DIMENSIUNI SOCIO‐DEMOGRAFICE ȘI ECONOMICE Valeriu Dornescu[1] Teodora Manea[2] Rezumat Migrația medicilor români este o componentă de mare… [624115]

MIGRAȚIA MEDICILOR ROMÂNI:
DIMENSIUNI SOCIO‐DEMOGRAFICE ȘI ECONOMICE
Valeriu Dornescu[1]
Teodora Manea[2]
Rezumat
Migrația medicilor români este o componentă de mare actualitate a fenomenului
mai general al migrației forței de muncă din România, iar relev anța sa socio‐eco‐
nomică privește efectele sale asupra sistemului public de sănăt ate. Magnitudinea
fenomenului este greu de conturat doar prin prisma statisticilo r oficiale actuale,
care nu surprind toate laturile sale și nu pot furniza o imagin e completă și exactă
asupra acestuia. Analiza și inte rpretarea datelor statistice fu rnizate de cele mai
importante instituții din România, de organismele internațional e și de unele studii
apărute în acest domeniu la nivel național și regional, precum și a informațiilor
oferite de mass‐media ne‐au permis o cunoaștere mai bună a dime nsiunilor socio‐
demografice și economice ale fenomenului migrației medicale rom ânești. Folosind
surse statistice diferite, am încercat să evităm eventualele in tenții unilaterale care
ar putea fi cuprinse în unele studii, din care cauză am complet at analiza folosind în
acest scop, metoda interpretativă inspirată de constructivismul social, hermeneu‐
tică și fenomenologie. Rezultatele obținute în acest studiu con stau în evidențierea
caracteristicilor actuale ale sistemului public de sănătate din România și a implica‐
țiilor nivelului actual de finanțare asupra stabilității sistem ului prin prisma mi‐
grației medicale.
Cuvinte cheie : migrație medicală, sistem sanitar,
resursa umană în sistemul sanitar, finanțarea sistemului sanitar

[1] Universitatea de Medicină și Farmacie „Gr.T. Popa”, Iași ‐ Cen trul de Etică și
Politici de Sănătate, e‐mail: [anonimizat]
[2] Universitatea de Medicină și Farmacie „Gr.T. Popa”, Iași ‐ Cen trul de Etică și
Politici de Sănătate, e‐mail: [anonimizat]

REVISTA DE ECONOMIE SOCIALĂ

122 Vol. III • Nr. 1/2013
1. Caracteristicile sistemului public de sănătate din
România prin prisma resursei medicale existente și a
nivelului actual de finanțare a sistemului
1.1. Polarizarea medicilor în zonele urbane
Datele statistice (Institutul Na ț i o n a l d e S t a t i s t i c ă 2 0 1 2 ) a r a t ă un
nivel ridicat de polarizare a medicilor în zonele urbane. La ni velul
anului 2011, de exemplu, numărul medicilor din zona urbană a fo st de
46.949 (89 procente), iar cel al medicilor din zona rurală de 5 .592
medici (11 procente), lucru care scoate în evidență dezechilibr e regio‐
nale grave. Astfel, numărul locuitorilor ce revin la un medic î n zona
rurală este în prezent de peste 6 ori mai mare decât în mediul urban, iar
cca. 100 de localități rurale din țară nu au nici un medic disp onibil.
Explicația este dată de faptul că zonele urbane – și în special centrele
universitare – absorb medicii din zonele limitrofe sau rurale, ceea ce le
face să devină și mai defavorizate.
Și repartizarea medicilor pe regiunile de dezvoltare ale Români ei
este dezechilibrată, după cum se poate constata din datele prez entate în
tabelul de mai jos:
Tabel nr. 1. Repartizarea medicilor
(fără stomatologi) pe regiuni de dezvoltare în anul 2011[1]
Număr medici Regiunea
Total țară: 52.541(sect or public și privat)
din care, pe regiuni: 52.541
‐ NORD‐VEST 7.714
‐ CENTRU 6.039
‐ NORD‐EST 6.765
‐ SUD‐EST 4.763
‐ BUCURESTI‐ILFOV 11.825
‐ SUD‐MUNTENIA 4.499
‐ SUD‐VEST OLTENIA 4.636
‐ VEST 6.300

[1] Sursa: Institutul Național de Statistică, 2012: Activitatea unităților sanitare în
2011, disponibil la http://www.insse.ro/cms/files/publicatii/san201 1.pdf

