Din perspectivă istorică, spre sf ârșitul secolului al XIX -lea și începutul secolului al XX -lea s-a conturat pedagogia socială, o „teorie și… [621208]

MONOGRAFIA PEDAGOGULUI SOCIAL

•DIN ISTORICUL PROFESIEI
Din perspectivă istorică, spre sf ârșitul secolului al XIX -lea și începutul secolului al XX -lea
s-a conturat pedagogia socială, o „teorie și concepție pedagogică ce propune explicarea procesului
educativ în funcție de fundalul istoric, social și cultural în care se desfășoară acesta”
Ca tradiție de g ândire și acțiune, pedagogia socială este mai veche decât conceptul în sine.
În timp ce filozofii antici (Platon și Aristotel) au analizat modalitatea în care educația contribuie la
dezvoltarea socială, premisele teoretice pentru afirmarea pedagogiei sociale ca domeniu pedagogic
s-au cristalizat mai târziu, în perioada Renașterii, Reformei și a Iluminismului .
De la început s -a considerat că pedagogia socială poate oferi soluții educaționale la
problemele sociale.
Pentru a aprecia pe deplin discuțiile din jurul pedagogiei sociale și rolul
pedagogilor sociali, merită să mergem înapoi la Grecia antică. Aici se făcea distincție î ntre
învățător (profesor) și pedagog. De exemplu, Ahile avea un tutore numit Phoenix, care îndeplinea
rolul unui învățător. Acesta avea sarcina să -l învățe pe Ahile literele, scrisul, cititul, arta oratoriei
(Cartea a IX -a din Iliada). Pedagogul făcea part e din familie (de obicei era ales dintre sclavi) și
avea datoria de a supraveghea și de a sta împreună cu copiii casei. Pedagogul era o persoană demnă
de încredere ce însoțea copiii permanent, chiar și la școală (ca simbol al autorității parentale). Dar
prezența pedagogului nu era însă pur protectivă. Pedagogul supraveghea manierele copilului acasă,
pe stradă și la școală și îl învăța pe acesta cum să se comporte în societate. Spre deosebire de
învățător, pedagogul avea o relație mult mai strânsă cu elevii săi și era considerat o persoană
importantă în educația copiilor. Pedagogul locuia de obicei împreună cu familia și îi cunoștea
mediul de viață, cultura proprie. Educația oferită de acesta copiilor era în acord cu autoritatea și
opiniile părinților (în sp ecial cu cea a tatălui).
Sensul inițial, valorizat în antichitate, atribuit termenului „pedagog”, trimite la persoana cea
mai importantă după părinți, cu rol decisiv în modelarea comportamentului copiilor. Pe aceste
considerente de ordin istoric și episte mologic se sprijină acțiunile pedagogilor de familie din
praxisul pedagogiei sociale actuale (de exemplu în Suedia).
Pedagogia socială implică o muncă de educație socială, crearea de rețele sociale care
facilitează orientări continue și sprijină beneficia rii pe termen lung, iar profesia de pedagog social
a fost recunoscută și susținută în cea mai mare parte din Europa continentală. Acesta a fost și
conceptul cheie stabilit de FICE (Federatia Internationala de Comunităților Educative).
În Franța, activit atea educatorilor sociali se structurează în funcție de domeniile principale
de intervenție:
– educatorii specializați pentru a lucra cu copiii, adolescenții și adulții, aflați în situații
dificile (pe fondul unei dizabilități sau a unor probleme din viața familială/personală). Pregătirea
lor durează 3/4/5 ani după obținerea diplomei de bacalaureat.
– educatorii din sistemul de justiție specializați în delicvență juvenilă. Pregătirea acestora
se realizează prin specializare postliceală (2 ani);
– educatorii specializați în lucrul cu copiii cu vârste cuprinse între 0 și 7 ani.
Pregătirea acestora se realizează prin studii aprofundate de tip master (specializare în
servicii sociale de 1 -2 ani.)

