Dinam ica de structur ă și rol a rețelei inform ative în perioada 1948-1989 [600575]

Dinam ica de structur ă și rol a rețelei inform ative în perioada 1948-1989

Poziția pe care a câ știgat-o regim ul politic din Rom ânia anilor ’45-’89 s-a datorat în
cea m ai mare parte existen ței aparatului de poli ție politică, care a func ționat pe principiul
sancțiunii, violen ței instrum entale de tip represiv și al m onopolului absolut asupra întregului
spațiu social.
Preluarea unui m odel nespecific cu m atricea rom ânească socio-cultural ă, pe fondul
convulsiilor sociale și politice, nu putea conduce decât la form e insiduos atipice de exercitare
a puterii politice.
Înființarea Securit ății prin Decretul 221, publicat în Buletinul Oficial din 1 septem brie
1948, sub atenta supraveghere a agen ților sovietici și în deplin ă alianță cu regim ul politic
comunist, deja instalat, a avut drept consecin ță începutul represiunii în Rom ânia.
Fostul aparat de securitate și-a consolidat pozi țiile în concordan ță cu cele ale
aparatului politic, astf el încât controlul social generalizat represiv și punitiv s ă asigure
longevitate puterii. Din acel m oment, cenzura ideologic ă s-a răsfrânt asupra tuturor
domeniilor de activitate social ă, elim inând din circuitul public orice ar f i fost ostil regim ului,
favorizând publicarea și difuzarea, pân ă la intoxicare, a operelor m arxist leniniste și a
pledoariilor despre form area „om ului nou”1. Form ula sovietic ă trebuia im plantată la nivelul
conștiinței fiecărui individ, iar „propov ăduitorii ei” se m anifestau cu un „total dispre ț față de
ființa um ană”2. „Om ul nou” trebuia s ă se debaraseze de trecut, s ă-l nege ca și cum n-ar fi
existat pentru a deveni „pur”, nealterat de „m anierism ele” burgheze ști.
Cele două instanțe ale puterii în statul com unist dețineau func ții com plementare în
controlul social și în cel de form are a con științelor, utilizând predilect m anipularea prin
îndoctrinare, prin teroare și „redistribuire a fricii”, „prin crearea unui clim at de am enințare
generală”3. Tot ce era îm potriva statului și partidului era îm potriva societ ății. Mecanism ele
de control social se dezvoltau și evoluau folosind coerci ția – ca trebuin ță de a pedepsi pe cei
care nu se conf ormau liniei trasate de partid; reprim area – prin lim itarea și împingerea
oricăror potențiale replici de revolt ă, a oricăror valențe legate de proprietatea privat ă sau de
orice form ulă de exprim are liberă a ideilor și valorilor; condi ționarea – prin form area
autom atismelor de acceptare a regim ului politic și econom ic; restric ționarea accesului la
informațiile valide și nealterate; încadrarea într-un sistem de ref erință impropriu pân ă la
asim ilarea acestuia for țat. Instrum entul activ și eficient, utilizat de f ostele organe cu atribu ții
de poliție politic ă, prin care obiectivele de control deveneau opera ționale și eficiente îl
reprezenta rețeaua informativ ă.
Agentura Securit ății funcționa ca o re țea transsubiectiv ă și de interac țiune, în care
informatorii se situau pe pozi ții pseudo-form ale, cu roluri – sarcini strict delim itate de
culegere și supraveghere a obiectivelor aflate în aten ția organelor de securitate. Denum irea
de rețea transsubiectiv ă se explic ă prin faptul c ă agentura func ționa astfel încât orice s-ar fi
întâm plat într-un anum it loc în re țea se repercuta atât asupra sistem ului de leg ătură ofițer –
colaborator – urm ărit, cât și la nivelul ierarhiilor decizionale ale aparatului de securitate.
Caracteristicile fundam entale ale agenturii respectau m odelul conspirativit ății
paternalist-dictatoriale, f iind inf luențate direct de cerin țele și schim bările structural-

1 „Convins că are acest drept de proprietate și asupra con științelor, part idul a pus î n mișcare, pentru crearea unui
astfel de om , toate m ijloacele posibile de îndoctr inare, toate resursele propagandistice” (Cf. M. Ni țescu, Sub
zodia proletcultismu lui. Dia lectica puterii, București, Editura Hum anitas, 1996).
2 Bogdan Ficeac, Cenzura comuni stă și formarea „omul ui nou”, Bucure ști, Editura Nem ira, 1999, p. 13.
3 Ilie Bădescu, Frica și comuni smul . Contribuții asupra Revol uției din Decembrie , în Sociologie Româneasc ă,
nr. 1-2, 1990.

1

funcționale survenite la nivelul aparatului m ilițienesc și de partid. „Arm ă de bază a
instituțiilor inf ormativ-operative”, re țeaua de colaboratori a suferit m odificări pe parcursul
celor câteva decenii ale puterii totalitare.
Directivele și ordinele politice se im plem entau cu sprijinul Securit ății, utilizând toate
prelungirile func ționale ale acesteia în toate institu țiile m ilitare și civile. Securitatea a f iințat,
a avut randam ent și s-a im pus ca expresie a puterii politice prin interm ediul rețelei de
colaboratori – agentur ă bine „strunit ă”, „productiv ă” și cu o densitate deloc de neglijat. Acest
sistem „subteran”, teoretic inform al și radiant a sus ținut Securitatea, chiar dac ă nu a avut
putere de decizie; prin interm ediul Securit ății partidul com unist s-a f ăcut m ai bine „ascultat”.
În prim ii ani ai Securit ății, după 1948, organizarea și coordonarea re țelei inform ative,
ca principal m ijloc de culegere a inf ormațiilor despre „du șmanii poporului” se conform a
modelului K.G.B.-ist, im pus pentru a fi asim ilat și aplicat, la indica țiile consilierilor sovietici.
„Ochii și urechile” organelor de securitate, a șa cum denum ea rețeaua inform ativă Alexandru
Drăghici, prim ea m isiunea ingrat ă de a ajuta la cur ățarea societ ății de „im puri”, iar acest
lucru s-a realizat ira țional și violent, m izând pe aspectele de ordin cantitativ: „(…) m unca de
agentură, conspirativ ă trebuie să fie baza condi țională a muncii inf ormative”4.
Metodele și tehnicile utilizate în aceast ă perioadă, discordante ca m od de operare s-au
răsfrânt și asupra m odalităților de creare și supervizare a re țelei inform ative. Faptul c ă
organele de securitate aveau un nivel de instruc ție și de pregătire m inimal, chiar sublim inal,
explică disfuncțiile în sistem ul de legătură cu rețeaua inform ativă (deconspir ări, agenți dubli,
agenți inutili, transm iterea datelor în m od eronat, decodif icări greșite ale m aterialului
informativ etc.).
Metodologia de creare a agenturii nu av ea criterii precise de evaluare a
colaboratorilor; cea m ai mare parte a agenturii fusese recrutat ă „cu toptanul”, din rândul
„bandiților”. Mul ți proveneau din m edii antisociale, sau erau ocazional folosi ți pentru a se
infiltra în rândul celor care erau suspecta ți de îm potrivire în fa ța sistem ului sau de
„reacțiune”.
La o popula ție de aproxim ativ 17 m ilioane de oam eni, numărul ofițerilor de securitate
era foarte redus, „iar dovezile ob ținute prin consultarea dosarelor de Securitate arat ă că ei se
bazau în m are măsură pe datele ob ținute de la inform atori, al c ăror număr era de 42.187 în
1948”5.
În perioada 1948-1951, recrut ările se realizau f ără o supervizare direct ă, neselectiv,
majoritatea lor prin constrângere, șantaj și com promitere, num ai de dragul acum ulării de
informații sau a trebuin ței de a de ține controlul. Îns ărcinările prim ite de la of ițerii de
securitate vizau în special supravegherea și identif icarea activit ăților f oștilor m embri ai
partidelor politice de opozi ție și ai organiza țiilor „cu activitate antidem ocratică subversiv ă”.
Inform ațiile culese prin re țeaua inform ativă se centralizau în rapoarte elaborate lunar, trim ise
apoi direc țiilor de contrainf ormații și contrasabotaj din Bucure ști.
Extinderea re țelei la sate devenise obiectiv la fel de im portant ca și în m ediul urban.
Supradim ensionarea num erică a rețelei cu „elem ente” neinstruite, f ără a avea un control al
evidenței acestora, respecta criteriul vrem ii: „cu cât mai mult cu atât m ai bine”, sau „unde-s
doi puterea cre ște”.
Studiul rapoartelor și notelor de analiz ă întocm ite de of ițerii Securit ății, prezente în
dosarele din arhiva C.N.S.A.S., reflect ă deficien țele și disfunc ționalitățile existente în
structura și coordonarea agenturii în prim ii ani de la înfiin țarea Securit ății. Acest lucru se
datora, în cea m ai mare parte, cadrelor care nu efectuau un instructaj pe m ăsură sau nu
studiau suf icient de bine un candidat la recrutar e, care evaluau cu superf icialitate aptitudinile

4 Cartea Albă a Securi tății, editată de Serviciul Rom ân de Inform ații, Bu curești, 1995, vol . II, p. 40.
5 Denni s Deletant, Securitatea și tero area, în Teroarea comuni stă în Români a, Iași, Editura Pol irom, 2001,
p.101.

2

reale și posibilit ățile pentru m unca inf ormativă dar și lipsei controlului inf ormațiilor f urnizate
de colaboratori, prin m enținerea în re țea a agen ților „fără valoare” sau neperform anți și
nestim ularea acestora. Lipsa de cultur ă, atitudinea de obedien ță și frică, lipsa de preg ătire
educațională și de instruc ție, nivelul social inferior al pers oanelor recrutate au fost evaluate
ca fiind punctele vulnerabile ale agenturii (caracteristici reg ăsite în notele inf ormative ale
agenților atât în dosarele colaboratorilor cât și în cele de urm ărire).
Înființarea în 1949 a Mili ției (Direc ția General ă a Miliției) și a Trupelor de Securitate
sub autoritatea Ministerului de Interne a avut drept consecin ță noi acțiuni de securizare a
„dem ocrației” și creșterea cerin ței de inform atori.
Atitudinea intolerant ă și agresivă a generalului Pintilie, cel care conducea activitatea
Ministerului de Interne în 1950, se reflect ă elocvent în instruc țiunile, directivele și măsurile
operative atât pentru ofi țeri cât și pentru agentur ă. „La securitate, care este unealta noastr ă?
Și noi avem unealtă. Dacă frizerul are brici, dac ă dulgherul are strung, eu spun c ă unealta
noastră sunt inform atorii. Trebuie s ă știm care sunt sarcinile noastre și cu cine avem de-a
face. Așa cum muncitorul are grij ă de lucrurile lui, a șa trebuie s ă avem și noi grij ă de
informatori…. Asta înseam nă că trebuie s ă avem grijă de ei, să le dăm instrucțiuni, să le
arătăm linia partidului, nu a șa, gata, îi iei și-i um pli de vân ătăi!… Așa ne înva ță pe noi
Partidul!”6.
Inform atorii recruta ți din rândul persoanelor cu un trecut „p ătat” (condam nații politic,
membrii marcanți ai fostelor partide istorice) erau șantajați, am enințați, um iliți și brutaliza ți
pentru a colabora ; angajam entul luat în f ața organelor de securitate f iind de cele m ai multe
ori ultim a soluție pentru a- și salva via ța, libertatea sau pentru a proteja f amilia.
Au existat situa ții în care recrutarea inform atorilor avea un ritual deprim ant; „sub
pretextul c ă nu trebuiau s ă recunoasc ă locul de întâlnire, inf ormatorii erau adu și cu ochelari
mați și trântiți într-o cam eră”7, obligați să declare fapte ireale, pentru a fi ulterior
compromiși. Numărul acestora era net inferior celor care, benevol și voluntar furnizau
securității inf ormații, invocând m otivul patriotic sau politic, urm ărind obținerea unor facilit ăți
de prom ovare, m ateriale, de cele m ai multe ori substan țiale.
Ordinele și directivele vrem ii indicau o cu totul alt ă conduită la recrutare:
„inform atorul trebuie supravegheat cu m are atenție (…) se ive ște la el o cinste m ic-burghez ă,
deoarece venind din m ediul respectiv și fiind legat de bandi ți, el are im presia că face un act
de trădare față de ei (…). Deci, dup ă recrutare, pe ace ști colaboratori ai no ștri nu trebuie s ă-i
mai privim ca pe niște bandiți, ci ca pe ni ște oam eni cu frământările lor, cu n ăzuințele lor, cu
tot felul de a vedea [lucrurile – n.n.] și pe care noi, ca organe de Securitate, trebuie nu num ai
să-i întrebuin țăm pentru scopurile noastre în descoperirea du șmanului, dar, în acela și timp, să
le facem și educație (…)”8.
Prim ele instruc țiuni privind „m unca cu agentura”, docum ente cu caracter secret, au
fost em ise în 1951. Directiva la care facem referire9 reglem enta până la detaliu m odalitățile
de configurare, activitatea și verificarea re țelei inform ative.
Agentura – „arm a de bază și hotărâtoare a organelor de securitate” avea ca obiectiv
„lupta îm potriva activit ății de subm inare dus ă de serviciile im perialiste și de reac țiune
internă”10. „Pregătirea în vederea recrut ării și recrutarea inform atorilor” se desf ășura în patru
etape: „studiul candidatului la recrutare; cont actul personal cu inform atorul candidat; m etode
de recrutare; sem narea angajam entului”, pr ocedeu valabil pentru orice categorie a re țelei
inform ative. Prin angajam entul sem nat în m omentul recrut ării agentul organelor de securitate

