Dimensiuni ale Inteligentei Emotionale

Rezumatul lucrării

Activitățile desfăsurate în grădiniță se bazează în general pe joc, iar prin conștiientizarea propriilor emoții preșcolarul poate gestiona corect interacțiunile sociale.Integrarea socio-afectivă a copilului de vârstă preșcolară în microstructura socială căruia îi aparține îi dă posibilitatea acestuia de a se integra cu succes în macrostructură socială. De aceea dezvoltarea emoțională a copiilor este decisivă pentru evoluția preșcolarului.

Studiul făcut de Daniel Goleman în urma căruia a demonstrat că acei copii care la vârsta de 4 ani aveau un sistem emoțional stabil ating rezultate mai bune la examinările școlare a prezentat interes pentru mine determinându-mă să cercetez pentru a afla gradul de dezvoltare emoțională într-un lot de copii preșcolari. Pentru a afla factorii care pot influența modul de manifestare a emoțiilor am făcut un studiu de cercetare aplicând ca instrument chestionarul ( Test pentru inteligența emoțională – varianta pentru copii de Daniel Goleman și Reuven Bar-On adaptat de Mihaela Rocco și folosit pe un grup de 50 de copii din grădinițe diferite aflate în mediul rural și urban, pe băieți si fete și luându-se în calcul și prezența fraților.Am cercetat pentru a afla în ce măsură inteligența emoțională diferă în funcție de variabile precum gen, mediul, numărul fraților și dacă copiii au o inteligență emoțională dezvoltată pentru cerințele actualei societăți.

În urma cercetării făcute am ajuns la concluzia că în lotul asupra căruia am făcut cercetarea fetele au avut un grad mai mare în manifestarea emoțiilor.Mediul nu a influențat creșterea /descreșterea inteligenței emoționale , iar copiii care nu au frați au obținut un coeficient mai mare de dezvoltare emoțională .Preșcolarii nu au încă o inteligență emoțională dezvoltată potrivit cerințelor actuale, din totalul subiecților mai mult de jumătate dintre ei au obținut punctajul sub mediu ceea ce presupune găsirea unor metode, programe pentru a le dezvolta inteligența emoțională – una dintre cele mai valoroase achiziție pe care se pot baza oricând în viață.

Cuvinte cheie

Inteligența emoțională: presupune în primul rând cunoașterea de sine, autodisciplina și empatia; determină modul în care o persoană își poate controla impulsurile și sentimentele.

Emoțiile: sunt stări afective de scurtă durată care exprimă un specific al relațiilor unei persoane cu un obiect sau o situație (frică, bucurie, regret, simpatie, rușine, nehotărâre etc).Ele sunt indisolubil legate de trebuințele , tendințele, dorințele unei persoane și oglindesc relațiile ei cu situația prezentă și cu rezultatele conduitei acelei persoane.

Dezvoltarea emoțională : vizează capacitatea copiilor de a-și percepe și exprima emoțiile, de a răspunde emoțiilor celorlalți, preum și dezvoltarea conceptului de sine, crucial pentru evoluția ulterioară a acestuia.

Coeficientul de emoționalitate (QE): reprezintă suma punctelor ce se obțin în urma unor teste ce evaluează factorii componenți ai inteligenței emoționale.

Empatia: abilitatea de a ne raporta la sentimentele și nevoile celorlalți.

Testul pentru inteligența emoțională: este un chestionar folosit ca instrument cu ajutorul căruia se poate calcula coeficientul de emoționalitate.

introducere

,, Secretul fericirii nu constă în a face ceea ce iți place, ci în a-ți plăcea ceea ce faci.’’

James M. Barrie

Inteligenței emoționale în ultima perioadă de timp i s-a acordat o importanță tot mai mare în cercetările pedagogice ce s-au făcut deoarece s-a crezut că reușita în viață este determinată de gradul de inteligență al unei persoane. Utilizând teste de măsurare a IQ , școlile își alegeau astfel copiii care erau dotați , iar acest procedeu era folosit și de angajatori pentru a-și alege forța de lucru în cadrul unei companii.

În urma cercetărilor făcute din ultimul deceniu, s-a descoperit că și inteligența emoțională (EQ) reprezintă un factor important alături de IQ care poate determina succesul unei persoane pe timpul vieții sale.

Rezultate cercetătorilor au demonastrat că inteligența rațională în raport de 20% poate contribui la reușita în viață, iar 80% îi revine inteligenței emoționale și altori factori.