În Italia activitățile pedagogilor sociali se circums criu animației socio -educaționale, iar
aceasta este dimensionată astfel:
– “Animația creativ -expresivă” destinată copiilor și persoanelor cu nevoi speciale de învățare;
– “Animația socio -culturală” pentru îmbunătățirea comunicării membrilor la nivelul comu nităților;
– “Animația de timp liber” axată pe dezvoltarea oportunităților de timp liber pentru preșcolari și/
sau școlari;
– “Animația culturală” ca ofertă de educație formală și non -formală.”
În Danemarca, activitățile pedagogilor sociali presupun lucrul cu copiii/tinerii/adulții într-
o diversitate de medii (sociale, extrașcolare). Pedagogii/educatorii sociali lucrează cu oameni de
toate vârstele: de la nou născuți la preșcolari, de la școlari și tineri la adulți și bătrâni.Totodată,
beneficiarii sunt și persoanele cu probleme fizice sau mentale.
În Suedia, pedagogii sociali sunt angajați la scară largă în mediile educaționale de tip
servicii preșcolare, servicii extrașcolare, servicii de asistență familială și de îngrijire la domiciliu,
servicii de asistență pentru rezidenți.
În Norvegia profesiunea de educator social își are originea în grija față de persoanele cu
handicap mental. Sarcina educatorului social este aceea de a sprijini persoanele șubrezite, oferind
celor asistați abilități necesare în viața de zi cu zi, o atmosferă de lucru organizată, programe
specifice de optimizare a comunicării.
Educatorul social contribuie de asemenea la susținerea măiestriei individuale, la
îndeplinirea sarcinilor zilnice și a celorlalte activități care conferă independență în acțiuni
clientului. Cei mai mulți educatori sociali sunt angajați în serviciile municipale de sănătate. Ei sunt,
de asemenea, angajați în serviciile de bunăstare socială, ca educatori personali pentru indivizii cu
probleme mentale.
În Româ nia, după decembrie 1989, s -au manifestat preocupări coerente pentru afirmarea
unor profesii noi: pedagog social și asistent social. Aproape simultan, în anii 1991 -1992, se
înființează facultățile de profil (Asistență Socială, Pedagogie Socială) în cadrul marilor centre
universitare (București, Cluj, actualmente și în Alba Iulia), cât și în cadrul unor institute teologice
din țară. Aceste instituții de învățământ superior pregătesc specialiști pentru aceste domenii de
activitate. În prezent, ariile de inter venție ale pedagogilor sociali interferează de cele mai multe ori
cu câmpurile de acțiune ale asistenților sociali. Practic cele două profesiuni (pedagog social,
asistent social) sunt convergente, adesea sfera lor de activități se suprapune, prin raportare la o serie
de sarcini și obiective comune: consilierea, oferta de învățare socială, rezolvarea situațiilor de criză,
îmbunătățirea condițiilor socio -economice etc.

•DESCRIEREA OCUPAȚIEI:
Profesia face parte din grupa de baza: 3460 – lucratori în asisten ța socială, grupa minoră: 346 –
asistenți sociali, subgrupa majoră: 34 – alte ocupații asimilate tehnicienilor, iar nivelul de educație
și calificare(nivelul de instruire) este 3 (studii medii sau postliceale).
O caracteristică a profesiei de pedagog social provine din aceea că relația cu clientul este una
de lungă durată și reprezintă o diferență față de asistentul social. Abordarea problemelor cu care se
confruntă pedagogul social în vița de zi cu zi a cliențil or săi, implică un timp mai îndelungat precum
și o relație intensivă.

•COMPETENȚE GENERALE ȘI SPECIALE SOLICITATE LA LOCUL DE MUNCĂ:
-comunicarea interpersonală
– organizarea lucrului în echipa pluridisciplinară
– planificarea activităților specifice

• COMPETENȚE SPECIFICE:
– consilierea juridică și socială a familiei copilului
– derularea procesului educațional al copilului
– elaborarea planului personalizat al copilului
– pledarea pentru respectarea intereselor copilului
– pregătirea copilului pentru intergrare / reintegrare în
familie
– realizarea profilului psihosocial și fizic al copilului
– repartizarea copilului nou venit la grupa de copii
– urmărirea integrării / reintegrării copilului în mediul
familial