6 M. Oprea, Zeii d e lut ai Securității Ro mâne, în Dilema , III, nr. 133, p. 11.
7 Cartea Albă a Securi tății, editată de Serviciul Rom ân de Inform ații, Bu curești, 1995, vol II, p. 47.
8 Ibidem .
9 A.C .N.S.A.S., « Directiva despre m unca cu agent ura», M.A.I., D.G.S.S., 1951.
10 Ibidem .
3

se obliga s ă colaboreze „în m od voluntar și să păstreze cea m ai strictă conspirativitate în
munca inf ormativă”.
În același an, pentru agentura m ediului rural se prevedeau instruc țiuni speciale,
incluse în Directiva pentru organizarea și conducerea muncii informative la sate11,
Ministerul Afacerilor Interne, Direc țiunea General ă a Securit ății Statului, docum ent sem nat
de general-locotenent de securitate, Gh. Pintilie, în calitate de m inistru-adjunct.
Activitatea inf ormativă la sate respecta „principiul teritorial”, f iind supervizat ă direct de
un lucrător operativ, responsabil de sector. Una din atribu țiile sale era s ă creeze în com unele
și satele de pe teritoriul sectorului s ău o rețea inf ormativă „a cărei densitate s ă fie în raport cu
numărul popula ției precum și a elem entelor suspecte urm ărite”. Condi ția de includere în re țea
era foarte explicit ă: selecția să fie făcută „din rândul elem entelor cinstite”, „ țărani săraci,
țărani m ijlocași, chiaburi, legionari etc.”12, „ținându-se seam ă de convingerile sale
patriotice”. Regulile sistem ului de leg ătură cu agentura de la sate erau m ai dificil de respectat
în ceea ce prive ște păstrarea conspirativit ății și a locurilor de întâlnire (deseori se desf ășurau
la dom iciliul colaboratorului, pe strad ă, pe câm p sau se „am enaja o cam eră specială la Sfatul
Popular sau la C ăminul Cultural”)13.
Atât directivele privind „m unca cu agentura”, cât și studiul dosarelor de re țea af late în
arhiva C.N.S.A.S., indic ă faptul că înainte de recrutare, candidatul î și făcea o autobiografie ,
docum ent în care specifica atât originea social ă cât și sistem ul de rela ții de care dispunea.
Semnarea angajam entului nu era o condi ție de includere în re țea, directiva form ula în acest
sens faptul c ă acesta putea s ă fie sem nat mai târziu.
Structura pe categorii a re țelei inform ative în anul 1951 avea urm ătoarea consisten ță:
informatori necalif icați; inf ormatori calif icați; reziden ți; gazde/ case de întâlniri; case
conspirative.
Deși instrucțiunile directivelor m enționate anterior indicau aceast ă structură a rețelei
informative, investiga țiile dosarelor de re țea aflate în arhiva C.N.S.A.S. pun în eviden ță
următoarele aspecte: pentru calitatea de inform ator (calificat sau necalificat) se prefera
denum irea de agent al organelor de securitate; rigurozitatea m are a investiga țiilor ef ectuate
anterior recrut ării unui inform ator era direc ționată către antecedentele politice ale persoanei
și mai puțin vizau calit ățile și abilitățile de a culege inf ormații; calitatea de necalificat sau
calificat nu este întotdeauna consem nată pentru inform atori.

Categoriile re țelei informative – 1951
Condiții de recrutare; sistemul de leg ătură; sarcini primite de la ofi țeri

Informatorii necalifica ți erau recruta ți pe bază de sentim ente patriotice și prim eau
următoarele tipuri de sarcini: identif icarea persoanelor suspectate de „activitate
dușmănoasă”; „clarificarea” st ării de spirit și a conduitei persoanei urm ărite; identif icarea și
transm iterea inf ormațiilor cu privire la evenim ente deosebite din cadrul obiectivelor urm ărite;
informatorii necalif icați nu prim eau sarcini de urm ărire a persoanelor care desf ășurau acțiuni
„subversive”. Colaborarea avea caracter tem porar și din acest m otiv, de cele m ai multe ori,
nu erau înregistra ți în eviden țele Securit ății și nici nu sem nau angajam ent. Cea m ai mare
parte a lor ar putea s ă fie denum iți delatori, f urnizau inf ormații Securit ății din proprie
inițiativă, fie din r ăzbunare, fie din dorin ța de a „fi o persoan ă importantă”, „care serve ște
interesele patriei” (oportuni ști ocazionali). Locurile de recrutare erau la dom iciliul persoanei,
la locurile de m uncă, la sediile dif eritelor institu ții sau la sediile organelor de Mili ție.

11 A.C .N.S.A.S., « Directiva pent ru organi zarea și conducerea m uncii inform ative la sate», M.A.I., D.G.S.S.,
1951.
12 Ibidem .
13 Ibidem , f. 9.
4

Informatorii califica ți erau recruta ți din rândul „elem entelor patriotice” care intrau
în contact direct cu „elem entele subvers ive”, sau din rândul persoanelor care desf ășurau
activități cu caracter subversiv. În cazul acestora din urm ă, modalitatea de recrutare se realiza
prin constrângere și șantaj, „f iind reținuți la sediile organelor de m iliție până la rezolvarea
cazului”; includerea în re țea se făcea cu aprobarea directorilor regionali (sau a loc țiitorilor
lor) și a directorilor și locțiitorilor din aparatul central; se interzicea recrutarea acestora f ără
rost și în m asă, pentru a nu înc ărca rețeaua inform ativă; informatorii calif icați beneficiau de
un instructaj riguros din partea ofi țerului recrutor; sarcinile încredin țate de ofițerii de leg ătură
vizau urm ătoarele aspecte: p ătrunderea în m ijlocul „elem entele subversive”, în
„clandestinitatea du șmanului”; supravegherea și urmărirea persoanelor cu atitudine
antipopular ă; la sate, inf ormatorii calif icați erau inclu și în rețea „num ai cu aprobarea șefului
raionului de securitate”; locul de recrutare: la dom iciliu, la locurile de m uncă, la sediile
diferitelor institu ții, la sediile organelor de Mili ție.
Rezidenții erau colaboratori acoperi ți, selectați cu predilec ție din rândul m embrilor
de partid verifica ți (cu excep ția celor ale și de biroul organiza țiilor de baz ă și de alte organe
de partid superioare) sau a m embrilor U.T.M. și num ai în cazuri excep ționale din rândul
informatorilor neîncadra ți politic (se prefera clasa m uncitoar e); recrutarea acestora se realiza
cu aprobarea directorilor regionali și a locțiitorilor lor și a directorilor și locțiitorilor din
aparatul central; responsabilit ățile și sarcinile reziden ților conform directivelor și ordinelor
aflate în vigoare vizau studiul și pregătirea unor persoane în vederea recrut ării; supervizarea
și coordonarea activit ății rețelei de inform atori necalifica ți. Rezidentul nu putea fi folosit
pentru recrutarea de inform atori, ci doar pent ru indicarea sau strângerea de date despre o
persoană candidat la recrutare. Locul recrut ării: la dom iciliu, la locurile de m uncă, la sediile
diferitelor institu ții, la sediile organelor de Mili ție.
În com une și sate, conform Directivei pentru organizarea și conducerea muncii
informative la sate , din 1951, includerea în re țeaua inform ativă a reziden ților se făcea cu
multe precau ții, criteriile de selec ție fiind m ult mai severe com parativ cu alte categorii de
agenți. Se preferau persoanele de m are încredere, „devota ți, cu atitudine disciplinat ă, cu
aptitudini pentru m unca inform ativă”: membrii Sfaturilor Populare (exceptând pre ședinții),
agenți agricoli, sanitari, veterinari, înv ățători, factori po ștali, directori de c ămine culturale,
persoane care prin natura serviciului efectuau deplas ări frecvente și aveau posibilit ăți de a
culege date în m od form al sau inform al. „Trebuie s ă avem informatori printre țărani săraci,
țărani m ijlocași, chiaburi, legionari etc”.
După recrutare, rezidentul pr imea instructaj specific pozi ției în rețea și ulterior i se
„preda inform atorii, unul câte unul”, supervizând un num ăr de 5-10 inform atori necalifica ți.
Rezidențele se organizau pe com une sau pe sate m ai mari. La rândul s ău, rezidentul era
verificat prin interm ediul celor „m ai buni inform atori” care p ăstrau legătura cu responsabilul
de sector. Sarcinile acestuia vizau colectarea inform ațiilor, a notelor inf ormative de la
informatorii de leg ătură, predarea m aterialelor inform ative ofițerului – responsabil de sector
în cadrul întâlnirilor prestabilite de c ătre acesta din urm ă. Locurile de întâlnire erau f ie în
localitatea unde î și avea sediul raionul de securitate, fie la reziden ța acestuia.
Gratificarea și recom pensarea reziden ților erau aprobate cu stricte țe de șeful raionului
de securitate în f uncție de calitatea notelor inf ormative, de con știinciozitatea în realizarea
sarcinilor.
Gazde/ case de întâlniri. Case conspirative – În cazul caselor de întâlniri, locuin ța
se af la în proprietatea unei persoane particulare sau a unei institu ții care, în baza unei
convenții, era f olosită temporar pentru întâlnirile conspirative cu inform atorii sau reziden ții.
Cele două tipuri de categorii de locuin țe conspirative trebuiau aprobate de șefii Regiunilor de
Securitate (sau de loc țiitorii lor) și de șeful Direc ției din aparatul central.
Întreținerea, im pozitele sau chiriile se achitau pe baza unei conven ții cu proprietarul.
Justificarea contabil ă se realiza prin chitan țe de decontare.
5

Evoluția num erică a agenților-colaboratori ai Securit ății în perioada 1948-1951 nu
indică diferențe spectaculoase (re țeaua inform ativă înregistra 42.187 de persoane în 1948 și
41.283 persoane în 1951). La sfâr șitul anului 1951, Direc ția de contrasabotaj înregistra un
efectiv de 30.585 de inform atori, iar Direc ția de Inform ații Interne 10.698 inform atori14.
Politica Securit ății, im plicit a organelor M.A.I., era f oarte clară privind raportul
cantitate – calitate a re țelei inform ative. Num ărul m are de inform atori (voluntari, pl ătiți,
constrânși prin șantaj, convin și sau plătiți) pe cap de locuitor nu asigurau și eficiența necesară
pentru a elim ina „pericolul” destabiliz ării noii guvern ări.
În docum entul Organizarea Direc țiunilor Regionale ale Direc țiunii Generale a
Securității Statului – Sarcini, drepturi și îndatoriri și structura direc țiunilor regionale și
raionale de securitate15, în capitolul III – „Drepturi și îndatoriri ale direcțiilor regionale din
Direcția General ă a Securit ății Statului” se form ulau următoarele cerin țe:
a) „să se creeze re țele de inf ormatori în toate institu țiile de stat și sociale și în
întreprinderi, cu excep ția organelor P.M.R.;
b) să se recruteze în calitate de inform atori orice persoan ă din cadrul organiza țiilor de
masă, aparatului econom ic și de stat, cu excep ția deputa ților Marii Adun ări Naționale,
membrilor din conducerea organelor conduc ătoare ale partidului și funcționarilor partidului;
c) să se efectueze în m od secret controlul coresponden ței persoanelor suspecte și în
special a coresponden ței persoanelor suspectate de organele securit ății”16.
Aceleași reguli de creare și organizare a re țelelor de inform atori trebuiau aplicate și la
nivelul raioanelor, sec țiilor și birourilor de securitate. Colaborarea Securit ății cu organele
Miliției indicat ă în acela și docum ent în capitolul „Organizar ea raioanelor de securitate
(birouri, sec ții, servicii) din direc țiunile regionale ale D.G.S.S.”17 viza recrutarea „ca
inform atori pe oricare dintre func ționarii acestor organe sau dintre persoanele civile care au
legătură cu aceste organe, cu excep ția membrilor din conducerea organelor conduc ătoare ale
partidului, func ționarilor partidului și a deputa ților Marii Adun ări Naționale”18; De exem plu:
– secția de cercet ări avea obliga ția de a crea propria agentur ă (recrutată din rândul celor
arestați sau ancheta ți) pentru culegerea m aterialelor probatorii sau a inform ațiilor pe baza
cărora se întocm eau dosarele de anchet ă19;
– secția de contraspionaj recruta inf ormatori din toate m ediile sociale, „dintre cei care
lucrează în institu țiile de stat, organiza ții de m asă, adm inistrative și gospodărești, cu
excepția deputa ților Marii Adun ări Naționale, m embrilor din conducerea organelor
conducătoare ale partidului și funcționarilor partidului” sau „din rândurile supu șilor
străini, cu aprobarea Directorului General al Securit ății Statului”20. Acțiunile
informatorilor aveau ca scop inf iltrarea și supravegherea m isiunilor „im perialiste”, a
cetățenilor străini care dom iciliau pe teritoriul țării, a rom ânilor care între țineau orice tip
de relații cu cetățenii străini, a celor b ănuiți de spionaj, indiferent de locul de m uncă;
– secția politici subversive avea propria agentur ă pe care o utiliza în ac țiuni de urm ărire a
„elem entelor expropriate, a fo știlor m embri ai partidelor și grupărilor burgheze
naționaliste, a chiaburilor și a altor grup ări suspecte”21, a grupărilor și organiza țiilor
subversive, potrivnice noului sistem politic, a fo știlor of ițeri și subofițeri debloca ți din
armată;

