Dimensiunile Si Structura Cheltuielilor Publice In Romania Si Finlanda

Cuprins:

Cheltuieli publice – concept si trasaturi

Analiza structuri funcționale de cheltuieli publice.

Analiza comparativa a structuri de cheltuieli publice în Romînia și Finlanda

Analiza structurii economice a cheltuielilor publice.

Cheltuieli publice – concept si trasaturi.

Conceptul de cheltuieli publice este indisolubil legat de conceptul de sector public, care poate fi privit ca reflectand tranzitii bugetare , intreprinderi publice ,reglementari publice etc. Toate aceste componente sau politici ocazioneaza cheltuieli care sunt menite sa acopere nevoi de interes general (educatie , sanatate , aparare etc.)Cheltuielile publice sunt ocazionate de realizarea rolului statului ca autoritate publica sica actor economic si ele sunt suportate de cetatenii acestuia . Intrucat rolul statului esteatins prin intermediul politicilor publice , pe care autoritatile publice le transpun in viata ,cheltuielile publice pot fi definite ca fiind costurile realizarii politicilor publice .Cheltuielile publice pot fi privite si ca fiind actiunile care stabilesc obligatii cevor avea drept rezultat plati imediate sau viitoare , care au ca sursa de finantare veniturile publice si in special veniturile fiscale . Aceasta definitie pune in evidenta rolul dealocator de resurse al statului , care , folosind veniturile din impozite si taxe stranse de lacontribuabili , satisface cererile acestora , prin ocazionarea de cheltuieli publice . Rezulta,deci, ca cheltuielile publice depind de politicile publice intreprinse de puterile publice ,dar si de resurse care includ veniturile fiscale si imprumutul public.

Cheltuielile publice pot fi privite si ca fiind actiunile care stabilesc obligatii cevor avea drept rezultat plati imediate sau viitoare , care au ca sursa de finantare veniturile publice si in special veniturile fiscale . Aceasta definitie pune in evidenta rolul dealocator de resurse al statului , care , folosind veniturile din impozite si taxe stranse de lacontribuabili , satisface cererile acestora , prin ocazionarea de cheltuieli publice . Rezulta,deci, ca cheltuielile publice depind de politicile publice intreprinse de puterile publice ,dar si de resurse care includ veniturile fiscale si imprumutul public .

Cheltuielile publice se caracterizeaza prin urmatoarele trasaturi :

se refera la satisfacerea unor preferinte colective stabilite pe baza optiunilor colective (se considera ca exista un anumit grad de omogenitate a preferintelor.

privesc finantarea realizarii de bunuri si servicii publice , dar si transferuri inscopul redistribuirii veniturilor in societate.

sunt facute de un intermediar (statul) , beneficiarii bunurilor si serviciilor publiceneputand face legatura directa dintre contributia lor la aceste cheltuieli (impozite platite) si beneficiile obtinute din utilizarea (consumarea) bunurilor si serviciilor publice.

marimea lor depinde de mai multi factori : inclinatia populatiei spreconsumul de bunuri si servicii publice , potentialul economic al tarii,ideologia partidelor aflatela putere.

Cheltuielile publice constituie indicatorul cel mai utilizat pentru masurarea graduluiinterventiei statului in economie (alaturi si de alti indicatori macroeconomici , cum ar fi :marimea veniturilor fiscale , marimea deficitului bugetar) . Intrucat exista o legaturafoarte stransa intre marimea cheltuielilor publice si alti indicatori , precum numarul populatiei , venitul acesteia , etc., cheltuielile publice in marime absoluta nu sunt foarteexpresive . Din aceasta cauza , marimea sectorului public este in mod obisnuit masurata pe baza de indici , prin raportarea cheltuielilor publice la P.I.B. (sau alti indicatorisimilari , cum ar fi P.N.B. sau V.N.) .Cresterea cheltuielilor publice de-a lungul timpului atat in marime absoluta , cat si inmarime relativa indica , in mod evident , cresterea ponderii sectorului public in cadruleconomiei . Aceasta progresie a fost mai accentuata in ultimul secol , fapt care reiese dincompararea veniturilor si cheltuielilor publice in avutia produsa de o tara , de la mai putinde 15 % inaintea primului razboi mondial , la peste 40 % , iar in unele tari si peste 50 %,în present.

