DIMITRIE CANTEMIR ȘI CREANGA DE AUR. IPOSTAZE ALE FOLCLORULUI ÎN OPERA CANTEMIRIANĂ REZUMAT COORDONATOR: PROF.UNIV. DR. MIRCEA POPA DOCTORAND: ELENA… [626990]

1

MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE
UNIVERSITATEA „1 DECEMBRIE 1918” ALBA IULIA
DEPARTAMENTUL PENTRU STUDII DOCTORALE

TEZĂ DE DOCTORAT
REZUMAT

COORDONATOR:
PROF.UNIV. DR. MIRCEA POPA

DOCTORAND: [anonimizat]
2014

MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE
UNIVERSITATEA „1 DECEMBRIE 1918” ALBA IULIA
DEPARTAMENTUL PENTRU STUDII DOCTORALE

TEZĂ DE DOCTORAT
DIMITRIE CANTEMIR ȘI CREANGA DE AUR. IPOSTAZE ALE FOLCLORULUI
ÎN OPERA CANTEMIRIANĂ
REZUMAT

COORDONATOR:
PROF.UNIV. DR. MIRCEA POPA

DOCTORAND: [anonimizat]
2014

DIMITRIE CANTEMIR ȘI CREANGA DE AUR.
IPOSTAZE ALE FOLCLORULUI ÎN OPERA
CANTEMIRIANĂ

ABREVIERI
INTRODUCERE …………………………………………………………………………………….8
CAPITOLUL I DIMITRIE CANTEMIR. CONSIDERAȚII GENERALE
I.1.CADRUL ISTORICO -GEOGRAFIC ………………………………………………………21
I.2.DIMIT RIE CANTEMIR. VIAȚA ȘI OPERA
I.2.1 DIMITRIE CANTEMIR – VIAȚA ȘI CARIERA POLITICĂ ……………… …27
I.2.2 DIMITRIE CANTEMIR ȘI ACTIVITATEA CULTURALĂ
I.2.2.1. PREOCUPĂRI TEOLOGICE LA CANTEMIR ………………… …………34
I.2.2.2 PREOCUPĂRI METAFIZICE ……………………. …………….. ……………..39
I.2.2.3 CANTEMIR – ISTORIC, ARHEOLOG ȘI ISTORIOGRAF …………….42
I.2.2.4 DIMITRIE CANTEMIR -GEOGRAF…. ………………. ……………………….43
I2.2.5. PREOCUPĂRI D E ETNOGRAFIE ȘI FOLCLOR………………………..45
I.2.2.6. DIMITRIE CANTEMIR -MUZICIAN DE MARCĂ……… ………………47
CAPITOLUL II CULTURĂ MEDIEVALĂ ȘI FOLCLOR LA DIMITRIE
CANTEMIR. DELIMITĂRI ȘI PRECIZĂRI TERMINOLOGICE ………..50
II.1. CON CEPTUL DE CULTURĂ MEDIEVALĂ ……………………..55
II.2. CONCEPTUL DE FOLCLOR …………………………………………..67
II.3. CULTURA POPULARĂ, SPIRITUALĂ ȘI MATERIAL Ă…..77

CAPITOLUL III SIMBOLUL POPULAR ÎN OPERA CANTEMIRIANĂ
III.1 SIMBOLURI ANIMALIERE ……………………………………………………………….81
III. 1. 1. EQUUS INTER SYMBOLUM ET MITHUS …………………………….82
III.1.2. CAPRA ȘI MASCA RITUALĂ ……………………………………….. ……….89

III.1.3. LUPUL ARHAIC ……………………………………………………………………….93
III. 2. SIMBOLURILE POPULARE DIN FOLCLORUL CANTEMIRIAN ….98

CAPIITOLUL IV. INTERF ERFERENȚE ÎNTRE FOLCLORUL
CANTEMIRIAN ȘI FOLCLORUL C ONTEMPORAN
IV.1. ISTORIE ORALĂ ȘI TRADIȚIE LA DIMITRIE CANTEMIR …….118
IV.2. RITURILE DE TRECERE ……….. ………………………………….. …………………………120
IV.2.1. NUNTA ………………………………………………….. …………………………………………. 122
IV.2.1.1. CEREMONIALUL PEȚITULUI ……………… …………………………….125
IV.2.1.2. DE CEREMONIIS NUPTIIS ……………………… ………………………….. 131
IV.2.2.MOARTEA. ………………………………………………………………………………………………..138
IV.2.2.1.PRIVEGHIUL. JOCURILE DE PRIVEGHI ȘI MĂȘTILE FUNERARE …143
IV.2.2.2.BOCETUL ……………… …………………………………. …………………………………..146
IV.2.2. 3. „ODIHNA‖………………………………………………………………………………….151
IV.2.2.4. MOARTEA CA ȘI CĂLĂTORIE INIȚIATICĂ
IV.2.2.4 .1. MOARTEA: DUBLUL FIINȚEI ………… …………………………………………152
IV.2.2.4 .2. CĂLĂTORIA ÎNIȚIATICĂ SPRE LUMEA DE DINCOLO ………………154
IV.3. MĂȘTILE POPULARE……………………….. …………………………………………………163
IV.4. ROLUL MĂȘ TII ÎN MEDICINA POPULARĂ …………………………………………….173
IV.4.1.RITUALUL CĂLUȘARILOR ÎNTRE MAGIE ȘI MEDICINĂ
POPULARĂ….. ……………………………………………………………………………………………………… 175
IV.4.2.MĂȘTI POPULARE CU CARACTER MAGICO –
VINDECĂTOR…………… ……………………………………………………………. ………………………. …..18 1
IV.5. CUTUME ȘI T RADIȚII LUDICE LA DIMITRIE CANTE MIR …………………..183
IV.6.SEMNIFICAȚII ALE MITOLOGIEI TRACO -DACICE ÎN OPERA
CANTEMIRIANĂ ………………………………………………………………. …………………………………..1
88
IV.7. CULTUL SOARELUI LA DIMITRIE CANTEMIR ……………………………………..194
IV. 8. DESCÂNTECUL …………………………………………………………………………………………2 03
IV.8.1. ORIGINEA DESCÂNTECELOR ………………………… …………………..209
IV.8.2. IMAGINEA DE LEGENDĂ A DESCÂNTĂTOAREI ȘI ROLUL EI
ÎN COMUNITATEA RURALĂ ………………………………………………………212
IV.8.3. CONDIȚII NECESARE DESFĂȘURĂRII DESCÂNTECULUI ……217

CAPITOLUL V. DIMITRIE CANTEMIR ȘI MOTIVUL „ CREANGA DE
AUR ”
V.1.1. CONCEPTUL „CREANGA DE AUR” ……………………………………………….222
V.1.2. MOTIVUL „CREANGA DE AUR” LA DIMITRIE CANTEMIR ……….225

CAPITOLUL VI. REPREZENTAREA SPAȚIULUI ȘI TIMPULUI ÎN
OPERA CANTEMIRIANĂ ……………………………………………………………………………..248
VI.1. REPREZENTAREA SPAȚIULUI …………………………………………….. ……. …………….252
VI.2. REPREZENTAREA TIMPULUI …………………………………………………………. ……….256
CONCLUZII ………………………………………………………………. ……………………… ……… ………268
BIBLIOGRAFIE ………………………………………………… ………………………. ………… ……….. 271
ANEXE ………………………………………………… ……………………… ………… ……………. …………….297

\

REZUMATUL TEZEI

Cuvinte cheie: Dimitrie Cantemir, Creanga de Aur, cultură populară, etnografie,
folclor, păgânism popular, simbol, magie, sacru, profan, etnogeneză, creștinism popular,
rituri de trecere, șamanism, practici arhaice, James Frazer, Vergiliu, Eneida, mitologie greco –
romană, ethos, Paparuda, ielele, rit, rit ual, descântec, jertfă.
Argument. Lucrarea abordează o temă nouă, extrem de fecundă pentru cercetarea
folcloristică autohtonă care face o legătură între unele practici precreștine din spațiul carpato –
pontic și care -și găsesc valențe în mitologia greco -roma nă și în operele lui Vergiliu.
Alcătuirea unei teme de cercetare în legătură cu Dimitrie Cantemir și simbolistica
Crengii de Aur stârnește neliniște celui care studiază acest subiect, interesul asupra temei fiind
marcat de misticismul oriental, de practici le magico -religioase, de păgânismul popular și de
magia simpatetică.
Operele lui Cantemir au fost cercetate, până acum, de către specialiști în atropologie,
filologie, filosofie, istorie, sociologie, teologie, etnografie, dar niciodată nu s -a pus problem a
identificării simbolurilor și comentării ample a păgânismului popular.
Toate abordările de până acum s -au bazat pe o metodologie specifică școlii și filonului
exegetic, ceea ce accentuează dificultățile cercetării pe care am întreprins -o, încercând să
decriptăm simbolistica și misterele religiei păgâne românești.
Dificultat ea cercetării rezidă din însăși personalitatea subiectului acestui studiu,
Dimitrie Cantemir, acest Herodot al secolului Luminilor, care avea preocupări
pluridisciplinare de: telogie, i storie, filosofie, antropologie, muzicologie, geografie, logică,
istorie a religiilor, cartografie și literatură. Cercetătorului îi este greu să stăpânească toate
domeniile pe care le -a cunoscut Cantemir, pentru a elabora concluzii pertinente. De aceea est e
importantă studierea întregului corpus de opere cantemiriene și nu trunchierea materialului
cercetat. După studiul întregii opere cantemiriene se poate trece la stadiul al doilea al
cercetării care se restrânge la două lucrări valoroase: Descrierea Moldo vei și Hronicul
vechimei a romano -moldo -vlahilor .
Cantemir este foarte popular în cultura română datorită faptului că a menținut vii
tradițiile naționale, prin trecerea lor în documentele vremii. Ca și reprezentant de marcă al
Academiei din Berlin, el a pus în valoare cultura română din perspectivă etnologică,
folclorică, cu toate părțile sale componente: eroi, simboluri, mitologie, rituri de trecere,
ritualuri, invocări etc.