14 Cartea Albă a Securi tății, București, 1995, vol . II, p. 47.
15 Aparat ul D.G.S.S. ( Regiuni,secții raionale, bi rouri raionale) – Organi zarea Di recțiunilor Regi onale ale
Direcțiunii General e a Securi tății Statului, 1951 î n A.M .I., Fond Di recția de M anagem ent și Resurse Um ane,
nr. inv. 7351, dosar nr. 1.
16 Ibidem, f. 7-9.
17 Ibidem , f. 14.
18 Ibidem , f. 64.
19 Ibidem , f. 66.
20 Ibidem , f. 40.
21 Ibidem , f. 44.
6

– secția de contrasabotaj folosea re țeaua de inf ormatori în toate institu țiile econom ice (cu
excepția transporturilor, care aveau propria structur ă informativă) pentru supravegherea și
urmărirea „elem entelor suspecte de sabotaj și diversiune”22
Crearea și organizarea re țelelor de inform atori era o obliga ție și a secțiilor de f ilaj și
investigații, a birourilor de contrainform ații din cadrul Mili ției, a celor de tehnic ă operativă,
de contrainform ații radio (în „toate sta țiile de radio și în rândul am atorilor de radio-
emisie”23), a birourilor de f ilaj și coresponden ță („din rândul personalului Po ștei și
Telecom unicațiilor”24).
Prin Ordinul nr. 705 din 1952, activita tea organelor de securitate î și extindea sfera de
control în toate întreprinderile și instituțiile (com poziția rețelei de inform atori se m odifică din
punctul de vedere al criteriilor socio-profesionale); Partidul începuse s ă se im plice m ai mult
în culegerea și transm iterea inf ormațiilor de interes pentru Securitate și Miliție.
Doi ani m ai târziu, în 1953, Ministerul Securit ății Statului reglem enta activitatea
informativă de investiga ții și a eviden ței operative. Principiul teritorial în organizarea
activității de investiga ții se m enține, inf ormatorul f iind im plicat m ai mult în opera țiunile
desfășurate de organele de securitate.
Directiva despre munca informativ ă de investiga ții a organelor Ministerului
Securității Statului25 indică o modificare fa ță de anul 1951 în structura agenturii . Inform atorul
și rezidentul r ămân principalele surse de culegere a inform ațiilor și de obținere a datelor,
introducându-se o nou ă categorie persoana nerecrutat ă (dar verificat ă anterior).

Categoriile re țelei informative – 1953
Condiții de recrutare; sistemul de leg ătură cu securitatea; sarcini primite de la ofi țerii
de legătură

Persoanele nerecrutate erau utilizate de organele Securit ății doar în cazul în care
pentru „obiectivul” vizat nu exista re țea inf ormativă sau nici o alt ă modalitate de acoperire a
investigațiilor. De cele m ai multe ori, nerecruta ții ofereau inform ații conștienți sau nu de
acest lucru, reprezentând sursa inform ală pentru culegerea datelor (ofi țerul sau inform atorul
acționând sub acoperire). Doar ofi țerii țineau eviden ța acestora ca surse nerecrutate, f ără a fi
înscrise în eviden țele operative. Nu li se întocm ea dosar și nici nu sem nau angajam ent, dar
reprezentau o baz ă extrem de valoroas ă de potențiali candida ți la recrutare.
Informatorii erau utiliza ți în m unca de investiga ții, fiind recruta ți din rândul „agen ților
financiari, de asigur ări, inspectori sanitari, de personal etc.”26 și coordona ți de ofițerul de
legătură sau de un rezident. Rolurile atribuite de organele securit ății erau: culegerea
informațiilor necesare investiga țiilor și transm iterea lor în scris sub form ă de note
informative (notele în original se conexau la dosarul inf ormatorilor, copiile se trim iteau
direcțiilor de securitate, pentru a f i utilizate în ac țiunile inf ormative).
Rezidenții erau inform atori verifica ți, cu experien ță, neîncadra ți în statele Securit ății;
selecția se făcea din rândul m embrilor de partid și U.T.M., num ai în cazuri excep ționale din
rândul persoanelor neîncadrate politic, „devotate”, („apar ținând categoriei sociale m ai
apropiate de clasa m uncitoare”)27; – aveau ca m isiune principal ă coordonarea activit ății a 5-
10 inform atori; purtau r ăspunderea în fa ța ofițerului pentru problem a sau obiectivul repartizat
pentru supraveghere sau urm ărire. Rela ția cu ofițerul de leg ătură (fostul „lucr ător” al anului

22 Ibidem , f. 50.
23 Ibidem , f. 79.
24 Ibidem , f. 80.
25 A.C.N.S.A.S., «Directiv a despre m unca informativă de i nvest igații a organel or Ministerului Securi tății
Statului», 1953.

26 Ibidem , f. 12.
27 Ibidem , f. 11.
7

1951) era m ai bine consolidat ă în sensul superviz ării rețelei de inf ormatori, a întocm irii
planului de întâlniri și modalităților de conspirare (f ixarea locurilor de întâlnire, parolele de
recunoaștere, telefon, zilele și orele de întâlnire).
Gazda/ casă de întâlniri era persoana care, în m od conștient și conspirativ, punea la
dispoziția unui serviciu de inform ații locuința proprie sau orice alt spa țiu care să faciliteze
întâlnirile inform atorilor. Erau preferate pentru recrutare persoanele f ără familie, singure sau
care lipseau perioade lungi de la dom iciliu, care aveau posibilitatea de a asigura
conspirativitatea și protecția întâlnirilor. Gazda putea fi prezent ă sau nu în tim pul întâlnirilor.
Întotdeauna se folosea o legend ă și un scenariu credibil fa ță de vecini sau colocatarii
imobilului.
Studiul dosarelor de re țea indică preponderen ța unor anum ite categorii profesionale:
aviatori, ingineri constructori, m arinari, șoferi de tir; dar, nu sunt de neglijat persoanele care
acceptau din „patriotism ”, sau cu dorin ța unor câ știguri și avantaje (sum e de bani, plata
chiriilor, cadouri, favoruri profesionale etc.). Dosarul de re țea al gazdei – case de întâlniri era
instrum entat în acela și mod cu al oric ărui inf ormator (investiga ții prelim inare recrut ării,
propunerea și aprobarea recrut ării, angajam entul sem nat, m odalități de conspirare, evaluarea
activității etc).
Casele conspirative nu erau altceva decât locuin țe sau apartam ente de locuit, birouri
ale unor institu ții – în care organele Securit ății fixau întâlnirile of ițerilor cu reziden ții și
inform atorii. Im obilul era înregistrat, în m od form al, ca fiind proprietatea unui angajat al
Securității.
În 1954 se em it reglem entări privind „m unca organelor de inform ații grănicerești cu
agentura”28, norm e de selec ție, de recrutare a inform atorilor, de dirijare și verificare a
acestora.

Categoriile re țelei informative – 1954
Condiții de recrutare; sistemul de leg ătură cu Securitatea; sarcini primite de la ofi țerii
de legătură

Informatorii necalifica ți (agentura necalificat ă) erau recruta ți pe baza sarcinilor
prim ite de la organele de inform ații ale trupelor de gr ăniceri; selec ția colaboratorilor se f ăcea
din rândul cet ățenilor cu reziden ță în com unele af late lângă frontieră sau care dom iciliau la
marginea localit ăților; din rândul m uncitorilor și funcționarilor din sta țiile de cale f erată de
lângă frontieră (pădurari, ciobani, pris ăcari, paznici, supraveghetori de linie sau de sem nale
luminoase, cantonieri, șoferi, vân ători, pescari etc.).Agentura necalificat ă a organelor
grănicerești acționa în colaborare cu organele securit ății transporturilor, pentru identif icarea
și furnizarea inform ațiilor despre persoanele din str ăinătate care tranzitau Rom ânia, sau
suspectate de inten ția de trecere frauduloas ă a frontierei. Coordonarea agenturii necalificate
se realiza prin interm ediul reziden ților.
Informatorii califica ți din rețeaua organelor gr ănicerești se recrutau din rândul
persoanelor care aveau posibilitatea s ă pătrundă în m ediile considerate a f i dușmănoase și
subversive, fiind selecta ți „din rândurile elem entelor str ăine de clas ă” (m embri ai
formațiunilor du șmănoase) sau din anturajul lor. Sarcina acestora era s ă se infiltreze legendat
în m ediul considerat subversiv, de unde s ă culeagă și să transm ită informații cu privire la
orice acțiune ostil ă sau m anifestare antisocial ă. Punctarea inform atorilor se f ăcea cu m ari
precauții pentru a evita deconspirarea sau jocul dublu, efectuându-se verific ări și investiga ții
de am ploare înaintea recrut ării. Se interzicea includerea în re țea a celor care au s ăvârșit crim e
grave.

28 A.C .N.S.A.S., « Directiva nr. 70 despre m unca organel or de i nform ații grănicerești cu agentura», 1 5 martie
1954.
8

Rezidenții – „nu i se spune c ă este rezident, ci i se d ă să înțeleagă că este
colaboratorul securit ății”29.
Rezidența din rețeaua inform ativă a organelor gr ănicerești coordonau activitatea a 5-8
informatori necalif icați. Criteriile im plicate în selec ția candida ților puncta ți pentru recrutare
vizau urm ătoarele aspecte: calit ăți organizatorice; m odestie; capacitatea de a aprecia o
situație critică sau de a evalua o persoan ă; responsabilitatea pentru sarcinile prim ite;
abilitatea de a stabili rela ții sociale m ultiple; posibilitatea de a lipsi de la dom iciliu sau de la
locul de m uncă. Prioritate o aveau m embrii Partidului Muncitoresc Rom ân.
Sarcinile reziden ților aveau consisten ță operativă diferită de a celorlalte categorii:
studierea și pregătirea unor persoane în vederea recrut ării și coordonarea inform atorilor din
subordine, identificarea și furnizarea inform ațiilor cu privire la persoanele str ăine și suspecte
care aveau inten ția să treacă fraudulos frontiera.
Când un rezident prim ea o func ție de conducere în partid, acesta î și pierdea calitatea
de inform ator sau rezident.
În 1954 s-a em is Ordinul nr. 60, ca urmare a unei analize efectuat ă de conducerea
Ministerului Afacerilor Interne asupra activit ății agenturii, s-a considerat im perios necesar ă
îndepărtarea inf ormatorilor incapabili și crearea unei agenturi proprii, „de m are valoare”,
care să fie în stare s ă lupte „îm potriva du șmanului de clas ă”.
Recrutarea membrilor de partid în agentur ă se făcea cu m ari precauții și num ai „dacă
un m embru de partid, în m ediul în care lucreaz ă, are contact cu diver și cetățeni, are raporturi
cu ei și află anum ite lucruri privind interese superioare de stat, când începe s ă simtă că sunt
anum ite elem ente dușmane care răspândesc anum ite lucruri, desf ășoară o anum ită activitate,
își form ulează părerea despre unul sau altul c ă este un om periculos, du șman, atunci vine și
aduce la cuno ștința organiza ției. De aceea se recom andă ca regul ă generală a nu se face
recrutări de m embri de partid decât num ai în cazuri speciale și cu aprobarea secretarului de
partid regional”30 (vezi ANEXA – Extras din Stenograma ședinței Biroului Politic al C.C. al
P.M.R. din 1 iunie 1954) .
Mișcările anticom uniste din Ungaria au fost urm ate de creșterea vigilen ței aparatului
de securitate și de o intensif icare a activit ăților de urm ărire și supraveghere prin interm ediul
rețelei inform ative. În 1956 au fost em ise un m are număr de reglem entări și ordine pentru
optim izarea activit ății rețelei inform ative (Ordinul nr 15 /1956 privind îm bunătățirea m uncii
cu agentura; Ordinul nr. 54/1956 și Ordinul nr 109 Cabinet, prin care se hot ăra intensif icarea
recrutărilor din rândul cadrelor didactice; Or dinul nr 56/1956, prin care se perm itea
reîncadrarea unor agen ți abandona ți).
Anul 1956 aducea noi schim bări privind structura organizatoric ă și atribuțiile dif eritelor
direcții și servicii31, modificări ce prevedeau recrutarea unei agenturi „devotate și de calitate
în cadrul institu țiilor și întreprinderilor de stat, cu excep ția com itetelor raionale, or ășenești și
regionale de partid, a Com itetului Central al Partidului Muncitoresc Rom ân, a Consiliului de
Miniștri, a Marii Adun ări Naționale și a altor organe alese ale puterii populare”32. Se
recom anda „cooptarea m embrilor de partid pentru colaborarea secret ă cu organele Securit ății,
în calitatea de gazde/ case de întâ lniri, case conspirative, reziden ți, iar în cazuri excep ționale
în calitate de agen ți – dintre elem entele ce desf ășoară activitate în str ăinătate, pe vasele ce
ating porturi str ăine, în anum ite sectoare ale industriei, în institutele și laboratoarele de
cercetări științifice etc.”33, cu aprobarea prim ului secretar al com itetului regional sau raional

29 Ibidem .
30 A.N.I.C ., Fond C .C. al P.C.R. – Cancelarie, dosar nr. 61/ 1954, St enogram a ședinței Biro ului Politic al C.C. al
P.M.R. din 1 iunie 1954, f. 63, vezi ANEXA de la p. 23.