JOURNAL OF SOCIAL ECONOMY
Vol. III • Nr. 1/2013 123
Această stare de lucruri exercit ă influențe negative asupra mod ului
de satisfacere a cererii de servicii medicale în aceste regiuni . De exem‐
plu, în regiunile SUD și SUD‐EST revin 773, respectiv 655 de lo cuitori la
un medic, în timp ce în regiunea NORD‐EST se înregistrează un m edic la
2.778 de locuitori. Se constată astfel un deficit major de cadr e medicale
în multe județe ale țării, cum ar fi Alba, Maramureș, Vaslui, S uceava,
Arad și Constanța. Migrația externă a medicilor români a amplif icat și
riscă să amplifice și mai mult d eficitul de medici pe total, pe regiuni și
pe unele specializări, care sunt foarte căutate în țările UE (a nestezie,
terapie intensivă, chirurgie, medici de familie etc.).
1.2. Nivelul resurselor alocate
Gradul de finanțare a sistemului sanitar poate fi urmărit anali zând
doi indicatori importanți: cheltuielile totale pentru sănătate și cheltuie‐
lile publice pentru sănătate/locuitor.
Cheltuielile totale pentru sănătate, exprimate ca nivel procentual din
PIB în anii 2000 și 2007 s‐au situat în România la un nivel de 5,2 pro‐
cente, cel mai mic din Uniunea Europeană, în timp ce media înre gistrată
la nivelul celor 27 de țări ale UE a cunoscut valori mult mai r idicate și în
creștere, respectiv de 8,4 proce nte în anul 2000 și 8,8 procent în anul
2007. Cele mai ridicate valori ale ponderii cheltuielilor total e pentru
sănătate în PIB s‐au înregistrat în această perioadă în Germani a (10,3
procente), Franța (10,1 procente), Austria (9,9 procente), Belg ia (9,1
procente), Suedia (8,2 procente) ș.a (OMS 2010).
Cheltuielile publice pentru sănătate/locuitor în aceeași perioadă de
timp au fost, de asemenea, cele mai mici în comparație cu țăril e UE (202
$/loc., respectiv 475$/loc.), în timp ce media în regiunea euro peană a
fost de 901 $/loc., respectiv 1.401 $/loc. Niveluri mult mai ri dicate și în
creștere s‐au înregistrat în țări precum Luxemburg (2.800 $/loc .,
respectiv 5.212 $/loc.), Austria (2.169 $/loc., respectiv 2.875 $/loc.),
Germania (2.128 $/loc., respectiv 2.758 $/loc.), Franța (2.076 $/loc.,
respectiv 2.930 $/loc.), Malta (2.104 $/loc., respectiv 3.140 $ /loc.),
Danemarca (1.960 $/loc., respectiv 2.968 $/loc.), Suedia (1.938 $/loc.,
respectiv 2.716 $/loc.) ș.a. (OMS 2010). Deși între țările Uniu nii Euro‐
pene există decalaje economice, d a t e l e p r e z e n t a t e , c a p r o c e n t e din
produsul intern brut, arată cât la sută din PIB este alocat de fiecare

REVISTA DE ECONOMIE SOCIALĂ

124 Vol. III • Nr. 1/2013
guvern pentru cheltuielile de sănătate. Dacă am merge mai depar te cu
analiza, am putea spune că aceste date pot avea semnificații și inter‐
pretări diferite și opuse: ele pot arăta cât de mult îi pasă gu vernului să
asigure dreptul la sănătate al cetățenilor sau, ținând cont de presiunile
internaționale cu privire la restricțiile bugetare etc. cât de mult își poate
permite un guvern să aloce sănătații. Astfel, nivelul cheltuiel ilor publice
pentru sănătate se poate transfo rma într‐o armă politică, folos ibilă fie
de către guvern, fie de către opoziție pentru a critica guvernu l. În spa‐
tele acestor jocuri politice rămâne însă cetățeanul, care are d e luptat
pentru dreptul său fundamental la sănătate și care va percepe s laba
finațare a sistemului ca pe un act politic de dezinteres în cee a ce
privește calitatea vieții sale. D e asemenea, duelurile politice și reforma
nereușită a sistemului sanitar s poresc neîncrederea medicilor t ineri în
viitorul lor profesional în România (Manea 2011). Gradul de fin anțare a
sistemului sanitar influen țează în mod direct și satisfacția profesional ă a
medicilor, vizibilă prin indicatori precum: tipul de activitate prestată,
volumul de muncă, venitul obținu t, relațiile cu colegii de munc ă, con‐
dițiile de desfășurare a muncii, acordarea de recompense/stimul ente,
politica de promovare și dezvoltare profesională ș.a. (Moldovan 2006,
pp. 155‐190). Nivelul de remunerare a personalului medical din Ro‐
mânia poate fi considerat un factor de tip „push” al migrației, valab il nu
doar pentru medici ci și pentru celelalte categorii de personal medical.
Gradul de satisfacție profesională a medicilor prin prisma veni tului
obținut este dependent de nivelul de dezvoltare economică a țăr ii și
poate fi determinat prin compararea venitului brut individual a l
medicilor cu nivelul mediu al salariilor pe total economie. Sta tisticile
internaționale evidențiază discrepanțe mari între țări (OECD 20 09).
Astfel, la nivelul anului 2009, r aportul dintre venitul brut in dividual al
unui medic și salariul mediu pe economie a fost de 1,4 în Ungar ia, 2,6 în
Franta, 3,1 în Olanda, 3,3 în Germania, 3,7 în S.U.A., 4,3 în M area
Britanie etc. În cazul medicilor specialiști, acest raport este mult mai
mare. În R omânia, raportul dintre salariul de bază (fără sporur i) și
câștigul mediu brut la nivel național în anul 2009 a fost de 1, 003 în
cazul medicilor primari și 0,53 în cazul medicilor rezidenți de anul I
(Institutul Național de Statis tică, 2010). Aceste date sublinia ză ceea ce
am afirmat anterior, anume sentimentul medicilor că valoarea lo r