Simbolistica anuală este prezentată de Cantemir ca făcând parte din cultura popu lară
în care se regăsesc elemnte arhaice păstrate de la strămoșii noștri daci sau elemente preluate
de la romani și care atestă continuitatea românilor pe aceste locuri și originea lor daco –
romană.
El este un deschizător de drumuri în domeniul folclorului și al păstrării tradițiilor
românești, deoarece până la el nu s -a mai scris despre acestea. Probabil acest obicei dacic de a
păstra tradițiile prin viu grai și de a nu le consemna în scris au dus la această penurie de
informații . Astfel, lucrările lui Cant emir privitoare la folclorul românesc constituie adevărate
izvoare ale culturii naționale. Interpretarea simbolurilor după cultura sa latină, m -a determinat
să cataloghez lucrarea sub titlul de Creanga de Aur , încercând să interpretez simbolistica
româneas că prin prisma scrierilor cantemirene și nu a simbolurilor orientale. Desigur,
Cantemir a fost influențat de cultura latină a lui Vergiliu, interpretând o serie de simboluri
după mitologia greco -romană, neexcluzând și elementul religios autohton.
Actualit atea și importanța temei abordate .
Studiile și articolele redactate pe această tematică sunt limitate în cercetare, unele teme
de referință din opera sa fiind neglijate cu desăvârșire.
Noutatea cercetării este marcată și de actualitatea scrierilor sale, d eoarece până în
zilele noastre, foarte multe dintre datinile și obiceiurile populare descrise de Cantemir, se mai
păstrează încă, fiind vii în conștiința poporului.
Scopul și obiectivele tezei constau în abordarea complexă, interdisciplinară, a
operelor ca ntemiriene în care sunt descrise practicile tradiționale, urmărind să demonstrez
într-un mod pragmatic, prin argumente logico -științifice, originalitatea și importanța
practicilor populare prezentate de Cantemir.
Obiectivele de bază ale studiului doctoral constau în:
– stabilirea și analiza surselor folcloristice utilizate de Cantemir;
– analiza substratului protocreștin în folclorul românesc;
– explorarea simbolismului și practicilor magico -ritualice populare prezentate de
Cantemir;
– prezentarea continu ității tradiției istorice la Dimitrie Cantemir;
– investigarea modalităților de preluare a elementelor de folclor;
– prezenta rea caracterului inițiatic al t radițiilor populare din opera cantemiriană.
Metodologia cercetării științifice. Din punct de vedere metodologic, la elaborarea
prezentei lucrări, au fost valorificate următoarele metode științifice: comparativ -istorică,
comparativ -geografică, etnologică (interpretarea culturii populare românești), monografică
(stabilirea unui anumit tip de obicei, al une i zone în care s -a dezvoltat cultura materială și

spirituală), tipologică (determinarea unei subdiviziuni de creație folclorică), fenomenologică,
naratologică. Procedeele de abordare sunt aplicate în istoriografia noastră, cercetarea
materialului etno -folcloric fiind orientat într -o perspectivă istorico -literară.
Procesul preluării tradițiilor cantemiriene este analizat în contextul general românesc,
în cadrul unei perioade concret -istorice.
Ipoteza cercetării. Cercetarea pornește de la ipoteza că elucidarea izvoarelor
folcloristice din spațiul Moldovei va permite o mai bună cunoaștere a istoriei poporului român
din această zonă precum și influența diferitelor culturi ancestrale.
Caracterul științifico -novator al lucrării survine din interpretarea comparativ –
istorică, folclorică și simbolică a operei lui Dimitrie Cantemir, fundamentată pe analiza
izvoarelor literare, arheologice și epigrafice în paralel cu scrierile cantemiriene. Interpretarea,
în tandem cu scrierile antice, are rolul de a scoate în evidență tradițiile daco -romane dar și
originaliatea creatoare a poporului geto -dac. După cum reiese și din scrierile lui Cantemir,
folclorul și mitologia populară au fost o metodă de rezinstență a românilor de -a lungul
veacurilor.
Opera lu i Cantemir lasă impresia monumentalității, a creației unui geniu
pluridisciplinar, al unui vizionar al culturii române. Astfel, opera sa nu poate fi tratată separat,
fiind o monadă cu fațete diferite care trebuiesc cercetate, în același timp, singular și unitar.
Mai mult, opera cantemiriană în integralitatea sa a fost considerată un templu, unul care se
constituie într -un imago mundi , care are o axis mundi .
Cantemir, deși era școlit în cultura orientală, nu -și uită obârșia, asumându -și sarcina
de a transcr ie și populariza vechile valori naționale, care atestau identitatea neamului său.
Astfel, principele moldovean devine unul dintre pilonii literaturii române, promovând valorile
tradiționale ale acesteia, mitologia și istoria orală a geniului popular, ce es te ancorată în
antropologia universală. Elementele arhaice scoase la iveală de opera sa constitutie o revelație
a filonului originar precreștin, de sorginte zamolxiană.
Obiectul concret al cercetării îl constituie evidențierea și analiza sistemică a celor mai
importante dimensiuni ale operei cantemiriene. Ca material pentru investigare s -a utilizat
opera lui Dimitrie Cantemir, ca sursă comparativă pentru unele tradiții istorice și folclorice
inserate în scrierile marelui savant.
Valoarea teoretică și semnif icația practică a lucrării rezidă în alcătuirea într -un
model epistemic, fundamentat pe analize conceptuale, pe studii de antropologie și de istorie
comparativă, folclor, istoria religiilor etc. Importanța teoretică a lucrării este reliefată de
caracteru l istorico -comparativ și folcloristic al acesteia.

Valoarea practică a cercetării constă în caracterul pragmatic al acesteia, îndeplinind
toate criteriile metodologice pentru a fi utilizată ca izvor informațional pentru viitoarele
cercetări și pentru pub licațiile în domeniu, teza cuprinzând principalele elemente de folclor,
de antropologie, de istorie a religiilor, magie, practici și superstiții, religie populară.
Structura lucrării. Teza de doctorat este structurată pe șase capitole, precedate de
Introdu cere și urmate de Concluzii, Bibliografie și Anexe.
În Introducere sunt fixate cadrele demersului istoriografic, cu precizarea problematicii
tratate și justificarea actualității și importanței acesteia. Sunt relatate scopul și obiectivele
cercetării, sunt precizate caracterul științifico -inovator și metodele de cercetare aplicate în
tratarea subiectului investigat. Această secțiune evidențiază valoarea teoretică și seminifcația
practică a studiului, prezentând rezumativ capitolele lucrării.
În Capitolul I, Dimitrie Cantemir. Considerații generale este prezentată succint viața
și ope ra marelui cărturar.
Opera principelui moldovean a acoperit toate domeniile culuturale ale timpului,
cuprinzând concepte și structuri medievale, tratate pe parcursul capitolulu i al II -lea intitulat
Cultură medievală și folclor la Dimitrie Cantemir. Delimitări și precizări terminologice.
Redarea în scris a culturii populare, precum și interpretarea pragmatică a acesteia a
dus, în decursul timpului, la apariția unei discipline, f olcloristica. Primele mențiuni despre
cultura populară aparțin încă din secolul al XVI -lea în scrierile lui Jean din Lublin (1540). Cu
toate acestea, singura mărturie pertinentă asupra culturii populare române este dată de
cărturarul moldovean ce prezintă într-o elaborare științifică riturile de trecere, practicile
magice (călușarii, dragaica, paparudele, chiraleisa, sânzienele, ielele), descriind balada,
cântecul, dansul, dar și viața satului văzută dintr -o perspectivă antropologică. Savantul
atenționează despre necesitatea studiului folcloristicii pentru etnogeneza neamului românesc.
Geniul său face deseori paralelă între mitologia românească și mitologia greco -romană. Ca și
istoric al religiilor, el observă că folclorul românesc are o notă de originalitat e, diferențiindu –
se în multe privințe de cel al romanilor prin credința în nemurire, în monoteism (credința în
Zamolxis), prin doină etc. Prin Cantemir, cultura populară nu poate fi restrânsă semantic,
dobândind sensuri noi în relațiile contextuale cu reli gia antică și cultura occidentală. Prin
folclor ca și totalitate a producțiilor artistice de cunoaștere colectivă a realității istorice,
principele moldovean reafirmă cu tărie etnogeneza daco -romană și continuitatea românilor pe
aceste meleaguri.
Dovedind u-se un bun cunoscător al mitologiei și al spiritualității etno -folcloric e a
neamului, Dimitrie Cantemir face apel la simboluri zoomorfe și antropomorfe precum: calul,
relevat în subcapitolul Equus inter symbolum et mithus , drept un animal cu atribute

antinomice. Calul, încă din timpurile preistorice, avea un caracter uranian, fiind adorat ca
divinitate încă din neolitic și epoca fierului. În perioada Antichității, calul juca un rol
important în cultura spirituală și materială a poporului geto -dac dar și l a greco -romani,
sarmați și traci. Reprezentarea calului este des întâlnită pe monumentele închinate cavalerului
trac, fiind cel care ajuta Eroul să depășească toate greutățile (o reprezentare asemănătoare o
întâlnim în perioada paleo -creștină, când Sfântul Gheorghe este înfățișat călare pe cal).
Etnografia românească ne prezintă calul drept simbol al soarelui, fiind în strânsă legătură cu
celebrarea lui Sântoader, caii pământeni prefigurându -i pe cei ai sfântului, sprijinind soarele
în momentele de trecere de la o etapă a vieții la alta. Cărturarul moldovean atestă prezența
calului în riturile de trecere. În cadrul ritualului funerar, calul evocă atributele sale sacre și
funcțiile sale de simbol călător, îndeplinind funcția de animal psihopomp, conducător al
sufletelor în lumea morților. Jocul călușarilor, evocat de Dimitrie Cantemir în Descrierea
Moldovei , reprezintă manifestări cu caracter apotropaic și fertilizator, cu rol de alungare a
spiritelor rele prin invocarea figurii magice a calului. Prin intermed iul acestui ritual, calul
solar este transsimbolizat, întregul joc gravitând în jurul acestui cult.
Tradiția românească asociază capra cu atributele benefice. În subcapitolul Capra și
masca rituală am pus accentul pe simbolistica mascoidă a caprei, savan tul moldovean
evidențiind faptul că obiceiul exprimă fecunditatea vieții și fertilitatea vegetației, scopul
ceremoniei constând în transferul de puteri de la figura sacră a măștii la participanți. Ritualul,
prin intermediul manifestărilor simbolice, avea r olul de garant, îmbunând puterile firii.
Subcapitolul Lupul arhaic , evidențiază prezența lupului în culturile străvechi, fapt
atestat prin numeroasele dovezi arheologice, ce îl prezintă pe Mithra, zeul soare, alături de
simbolul zoomorf al lupului. Jertfel e închinate de daci zeului soare, aveau la origine lupul. În
tradiția populară, lupul apare ca simbol în riturile de trecere, atât la naștere, cât și la
înmormântare, fiind considerat un animal totemic, protector împotriva forțelor malefice,
psihopomp; ghi darea sufletelor morților pe tărâmul de dincolo fiind asemenea unei inițieri,
animalul sfătuind sufletele defuncților în legătură cu integrarea în lumea morților. Influențele
acestui animal în cadrul riturilor de trecere sunt prezentate de Dimitrie Cantemi r (loup-garou )
ca avându -și originea în riturile arhaice de inițiere, în care cei inițiați se identificau cu
animalul totem. Etnografia ne prezintă lupul în strânsă legătură cu Sfântul Petru, sărbătoarea
închinată soborului lupilor, deoarece Sfântul Petru este patronul acestor animale.
În subcapitolul Simbolurile populare din folclorul cantemirian , facem referire la
superstiții, credințe, obiceiuri, ritualuri și tradiții descrise de cărturarul moldovean ca fiind
sacre, ca reprezentări ale spiritualității po porului român.