31 «Atrib uții și structuri organi zatorice a di feritelor direcții și servi cii din cadrul M.A.I.» , 1956 î n A.M.I., Fond
D.M.R.U., M .I. 7-9/ 2, 2, 1953-1956, nr. i nv. 7364, Dosar nr. 12.
32 Ibidem , f. 23.
33 Ibidem .
9

de partid. Recrutarea ca agen ți a „deputa ților M.A.N. și a sfaturilor populare locale, a
membrilor de partid (P.M.R.), ai Uniunii Tineretului Muncitor și U.T.M. sindicale, precum și
a celor ale și în organele de conducere ale partidului, U.T.M. și sindicatelor”34 era interzis ă.
Obiectivele urm ărite de organele Securit ății până în 1965 se reflect ă elocvent în sarcinile
pe care le trasau inform atorilor din agentur ă prin direc ționare către: acțiuni de spionaj, de
diversiune în sectorul industrial, în sectorul tr ansporturi, în cel agricol, în sectorul ideologic
și în diferite ram uri ale econom iei naționale; ac țiuni de sabotaj în dom eniul industrial,
transporturi, econom ic; acțiuni de subm inare a econom iei, banditism politic, agita ție cu
caracter du șmănos, agita ție contra statului, r ăspândire de m anifeste du șmănoase,
contraband ă, participare în organiza ții burgheze (legionari, P.N.L., P.N. Ț., național-creștini,
troțkiști, social dem ocrați de dreapta, m onarhiști, sioniști, naționaliști iugoslavi, m aghiari;
acțiuni pe linia cultelor și sectelor (ortodoc și, rom ano-catolici, greco-catolici, ref ormați,
unitarieni, evangheli ști lutherani, m ozaici, m usulm ani, bapti ști, adventi ști de ziua a șaptea,
penticostali, cre știni după evanghelie, m artorii lui Iehova, adventi ști reform ați, adventi ști
protestanți și alte f racțiuni; acțiuni care vizau crim e împotriva um anității, crim inali de război,
treceri frauduloase ale frontierei, abuzuri politice35.
Ofițerii (lucrătorii operativi) utilizau agentura atât pentru supravegherea inf ormativă a
„elem entelor du șmănoase”, dar și pentru verificarea onestit ății agenților (inf ormatorilor),
„fără ca aceștia să cunoască măsurile și mijloacele de ac țiune”36.
În 1958 Alexandru Dr ăghici recom anda elim inarea f ormalism ului în acțiunile de
culegere și transm itere a inf ormațiilor și excluderea din sistem a cadrelor și a inf ormatorilor
„care au îm bătrânit, nu m ai sunt capabili s ă ducă activitate” sau care „reflect ă delăsarea,
împăciuitorism ul față de dușman”37. „Ce înseam nă să ai agentur ă, com une acoperite și
concentrări dușmănoase descoperite inform ativ? (…) aceast ă agentură descoperit ă și
incapabilă să fie scoas ă din rețea (…), să rămână atâția agenți cât sunt necesari, dar ace ști
agenți să lucreze în concentr ări (…) fiindc ă nu se poate spune c ă un agent nu are nim ic de
sesizat organelor de securitate atunci când se întâlnesc cu el”38.
Indicațiile și instrucțiunile m inistrului Dr ăghici au vizat intensificarea recrut ărilor, cu
predilecție din m ediul rural și cel m uncitoresc.
Evoluția numărului de agen ți în statisticile din acea perioad ă pun eviden ță următoarele
aspecte (date prezentate de Serviciul Rom ân de Inform ații în Cartea Alb ă a Securit ății):
pentru anul 1960, Securitatea dispunea de 29.515 agen ți, 734 reziden ți, 6.669 case de
întâlniri, 52 case conspirative; în interv alul 1961- 31 decem brie 1962, agentura s-a l ărgit la
56.556 agen ți, 85 case conspirative, 1.302 reziden ți, 8.185 gazde – case de întâlniri; la 1
noiem brie 1963, agentura avea un efectiv de 78.124 agen ți, 2.607 reziden ți.
Analiza activit ății organelor de securitate, im plicit a re țelei inform ative, în perioada
1963-196439 a pus în eviden ță următoarele aspecte: în cazul Direc ției a V- a, 90% din
informatorii rețelei „dispun de posibilit ăți și calități, iar 10% au f ost scoși din rețea”, fiind
recrutați alți „4.059 agen ți, 318 reziden ți, 603 gazde case de întâlniri”40 (se recom anda
recrutarea de agen ți din rândul ofi țerilor cu m unci de r ăspundere din cadrul arm atei);

34 Ibidem , f. 37.
35 A.C .N.S.A.S., Fond Docum entar nr. 53/ 1, dosar proveni t din Fondul Docum entar A.S.R .I. dosar nr. 7778,
vol. 1, pri vind Si tuația arestaților și condam naților din aparatul central și din fost ele Di recții regi onale de
Securi tate, 1956.
36 A.C.N.S.A.S., «Ordinul Ministrului Afacer ilor Interne al R.P.R. nr. 85 din 1.04.1957» și «Instrucțiuni privind
munca de supraveghere operat ivă a organelor Ministerul ui Afacerilor Interne din R.P.R.», 1957, f. 12.
37 Docum entul nr. 4, Concluziile to v. Min . Al.Drăghici,18 sept . 1958, în Cartea Albă a Securi tății, 1995, vol III,
p. 134.
38 Ibidem , p. 136.
39 Docum entul nr. 153, Stenograma ședinței [condusă de gen. col . Alexandru Dr ăghici] cadrel or de conducere
din aparat ul cent ral și regional M.A.I. di n 17 sept embri e 1964 , în ibidem, vol. III, p. 434.
40 Ibidem , p. 435.
10

existența unor deficien țe în sistem ul de legătură al ofițerilor de contrainform ații cu agentura
(casele de întâlniri erau supraaglom erate, în tâlnirile cu inf ormatorii erau prea dese, con ținutul
notelor inform ative era nem ulțumitor, recrut ările nu urm au modelul atragerii treptate la
colaborare); întocm irea unui num ăr prea m are de dosare și formalități pentru agentura din
rândul m ilitarilor în term en și a elevilor, recom andându-se recrutarea și transf ormarea lor în
colaboratori.
Din 1960 pân ă la 1 octom brie 1964 agentura Securit ății a crescut cu 168%, ceea ce îi
perm itea o m ai mare acoperire inform ativă41. Extinderea num erică exagerat ă a rețelei
inform ative a Securit ății și a organelor M.A.I. și, im plicit, cre șterea num ărului de persoane
urmărite sau supravegheate au fost aduse ca repro ș lui Alexandru Dr ăghici în m omentul în
care a fost eliberat din func ție.
O atenție deosebit ă se acorda fo știlor deținuți politici, nicidecum în sensul sprijinului de
reintegrare fireasc ă în com unitate, ci în direc ția reeduc ării ideologice f orțate și chiar de
atragere treptat ă la colaborare cu Securitatea. Conform Decretului nr. 41 din 1964 și a
Decretelor de gra țiere nr. 176 și 411 din aprilie și iulie 1964 privitoare la punerea în libertate
a foștilor condam nați politici, ace știa erau pu și să sem neze declara ții, angajam ente, prin care
„se obligau” s ă păstreze secretul asupra celor v ăzute și auzite în tim pul deten ției. Aceste
declarații nu îi obligau s ă colaboreze sau s ă inform eze Securitatea, dar puteau fi folosite
ulterior ca m aterial de com promitere și constrângere.
După 1965, Securitatea a suferit noi m odificări de structur ă și rol, schim bări im puse de
inițiativele legislative și reglem entările pe linie de partid; s-au prom ovat cadre noi, tinere; s-a
recurs la degrevarea structurii de fo știi „rusof ili”.
Plenarele C.C. al P.C.R. din iunie 1967 și aprilie 1968 au supus analizei activitatea
Ministerului Afacerilor Interne și s-a luat decizia „ca m embrilor de partid ce vor sprijini
activitatea cadrelor de securitate și miliție să nu li se întocm ească dosare (…), s ă ajute în
calitate de reziden ți și case de întâlniri”42.
După anul 1968, prioritatea Securit ății a devenit „ap ărarea securit ății de stat,
instituționalizarea conceptului de prevenire, afirm are și prom ovare a m uncii inform ative și
conducere colectiv ă”43. Mai m ult, prin Hot ărârea Com itetului Executiv al C.C. al P.C.R. nr.
119 din 16 m artie 1968 cu privire la înt ărirea controlului de partid asupra activit ății organelor
de securitate și miliție44, secretarii com itetelor jude țene, m unicipale și orășenești de partid
erau condi ționați „să furnizeze nem ijlocit date cu privire la activitatea unor elem ente
suspecte, s ă ajute în calitate de reziden țe și de gazde ale caselor de întâlniri”45, fără a li se
întocm i dosare (colaborarea cu Securitatea fiind considerat ă o îndatorire de partid). Mili ția și
Securitatea țineau o evidență separată a tuturor surselor m embri de partid, recom andându-se
„com partim entarea și conspirativitatea m uncii inf ormative”, astf el încât organele de m iliție
să nu aibă acces la eviden țele Securit ății.
În m omentul în care la conducerea Minister ului de Interne a fost num it Em il Bobu, s-a
declanșat „în toate unit ățile de securitate o ac țiune de distrugere prin ardere a tuturor
dosarelor și altor m ateriale ref eritoare la m embri de partid” (Gh. Ra țiu, Cutia Pandorei –
Dosarele Securit ății. Surprize și capcane ).
Dacă la sf ârșitul anului 1967 re țeaua inform ativă totaliza 118.576 persoane (83.911
inform atori, 3.241 reziden ți, 16.575 gazde /case de întâlniri, 14.849 colaboratori), în 1968,
agentura num ăra 84.875 persoane (43.498 inform atori, 2.296 reziden ți, 9.320 gazde/ case de
întâlniri, 2.9761 colaboratori)46.

41 Ibidem , p. 33.
42 Ibidem ,, p. 15.
43 Ibidem , p. 94.
44 A.C.N.S.A.S., Document ar S.R.I.
45 Ibidem , f. 5.
46 «Histogram a evol uției numărului de persoane exi stente, structură pe categori i, în peri oada 1967-1972» , în
Cartea Albă a Securi tății, editată de Serviciul Rom ân de Inform ații, 1995, vol . IV, p. 280.
11

Aplicând criteriul socio-dem ografic, agentura anului 1968 avea urm ătoarea com poziție47:
– din punct de vedere al m ediului reziden țial, m ajoritatea inf ormatorilor proveneau din
mediul urban și doar 15% din m ediul rural;
– în funcție de statusul socio-profesional, 15,3% erau intelectuali; 25,9% func ționari și
tehnicieni; 16,4% m uncitori, 30,2% agricultori;
– 83,6% din inform atorii recruta ți aveau na ționalitate rom ână.
Reorganizarea Ministerului Afacerilor Interne prin înfiin țarea Consiliului Securit ății
Statului (Decret nr. 295 din 3 aprilie 1968) a influen țat și modalitățile de lucru ale re țelei
inform ative, accentul fiind orientat pe conceptul de preven ție și nu pe cel coercitiv.
Inform area Securit ății devenise o datorie patriotic ă, „o datorie a oric ărui cetățean rom ân”,
renunțându-se la fostele m etode bazate pe constrângere, com promitere și șantaj. Acest lucru
a avut drept consecin ță o creștere num erică sem nificativă a rețelei inform ative în urm ătorii
ani, agentura acoperind o m are diversitate de m edii socio-profesionale.
Din 1967, în structura re țelei inform ative este inclus ă o nouă categorie, cea de
colaborator, indiciu g ăsit atât în prezent ările statistice of iciale existente în Cartea Alb ă a
Securității, editată de Serviciul Rom ân de Inform ații în 1995, cât și în docum entele existente
în dosarele de re țea din arhiva C.N.S.A.S. Colaboratorii erau recruta ți cu predilec ție din
rândul func ționarilor din institu ții (of iciile poștale, serviciile de personal etc.), com ercianți,
ospătari, adm inistratori de bloc, cadre didactice, m aiștri, ș.a., persoane care aveau
posibilitatea s ă inform eze, să verifice sau s ă supravegheze grupuri de m uncă, persoane sau
„obiective de interes” pentru Securitate. Sistem ul de leg ătură, deși ocazional, respecta
norm ele valabile și pentru celelalte categorii ale agenturii, cu diferen ța că întâlnirile cu
ofițerii sau reziden ții nu erau program ate anterior. Un colaborator care f ăcea dovada
„conștiinciozității” și eficienței în culegerea și transm iterea la tim p a datelor de interes pentru
Securitate avea posibilitatea s ă fie „avansat” la nivelul de inform ator sau rezident.
În perioada 1967-1972, evolu ția num erică a numărului de colaboratori48 indică o
creștere substan țială, an de an, fiind m ai bine reprezenta ți num eric decât inform atorii,
rezidenții sau gazdele – case de întâlniri. (vezi, m ai jos, Tabelul nr. 2 – Evoluția numeric ă a
informatorilor, reziden ților și gazdelor-case de întâlniri în perioada 1967-1972 ).