Cheltuielile publice exprima relatii economico-sociale in forma baneascamanifestate intre stat pe de o parte si persoane fizice si juridice, pe de alta parte, cuocazia repartizarii si utilizarii resurselor financiare ale statului in scopul indepliniriifunctiilor acestuia.

a)Cheltuieli bugetare, care se constituie din resursele financiare publice cuprinse in:

bugetul de stat;

bugetul asigurarilor sociale de stat;

bugetele locale;

bugetele institutiilor publice autonome.

b)Cheltuieli acoperite din fonduri cu destinatie speciala.

c) Cheltuieli extrabugetare care se efectueaza din resurse financiare publiceconstituite in afara bugetelor publice.

d) Cheltuieli efectuate din bugetul Trezoreriei publice. Din punct de vedere juridic, cheltuielile publice sunt alcatuite din acea parte a raporturilor juridice ceconstituie finantele publice, si anume acele raporturi juridice care iau nastere, se modificasau se sting in procesul repartizarii si intrebuintarii resurselor financiare publice in scopulsi cu finalitatea intretinerii autoritatilor statului, serviciilor si institutiilor publice,satisfacerii cerintelor social-culturale si a celorlalte trebuinte colective.

Resursele administrației de stat, centrale și locale, resursele asigurărilor sociale de stat și resursele instituțiilor publice cu caracter autonom sunt componente ale resurselor financiare publice. O bună parte a resurselor financiare publice este formată din veniturile cu caracter fiscal.

Astfel, cheltuielile publice se împart după criteriul economic în:

cheltuieli curente (de personal, de materiale și servicii, subvenții, prime, transferuri, dobânzi aferente datoriei publice, rezerve);

cheltuieli de capital

împrumuturi acordate (pentru finalizări de obiective stabilite prin convenții, pentru creditarea agriculturii, pentru acoperirea arieratelor către RENEL și ROMGAZ).

rambursări de credite și plăți de dobânzi și comisioane la credite externe și interne.

După criteriul funcțional, cheltuielile publice se împarte în:

servicii publice generale

apărare națională

ordine publică și siguranță națională

protecția mediului

acțiuni economice

sănătate

recreere,cultură și religie

educație

protecția socială

Din punct de vedere economic clasificația ONU împarte cheltuielile în :

-consum final : dobanzi,subventii,etc.

-formarea de capital : investitii,stocuri materiale ;

-achizitii de terenuri si active necorporale ;

-transferuri de capital

Factorii de influență asupra creșterii cheltuielilor publice sunt de natură:

demografică (modificări ce au loc în numărul și structura populației ce ar trebui să determine adaptări corespunzătoare în ponderea cheltuielilor publice);

economică (ce vizează în mod special funcția statului de redistribuire a resurselor financiare publice după criteriul eficienței și echilibrului);

socială (se referă la funcția de armonizare a veniturilor medii individuale aparținând diferitelor categorii sociale);

legați de urbanizare (favorizează creșterea cheltuielilor publice);

militară (cresc cheltuielile publice în eventualitatea unor conflicte armate);

istorică (perpetuarea în timp a unor probleme ca datoriile publice moștenite de la un regim politic la altul sau ca inflația);

politică (se referă la complexitatea funcțiilor statului);

Analiza structuri funcționale de cheltuieli publice.

Analiza comparativa a structuri de cheltuieli publice în Romînia și Finlanda.

Valoarea totală de cheltuieli- Pondere în PIB și în milioane euro

In cele din urmă ,se poate observa în mod clar că cheltuielile totale din sectorul public în comparație cu Finlanda sunt mai mici în exprimare procentuală,ceia ce rezulta că si repartizarea PIB care sta la fundamentarea cheltuielilor publice este mai scăzut,de aici rezultă ca și veniturile fiscale din acest domeniu,(Finlanda)cu prevalări in bugetul de stat sunt mai considerabile,fiind infulențat de mai multi factori ce mijlocesc formarea resureselor financiare.

Pondere în PIB și în milioane euro-servicii publice generale .