ATRIB UȚII ȘI RESPONSABILITĂȚI:
•Planifică, realizează și evaluează procesele de dezvoltare
educativă a copilului instituționalizat.
• Realizează interviuri cu subiecții utiliz ând modul de comunicare adecvat caracteristicilor psiho –
sociale ale acestora.
• Preia dosarul copilului întocmit în urma evaluării primare și îl studiază împreună cu membrii
echipei pluridisciplinare identifcați pe baza recomandărilor asistentului social responsabil de
instrumentalizare a cazului.
• Evaluează pe baza interviului și a dosar ului întocmit de asistentul social situația copilului și a
familiei /aparținătorilor, posibilitățile și dificultățile cu care aceștia se confruntă.
• Stabilește punctele critice ale cazului și identifică sursele de informare în funcție de mediul de
proveniență al copilului și de particularitățile situației.
• Redactează fișa de caracterizare a copilului.
• Propune soluții pentru integrarea familială, socială și școlară a copilului și stabilește strategia de
soluționare, tipul de servicii și activitățile specifice în funcție de specificul cazului.
• Stabilește programul întâlniri în colaborare cu membrii echipei pluridisciplinare și fixează
termene
de realizare pentru activitățile propuse.
• Comunică familiei/aparținătorilor implicațiile de natură psihică/emoțională asupra copilului
instituționalizat.
• Elaborează și stabilește împreună cu familia/aparținătorii un program de intervenție personalizat
și
descrie copilului etapele programului și rezultatele care vor fi obținute în urma fiecărei etape.
• Acordă copilului ajutor în pregătirea activităților școlare în scopul facilitării procesului de
integrare
școlară a acestuia.
•Utilizează strategii, metode ș i materiale didactice adecvate particularităților de v ârstă și de
dezvoltare intelectuală a copilului.
• Propune copilului activități extrașcolare țin ând cont de interesele, aptitudinile și opțiunile
acestuia.
• Evaluează eficiența programului și întocmeșt e un raport privind evoluția și concluziile cazului.
• Asigură externarea copilului din instituție și îl asistă în perioada de reintegrare în mediul familial.

•FINALITĂȚILE PROFESIONALE:
Pedagogul social este o persoană de referință în relațiile cu copiii sau tinerii în cadrul unei
comunități educative care:
-înțelege educația ca pe un proces conștient și orientat spre un scop, acest lucru solicit ând
angajamentul său persever ent, generos și optimist;
-își însușește cunoștințe de specialitate în domeniul psihologiei, pedagogiei, sociologiei,
precum și temeinice cunoștințe de cultură generală, cu scopul de a le aplica în practica educațională
și dezvoltă capacități practic e de acțiune educativă;
-este calificat pentru a completa sau prelua parțial sau total sarcinile familiei copilului și
își asumă rolul de completare sau de substituire a acestei familii.
planifică, realizează și evaluează procesul dezvoltării copilu lui / t ânărului;
-îl ajută să devină un adult conștient de sine, responsabil și integrat în societate, fiind
sprijinit pe toate planurile dezvoltării sale (biologic, intelectual, moral, afectiv, comportamental,
artistic și social), pentru ca în momen tul părăsirii instituției de protecție să fie apt pentru o existență
autonomă;
-pedagogul social conduce și evalueaz ã procesul dezvoltãrii vieții sociale a grupei de
copii / tineri;
-cunoaște competențele și sarcinile specialiștilor și ale auto rităților și poate decide, la
nevoie, în interesul copilului, forma de colaborare cu aceștia;
-este responsabil atât în fața copilului sau t ânărului cât și în fața societății.

CONTEXTUL MUNCII
• Mediul fizic
– Activitatea se desfășoară în: case de copii, internate școlare, școli de reeducare,
centre
de primire pentru minori, școli ajutătoare cu internat.
•Mediul socio -organizațional
– Timpul de muncă este de 8 ore/zi.
– Pedagogul social colaborează în permanență cu alți specialiști implicați în
soluționarea
cazurilor, din interiorul sau din afara instituției.
•Riscuri. Există riscul apariției, în timp, a afecțiun ilor neuropsihice datorate
suprasolicitării fizice și psihice și ale aparatului fonator ca urmare a efortului vocal intens.
• Interese : primele trei tipuri de interese în ordinea relevanței sunt: social, artistic,
întreprinzător

• CUNOȘTINȚE ȘI DEPRINDERI

• Psihologie
• Terapie și consiliere
• Servicii clienți și personal
• Limba română
• Legislație și guvernare
• Educație și instruire
• Funcționărești
• Deprinderi de rezolvare de probleme

• Deprinderi sociale
•Aptitudini
•cognitive
•1.Abilitatea generală de învățare
•2. Aptitudinea verbală
•3. Aptitudinea numerică
•4. Aptitudinea spațială
•5. Aptitudinea de percepție a formei
•6. Abilități funcționărești
•7. Rapiditatea în reacții
•8. Capacitatea decizională
•b. psihomotorii
•Dexteritate manuală
•Coordonarea membrelor
•c. senzoriale
•1.Acuitate auditivă
•2.Acuitate vizuală apropiată
•3.Claritate în vorbire
•d. fizice: r ezistență fizică