În vederea evidențierii individualității savantului, prin prisma folclorului, capitolul al
IV-lea intitulat Interferențe între folclorul cantemirian și folclorul contemporan, a fost
orientat spre relevarea contribuției inedite a cărturarului la patrimoniul universal al
folcloristicii. Aducerea în discuție și analiza Riturilor de trecere , este sarcina preconizată în
subcapitolul următor. Omul străbate de la naștere până la neființă un anumit itinerar exprimat
prin cicluri existențiale. Nunta reprezintă un eveniment important din traseul omului spre o
nouă condiție, acordându -i acestuia un nou statut. Cantemir prezintă nunta ca un important rit
de trecere, ce se desfășoară pe faze bine conturate și structurate, incluzând secvența
Ceremonialului pețitului , moment ce face apel la acel illo tempore, la strămoșii mitico –
istorici, fiind descris de folcloristul moldovean, care îi accentuează valoarea alegorică și
metaforică, cât și cea magico -ritualică. În subcapitolul De ceremoniis nuptiis am evidenți at
faptul că cea mai veche descriere a obiceiurilor nupțiale o găsim la Dimitrie Cantemir,
savantul încadrând în ceremonialul ritului nunții, datini și tradiții arhaico -mitice, cu rol
obligatoriu de facilitare a trecerii actanților spre noua stare și pregă tirea pentru drumul vieții.
Omul arhaic trăia sentimentul morții așa cum își trăia nașterea, nunta, bucuria și
necazurile. Moartea este văzută în tradiția românească, ca un pasaj important spre o etapă
superioară a existenței, reprezentând motivul călător iei spre lumea de dincolo. Cercetând
rădăcinile arhaice ale poporului român, obsevăm perpetuarea credinței în nemurire, atestată în
religia traco -dacilor și în cultul lui Zamolxis, echivalentul credinței în nemurire, ce devine de
esență divină. Subcapitolu l Priveghiul. Jocurile de priveghi și măștile funerare , evidențiază
caracterul inițiatic și sociologic, ceremonial cu funcții magice, cu rol de protecție a celui
decedat în lumea cealaltă, dar și de ocrotire a familiei de spritele rele. Măștile funerare au
rolul de a -i înveseli pe cei apropiați mortului, ajutându -i să treacă pragul anamneziei,
obișnuidu -i cu lunga absență a decedatului. Bocetul este parte integrantă a ritualului funerar,
descris de cărturarul moldovean ca răbufnire a durerii, o lamentație c u rol terapeutic: prin
intermediul verbalizării se împărtășea durerea celorlalți participanți la rit. Moartea ca și
călătorie este o credință universală, astfel Călătoria inițiatică spre lumea de dincolo este
reprezentată din punct de vedere material, prin călătoria corpului, din pragul casei spre
cimitir, drumul fiind presărat, conform credințelor mitologice, cu vămi și poduri, legate de
necesitatea de a stabili un hotar mortului. Moartea a fost și rămâne pentru omul arhaic poarta
spre rai, spre iad, spre îngeri. Trăirea plenară a morții îl face pe omul de la țară să fie convins
de faptul că nu pierde nimic, ci, că ajunge în acea lume construită după propriile -i tradiții și
credințe.
Pornind de la o aprofundare a surselor, studiul Măștilor populare își prop une
realizarea distincției dintre simbolistica religioasă și celelalte serii simbolice existente în

scrierile cantemiriene. Caracteristica principală a jocurilor cu măști este faptul că actanții sunt
investiți cu puteri neobișnuite, cu calități ce îi consa cră ca vindecători, fapt evidențiat în
subcapitolul Ritualul călușarilor între magie și medicină populară . Ritualul medical se
realizează prin intermediul unui descântec cu caracter sacralizator, prin care cel bolnav este
condus în paradisul sănătății depl ine, sacrale, acesta din urmă fiind efectul final al ritualului.
Tradiția românească prezintă o mare varietate de credințe, adevărate sisteme de valori
spirituale ale poporului, cu rădăcini adânc înfipte în religia strămoșească, evidențiind
Semnificațiile mitologiei traco -dacice în opera cantemiriană . Opera cronicarului moldovean
relatează elementele cultului astral, ca esență a religiei naturale, în desfășurarea ritualică din
cadrul colindului, în orațiile de nuntă, în lamentațiile de la ritualul funerar, în jocul cu măști,
în horele călușarilor.
Abordând într -un subcapitol aparte Descântecul , am dorit să remarcăm că obiceiul
face apel la magie, individul manipulând procesele lumii înconjurătoare, aducându -le în
beneficiul său. Cărturarul moldovean descrie ritualul ca fiind o practică ezoterică, transmisă
de la o generație la alta, prin etapa inițierii, eficiența magică a cuvântului din cadrul obiceiului
descântecului, fiind condiționată de respectarea strictă a formulei în care este organizat și de
caracte rul secret al acestui percept. Descântecele reprezintă poeme ce dețin o funcție ritualică
puternică, actul descântatului fiind principalul purtător de eficiență magică.
Dimitrie Cantemir a făcut referire la numeroasele simboluri din cultura populară,
realizând o operă despre lumea spirituală și despre păgânismul popular la românii din
Moldova. Creanga de Aur este o transpunere simbolică a originilor strămoșilor noștri, a
practicilor și invocațiilor cu caracter magico -ritual, unde sacrul și profanul erau îmbinate
armonios în legendele, doinele, bocetele și colindele arhaice ce reprezentau ethosul și
spiritualitatea noastră. Metamorfoza sacrului relevă perisabilitatea naturi i ce poate fi profanată
prin nerespectarea ritualurilor, necesitând resacralizarea acesteia. Numeroasele obiceiuri și
ritualuri prezentate de Cantemir evidențiază același scop al comunității moldovenești, și
anume, de a readuce natura la starea de armonie, de a împăca divinitățile htonice și uranice. În
lipsa unui sistem religios pragmatic, țăranii au utilizat forme arhaice de divinație și magie.
Scopul ritualurilor magice era acela de a manipula lumea supranaturală (divinități, spirite,
moși de iarnă) cu i ntenția de a furniza i nformații referitoare la viitor, de a provoca fenomene
naturale cum ar fi venirea ploii ( paparuda ) sau de a prezice năpastele (vergelatul ). Un loc
important îl ocupa și cultul morților, savantul moldovean amintind de obiceiul arhaic a l
jertfirii părului (în societățile primitive jertfa părului simboliza jertfa persoanei în ființa sa).
Gândirea magică populară era un modus vivendi al strămoșilor noștri după cum amintea
Cantemir, fiind un răspuns la nevoia oamenilor de a avea un control asupra vieții și asupra

mediului înconjurător. Forțele misterioase, divinitățile arogante și spiritele ce aduceau boli
trebuiau îmblânzite, dacă nu se putea prin sacrificii și rugăciuni, prin intermediul manipulării,
prin forma magiei și a divinației. În c apitolul al V-lea Dimitrie Cantemir și motivul „Creanga
de Aur” , am prezentat în mod succint principalele simboluri și practici magice din opera
cărturarului moldovean: ielele, vergelatul, călușarii, paparuda, capra, solomonarii etc.
Conform filozofiei lui Cantemir, existența umană se află între cele două limite: spațiu
și timp. Ființa umană jalonează între cele două caracteristici: sacru l și profan ul. Spațiul
reprezintă locul sacru de desfășurare a tradițiilor, obiceiurilor și riturilor, care își păstrează
acest caracter prin solidaritatea omului cu natura , care renaște în fiecare an, dând o valoare
mistică spațiului. Viața țăranului este condiționată, după Cantemir, de scurgerea ireversibilă a
timpului. Prin păcat, timpul capătă valențe negative, profanând natura, ceea ce duce la
necesitatea purificării acesteia și la renașterea timpului. Prin urmare, în gândirea populară
românească, timpul este reprezentat antropomorf, fiind un copil în luna lui Gerar ce
îmbătrânește spre sfârșitul anului și moare (Anul No u ce îl înlocuiește pe cel Vechi).
Sacralizarea timpului devine posibilă prin hierofanie sau cratofanie, transfigurând spațiul și
timpul. Timpul sacru este un timp cicular ce putea fi recuperat. Omul arhaic trăia o eternă
reîntoarcere în timpul mitic. În s ocietatea tradițională românească exista concepția de
asimilare a timpului de către spațiu, timpul devenind sacralizat prin ritualurile magice. Un loc
aparte în purificarea timpului o are mișcarea, prefigurată prin dansurile cu caracter șamanic al
călușari lor, jocul caprei, al ielelor, paparuda.
Reluând și subliniind coordonatele majore ale tezei, Concluziile formulate la finalul
studiului confirmă și justifică intresul pentru simbolistica religiei populare a lui Dimitrie
Cantemir. Suma acestor atitudini ș i eforturi convergente au contribuit la fundamentarea și
formularea unor concluzii ce schițează perspectivele tematicii abordate.
Structurată într -un asemenea format , lucrarea pune în discuție aspecte ce aparțin
culturii populare și folclorului descrise in extenso de cărturarul moldovean.

BIBLIOGRAFIE

I. OPERA LUI CANTEMIR

 Cantemir, Dimitrie, Descrierea Moldovei , tradusă de A. Papiu Ilarianu și I. Hodosiu
din textul original latinesc aflat în Museul asiatic al Academiei imperiale de la St.
Petropol. – București: Tipogr. curții (Lucrătorii asociați), 1875.
 Cantemir, Dimitrie, Descrierea Moldovei , traducere de Petre Pandrea, cu o prefață de
Acad. C. I. Giulian, București, Editura de Stat pentru Literatură și Artă, 1956.
 Cantemir, Dimitrie, Descrierea Moldovei, Prefață și note de C. Măciucă, București,
Editura Tineretului, 1961.
 Cantemir, Dimitrie, Descrierea Moldovei , Prefață și tabel cronologic Leonida Maniu,
București, Editura Minerva, 1981.
 Cantemir, Dimitrie, Descrierea Moldovei , Galați, Editura Porto – Franco, 1996.
 Cantemir, Dimitrie, Descrierea Moldovei , coord. Anatol și Dan Vidrașcu, București,
2001.
 Cantemir, Dimitrie, Divanul sau gâlceava înțeleptului cu lumea sau giudețul
sufletului cu trupul , ediție îngrijită și studiu introductiv d e Virgil Cândea, București,
Editura pentru literatură, 1969.
 Cantemir, Dimitrie, Divanul sau Gâlceava înțeleptului cu lumea sau Giudețul
sufletului cu trupul , text stabilit, traducerea versiunii grecești, comentarii și glosar de
Virgil Cândea, postfață și bibliografie de Alexandru Duțu, București, Editura
Minerva, 1990.
 Cantemir, Dimitrie, Hronicul vechimei a romano -moldo -vlahilor , publicat sub
auspiciile Academiei Române de pre originalul manuscript al autorului, păstrat în
Arhivele principale din Moscova ale Ministerului de Externe de Gr. G. Tocilescu
membru al Academiei Române, Bucureștii, 1901.
 Cantemir, Dimitrie, Hronicul vechimei a romano -moldo -vlahilor , text ales și stabilit,
tabel cronologic, prefață și note de Stela Toma, București, Editura Albatros , 1981.
 Cantemir, Dimitrie, Istoria Ieroglifică în douăsprezece părți împărțită, așijderea cu
700 de sentenții frumos împodobită, iară la sfârșit cu a numerelor străine tâlcuitoare
scară , text tâlcuit și adversaria de G. Pienescu, prefață de Dan Horia Mazi lu,
București, Editura Gramar, 2008.