Realizarea procesului de integrare socio-emoțională a copiilor preșcolari în activitățile din grădiniță este favorizat de raporturile interpersonale din grupă, de trăirile lor afective, de trebuințele și interesele personale ce stau la baza comunicării între membrii grupei. Preșcolaritatea cuprinde cea mai importantă experiență socio-emoțională din viața unei persoane.

Ansamblul activităților desfășurate în grădiniță și în special în jocurile de creație , jocurile didactice, dramatizările constituie mijloacele cele mai eficiente de exersare liberă a vorbirii copiilor și socializării datorită situațiilor care se creează prin mînuirea materialelor și mai ales a comunicării intense ce se stabilește între copii.Prin transpunerea în rolurile de adult preșcolarul se poate ancora în orice temă a vieții, lărgindu-și orizontul de cunoștințe, îmbogățindu-și experiența de viață , antrenându-se în dialogul viu, care-l obligă să-și îmbogățească, să-și precizeze și să-și activizeze vocabularul, să folosească limba ca mijoc de comunicare în orice împrejurare socială.Fără comunicare verbală nu sunt posibile cooperarea, acumularea și generalizarea experienței umane.

Preșcolaritatea este perioada în care copilul achiziționează 80% din abilitățile pe care le folosește la vârsta adultă. Aceste achiziții se fac în contextul înteracțiunilor zilnice pe care copilul le are cu ceilalți adulți și copii.Prin urmare trebuie să ne amintim că în acești ani timpurii, dezvoltarea socială și emoțională a copilului este la fel de importantă ca și cea fizică și cea intelectuală. Diferite aspecte ale dezvoltării copilului se interrelaționează.Există perioade de stabilitate, urmate de altele dinamice, de schimbare, copilul crește învață lucruri noi, achiziționează noi comportamente, după care urmează o perioadă de ajustare, până când se instalează din nou echilibru pe un palier mai înalt de dezvoltare.Fiecare realizare pregătește copilul pentru următorul stadiu de evoluție.

Conștientizarea emoțiilor reprezintă abilitatea de bază pentru achiționarea celorlalte comportamente pe plan social și cognitiv.Copiii învață despre emoții și modul în care acestea pot fi gestionate corect în contextul interacțiunilor sociale. Jocul devine terenul stimulării coeziunii ocupaționale ce permite să se dezvolte ,,sociabilitatea” prin urmare, integrarea socio-afectivă optimă a preșcolarului în microstructura socială căruia îi aparține, dă posibilitatea integrării cu succes în macrostructura socială. În grupele de joc , copiii se acceptă și se tolerează reciproc satisfăcându-și în același timp trebuința de joc. Gradul de reciprocitate este mai mare în joc decât în alte situații.Inclus în structura unei activități sau în cadrul unei activități integrate sau extracurriculare, jocul are întotdeauna un rol deosebit deoarece copilului nu i se cere în mod conștient să depună efort copilul jucându-se din plăcere.

Dezvoltarea emoțională a copiilor este decisivă pentru evoluția lor ulterioară, pentru armonizarea și desfășurarea tuturor componentelor personalității. Cercetătorul Daniel Goleman a demonstrat că acei copii care au un sistem emoțional stabil la vârsta de 4 ani , vor atinge rezultate mai bune la diverse forme de examinare școlară, deci , capacitatea de a recunoaște și de a face față emoțiilor la nivelul vârstei preșcolare determină performanțe mult mai mari la nivelul școlarității ca și sub aspect interrelațional.

Cercetătorul subliniază rolul adaptiv al afectivității, pornind de la constatarea că acele persoane cu un coeficient intelectual înalt ( IQ – indice al nivelului de dezvoltare a inteligenței stabilit prin raportarea vârstei mentale la cea cronologică) se descurcă mai puțin în viața de zi cu zi, pe când , cei cu IQ mai redus au rezultate deosebite în activitatea practică.

În concluzie , inteligența emoțională presupune în primul rând cunoașterea de sine, autodisciplina și empatia; determină modul în care o persoană își poate controla impulsurile și sentimentele, iar prin intermediul unui joc poate fi foarte ușor îmbunătățită și cultivată, iar dezvoltarea ei continuă chiar și la vârstă adultă.

Capitolul 1.

