni mai mari fiind infecțioase.

Epidemiologie. (Transmiterea si răspândirea virusului se realizează prin grefare de scoarță și prin altoire,simptomele bolii se ivesc în câteva săptămâni sau în primăvara următoare. Virusul se transmite prin polen și prin semințe iar, în pepiniere și școala de puieți, prin anastomoze radiculare. Ca plante indicatoare se utilizează soiurile de măr [NUME_REDACTAT] și Golden delicious.

Prevenire si combatere. Controlul fitosanitar în pepiniere – câmpul II, când simptomele sunt foarte vizibile, se elimină pomi virotici și se tratează prin termoterapie la 37 0C timp de 3-4 săptămâni a puieților.)

3.1.2 Virusul pătării clorotice a mărului – Apple chlorotic leaf spot virus

Istoric și ( răspândire. (Cunoscut si ca Pear ring pattern mosaic virus după simptomele de pe frunzele de păr, boala a fost remarcată și descrisă prima dată în Bulgaria de către Christoff, în anul 1938. Acum este răspândită în toate țările europene, iar în S.U.A. boala este rar observată. În țara noastră, această viroză a fost constatată pe pomii bătrâni din Transilvania, în anul 1962, de către Docea E. Virusul poate infecta, mărul, părul, gutuiul, piersicul, caisul, prunul, ciresul si visinul, precum și unele specii ornamentale de Malus, Pyrus si Prunus.)

Simptome. Acestea apar din primăvară și variază în funcție atât de climă cât si de soiul atacat până în toamnă, putând fi însă foarte bine identificate în luna iunie. Pe frunze se observă pete clorotice sub formă de benzi, inele sau porțiuni de inele dispuse în spațiile dintre nervure. Petele se necrozează datorită temperaturilor ridicate și a luminozității intense.Petele clorotice produc o marmorare foarte ușoară la unele soiuri mai rezistente, care dispare în timpul verii, pomii apărând sănătosi. Spre toamnă, pomii puternic atacați prezintă frunzișul ruginiu. )

Agentul patogen – Apple chlorotic leaf spot virus- se prezintă ca particule virotice filamentoase de 600 x 12 nm, fiind inactivate la temperaturi de 52-54oC.

Epidemiologie. Virusul poate fi întâlnit împreună cu cel ce produce îngălbenirea nervurilor părului. Aceștia reduc mult talia pomilor infectați. Un studiu privind aceste două viroze a fost realizat de T. Georgescu în teza de doctorat (1984). Virusul poate fi transmis prin altoire. Ca plante indicatoare se folosesc: soiul de păr [NUME_REDACTAT], Malus sylvestris, clona R-12740 si portaltoiul american Spy-227

Prevenire si combatere. Se sugerează testarea plantelor mamă furnizoare de altoi pe indicatorii [NUME_REDACTAT] si gutuiul C 7/1, iar în seră sănătatea plantelor mamă si portaltoi va fi verificată prin transmiteri mecanice pe specii de Chenopodium.

3.2.Micoplasmoze

3.2.1.Proliferarea mărului – Apple proliferation

Istoric și răspândire.( Boala, considerată până nu demult ca având o etiologie virotică sau neparazitară, este răspândită în toate țările, procentul de pomi virozați fiind îngrijorător de ridicat în plantațiile tinere, intensive sau supraintensive, cât si în pepiniere. În țara noastră proliferarea mărului este des întâlnită, unele soiuri fiind infectate în proporție) de până la 30 % ([NUME_REDACTAT] si col., 1974, Ploaie P. 1973, [NUME_REDACTAT], 1989).

Simptome. Atacul se manifestă începând din câmpul II prin inhibarea creșterii pomului însoțită de intrarea în vegetație cu anticipație a mugurilor latenți, ceea ce duce la ,,proliferarea” lăstarilor, dar și la deformarea și apoi pierderea prematură a foliajului. În livezile tinere, aspectele parazitare sunt foarte variate si evidente; (pomii continuă să prezinte scăderi de creștere,datorită intrării în vegetație a mugurilor axilari și deci a stagnării în dezvoltare a lăstarilor terminali. Ca aspect general, pomii sunt foarte rămurosi, tufosi, lăstarii prezentând o creștere aproape verticală. Frunzele au dimensiuni mai mici decât cele ce aparțin pomilor sănătosi, stipelele sunt hipertrofiate, mugurii pedunculați, iar fructele sunt fade si de dimensiuni reduse. Toate aceste simptome duc la reducerea an de an a recoltelor, atât cantitativ cât și calitativ și în final la uscarea pomilor. )

Agentul patogen – Apple proliferation, fam.Mycoplasmataceae,ord. Mycoplasmatales, cl. Molicutes.

Cercetările mai recente au infirmat etiologia virotică a acestei boli, constatându-se în țesuturile atacate, examinate la microscopul electronic, corpusculi de tip mycoplasma, de formă flexuoasă sau ovoidă înconjurați de o membrană dublă. Corpusculii se găsesc aglomerați în țesuturile floemului bine nutrite ale pomului, în pețiolul frunzelor si în pedunculul florilor. Aceste celule au dimensiuni cuprinse între 90-900 nm, prezentând un pleomorfism foarte accentuat.

Epidemiologie. [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], Golden delicious, Booskoop, [NUME_REDACTAT] si Cox orange sunt foarte sensibile atacului acestei boli. Agentul patogen poate infecta si alte specii ale genului Malus ca: Malus baccata si Malus sylvestris. Ca transmițători sunt unele cicade precum Philaenus spumarius și Artianus interstitialis. Transmiterea se realizează prin altoire, anastomoze radiculare si niciodată pe cale mecanică. Perioada de incubație durează de la 6-7 luni la 3-4 ani. Ca plante indicatoare sunt folosite soiurile de măr ca Jonathan, Golden delicious, Malus platicarpa si Malus lawsoniana.

Prevenire si combatere. Realizarea de material corespunzător în pepiniere prin folosirea altoilor și portaltoilor sănătosi, verificați prin testare, se impune înainte de livrarea puieților. Eliminarea pomilor cu simptome din câmpul II din pepinieră, ce se realizează în lunile mai-iulie este obligatorie în toate pepinierile. Realizarea în livezile tinere a unui agrofond corespunzător (îngrăsăminte, irigații, lucrări de întreținere executate la timp) duce la micșorarea efectelor negative ale bolii.

3.3 Micoze

3.3.1 Putregaiul coletului si fructelor (fitoftorioza) – Phytophthora cactorum

Istoric si răspândire. (Boala este mai puțin cunoscută fiind totusi întâlnită în țările cultivatoare de măr din Europa si America de Nord (U.S.A.). [NUME_REDACTAT] a fost semnalată în 1936 de Tr. Săvulescu. Această boală s-a extins odată cu introducerea unor noi portaltoi vegetativi, în livezi si marcotiere. Agentul patogen mai atacă în afară de măr si numeroase plante erbacee.)