Autoritățile publice generale cuprind:

a.) Organele puterii și administrației publice

1. instituția prezidențială;

2. organele puterii legislative centrale și locale adică Parlamente unicamerale sau bicamerale, consilii și autorități locale;

3. organele puterii judecătorești;

4. organele executive centrale și locale (guvern, ministere, prefecturi, primării,alte instituții).

Atribuțiile aparatului de stat sunt prevăzute în Constituție și legi speciale.Cheltuielile publice destinate acestei categorii manifestă ca și celelalte cheltuieli publice o tendință de creștere de la o perioadă la alta.Factorii care influențează nivelul acestor cheltuieli publice sunt:

1. mărimea și structura aparatului de stat și a organelor de ordine publică;

2. nivelul salarizării funcționarilor publici;

3. dezvoltarea economică, socială și urbană;

4. înzestrarea cu echipamente, aparatură informatică, mijloace de transport și alte

mijloace tehnice specifice.

Țările dezvoltate alocă pentru aceste cheltuieli 4% până la 10% din cheltuielile publice și între 1% și 6% din PIB.Țările în curs de dezvoltare aloca 7% până la 22% din totalul cheltuielilor publice și 2% până la 5% din PIB. În cadrul cheltuielilor pentru servicii publice generale sunt predominante cheltuielile de functionare (85%) reprezentând salarii, bunuri și servicii, cheltuieli administrative; cheltuielile de capital reprezintă 15% și cuprind construcții și înzestrări cu echipamente și mijloace de transport.

Principala sursă de finanțare a acestor cheltuieli o reprezintă bugetul de stat guvernamental sau local, în funcție de subordonarea instituției. Alte surse: venituri proprii, donații, ajutoare financiare externe, credite externe. În România această categorie de cheltuieli este înscrisă în bugetul de stat în 2 poziții distincte:

1. Cheltuieli cu autoritățile publice care cuprinde cheltuieli pentru președenție,autorități legislative, autorități judecătorești și autorități executive.

2. Cheltuieli cu ordinea publică și siguranța națională care cuprinde cheltuieli cu poliția, jandarmeria, grănicerii, protecția și paza contra incendiilor, penitenciare, pașapoarte și arhivele statului. În aceste cheltuieli ,din punct de vedere al structurii economice, 84% reprezintă cheltuieli curente în cazul autorităților publice și 90% cheltuieli curente în cazul ordinii publice.

Nivelul acestor cheltuieli este influențat de factori ca:

1. numărul de salariați;

2. nivelul salariilor;

3. indexări și majorări;

4. mărimea cheltuielilor materiale.

Cheltuielile de capital reprezintă dotări cu echipamente și construcții.Sursa de finanțare a cheltuielilor cu autoritățile publice o reprezintă bugetul de stat sau bugetele locale.Unele ministere sau instituții publice centrale realizează și venituri din activități specifice sub formă de taxe judiciare de timbru, amenzi, taxe consulare. De asemenea pentru acoperirea acestor cheltuieli o altă sursă o reprezintă creditele externe.Finanțarea cheltuielilor cu ordinea publică este tot bugetară dar începând cu 1991 ea este completată cu venituri proprii obținute din activități specifice (pază, alte prestări de servicii) sau prin reținerea unor procente din amenzile și penalizările încasate.

Pondere în PIB și în milioane euro-apărare națională.

Apărarea națională reprezintă o componentă de bază a strategiei de asigurare asiguranței naționale fiind în același timp forma de exprimare a conținutului funcției externe a statului.Cheltuielile pentru apărare sunt neproductive ele consumând definitiv o parte din PIB. Din această perspectivă ele trebuie să aibă tendința de reducere în multe state diminuându-se resursele pentru scopuri militare.Caracteristic acestor cheltuieli este că sunt finanțate din bugetele guvernamentale ale statelor. Uneori se pot adăuga și resurse financiare provenite de la grupări sau alianțe militare și credite externe.

