Din punct de vedere juridic se disting: [627908]

Din punct de vedere juridic se disting:
a) Bursa de valori oficiala este piata la car e se negociaza valorile
mobiliare admise la cotare. Operatiunile se desfasoara într -un spatiu
special amenajat conform unui regulament de functionare.
Tranzactiile sunt centralizate si accesibile informarii continue a
clientilor. Operatiunile se desfasoara cu exclusivitate în cadrul unui
mecanism, folosindu -se un personal specializat în negocierea
tranzactiilor si un personal tehnic care se ocupa de pregatirea
negocierilor, evidenta contractelor si urmarirea realizarii lor. Accesul
în bursa este restrictiv.
Bursa de valori oficiala poate fi:
 bursa clasica
 bursa moderna.
La bursele de valori clasice se formeaza un curs unic,
centralizat, întrucât procesul negocierilor este supus regulamentului
de functionare, adica este dirijat si supravegheat, preturile fonn ându –
se pe baza de licitatie publica.
La bursele de valori moderne , procesele de negociere sunt
automatizate, pe baza de mijloace electronice si computere, în
exclusivitate sau în combinatie cu mijloace clasice.
b) Bursa de valori neoficiala este o bursa c u un acces mai putin
restrictiv. Pe aceasta piata se negociaza valorile mobiliare neînscrise la
cotarea oficiala. Este vorba de societati mici si mijlocii care doresc sa
obtina fonduri pentru dezvoltare dar nu pot îndeplini conditiile severe
de admitere la piata oficiala.
Pe lânga acestea, la Bursa neoficiala mai apar:
 societatile radiate de la cotatia oficiala;
 societatile în dificultate, cum sunt cele în curs de dizolvare si
lichidare etc.
c) Piata la ghiseu (OTC – Over The Counter) este piata
organizata direct între operatori, în afara burselor organizate si care se
deruleaza printr -o retea de telecomunicatii. Pe aceasta piata se pot
vinde si cumpara valori mobiliare în cantitati oricât de mici si nu
numai pachete de actiuni care sa aiba la baza o unitate de masura.

Preturile, desi se formeaza pe baza cursurilor cotate la Bursa oficiala,
sunt diferite, variind de la o firma la alta.
Din punct de vedere al modului de negociere se disting:
1. Piata cu amanuntul , la aceasta se încheie tranzactii de valori
mobiliare exprimate în una sau mai multe unitati de masura,
stabilite prin regulament.
2. Piata en -gros sau cu toptanul , obiectul îl constituie marile
tranzactii, negocierile de blocuri de valori mobiliare, care
presupun intermediari puternici, detinatori de importante stocuri
de valori mobiliare, în lipsa de cumparatori semnificativi.
Din punct de vedere al termenelor de livrare a valorilor mobiliare se
disting:
1. Piata la disponibil (la vedere) denumita si piata „spot”. Este
piata pe care se încheie tranzactii cu livrarea imediata (tehnic, în
câteva zile de la încheiere), cu reglarea imediata, dupa caz;
2. Piata la termen este cunoscuta si sub denumirea de piata
„futures”. Pe aceasta piata se încheie contracte cu livrarea sau
reglarea la termen, dupa caz. Ca forma speciala a pietei la termen
este si piata cu reglementare lunara.
6. Supravegherea si controlul negocierilor la bursa de valori
Se are în vedere controlul si supravegherea pietei bursiere în scopul
ocrotirii intereselor investitorilor; se realizeaza prin impunerea de
catre puterea de guvernamânt a unor norme de informare a publicului
si a unor norme care sa stea la baza activitatii profesionale a agentiilor
de brokeraj si a societatilor financiare.
Sunt de remarcat urmatoarele atributii ale controlului guv ernamental:
 Înregistrarea agentilor bursieri si autorizarea lor;
 Limitarea volumului de tranzactii pe agent si unitate de timp;
 Controlul sumelor constituite în depozit;
 Asigurarea concurentei loiale printr -o permanenta supraveghere;
 Emiterea de autotizati i pentru dobândirea calitatii de membru al
bursei sau al Casei de compensatie.