(Simptome. La măr atacul se produce în zona coletului, scoarța este brunificată sau violacee deasupra solului, întinzându-se de la câțiva centrimetri, până la porțiuni de tulpină mai extinse. Țesuturile scoarței se necrozează, se zbârcesc si degajă un miros acru, fiind în acelasi timp umede. La pomii afectați, foliajul capătă o culoare galbenă si apoi arămie, încă din lunile iulie-august și îsi încheie mai devreme ciclul de vegetație. Fructele rămân mici si se maturizează mai lent. În anul următor, pomii atacați de jur împrejurul coletului, se usucă după. Atacul se manifestă și pe fructele din etajul inferior al pomilor sub formă de pete brune, circulare.. Dintre soiurile cultivate s-au dovedit sensibile următoarele: Jonathan, Jonagold, Mutru, Parmain d’or. Ca mijlociu rezistente se manifestă: Golden spur, Golden delicious etc., iar ca rezistente sau dovedit: Idared,etc)

Agentul patogen. (Phytophthora cactorum (Leb. [NUME_REDACTAT].) Schoet. sin. Phytophthora omnivora [NUME_REDACTAT], fam. Pythiaceae, ord. Peronosporales, cl. Oomycetes, subîncr. Mastigomycotina. Miceliul formează la suprafața scoarței atacate sporangiofori si sporangi ce sunt faza asexuată sau anamorfă a agentului patogen. Germinarea sporangilor se produce la temperaturi de peste 170C în apa din sol, eliberându-se, și pătrund prin răni în plante. Oosporii sunt sferici, de culoare gălbuie ,prevăzuți cu un perete gros.)

Epidemiologie. (Acest patogen de sol, atacă plantele situate pe terenuri grele, cu exces de umiditate, pomii care sunt răniți de grindină, insecte sau prin unele lucrări tehnologice din livezi. Perioada de evoluție este din mai până în septembrie,iar cea de hibernare în restul timpului. În timpul iernii, ciuperca rezistă în țesuturile atacate ca miceliu, care este un sifonoplast ramificat, sau ca oospori care sunt produsi în urma procesului sexuat.)

Prevenire si combatere.( La înființarea plantațiilor noi, trebuie să se țină seama de rezistența sau sensibilitatea la fitoftorioză a portaltoilor și a soiurilor. Trebuie să se evite plantarea pomilor pe terenuri grele și cu exces de umiditate. Eliminarea din marcotiere pepiniere si livezile nou înființate a materialului infestat.) Preventiv, se vor stropi pomii la baza trunchiului toamna si primăvara cu produse cuprice. În pepiniere se vor aplica tratamente cu unele produse ca: Aliette-0,3 %, Mancozeb- 0,3 % si zeamă bordoleză 1 % ([NUME_REDACTAT], 1984).

3.3.2 Făinarea mărului – Podosphaera leucotricha

Istoric si răpândire. (Făinarea merilor produce pagube mari în pepiniere și în livezi, în special la anumite soiuri de măr sensibile, și în anumiți ani cu condiții favorabile evoluției ciupercii. Prima dată boala a fost semnalată în anul 1877 în statul Yowa de către V. Bessey, iar astăzi este prezentă pe toate continentele, în țările unde se cultivă mărul.) În țara noastră, ca urmare a intensivizării tehnologiei mărului, a cultivării unor soiuri sensibile, a aplicării îngrăsămintelor cu azot în cantități prea mari sau administrate unilateral si a apariției unor tulpini a agentului patogen, pagubele sunt din ce în ce mai mari, atacul extinzându-se în toate zonele pomicole ([NUME_REDACTAT]. și Minoiu N., 1990).

Simptome. (Boala se manifestă în tot cursul perioadei de vegetație, începând de la dezmugurire și până la căderea frunzelor, cu intensitate mai mare în cursul lunii mai si la începutul lunii iunie. Sunt parazitate frunzele, florile, lăstarii si uneori fructele tinere. Atacul pe frunzele tinere apare sub forma unei pâsle albicioase, pulverulente, care acoperă ambele fețe ale limbului. În scurt timp frunzele se deformează, se înconvoaie ușor spre partea superioară, sunt mai puțin elastice si se usucă de timpuriu. Ciuperca se află pe lăstarii tineri, pe care-i acoperă cu un manson micelian albicios, pulverulent, datorită formării conidioforilor si conidiilor, iar spre toamnă acesta. devine bruniu în urma formării cleistoteciilor punctiforme de culoare neagră. Lăstarii puternic atacați, se îndoaie în formă de cârlig și se usucă. Florile atacate denumite și "flori de ceară" se usucă fără a forma fructe. La soiurile de măr,sensibile la făinare duce în unii ani la importante pierderi de recoltă.La soiurile foarte sensibile (Jonathan) pe fructe se găsește o rețea fină de țesut necrozat..)

Agentul patogen – Podosphaera leucotricha (Ell. et Ev.) Salm., fam. Erysiphaceae,ord. Erysiphales, cl. Pyrenomycetes, subîncr. Ascomycotina, f.c. Oidium farinosum Cke.

Ciuperca are aparatul vegetativ sub forma unui tal filamentos, hialin si septat, ce se fixează de țesuturile parazitate cu ajutorul apresorilor (niște formațiuni ale miceliului asemănătoare ventuzelor). Din apresori pornesc haustorii ce au formă sferică si pătrund în celulele epidermice.

Epidemiologie. Înmulțirea asexuată a ciupercii,se realizează prin conidii de tip Oidium care apar pe miceliu sub formă de siruri de celule butoiate. Multitudinea conidiilor dă un aspect pulverulent zonei atacate.((Sunt apte de a germina pe țesuturile vii ale plantei, folosind apa rezultată din transpirație, cu condiția ca temperatura mediului să fie cuprinsă între 10-20 0C.Boala poate săevolueze și pe timp de secetă, atacul luând un character foarte grav, în special la soiurile sensibile.

În unii ani, miceliul si organele sporifere sunt parazitate de ciuperca Ampelomyces quisqualis.) [NUME_REDACTAT] care limitează mult frecvența si intensitatea bolii, asa cum s-a constatat în bazinul pomicol Dîmbovița, pe pomii netratați ([NUME_REDACTAT] si col., 1974). Forma cu cleistotecii a fost semnalată în țara noastră de Docea E. (1952). Primăvara, boala poate să reapară, ca urmare a intrării în vegetație a miceliului de rezistență existent în mugurii infectați din anul anterior. Acesta formează conidii ce asigură infecția primară urmată apoi de cele secundare. Cleistotecii deși se formează din luna mai până toamna – nu joacă rol în infecțiile primare din primăvară, ascosporii neputând fi captați pe lame capcană (Vonica. I. 1966)

Prevenire si combatere. În perioada repausului vegetativ, se îndepărtează lăstarii infectați care se fac ușor remarcați prin culoarea lor argintie. În perioada de vegetație se recomandă îndepărtarea inflorescențelor atacate si arderea lor. Se stie că potasiul măreste rezistența pomilor la atacul de făinare, pe când azotul sensibilizează plantele. (Dintre soiurile rezistente se recomandă Frumos de Voinesti, Belle de Boskoop, [NUME_REDACTAT], Auriu de Bistrița, Starkrimson etc. . De asemenea unele soiuri sunt puțin sensibile ca: Golden delicious, Goldenspur, Florina, [NUME_REDACTAT], Reinette de Canada, Vagener premiat etc. )Nu se recomandă soiurile foarte sensibile ca: Jonathan, Aromat de vară, Jonared,care necesită aplicarea unui număr mare de tratamente pentru a combate agentul patogen. Se preconizează să se aplice în doze moderate îngrăsămintele chimice în complex (NPK). În perioada de repaus vegetativ se recomandă un tratament cu zeamă sulfocalcică de 28-30 grade Bé, în concentrație de 20 % sau polisulfură de bariu 6 %, zemuri care dau rezultate foarte bune.