Cheltuielile militare sunt de 2 feluri:

a.) directe care cuprind cheltuieli de întreținere a armatei în țară sau a bazelor militare din alte țări concretizându-se în procurarea de bunuri și servicii, dotarea cu echipament, armament și tehnică de luptă.

b.) indirecte legate de lichidarea urmărilor războaielor sau de pregătirea unor viitoare confruntări.

ponderea cheltuielilor militare curente este apropiată de cea a cheltuielilor militare de capital.În țările dezvoltate cheltuielile pentru apărare reprezintă între 1,7% in Austria și 8,9% in SUA din totalul cheltuielilor publice și între 1% și 4% din PIB.În România ponderea acestor cheltuieli a variat în ultimii ani între 5,3% și 9,2% din totalul cheltuielilor publice.Cheltuielile pentru apărarea țării servesc întreținerii și dotării armatei, finanțării acțiunilor de integrare euroatlantică sau participării la acțiunile de menținere a păcii. Peste 52% din totalul cheltuielilor sunt curente iar restul sunt cheltuieli de capital și pentru rambursări de credite externe.Principala sursă de finanțare a cheltuielilor pentru apărare este bugetul de stat,Ministerul Apărării Naționale reținând ca venituri extrabugetare unele încasări realizate din valorificarea în țară sau la export a unor bunuri din dotare, din operațiuni de menținere a păcii sau din activități de asistență bilaterală.

Pondere în PIB și în milioane euro-ordine publică și siguranță națională.

b.) Organele de ordine publice

1. poliția;

2. jandarmeria;

3. securitatea națională;

4. serviciile speciale de pază și protecție.

În statul de drept, organele puterii administratiei si ordinii publice actioneaza în conformitate cu legile tarii si în concordanta cu interesele generale ale societatii pentru dezvoltarea economica, respectarea drepturilor omului, protectia economica si sociala a populatiei.

Cheltuieli publice-Protecția mediului.

Pondere în PIB și în milioane euro.

Protecția mediului înconjurător a devenit în ultimii ani o preocupare importantă a autorităților statale deoarece s-a observat degradarea mediului ca urmare a unui complex de factori printre care și dezvoltarea economică ceea ce provoacă pierderi imense tuturor țărilor și influențează calitatea vieții. În acest context a apărut conceptul “dezvoltarea economica durabila” care înseamnă o dezvoltare corespunzătoare necesităților prezentului fără a compromite posibilitatea generațiilor viitoare de a le satisface pe a lor. Aceasta include mediul înconjurător ca un element deplin integrat dezvoltării economiei cu alte cuvinte dezvoltarea economiei in prezent trebuie astfel realizata incat să lase generațiilor viitoare un mediu ambiant cel puțin egal cu cel preluat de la generațiile precedente.

Protecția mediului înconjurător și îmbunătățirea calității lui reclamă folosirea de către autoritățile publice a unor politici ecologice, a unor instrumente și modalități economice și financiare cât și folosirea reglementărilor juridice și a standardelor. Principiul care stă la baza legislației de protecție a mediului adoptat de toate țările este “poluatorul plătește!”.

Există următoarele surse de finanțare a cheltuielilor legate de protecția mediului și anume:

1) Fondurile agenților economici în următoarele situații:

a.atunci când suportă pagubele produse mediului

b.realizează investiții pentru combaterea poluării și îmbunătățirea performanțelor ecologice ale firmelor

c. plătesc impozite, taxe sau redevențe pentru poluarea mediului.

2) Fondurile bugetare atunci când statul alocă resurse pentru:

a.investiții în protecția mediului înconjurător

b.avantaje fiscale

c.subvenționarea dobânzilor bancare

d.finanțarea activității de cercetare-dezvoltare în domeniile care crează bunuri și servicii destinate măsurării, prevenirii sau limitării poluării mediului.

3) Fondurile speciale destinate unor acțiuni majore de protecție a mediului este cazul SUA, țările nordice.

4) Creditele acordate de Banca Mondială

În România a fost adoptată în 1995 legea protecției mediului (L 137/1995) care stabilește principiile și reglementările privind protecția mediului în scopul asigurării unei dezvoltări durabile. Cheltuielile publice pentru protecția mediului în România sunt îndreptate atât spre refacerea mediului degradat cât și pentru prevenirea degradarii lui în viitor.

Cheltuieli publice-acțiuni economice.

Pondere în PIB și în milioane euro.