COTAREA UNEI SOCIETATI PE ACTIUNI LA BURSA DE
VALORI
Într-o economie de piata o societate pe actiuni devine importanta
numai daca actiunile si obligatiunile ei sunt admise sa fi e cotate la
bursa.
Problema care se pune nu este aceea a mobilului economic care
determina o societate pe actiuni sa se introduca în bursa, ci a
posibilitatii întrunirii unor conditii impuse de legislatia nationala spre
a putea ca actiunile si obligatiunil e emise pe piata primara sa poata fi
vândute si cumparate la bursa.
A. METODE DE COTARE
Actiunile si obligatiunile emise de societatea pe actiuni (societatea de
capitaluri) pot fi cotate la bursa de valori în doua situatii distincte,
carora le corespund doua metode diferite:
 Cotarea actiunilor si obligatiunilor existente;
 Cotarea unor noi emisiuni de actiuni si obligatiuni.
B. MOTIVARE
a) Prin Cotarea la bursa, societatea comerciala poate sa -si mareasca
capitalul aditional pe termen lung.
Orice societate care necesita o finantare pe termen lung poate sa o faca
în doua moduri:
 prin autofinantare (din profitul retinut);
 prin finantare exterioara societatii.
Finantarea exterioara clasica poate consta în:
 împrumuturi bancare;
 subventii de la stat etc.
Societat ea cotata la bursa beneficiaza de un circuit financiar
suplimentar. Sursa potentiala de finantare este enorma, fiind
constituita din marele public investitor. Autonomia financiara a
societatii este astfel considerabil mai mare decât cea a unei
întreprinder i similare, necotate.

b) Pentru societate este mai putin oneros sa -si sporeasca potentialul
financiar pe calea valorificarii la bursa a actiunilor, decât pe calea
împrumuturilor.
c) Prezenta la bursa a societatii îi îmbunatateste imaginea fata de
creditori i potentiali.
d) Prin Cotarea la bursa creste notorietatea publica a societatii
producatoare în cauza, fapt ce îi înlesneste desfacerea productiei.
e) Potentialul societatii se confrunta cu potentialul altor societati
cotate la bursa, astfel încât valoarea actiunilor este determinata de
cererea si oferta pietei si nu de judecata subiectiva a unor consultanti
în materie. Societatea cotata la bursa îsi cunoaste în permanenta
valoarea reala atribuita de piata bursiera.
f) Din necesitati de lichiditate, detinat orii de actiuni sau de obligatiuni
simt nevoia unei piete organizate (bursa), unde sa le transfonne în
bani lichizi.
g) Detinatorii de actiuni sau obligatiuni doresc accesul la o piala
organizata unde sa le poata comercializa cu profit sau unde sa aiba
posibilitatea retragerii banilor investiti spre a -i plasa în investitii din
sectoare economice mai rentabile.
h) Prin Cotarea la bursa, schema de atragere a angajalilor societatii, cu
deosebire a muncitorilor, pentru cumpararea de actiuni si obligatiuni
ale s ocietatii în care lucreaza, devine mai atractiva, titlurile respective
sunt producatoare de venituri suplimentare iar pe de alta parte pot fi
transformate în bani lichizi, în orice moment dorit.
i) Cotarea la bursa înlesneste privatizarea societatilor de s tat.
j) Prin Cotarea la bursa statul poate usor sa cumpere actiuni si sa le
distribuie muncitorilor în procesul de ocrotire si democratizare a
capitalului.
Cotarea la bursa implica si o serie de dezavantaje:
a) Societatea cotata trebuie sa furnizeze public ului si specialistilor
bursieri numeroase informalii economice ,si financiare. Ea trebuie sa
explice public modul în care îsi gestioneaza afacerile. În multe tari,