Combaterea chimică se va face la avertizare ținându-se seama de sensibilitatea soiurilor, fenologia pomilor, condițiile climatice și de biologia agentului patogen, numărul de tratamente în cursul unui an variind de la 4-12.

3.3.3.Pătarea cafenie a frunzelor, fructelor si rapănul merilor –Venturia inaequalis

Istoric și răspândire. Prima descriere a bolii a fost făcută de către botanistul suedez E.M. Fries. În prezent ciuperca este răspândită în toate țările unde se cultivă mărul. (La noi datorită pierderilor mari de recoltă, atât cantitative cât si calitative, pătarea cafenie si rapănul merilor este considerată ca una dintre cele mai periculoase boli ale mărului.)

Simptome. Ciuperca atacă toate organele aeriene ale pomului ca, frunze, flori,ramuri si fructe.

Pe frunzele tinere, în special pe partea inferioară a limbului, apar pete mici, cenușii măslinii, din dreptul cărora pornesc subepidermic,miceliile ciupercii de culoare violacee. Petele se măresc, pot conflua și sunt inițial de culoare verdemăslinie si apoi brunii, cu contur difuz.

Pe măsură ce miceliul subcuticular fructifică, petele capătă un aspect catifelat, închizându-se la culoare; la unele soiuri de măr, petele se formează pe ambele fețe ale frunzelor. Când atacul este puternic, petele sunt dese și acoperă o mare parte din suprafața frunzelor, care cad înaintea celor sănătoase în timpul verii. Atacul pe flori și în special pe sepale, este asemănător cu cel descris pe frunze. Pe sepale apar pete mici, cenusii, care iau un aspect catifelat datorită conidioforilor și conidiilor. Pe fructe apar, de asemenea, pete cenusii-măslinii în dreptul cărora țesuturile se suberifică si crapă. (Fructele tinere se deformează puternic iar pulpa lor are gust fad. Deseori, crăpăturile de pe fructe reprezintă porți de intrare pentru sporii de Monilinia fructigena, cât si pentru alte ciuperci care distrug pulpa. Pe lăstarii tineri, petele sunt mai greu de observat, din cauza culorii lor albăstrui.)

Ciuperca determină o ușoară exfoliere a scoarței, iar sub țesutul atacat se formează un strat de suber care separă partea sănătoasă de cea bolnavă. (Pagubele care sunt produse de atacul acestei ciuperci se concretizează în pierderi importante de recoltă, deprecierea calitativă a fructelor în livadă și apoi în depozite, debilitarea pomilor .Atacați prin pierderea frunzelor sau prin reducerea suprafeței asimilatorii a acestora, cât si prin cheltuielile suplimentare reclamate de sporirea numărului de tratamente chimice.)

Agentul patogen – Venturia inaequalis (Cke.) Wint. (sin. Endostigme inaequalis (Cke.) Syd.), fam. Venturiaceae, ord. Pleosporales, cl. Loculoascomycetes, subîncr. Ascomycotina, f..c. Spilocea pomi Fr., sin Fusicladium dendriticum (Wallr.) Fuck.

Miceliul se dezvoltă subcuticular si formează în momentul fructificării strome pe care apar conidiofori si conidii.(Pe frunzele căzute toamna, ciuperca duce o viață saprofită, iar primăvara, ca urmare a procesului de sexualitate, în mezofilul lor se formează loculi cu asce și ascospori. )

Epidemiologie. (Conidiile ajunse la maturitate pot germina dacă se găsesc în picături de apă, la temperaturi cuprinse între 15-25 oC, optima fiind de 19-20 0C. Infecția pe organele mărului are loc dacă acestea sunt umectate o perioadă de 4-18 ore si în funcție de temperatură) (Gh. Lefter si N. Minoiu, 1990).(Ciuperca iernează sub formă de miceliu de rezistență în scoarța ramurilor ca pseudostrome, acestea intră în vegetație, în primăvară formează conidii si astfel se asigură infecțiile primare pe toate organele tinere ale pomilor.) Ploile de primăvară hidratează ascele si ascosporii sunt proiectați începând de la temperature de 5 0C.

Filamentele de infecție provenite din germinarea conidiilor, cât si a ascosporilor, pătrund în interiorul plantei gazdă, prin străpungerea directă a cuticulei.(Observațiile făcute în diferite centre pomicole din țară arată că soiurile de măr se comportă diferit față de această boală, astfel dintre soiurile imune menționăm: Prima, Pionier, Voina. Soiuri cu rezistență mare sunt:, Romus 1, Romus 2, Romus 3 si Generos. Soiuri cu rezistență mijlocie: Frumos de Voinesti,. Soiuri sensibile:,Idared, Reinette de Champagne, [NUME_REDACTAT]. Soiuri foarte sensibile: Golden delicious, Golden spur, Starkrimson, Mutsu.)

Prevenire si combatere.(Se recomandă ca, pe baza observațiilor, să se determine soiurile de măr rezistente la această boală în diferite bazine pomicole si să se țină cont de acest lucru la înființarea noilor plantații.)O atenție deosebită trebuie să se acorde micșorării surselor de infecție atât primară prin ascospori, cât si prin conidii.(Sunt necesare arături adânci de toamnă prin care se vor îngropa la adâncime frunzele atacate pe care se formează un număr mare de peritecii cu asce și ascosporic.)

3.3.4 Putregaiul amar al fructelor – Glomerella cingulata

Istoric si răspândire.(Boala a fost descrisă în Europa în anul 1829, însă agentul patogen a fost determinat și studiat de către M.J. Berkeley în anul 1856,în Anglia, unde producea pagube importante pe fructele de măr, în verile calde si umede.)Ciuperca atacă fructele de măr, păr, piersic, viță de vie si alte plante.

Simptome. Atacul se manifestă în plantație, pe fructele care au atins mărimea specific soiului, prin apariția unor pete circulare, brunii de câțiva centimetri în diametru. Deseori țesuturile parazitate prezintă o ușoară escavare, iar la suprafață, se constată prezența fructificațiilor sub forma unor puncte mai închise la culoare, ce reprezintă lagărele de conidia (acervuli) ce sunt dispuse în inele concentrice. Pe măsură ce petele circulare de țesut necrotic se măresc, se formează alte inele punctiforme, cu lagăre de conidii. De obicei, putregaiul nu este prea profund si nici nu cuprinde întreg fructul ca în cazul atacului de monilioză.

Agentul patogen – Glomerella cingulata (Ston.) Spauld et Schr., fam. Diaporthaceae, ord. Sphaeriales, cl. Pyrenomycetes, subîncr. Ascomycotina, cu f.c.Gloeosporium fructigenum Berk. Ciuperca se înmulțeste asexuat prin conidii formate în acervuli;

Epidemiologie. Ascosporii constituie sursa de infecție primară alături de conidiile ce se formează în primăvară pe scoarța ramurilor, în care ciuperca iernează în stadiu de miceliu stromatic. În cursul vegetației conidiile vor produce infecții pe ramurile debilitate

.