Tabel nr. 1: Evoluția numeric ă a colaboratorilor în perioada 1967-1972

1967 1968 1969 1970 1971 1972
Colaboratori 14.849 29.761 45.145 55.404 59.553 54.046
Fig. nr. 1: Reprez entarea grafic ă a evoluției numerice a colaboratorilor în perioada
1967-1972
0
10000
20000
30000
40000
50000
60000
70000196719681969197019711972

47 Ibidem , p. 85.
48 Date prelucrat e din «Histogram a evol uției numărului de persoane exi stente, structură pe cat egori i, în perioada
1967-1972» , în Cartea Albă a Securi tății, …, vol . IV, p. 280.
12

Tabelul nr. 2: Evoluția numeric ă a informatorilor, rez idenților și gaz delor – case de întâlniri în
perioada 1967-197249
Evoluția rețelei
informative/
categorii
1967
1968
1969
1970
1971
1972
Inform atori
83.911 43.498 27.629 22.963 27.744 31.971
Rezidenți
3.241 2.296 2.882 3.867 5.224 5.360
Gazde – case
de întâlniri

16.575
9.320
7.754
7.357
7.666
8.716
Analiza com parativă a valorilor prezentate m ai sus indic ă un raport invers
proporțional al num ărului colaboratorilor și cel al inform atorilor în perioada 1967-1972 (de la
14.849 colaboratori în 1967 se ajunge la 54.046 în 1972 – o cre ștere cu peste 360 % în 5 ani;
pentru inf ormatori, situa ția num erică în 1967 era de 83.911 , iar în 1972 doar de 31.971
informatori – o sc ădere sensibil ă în com poziția rețelei inform ative a num ărului de
informatori).
Studiul (de și parțial) al dosarelor de re țea af late în arhiva C.N.S.A.S. relev ă un aspect
deosebit de im portant de ordin calitativ: dup ă 1968, re țeaua inf ormativă era dirijat ă
preponderent pe liniile de inform ații interne și econom ice, un num ăr mai mic de inf ormatori
prim eau sarcini în ac țiuni de contraspionaj și contrainf ormații militare, responsabilitatea
acestor direc ții revenind colaboratorilor.
Agentura Departam entului de Inf ormații Externe, constituit ă din inform atori, surse de
influență și dezinform are, gazde – case de întâlniri, case conspirative, adrese sau c ăsuțe
poștale era extrem de riguros selec ționată și instruită. Conform Ordinului Ministrului de
Interne nr. 2 din 30 septem brie 1972, Instrucțiuni privind sistemul de eviden ță operativă,
dispecerat și arhivă din cadrul Departamentului de Informa ții Externe50, activitatea de
colaborare cu organele Securit ății era înregistrat ă în următoarele docum ente:
– fișa personal ă (distrusă la încetarea leg ăturii);
– aprobarea sau avizul organului de partid (distrus ă la încetarea leg ăturii);
– planuri cu sarcini preg ătire (distruse la încetarea leg ăturii);
– planurile cu instructajele și pregătirea agentului (distruse la încetarea leg ăturii);
– materiale furnizate de c ătre agent (exploatate sau distruse).
Evidența inform atorilor proveni ți din rândurile m embrilor P.C.R. se p ăstra separat,
„menționându-se m od obligatoriu și calitatea de m embru al P.C.R.”51.
După venirea lui Ion St ănescu la conducerea Consiliului Securit ății Statului și,
ulterior, la conducerea Ministerului Afacerilor Interne, pentru crearea re țelei inform ative s-a
„ordonat” folosirea m etodei convingerii pentru sprijinirea organelor de securitate, apelându-
se la sentim ente patriotice ale indi vidului punctat pentru recrutare, ac ționând în sensul
atragerii treptate la colaborare, renun țându-se categoric la folosirea constrângerii sau
șantajului prin interm ediul m aterialelor com promițătoare.
După anii ’70 se constat ă o creștere a num ărului colaboratorilor intelectuali și o
diminuare a procentului de colaboratori din m ediul agricol (în special dup ă finalizarea de
facto a procesului de colectivizare).

49 Ibidem .
50 A.C .N.S.A.S., Ordi nul Ministrului de Int erne nr. 2 și «In strucțiuni privind si stemul de evi dență operat ivă,
dispecerat și arhivă din cadrul Departam entului de Inform ații Externe» din 30 sept embrie 1972.
51 Ibidem, f. 17.
13

Exista un alt profil al inform atorului, m ai bine instruit, cu un nivel de cultur ă net
superior celui al anilor 50-60, care asim ila m ai rapid rolul conspirativ de turn ător, m otivat de
alte tipuri de trebuin țe. Să ream intim că ultim a perioadă a regim ului Ceaușescu a fost una de
foam ete, frig, în care orice cu rent de reorientare ideologic ă și disidență era sanc ționat.
Avantajul colabor ării cu Securitatea nu aducea prea m ulte beneficii m ateriale pentru cei din
agentură (frecvența mică a prezenței recom penselor în dosarele studiate de C.N.S.A.S. poate
fi un indiciu în acest sens, pentru aceast ă perioadă), cu toate acestea, „turn ătoria” era ridicat ă
la rang de virtute.
Perioada 1973-1987 nu prezint ă modificări substan țiale în ceea ce prive ște structura și
rolul rețelei inf ormative. Toate institu țiile de stat dispuneau de surse de inform are ale
organelor de securitate, de la m inistere și instituții centrale pân ă la f erme și cooperative
agricole de produc ție.
În aprilie 1986, statistica surselor de info rmare înregistrate pe linie de inform ații
interne, indica un total de 263.000 oam eni de legătură. La sfârșitul anului 1989 se apreciaz ă
că Securitatea dispunea de o re țea inf ormativă care se cifra în jurul unui m ilion de oam eni52.
Dacă la sf ârșitul anului 1972 inform atorii și colaboratorii erau m ai bine reprezenta ți în
raport cu alte categorii ale re țelei, după 1987, calitatea de colaborator dispare fiind înlocuit ă
cu cea de persoan ă de sprijin, iar num ărul inf ormatorilor se reduce substan țial, astf el că, în
1989, ei „nu reprezentau m ai mult de 10% din re țea și erau recruta ți doar acolo unde erau
concentrări de suspec ți de diferite categorii, ori în cazuri de urm ărire inform ativă”53.
Conform Instrucțiunilor din 1987 privind activitatea de creare și folosire a re țelei
informative a aparatului de securitate54 (în tem eiul prevederilor art. 5/I din Decretul nr. 121/
1978 referitor la atribu țiile Departam entului Securit ății Statului), agentura aparatului de
securitate r ămâne același „mijloc de baz ă al activit ății inform ativ-operative de cunoa ștere și
prevenire, pentru realizarea atribu țiilor specif ice în dom eniul apărării securit ății statului”.
Colaboratorii sau sursele organelor de s ecuritate erau persoane care acceptau s ă colaboreze
„sincer”, „în m od organizat” și să păstreze secretul deplin al leg ăturii și sarcinilor
încredințate de organele de securitate.

Categoriile re țelei informative 198755
Condiții de recrutare; sistemul de leg ătură cu securitatea; sarcini primite de la ofi țer

Informatorii – Term enul de inform ator nu m ai prim ea sem nificația de „calif icat” și
„necalificat”. În aceast ă categorie erau selectate persoane care dispuneau de contacte sociale
și aveau calit ăți adecvate pentru „culegerea sistem atică a inform ațiilor, de cunoa ștere,
prevenire și contracarare a activit ăților de natur ă să afecteze securitatea statului, sub directa
îndrum are a ofi țerului de securitate”. Sarcinile lor vizau descoperirea și „lichidarea”
infracțiunilor de spionaj-tr ădare, de subm inare a econom iei naționale, a actelor de sabotaj, a
acțiunilor teroriste și diversioniste; „penetrarea inform ativă în serviciile de spionaj, în cadrul
grupurilor sau organiza țiilor reacționare și teroriste din str ăinătate”. Dac ă un inform ator nu
mai avea posibilit ăți de inform are putea fi m enținut în re țea ca persoan ă de sprijin, rezident
sau gazdă casă de întâlniri.
Persoanele de sprijin erau persoane folosite ocazional de c ătre ofițerii de securitate
pentru verificarea unor date și informații dintr-un anum it mediu (obiectiv), sau despre o
problemă ce prezenta interes. Analiza docum entelor prezente în dosarele personale ale

52 Gh. Rațiu, Cutia Pandorei . Dosarel eSecuri tății – surprize și capcane , Edi tura PAC O, 1997, p. 87.
53 Ibidem , p. 88.
54 A.C.N.S.A.S., « Instrucțiunile nr .D – 00180/ 1987 privind activitatea de creare și folosire a re țelei inform ative
a aparat ului de securi tate», D.S.S., 1987.
55 Ibidem, Cap. II: „Structura re țelei inform ative”, f. 6.
14

informatorilor indic ă faptul c ă principalele categorii socio-profesionale vizate pentru
recrutare erau elevii, studen ții, elevii școlilor prof esionale, solda ții în term en etc.
Persoanele de sprijin prim eau atribu ții de tipul: supravegherea inf ormativă
(„asigurarea securit ății obiectivelor econom ice – dispecerate, puncte de com andă);
cunoașterea situa ției operative în zonele obiectivelor vizate de organiza țiile considerate ca
fiind extrem ist-teroriste; supravegherea în locurile și mediile f recventate de str ăini în
perim etrul f rontierei de stat; acoperirea inf ormativă a dif eritelor colectivit ăți – șantiere,
instituții de învățământ, unități militare etc.; ac țiuni de f ilaj, investiga ții, tehnică-operativă,
transm isiuni.
În m omentul în care o persoan ă de sprijin îndeplinea anum ite condiții pe parcursul
colaborării (furnizarea inform aților cu im portanță operativ ă, conștiinciozitate, posibilit ăți
„multiple” de acoperire inf ormativă) avea perspectiva de a fi înregistrat ă în categoria
informatorilor, reziden ților sau gazdelor case de întâlniri. Coordonarea activit ății persoanelor
de sprijin se realiza prin interm ediul reziden ților, iar of ițerul de leg ătură avea obliga ția de a-i
contacta cel pu țin o dată la 6 luni.
Rezidenții desem nau persoanele care, sub îndrum area și cu sprijinul ofi țerului de
securitate, coordonau activitatea a m aximum 10 persoane de sprijin; cu aprobarea șefilor
unităților centrale (jude țene) puteau dirija și inf ormatori. Erau selec ționați din rândul
rezerviștilor aparatului de securitate, al inf ormatorilor și persoanelor de sprijin cu experien ță.
Se interzicea folosirea ca reziden ți a inform atorilor sau persoanelor de sprijin cu antecedente
reacționare sau penale care au fost recrutate pe baz ă de materiale compromițătoare;
Sarcinile prim ite vizau: culegerea și prim irea inf ormațiilor de la inf ormatori sau
persoane de sprijin și predarea lor ofi țerului; organizarea sistem ului de leg ătură cu cei pe care
îi superviza, redactarea și păstrarea m aterialelor inform ative pentru a fi predate ofi țerului de
securitate.
Gazdele/ case de întâlniri erau persoane, recrutate în condi ții asemănătoare celorlalte
categorii ale agenturii, care acceptau s ă pună la dispozi ția Securit ății, în m od secret, locuin ța
sau o încăpere de la locul de m uncă pentru întâlnirile inf ormatorilor, persoanelor de sprijin
sau reziden ților cu of ițerii. Locuin ța trebuia folosit ă de „un singur ofi țer, obligat s ă o utilizeze
în deplină conspirativitate”56 și să nu aparțină unei persoane fizice sau juridice str ăine.
Casele de lucru erau locuin țe operative ale Securit ății, utilizate pentru a m enține
legătura cu re țeaua inform ativă sau pentru rezolvarea sarcinilor inf ormativ-operative.
Prin corelarea datelor precizate în Cartea Alb ă a Securit ății cu cele ob ținute din alte
surse de docum entare57, evoluția num erică a agenturii fostei Securit ăți în perioada 1948-1989
se prezint ă în următorul m od:

Perioada/ anul
Evoluția numeric ă a rețelei informative

1948
42.187 persoane

1951 41.283 persoane
(30.585 inform atori – Direc ția de contrasabotaj;
10.698 inform atori – Direc ția de inform ații interne)

56 Ibidem .
57 Confom datelor puse l a dispoziție de președintele Comisiei de Abuzuri a Senat ului (pri vind abuzuri le
Securității ca p oliție politică), dl. Constantin Ticu Dumitrescu , din adresele o ficiale p rimite de la S.R.I. d in 15
septembrie 1993 și 4 ianuari e 1994.