JOURNAL OF SOCIAL ECONOMY
Vol. III • Nr. 1/2013 125
socială este ignorată prin „mesajul salarial”, care ar putea fi interpretat
ca: atât valorează pregătirea ta raportat la nivelul societății . O situație
deosebit de defavorabilă se înregistrează la tinerii medici ang ajați. De
exemplu, salariul unui medic rezident anul I este în jur de 1.0 00 lei
(Ordonanța Guvernului nr. 17 pentru modificarea și completarea Ordonanței de Urgență a Guvernul ui nr. 115/2004 privind salariz area și
alte drepturi ale personalului contractual din unitățile sanita re publice
din sectorul sanitar 2008). Nivelul – și așa foarte scăzut ‐ al remunerării
personalului medical a fost afectat în anii următori de măsuril e de
austeritate luate de Guvern (Legea nr. 18 privind unele măsuri necesare
în vederea restabilirii echilibrului bugetar 2010), când toate salariile
din sectorul bugetar au fost reduse cu 25 procente și s‐a trecu t la impo‐
zitarea tichetelor de masă. În prezent, potrivit statisticilor internațio‐
nale, salariul mediu al medicilo r din țările Uniunii Europene e ste de cca.
3.500 de euro, adică de cca. 10 ori mai mare decât cel din Româ nia.
Dacă ar fi să luăm în considerare doar aceste cifre brute, pute m înțelege
de ce nivelul salariilor medii din UE acționează ca un factor „ pull” al mi‐
grației din perspectiva unui medic român. Marketizarea îngrijir ilor de
sănătate (Held 2006, pp. 106‐128) la nivelul UE, vor determina medicii
român să tranzacteze capitalul cultural – studiile medicale, compe‐
tențele dobândite – pentru un capital economic (retribuții salariale) și
un capital social (statut social mai bun) (Bourdieu 1986, pp. 241–258).
Gradul de satisfacție profesională a medicilor depinde și de condițiile
de desfășurare a muncii: dotări, echipamente corespunzătoare de pro‐
tecție a muncii ș.a. Mulți medici din România lucrează în condi ții vitre‐
ge, neavând uneori la dispoziție nici măcar medicamentele sau u nele
consumabile (mănuși, bandaje etc.) necesare pentru a le adminis tra
pacienților un tratament corespunzător. Adăugând la aceste elem ente,
care țin de slaba finanțare a si stemului de sănătate publică, ș i alți factori
specifici, cum ar fi condițiile de stress, suprasolicitarea la locul de mun‐
că, lipsa de recunoaștere și de respect pentru importanța muncii pe care
o prestează și corupția din sistem, recurgerea la emigrare devine un act
pe deplin motivat.
În concluzie, banii investiți în sănătate trebuie considerați o investiție
pe termen lung și nu o simplă cheltuială. De asemenea, ar trebui insti‐
tuită o mai mare transparență în ceea ce privește cheltuirea ba nilor din

REVISTA DE ECONOMIE SOCIALĂ

126 Vol. III • Nr. 1/2013
sănătate și stopată risipa. Nece sitatea maximă ar constitui‐o g ăsirea
unor soluții urgente de creștere a gradului de finanțare a sist emului
public de sănătate, deoarece nivelul redus al resurselor public e alocate
sănătății influențeaza în mod direct calitatea actului medical și con‐
stituie un factor motivațional i mportant al migr ației medicale.
2. Evoluția fenomenului migrației medicilor români în
străinătate
Potrivit datelor deținute de Col egiul Medicilor, plecările medi cilor
români în străinătate sunt destul de însemnate, daca le raportă m la
numărul celor angajați în sistemul național de sănătate, care a fost, în
medie, în ultimii ani de cca. 50.000 (52.541 medici în anul 201 1, din
care 41.171 medici în sectorul p ublic (Institutul Național de S tatistică
2011). Plecările cele mai mari de medici din România au fost di n
centrele universitare ale țării (București, Cluj, Iași, Timiș), iar cele mai
frecvente țări de destinație au fost Franța, Marea Britanie, Ge rmania,
Italia, Spania, Suedia, Irlanda, Olanda, Canada, Belgia, Austri a, Portu‐
galia și Cipru. Se remarcă, de asemenea, faptul că specializări le cele mai
solicitate de către angajatorii din străinătate au fost cele de medicină
generală, medicină de familie, chirurgie generală, anestezie și terapie
intensivă. Conform datelor statistice (Colegiul Medicilor din R omania
2012), numărul medicilor plecați până în prezent este de cca. 2 0.000, din
care 10.000 de medici au plecat înainte de aderarea României la Uniunea
Europeană, iar cca. 10.000 de medici au plecat în următorii 5 a ni, după
cum se poate observa din datele prezentate în tabelul de mai jo s:
Tabel nr. 2. Numărul medicilor
plecați din România în perioada 2007‐2011[1]
Anul Nr. persoane
2007 2.200
2008 1.252
2009 1.900
2010 2.779
2011‐ primele 8 luni 1.700