Dimensiuni ale inteligenței emoționale

1.1.Inteligența emoțională (IE) – definire și caracterizare

În cartea sa ,,Creativitate și inteligență emoțională” Mihaela Rocco spunea că ,,studiile empirice privind inteligența emoțională, potențialul creativ, precum și unele tulburări emoționale de tipul agresivității, depresiei și anxietății la elevii din ciclul primar ( 120 subiecți) au arătat că acei copii care provin din familii dezorganizate, au părăsit familia din diverse motive sau au fost abandonați de părinți au abilități emoționale reduse, coeficientul lor emoțional plasându-se sub 40 de centile. În același timp, copiii care trăiesc într-un mediu afectiv stresant, nesigur sunt foarte agresivi, impulsivi și deosebit de anxioși. Cu cât punctajul obținut la inteligența emoțională este mai mic, cu atât sunt mai ridicate scorurile pentru anxietate și depresie.” (Rocco, 2001).

Educația care se bazează pe inteligența emoțională le poate spori copiilor șansele, deoarece presupune creșterea, modelarea și dezvoltarea psihică bazîndu-se pe cele cinci principii ale acesteia. Gândurile,actiunile și emoțiile emoțiile reciproc acționează, strategiile bazezându-se pe mai multe principii. Părinții pot alege între diverse soluții din discuții, negocieri, idei, posibilități de mare valoare promulgate de educația bazată pe inteligența emoțională.

Termenul ,,inteligența emoțională” a fost pentru prima data utilizat într-o teză de doctorat, în 1985 de către Wayne Leon Pazne considerând că ,,Inteligența emoțională” este o abilitate care implică o relaționare creativă cu stările de teamă, durere și dorință” (M. Roco, 2001, p.139). Pentru a defini inteligența emoțională au fost delimitate trei direcții (M. Roco,2001, p.140) reprezentate de :

1.Mayer și Salovey ( 1990,1993) considera că inteligența emoțională implică :

abilitatea : – de a recunoaște emoțiile exprimate corespunzător;

– de generare a sentimentelor utilizănd gândirea;

– de cunoaștere și înțelegere a emoțiile și pentru a promovarea dezvoltarii emoționale și intelectuale;

2. Reuven Bar-On, după 25 de ani de studii în 1992 a stabilit factorii componenți ai inteligenței emoționale astfel:

a) din perspectiva intrapersonală :

– conștientizarea propriilor emoții;

– optimism;

– respect;

– considerație pentru propria persoană;

– autorealizare;

– independență.

b) din perspectiva interpersonală :

– empatie;

– relații interpersonale;

– responsabilitate socială.

c) după adaptabilitate:

– rezolvarea problemelor;

– testarea realității;

– flexibilitate.

d) gestionarea stresului:

– toleranța la stres;

– controlul impulsurilor.

e) stare generală:

– fericire;

– optimism.

Coeficientul de emoționalitate (QE) reprezintă suma punctelor ce se obțin în urma unor teste ce evaluează factorii componenți ai inteligenței emoționale.Persoanele cu QE ridicat vor avea mult succes în viață.

3. Daniel Goleman (1995) în viziunea sa constructele care formează inteligența emoțională și care trebuie exersate pentru o reușită în viață sunt:

1.conștiința propriilor emotii;

2. controlul emoțiilor;

3. motivația;

4.empatia;

5.aptidunile sociale.

Mayer și Salovez au evidențiat mai multe niveluri ale formării inteligenței emoționale:

a) percepția, evaluarea și exprimarea emoțiilor;

b) facilitarea emoțională a gândirii;

c) înțelegerea și analiza emoțiilor și utilizarea cunoștințelor emoționale;

d) reglarea emoțiilor pentru a provoca creșterea emoțională și intelectuală.

Jeanne Segal (1999) a evidențiat următoarele componente ale inteligenței emoționale:

– conștiința emoțională;

– acceptarea;

– conștiința emoțională activă;

– empatia.

Spre deosebire de gradul de inteligență teoretică care rămâne același de-a lungul vieții, competențele ce țin de inteligența emoțională se achiziționează , se desprind , se învață prin parcurgerea mai multor etape, începînd cu recunoașterea emoțiilor proprii, asumarea responsabilității pentru emoțiile identificate și învățarea compasiunii și empatiei.