societatile cotare trebuie sa -si prevada anumite provizioane financiare
suplimentare.
b) Exi sta riscul ca investitori nedoriti sa preia în mod treptat controlul
societatii pe calea achizitiei de actiuni emise la bursa sau societatea sa
faca obiectul unor tentative ostile de achizitie.
C. LISTAREA LA BURSA
Nu orice societate poate sa adere pentru a-i fi cotare la bursa actiunile
si obligatiunile, ci numai aceea care întruneste anumite conditii,
cerute de legislatia nationala în materie. Se impune o listare a
societatilor ce pot fi admise pentru cotare. Listarea se face pe baza
unui regulament accep tat de consiliul fiecarei burse.
În regulamentul de admitere a actiunilor si obligatiunilor la cotare
sunt stipulate conditiile ce trebuie îndeplinite de societatile solicitante
spre a fi admise pentru cotare, continutul cererii pentru listare si
modalitat ea de vânzare a actiunilor si obligatiunilor.
1. Conditiile de indeplinit
a) Valoarea probabila de piata a titlurilor pentru care se doreste
Cotarea trebuie sa fie egala sau superioara valorii impuse de lege. Se
subliniaza faptul ca emisiunile ulterioare de a ctiuni, dintr -o clasa deja
cotata, nu se mai supun acestor limite.
b) Titlurile trebuie sa fie liber transferabile, adica degrevate de orice
garantie reala sau poprire legala.
c) Societatea trebuie sa fi publicat bilanturile si conturile de profit si
pierd ere pe ultimii cinci ani premergatori cererii pentru cotare.
d) Cel putin 25% din fiecare clasa de actiuni trebuie sa fie detinuta de
public alcatuit din persoane neasociate cu directorii sau cu actionarii
majoritari.
e) Solicitantii trebuie sa publice un document (este un document care
sa demonstreze bonitatea societatii) care sa contina informatii despre
titlurile pe care le -au emis si cele pe care sunt gata sa le emita. Acesta
este folosit ca baza pentru admiterea la cotare. Se cere publicarea lui si
pentru emisiuni ulterioare, cu anumite modificari specifice,
îndeplinind functia de prospect pentru subscriptia publica.

f) De regula, actiunile dintr -o noua emisie trebuie sa se ofere de catre
societatea emitenta cu precadere actionarilor existenti, particip anti la
capitalul sau social, daca nu s -a hotarât de actionari ca noua emisie sa
se faca în alte scopuri specifice (pentru atragerea unui numar mare de
actionari in afara celor existenti).
g) Societatea trebuie sa -si informeze actionarii în scopul ocrotiri i
intereselor acestora. Sunt de remarcat:
 lansarea, periodic, de anunturi publicitare;
 publicarea anuala a situatiei conturilor contabile;
 prezentarea de rapoarte de analiza economica la jumatatea anului;
 întocmirea unui raport preliminar cu privire la profitul preconizat
pe anul financiar si la investitii, amplasamente, conventii
încheiate, diverse reglementari de însemnatate majora;
 prezentarea de informatii cu privire la schimbarile în structura
comitetului director si în general în structura aparatul ui de
conducere de baza;
 comunicari cu detinatorii de titluri.
Fiecare solicitant pentru cotarea la bursa trebuie sa numeasca un
membru al bursei ca garant al cererii de cotare, care sa poata furniza
toate informatiile cerute de departamentul pentru cotati i al bursei.
2. Continutul cererii pentru listare în cazul unei noi
emisiuni de titluri fînanciare
 persoanele participante:
 emitentul;
 persoanele responsabile pentru publicarea prospectului de emisie;
 auditorii si consultantii;
 titlurile noi pentru care se cere cotarea;
 infotmatii generale despre emitent si capitalul sau; • activitatile
emitentului;
 infotmatii financiare privind emitentul; • managementul societatii
solicitante;
 dezvoltarea recenta a societatii si perspectiva dezvoltarii;
 informatii aditionale privind instrumentele de datorii ale
societatii, precum:

 obligatiuni de stat,
 titluri de renta,
 bonuri sau obligatiuni de tezaur, etc.
Organele guvernamentale de supraveghere si control urmaresc sa nu
fie lansate simultan mai multe emisiuni mari spre a nu tulbura piata
cu supraoferte si sa nu fie prea multe emisiuni neconsumate.
3. Modalitatea de vânzare a titlurilor în cazul unei noi emisii
ale carei titluri urmeaza sa fie prezentate pentru cotare
oficiala
Oferta publica se face în scopul mariri i bazei de proprietate si crearii
pietei, pe baza de prospect de emisie. Prospectul se publica în doua
ziare de importanta nationala, o data cu cererea de cotare. Prima
oferta publica de actiuni ale unei firme se mai numeste si oferta
publica initiala. Emi sia se face printr -o societate financiara
intennediara (sponsor), de regula o banca de investitii. Banca, în
scopul exercitarii functiei de emisie în conditii optime:
 se familiarizeaza cu operatiunile societatii emitente;
 sfatuieste societatea emitenta ce metode optime de emisie sa fie
aplicate;
 coordoneaza activitatea consilierilor societatii implicati în
realizarea emisiei;
 sfatuieste asupra momentului si pretului emisiei, cu ajutorul
brokerilor de care dispune;
 organizeaza si administreaza desfasurarea o peratiunilor.
Se disting:
a) Oferta de vânzare . Banca de investitii subscrie întreaga emisie
înainte de a fi oferita publicului, la un pret fix. Exceptie facand cazul
când vânzarea se face prin licitatie (pentru obligatiuni). Emitentul este
asigurat ca va primi suma subscrisa, indiferent daca emisia va atrage
suficiente cereri sau nu. Banca va fi remunerata pe baza unui comision
sau, ca alternativa, pe baza diferentei dintre pretul încasat de la public
si cel platit emitentului. De regula, banca plateste co mplet titlurile
subscrise la pretul fixat, asumându -si riscul neplasarii totale. În caz ca
este retribuita pe baza de comision, nu -si mai asuma decât partial
acest risc. De regula, i se acorda publicului un ragaz de 5 zile de la
publicarea subscriptiei în vederea examinarii si lansarii cereri. Dupa