 Cantemir, Dimitrie, Loca obscura în Catechisi quae ab anonymo authore slaveno
idiomate edita et Pervoe ucenie otrokom intitulata est, dilucidata autore Demetrie
Cantemirio , Biblioteca Academiei Republicii Socialiste România, Mss. latin. nr. 76,
f. 239 -359, 367 -405.
 Cantemir, Dimitrie, Metafizica , trad din latinește de Nicodim Locusteanu, prefață de
Emil C. Grigoraș, București, Editura Ancora, 1928.
 Cantemir, Dimitrie, Viața lui Constantin -Vodă Cantemir , Craiova, Ed. Scri sul
Românesc, 1923.

II. REFERINȚE GENERALE, TEORETICE ȘI CRITICE

 Agârbiceanu , Ion, Carturari români : (Diaconul Coresi, Stolnicul Cantacuzino,
Dimitrie Cantemir, Gheorghe Lazar, Ion Eliade Radulescu, Gheorghe Barițiu), Sibiu,
Editura Asociațiunii "Astra", 1937.
 Alexandru, Tiberiu, Folcloristică. Organologie. Muzicologie. Studii , II, București,
Editura Muzicală, 1980.
 Almaș Dumitru, Inorogul cel întelept: evocare istorica, în douasprezece episoade, a
vietii lui Dimitrie Cantemir , București, Editura Militară, 1981.
 Alpatov, Mihail, Istoria artei , vol. I, București, Editura Meridiane, 1965.
 Anghelescu, Mircea, Bălan, Dimitrie Cantemir: Studii critice, prefață, cronologie și
bibliografie de Suzana Carmen Dumitrescu, București, Editura Eminescu, 1977.
 Aurelius, Marcus, Către sine însuși, trad. Șt, Bezdechi, V, 33, București, Editura
Vestala, 2006.
 Bădărău, Dan, Filozofia lui Dimitrie Cantemir , București, Editura Academiei
R.P.Română,1964.
 Bâtlan, Ion, Introducere în istoria și filosofia culturii , București, Editura Didactică și
Pedagogică, 1993.
 Benveniste, Émile, Vocabularul instituțiilor indo -europene, I, Economie, rudenie,
societate , traducere din limb a franceză de D. Slușanschi, București, 1999.
 Bernea, Ernest, Spațiu, timp și cauzalitate la poporul român , București, Editura
Humanitas, 1997.

 Beza , Marcu, The Roumanian Chroniclers , în „ The Slavonic and East European
Review‖ , vol. 9, nr. 25, 1930, pp. 124-132.
 Berza, Mihai, Pentru o istorie a vechii culturi românești , Culegere de studii editată cu
o introducere și note de Andrei Pippidi, București, Editura Eminescu, 1985.
 Bistrițeanu, Alexandru, Boroianu , C., Introducere în studiul literaturii , Bucureșt i,
Editura Didactică și Pedagogică, 1968
 Bîrsan, Cristina, Dimitrie Cantemir și lumea islamică , Bucuresti, Editura Academiei
Române, 2005.
 Bîrsan, Dimitrie, Cristina, Cantemir and the Islamic world , Istanbul, The Isis Press,
2004.
 Boatcă, Silvestru, Dimitr ie Cantemir /comentat de Silvestru Boatcă , București,
Editura Recif 1995.
 Borănescu, Lahovary C., Relatiile lui Dimitrie Cantemir cu Rusia: tendințe noi în
Europa veche , București, Editura Eminescu, 1946 .
 Burada, Teodor, Scrierile muzicale ale lui Dimitrie Cantemir Domnitorul Moldovei ,
București, 1911.
 Camariano -Cioran, Ariadna, Academiile domnești din București și Iași , București,
Editura Academiei R. S. R., 1971.
 Cassavan, Sarina, Între pan ă și spad ă, București, Editura Tineretului, 1963.
 Călinescu , George, Istoria literaturii române de la origini până în prezent , București,
Editura Minerva, 1985.
 Cândea, Virgil, Rațiunea dominantă. Contribuții la istoria umanismului românesc ,
Cluj Napoca, Editura Dacia, 1979.
 Ciobanu, Ștefan, Dimitrie Cantemir in Rusia , Bucuresti, Ed. Elion, 2000.
 Cioculescu, Șerban, Itinerar critic/ Viața și opera lui Dimitrie Cantemir , vol. II,
București, Editura Eminescu, 1976.
 Cioculescu, Șerban, Itinerar critic/ Ion Neculce și folclorul , vol. III, București,
Editura Eminescu, 1976.
 Cornea, Paul, Oamenii începutului de drum , București, EdituraCartea Românească,
1974.
 Coroban, Vasile, Dimitrie Cantemir/ Istoria literaturii moldovenești, vol. I, Chișinău,
Editura Știința, 1986.
 Coroban, Vasile, Dimitrie Cantemir, scriitor umanist eseu, Chișinău, Editura Cartea
Moldovei, 2003.

 Cosma, Octavian, Lazăr, Hronicul muzicii românești, București. Ed. Muzicală a
Uniunii Compozitorilor, 1973
 Cristea, V., Introducere în opera lui Ion Neculce , București, Editura Minerva, 1974.
 Crișan, Ion Hora țiu, Spiritualitatea geto – dacilor , București, Editura Albatros, 1986.
 Curticăpeanu, Doina, Orizonturile vieții în literatura veche românească (1520 -1743) ,
București, 1975.
 Cuza, Constantin, Inorogul nu moare: roman. București, Editura Eminescu, 1970.
 Decei, Aurel, Istoria Imperiului otoman: pînă la 1656 , București, Editura Științifică
și Enciclopedică, 1978.
 Djuvara, Neagu, Între Orient si Occident. Țările Române la începutul epocii moderne
(1800 -1848) , Editura Humanitas, București, 1995.
 Dumitrescu, S uzana -Carmen, Descrierea Moldovei, antologie, prefață, cronologie și
bibliogra fie de Suzana -Carmen Dumitrescu, București, Editura Eminescu, 1977.
 Duțu, Alexandru, Înnoirea structurilor literare. Umanism și iluminism/ Istoria
literaturii române. Studii, coo rdonator științific: Zoe Bușulenga, București, Editura
Academiei R.S. România 1979.
 Eliade, Mircea, Initiation, rites, sociétés secrétes, Paris , Editura Gallimard, 1959.
 Eliade, Mircea, De la Zamolxis la Genghis -Han, București, Editura Minerva, 1980.
 Eliade , Mircea, Istoria credințelor și ideilor religioase, vol. I. – București, Editura
Științifică și Enciclopedică, 1981.
 Eliade, Mircea, Cerul: zei uranieni, rituri și simboluri cerești, în Tratat de Istoria
Religiilor , traducere de Mariana Noica, București, Editura Humanitas 1992.
 Erbiceanu, Constantin, Cronicarii greci care au scris despre români în epoca
fanariotă. Textul grecesc și traducerea românească , București, 1888.
 Eremia, Ion, Relațiile externe ale lui Vasile Lupu (1634 -1653) , Chișinău, Editura
Cartdidact, 2000.
 Eșanu, Dinastia Cantemireștilor (sec. XVII -XVIII) , Chișinău, Editura Știința, 2008.
 Ferenț, Ioan, Cumanii și episcopia lor , Blaj, Tipografia Seminarului Teologic Greco –
catolic, 1931.
 Gane, Constantin, Trecute vieți de doamne și domnițe , Chișinău, Editura Universitas,
1991.
 Gheorghiu, Mihnea, Mușchetarii lui Cantemir, București, Editura Albatros, 1990

 Georgescu Ioan, Principele Dimitrie Cantemir despre Coran/ după copia latinească
de la Academia Română, acum mai întâiu tălmăcit și tipărit în românește de Ioan
Georgescu , Editura Revistei "Analele Dobrogei", Cernăuți,1927.
 Giosu, Ștefan, Dimitrie Cantemir: Studiu lingvistic. București, Editura Științifică,
1973.
 Giurescu, Constantin, Valoarea istorică a tradițiilor consemnate de Ion Neculce/
Studii de folclor și literatură , București, Editura pentru Literatură, 1968.
 Giurescu , Constantin, Giurescu, Dinu, Istoria românilor din cele mai vechi timpuri și
până astăzi , București, 1971.
 Goma, Paul , Săptămâna Roșie , Bucurști, Editura Anamarol, 2007.
 Gorovei, Artur, Literatura populară. Descîntecele românilor , vol. II, București,
Editura Minerva, 1985.
 Gorovei, Ștefan, S., Dragoș și Bogdan întemeietorii Moldovei. Probleme ale formării
statului feudal Moldova , București, Editura Militară,1973.
 Harea, Vasile, Dimitrie Cantemir si fiul sau Antioh: studii , Iași, Editura Universității
"Alexandru Ioan Cuza", 1999.
 Holban , Maria, Introducere la Dimitrie Cantemir, Descrierea Moldovei , traducere
după originalul latin de Gh. Guțu, introduecere de Maria H olban, comentariu istoric
de N. Stoicescu, studiu cartografic de Vintilă Mihailescu, indice de Ioana
Constantinescu, cu o notă asupra ediției de Dionisie M. Pippidi, București, 1973.
 Huțu, Carmen, Aida, Cultură organizațională și transfer de tehnologie, București,
Editura Economică, 1999.
 Iordan, Iorgu, Lexicul limbii române , București, Editura Didactică și Pedagogică,
1964.
 Iorga, Nicolae, Acte și fragmente cu privire la istoria romвnilor , vol. III, București,
1898.
 Iorga, Nicolae, Epoca lui Dimitrie Cante mir; Epoca lui Chesarie de Rîmnic ,
Bucuresti, Editura Minerva, 1901.
 Iorga, Nicolae, Studii și documente cu privire la istoria românilor. Documente
interne. Miscellanea, vol. XXI, București, Editura Ministerului de Instrucție Publică,
1911.
 Iorga, Nicolae, Scrisori de boieri Scrisori de domni , Ediția a II -a, Vălenii -de-Munte,
Editura „Datina Românească‖, Așezământ de Tipografie și Legătorie de cărți, 1925.
 Iorga, Nicolae, Istoria românilor prin călătorii , vol. I, București, 1928.