Cheltuielile pentru activități economice sunt destinate finanțării regiilor autonome sau societăților comerciale cu capital de stat, privat sau mixt sau vizează acțiuni și obiective importante pentru țară.Aceste cheltuieli reflectă funcția statului de reglare a proceselor economice și se realizează prin intervenția acestuia.În primul rând aceste cheltuieli sunt îndreptate către sectorul public, către intreprinderile cu capital majoritar de stat având ca obiect de activitate producția de bunuri sau prestarea de servicii și în care statul dispune de puterea de decizie.Sectorul public înregistrează permanent creșteri și scăderi ca volum de importanță. Creșterea se realizează prin naționalizare sau prin mărirea participării statului la capitalul intreprinderilor. Trebuie reținut că perioadele de lărgire sau de creștere a sectorului public alternează cu perioadele de reducere a acestuia care se realizeaza prin privatizare.

În cele mai multe cazuri statul acordă alocații, ajutoare rambursabile sau împrumuturi în condiții avantajoase.

Ajutoarele financiare ale statului îmbracă 2 forme:

a.) Ajutoare financiare directe din care fac parte:

1. subvențiile

2. investițiile

3. împrumuturile cu dobânda subvenționată

4. ajutoare financiare pentru difuzarea de informații, studii de marketing și organizare de expoziții

5. avansuri rambursabile

b.) Ajutoare financiare indirecte din care fac parte:

1. avantajele fiscale

2. împrumuturile garantate de stat.

Cheltuieli publice-Sănătate.

Pondere în PIB și în milioane euro.

Cheltuielile publice pentru sănătate reprezintă un punct de interes social pentru faptul că sănătatea generală a membrilor societății înseamnă bunăstare fizică și mentală, condiții esențiale ce facilitează dezvoltarea socială. Acest tip de cheltuieli înregistrează la nivel mondial o tendință crescătoare (țările dezvoltate alocă între 5,5–10,5% din PIB, cele în curs de dezvoltare ating niveluri uneori foarte scăzute, sub 1%). Cheltuielile publice din acest sector se împart în cheltuieli curente (salarii, materiale de laborator, medicamente etc.) și cheltuieli cu caracter de investiții (construcția și utilarea unităților). Având în vedere scopul special pe care și-l propun aceste cheltuieli publice, serviciul sănătății publice nu poate fi tratat doar ca o afacere condusă după legile pieței – relația dintre cerere și ofertă având în acest caz mai degrabă o dimensiune umanitară.

Sistemele de cheltuieli publice pentru sănătate cunosc diferențe de organizare în fiecare țară, în privința ponderii instituțiilor de stat sau private, dar ceea ce este comun este faptul că ele urmăresc îmbunătățirea calității vieții indivizilor.

Sursele din care se obține finanțarea sistemului de sănătate sunt-

fondurile bugetare,

cotizațiile de asigurări de sănătate,

fonduri speciale pentru sănătate,

resurse ale populației care au fost cheltuite în ipostaza de pacienți,

ajutor din exterior (OMS, Crucea Roșie etc.).

Cheltuieli publice-Recree,cultură și religie.

Pondere în PIB și în milioane euro.

Aceste cheltuieli au în structura lor diferite componente care apar în unele țări împreună iar în altele sub forma cheltuielilor pentru recreere, cultură și culte.

Instituțiile și acțiunile către care sunt îndreptate aceste resurse sunt:

– instituții culturale (bibliotecile, muzee, case de cultură, presa, edituri, etc.);

– institutii artistice (teatre, institutii muzicale, case de film);

– cultele;

– acțiuni sportive și de tineret;

– acțiuni pentru petrecerea timpului liber

Activitățile acestor instituții se concretizează în bunuri materiale cum ar fi:

cărțile, filmele, picturile, sculpturile sau în servicii culturale, spirituale, artistice și sportive cum ar fi: concerte, spectacole de teatru, operă, concursuri sportive, etc.În cazul producerii de bunuri materiale are loc o activitate economică chiar dacă este generată de o muncă de creație. Din vânzarea acestor bunuri se încasează venituri care sunt folosite în autofinanțarea instituției. Realizarea serviciilor se face în mod gratuit sau cu plată de taxe, tarife sau prețuri care nu acoperă întotdeauna valoarea de piață a serviciului respectiv. De aceea, aceste instituții pot să nu realizeze deloc venituri sau să încaseze venituri modice care nu acoperă costurile, aceste instituții având nevoie de subvenții de la bugetul statului.