Prevenire și combatere. Măsurilor de igienă culturală pomicolă, constau în strângerea fructelor mumifiate ce rămân pe pomi în timpul iernii cât si tăierea și arderea ramurilor bolnave, au o mare importanță în prevenirea si combaterea acestei ciuperci. Stropirile cu produse utilizate împotrivarapănului dau bune rezultate si în acest caz. Pentru ca atacul să nu se manifeste în depozite, se recomandă stropirile livezilor în toamnă cu clorură de calciu 1% și menținerea temperaturii la 3-4 0C în silozuri, pentru a nu da posibilitate parazitului să se dezvolte.

3.3.5. Monilioza sau putregaiul brun si mumifierea fructelor – Monilinia fructigena

Istoric si răspândire.Această boală este cunoscută de foarte multă vreme în toată lumea si produce pagube foarte mari în livezi si depozite. Se întâlneste pe măr, păr, gutui.

Simptome. (Această ciuperca atacă ramurile, florile și fructele în diferite faze de dezvoltare. Primăvara la înfloritului, unele ramuri tinere încep să se vestejească, iar frunzele și florile se brunifică și se usucă.)Atât pe scoarța ramurilor atacate cât și pe flori apar mici "perinuțe" de mucegai, de culoare cenusie-gălbuie,sunt alcătuite din miceliu și conidiile ciupercii. Atacul pe flori seamănă cu efectul înghețurilor târzii de primăvară, cu deosebirea că printre florile distruse, brunificate, se mai găsesc si flori normale. Acest aspect parazitar poartă numele de "monilioza din anul precedent". Mai târziu, când fructele au dimensiunea unei alune, în special la păr, acestea se înnegresc si cad în masă. Acest aspect parazitar, cunoscut si sub numele de "monilioza de primăvară", este confundat cu căderea fiziologică a fructelor tinere.

Vara când fructele au ajuns aproape de maturitate, apar pe suprafața lor pete brune ce se întind la suprafață și cuprind pulpa în profunzime.Fructul putrezește repede aproape în totalitate, deseori căzând de pe pom. Dacă temperatura este ridicată și atmosfera umedă, pe suprafața fructului, în dreptul zonei putrezite, apar sporodochiile ciupercii, sub forma unor perinuțe dispuse în cercuri concentrice. Pe timp secetos,fructele atacate să se deshidrateze, să se mumifieze si să rămână atârnate pe pomi si în timpul iernii. Acest ultim aspect parazitar poartă numele de ,,mumifierea fructelor". (La fructele cu canalul stipelar deschis ciuperca poate produce un ,,putregai al inimii", vizibil la exterior doar printr-o pată brună la locul de inserție al codiței sau în partea opusă acesteia. Atacul de monilioză cauzează pagube mari aproape de maturitatea fructelor, iar infecțiile târzii care au loc în timpul recoltării, se manifestă în depozite.)

Agentul patogen – Monilinia fructigena (Aderh. et Ruhl.) Honey, fam. Sclerotiniaceae, ord. Helotiales, cl. Discomycetes, subîncr. Ascomycotina, f.c. Monilia fructigena Pers.

(Aparatul vegetativ al ciupercii este sub forma unui tal filamentos hialin, care formează la suprafața organelor atacate aglomerări de filamente denumite sporodochii(perinuțe), pe care apar siruri de conidia.)Conidiile sunt catenulate, gălbui, de forma unor butoiase. După parcurgerea a două ierni, din fructele mumifiate care au fost îngropate în sol, în primăvara celui de al treilea an,după ce scleroții germinează, apar apoteciile cu asce si ascospori. Apoteciile au forma unor pâlnii lung pedunculate, de culoare gălbuie, cu diametrul de 3-5 mm. Ascele conțin câte 8 ascospori unicelulari, ovali, hialini, de 10-12 x 5-7 μm.

Epidemiologie. Conidiile asigură răspândirea parazitului în timpul verii. Ele germinează la temperaturi cuprinse între 0-25 0C, optimum fiind în jur de 150C. Filamentele ciupercii Monilinia pătrund prin diferite leziuni provocate de insecte (Cydia pomonella, viespi etc.) sau de grindină. De asemenea, în timpul recoltatului și al transportului fructelor, rănile provocate de lovituri favorizează infecțiile cu această ciupercă. Iernarea agentului patogen este atât sub formă de miceliu de infecție în scoarța ramurilor, cât și sub formă de scleroți în interiorul fructelor mumifiate. Ascosporii produc de obicei infecții pe fructele tinere, de dimensiunea unei alune, cauzând alături de infecțiile conidiene, monilioza de primăvară.

Comportarea soiurilor față de atacul de monilioză este diferită.(Astfel, dintre soiurile sensibile cităm: Belle de Boskoop, Jonathan, Reinette de Canada, Golden delicious, Starkrimson, Red delicious, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], Prima, Pătul etc.)Dintre soiurile relativ rezistente avem: Florina, Rosu de Cluj, Candil sinap, Prima. Sensibilitatea soiurilor este mărită în livezile irigate si în cele fertilizate unilateral cu azot mineral sau organic. Umezeala exagerată a aerului, picăturile de apă de pe fructe, cât și distrugerea integrității acestora, constituie principalii factori care fac ca, în unii ani, pagubele produse de monilioză să fie foarte mari.

Prevenire si combatere. (Înainte de a se aplica tratamentul de iarnă sau de primăvară, se vor strânge toate fructele mumifiate rămase pe pom o dată cu tăierile și se vor arde; de asemenea, lăstarii atacați vor fi înlăturați si distrusi prin ardere,,iar fructele putrezite si căzute vor fi adunate si îngropate.)În timpul perioadei de vegetațiese vor aplicate tratamentele indicate pentru combaterea rapănului precum și a insectelor, care prin atacul lor favorizează infecțiile cu monilioză.(Rezultate bune dau tratamentele de iarnă cu Zeamă sulfocalcică de 200Bé, în concentrație de 20 %, sau cu Zeamă albastră 2-3 %, iar în timpul perioadei de vegetație cu: Dithane 75 WG-0,2 %, Topsin 70 PU-0,07 %.)O atenție deosebită să se ofere recoltării si manipulării fructelor, pentru a nu le răni, precum și pregătirii și dezinfectării silozurilor de fructe si menținerii unei temperaturi cât mai apropiate de 1-3 0C si a umidității între 80-90 %.După depozitare, fructele pot fi stropite cu Magnate 50 ECNA-0,09 %.

3.3.6. Rugina mărului – Gymnosporangium juniperinum

Istoric si răspândire. Rugina mărului este răspândită în Europa si America producând pagube atât în livezile de măr cât si în pădurile montane, unde creste Juniperus virginiana L. sau Juniperus communis L.

Simptome. Pe partea inferioară a frunzelor de măr ciuperca formează pete mici, la început gălbui, apoi cu tendință de înroșire, în dreptul cărora apar puncte mici, negre, ce sunt picnidiile agentului patogen. Pe partea inferioară a frunzelor, țesuturile se hipertrofiază și se formează ecidii alungite, proeminente, ca niște mici butelii. Pomii atacați pierd frunzele prematur. Pe scoarța lăstarilor pot să se formeze picnidii si ecidii, iar aceștia se usucă până la sfârsitul perioadei de vegetație. Pe scoarța ramurilor de Juniperus communis L., arbust ce se găseste în flora spontană a țării noastre, ciuperca produce hipertrofierea țesuturilor, apariția de gale sau umflături acoperite pe timp umed cu o masă gelatinoasă, iar pe timp uscat, cu o peliculă de culoare gălbuie, formată din lagăre de teliospori.