 Iorga, Nicolae, Istoria rom ânilor prin călătorii, vol. II, București, 1929.
 Iorga, Nicolae, Practica domnească a unui ideolog: Dimitrie Cantemir , Monitorul
Oficial și Imprimeriile Statului, Imprimeria Natională, București, 1935.
 Iorga, Nicolae, Originalitatea lui Dimitrie Cantemir: conferința tinută în Aula
Universitatii din Iași , Datina Românească, Vălenii -de-Munte, 1935.
 Iorga, Nicolae, Despre Dimitrie Cantemir cu prilejul aducerii în țara a ramășitelor
lui, Valenii -de-Munte, Asezamântul Tipografic "Datina Româneasca", 1935.
 Iorga, Nicolae, Istoria armatei românești , București, Editura Militară, 1970.
 Iorga, Nicolae, Vasile Lupu ca următor al împăraților de Răsărit în tutelarea
Patriarhiei de Constantinopole și a Bisericii Ortodoxe , București, Editura Academiei
R. S. R., 1983.
 Iorga, Nicolae, Istoria literaturii românești. Introducere sintetică (după note
stenografice ale unui curs), Prefață, note și bibliografie de Mihai Ungheanu,
București, Editura Minerva, 1988.
 Iova, Mariana, Dimitrie Cantemir domnitor român si savant de reputatie mondiala:
bibliografie selectiva , Bucuresti, Biblioteca Centrala de Stat a Republicii Socialiste
România, 1973.
 Ivașcu, G., Istoria literaturii române . Vol. I, București, Editura Științifică, 1969.
 Jula, Nicolae, Mînăstireanu , Vasile , Tradiții ș i obiceiuri românești (Anul Nou în
Moldova și Bucovina), București, Editura pentru Literatură, 1968
 Kinross, Patrick, The Ottoman centuries: The Rise and Fall of the Turkish Empire ,
New York, 1979.
 Lăudat Ion D., Dragan Lenuta, Dimitrie Cantemir: biobiblio grafie întocmita cu
ocazia sarbatoririi a 300 de ani de la nasterea lui Dimitrie Cantemir , Iași, Biblioteca
Centrala Universitara "M. Eminescu", Iași, 1973.
 Lăudat, Iordan Datcu, Dimitrie Cantemir: viața și opera , Iași, Editura Junimea, 1973.
 Lăudat, Iorda n Datcu, Studii despre Dimitrie Cantemir , Iași, 1974.
 Lemny, Ștefan, Cantemireștii. Aventura europeană a unei familii princiare din secolul
al XVIII -lea, Iași, Editura Polirom, 2010.
 Lotreanu, Ion, Creație și implicare , București, 1976.
 Malinowski, Bronislaw, Sir James George Frazer: A Biographical Appreciation , în
―A Scientific Theory of Culture‖, North Carolina UP, 1944.
 Mantran, Robert, Istoria Imperiului Otoman , București, Editura All, 2001.
 Matei, Mircea D., Andronic, Alexandru, Ceta tea de scaun a Sucevei , București, 1965.

 Măciucă, Constantin, Dimitrie Cantemir , București, Editura Albatros, 1972.
 Meteș, Ștefan, Emigrări românești în secolele XIII -XX, București, Editura Științifică
și Enciclopedică, 1977.
 Minea, Ilie, Despre Dimitrie C antemir : omul, scriitorul, domnitorul, Iași, 1926.
 Moldovanu Dragoș, Dimitrie Cantemir între Orient și Occident: studiu de stilistică
comparată , Bucuresti, Editura Fundașiei Culturale Române, 1997.
 Moldoveanu, Dragoș, Dimitrie Cantemir între umanism și b aroc: Tipologia stilului
cantemirian din perspectiva figurii dominante , Iași, Editura Universității ―Al. I.
Cuza‖, 2002.
 Neculce, Ion, Letopisețul Țării Moldovei precedat de O samă de cuvinte , Ediție,
prefață și note de acad. Iorgu Iordan, București, Editu ra Ion Creangă, 1972.
 Neculce, Ion, Letopisețul Țării Moldovei , București -Chișinău, Ed. Litera
Internațional, 2001.
 Nicolescu,G. C., Structură și continuitate , București, Editura Minerva, 1970.
 Onciul , Dimitrie, Originile Principatelor Române , București, Editura Institutului de
Arte Grafice „Elzevir‖, 1899.
 Panaitescu, Petre P., Interpretări românești , București, Editura Universul, 1947.
 Panaitescu, Petre P., Dimitrie Cantemir. Viața și opera , București, Ed. Academiei
RPR, 1958.
 Panaitescu, Petre P., Croni cile slavo -române din secolele XV -XVI, București, Editura
Minerva, 1959.
 Panaitescu, Petre P., Începuturile și biruința scrisului în limba română , București,
Editura Academiei R. P. R., 1965.
 Pascu, G., Viața și operele lui Dimitrie Cantemir . București, 1924.
 Pârvan, Vasile, Getica , București, Editura Meridiane, 1982.
 Păscăluță, Octavian, Păunul de aur , București, E.S.P.L.A., 1957.
 Petrovici, Em. Limba lui Dimitrie Cantemir , în : De la Varlaam la Sadoveanu: Studii
despre limba și stilul scriitorilor , București, 1958.
 Piru, Alexandru, Literatura română veche. Din istoria și poetica ei , București,
Editura pentru Literatură, 1962.
 Piru, Alexandru, Istoria literaturii române de la origini până la 1830 , București ,
Editura Științifică și Enciclopedică, 1977.
 Popescu -Judetz, Eugenia, Dimitrie Cantemir. Cartea științei muzicii , București,
Editura Muzicală, 1973.

 Predescu , Lucian, Enciclopedia Cugetarea , București, Editura Saeculum, 1999.
 Pungă, Gheorghe, Țara Moldovei în vremea lui Alexandru Lăpușneanu , Iași, Editura
Universității „Alexandru Ioan Cuza‖, 1994.
 Pușcariu, Sextil, Istoria literaturii române. Epoca veche , București, Editura
Eminescu, 1987.
 Rezachevici,Constantin, Cronologia critică a domnilor din Țara Românească și
Moldova . București, 2001.
 Rosetti, Alexandru, Cazacu, B., Istoria limbii române literare , vol. I. București,
1961.
 Roșulescu, Vladimir, Imperiul Bizantin -Mileniul de Purpură și Aur , București, Ed.
Scorilo, 2006.
 Roșulescu, Vladimir, Istanbul, București, Editura Scorilo, 2010.
 Simionescu, Paul, Dimitrie Cantemir, domnitor și savant umanist , București, Editura
Enciclopedică Română, 1969.
 Spinei, Victor, Moldavia in the 11th –14th Centuries , Editura Academiei Republicii
Socialiste România, București, 1986.
 Spinei, Victor , Marile migrații din estul și sud -estul Europei în secolele IX -XIII, Iași,
Ed. Institutului European, 1999
 Stănciulescu, Bîrda, Alexandru, Dimitrie Cantemir a champion of medieval
Romanian politics and culture , Thessaloniki, 1987.
 Tocilescu, Grigore, G., Monumente epigrafice și sculturale ale muzeului național din
București , I, București, 1902
 Tylor, E. B., Primitive Culture, New York , Harper Torchbooks, 1958.
 Țarălungă, Ecaterina, Dimitrie Cantemir. Contribuții documentare la un protret ,
București, Editura Litera Internațion al, 2004.
 Ureche, Grigore, Letopisețul Țării Moldovei , în ―Letopisețul Țării Moldovei‖,
Chișinău, Editura Hyperion,1990.
 Ureche, Grigore, Letopisețul Țării Moldovei , Ediție îngrijită de P. P. Panaitescu,
București, Editura Minerva, 1978.
 Uricariul, Axinte , Cronica paralelă a Țării Românești și a Moldovei , ediție critică de
Gabriel Ștrempel,vol. II, București, Editura Fundației Culturale Române, 1994.
 Vaida, Petru, Dimitrie Cantemir și umanismul , București, Editura Minerva, 1972.
 Vaida, Petru, Istoria filosofiei românești , vol. I, București, Editura Academiei
Române, 1972.

 Vasari, Georgio, Viețile pictorilor, sculptorilor și arhitecților, vol. 3, București,
Editura Meridiane, 1968.
 Wiegel, Richard, D., Roman generals and the vowing of temples , 500 – 100 BC, 1997
 Xenopol, Alexandru Dimitrie, Istoria Românilor din Dacia Trăiană . De la
întemeierea Țărilor Române până la moartea lui Petru Rareș, 1546 , text stabilit de
Nicolae Stoicescu și Maria Simionescu, note, comentarii, prefață, indice și ilustrația
de Ni colae Stoicescu, Ed. a IV -a, Editura Științifică și Enciclopedică, București,
1986.
 Zamfirescu, Dan, Contribuții la istoria literaturii române vechi , București, Editura
Științifică și Enciclopedică, 1981.
 Zub Alexandru, Gorovei, S. Ștefan, Cândea, Virgil, Dimitrie Cantemir – Principe și
cărturar european, Iași, Editura Trinitas, 2003.
 Zugravu,Nelu, Sistemul religiei romane , Iași, 1995.

III. Articole de specialitate

 Adăscăliței, Vasile, Prefigurarea unor preocupări etnologice la Dimitrie Cantemir și
semnificația câtorva dintre ele , în „Lucrările seminarului geografic Dimitrie
Cantemir ‖, Iași, Universitatea „Al. I. Cuza‖, nr. 15 -16, 1995 -1996.
 Albala, Radu, Dimitrie Cantemir într -o nouă tălmăcire românească (Descrierea
Moldovei , ed. 1956, trad. de Petr e Pandrea) , în „Gazeta literară‖, III, nr. 33, 1956
 Alecu, Niculina, Valoarea folkloristică a “Descrierii Moldovei” de Dimitrie
Cantemir , în „Preocupări literare‖, 6, 1941.
 Andreescu, Constantin, Așezări franciscane la Dunăre și Marea Neagră în secolele
XIII-XIV, în „Cercetări istorice‖, 8 -9 (1932 -1933).
 Andreescu, Constantin, Reacțiuni ortodoxe în contra catolicizării regiunilor carpato –
dunărene în prima jumătate a secolului XIII , în „Biserica Ortodoxă Română‖, 6
(1938).
 Anghelescu, Mircea, Destinul ciud at al operei lui Cantemir , în: ―România literară‖ ,
35, nr. 11, 20, 26 mar. 2002.
 Apetroaie, Ion, D. Cantemir, într -o nou ă cercetare, în: ―Cronica‖, nr. 17, 27 apr.
1968.
 Asachi, Gh eorghe , Despre literatura româneasc ă, în: ―Albina românească‖, nr. 2,
1830 .