Cheltuieli publice-Educație.

Pondere în PIB și în milioane euro.

Dezvoltarea și modernizarea învățământului au condus la creșterea resurselor alocate acestuia în toate țările atât dezvoltate cât și în curs de dezvoltare. Creșterea cheltuielilor publice pentru învățământ este datorată acțiunii conjugate a mai multor factori:

1. Factori demografici

2. Factori economici

3. Factori sociali și politici

Sursele de finanțare a cheltuielilor pentru învățământ sunt:

1.Bugetul statului care reprezintă principala sursă de finanțare a învățământului în toate țările lumii. În țările dezvoltate cheltuielile pentru învățământ reprezintă între 11% – 29% din totalul cheltuielilor social-culturale.

2. Populația care finanțează învățământul în mod direct prin intermediul taxelor școlare, dar și indirect sub forma cheltuielilor de întreținere extrașcolară a elevilor și studenților.

3. Întreprinderile care efectuează cheltuieli pentru învățământ prin organizarea de cursuri de pregătire profesională, de calificare a salariaților, specializări sau prin acordarea de burse unor elevi sau studenți.

4. Sponsorizările, donațiile și alte forme de sprijin primite de unitățile de învățământ de la firme, fundații, societățile de binefacere.

Cheltuieli publice-Protecție socială.

Pondere în PIB și în milioane euro.

Cheltuieli publice pentru securitatea socială înglobează următoarele tipuri de cheltuieli: alocații, pensii, indemnizații, ajutoare în anumite condiții pe care persoanele ce le primesc trebuie să le îndeplinească. Ele sunt menite să elimine cât mai mult posibil efectele riscurilor fizice, economice și sociale ce planează asupra vieții fiecărui membru al societății. Caracteristicile principale ale actualului sistem de finanțare a activităților legate de securitatea socială vizează faptul că fondurile sunt obținute din cotizații sociale, legitimate social prin principiul solidarității. Pentru aceasta sunt create planuri sau politici de reducere a șomajului și sărăciei, ajutoare a familiilor în dificultate financiare, sau a persoanelor aflate în dificultate financiară, sau a persoanelor defavorizate (care se consideră a fi în general copii, tineri proaspăt absolvenți, persoanele în vârstă, persoanele handicapate).

Finanțarea acestor cheltuieli se face din următoarele categorii de resurse:

contribuții ale salariilor,

liber profesioniștilor și patronilor;

subvenții bugetare;

fonduri speciale (acumulate din donații sau resurse ale ONG).

Analiza structurii economice a cheltuielilor publice.

Cheltuieli cu bunuri si servicii.

Pondere în PIB și în milioane euro.

Pe ansamblu, desi putem constata o stagnare/reducere in termeni reali la cheltuielile cu bunurile si serviciile (fara cele alocate sectorului sanitar), este clara necesitatea consolidarii eforturilor de reducere a acestui tip de cheltuieli(România). Inca exista o marja ridicata de manevra in imbunatatirea eficientei cheltuielilor publice.In același timp cheltuielile cu bunuri si șervicii din cadrul celui de al doilea stat(Finlanda) se accentuează o creștere,făcând o analiză comparativ cu anul 2009.

La modul riguros, formularea din program este ”raționalizăm și creștem calitatea cheltuielilor publice: prioritizarea investițiilor publice; raționalizarea cheltuielilor cu bunurile și serviciile completată de transparența procedurilor de achiziții”

Cheltuieli cu salarii.

Pondere în PIB și în milioane euro.

Examinînd cheltuielile respetive,din tabele respective se poate constata o descreștere considerabilă ,(Ro) a cheltuielilor personalului,iar in 2013 se inregisrează o creștere neînsemnată comparativ cu anul 2009.În Finlanda nivelul acestor cheltuieli cunoaște si el o descendență ,însă nu atit de considerabila .

Cheltuieli-Subvenții.

Pondere în PIB și în milioane euro.

Analizînd urmaătoarele date prinvind cheltuielile finanțate prin suvenționare constatăm o descreștere condiserabilă în România, plata, finantare, de regula nerambursabila de la stat a scazut cu 6%,în comparație acest indicator cunoaște o creștere,privind cel de la doilea stat,ce accentuează intervenția statului in stabilirea unui echilibru financiar.