15

1960/1961 36.970
(29.515 agen ți; 734 reziden ți; 6.669 gazde – case de întâlniri; 52 case
conspirative)

1961/1962 64.956
(56.556 agen ți; 1.302 reziden ți; 8.185 gazde case de întâlniri; 85 case
conspirative)
1963
80.734
(78.127 agen ți; 2.607 reziden ți)
1964 62.110 persoane (la 1 octom brie agentura Securit ății a crescut cu 168 %
față de cea a anului 1960)

1967 118.576
(83.911 inform atori; 3.241 reziden ți; 16.575 gazde case de întâlniri;
14.849 colaboratori)

1968 84.875
(43.498 inform atori; 2.296 reziden ți; 9.320 gazde case de întâlniri;
29.761 colaboratori)

1969 83.410
(27.629 inform atori; 2.882 reziden ți; 7.754 gazde case de întâlniri;
45.145 colaboratori)

1970 89.591
(22.963 inform atori; 3.867 reziden ți; 7.357 gazde case de întâlniri;
55.404 colaboratori)

1971 100.187
(27.744 inform atori; 5.224 reziden ți; 7.666 gazde case de întâlniri;
59.553 colaboratori)

1972 100.093
(31.971 inform atori; 5.360 reziden ți; 8.716 gazde case de întâlniri;
54.046 colaboratori)
1986 (aprilie)58 263.000 persoane (în inform ații interne)

1989 486.000 persoane59 (507.003 dosare de re țea și 154.911 m ape anexă)60
– „în 1989, num ărul inform atorilor înregistra ți în eviden țele Securit ății
a fost declarat ca fiind în jur de 400.000 dintre care peste 137.000 erau
activi”61

Evidența statistic ă a rețelei inform ative până în 1989 reflect ă următoarele situa ție62: în f uncție
de tipurile de categorii inform ative, agentura avea urm ătoarea com poziție:
– 50% aveau calitatea de inf ormatori;
– 43,6% aveau calitatea de persoane de sprijin, colaboratori;
– 6,4% aveau calitatea de reziden ți, gazde (case) de întâlniri.

58 Gh. Rațiu, Cutia Pandorei . Dosarel e securi tății. Surpri ze și capcane , Edi tura Paco, 1997, p. 87.
59 Confom datelor furni zate de dl . Ticu Dum itrescu di n adresa ofi cială primită de C omisia de Abuzuri a
Senat ului (privind abuzuri le Securi tății ca p oliție politică) de l a S.R.I., din 04.01 1994.
60 Ibidem, Adresa di n 15.09.1993.
61 Marius Oprea, Informatorii secu rității, în Magazi n Istoric, octombrie, 2001, p. 26.
62 Confom datelor furni zate de Dl . Ticu Dum itrescu din adresa oficială primită de C omisia de Abuzuri a
Senat ului (privind abuzuri le Securi tății ca p oliție politică) de l a S.R.I., din 04.01 1994.

16

– 52.000 persoane cu antecedente politice reac ționare au f ost folosite în calitate de
inform atori din care:
– 29.613 fo ști legionari
– 6.646 fo ști membri în partidele f asciste
– 6.726 fo ști membri P.N.Ț.
– 3.641 fo ști membri P.N.L.
– 2.753 fo ști condam nați
– 807 bande, organiza ții subversive.
Observa ție: însum area datelor prezentate m ai sus dau un total de 50.006 persoane;
pentru restul de 1994 nu se m enționează situația.
Repartiția pe grupe de vârst ă a rețelei inform ative se prezint ă astfel:
– peste 80 de ani: 53.563 persoane
– între 71 – 80 ani: 86.251 persoane
– între 61 – 70 ani: 102.118 persoane
– între 51 – 60 ani: 62.061 persoane
– între 41 – 50 ani: 83.233 persoane
– între 30 – 40 ani: 81.672 persoane
– sub 30 ani: 17.995 persoane.
– după mediul în care au activat ca inform atori:
– 44,2% – profil de inform ații interne
– 23,5% – contrainform ații în sectorul econom ic
– 9,9% – contraspionaj
– 8,7% – contrainform ații militare
– 13,7% – antiterorism , filaj, investiga ții și gardă.
– în funcție de m otivele abandon ării sau excluderii din re țea a inform atorilor:
– 37% din inf ormatori nu au m ai dispus de posibilit ăți de inf ormare;
– 13% din inform atori s-au dovedit f ără calități pentru m unca inform ativă;
– 7,6% din totalul inform atorilor au refuzat colaborarea cu Securitatea;
– 6,3% din inform atori au fost nesinceri, au dezinform at sau au tr ădat legătura cu
Securitatea.
Observație: sum a procentelor de m ai sus este de 63,9; pentru restul procentelor nu se
precizeaz ă motivul abandon ării.
Procesarea inform ațiilor rezultate din cercet ările și investiga țiile dosarelor de re țea pe
care le de ține în acest m oment arhiva C.N.S.AS . nu se poate reflecta statistic f ără a îndeplini
condiția unui eșantion reprezentativ.
Analiza calitativ ă a corpusului de dosare re țea (de colaborator) studiate reflect ă
următoarele aspecte cu privire la re țeaua inform ativă:
– existența în eviden țele operative ale fostei Securit ăți a dosarelor de candidat la
recrutare ; această calitate era specif ică persoanei af late în aten ția ofițerului de
securitate sau a unui alt inform ator (de obicei calificat) ca fiind cea m ai potrivită
pentru a servi intereselor operative ale Securit ății. Este o f ormă incipient ă de
colaborare cu Securitatea, o etap ă prem ergătoare procesului propriu-zis de recrutare,
fără ca persoana s ă fie înregistrat ă în eviden țele operative. În aceast ă etapă, candidatul
era conștient sau nu de inten ția Securit ății. În prim ul caz, persoana punctat ă trebuia să
facă dovada abilit ăților și aptitudinilor pentru m unca inf ormativă, furnizând din
proprie ini țiativă informații organelor de securitate (note inform ative sau verbale),
fiind incluse în categoria dela țiunilor. În cel de-al doilea caz, candida ții erau verifica ți
și studiați în m od secret, f ără a ști că sunt viza ți pentru recrutare. Fondul de re țea al
fostei Securit ăți include și dosare de colaborator aflate doar în faza de candidat la
recrutare – recrut ări eșuate. Men ținerea în eviden ța operativ ă a candida ților la
recrutare dem onstrează perseveren ța Securității de a nu abandona o persoan ă punctată
17

ca potențial inf ormator; nu pentru to ți candida ții există docum ente în eviden țele
operative;
– recrutarea reprezenta o etap ă extrem de im portantă, de care depindea ulterior
colaborarea cât și garanția fidelității față de sistem ; dovadă fiind m ulțimea
docum entelor, cu referire la acest proces, existente în dosarele colaboratorilor
(rapoarte de cunoa ștere și atragere treptat ă la colaborare a candidatului, de contactare,
rapoarte cu propuneri de recrutare, cele pr ivind m odul cum a decurs recrutarea, note
de investiga ții la locul de m uncă sau la dom iciliu și, nu în ultim ul rând, angajam entul
semnat de colaborator);
– motivele sau scopurile recrut ării prezentau o m are diversitate: lipsa inform atorilor
pentru obiectivul vizat, verificarea a ltor inf ormatori, verif icarea inf ormațiilor,
prevenirea actelor cu caracter antisocial, contraspionaj econom ic și industrial,
supravegherea str ăinilor, inf luențare pozitiv ă a elem entelor reac ționare,
supravegherea frontierelor, etc. (m otivul recrut ării cu cea m ai mare pondere în
docum entelele studiate este lipsa inf ormatorilor sau neacoperirea inf ormativă a
obiectivelor urm ărite, acest lucru indic ă faptul că strategia organelor de securitate era
aceea de a construi o agentură de masă; rețeaua inform ativă trebuia extins ă în m edii
socio-profesionale cât m ai diverse, pentru a de ține controlul la nivelul întregii
societăți;
– cea m ai mare parte a inform atorilor acceptau benevol colaborarea cu Securitatea, f ără
nici o constrângere, de bun ă voie sau pe baza sentim entelor patriotice; recrutarea
bazată pe m ateriale com promițătoare, prin constrângere sau for țată poate fi
identif icată în dosarele deschise în perioada 1948-1965;
– ca loc de recrutare, ponderea cea m ai mare o aveau sediile Securit ății și posturile de
miliție; acest lucru indic ă faptul c ă ofițerii își luau m ăsurile de conspirativitate,
dispunând de toate atuurile pentru a convinge sau a constrânge o persoan ă pentru a
accepta colaborarea; ținând cont de faptul c ă orice institu ție, oricât de m ică ar fi fost,
trebuia să fie acoperit ă informativ, un procent sem nificativ al recrut ărilor se efectuau
la locurile de m uncă ale candida ților;
– cea m ai mare parte a inform atorilor proveneau și activau în m ediile cultural și
econom ic, transport, turism și mass-m edia, nef iind neglijat nici un m ediu socio-
profesional; fiecare institu ție „beneficia” de acoperire inform ativă;
– în anii ’80, colaboratorilor din rândul elevilor li se întocm ea dosar personal,
înregistrat în eviden țele Securit ății ; persoana de sprijin din rândul elevilor, cu statut
de colaborator sem na un angajam ent tipizat sau dactilografiat, prim ea un num e
conspirativ (de cod) și un plan de leg ătură cu ofițerul;
– termenul preferat de Securitate era cel de inform ator sau colaborator. Conform
directivelor și rezultatelor analizei dosarelor de re țea, diferen țierea categoriilor re țelei
informative se f ăcea în func ție de dif icultatea sarcinilor și nivelul de instruc ție, de
nivelul intelectual, de gradul de preg ătire, de gradul de im plicare în ac țiunile cu care
era responsabilizat. Se pot distinge m ai multe categorii de inform atori:
1. în funcție de statutul lor adm inistrativ, exist ă inform atori perm anenți,
inform atori ocazionali;
2. în funcție de tipul activit ății desfășurate, exist ă inform atori recruta ți pentru
culegerea de inform ațiilor secrete, pentru observa ție, ascultare personal ă,
producere de docum ente, cercetarea arhivelor, pentru realizarea sprijinului
logistic și transport de m ateriale, curierat etc.;
3. în funcție de scopul urm ărit în obiectiv, se identif ică agenți specializa ți ca:
agenți de influen ță, agenți de penetrare, agen ți de interpunere, agen ți recrutori,
agenți provocatori;
18

4. după durata colabor ării se identif ică: agenți activi, cu activitate tem porară
(episodică), agenți acoperiți, în adorm ire etc.;
5. în funcție de statutul ierarhic în cadrul re țelei inform ative se disting reziden ți
(șefi), subordona ți – inform atori, colaboratori, persoane de sprijin, gazde/case
de întâlniri (dirija ți de reziden ți sau de c ătre ofițeri); în f uncție de gradul de
instruire, inf ormatorii se îm part în: inf ormatori calif icați și inf ormatori
necalif icați.
Fie că era denum it inform ator sau agent (denum ire specific ă anilor `50 și `60), fie
sursă, colaborator, persoan ă de sprijin, surs ă – membru P.C.R., gazdă casă de întâlniri, toate
aceste categorii definesc acela și status-rol, de poli ție politică, în relația cu fostele organe de
securitate.
În accepțiunea oferit ă de Legea 187/ 1999 ( Monitorul Oficial din 9 decem brie 1999)
se înțelege prin colaborator al Securit ății persoana care:
– „a fost retribuit ă sau recom pensată pentru activitate desf ășurată în această calitate;
– a deținut locuin ță conspirativ ă sau casă de întâlnire;
– a fost rezident al Securit ății;
– a furnizat Securit ății inf ormații prin care s-au lezat drepturi și libertăți fundam entale
ale om ului; excep ție fac cei care au dat declara ții în anchete, re ținuți din m otive
politice;
– a transm is și a înlesnit transm iterea de inf ormații, note, rapoarte sau alte acte prin
care se denun țau activități/ atitudini potrivnice regim ului totalitar com unist, de natur ă
să aducă atingere drepturilor și libertăților fundam entale ale om ului;
– a avut com petențe decizionale, juridice ori politice, sau care prin abuz de putere
politică a luat decizii la nivel central sau local privind activitatea Securit ății sau a altor
structuri de represiune”.
Indiferent de m omentul și locul la care ne raport ăm în intervalul de tim p 1948-1989,
rețeaua inform ativă a reprezentat com ponenta de baz ă și indispensabil ă a poliției politice în
Rom ânia. Fiecare m embru al agenturii a știut atât cât era necesar s ă știe, a acționat în deplin ă
conspirativitate și în lim itele stabilite de of ițerul responsabil (de leg ătura), „aprobarea
prealabilă a acțiunilor, constituind un principiu irevocabil”63, a acceptat ra țional pactul cu
„diavolul” și a intuit c ă orice inform ație, chiar nesem nificativă, putea aduce m ari prejudicii
persoanelor urm ărite.
Intrarea în sistem ul de leg ătură al securit ății conferea colaboratorului, pân ă atunci un
simplu cetățean, o m odificare de statut și acest lucru, în m od autom at, im plica un alt set de
așteptări legitim e, o schim bare atitudinal ă față de persoana obiectiv (urm ărită), o m odificare
de stare în toate tipurile de rela ții interpersonale ale acestuia.
Inform atorii aveau nevoie de suficient ă capacitate de disim ulare pentru a m enține relația
cu „urmăritul”, de abilit ăți de convertire a inform ațiilor astf el încât ele s ă devină necesare
securității. Anodinul trebuia s ă devină sem nificantul pericolului. Fiecare suspecta pe cel de
lângă el, fiecăruia îi era f rică de fiecare și acest fenom en nevrotic anxios, extins la nivel de
masă (mass neurosis), avea ca efect o atitudine de fug ă pasivă, de alienare a raporturilor
individuale și instituționale.
Agentura fostei securit ăți a favorizat m enținerea acestei st ări de anorm alitate la nivelul
întregii societ ăți rom ânești.