[1] Sursa: Colegiul Medicilor din R omânia, disponibil la: http://w ww.cmr.ro

JOURNAL OF SOCIAL ECONOMY
Vol. III • Nr. 1/2013 127
Este îngrijorător faptul că numărul medicilor plecați în fiecar e an în
ultima vreme îl depășește pe cel al medicilor specialiști pe ca re‐i pro‐
duce în fiecare an școala românească (curs de guvernare.ro). Di n
această cauză, unele scenarii pesimiste conduc la ideea că dacă s e
păstrează actualul sold al migra ției medicilor, în anul 2021 nu vor mai fi
medici în România (News.ro 2011). Perspectivele se arată sumbre , în
condițiile în care solicitările către Ministerul Sănătății de e liberare a
documentelor necesare recunoaște rii în celelalte state membre a
titlurilor oficiale de calificare în meseria de medic obținute în România
(„certificatele de conformitate” , sau așa‐numitele “good standi ng”) cresc
an de an, numărul acestora în anul 2011 atingând o cifră record ‐ 6.160
de cereri (Ministerul Sănătății 2011). Trebuie remarcat aici fa ptul că
Ministerul Sănătății nu cunoaște dacă certificatele de conformi tate sunt
folosite de solicitanți, persoan ele respective putând să aleagă să plece în
străinătate sau să le păstreze p entru a le folosi atunci când s e va ivi
ocazia favorabilă, dar ele arată intenția, fie și latentă, de a emigra. Cu
toate acestea, considerăm că acest fenomen este îngrijorător, f apt care
rezultă și din studiile întocmite în ultima vreme. De exemplu, în urma
unui studiu realizat de Federați a „Solidaritatea Sanitară” în a nul 2010 în
r e g i u n e a S U D ‐ E S T a r e z u l t a t f a p t u l c ă 3 8 p r o c e n t e d i n m e d i c i s u nt
hotărâți să plece în străinătate, iar 30 procente din angajații sanitari au
făcut deja demersuri pentru a pleca sau urmează să le facă (Fed erația
„Solidaritatea Sanitar ă” din România 2010).
Din datele prezentate în tabelul nr. 3 se poate observa că pond erea
medicilor plecați în ultimii ani în totalul medicilor din Român ia este mai
ridicată în județele Iași, Arad, Bihor, Cluj, Constanța, Timiș și municipiul
București (cursdeguvernare.ro). F aptul că pleacă mulți medici d in
orașele mari poate fi explicat și prin existența unor rețele de migrație
(Ryan 2007, pp. 295‐312), a unor sch imburi instituționale tradi ționale
între centre universitare sau a unui acces mai bun la informați i privind
emigrarea, cum ar fi târgurile de job‐uri etc.

REVISTA DE ECONOMIE SOCIALĂ

128 Vol. III • Nr. 1/2013
Tabel nr. 3. Ponderea medicilor emigranți
din total medici, pe județe (în procente)[1]
Pondere (%) Județe
‐ sub 1 % Argeș, Bistrița‐Năsăud , Brăila, Brașov, Călărași, Dol j, Galați,
Ialomița, Mureș, Prahova, Suceava, Tulcea, Vaslui, Vrancea
‐ 1‐2 % Botoșani, Caraș‐Severin, Covasna, Dâmbovița, Gorj, Harg hita,
Mehedinți, Olt, Teleorman, Vâlcea
‐ 2‐3 % Alba, Bacău, Buzău, Giur giu, Maramureș, Neamț, Sălaj, S atu‐Mare,
Sibiu, Sectorul agricol Ilfov
‐ 3‐4 % Bihor, Cluj, Constanța, Timiș, mun. București
‐ 4‐5 % Arad
‐ peste 5 % Iași
O altă mare problemă legată de migrația medicilor români este a ceea
că unii medici sunt specialiști cu renume în unele domenii, dar și cadre
didactice universitare de prestigiu în același timp, din care c auză ple‐
carea acestora înseamnă atât pierderea unor profesioniști super califi‐
cați, cât și pierderea unor mentori ai viitoarelor generații de medici.
Acest fenomen riscă, de asemenea, să deterioreze și mai mult ni velul
atins de indicatorul rata densității medicale (medici/10.000 de locuitori )
în România, indicator care și așa se află la un nivel foarte re dus în
comparație cu cel înregistrat de țările din regiunea europeană. Astfel, în
perioada 2000‐2009, când numărul mediu al medicilor români din sistemul de sănătate publică a f ost de 41.456, nivelul indicato rului a fost
de 19 medici/10.000 de locuitori, spre deosebire de media europ eană,
care a fost de 33 medici/10.000 de locuitori. Un nivel mai ridi cat al
indicatorului în această perioadă a fost înregistrat în țări pr ecum Belgia
(42 medici/10.000 de locuitori), Lituania (40 medici/10.000 de lo‐
cuitori), Olanda (39 medici/10.000 de locuitori), Spania și Aus tria (38
medici/10.000 de locuitori) ș.a. (Organizația Mondială a Sănătă ții 2010).
Chiar dacă în anul 2011 nivelul indicatorului a ajuns în Români a la 25
medici/10.000 locuitori, țara noastră se situează în prezent to t pe ultimul
loc în Europa (Institutul Național de Statistică 2011). Dimensi unea
soldului negativ al migrației medicale a transformat România în „cel mai
mare exportator de medici”. Teor etic, această situație nu ar tr ebui să fie

[1] Sursa: cursdeguvernare.ro, disponibil la http://cursdeguvernar e.ro/quo‐vadis‐
doctore‐i‐cu‐cat‐finanteaza‐romania‐sanatatea‐europei.html

JOURNAL OF SOCIAL ECONOMY
Vol. III • Nr. 1/2013 129
considerată un pericol, deoarece migrația poate fi considerată un feno‐
men normal, mai ales pe fondul g lobalizării. Proporțiile acestu i fenomen
sunt însă îngrijorătoare pentru România, deoarece afectează asi gurarea
dreptului la sănătate a cetățeanului, ca drept fundamental.
3. Efecte negative ale migrației forței de muncă
Deși există și efecte pozitive ale migrației forței de muncă, precum
remitențele, formarea unor legături cu diaspora și facilitarea schim‐
burilor de experiență, sau în unele momente chiar asigurarea de locuri
de muncă pentru unele categorii profesinale care nu pot fi abso rbite de
piața internă, vom enumera câteva dintre efectele negative ale migrației
forței de muncă în general.
Un efect important este reprezentat de modificarea structurii demo‐
grafice a populației: scăderea continuă a populației tinere, accelerar ea
procesului de îmbătrânire a populației, scăderea ratei natalită ții și a
fertilității, ca urmare a creșterii ponderii femeilor emigrante .
Consecințe negative la nivel familial, cum ar fi dezechilibre î n relația
de cuplu (inclusiv divorțuri), abandonarea copiilor, abandonul școlar se
adaugă listei problemelor sociale create de migrația masivă. Pi erderea
unui segment important al capitalului cultural prin pierderea d e specia‐
liști nu trebui de asemena ignorată. O altă consecință este dim inuarea
potențialului local de forță de muncă și afectarea creșterii ec onomice în
general. Resorbția celor fără loc de muncă la un moment dat poa te fi
considerată un avantaj pe termen scurt pentru piața muncii, dar cu
posibile dezechilibre severe a le acesteia pe termen lung.
4. Dimensiunile socio‐demografice și economice ale
migrației
4.1. Dimensiuni socio‐demografice
4.1.1. Scăderea populației, reducerea numărului populației tinere și
îmbătrânirea populației
Populația României a scăzut du pă anul 1989 în mod dramatic, anu me
cu aproximativ 3 milioane de loc uitori, datorită influenței a t rei factori
importanți, și anume: migrația externă negativă (care este mai mare