lichidarea subscriptiei se publica un anunt privind modul de alocare a
actiunilor. În cazul în care cererile depasesc baza de alocare, se
satisfac cu prioritate cererile mici si numai partial cererile mari sau
unele cereri mari chiar se anuleaza. Se are în vedere realizarea unui
numar cât mai mare de actionari, contribuindu -se astfel la largirea
pietei bursiere. Sunt si situatii, când piata este suficient de dezvoltata,
în care se aplica strategia satisfacerii cu precadere a cererilor mari,
urmarindu -se reducerea cheltuielilor de emisie si a cheltuielilor de
plata a dividendelor, dar aceasta numai în limitele legislatiei nationale
în vigoare.
b) Oferta de vânzare prin licitatie . Ca la orice licitatie, se
urmareste obtinerea pretului maxim pentru emitent, stabilindu -se un
pret minim de pornire a licitatiei. În final se aloca titlurile la un pret
unic de exercitare, eliminându -se cererile care prin preturile oferite se
situeaza sub nivelul pretului de exercitare. Proc edura de determinare
a pretului de exercitare ca si procedura de alocare a actiunilor trebuie
sa fie agreata de departamentul bursei specializat în formarea si
coordonarea cotatiilor. Se va avea în vedere înfaptuirea unei emisii cât
mai largi, respectiv al ocarea actiunilor la un numar cât mai mare de
actionari, cu scopul de creare a unei piete bursiere active. Prin
subscrierea unei emisii de actiuni, casa emitenta (banca de investitii)
accepta sa preia orice actiuni care nu au fost subscrise de public.
Part ea nesubscrisa de public este oferita de banca de investitii spre
subscriere unor institutii, de regula unor clienti traditionali.Banca de
investitii ramâne principalul si ultimul responsabil al subscrierii
insuficiente. Daca un subsubscriitor nu plateste, riscul incumba banca
de investitii. In cazul unei subscrierii insuficiente, banca de investitii
abordeaza subgarantii sai, care de regula sunt diverse banci
comerciale. Acestea trebuie sa se hotarasca în câteva ceasuri daca
accepta cotele ce le -au fost al ocate din actiunile ramase nedistribuite
si vor accepta cotele respective, când sponsorul are pe piata o buna
reputatie si daca pretul este rezonabil.
c) Oferta pentru subscriere. Procedura.
• Se ofera titlurile catre public de catre societatea emitenta, direct sau
prin intermediul unei banci de investitii sau o alta autoritate emitenta.
Riscul subscrierii este al societatii emitente, daca banca implicata
actioneaza numai ca agent, pe baza de comision.