 Asachi, Gheorghe, Viața prin țului Dimitrie Cantemir, în: ―Spicuitorul moldo -român‖ ,
octombrie -decembrie 1841.
 Asachi, Gheorghe, Viața prin țului Dimitrie Cantemir, în: ―Foaie pentru minte, inimă și
literatură‖ , nr. 5, 1842.
 Axinte , Șerban, Dimitrie Cantemir. Un istoric al receptării „Istoriei ieroglifice” , în
„Tribuna‖, Cluj-Napoca, 7, 2008, nr. 134, p. 7-8; nr. 136
 Babeți, Adriana, Dimitrie Cantemir – scriitor pentru to ți, în: ―Orizont‖, 29, nr. 28, 13
iul. 1978
 Badică, Ion, Dimitrie Cantemir și ideea unirii, în: ―Tomis‖, 8, nr. 2, 25 ian. 1973.
 Badică, Ion, Tricentenarul na șterii lui Cantemir. în: ―Tomis‖ – 8, nr. 19, 10 oct. 1973.
 Balotă, Nicolae, Valoarea universală a operei lui Dimitrie Cantemir, în „Scânteia‖ ,
București, 43, 1973, nr. 9605 .
 Bădărău, Dan, Dimitrie Cantemir filozof al istoriei. în: ―Cronica‖, nr. 8, nr. 42, 19
oct. 1973.
 Bălan, Dodu, Ion, Dimitrie Cantemir : 1673 –1723: Ctitor al limbii române literare.
în: ―Cărți noi‖, 16, nr. 10, oct. 1973.
 Bălu, Ion, Dimitrie Cantemir, personalitate umanist ă a culturii române, în: ―Limba și
literatura română‖, 22, nr. 3,4, iul. – dec. 1993.
 Berindei, Dan, Dimitrie Cantemir. în: ―Scânteia tineretului‖, 22, nr. 5426, 29 oct.
1966.
 Beldeanu, Adrian , Dimitrie Cantemir, Viața lui Constantin Vodă Cantemir ,
în „Săptămîna‖, 28 sept. (nr. 147), 1973
 Bistrițeanu, Alexandru, Creația populară ca preocupare și izvor de inspirație la D.
Cantemir și N. Bălcescu , în „Studii și cercetări de istorie literară și folclor‖, tom II, an
II, 1953.
 Blaga, Lucian , Inorogul -pagini indeite , în „Luceafărul‖, Nr. 39 (28 spt.), 1968.
 Bochmann, Klaus, Dimitrie Cantemir – reprezentant al culturii europene, în „Revista
de Istorie a Moldovei‖, Chișinău, 2008, nr. 4.
 Bordei, Boca, Ramona, Dimitrie Cantemir și romanul unui început de veac, în:
―Orizont‖, 30, nr. 27, 5 iul. 1979.
 Botez, Liliana, Dimitrie Cantemir precursor al orientalisticii, în: ―Revista de istorie și
teorie literară‖ 23, nr. 1, 1974.
 Brătescu, G., Dimitrie Cantemir și istoriografia, în „Munci torul sanitar‖, 25, nr. 43, 23
oct. 1973.

 Carugă, Matei, Analele lui Zonoraș în Hronicul lui Dimitrie Cantemir , în „Studii
teoretice‖, 25, nr. 5 -6, 1973.
 Cândea, Virgil, Dialogul Orient -Occident, tradiție și inovație în Divanul” lui
Cantemir , în „Buletinul Comisiei naționale a R.P.R. pentru UNESCO‖, VI, 1 -2, 1964.
 Cândea, Virgil, Dimitrie Cantemir și începuturile bibliografiei de recomandare în
cultura românească , în „ Studii și cercetări de bibliologie‖, vol. 12, București, 1972.
 Cândea, Virgil, Semnătura l ui Dimitrie Cantemir în arabă , în „Luceafărul ‖, 1973, nr.
21.
 Chițimia , Ion, C., Asupra a două cărți (inclusiv, Vita Constantini Cantemirii,
Moscova, 1783) , în „Rev. istorică română‖, 16, 1946.
 Cioculescu, Șerban, Dimitrie Cantemir, Viața lui Constantin Cantemir , în „Gazeta
literară‖, 7 apr. (nr. 15), 1960.
 Ciopraga, Constantin, Cantemirești în actualitate , în „ Iașul literar‖, XI, nr. 8, 1960.
 Coulter, Cornelia Catlin, The "Great Fish" în Ancient and Medieval Story , în
„Transactions and Proceedings of the American Philological Association‖ , vol. 57,
1926.
 Curticăpeanu, Doina, Arta portretistică la Neculce/ Philologia , XIII, fasc. 1, Cluj,
Studia Universitatis Babeș – Bolyai, 1968.
 Demeny, Ludovic, Continuitate și erudiție în Hronicul vechimei a romano -moldo –
vlahilor , în „Magazin istoric‖, nr. 9, 1973.
 Demeny, Ludovic, Tradiție și continuitate în “Hronicul” lui Dimitrie Cantemir , în
„Studii: Revista de istorie‖, 26, nr. 5, 1973.
 Feldman, Walter, Demetrius Cantemir, the Collection of Notations. Part I: Text by
Owen Wright , în „ Ethnomusicology‖, vol. 39, nr. 1, 1995.
 Florescu, Bobu, Florea, Elemente etnografice în opera lui Dimitrie Cantemir
“Descriptio Moldaviae” , în „Studii și cercetări de istorie a artei‖, nr. 1-2, 1955.
 Fochi, Adrian, Dimitrie Cantemir etnograf și folclorist , în „Revista de Etnografie și
Folclor‖, București, Editura Academiei, anul IX, nr. 1 -2, 1964.
 Ghilaș,Victor, Tradiția muzicală în familia Cantemir , în ―Danubius‖, XXVI, 2008.
 Ghimpescu, Spinu, Descrierea Moldovei , în „Familia‖, II, 1875.
 Hâncu, Andrei, Folclor și etnografie în „Descrierea Moldovei” , în „Destinul
inorogului‖, Chișinău, Literatura artistică, 1981.

 Iorga, Nicolae, Vasile Lupu ca următor al împăraților de Răsărit în tutelarea
Patriarhiei de Constan tinopol , în „Analele A cademiei Române, Memoriile Secțiunii
Istorie‖, tomul XXXVI, București, 1913.
 Iorga, Nicolae, Cîteva știri nouă relative la legăturile noastre cu Biserica
constantinopolitană în a doua jumătate a secolului al XVII -lea, în „Analele
Academiei Române, Memoriie l Secțiunii Istorie‖, tomul XXXVIII, București, 1915.
 Lotreanu, Ion, Amintirea lui Ștefan în „Descriptio Moldaviae” , în „Săptămîna‖, 27
iulie, 1973, p. 3;
 Madan, Ion, Enciclopedie a vremii: 200 de ani de la apariția în ediție aparte a
“Descrierii Moldove i” de Dimitrie Cantemir , în „Moldova socialistă‖, 30 octombrie,
1971.
 Madan, Ion, Valoroasă operă a lui Dimitrie Cantemir : (150 de ani de la apariția
primei ediții moldovenești a “Descrierii Moldovei”) , în „Tinerimea Moldovei‖, 20
august, 1975
 Minea, Ilie , Originea scrierii Vita Constantini Cantemirii , în „ Cercetări istorice‖,
VIII-IX, nr. 3, 1932 -1933.
 Munteanu, Ion, Moldova lui Dimitrie Cantemir , în „Contemporanul‖, 3 august, 1973.
 Murgescu, Bogdan, O domnie la cumpăna veacurilor: Constantin Cantemir , în
„Magazin istoric‖, 28, 1961, nr. 10, București.
 Negru, Nina, Știință și literatură în „Descrierea Moldovei” Dimitrie Cantemir , în
„Literatură și artă‖, 6 martie, 1986.
 Onciul,Dimitrie, Dragoș și Bogdan fondatorii principatului moldovenesc , în „Scrieri
istorice‖, vol. I (ed. de Aurelian Sacerdoțeanu), București, 1968.
 Panaitescu, Perpessicius, P., Locul lui Dimitrie Cantemir în literatura român ă, în:
―Mențiuni de istoriografie literară și folclor‖, Bcurești, 1957.
 Papacostea,Victor, Originile învățămîntul ui superior în Țara Românească, în
„Studii‖, revistă de istorie, an. XIV, 1961, nr. 5.
 Pascu, George, Introducere , în „Dimitrie Cantemir, Descrierea Moldovei‖, trad. de
pe originalul latinesc la 200 de ani de la moartea autorului (21 august 1723) de G.
Pascu, București, Cartea Românească, 1923.
 Păun, Octav, D. Cantemir, cercetător al culturii populare , în „Săptămâna‖, serie nouă,
nr. 124, 1973
 Petrescu, Nicolae, Aspecte etnografice în opera lui Dimitrie Cantemir , în „Probleme
de geografie‖, vol. II, Bucur ești, 1955.

 Petrovici, Limba lui Dimitrie Cantemir , în : ―De la Varlaam la Sadoveanu: Studii
despre limba și stilul scriitorilor‖, București, 1958.
 Pippidi, Andrei, Politică și istorie în proclamația lui Dimitrie Cantemir din 1711 , în
―Studii. Revistă de istorie‖, București, Tom 26, 1973.
 Pop, Emil, Dimitrie Cantemir și Academia din Berlin , în ―Studii. Revistă de Istorie‖,
22, 1969.
 Pop, Dumitru, Tricentenarul Cantemir, Dimitrie Cantemir și cultura populară , în
„Informația Harghitei‖, VI, nr. 1680, 1973.
 Porcescu, Scarlat, Scrisoarea Moldovei , în „Cronica‖, nr. 37, 14 sept., 1973.
 Postolachi, Gheorghe, Dimitrie Cantemir – biogeograf , în „Cultura‖, 27 oct., 1973.
 Rădutiu, Aurel , Incursiuni in Istoriografia Vieții Sociale, în “ Slavic Review‖ , vol. 34,
nr. 4, 1975.
 Rezachevici, Constantin, Dimensiunea dinastică a politicii externe a lui Ștefan cel
Mare , în ―Revista de Istorie a Moldovei‖, nr. 3, 2004
 Russell, J. C., Late Ancient and Medieval Population , în „ Transactions of the
American Philosophical Society ‖, vol. 48, nr. 3, 1958.
 Rusu, Ion, Literatură. Ceva despre Hronicul româno -moldo -vlahilor , în „Foaie pentru
minte, inimă și literatură‖, III, nr. 37, 1840; nr. 38; nr. 39.
 Sesan, Milan, Dimitrie Cantemir academician , Mitr. Mold. și Sucevei, mai —iunie
1962.
 Sfântul Grigorie de Nyssa, Despre facerea omului , traducere și note de Pr. prof. dr.
Teodor Bodogae, în ―Părinți și Scriitori Bisericești‖, vol. 30.
 Slușanschi, Dan, Câmpeanu, Ilieș, Cantemiriana latină , în „Studii și cercetări
lingvistice‖, 36, nr. 3, București, 1985 .
 Sorohan, Elvira, Descrierea Moldovei de Dimitrie Cantemir , în „Ateneu‖, 1956.
 Spinei, Victor, Moldavia in the 11th –14th Centuries , București, Editura Academiei
Republicii Socialiste România, 1986.
 Stici, Ion, Dimitrie Cantemir s -a întor s acasă aproape după 300 de ani , în „Moldova
Suverană‖, 21 februarie 2001.
 Ștefănescu, Ștefan, Întemeierea Moldovei în istoriografia românească , în „Studii‖,
XII, nr. 6, București, 1959.
 Ștefănescu, Ștefan, Întemeierea Țării Românești și a Moldovei. Tradiț ia
„descălecatului” din Transilvania , în „Studii și articole de istorie‖, XVII, București,
1972.