CARACTERISTICI DE PERSONALITATE
•Exercitarea ocupației de pedagog social poate fi realizată cu succes de către persoane care:
•manifestă o înclinație psihologică deosebită către lucrurile din afara propriei persoane, atenție
orientată către ambianța fizică și socială, ușurință în comunicare, sociabilitate.
• prezintă abilitatea sau obiceiul de a se comporta politicos.
•bunăvoință, atitudine ama bilă; politețe, gentilețe.
• au însușirea de a fi conștiincioase; manifestă
•corectitudine, seriozitate, scrupulozitate, comportamentele fiind orientate spre scopuri clar
delimitate, manifestă exigență, meticulozitate și rigurozitate în realizarea sarcinilor prin
conștientizarea regulilor.
•prezintă abilitatea de a -și menține echilibrul emoțional în situații de stres fără a prezenta manifestări
extreme și neconcordanțe cu situația.

SURSE ALE SATISFACȚIEI PROFESIONALE
•Stabilitatea locului de muncă
•Independența în muncă
•Activitate
•Recunoaștere
•Realizare personal

CATEGORIA DE SALARIZARE : salariu minim pe economie.
PERSPECTIVE PE PIAȚA MUNCII : în creștere.
• OCUPAȚII SIMILARE
•asistent social nivel mediu
•lucrător social pentru persoane cu probleme de

•dependență
•pedagog școlar
•pedagog de recuperare
FORMAREA PROFESIONALĂ A PEDAGOGILOR SOCIALI
•Formarea inițială
•-1996 s -a inclus calificarea de pedagog social în catalogul ocupațiilor din Rom ânia (cod 346002
poz.191);
•-1999 s -a emis un act legislativ pentru completarea nomenclatorului ocupațiilor cu o nouă
profesie: profesor -pedagog social (Decret – Lege nr.195/20.XII.1999);
•-2000 s -au făcut demersuri la Ministerul Muncii și Protecției Sociale pentru includerea în COR a
profesiunii de pedagog social cu studii superioare (neconcretizate până în prezent).
•Astăzi, în România, pedagogii sociali (de nivel
•mediu/postliceal) sunt fo rmați prin module specializate și autorizate, ca oferte de pregătire
profesională lansate de unele organisme nonguvernamentale private de tip asociații sau fundații.
Un astfel de exemplu îl oferă astăzi, Fundația Pestalozzi -România cu sediul în București.
Congruentă în acțiune cu Universitatea „Avram Iancu” din Cluj, Fundația Pestalozzi -România și –
a concentrat eforturile (timp de peste 14 ani) în direcția sensibilizării principalelor instituțiilor
publice ale statului direct responsabile pentru a statua în nomenclatorul ocupațiilor din România
profesia de pedagog social.
•Cursurile de formare sunt autorizate de Consiliul National de formare Profesională a
Adulților și Ministerul Muncii și Protecției sociale.
• În praxisul pedagogiei sociale primează fil osofia că, atitudinea adoptată de specialiști
(pedagogi/educatori sociali) față de bunăstarea și fericirea individului este foarte importantă pentru
succesul intervențiilor socio -educaționale, iar acest lucru înseamnă mai întâi de toate, reflecție
continuă asupra tehnicilor de lucru adoptate în practica socio -educațională în direcția optimizării
permanente.

BIBLIOGRAFIE:
1. Acriș C., Dumitru A.C. Pedagogie socială aplicată. Intervenție în munca socială. București:
Cartea Universitară, 2005. 372 p.
2. Cojocaru D. și Al. Repere socio -pedagogice ale schimbării în sistemul educațional. Iași:Lumen
2004. 132 p.
3. Neacșu M.G. Coordonate actuale ale profesiei de pedagog social .În: Revista științifică Studia
Universitatis, Seria Științe ale Educației a Universității de Stat Moldova din Chișinău, 2008,
nr. 9(19), pg.60 -64.
4. Zaharian E. Pedagogia românească interbelică.O istorie a ideilor educative. București:
Didactică și Pedagogică,1971. 215 p.
5. Coman.S., Sandu A., Cojocaru.Șt. Acțiune socială prin strateg ii educaționale. Iași: Lumen
2004. 244 p.
6. Cucoș C. Istoria pedagogiei: idei și doctrine pedagogice fundamentale. Iași: Polirom, 2001,
286 p.
Realizat de : Bogdan Ioana Denisa TO ANUL III