Agentul patogen – Gymnosporangium juniperinum (L.) Mart., fam. Pucciniaceae, ord. Uredinales, cl. Teliomycetes, subîncr. Basidiomycotina.

Picnidiile si ecidiile se formează pe diferite soiuri de măr, iar lagărele de teliospori pe Juniperus communis L. Ciuperca este heteroică, iar uredosporii lipsesc. Ecidiosporii se formează în ecidii alungite ce prezintă numeroase fante laterale; la maturitate ei măsoară 28- 45 x 23-35 µm. Forma ecidiană pe măr poartă numele de Roestelia penicillata. Teliosporii sunt bicelulari, cu pedicelul foarte lung si măsoară 48-61 x 18-30 µm. [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], Reinette de Canada s.a. sunt sensibile la rugină (E. Rădulescu, 1972).

Epidemiologie.(Permanentizarea ciupercii pe Juniperus communis L. se face prin miceliul de rezistență iar infecțiile pe măr în cursul vegetației se realizează prin picnosporii de pe pomii infectați si prin ecidiosporii ce apar pe Juniperus communis.)

Prevenire si combatere. În regiunile unde boala este frecventă, se vor cultiva soiuri de măr care au rezistență la rugină. Stropirile cu produse organice de sinteză, ce acționează ca fungicide de contact, cât si cele sistemice, dau rezultate bune în combatere.

3.3.7. Uscarea ramurilor – Nectria cinnabarina

Istoric și răspândire.Boala apare pe ramurile pomilor și arbustilor fructiferi precum și la speciile forestiere debilitate, datorită acțiunii temperaturilor scăzute sau dacă acestea sunt atacate de

insecte, rapăn, monilioză etc.

Simptome. Atacul devine evident în perioada de vegetație când ramurile se usucă, scoarța se necrozează, iar la nivelul acesteia apar mici pustule miceliene rosiatice, formate din țesutul stromatic. Parazitul pătrunde în profunzimea țesuturilor (scoarță si lemn) si consumă lignina, ceea ce face ca ramurile atacate să fie mai usoare, în secțiune prezentând o culoare albicioasă datorită celulozei. Pe pernițele stromatice de 2-3 mm în diametru, ciuperca formează conidiofori si conidii, iar în anul următor, în interiorul acestora, peritecii cu asce si ascosporic.

Agentul patogen – Nectria cinnabarina (Tode.) Fr., fam. Hypocreaceae, ord. Sphaeriales, cl. Pyrenomycetes, subîncr. Ascomycotina, f.c. Tubercularia vulgaris (Tode.) Fr.(Acest patogen face parte din categoria paraziților de rană sau de debilitare, ciuperca atacând ramurile în curs de uscare pe care le distruge. În cursul vieții saprofite, formează la suprafața scoarței, pustule de culoare rosiatică, alcătuite din pseudostrome, pe care apar conidiofori filamentosi, cu conidii unicelulare si hialine, de 5,5-8 x 1,5-3 μm.)În primăvara următoare, în interiorul perinuțelor rosiatice, se diferențiază peritecii cu asce si ascospori; acestia sunt bicelulari, hialini, de 12-20 x 4-7 μm.

Epidemiologie. Transmiterea agentului patogen în cursul vegetației este realizată de conidii iar permanentizarea de la un an la altul se face prin miceliul de rezistență care va genera peritecii cu asce si ascospori, ce vor putea produce infecții pe ramurile debilitate de ger si atacul paraziților.

Prevenire si combatere.(Pomii, arbustii fructiferi si arborii din parcuri se vor curăța de ramuri uscate si debilitate; dezinfectarea rănilor se va face cu sulfat de cupru 2 % sau sulfat de fier 3-5 %, după care se vor unge cu un mastic.) Se va aplica cu regularitate tratamentul în complex al pomilor pentru combaterea dăunătorilor si al paraziților vegetali.(Se vor respecta regulile de agrotehnică pomicolă adecvate fiecărei specii în parte, dându-se atenție administrării îngrăsămintelor în doze moderate si în complex.)

3.4 Bacterioze

3.4.1. Arsura bacteriană comună a mărului si părului – Pseudomonas syringae pv. syringae

Istoric și răspândire. A fost semnalată în Anglia în 1914 pe păr de către K.F. Barker si O. Grove. În prezent, este răspândită în toate țările din Europa si America. La noi, boala a fost constatată pentru prima dată în anul 1932 în nordul Moldovei pe puieți de măr, pentru ca în prezent să fie răspândită în toate zonele pomicole ale țării, agentul pathogen neproducând pagube importante.(Cercetările făcute de [NUME_REDACTAT] si Lazăr I. au demonstrat că la noi în țară agentul patogen al arsurii comune a mărului si părului este Pseudomonas syringae pv. syringae van Hall. Bacteria este polivoră si atacă mai multe specii de pomi fructiferi si alte plante din fam. Rosaceae, fiind destul de des întâlnită pe specii de Malus, Pyrus, Cydonia, Mespillus, Crataegus si Spiraea.)

Simptome. Boala apare pe toate organele plantei în afară de rădăcini, prezentând simptome variate în funcție de organul parazitat și fiind favorizată de timpul mai rece si umed. Unele simptome sunt asemănătoare cu focul bacterian produs de Erwinia la cei doi agenți patogeni, astfel, pe frunze între nervurile ce se înnegresc. Frunzele nu cad de pe pom, nici când ramurile sunt puternic scuturate. Atacul arsurii comune se manifestă mai frecvent la inflorescențe, dar nu progresează către pedunculul florilor și rar se extinde în scoarța ramurilor de schelet.(Așa se explică răspândirea relativ slabă a atacului în comparație cu cel al focului bacterian.)Lăstarii atacați prezintă pete cu o delimitare transantă între partea vie si cea necrotică. Ramuri au ulcerații ce sunt de culoare mai deschisă iar scoarța prezintă crăpături. Lăstarii atacați de arsura comună nu se îndoaie sub formă de cârjă ca la atacul de Erwinia amylovora.(Fructele sunt atacate din momentul legării și până la maturitate; pe fructele tinere, apar pete negricioase cu aspect umed si picături de exudat bacterian. Fructele se înnegresc, cad în luna mai sau rămân mici și atârnă de ramuri chiar si în timpul iernii.)

Agentul patogen- Pseudomonas syringae pv. syringae van Hall, fam. Pseudomonadaceae, ord. Pseudomonadales, Div. Bacteria.

Bacteria atacă un număr mare de gazde, prima oară fiind descrisă pe liliac. Se dezvoltă bine la temperaturi de 25- 26 0C (Bucur E. și Lazăr I., 1960). Ea se diferențiază mult de Erwinia amylovora, cu care a fost confundată, prin diferite teste fiziologice (Severin V. și col., 1985).

Epidemiologie. Evoluția bolii este favorizată de factorii climatici care sunt umiditatea si temperatura ridicată.(Boala se manifestă puternic în primăvară (mai-iunie) și spre toamnă (septembrie-octombrie), în timp ce în lunile secetoase de vară, evoluția acesteia stagnează.)Diferitele răniri mecanice făcute în timpul tăierilor la pomi, cât si atacul unor insecte ca Eriosoma lanigerum sau specii din fam. Scolitidae etc., favorizează infecțiile si extinderea bolii.