 Teodor, Pompiliu, Evoluția Gândirii Istorice Românești, în “Slavic Review‖ , vol. 31,
nr. 2, 1972.
 Truțer, Tiberiu, Aspecte inedite privind relațiile lui Dimitr ie Cantemir cu Academia
din Berlin , în ―Forum. Revista Învățământului Superior‖, XIII, 1971.
 Verdeș, Ion, Despre micul manual de logică generală a lui Dimitrie Cantemir , în
―Cercetări filozofice ‖, III, nr. 3, 1955.
 Warning, Rainer, Brown, Marshall, On the Alterity of Medieval Religious Drama , în
„New Literary History‖ , vol. 10, nr. 2, 1979.

IV. Bibliografie specială

 Achimescu, Nicolae, Istoria și filosofia religiei la popoarele antice, ediția a II -a, Iași,
Editura Tehnopress, 2000.
 Alecsandri, Vasile, Poezii populare ale românilor , București, Editura Minerva,1986.
 Alecsandri, Vasile, Noaptea Sfântului Andrii. Opere complete , Poezii din ciclul
Mărgăritarele , 1852 -1862, vol. I, București, Editura Socec, 1897.
 Barthes, Roland, Mitologii , traducere, prefață și note de Maria Capov, Iași, Ed.
Institutul European, 1997.
 Bălteanu, Valeriu, Terminologia magică populară românească , București, Editura
Paideia, 2000.
 Berdan, Lucia, Fețele destinului.Incursiuni în etnologia românească a riturilor de
trecere, Iași, Ed itura Universității „Al. I. Cuza‖, 1999.
 Bernea, Ernest, Studii de folclor și literatură , Editura pentru Literatură, București,
1967.
 Bernea, Ernest, Cadre ale gândirii populare românești , București, Editura Cartea
Românească, 1985.
 Bernea, Ernest, Civiliz ația română săteasc ă, București, Editura Vremea, 2006.
 Bilțiu, Maria, Fascinația magiei: vrăji, farmece, desfaceri din județul Maramureș ,
Baia Mare, EdituraEnesis, 2001.
 Bîrlea, Ovidiu, Folclorul românesc , vol. I-II, București, Editura Minerva, 1981.

 Bîrlea, Ovidiu, Folclorul românesc. Momente și sinteze , I, București, Editura
Minerva, 1981.
 Bîrlea, Ovidiu, Eseu despre dansul popular românesc , București, Editura Cartea
Românescă, 1982.
 Bîrlea, Ovidiu , Folclorul românesc , vol. 2, București, Editura Min erva, 1983.
 Bîrlea, Ovidiu, Metoda de cercetare a folclorului, Alba Iulia, Editura Reîntregirea,
2008.
 Bîrseanu, Jamik, Urban, Ioan, Bîrseanu, Andrei, Doine și strigături din Ardeal /
Ediție definitivă (studiu introductiv, inedite, note și variante) de Ad. Fochi, București,
Editura Academiei, 1968.
 Blaga, Lucian, Izvoade , București, Ed. Lyceum, 1967.
 Blaga, Lucian, Despre gândirea magică , București, Editura Garamond, 1992.
 Blaga, Lucian, Elogiul satului românesc , în Izvoade , București,Editura Humanitas,
2002.
 Boldureanu, Ioan, Viorel, Antropologie cultural ă, Dreapta credin ță, Curs, Tipografia
Universității de Vest, Timișoara 1997
 Brătulescu, Monica, Colinda românească , București, Editura Minerva, 1981.
 Brill, Tony, Legende populare românești. Legende istorice , București, Editura
Minerva, 1970.
 Buhociu, Octavian, Folclorul de iarnă. Ziorile și poezia păstorească , București,
Editura Minerva, 1979.
 Butură, Valer, Etnografia poporului român , Cluj -Napoca, Editura Dacia, 1978.
 Candrea, I. Aurel, Folklorul medical român comparat , București, Editura Casa
Școalelor,1994.
 Candrea, I. Aurel, Folclorul medical român comparat , Studiu introductiv de Lucia
Berdan, Iași, Editura Polirom, 1999.
 Canilli, C., Povața românului. Obiceiurile nunților aflate pe la țară. Cro nica Sinaia
și O poesie de C. Canilli , București, Stabiliment de tipo -litografie Dor. P. Cucu, 1884.
 Caraman, Petru, Substratul mitologic al sărbătorilor de iarnă la români și slavi , Iași,
1931.
 Caraman, Petru, Colindatul la români, slavi și la alte popoar e, București, Editura
Minerva, 1983
 Cernovodeanu, Dan, Știința și arta heraldică în România , București, Editura
Științifică și Enciclopedică, 1977.

 Cireș, Lucia, Descîntece din Moldova (texte inedite) , Iași, Editura Universității „A. I.
Cuza‖, 1982.
 Coatu, Nicoleta, Structuri magice tradiționale , Ed. BIC ALL, București, 1998
 Cocchiara, Giuseppe, Istoria folcloristicii europene. Europa în c ăutare de sine ,
București, Editura Saeculum I.O., 2004.
 Coman, Mihai, Izvoare mitice , București, Editura Cartea Românească, 1980.
 Coman, Mihai, Mitologie populară românească , vol. I, Viețuitoarele pământului și
ale apei, București, Editura Minerva, 1986.
 Comloșan, Doina, Folclor românesc – Note de curs și seminar , Timișoara, 1983.
 Constantinescu, Nicolae, Lectura te xtului folcloric , București, Editura Minerva, 1986.
 Cosma, Octavian, Lazăr, Hronicul muzicii românești, București. Ed. Muzicală a
Uniunii Compozitorilor, 1973.
 Crețu, Vasile, Tudor, Curs de folclor , Timișoara, Editura Universității de Vest, 2001.
 Crișan, H orațiu, Ion, Spiritualitatea geto -dacilor , București, Editura Albatros, 1986.
 Curuci, Leonid, Descîntecele // Crestomație de folclor moldovenesc, Chișinău,
Editura Știința, 1989.
 Densușianu, Ovidiu, Folclorul. Cum trebuie înțeles, București, Editura Librăria
Alcalay, 1910.
 Densușianu, Ovidiu, Flori alese din cântecele poporului. Vieața păstorească în
poezia noastră populară. Folclorul, Cum trebuie înțeles. Graiul din Țara Hațegului ,
București, Editura pentru Literatură, 1966.
 Dorondel, Ștefan, Moartea și apa – ritualuri funerare, simbolism acvatic și structura
lumii de dincolo în imaginarul țărănesc , Prefață de Marianne Mesnil, București,
Editura Paideia, 2004
 Eliade, Mircea, Initiation, rites, sociétés secrétes, Paris , Editura Gallimard, 1959.
 Eliade, Mircea, Imagini și simboluri , București, Editura Humanitas, 1994.
 Eliade, Mircea, De la Zamolxis la Genghis -han, București, Editura Știintifică și
Enciclopedică, 1980.
 Eliade, Mircea, Aspecte ale mitului , București, Editura Univers, 1978.
 Flegont, Olga, Teatrul popular – entitate a duratei spirituale în istoria culturii
românesti, (10, Studii si cercetări de istoria artei, seria Teatru, Muzică,
Cinematografie) , Tomul XXIV, 1977
 Fochi, Adrian, Datini și eseuri populare, de la sfârșitul secolului al XIX – lea,
București, Editura Minerva, 1976.

 Frazer, James George, Creanga de aur , București, Editura Minerva, 1980.
 Frazer, James George, The golden bough , par. I, The Magic Art and the Evolution of
the Kings , I, London, 1955.
 Frazer, Robert, The Making of the Golden Bough: The Origins and Growth of an
Argument, Houndmills and New York: Palgrave, 2002.
 Frazer, Robert, The golden bough , par. I, The Magic Art and the Evolution of the
Kings , I, London, 1955.
 Frobenius, Leo, Cultura Africii , Bucure ști, Editura Meridiane, 1982.
 Gennep, Arnold, Riturile de trecere , Traducere de Lucia Berdan și Nora Vasilescu,
Studiu introductiv de Nicolae Constantinescu, Postfață de Lucia Berdan, Iași, Editura
Polirom, 1996.
 Ghinoiu, Ion, Obiceiuri populare de peste a n, Dicționar, București, Editura Fundației
Culturale Române, 1997.
 Ghinoiu, Ion, Vârstele timpului , București, Editura Meridiane, 1998.
 Ghinoiu, Ion , Panteonul românesc , București, Editura Științifică și Enciclopedică,
2001.
 Ghinoiu, Ion, Sărbători și obic eiuri românești , București, Editura Elion, 2004.
 Ghinoiu, Ion , Călușul. Istorie și documente , Slatina, Editura Fundației ,,Universitatea
pentru toți‖, 2003.
 Ghinoiu, Ion, Lumea de aici, lumea de dincolo , București, Editura Fundației Culturale
Române, 1999.
 Gimbutas, Marija, Civilizația Marii Zeițe și sosiera cavalerilor războinici , București,
Editura Lucretius, 1997.
 Gorovei, Arthur, Credinți și superstiții ale poporului român , Editura Socec -Sfetea,
București, 1910.
 Gorovei, Arthur, Credinți și superstiții ale poporului român , București, Editura
Socec – Sfetea, 1915.
 Gorovei, Arthur, Descîntecele românilor , București, Editura Academiei Române,
1931.
• Gorovei, Arthur, Folclor și folcloristică , Chișinău, Editura Hyperion, 1990.
 Gorovei, Ștefan, Dragoș și Bogdan – Întemeietorii Moldovei , București, Editura
Militară, 1973.