• În cazul emisiei de obligatiuni (mai rar pentru acti uni) se poate face
lansarea subscriptiei pe baza de licitatie.
• Ca raspuns la cererea subscriitorului, emitentul îi da o scrisoare de
acceptare plus un cec pentru diferenta nealocata, în cazul în care
subscrierea s -a facut pe baza concomitenta de varsamin te. Scrisoarea
de acceptare se refera la oferta pentru vânzare. În cazul ofertei pentru
subscriere, scrisoarea de acceptare este o scrisoare de alocare.
Solicitantii care nu au primit decât titlurile alocate returneaza cecurile
si li se restituie, din vars amintele efectuate, sumele corespunzatoare.
Daca primesc toate titlurile solicitate, restituie emitentului cecurile
pentru diferentele nealocate initial. Se retine ideea ca beneficiarii de
scrisori de alocare, potrivit unor legislatii au posibilitatea:
 sa renunte la alocare;
 sa vânda alocarea altor persoane, total sau partial, îndeplinind o
procedura specifica: completarea unor formulare de renuntare si
respectiv de înregistrare pentru noi beneficiari.
Unii investitori cumpara actiunile spre a le revinde im ediat ce sunt
admise pentru a fi negociate la bursa si nu ca investitori pe termen
lung. Speculatorii solicita asemenea actiuni daca sunt convinsi ca le
pot revinde la preturi superioare celor de emisie. De fapt, de multe ori,
emitentul stabileste un pret de emisie cu un discont fata de pretul
asteptat de piata tocmai pentrn facilitarea cumpararii emisiei. Acest
pret se stabileste pe baza evaluarii de piata a unor investitii
comparabile.
În general exista doua motive pentru aplicarea discontului:
 Un volum m are de titluri nu se poate vinde tara a stimula
subscriitorii potentiali.
 Pretul se fixeaza cu câteva zile înainte de termenul -limita pentru
subscriere, ca atare, subcriitorii trebuie sa se decida într -un
termen relativ scurt.
D. METODE SPECIALE DE OBTINER E A COTARII LA
BURSA
Orice emisie de actiuni sau obligatiuni ce urmeaza sa fie cotate la
bursa trebuie sa obtina în prealabil aprobarea departamentului pentru
cotatii al bursei la care urmeaza sa se faca înscrierea pentru cotare.

Exista doua metode special e de aprobare a cotarii la bursa, avantajul
acestor metode consta în costurile reduse, deoarece cheltuielile pentru
subscriere nu mai apar.
a) Marketingul selectiv
Firma emitenta, singura sau in asociere cu o banca de investitii,
organizeaza plasarea titlurilor la preturi fixe convenabile clientilor sai
– tipic, investitori institutionali.
Conditii pentru aprobarea cotarii actiunilor:
• Departamentul pentru cotatii al bursei nu -si da aprobarea decât
pentru actiuni emise în cadrul unei sume prestabilite . Acest prag este
valabil numai pentru actiunile care nu sunt deja cotate la bursa.
• Daca volumul actiunilor emise depaseste un anumit prag, cel putin
25% din restul emisiei trebuie sa fie oferite marelui public sau sa fie
distribuite de o alta finna, ind ependenta de prima.
• Prospectul trebuie publicat numai într -un singur ziar de mare tiraj.
În mod traditional, prin aceasta metoda se emit obligatiunile comune.
b) Recomandarea
Titlurile pot fi recomandate la cotare de un membru al bursei si sunt
distribui te la un mare numar de cumparatori, întrucât piata acestor
titluri este sigura, în momentul în care vor fi cotate.
Este metoda cea mai simpla dar nu duce la obtinerea de capital nou.
Regulamentul în materie mentioneaza trei cazuri tipice de cotare la
bursa pe baza metodei recomandarii:
 Titlurile sunt deja cotate la o alta bursa.
 Titlurile sunt detinute de un mare numar de persoane, îndeplinind
una din conditiile de baza cerute de departamentul pentru cotatii
al bursei. Deci, au un mare grad de vandabilitate .
• Când se fornneaza o societate holding si titlurile sale sunt emise
pentru substituirea titlurilor cotate ale societatilor reunite în holding.