3.4.2 Focul bacterian al rozaceelor – Erwinia amylovora

Istoric și răspândire. Boala a fost semnalată pentru prima dată în America, în anul 1801, de către Denning W. si denumită "fire blight" de către Coxe W. în 1817. În 1878 Burrill T.J. stabilește că acest agent patogen este o bacterie, fiind primul care specific existența bolilor bacteriene la plante. Inițial boala s-a răspândit în S.U.A. mai ales în statele Washington, Oregon si apoi a trecut în Canada. [NUME_REDACTAT] boala a fost semnalată în 1957-1968 în Anglia, în 1967 în Polonia și între 1970-1990 în aproape toate țările din Europa si din [NUME_REDACTAT]. La noi în țară a fost semnalată în anul 1992, primele focare apărând la Brăila și la Pitești (Severin V., 1994). Boala s-a extins destul de repede, așa că în 1993 a fost observată în alte localități din 11 județe, fiind considerată la ora actual, o boală periculoasă la gutui, păr si măr. În primul an de la semnalarea bolii au fost distruse deja circa 300 ha de pomi din speciile, păr, gutui si măr.

Simptome. Focul bacterian al rozaceelor, prezintă o serie de simptome pe părțile aeriene ale pomilor atacați, începând cu frunzele, inflorescențele, lăstarii, scoarța ramurilor tinere si fructele.

Arsura inflorescențelor apare primăvara, florile au aspect hidrozat, se ofilesc, se brunifică si apoi se înnegresc. Infecția avansează către pedunculul care apare hidrozat și apoi se înnegrește. Pe timp umed și călduros pe pedunculii atacați apar picături de exudat ce conțin numeroase bacterii.

Arsura lăstarilor este forma de atac cea mai periculoasă, fiind urmată de cea a inflorescențelor. Frunzele se brunifică, apoi se înnegresc si nu cad de pe pomi. Lăstarii sunt infectați sistemic si atunci mugurii lor se pigmentează în galben sau oranj, sau se infectează extern si apare ofilirea a 1-3 frunze de la vârful acestora si îndoirea lor în formă de cârjă iar pe lăstari pot apărea picături de exudat în condiții favorabile.

Atacul pe ramurile mai vechi, șarpante sau trunchiuri, produce leziuni, ulcere cu exudate si brunificarea țesuturilor sub scoarța atacată. Arsura coletului se produce în urma infecțiilor prin răni. Țesuturile atacate sunt hidrozate și mai întunecate, sau de culoare purpurie și scoarța prezintă crăpături.

Agentul patogen – Erwinia amylovora (Burrill) Winslow, Broodhorst, [NUME_REDACTAT], Roger et Smith – fam. Enterobacteriaceae, ord. Eubacteriales, Div. Bacteria.

Epidemiologie. Bacteria este rezistentă la uscăciune si la razele solare, putând supraviețui în exudatele ferite de razele soarelui între 3 si 12 luni.(Peste iarnă, bacteriile rămân viabile în zonele marginale ale ulcerelor de pe ramuri, mai ales la păr si păducel (Crataegus) si mai puțin la măr.) Bacteriile mai pot supraviețui în muguri și în fructele bolnave, acestea constituind sursa de inocul primar pentru atacul din primăvara următoare. Filamentele bacteriene aeriene pot fi răspândite prin vânt, în perioadele fără ploi. Insectele(vectorii) au de asemenea, un rol foarte important în răspândirea bacteriilor. Astfel, polenizatorii ca, albinele și viespile preiau odată cu nectarul si polenul din florile infectate și bacteriile pe care le difuzează la alte flori vizitate.

Protecția pomilor împotriva arsurii bacteriene si a focului bacterian

Una din primele măsuri o constituie detectarea incipientă a bolilor.([NUME_REDACTAT] prin [NUME_REDACTAT] Agriculturii si Alimentației nr. 28 din 5 mai 1993 se instituie obligația efectuării a cel puțin două controale în iunie si septembrie în pepinierele si livezile de gutui, păr si măr.)Reducerea inoculului bacterian se poate realiza prin sacrificarea și arderea pomilor infectați puternic cât și a arbustilor din gardurile vii din pepiniere, în special din specia Cotoneaster. Pomii slab atacați sunt curățați prin tăierea ramurilor atacate. Combaterea insectelor vectoare fitofage este o măsură ce se recomandă a fi efectuată în perioada preflorală.(Combaterea chimică cu Alcupral 50 PU-0,2% (32kg/ha în 1000 l apă) prefloral, Champion 50 WP 0,2 % prefloral, 0,04 %-postfloral, etc.)

PARTEA A-II-A – CONTRIBUȚII PROPRII

CAPITOLUL 4

IMPORTANȚA ȘI SCOPUL STUDIERII TEMEI

4.1 Importanța și scopul studierii temei

Valorificarea superioară a fructelor, este determinată de sănătatea și calitatea acestora, atât pentru piața internă, dar în special pentru export.

Pentru a realiza fructe de calitate este necesar să se aplice un complex de fitoprotecție, deoarece ponderea de soiuri cu rezistență genetică la atacul de boli și dăunatori este relativ redusă, în livezile existente.

Aplicarea întregului complex de fitoprotecție, presupune cunoașterea amănunțită a biologiei principalilor agenți fitopatogeni, evoluția în timpul perioadei de vegetație, in concordanță cu factorii de mediu și fenologia soiurilor cultivate.

În plantațiile de măr, se pot realiza pierderi considerabile datorită numeroșilor agenți patogeni, care se manifestă an de an, și anume în anii cu cantități mari de precipitații, plantațiile sunt atacate mai mult de rapănul mărului, iar in anii mai secetoși sunt atacați de făinare. Este necesar, potecția livezilor împotriva ambelor boli prin tratamente, deoarece este dificil de prevăzut cu exactitate condițiile meteo.

Pentru a obține recolte superioare și pentru a menține pomii în deplină stare de sănatate, este necesar o supraveghere a plantației.

Literatura din domeniu, descrie peste 150 de boli provocate de diferiți agenți fitopatogeni, din cele circa 500 care se presupune că atacă această specie ( Braniște N., Andreieș N., 1990 ), respectiv, peste 88 insecte și acarieni dăunători ( Way, 1998 ).

În acest studiu se va analiza reacția soiului(Idared,Generos,Florina, Auriu de Bistrița, Dayton,Pionier, NUR 60, Romus 1, Romus 2, Romus prin infecție naturală cu ciupercile: Venturia inaequalis (Cooke) Wint și Podosphaera leucotricha) ( Ell. et Ev.).Rapănul mărului poate produce, anual, pagube în recoltă ce se ridică la 30- 98%, atât sub aspect cantitativ, cât mai ales calitativ, în zonele cu climat umed și în livezile neîngrijite ([NUME_REDACTAT] și colab. 1974 ).

Pornind de la importanța plantațiilor de măr în țara noastră, însușirile pedoclimatice, prezenta lucrare și-a propus să prezinte biologia, ecologia și combaterea rațională a principalilor agenți patogeni, în cadrul fermei didactice ,,[NUME_REDACTAT]” Iași.