Cristina ANISESCU

63 Victor Negulescu, Spionaj și cont raspi onaj (din viața și activitatea unui ofițer de informații. 1966-1996 ,
Tîrgoviște, Editura Bibliotheca, 1999, p. 136.
19

ANEXA

Extras din „Stenogram a Biroului Politic al C.C. al P.M.R. din 1 iunie 1954”64

Ședința a început la ora 10.
Au fost de față tovarășii: Gh. Gheorghiu-Dej, Gh. Apostol, I. Chi șinevschi, Al. Moghioro ș,
M. Constantinescu, E. Bodn ăraș, P. Borilă, D. Coliu, N. Ceau șescu și Al. Drăghici.
A prezidat tov. Gh. Gheorghiu-Dej.

Tov. Gheorghiu-Dej : Eu aș propune s ă se prevad ă un punct în aceast ă hotărâre, în
care se oblig ă șefii direcțiilor regionale ale m inisterului, s ă raporteze și asupra problem elor
profesionale prim ilor secretari ai com itetelor regionale de partid, nu și raionale, s ă cunoască
și agentura, activitatea ei, s ă nu existe secret pentru prim ii secretari ai com itetelor regionale
de partid.
Tov. Bodn ăraș: El trebuie s ă aibă drept de control în toate dom eniile.
Tov. Gheorghiu-Dej: În toate dom eniile. Are drept s ă cunoască agentura, pentru a
cunoaște sursa inf ormărilor pentru a putea fi inform at com plet asupra activit ății organelor
M.A.I. și aceasta este logic, de vrem e ce unui secret ar de com itet regional de partid nu i s-a
îngăduit să cunoască o serie de lucruri în ce prive ște m unca organelor; șefii regionali,
orășenești, raionali ai M.A.I. cunosc aceste lucruri, deci nici nu e pus prim ul secretar de
partid, din punct de vedere al încrederii, la nivelul unui șef al organelor M.A.I. din raion sau
din oraș. Noi lim ităm deocam dată la regiune și mai târziu, dup ă Congres, când vom avea o
situație mai clară asupra situa ției secretarilor, cu un nivel m ai înalt al prim ilor secretari ai
comitetelor raionale și orășenești, vom extinde acest drept.
Tov. Coliu: Secretarii or ășenești de partid sunt de zece ori m ai superiori fa ță de
organele M.A.I. respective.
Tov. Gheorghiu-Dej: Este nejust din punct de vedre politic s ă ținem deoparte prim ii
secretari regionali de problem ele M.A.I.; creeaz ă la ei sentim entul că n-au dreptul s ă se
amestece în m unca profesional ă, că n-au acest drept pentru c ă nu se bucur ă de total ă
încredere și pentru aceasta se lim itează dreptul partidului de a controla activitatea organelor
de stat. Partidul, de aceea este for ță conducătoare, ca s ă controleze activitatea. Nu punem
deocam dată acest drept în fa ța tuturor, dar prim ul secretar regional trebuie s ă cunoască toate
lucrurile.
Tov. Bodn ăraș: Față de ei organele M.A.I. n-au voie s ă aibă nici un fel de secrete.
Tov. Gheorghiu-Dej: Desigur. Prim ii secretari regionali vor trebui s ă fie orienta ți în
sensul de se interesa îndeaproape de toate problem ele, de a ajuta organele de stat și a se
atrage aten ția de a nu schim ba directivele ce se dau din centru, de a avea îns ă dreptul s ă facă
propuneri, s ă intervină imediat sus când se s ăvârșesc abuzuri de c ătre organele Ministerului
de Interne, direct la Secretariat.
Tov. Bodn ăraș: Aceasta nici nu este necesar de subliniat, c ă este un drept și o
obligație a lui.
Tov. Gheorghiu-Dej: Trebuie subliniat.
Tov. Bodn ăraș: Să i se spun ă s-o facă.
Tov. Gheorghiu-Dej: În legătură cu recrutarea agenturii în rândurile m embrilor de
partid, cred c ă și aici trebuie introduse urm ătoarele: c ă se interzice recrutarea m embrilor de
partid în agentur ă, că se poate adm ite num ai în cazuri speciale, de exem plu, dacă un membru

64 A.N.l .C., Fond C .C. al P.C.R. – Cancelarie, dosar nr. 61/1954, «Stenogram a ședinței Biro ului Politic al C.C.
al P.M .R. din 1 iunie 1954» , f. 61-72.

20

de partid, în m ediul în care lucreaz ă, are contact cu diver și cetățeni, are raporturi cu ei și află
anum ite lucruri privind interese superioare de stat, când începe s ă simtă că sunt anum ite
elem ente dușmane care r ăspândesc anum ite lucruri, desf ășoară o anum ită activitate, î și
form ulează părerea despre unul sau altul c ă este un om periculos, du șman, atunci vine și
aduce la cuno ștința organiza ției. În asem enea cazuri poate prim i dispoziție ca să fie folosit
pentru a descoperi pe elem entele acestea du șmănoase, se stabilesc leg ăturile cu organele de
securitate, pe care le inform ează și poate prim i sarcini din partea organelor de inform ație în
baza dispozi țiilor date de c ătre organul de partid superior respectiv. Îns ă a face recrut ări de
membri de partid în agentur ă, cunoscând condi țiile de m uncă ale agenturii, din cine se
recrutează agentura, cunoscând regulile pe baza c ărora își desfășoară activitatea aceast ă
agentură, condițiile care le sunt puse acestor agen ți, nu se poate adm ite să fie puși pe acela și
picior de egalitate cu m embri de partid care lucreaz ă în agentur ă. Ori reguli nu pot fi atâtea
câți oam eni, dacă au apartenen ță la partidul nostru, sunt m embri de partid. De aceea se
recom andă ca regul ă generală a nu se face recrut ări de m embri de partid decât num ai în
cazuri speciale și cu aprobarea secretarului de partid regional. S ă se adm ită recrutarea din
rândurile m embrilor de partid și a utem iștilor a rezidenturilor, îns ă aceasta cu aprobarea
prim ului secretar al com itetului regional. Aici nu m erge calea obi șnuită a recrut ării, ci
organele M.A.I. arat ă câți rezidenți sunt necesari pe teritoriul regiunii pentru cutare treburi și
atunci prim ul secretar se sf ătuiește cu șeful direc ției regionale și stabilește de ce num ăr de
personal are nevoie. Prim ul secretar cer e de la organele din subordine un num ăr de candida ți
pentru treaba aceasta, studiaz ă situația lor, îi chem ă, stă de vorbă cu ei și le dă ca o sarcin ă
specială de partid s ă se pună la dispozi ția organelor de stat, dându-le instruc țiuni, directive,
sfaturi, cum să se com porte. Atunci organele de specialitate ale M.A.I. iau contact cu ace ști
tovarăși, stabilesc sarcinile lor și încep s ă lucreze în subordinele organelor respective.
Aceasta în ce prive ște recrutarea agenturii din rândurile m embrilor de partid. În rest, sunt
prevăzute măsuri cu privire la recrut ările din rândurile M.A.I., aprobate, rev ăzute și
îmbunătățite la tim pul lor de c ătre Secretariat. Ar urm a ca în baza propunerilor f ăcute, să se
introducă cele spuse în hot ărâre.
Tov. Bodn ăraș: Vor trebui instrui ți bine prim ii secretari.
Tov. Gheorghiu-Dej: Aceste m ăsuri, sunt convins, c ă vor atrage aten ția prim ilor
secretari asupra im portanței m uncii organelor de stat, a ro lului organelor de stat, asupra
necesității controlului de partid asupra activit ății organelor de stat, asupra necesit ății de a
mobiliza colectivul din care fac parte, îm potriva abuzurilor, îm potriva acelora care încalc ă
legalitatea popular ă, pentru respectul cu toat ă severitatea a legalit ății populare. Orice abuz de
încălcare de c ătre organele de stat a drepturilor cet ățenești, înseam nă o slăbire a încrederii
puterii populare, în legile puterii populare, în orânduirea nou ă pe care o construim . De aceea
va trebui și în problem a respect ării și a luptei pentru ap ărarea drepturilor cet ățenești
împotriva abuzurilor, înc ălcărilor celor prev ăzute în Constitu ție, a legilor Republicii, în m od
cu totul special s ă pregătim organele de partid, pentru a îm piedica, a înl ătura toate aceste
deficiențe care sunt azi.
Sunt câteodat ă situații, când pe baza unei note inform ative date de un inform ator,
până ce se controleaz ă, sunt aresta ți oam eni, care în felul acesta devin du șmani ai noștri.
Odată arestați nu poți să la spui pardon. Din experien ța noastră de câțiva ani, dac ă am face o
listă de câte abuzuri s-au f ăcut în privin ța privațiunii de libertate și acte de abuzuri s ăvârșite
de unele organe în subordinele M.A.I., respectiv Ministerul Securit ății, ar f i o listă lungă și
aceasta duce ap ă la m oara dușmanului. Trebuie s ă luăm și măsuri în aceast ă privință.
Acestea sunt propunerile pe care le fac în leg ătură cu hotărârea de partid, ce
îmbunătățiri cer să se aducă. Să se m ai studieze și hotărârea cu privire la CFR, și acolo sunt o
serie de neajunsuri, de v ăzut de unde vin și să aducem o îm bunătățire și acolo în conf ormitate
cu principiul fundam ental de partid. S ă introducem spiritul de partid în toate aceste hot ărâri.
Să nu dăm drepturi speciale nici unei organiza ții de partid.
21

Propun ca îm bunătățirea m aterialului s ă fie făcut de tov. Chi șinevschi, Apostol, înc ă
cineva.
Tov. Chișinevschi: Este o lun ă foarte încărcată.
Tov. Gheorghiu-Dej: Atunci propun pe tov. Apostol, Ceau șescu și Drăghici.
Tov. Apostol: Să fie consultat și tov. Chi șinevschi.
Tov. Gheorghiu-Dej: Oricine din m embrii Biroului Politic poate f i consultat.
Tov. Drăghici : Eu am o nedum erire. În prim ul rând ce îi folose ște prim ului secretar
cunoașterea agenturii?
Tov. Gheorghiu-Dej: Dar ce îi f olosește șefului direc ției regionale M.A.I. s ă nu
cunoască prim ul secretar?
Tov. Drăghici: Este vorba de p ăstrarea strict ă a conspira ției.
Tov. Gheorghiu-Dej: Șeful direc ției regionale MAI este factotum în m aterie de
conspirație, prim ul secretar de partid nu este în stare s ă păstreze conspira ția? Dacă le încalcă,
nu are partidul m ijloace să-l facă să înțeleagă acest lucru? Num ai de aceasta te tem i?
Tov. Drăghici: Agentura, dup ă mine, nu trebuie cunoscut ă.
Tov. Gheorghiu-Dej: Tovarășe Drăghici, agentura în raza regiunii este cunoscut ă
numai de șeful securit ății?
Tov. Drăghici: Este pe com partim ente.
Tov. Chi șinevschi: Dacă un șef de com partim ent poate s-o cunoasc ă, atunci prim ul
secretar regional de partid nu poate?
Tov. Gheorghiu-Dej: Prim ul secretar de partid trebuie s ă cunoască populația, ce
vorbesc diferite cercuri, din ce surse este inform ația, ce valabilitate are inf ormația respectiv ă.
De ce este nevoie de exem plu de o inform ație de felul acesta? (cite ște un m aterial)
Tov. Drăghici: Trebuie s ă supraveghem elem entele dușmănoase? Trebuie. Și atunci
când un bandit oarecare lanseaz ă astfel de porc ării ce suntem noi vinova ți? Cu ce prim ul
secretar regional va putea îm bunătăți stările de lucruri în ce prive ște agentura?
Tov. Chișinevschi: Cu pregătirea sa politic ă.
Tov. Gheorghiu-Dej: Din aceast ă notă se vede cum este educat ă această agentură.
Cine îi pune s ă scrie asem enea lucruri pe hârtie?
Tov. Drăghici: Dacă îmi vine m ie o asem enea inform ație, nu trebuie s-o raportez
conducerii?
Tov. Bodn ăraș: Trebuie urm ărită provocarea, de unde vine.
Tov. Gheorghiu-Dej : Asta nu este o m etodă de lucru. N-au voie agen ții să ia în gură
oamenii care au func ții de răspundere în via ța de stat și membrii ale conducerii de partid.
Cine le-a dat acest drept? De ce au pus aceste lucruri pe hârtie? La ce serve ște aceasta?
Lucrurile aceste fac parte din m etode greșite, dăunătoare. Ai vreo o garan ția că această notă
n-a ajuns în m âna dușmanului? Când sunt chestiuni speciale, n-au voie s ă consem ne în hârtie,
aceasta se raporteaz ă în m od verbal. Se pune în scris num ai dacă conducerea d ă dispoziție să
se facă așa.
Tov. Drăghici: Mi-ați spus când avem astfel de date, s ă fie prezentate conducerii.
Tov. Gheorghiu-Dej: Dar nu în scris. Vîlcu sem nează această notă; trebuie întrebat
câte exem plare s-au b ătut.
De ce organele noastre scriu lucruri care pr ivesc pe m embri ai conducerii partidului,
despre divergen țe, despre întâlniri?
Tov. Drăghici: Eu n-am cunoscut nim ic din acestea. Dar chestia cu divergen țele s-a
înregistrat. Cred c ă trebuie s ă fim egali în ce prive ște lupta îm potriva du șmanului, și num ai
agentura s ă nu fie cunoscut ă de către prim ul secretar.
Tov. Bodn ăraș: Și dacă prim ul secretar regional de partid cunoa ște agentura,
devenim inegali?
Tov. Gheorghiu-Dej: Dușmanul este foarte abil, noi cunoa ștem că actele sale de
diversiune sunt foarte variate. El poate s ă ne facă să stăm de vorbă cu fel de fel de elem ente,
22