E. PIATA DE TITLURI NEOFICIALA (USM – UNLISTED
SECURITIES MARKET)
Cerintele de intrare în aceasta piata sunt m ai putin stringente. Se cere
numai un mic anunt, într -un ziar de notorietate, în care sa se indice de
unde poate fi procurat prospectul societatii emitente, pretul de emisie,
natura titlurilor si alte câteva lucruri filndamentale impuse de
specificul fieca rei emisii.
Întrarea în aceasta piata se caracterizeaza prin:
 Proprietarii pot sa -si retina majoritatea actiunilor;
 0 societate poate intra în USM cu numai 3 ani de experienta;
 Costurile de intrare în USM sunt foarte scazute (nu se cheltuie
pentru reclama) .
Sunt trei metode principale de intrare în USM:
a) Recomandarea. Se utilizeaza când societatea are deja peste 10%
din actiuni în mâinile publicului si nu are nevoie de capital aditional.
b) Marketingul selectiv. Se utilizeaza când valoarea actiunilor
detinute de public reprezinta sub 10% din valoarea capitalului. Se
impune publicarea unui prospect. Se pot introduce pe piata neoficiala
atât actiuni noi cât si din cele existente. În cazul unei emisii noi pentru
piata neoficiala, sponsorul, de regula un m embru al bursei de valori,
cumpara actiunile si apoi le ofera clienrilor sai la un pret putin mai
mare. Prin legislatiile nationale se limiteaza valoarea actiunilor care
pot fi plasate de sponsor. Aceasta metoda genereaza costuri mai mari
decât prima, din cauza contabilitatii aditionale si taxelor legale.
c) Oferta pentru vânzare. Se adopta când valoarea actiunilor de
plasat depaseste limita stipulata de lege în cazul metodei selective.
Publicul poate solicita actiuni, completând un fonnular atasat
prospect ului. Este metoda cea mai scumpa de intrare în USM.
Cheltuielile, de regula, ajung la 1,5% din valoarea actiunilor. Se
publica un prospect într -un ziar national. Directorii societatii care
intra în USM sunt obligati sa semneze un angajament ca ii vor infor ma
la timp, corect si complet pe actionari.
F. PIATA A TREIA

Este o varianta a pietei neoficiale, pentru societatile care nu
îndeplinesc conditiile de intrare în USM. Societatea, printr -o cerere
simpla, poate sa intre în aceasta piata, în masura în care ga seste o
firma sponsor, membra a bursei de valori. Sponsorul va stabili
îndeplinirea de catre societatea solicitanta a conditiilor impuse de
bursa:
 prezentarea modului de functionare în trecut;
 natura afacerilor practicate;
 structura comitetului de director i;
 elementele esentiale ale statutului;
 prezentarea bilantului si contului de profit si pierdere,
subliniindu -se activitatea comerciala reala, cu venituri importante.
Prin exceptie, se admit de unele legislatii si societati fara activitate în
trecut, dar c are pot dovedi ca obiectul lor de activitate va fi productiv
în scurt timp. Nu se impune de bursa un procentaj minim de actiuni
care sa fie detinute de public, dar firma sponsor va trebui sa
dovedeasca ca va fi un numar suficient de actiuni detinute de pub lic
spre a se crea o piata secundara cu o lichiditate corespunzatoare. O
societate care intra pe piata a treia trebuie sa -si ia un angajament fata
de firma sponsor privind notificarea informatiilor.
G. PIATA LA GHISEU (OTC – OVER THE COUNTER)
Costurile de intrare în OTC sunt similare costurilor de intrare în piata
a III -a. Sponsorul poate impune respectarea anumitor reguli cum ar fi
nedezvaluirea unor informatii, investitorii nu sunt ocrotiti de
regulamentul bursei.
H. EMISIUNEA DE ACTIUNI PENTRU ACTIONARII
EXISTENTI
Se poate efectua prin doua metode:
1. Metoda Scrip (pe baza de lista). În mod automat toti actionarii
beneficiaza gratuit de noile actiuni emise, proportional cu valoarea
actiunilor pe care le detin (lucru stabilit în statutul societatii).
Acope rirea emisiei se face din fondurile de rezerva ale societatii, care
se transforma în actiuni, majorând capitalul social fara a se majora
averea patrimoniala, adica activul ramâne neschimbat. Necesitatea
majorarii capitalului social pe aceasta cale este mot ivata astfel:

 Pentru ca o actiune sa nu dobândeasca o valoare prea mare, în
cazul în care s -ar face restituirea ei si suplimentarea valorii
nominale din fondurile de rezerva, se prefera sporirea numarului
actiunilor.
 Alocarea de noi actiuni catre actionari i existenti din fondurile de
rezerva se face când societatea functioneaza bine si apare
necesitatea rasplatirii actionarilor existenti, care prin actiunile
investite au contribuit la sporirea beneficiului societatii.
 Prin cresterea numarului de actiuni, po tential se largeste piata
bursiera.
 Prin capitalizarea fondurilor de rezerva (în limitele legale) creste
numarul de actiuni, deci, sporeste oferta si scade valoarea de piata
a actiunilor, facându -le mai usor comercializabile. Pentru
stimuiarea cumpararii l or, bursa va informa despre previziunea
dividendelor în crestere.
În scopul cresterii numarului de actiuni fara afectarea fondurilor de
rezerva, emisia se poate înfaptui si pe calea divizarii stocului de
actiuni. Adica, actiunile existente se anuleaza si se înlocuiesc cu un
numar sporit de actiuni cu valoare nominala mai mica, situatie în care
valoarea capitalului social ramâne neschimbata.
2. Emisia pe baza de drepturi statutare. Prin statut se prevede
dreptul de preemptiune al actionarilor existenti pent ru cumpararea de
actiuni dintr -o noua emisie. Noua emisie este motivata de necesitatea
sporirii capitalului de investit într -un proiect nou sau pentru plata
unor împrumuturi pe termen scurt. Pentru atragerea cumparatorilor
din rândul acjionarilor existenti emisia se va face cu un discont de 15 –
20% fata de valoarea de piata din momentul în care se anunta emisia.
Metoda este folosita de societatile cotate la bursa care doresc sa -si
mareasca capitalul social. Sunt de subliniat doua idei relativ la
realizarea d e asemenea emisii:
 în statutul societatii sa fie stipulat dreptul de preemptiune al
actionarilor la cumpararea de actiuni din noile emisii;
 pentru a obtine cotarea la bursa, societatea sa se angajeze ca va
face astfel de emisii.
Procedural, comitetul de di reclie trimite o circulara catre toti
actionarii societatii prin care le anunta noua emisie, cu motivarea
necesara si procedura de urmat. De regula, emisia este subscrisa de o

banca de investitii sau de o alta autoritate financiara de notorietate.
Exista a rgumente contra subscrierii pe calea sus mentionata, precum:
 daca valoarea de piata este mult mai mare decât valoarea pentru
noile actiuni, devine inutila subscrierea prin intermediar, deoarece
actiunile se pot vinde usor;
 toti actionarii existenti pot ben eficia de un discont substantial, iar
cei neinteresati în subscriere pot sa -si vânda drepturile pe piata.
Exista si argumente pro intermediar:
 un pret foarte scazut poate sugera unor investitori potentiali, mai
putin versati, o lipsa de încredere în bunul mers al societatii.
De regula, pretul actiunilor se poate modifica în urma anuntarii unei
emisii noi. Desi la prima vedere se poate concluziona ca societatea nu –
si poate asigura finantarea din profitul capitalului existent, în fond se
poate argumenta cu an gajarea acesteia pentru înfaptuirea de proiecte
noi de investitii. Anuntul pentru o noua emisie este însotit de
informatii documentare asupra scopului emisiei si asupra perspectivei
dividendelor.
La primirea scrisorilor provizorii de alocate, actionarul ar e patru
posibilitati:
 Exercitarea drepturilor prin retrimiterea scrisorii de alocate
primite, împreuna cu suma necesara cumpararii actiunilor alocate,
înainte de ultima zi de acceptare si plata. Societatea emitenta
confirma primirea platii si îi trimite ce rtificatul de actiuni
cumparat.
 Actionarul avizat semneaza un formular de renuntare la alocarea
de noi actiuni si vinde noile actiuni alocate si neplatite. Îsi
transfera astfel dreptul de a cumpara pe calea înmânarii tertului
interesat a scrisorii provizor ii de alocate.
 Îsi exercita numai partial dreptul de cumparare si vinde partea
pentru care nu este interesat, îndeplinind formalitatile cuvenite.
 Lasa sa expire valabilitatea dreptului de a cumpara. În fapt, el
adopta o asemenea pozitie când pretul actiunii existente la bursa
scade sub pretul de subscriere la data limita de acceptare si plata.
Uneori, societatea îi vinde drepturile pe piata si îi îmnâneaza
profitul net, alternativa care însa trebuie stipulata în statut si în
prospectul de emisie.

I. PRELUARI DE SOCIETATI
Daca o societate achizitioneaza majoritatea actiunilor cu drept de vot
ale altei societati, ultima, în fapt, a fost preluata de prima. Preluarea
poate fi efectuata:
 prin plata de bani gheata;
 prin substituirea actiunilor unei societat i ctf ac~iunile altei
societati rezultate dintr -o noul emisie;
 prin aplicarea ambelor metode, combinat sau ca alternativa.