 Herseni, Traian, Forme străvechi de cultură populară românească, Studiu de
paleoetnografie a cetelor de feciori din Țara Oltului, Cluj -Napoca, Editura Dacia,
1977.
 Hodoș, Enea, Poezii popu lare din Banat, vol. 3: Descântece, Sibiu, Editura
Asociațiunii, 1912.
 Hultkranz, Ake, General Ethnological Concepts , Copenhagen, 1960.
 Ioniță, Maria, Cartea vîlvelor (legende din Apuseni) , Cluj -Napoca, Editura Dacia,
1982.
 Ișfănoni, Doina , Interferențe d intre magic și estetic în recuzita obiceiurilor
tradiționale românești din ciclul vieții , București, Editura Enciclopedică, 2002.
 Jula, Nicolae, Mînăstireanu, Vasile, Tradiții și obiceiuri românești (Anul Nou în
Moldova și Bucovina) , București, Editura pen tru Literatură, 1968.
 Kernbach, Victor, Universul mitic al românilor, București, Editura Științifică, 1994.
 Klingman, Gail, Nunta mortului. Ritual, poetică și cultura populară în Transilvania ,
Iași, Editura Polirom, 1998.
 Lovinescu, Vasile, Creangă și Cre anga de aur , București, Editura Cartea
Românească, 1989.
 Lotman, I. M., Studii de tipologie a culturii , București, Editura Univers, 1974.
 Marian, Simion Florea, Nunta la români. Studiu istorico -etnograficu comparativu,
Edițiunea Academiei Române, București, Editura Carol Gőbl, 1890.
 Marian, Simion Florea, Înmormântarea la români , (studiu etnografic), București,
Editura Carol Gőbl, 1892.
 Marian, Simion Florea, Vrăji, farmece și desfaceri , București, Editura Institutul de
Arte Grafice, Carol Gőbl, 1893.
 Marian, Simion Florea, Tradiții poporane române din Bucovina , București, Editura
Institutului de Arte Grafice, Carol – Gőbl, 1895.
 Marian, Simion Florea, Sărbătorile la români, Studiu Etnografic, Cârnilegile, I,
București, E ditura Institutului de Arte Grafice, Carol – Gőbl, 1898.
 Marian, Simion Florea, Sărbătorile la români. Studiu etnografic , vol. II, Păresimile ,
București, Editura Institutul de Arte Grafice, Carol Gőbl, 1899.
 Marian, Simion Florea, Înmormântarea la români, S tudiu Etnografic , Ediție critică de
Teofil Teaha, Ioan Șerb și Ioan Ilișiu, text stabilit de Teofil Teaha, București, Editura
Cultura Națională – Grai și Suflet, 1995.

 Marian, Simion Florea, Nunta la români, Studiu Etnografic , Ediție îngrijită de Teofil
Teaha, Ioan Șerb și Ioan Ilișiu, text stabilit de Teofil Teaha, București, Editura
Cultura Națională – Grai și Suflet, 1995.
 Marian, Simion Florea , Descântece populare române , București, Editura BIC ALL,
1998.
 Marian, S imion Florea, Sărbătorile la români, Stu diu Etnografic, Cincizecimea,
Ediție îngrijită și introducere de Iordan Datcu, București, Editura Grai și Suflet –
Cultura Națională, 2001.
 Marian – Bălașa, Marin, Colinda, sacrament și epifanie , București, Editura Minerva,
2000.
 Mauss, Hubert, Mauss, Marcel , Hubert, Henri, Teoria generală a magiei , Iași, Editura
Polirom, 1996.
 Mihu, Achim, Antropologie culturală, Cluj-Napoca, Editura Dacia,1982.
 Mușlea, Ion, Bîrlea, Ovidiu, Tipologia folclorului (din răspunsurile la chestionarele
lui B. P. Hașdeu) , București , Editura Minerva, 1970
 Nania Ion, Istoria vânătorii în România , București, Editura Ceres, 1977
 Nedici, Gheorghe, Istoria vânătorii și a dreptului de vânătoare , București, Editura
Minerva, 1940.
 Nicolau, Irina, Ghidul sărbătorilor românești , București, Edi tura Humanitas, 1998.
 Nicolescu, Gheorghe Constantin, Structură și continuitate , București, Ed. Minerva,
1970.
 Nicolescu, Vasile, Prichici, D. Constantin Gheorghe, Cântece ș i jocuri din Moldova,
București, Editura muzicală, 1963.
 Nour, Adrian, Cultul lui Zalmoxis. Credințe, rituri și superstiții geto -dace, Prahova,
Editura Antet XX Press, 2003
 Niculiță -Voronca, Elena, Datinile poporului român (adunate și așezate în ordine
mitologică) , Cernăuți, Tipografia Izidor Wiegler, 1903.
 Niculiță -Voronca, Elena, Datinele și credințele poporului român. Adunate și așezate
în ordine mitologică, vol. I, Ediție îngrijită și introducere de Iordan Datcu, București,
Editura Saeculum I. O., 1998.
 Oișteanu, Andrei, Motive și semnificații mito -simbolice în cultura tradiționa lă
românească , București, Editura Minerva, 1989.
 Oișteanu, Andrei, Religie, politică și mit , Texte despre Mircea Eliade și Ioan Petru
Culianu , Iași, Editura Polirom, 2007.

 Olinescu, Marcel, Mitologie românească , București, Editura Casa Școalelor, 1944.
 Olinescu, Marcel, Mitologie românească, București, Editura Saeculum, 2001.
 Oltean, Dan, Religia dacilor, București, Editura Saeculum I.O., 2006.
 Olteanu, Antoaneta, Calendarele poporului român , București, Editura Paideia, 2009.
 Pamfile Tudor , Sărbătorile de vară la români .Studiu etnografic, București, Academia
Român a, Editura Socec Sfetea, 1910.
 Pamfile, Tudor, Mitologie românească, Ediție și prefață de Iordan Datcu, București,
Editura Cultura Națională – Grai și Suflet, 2000.
 Papahagi, Tache, Mic dicționar fo lcloric. Spicuiri folclorice și etnografice comparate ,
București, Editura Minerva, 1979.
 Panaitescu, Petre P., Cronicile slavo -române din secolele XV -XVI, București, Editura
Minerva, 1959.
 Panea, Nicolae, Gramatica funerarului , Craiova, Editura Scrisul Rom ânesc, 2003.
 Pavelescu, Gheorghe, Mana în folclorul românesc. Contribuții pentru cunoașterea
magicului , Sibiu, Tiparul Krafft& Dorotleff S.A, 1944.
 Pavelescu, Gheorghe, Magia la români: studii și cercetări despre magie, descântece
și mană, București, Editura Minerva, 1998.
 Păscăluță, Octavian, Păunul de aur , București, E.S.P.L.A., 1957.
 Pop, Dumitru, Paparuda în obiceiuri agrare în tradiția populară românească , Cluj
Napoca, Editura Dacia, 1989.
 Pop, Dumitr u, Studii de istoria folcloristicii românești , Baia Mare, Editura Umbria,
1997.
 Pop, Mihai, Obiceiuri tradiționale românești , București, Institutul de Cercetări
Etnologice și Dialectologice, 1976.
 Pop, Mihai, Strămoșii poporului român, Geto -dacii și epoca lor , București, Editura
Politică, 1980.
 Pop, Mi hai, Ruxăndroiu, Pavel, Folclor literar românesc , București, Editura
Didactică și Pedagogică, 1990.
 Pop, Mihai, Obiceiuri tradiționale românești , Editura Univers, București, 1999.
 Popp, Vasilie, De funeribus plebejis Daco -Roamnorum sive hodiernorum
Valacho rum et quibusdam circa ea abusibus – Despre inmormântările comune la
daco -români sau la românii de astăzi și despre unele superstiții, Viena, 1817,
traducere din limba latină: Andreea Mârza. Studiu introductiv, ediție, note și indice:

Marius Rotar, Iacob Mâ rza. Rezumat: Laura Stanciu, Alba Iulia, Editura Aeternitas,
2004.
 Răutu, Radu, Prefață la Antologia descântecelor populare românești, București,
Editura "Grai și suflet – Cultura Națională", 1998.
 Ries, Julien, Sacrul în istoria religioasă a omenirii , traducere din limba italiană de R.
Utale, Iași, 2000.
 Rudică, Tiberiu, Costea, Daniela, Aspecte psihologice în mituri, legende și credințe
populare , Iași, Editura Polirom, 2003.
 Ruxăndoiu, Pavel, Folclorul literar în contextul culturii populare românești ,
București, Editura Grai și Suflet – Cultura Națională, 2001.
 Ruseev, Eugen, Filonul folcloric în creația neculceană. Literatura moldovenească și
folclorul, Chișinău, Editura Știința, 1982.
 Sevastos, Elena, Studiu istoricu -etnograficu comparativu. Însuratul u de tîneru și
mâncatulu de dimineță , Premiată de Academia Română cu premiulu Eliade
Rădulescu 1888, Edițiunea Academiei Române, București, Tipografia Carol Gobl,
1889.
 Simion, Victor, Imagine și legendă , București, Editura Meridiane, 1983.
 Stevanović, La da, Laughing at the Funeral: Gender and Anthropology in the Greek
Funeral Rites , Belgrade, Ed. of Institute of Ethnography SASA, 2009.
 Strauss , C. Levi, Antropologia structurală , București, Editura Minerva, 1978.
 Șeuleanu, Ion, Nunta în Transilvania în Co ntextul ceremonialului nupțial românesc ,
București, Editura Viitorul Românesc, 2000.
 Tocilescu, Grigore, Cristea N. Țapu, Materialuri folcloristice , vol. II, București,
Editura Minerva, 1981.
 Văduva, Ofelia, Magia darului , București, Editura Enciclopedică, 1997.
 Vlăduțiu, Ion, Etnografie românească , București, Editura Științifică,1973.
 Vergil, Aeneid , în „ Opera‖ , ed. R. A. B. Mynors, Oxford, Editura Clarendon Press,
1969.
 Voronca, Elena -Niculiță, Datinile poporului român (adunate și așezate în ordine
mitol ogică) , Cernăuți, Tipografia Izidor Wiegler, 1903.
 Vrabie, Gheorghe, Folcloristica română. Evoluție, curente, metode, București,
Editura pentru Literatură, 1968.

 Vrabie, Gheorghe, Preocupări de folclor în vechea literatură română: Dosoftei, Ion
Neculce, Stolnicul Constantin Cantacuzino, Dimitrie Cantemir, în vol. „ Folcloristica
română, evoluție, curente, metode‖ , București, Editura pentru literatură, 1968 .
 Vrabie, Gheorghe, De civitate rustica. Studii și cercetări de etnologie și literatură
populară român ă, București, Editura Grai și Suflet -Cultura Națională, 1999.
 Vuia, Romulus, Studii de etnografie și folclor , I, Ediție îngrijită de Mihai Pop și Ioan
Șerb, Prefață de Mihai Pop, București, Editura Minerva, 1975.
 Vuia, Romulus, Studii de etnografie si folclor , vol.II, Editura Minerva, Bucure ști,
1981.
 Vulcănescu, Romulus, Măștile populare , București, Editura Științifică, 1970.