să asculte ce spune unul și altul. Ne tem em să dăm prim ului secretar dreptul s ă cunoască
agentura. De ce? Înseam nă că punem în condi ții mai dezavantajoase decât pe du șmanii
organelor noastre? Num ai pentru c ă prim ul secretar al com itetului regional cunoa ște
agentura? Noi vom ajunge într-un tim p anum it să dăm prim ilor secretari ai com itetelor
raionale de partid acest drept. Altfel nici nu se poate concepe controlul de partid, dac ă
cunoaștem cât de cât principiile. Tovar ășe Drăghici, nu trebuie s ă te lași influențat de aparat.
Nu ești un reprezentant al Ministerului de Interne în conducerea de partid, ci un m embru
C.C., trim is cu m unca la Ministerul de interne, s ă aplici linia și principiile și spiritul de partid
în munca organelor de interne.
Tov. Drăghici: Din experien ța pe care o am trebuie să-mi spun părerea.
Tov. Gheorghiu-Dej: N-are dreptul prim ul secretar regional de partid s ă știe cine
este agentul cutare? Nu se poate prevedea obliga ția aceasta pentru prim ul secretar al
comitetului regional, f ără a com bate atitudinea fa ță de partid din partea acelor elem ente din
organele M.A.I. care pun m ai prejos organele de partid decât organele Ministerului de
Interne. Trebuie com bătută această atitudine. Atitudinea tov. Dr ăghici este un reflex al
atitudinii m ultora din rândurile M.A.I. și trebuie com bătută cu toată tăria asem enea atitudine,
asem enea m anifestare. Nu se joac ă cu problem ele de partid. Partidul are dreptul s ă cunoască
tot; de vrem e ce se dă prim ului secretar aceast ă sarcină, această obligație, el trebuie s-o duc ă
la îndeplinire . Dac ă nu o duce la îndeplinire, vinova ți suntem noi. Preg ătirea prim ului
secretar, nivelul politic, cultural, spiritul de par tid, este altul decât la un director regional al
MAI? Să spunem că n-are experien ța de lucru a directorului regional, dar are toat ă regiunea,
o răspundere m are, m ai mare decât a unui director regional al MAI, are și colectările,
însămânțările, recoltatul, m unca de educare, culturalizare, lini ștea și ordinea. Cine dac ă nu
partidul este for ța aceea care constituie principalul în lupta noastr ă? A privi acest lucru cum îl
privește tov. Dr ăghici, înseam nă a subaprecia rolul și importanța partidului.
Trebuie s ă critici, să nu lași oam enii să vină cu asem enea pălăvrăgeli.
Unii din aparatul M.A.I. o fi spunând c ă cine știe de ce prim i secretarii regionali nu
pot ști unele lucruri.
Tov. Drăghici: Este vorba de principiu.
Tov. Gheorghiu-Dej: Dacă este vorba de principiul de partid, atunci acesta este cel
just.
Tov. Bodn ăraș: Organele de partid controleaz ă tot. Partidul nu poate s ă controleze
numai prin Biroul Politic, ci și prin organele sale.
Tov. Gheorghiu-Dej: În U.R.S.S. chiar în regiunile de curând unite cu Uniunea
Sovietică, de la început s-a dat organiza țiilor raionale aceast ă sarcină. Este treaba partidului
să aibă grijă ca organele de partid s ă fie încadrate cu oam eni de încredere. Avem secretari
regionali care fac cinste partidului, oam eni ridicați, culți, care au trecut prin dif erite școli.
Simțul lor de r ăspundere, având în vedere problem ele cărora trebuie s ă la facă față, este m ult
mai mare decât a unui director re gional al M.A.I. Deci, cu toat ă încrederea și cu toată
hotărârea trebuie s ă mergem pe calea de a executa controlu l de partid asupra acestui sector de
activitate, care este foarte periculos atunci când ne închipuim că noi putem să conducem din
centru fără sprijinul organelor de jos ale partidului.
Eu am încredere în principiul nostr u. Oricât de priceput ar fi tov. Dr ăghici, totu și
soarta bătăliei se hot ărăște jos. Rela țiile între directorii regionali și prim ii secretari regionali
s-a îm bunătățit, dar m ai trebuie îm bunătățită. Când directorul regional M.A.I. vine la prim ul
secretar de partid, s ă stea sm irnă, el nu poate f i tratat nici pe picior de egalitate. Biroul
comitetului regional este conducerea politic ă și organizatoric ă a întregii vie ți în regiunea
respectivă. Așa trebuie s ă simtă lucrătorii de la M.A.I. Trebuie im prim at acest spirit partinic
acolo, pentru c ă se poate pierde. Lucr ătorii de la M.A.I., în lupta cu du șmanul, își ascut
intransigen ța, dar m ereu um blând în problem e murdare, să nu vă închipui ți, că sunt
influențați. Încep să aibă păreri despre ei c ă pot face orice f ără să fie pedepsi ți. Ei trebuie s ă
23

fie iubiți de popor. Sunt sem ne îm bucurătoare în aceast ă privință. Noi am apreciat lucrul
acesta, dar nu se poate spune c ă este de ajuns. Multe nenorociri se pot întâm pla. Și num ai din
cauza aceasta s-a întâm plat și cu Teohari Georgescu și alții ca dânsul, au izolat M.A.I. de
partid, partidul n-a putut s ă controleze.
Tov. Bodn ăraș: Tov. Drăghici uită ce greut ăți a avut când a fost loc țiitor cu
problem ele politice.
Tov. Moghioro ș: A fost izolat.
Tov. Drăghici: Eu ceea ce am avut obiec țiuni a f ost în leg ătură cu problem a
agenturii, îns ă cu restul sunt de acord. Eu nu țin nici o ședință la regiune f ără secretarul
regional, care cunoa ște m etodele, via ța de acolo. Sigur, nu se poate spune clar cine este
agentul cutare, ci se vorbe ște de m etodele de lucru și se folosesc num e conspirative. Eu nu
caut să mă izolez de partid.
Tov. Gheorghiu-Dej: Consider atitudinea ca o r ămășiță a influen ței aparatului, asta
nu poate fi considerat ă altfel decât ca o neîncredere în organele de partid, în prim ul secretar
al com itetului regional de partid, ca o subapr eciere a rolului prim ului secretar regional și a
rolului com itetului regional de partid.
Tov. Drăghici: Dacă secretarului de partid i se va aduce la cuno ștință agentura, dup ă
aceea va ridica chestiunea, a șa cum s-a m ai întâm plat, să i se dea aparat pentru ca s ă poată
controla m unca organelor M.A.I.
Tov. Bodn ăraș: Nu e adev ărat.
Tov. Drăghici: Se ridică problem a și în regiunea Tim ișoara.
Tov. Gheorghiu-Dej: De ce trebuie aparat? Prim ul secretar regional poate chem a 5
m.d.p. agen ți și să afle de la dân șii mai mult decât organele de securitate și poate s ă
descopere și pungășii ale aparatului Ministerului de Interne.
Tov. Drăghici: Poate să creeze desconspir ări [sic!].
Tov. Gheorghiu-Dej: De ce să vină desconspir ările de la prim ul secretar regional de
partid și nu de la organele M.A.I.? Vedeți deform area profesional ă?
Un docum ent ca acesta pe care l-am citit, căzut în m âna dușmanului, e un lucru foarte
grav, pentru aceasta m erită să fie scos din func ție Vîlcu. Propun s ă fie chem at la Secretariat
sau la Biroul Politic, s ă controlăm chestiunea aceasta. O s ă batem pe toți care au lim bă lungă.
A devenit un sim plu polițist, a pierdut sim țul politic de partid. Vorba de conspira ție, când în
cazul acesta este cea m ai grosolan ă călcare a vigilen ței noastre politice.
Tov. Apostol: Tov. Drăghici a venit s ă-mi spună personal lucruri de m ult mai mică
importanță.
Tov. Gheorghiu-Dej: Întâm plător se pălăvrăgește? Din rândurile aparatului M.A.I.
nu transpir ă nimic?
Tov. Drăghici: Ar trebui s ă fiu orb să nu cred acest lucru.
Tov. Gheorghiu-Dej: Acesta este rezultatul luptei îm potriva pălăvrăgelii.
Tov. Drăghici: N-am realizat num ai asta.
Tov. Gheorghiu-Dej: Ați realizat și altele; s-a vorbit la tim pul său de ele.
Tov. Drăghici: Să fiu bătut pentru c ă se lucreaz ă cu ușurință, că se fac prostii, c ă n-
am com bătut suf icient anum ite m anifestări. Dar e alt ă chestiune s ă trecem la form a aceasta
de a fi cunoscut ă agentura.
Tov. Gheorghiu-Dej: Nu ești încă convins?
Tov. Drăghici: În definitiv…
Tov. Gheorghiu-Dej: Cum asta „în definitiv…”? Trebuie s ă pleci de aici convins.
Tov. Drăghici: Biroul Politic poate hot ărî, eu trebuie s ă execut.
Tov. Gheorghiu-Dej: Sigur că trebuie s ă execuți, altf el Biroul Politic te trage la
răspundere. În leg ătură cu problem a aceasta consider c ă ai o părere greșită. Ori nu cuno ști ce
sunt principiile de partid și atunci, din cauza încurc ăturii, nu în țelegi de este necesar ca
prim ul secretar s ă cunoască tot, să nu existe secret în regiune pentru el, sau nu le cuno ști și
24

consideri c ă prim ul secretar regional nu trebuie s ă cunoască aceste lucruri, întrucât el nu
poate cunoa ște asem enea secrete, ca despre agenturi, despre existen ța unor elem ente
dușmănoase recrutate din rândul elem entelor du șmănoase sau neprieteni nou ă, dar de
cunoscut poate cuno ști pe directorii regionali. Nu vezi c ă nu e logic ce sus ții? Eu nădăjduiesc
că ai să înțelegi m ai mult, nu este o problem ă așa com plicată. Partidul este for ța
conducătoare. Partidul trebuie s ă controleze activitatea tuturor organelor , nu exist ă secret
pentru partid. Nu d ăm asem enea lucruri la to ți membrii de partid, ci este vorba de prim ul
secretar regional. Ori dac ă com parăm, deși este defectuos s ă com pari pe prim ul secretar
regional de partid cu directorul regional M.A.I., nici într-un caz nu putem face com parație,
din punct de vedere al nivelului politic, cultural, din punct de vedere al r ăspunderii.
Tov. M. Constantinescu: Și al încrederii politice.
Tov. Gheorghiu-Dej: Putem să luăm exem ple num eroase. Sunt oam eni de care nu ne
putem dispensa, directori regionali care lucreaz ă bine, dar au o bubuli ță dinainte. Ei s ă știe,
dar prim ul secretar s ă nu știe? Nu e just.
Sunt principii care trebuie s ă le înțelegem . Noi n-am aplicat cu toat ă strictețea
principiile de partid în ce prive ște asigurarea rolului conduc ător și de control a partidului
asupra tuturor organelor și organiza țiilor, m ultă vrem e, și după înlăturarea lui Teohari
Georgescu. Nu fiindc ă ne-a plăcut, dar am mai fost inf luențați, au f ost și o serie de m etode
care nu sunt de la noi, dar le-am aplicat a șa. Trebuie revizuite o serie de lucruri, spiritul,
metodele.
Tov. Bodn ăraș: Asta va înt ări și autoritatea prim ilor secretari regionali și va
îmbunătăți și munca organelor de securitate.
Tov. Gheorghiu-Dej: Sigur. Noi trebuie s ă formulăm în acest docum ent clar, c ă față
de prim ii secretari regionali nu exist ă secrete, care trebuie s ă se intereseze de problem ele
profesionale ale organelor M.A.I., cum se desfășoară munca, cum își duc la îndeplinire
sarcinile lor lucr ătorii din sistem ul Ministerului de Interne. Nu scriem în docum ent că trebuie
să cunoască agentura, îns ă lui trebuie s ă-i spunem , el trebuie s ă-i cunoasc ă fără nici o
limitare, pentru c ă principial nu este just s ă se lim iteze pe prim ul secretar de partid, ar
însem na să limitezi și încrederea în el. Este în interesul îm bunătățirii m uncii organelor
noastre de stat.
Când te duci în regiune și-l chem i pe prim ul secretar re gional, de ce îl chem i? Pleci cu
spirit partinic.
Tov. Drăghici: Nu eu am făcut propunerea care lim itează drepturile prim ilor secretari
regionali.
25