Astfel, ținând cont de o serie de criterii (intensitatea , frecvența atacului, pagubele produse, etc.) se poate stabili momentul optim aplicării tratamentului și produsele utilizate.

4.2 Obiectivele studierii temei

Pentru a obține producții superioare din punct de vedere calitativ și cantitativ, este esențial să se cunoască principalii agenți patogeni specifici speciei de măr. Este importantă o cunoaștere amănunțită a biologiei, epidemiologiei si ecologiei agenților patogeni, chiar dacă dispunem de o gamă largă de produse și metode de combatere.

Obiectivele care stau la baza întocmirii prezentului studiu sunt următoarele:

Studiul agenților patogeni ce afectează plantațiile de măr, în condițiile climatice din zona centrală a Moldovei;

Caracterizarea agenților fitopatogeni întâlniți în plantațiile de măr;

Estimarea gradului de atac (GA%) al ciupercilor(Podosphaera leucotricha ( Ell. et Ev.) și Monilinia fructigena la soiurile Idared, Generos, Florina, Auriu de Bistrița, Dayton,Pionier, NUR 60, Romus 1, Romus 2, Romus în ferma didactică ,, [NUME_REDACTAT]” Iasi;)

Calcularea eficienței economice a tratamentelor fitosanitare aplicate în vederea combaterii agenților patogeni din plantația de măr de la ferma didactică ,,V. Adamachi”;

CAPITOLUL 5

MATERIALE ȘI METODĂ

5.1. Materialul biologic utilizat

Experiența s-a realizat în colecțoa de măr a fermei ,,[NUME_REDACTAT]” , iar materialul luat în studiu a fost soiul(Idared, Generos, Florina, Auriu de Bistrița, Dayton,Pionier, NUR 60, Romus 1, Romus 2, Romus).

[NUME_REDACTAT]

Este un soi american, destul de vechi. Pomul este de vigoare mijlocie spre mare.

Idared este(foarte productiv și precoce, rezistent la ger și secetă, sensibil la făinare. Prezintă fructele sunt mari (180-220g), sferic turtite cu cinci coaste largi. Epiderma este subțire, culoarea de fond galben-verzui iar cea de acoperire roșu pe cca. 90%. Pulpa este albă, plăcut aromată. Este un soi mediu apreciat pe piețele lumii.)

Epoca de recoltare este în octombrie și are durată mare de păstrare ( 10-12 luni). (Zlati C. și Grădinariu G., 2009).

[NUME_REDACTAT]

Este un(soi românesc.Pomul are vigoare mijlocie-mare, cu coroana rară, aerisită, rezistent la rapăn, mediu rezistent la făinare. Generos este precoce și productiv, fructifică în principal pe ramuri scurte. Fructele sunt mari, culoarea de fond galben-verzuie iar cea de acoperire roșie-rubinie, cu multă ceară. Pulpa este fermă, aromată, cu gust plăcut.)(Zlati C. și Grădinariu G., 2009).

[NUME_REDACTAT]

Soi francez, imun la rapăn, tolerant la făinare, precoce, foarte productiv, de vigoare mijlocie spre mare, fructifică preponderent pe ramuri lungi. Fructele sunt mari (150-180g), tronconice, crestate, roșii-vișinii, cu puncte subcutanate. Are epiderma groasă și aciditatea scăzută le diminuează din calități, de altfel certe datorate fermității, parfumului și în general gustului plăcut.

Se recoltează în octombrie și se păstrează 6-8 luni (Zlati C. și Grădinariu G., 2009).

[NUME_REDACTAT] de [NUME_REDACTAT] un soi românesc precoce și productive.(Pomul are vigoare mare. Fructele sunt supramijlocii, ovosferice, galben-aurii, de calitate foarte bună. Este rezistent la rapăn și făinare. Soi recomandat pentru zonele colinare și înalte.)

Perioada de recoltare are loc în prima decadă a lunii octombrie; păstrarea 60-90 zile. (Zlati C. și Grădinariu G., 2009).

[NUME_REDACTAT]

Soi românesc,(imun la rapăn și făinare, foarte productiv, precoce. Pom de vigoare submijlocie (de tip spur). Fructele sunt mijlocii sferic – turtite, colorate în roșu închis. Are pulpa fină, aromată, de calitate foarte bună.)Recoltare se desfășoară la sfârșitul lunii septembrie; păstrare 40-60 zile. (Zlati C. și Grădinariu G., 2009).

[NUME_REDACTAT] 1

Este soi românesc, obținut din semințe hibride provenite din S.U.A. Este un soi rezistent la rapăn, mediu rezistent la făinare.(Pomul are vigoare mică-mijlocie, precoce, productiv, rezistent la ger și secetă, fructifică în special pe țepușe. Fructele sunt de mărime mijlocie, sferice, ușor turtite, galbene, acoperite cu roșu intens pe 2/3 din suprafață.)Pulpa este suculentă, de culoare albă, ușor acidulată,. Perioada de recoltare are loc în a II-a decadă a lunii iulie. (Zlati C. și Grădinariu G., 2009).

[NUME_REDACTAT] 2

Soi românesc cu vigoare submijlocie, rodește pe ramuri scurte și mai puțin pe ramuri lungi, este precoce și productiv. Este foarte rezistent la rapăn, mediu rezistent la făinare. Fructele sunt de mărime mijlocie,sunt sferice, ușor crestate spre caliciu,asemănătoare cu soiul Jonathan. Perioada de recoltare are loc în decada a II-a a lunii iulie. (Zlati C. și Grădinariu G., 2009)

[NUME_REDACTAT] 3

Este un soi românesc(de vigoare mijlocie și fructifică pe ramuri de rod scurte. Are rezistență mare la rapăn și făinare. Este precoce și productiv, Fructele sunt mijlocii ca mărime au formă ovoidal-alungită și sunt colorate în roșuintens pe 60-70% din suprafață. Pulpa este albă, plăcută la gust.)

Se recoltează în prima decadă a lunii august. (Zlati C. și Grădinariu G., 2009).

5.2. Metoda și tehnica de identificare a principalilor agenți patogeni întâlniți în plantațiile de măr.

Atacul,(dauna și paguba sunt consecința activității biologice a dăunătorilor) plantelor( Rafailă C.,1980).

Este aproape imposibil ca pomii care se găsesc dintr-o plantație sa fie în toți sanatoși.

În anumite cazuri(o gazdă este îmbolnăvită de un singur agent fitopatogen sau dăunător, dar când atacul este produs de mai mulți agenți fitopatogeni sau dăunători stabilirea contribuției fiecăruia este destul de greu de) realizat ( [NUME_REDACTAT] și colab., 1980).

Pentru a determina gradul de atac (GA %) al ciupercilor Podosphaera leucotricha ( Ell. et Ev.) și Monilinia fructigena s-au notat numărul de lăstari și în ce proporție au fost afectați.

Rezultatele obținute au fost notate, după care s-a calculat frecvența plantelor îmbolnăvite(F%) și intensitatea cu care se manifestă atacul ( I%) de pe lăstarii pomilor.

În calcularea valorii frecvenței s-a utilizat formula următoare:

F%= în care:

Intesintatea atacului ( I%) este valoarea(relativă prin care se exprimă gradul de atac pe plantă, raportând suprafața atacată, la suprafața)totală observată.(Rădulescu și Rafailă, 1967).