REVISTA DE ECONOMIE SOCIALĂ

130 Vol. III • Nr. 1/2013
decât sporul natural), creșterea ratei mortalității (ce depășește nivelul
ratei natalității) și reculul ratei natalității, care se situează sub nivelul
ratei mortalității. Se constată, de asemenea, reducerea numărul ui
populației tinere, care a îngustat și mai mult baza piramidei v ârstelor
(Institutul Național de Statisti că 2011). Acest fenomen a fost determinat
și de evoluția structurii pe sexe a emigranților, care a fost ș i este în
continuare dominată de femei, acestea reprezentând în anul 2007 peste
65 procente din numărul total de emigranți. Comparând structura pe
grupe de vârstă a emigranților cu cea a populației totale se ob servă că
înclinația spre migrație atinge cote maxime la persoanele cu vâ rsta
cuprinsă între 26 și 40 de ani și este foarte redusă după vârst a de 50 de
ani (Institutul European din Rom ania 2008, p. 37). Aceste evolu ții se
regăsesc și la nivelul personalului medical, care cunoaște un f enomen
de îmbătrânire. La nivelul anu lui 2011, de exemplu, din numărul total
de medici existent în sistemul sanitar românesc – 52.541 medici , din
care 41.171 în sectorul public – numărul medicilor cu vârsta ma i mare
de 45 de ani a fost de 23.583, reprezentând 45 procente din tot al (Insti‐
tutul Național de Statistică 2012) . De asemenea, ponderea femei lor în
numărul total al medicilor din România în anul 2011 a fost de 6 9 pro‐
cente, iar în numărul total al farmaciștilor de 90,1 procente ( Institutul
Național de Statistică 2012). Nu p utem afirma faptul că migrați a medi‐
cilor români a avut o influență covârșitoare asupra situației d emogra‐
fice actuale a României. În comparație cu numărul total al emig ranților,
estimat la aproximativ 3 milioane de persoane, numărul medicilo r
migranți este infim, de aproxima tiv 20 de mii, dar migrația med icilor
este o parte dintr‐un întreg și evoluează în același sens. Am p utea să ne
gândim la efecte demografice indirecte, cum ar fi faptul că o p osibilă
calitate necorespunzătoare a serviciilor de sănătate ar putea a fecta rata
mortalității, sau că dezamăgirile sociale nu sunt un factor înc urajator al
natalității. Emigrarea femeilor, mai ales din domeniile cu înal tă califi‐
care, care necesită perfecționare profesională continuă, sunt d e ase‐
menea, un factor cu influență degativă asupra natalității.

JOURNAL OF SOCIAL ECONOMY
Vol. III • Nr. 1/2013 131
4.1.2. Punerea în pericol a funcționării sistemului de sănătate din
România
La o primă vedere, bolile care provoacă cele mai multe decese î n
rândul populației României par a fi legate de specialitățile af ectate de
migrația medicilor: cardiologie, anestezie și terapie intensivă , medicină
internă, medicină de urgență și chirurgie. Este greu de făcut o afirmație
categorică la acest punct, deoarece factorii care intervin în a pariția,
evoluția sau tratamentul unei boli sunt mult mai complicați. In fluența
mediului, a sedentarismului, pol uarea, alimentația necorespunză toare,
stilul de viață, abuzul de alcool sau nicotină sunt factori imp ortanți ai
stării de sănătate și sunt greu de monitorizat. Pe de altă part e, costurile
tratamentelor medicale, accesul la medicamente și la tratamente co‐
respunzătoare sunt direct legate de o reformă neîmplinită a sis temului
sanitar. Dacă la aceasta adăugam și pierderea resursei umane, d atorată
migrației medicale, am putea contura un pericol iminent al MM a supra
sistemului sanitar și a stării generale de sănătate a populație i. Ca fapt
brut, România se situează în prezent pe ultimele locuri din Eur opa la
majoritatea indicatorilor cu pri vire la starea de sănătate a po pulației
(mortalitate, morbiditate, morta litate nejustificată ș.a.). O p olitică de
atragere și menținere a resursei umane ar fi un prim pas în vin decarea
sistemului sanitar românesc, mai ales că medicii care s‐ar reîn toarce din
străinătate ar beneficia de o experiență transculturală utilă r eformei
medicale.
4.2. Dimensiuni economice
După cum am afirmat anterior, o consecință generală a migrației for‐
ței de muncă este afectarea creș terii economice pe termen lung. Există o
corelație directă și pozitivă între gradul de educație a popula ției unei
țări și creșterea economică pe termen lung. Prin urmare, migraț ia per‐
soanelor calificate și înalt calificate, categorie în care intr ă și medicii,
reprezintă o externalitate negativă pentru țara de origine. Pie rderea
capitalului cultural și pierdere a unor resurse publice investit e în for‐
marea profesională a medicilor afectează societatea în general (Bour‐
dieu 1986, pp. 241–258). Circumscri să unui fenomen mai larg, în tâlnit
sub denumirea de „migrație a creierelor”, migrația medicilor ar e cono‐