Subventiile reprezinta forma cea mai utilizata sic ea mai importanta a ajutorului direct al statului. In esenta, subventia este un ajutor nerambursabil pe care statul il acorda agentilor economici in dificultate, asigurandu-le functionarea in conditii in care activitatea lor este ineficienta. Acest ajutor financiar este acordat unilateral si fara contraprestatie, dar conditionat si are o afectatie speciala. Subventia are un caracter discretionar si reprezinta o manifestare a puterii de a cheltui a autoritatii publice, bazata pe existenta unei comunitati de interese.

Cheltuieli publice cu dobânzile..

Pondere în PIB și în milioane euro.

Cheltuielile cu dobânzile au ajuns la aproape 2% din PIB. Comparativ cu alte state nu este mult, însă pentru România este semnificativ. Având în vedere că discutăm de un buget mai mic, povara dobânzilor la datoria publică este mai mare. Constrângerea esențială pentru politica fiscală în următorii ani este cea a finanțării. Este foarte important să stabilizăm datoria publică, sub 40% din PIB, să nu mai crească atât de repede. Pe măsură ce cheltuielile cu dobânzile și datoria publică tot cresc, ajustarea fiscală va deveni tot mai dificilă. Având în vedere nivelul încă ridicat al deficitului bugetar, problema stringentă este dificultatea de finanțare a acestuia.

Cheltuieli cu asigurări și asistență socială.

Pondere în PIB și în milioane euro.

Alocarea și utilizarea efectivă a resurselor financiare publice au reprezentat,de-a lungul timpului ,două dintre cele mai importante preocupări ale autorităților publice.Acestea stabilesc cuantumul și destinațiile cheltuielilor,în limita volumului de resurse mobilizate.Cheltuielile privind asigurările și asistența socială in statele respective reprezintă o creștere total contrara in ansamblu,in rezultat aceste cheltuieli cunosc un caracter descendent in Romînia ,pe cînd în Finlanda in ultimii ani se constată o creștere procentuală de 2 %.

Cheltuieli de capital.

Pondere în PIB și în milioane euro.

Cheltuieli efectuate din bugetul de stat cu lucrari de investitii, achizitii de utilaje si echipamente, pentru cresterea rezervelor materiale nationale si de mobilizare au avut o cota maximă in 2009 ,apoi putem consta o cadere considerabilă în timp ce în Finlanda cunoaște niște oscilații minime.

Concluzii:

În rezultatul unei analize asupra structurii de cheltuieli publice din bugetul de stat al Rominiei,se poate constata în ce măsura alocarea resurselor publice pot răspunde satisfacerii nevoilor de bunuri si serivici publice,la fel referindu-se și la acoperirea cererii de utilități și în ultimul rând asupra răspunderii unor criterii de performanță.Analizînd cheltuielile alocate destinatarilor de tip economic ,ca parte din bugetul statul ,ne arată că Rominia este o țară in curs de dezvoltare,iar ceia ce privește cheltuielile consumatoare de resurse(neproductive) reprezentate prin ordinea publică,administrația statului,apărare au un procent destul de însemnat.Procentele alocate cheltuielilor pentru educație și sănătate se reduce,însă interesul pentru aceste sectoare ar trebui să fie mai mare,ca răspuns la importanța acestor in societate.

În schimb cheltuielile destinate asigurărilor și asistenței sociale dețin un procent considerabil din totalul cheltuielilor publice,astfel populația beneficiază de sprijin financiar într-un mod mai însemnat.Cheltuielile bugetare sunt bine structurate asfel reflectînd stare reală și nevoiele economiei în care mecanismele pieții sunt in formare și necesită o intervenție a statului.Abordarea cantitativăa cheltuielilor trebuie să conțină și indicatori de performanță din care să rezulte eficineța cu care sunt cheltuiți banii publici.

Guvernul și entitățile publice ar trebui să adopte un comportament adecvat pentru a îmbunătăți indicatori de performață și eficiență a cheltuielilor publice.

Surse bibliografice:

http://ec.europa.eu/eurostat/web/main

https://ru.scribd.com/doc/116827528/Analiza-Cheltuielilor-Publice-in-Romania