Formula de calcul a intensității este următoarea:

I % = în care :

Pentru a(calcula intensitatea cu care se manifestă atacul, s-a folosit scara cu șase clase de notare, corespunzătoare unor intervale de procente)ale intensității atacului. (Radulescu și Rafailă,1967).

Tabelul 5.1.

Scara de notare cu 6 clase a intensității atacului de boli

și dăunători la plante (Rădulescu și Rafailă, 1967)

Pentru a calcula gradul de atac (GA%) s-a folosit formula

Ga % = în care:

Pentru a(stabili gradul de atac produs de agenții fitopatogeni luați în studiu, au fost analizați 10 pomi,iar la fiecare pom câte 10 lăstari.)

CAPITOLUL 6

REZULTATE OBȚINUTE

6.1. Evaluarea gradului de atac al ciupercii Podosphaera leucotricha

Atacul ciupercii(Podosphaera leucotricha)este întâlnit des in plantațiile de măr, provocând pagube diferite de la an la an. Stabilirea gradului de atac al ciupercii Podosphaera leucotricha, în funcție de condițiile climatice existente în zona fermei „[NUME_REDACTAT]”, Iași, s-au finalizat prin obținerea de rezultate utile, pentru aplicarea tratamentelor care combat acest agent patogen.

Figura 6.1.Frecvenței atacului(%)de Podosphaera leucotricha din anii 2013 și 2014

Figura 6.2.Intensitatea atacului(%)de Podos phaera leucotricha din anii 2013 și 2014

Figura 6.3.Gradul de atac(%) al ciupercii Podosphaera leucotricha în anii 2013 și 2014

Din prezentul grafic înțelegem că anul 2014 a fost mai favorabil decât anul 2013 din punct de vedere al gradul de atac al ciupercii Podosphaera leucotricha.Astfel avem un grad de atac de 35% în 2013 și 37,7 % în 2014 la soiul Idared, acesta fiind cel mai sensibil dintre soiurile prezentate (Figura 6.3).Cele mai mici valori s-au înregistrat la soiul Florina de 1% în 2013 și 1,05% în 2014, dar și la soiul Pionier.

Observațiile facute au avut drept scop stabilirea gradului de atac al ciupercii Podosphaera leucotricha, în fucție de condițiile climatice întâlnite în zona femei „[NUME_REDACTAT]” Iași.

Cu ajutorul acestor observații se vor face tratamente, ținând seamă de rezistența fiecărui soi la ciupercă (Fig. 6.3).

6.2. Evaluarea gradului de atac al ciupercii Monilinia fructigena

Atacul ciupercii Monilinia fructigena este întâlnit des in plantațiile de măr, provocând pagube diferite de la an la an. Stabilirea gradului de atac al ciupercii Monilinia fructigena , în funcție de condițiile climatice existente în zona fermei „[NUME_REDACTAT]”, Iași, s-au finalizat prin obținerea de rezultate utile, pentru aplicarea tratamentelor care combat acest agent patogen.

Figura 6.4.Frecvența atacului(%)de Monilinia fructigena din anii 2013 și 2014

Figura 6.5.Întensitate atacului(%) de Monilinia fructigena din anii 2013 și 2014

Figura 6.6.Gradul de atac(%) al ciupercii Monilinia fructigena în anii 2013 și 2014

Din prezentul grafic înțelegem că valorile gradului de atac al ciupercii Monilinia fructigena în plantația de măr sunt mai mari. Astfel avem un grad de atac de 7,5% în 2013 și 7 % în 2014 la soiul Idared, acesta fiind cel mai sensibil dintre soiurile prezentate (Figura 6.6).S-a constat că soiurile Florina,Pionier și Romus2 nu au prezentat simptome de atac.

Observațiile făcute au avut drept scop stabilirea gradului de atac al ciupercii Monilinia fructigena, în fucție de condițiile climatice întâlnite în zona femei „[NUME_REDACTAT]” Iași.

Cu ajutorul acestor observații se vor face tratamente, ținând seamă de rezistența fiecărui soi la ciupercă (Fig. 6.6).

CAPITOLUL 7

EFICIENȚA ECONOMICĂ A TRATAMENTELOR

FITOSANITARE LA CULTURA MĂRULUI

Eficiența exprimă calitate activității economice, de a utiliza chibzuit factorii de producție.

Este o cerință esențială pentru economie și trebuie să ghideze în permanență acțiunile și deciziile economice, fiind înțeleasă ca un termen de evaluare, un concept valoric, ce se măsoară prin raportul dintre valoarea producției obținute și valoarea resurselor consumate.

Eficiența economică a plantației este dată de raportul dintre veniturile obținute în urma valorificării producției și costul de producție.

Valoarea costurilor de producție pe herctar pentru anul 2013-2014 a fost de 13.430 lei/ha

(tab.7.1. și 7.2.).

Producția medie de mere la hectar a fost de 20 000 kg/ha, și a fost valorificată cu 2000 tona (TVA inclus). Luând în considerare aceste date, rezultă că venitul pe hectar obținut în urma valorificării producției este:

2 000lei/t x 1800 t = 36 000 lei

Costul de producție este dat de raportul dintre cheltuielile de producție la hectar și producția medie la hectar :

36 000 lei / 20 000 kg/ ha = 0,67 lei

Profitul se calculeaza prin diferența dintre venit și cheltuieli de producție la hectar:

36 000 lei – 13 430 lei = 22 570 lei/ ha

Tabelul 7.1

Cultivarea pomilor frutiferi este rentabilă dacă se utilizează ca material săditor soiuri cu rezistență bună la agenții patogeni, pentru a reduce numărul de tratamente fitosanitare aplicate, reducerea dozelor, folosirea unor pesticide slab toxice și aplicarea tratamentelor doar pe baza prognozei de avertizare.

Tabelul 7.2.

Deviz tehnologic pentru cultura de măr 2014, producția medie 20.000 kg/ha, suprafața 4,87 ha

( 20.000t/ha)→13.430 lei/ha

Tabel 7.3.

[NUME_REDACTAT] climatice ai [NUME_REDACTAT] oferă condiții optime plantațiilor de măr.;

Eficacitatea tratamentelor este dată de produsele, dozele, si momentul aplicării acestora. În practica protecției plantelor se utilizeaza o gamă largă de fungicide și pesticide. Alegerea produsului ce cea mai mare eficacitate se face prin utilizarea unei variante remandate în buletinul de avertizare. Ca eficacitatea produsului să fie ridicată, este important ca momentul aplicării să fie optim.

S-a observat ca soiul Idared, majoritar în plantația din cadrul fermei ,, V. Adamachi”, Iași, este sensibil la atacul de Podosphaera leucotricha.

Un număr de 10- 12 tratamente chimice, asociate cu respectarea tehnologiei de cultură a mărului și igiena culturală, asigură combaterea eficace a bolilor și dăunătorilor.

Agenții patogeni care produc pierderi importante de recoltă în plantația din ferma didactică ,,V. Adamchi”, și care necesită o atenție deosebită în combaterea lor sunt: : Podosphaera leucotricha și Monilinia fructigena, dar și Venturia inaequalis în anii favorabili dezvoltării ciupercii.

Combaterea chimică integrată, trebuie adaptată la starea fitosanitară a fiecărei livezi, în funcție de evoluția biologică a patogenilor și rezistența soiurilor față de boli și unii dăunători.

Bibliografie