REVISTA DE ECONOMIE SOCIALĂ

132 Vol. III • Nr. 1/2013
tații economice importante, deoarece reprezintă o pierdere pent ru țara
de origine, și anume costul formării capitalului uman. Mărimea acestui
cost este diferită de la o țară la alta și depinde, în principa l, de gradul de
dezvoltare economică și de organizarea sistemului social (Simio n
2010). Această pierdere este formată din două componente, și an ume
„costul formării” și „costul spec ializării”. „Costul formării” este repre‐
zentat de cheltuielile publice (e ducație, sănătate etc.) pe car e un stat
trebuie să le realizeze pentru a produce un „adult gata pregăti t” pentru
piața muncii, adică până la vârsta de 18 ani, vârsta majoratulu i. Este de
remarcat faptul că acest cost nu include remunerația pentru ser viciile
de îngrijire furnizate de famili e. Potrivit lui Alfred Sauvy, r enumit de‐
mograf și analist economic, acest cost poate fi estimat la 5,5 ani de pro‐
ducție națională pe o persoană activă. „Costul specializării” r eflectă
resursele publice investite în formarea profesională superioară , cum
este și cea a medicilor. La nive lul României, de exemplu, chelt uielile
anuale cu pregătirea unui student la medicină sunt în prezent d e cca.
8.000 RON, iar pentru un an de rez idențiat statul român cheltui e
aproximativ 21.000 RON. Rezultă că pentru formarea și specializ area
unui medic pe o perioadă de 6‐11 ani (6 ani de facultate și 3‐5 ani de
rezidențiat) statul român cheltu ie aproximativ 70.000 RON (cca. 20.000
EURO). Dacă până în prezent au plecat din România cca. 20.000 d e
medici, aceasta înseamnă că statul român a pierdut până în prez ent cca.
400 milioane de EURO, sumă care ar putea fi considerată mică, d acă nu
am cunoaște faptul că România este în prezent țara europeană cu nive‐
lul cel mai mic la indicatorii „ ponderea cheltuielilor totale pentru sănă‐
tate în PIB” și „ cheltuieli publice pentru sănătate pe locuitor”. Calculate la
nivelul întregii țări, în fiecar e an valoarea acestor pierderi însumează
câteva zeci de milioane de euro. Pierderea totală pentru un emi grant
devine astfel mult mai mare, ea fiind compusă din două tipuri d e chel‐
tuieli publice („costul formării” și „costul specializării”) și cheltuielile
private suportate de familie (remunerația pentru serviciile de îngriji re
furnizate de familie până la împlinirea vârstei de 18 ani a per soanei
respective). De asemenea, bugetul de stat este privat de o serie de veni‐
turi din impozite și contribuții (impozitul pe venituri/salarii, contri‐
buțiile la fondul de pensii și de asigurări sociale, diverse im pozite și taxe
locale etc.).

JOURNAL OF SOCIAL ECONOMY
Vol. III • Nr. 1/2013 133
Migrația medicală duce și la eroziunea clasei de mijloc, care este
considerată piatra de temelie a oricărei societăți moderne.
Pentru a contura un tablou cât mai realist al fenomenului MM tr ebuie
să amintim și de fluxurile bănești reprezentând transferuri de fonduri din
străinătate către familiile sau rudele rămase în țară (remiterile ). Aceste
sume reprezintă pentru unele țări în curs de dezvoltare – după inves‐
tițiile străine directe – a doua sursă importantă de fonduri ex terne, cu
implicații puternice atât la niv el microeconomic cât și la nive l macro‐
economic. Statisticile interna ționale (Banca Mondială 2011) ara tă că
v a l o a r e a a c e s t o r t r a n s f e r u r i p e n tru România a crescut continuu în
ultimii ani, un moment de recul fiind înregistrat după declanșa rea crizei
financiare mondiale din anul 2009:
Tabel nr. 4. Valoarea remiterilor în
perioada 2003–2010 (mil. USD)[1]
2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010
124 132 4,733 6,718 8,542 9,381 4,928 4,517
Efectele transferului de bani la nivel macroeconomic sunt destu l de
dificil de comensurat din cauza multiplelor interacțiuni la niv elul varia‐
bilelor macroeconomice. Efecte c onsiderabile sunt investițiile și eco‐
nomisirea. Cel mai vizibil impact al acestor transferuri se înr egistrează
asupra consumului gospodăriilor, atât de important la nivel mac ro‐
economic, înregistrându‐se în ce rerea agregată internă, compone ntă a
PIB‐ului. Transferurile de bani către gospodării reprezintă sur se directe
de creștere a venitului lor, ceea ce conduce la creșterea consu mului și
implicit la reducerea temporară a sărăciei și a polarizării soc iale, dato‐
rită efectelor lor de redistribuire. Datele la nivel național a rată că în ul‐
timii ani o parte semnificativă a populației României a achiziț ionat bu‐
nuri durabile (bunuri de uz gosp odăresc, imobile, mașini etc.) sau a op‐
tat pentru extinderea/modernizar ea caselor, dar remiterile au d eținut
un procent destul de redus în sursele de finanțare a acestor ac tivități
(Roman și Voicu 2010, pp. 50‐65). Realitatea arată că în multe țări,
printre care și România, aceste sume nu sunt direct reinvestite în acti‐
vități productive sau în capitalul uman existent în sistemul pu blic de

[1] Sursa: Banca Mondială, 2011, disp onibil la http://siteresource s.worldbank.
org/INTPROSPECTS/Resources /334934‐1199807908806/Romania.pdf

REVISTA DE ECONOMIE SOCIALĂ

134 Vol. III • Nr. 1/2013
sănătate. Prin urmare, aceste transferuri nu pot, pe termen scu rt, să com‐
penseze pierderile suferite ca urmare a plecării din serviciul de sănătate
publică a personalului medical c u experiență. În multe țări, ac umularea
de capital financiar, uman și relațional poate deveni pentru mi granți –
inclusiv pentru personalul medical implicat în acest fenomen – o stra‐
tegie intermediară pentru o strategie antreprenorială. Strategi a este
posibilă prin promovarea unor politici fiscale și bugetare care să sti‐
muleze investirea în scop productiv a acestor resurse. Din păca te, cu‐
noașterea valorii reale a resurs elor financiare externe este di ficilă în
România din mai multe motive: da tele statistice sunt incomplete ș i
insuficiente, remiterile anunțate de BNR se referă doar la tran sferurile
p r i n b ă n c i ș i n u i n c l u d s u m e l e î n n u m e r a r a d u s e î n ț a r ă d e c ă t r e
migranți, metodologia folosită d e BNR nu este identică cu cea f olosită de
Banca Mondială și nu există statistici naționale cu privire la mărimea
sumelor trimise familiilor de către medicii migranți.
Concluzii
Migrația creierelor din România, inclusiv a personalului medica l, este
un fenomen care nu poate fi stopat, dar poate fi controlat și f olosit în
interes național. Acest lucru este cu atât mai necesar și mai u rgent cu
cât multe țări dezvoltate folosesc în prezent diverse pârghii d e natură
economică, bugetară și fiscală în vederea atragerii de speciali ști din
toate domeniile proveniți din țările mai puțin dezvoltate econo mic.
Unele studii recente (Giannoccolo 2003) vorbesc despre o adevăr ată
„competiție fiscală” care se der ulează în prezent între țările europene
dezvoltate și țările în curs de dezvoltare din Europa Centrală și de Est,
cum este și cazul României, în ceea ce privește atragerea de sp ecialiști
din diverse domenii, inclusiv me dici. „Armele” folosite de cătr e auto‐
ritățile publice din aceste țări sunt diverse: creșterea salari ilor și/sau
diminuarea impozitelor pentru ce rcetători și intelectuali (în M area Bri‐
tanie, Austria, Suedia, Olanda, Franța), reduceri sau scutiri d e impozite
pentru companiile care investesc în cercetare (Irlanda), realiz area de
investiții publice în cercetare (Irlanda, Germania, Franța, Mar ea Bri‐
tanie) ș.a.

JOURNAL OF SOCIAL ECONOMY
Vol. III • Nr. 1/2013 135
Codurile etice de recrutare a personalului medical ar trebui să
funcționeze ca un instrument de protejare a resursei medicale î n țările
în curs de dezvoltare, sau oriunde resursa umană este deficitar ă (Cehan
și Manea 2012, Dornescu 2012).
Aceste coduri sunt un început de problematizare a unei responsa ‐
bilități morale globale pe care o au țările bogate față de cele sărace.
Accentuarea responsabilității globale este o alternativă a mark etizării
excesive, mai ales a marketizări i globale a serviciilor de sănă tate (Held
2006, pp. 106‐128). Datele economice și demografice pe care le‐ am
prezentat surprind câteva dintre dimensiunile negative ale migr ației
medicale. Mesajul mediat de aces te date indică în special subfi nanțarea
sistemului de sănătate și consecințele negative ale acestei sub finanțări.
Mulțumiri
Această lucrare a fost realizată în cadrul proiectului „Studii post‐
doctorale în domeniul eticii politicilor de sănătate” cofinanța t din Fon‐
dul Social European prin Programul Operațional Sectorial Dezvol tarea
Resurselor Umane 2007‐2013 și impl emenat de Universitatea de
Medicină și Farmacie „Gr. T. Popa” Iași în cadrul contractului numărul
POSDRU/89/1.5/S/61879. Conținutul acestui material nu reprezint ă în
mod obligatoriu poziția oficială a Uniunii Europene sau a Guver nului
României.
Bibliografie
1. Bourdieu, P. (1986). The Forms of Capital: versiunea engleză pu‐
blicată în 1986 în J.G. Richardson's Handbook for Theory and Research
for the Sociology of Education , pp. 241–258.
2. Cehan, I. și Manea, T. (2012). International Codes of Medical
Recruitment: Evolution and Efficiency. Romanian Journal of Bioethics , 10
(1), pp. 100‐109.
3. Dornescu, V. (2012). Ethical issues on the international doctors
recruitment, GSTF Journal on Business Review. 1(3).

REVISTA DE ECONOMIE SOCIALĂ

136 Vol. III • Nr. 1/2013
4. Giannoccolo, P. (2003). Brain Drain and Fiscal Competition: a
theoretical model for Europe, disponibil la http://www.2.dse.unibo.it/
wp/481.pdf.
5. Held, V. (2006). The Ethics of Care: Personal, Political, and Global,
Oxford University Press.
6. Manea, T. (2011). Romanian Medical Migration: an Issue of Trust?
Editorial. Romanian Journal of Bioethics , 9(3).
7. Mitchell, D. (2004). Tax competition and fiscal reform: Rewarding
pro‐growth tax policy, prepared for A liberal agenda for the New
Century: A Global Perspective , a Conference cosponsored by the Cato
Institute, April 8‐9, Moscow, Russian Federation.
8. Moldovan, M. (2006). Managementul resurselor umane. Badea E.,
Bărbuță D., Chiriac N., Gheorghe, I., Haraga, S., Ionescu, A., Mihăescu –
Pinția, C., Moldovan, M., Mușat, S., Palas C., Pavel, C., Radu P., Rădulescu,
S., Răsoiu, S., Stoienescu, M., Vâlceanu, D., – Managementul spitalului ,
Ed. PUBLIC H PRESS, București, 155‐190.
9. Roman M. și Voicu C. (2010). Câteva efecte socioeconomice ale
migrației forței de muncă asupra țărilor de emigrație. Cazul României.
Economie teoretică și aplicată, vol. XVII, No. 7 (548), 50‐65.
10. Ryan, L. (2007). Migrant Women, Social Networks and Mother‐
hood: The Experiences of Irish Nurses in Britain. Sociology, 41 (2), 295‐
312.
11. Searle, J. (2010). Making the Social World: The Structure of Hu‐
man Civilization , Oxford University Press.
12. Simion, I. (2010). Educația și migrația. Opinia națională, 29 oct.
2010.
Date statistice
13. Banca Mondială, 2010, disponibil online la http://siteresources .
worldbank.org/INTPROSPECTS /Resources/334934‐ 1199807908806/
Romania.pdf, [data accesării: 12 oct. 2012]
14. Banca Mondială, 2011, disponibil online la http://sitere‐
sources.worldbank.org/INTP ROSPECTS/Resources/334934‐
1199807908806/Romania.pdf, [data a ccesării: 14 sept. 2012].

JOURNAL OF SOCIAL ECONOMY
Vol. III • Nr. 1/2013 137
15. Colegiul Medicilor din Romania 2012, disponibil online la
http://www.cmr.ro, [data accesării: 5 oct. 2012].
16. cursdeguvernare.ro, din 7 aug. 2012, disponibil online la
http://cursdeguvernare.ro/quo‐vad is‐doctore‐i‐cu‐cat‐finanteaza ‐
romania‐sanatatea‐europei.html, [data accesării: 1 oct. 2012].
17. Federația „Solidaritatea Sanitar ă” din România 2010, disponibil
online la http://www.solidaritate a‐sanitara.ro/index.php/comuni cate‐
de‐presa/80‐concluziile‐studiulu i‐calitatea‐vietii‐profesionale ‐a‐
personalului‐din‐sistemul‐sanita r, [data accesării: 15 oct. 201 2].
18. Institutul European din Romania, Proiect SPOS 2008 – Studii de
strategie și politici, București, disponibil online la http://www.
ier.ro/documente/spos2008_ro/Sinteze_studii_SPOS_2008.pdf, [dat a
accesării: 10 oct. 2012].
19. Institutul Național de Statistică, 2010: Anuarul Statistic al
României, 2009, disponibil online la http://www.insse.ro/cms/rw/pa‐
ges/index.ro.do, [data accesării: 11 oct. 2012].
20. Institutul Național de Statistică, 2011: Breviar statistic România
în cifre, 2010, disponibil online la http://www.insse.ro/cms/rw/pa‐
ges/romania%20in%20cifre.ro.do, [data accesării: 12 oct. 2012].
21. Institutul Național de Statistică, 2012: Activitatea unităților
sanitare în 2011, disponibil online la http://www.insse.ro/cms/fi‐
les/publicatii/san2011.pdf, [data accesării: 14 oct. 2012].
22. Legea nr. 18/2010 privind unele măsuri necesare în vederea
restabilirii echilibrului bugeta r, publicată în „Monitorul Ofic ial”, Partea
I, nr. 441 din 30.06.2010, disponibil online la http://www.info le‐
gal.ro/legislatie‐integrala/le gea‐nr‐1182010‐privind‐unele‐masu ri‐
necesare‐in‐vederea‐restabilirii‐ echilibrului‐bugetar/, [data a ccesării:
15 oct. 2012]
23. Ministerul Sănătății 2011, disponibil online la http://www.
ms.ro, [data accesării: 20 oct. 2012].
24. News.ro 2011, disponibil online la http://www.corect‐
news.com/social/sanatate/afp‐cri za‐economica‐determina‐medicii‐ ro‐
mani‐sa‐plece‐in‐strainatate, [data accesării: 7 oct. 2012].
25. OECD, 2009: Health at a Glance 2009, OECD Indicators , disponibil
online la:

REVISTA DE ECONOMIE SOCIALĂ

138 Vol. III • Nr. 1/2013
http://www.oecd.org/edu/highereducationandadultlearning/4363633
2.pdf, [data accesării 5 sept. 2012].
26. OMS, 2010: Statistiques Sanitaires Mondiales 2010, disponibil
online la http://www.who.int/whosis/whostat/FR_WHS10_Full.pdf, ([data accesării: 8 sept. 2012].
Documente legislative
27. Guvernul României 2008 – Ordonanța Guvernului nr. 17 pentru
modificarea și completarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 115/2004 privind salarizarea și alte drepturi ale personalu lui
contractual din unitățile sanitare publice din sectorul sanitar , publicată
în „Monitorul Oficial”, Partea I, nr. 83 din 01.02.2008.