1.1.1. Empatia ca trăsătură a inteligenței emoționale

Abilitatea de a ne raporta la sentimentele și nevoile celorlalți este o dimensiune semnificativă a inteligenței emoționale fiind definită de S. Marcus sub următoarele ipostaze:

fenomen psihic ( manifestare);

proces psihic ( acțiune );

produs psihic ( rezultat);

însușire psihică ( asimilare), deci construct multidimensional de personalitate.

Prin dezvoltarea acestei abilități la copii vom dezvolta înainte de toate comportamente și atitudini prosociale bine conturate, vom cultiva trăsături de caracter precum : altruismul, generozitatea, cooperarea, respectul pentru semeni, generând o îmbogățire și o nuanțare a experiențelor afective cu implicarea dimensiunii morale a personalității. Copilul va deveni simpatetic în relațiile cu cei din jur, dar și cu mediul înconjutător fiind deprins să trăiască în armonie cu sine și cu lumea din care face parte.

,,Nu-i judeca pe alții până nu te pui în pielea lor” , spune un vechi principiu etic.Acest lucru înseamnă de fapt empatie sau capacitatea de a intui și de a recunoaște sentimentele celorlalți.Adică de a-l înțelege pe celălalt pornind de la experiențele noastre.

Maurice J. Ellias ne propune un exemplu grăitor pentru forța pe cere o are capacitatea empatică în construirea personalității unui individ.Astfel, când doi copii se ceartă , este posibil ca fiecare dintre ei să aibă o imagine despre punctul de vedere al celuilalt, dar aproape sigur nu este constient de sentimentele celuilalt.Dacă este ajutat să devină conștient de faptul că celălalt copil se simte la rândul său trist sau rănit, conștientizarea s-ar putea să-i domolească mânia.

Jocul ,, Eu cu cine mă înțeleg?” face parte din categoria acelora care dezvoltă capacitatea empatică a copilului.Astfel, acesta trebuie să găsească trei persoane ( din familie sau viața de zi cu zi ) cu care crede că se înțelege (empatizează) și să spună de ce crede acest lucru.Aceasta este de fapt o modalitate prin care copilul ajunge să-l înțeleagă mai bine atât pe cei de lângă el, cât și propriile trăiri și reacții.

1.2.Rolul emoțiilor în viața unui copil

Primul element care caracterizează inteligența emoțională ne aduce în prim plan atât vechiul, dar și actualul dicton latin ,, Cunoaște-te pe tine însuți”. Se consideră că odată ce un copil este capabil să recunoască diferitele sentimente, există șanse mult mai mari să se controleze. Acest lucru se datorează faptului că felul lui de a fi îl influențează pe copil mult în ceea ce face. De exemplu atunci când un copil este trist se interiorizează, se retrage, se izolează, iar când este fericit, pofta de viață pe care o are o exteriorizează , împărtășind din ea și celorlați.

Dar atunci când nu conștientizează ceea ce simte, nu va realiza cum trebuie să se poarte și ca urmare a acestui fapt îi va lipsi coerența necesară unei comunicări eficiente și va da frâu liber impulsurilor de moment și nu de puține ori, ajunge să regrete o vorbă, o atitudine, o reacție.

Educația reprezintă un proces extrem de complex și de profund, iar educația bazată pe inteligența emoțională are ca punct de pornire totalitatea acțiunilor pe care le facem pentru a crea un echilibru atât în relațiile cu copiiii cât și în locul unde ne petrecem timpul. Activitățile adulților ar trebui să accentueze importanța sentimentelor și asfel copiii vor fi ajutați să-și controleze emoțiile , să nu fie impulsivi sau sentimentele să ți copleșească . părinților trebuie să pună accent pe importanța sentimentelor șiastfel ajutându-i atât pe copii cât și pe ei să țină sub control emoțiile, în loc să acționeze impulsiv sau să se lase copleșiți de sentimente. (Daniel Goleman numește această teorie „suprastimularea emoțională”).

Studiile clininice au arătat că, băieții cu vârsta între 8 și 10 ani, care provoacă mereu probleme și sunt impulsivi sunt de la 6 până la 10 ori mult mai predispuși spre violență la adolescență și comportamente antisociale.Fetele, în special cele din gimnaziu care confundă sentimentul de plictiseală și furie cu foamea, sunt cele mai expuse la tulburări de alimentație când devin adolescente.Succesul în școală al copiilor este asigurat de abilitățile inteligenței emoționale. Copiii care reușesc să amâne obținerea imediată a satisfacției și urmăresc pe termen lung obiectivele, învață să facă acest lucru și se vor adapta mult mai ușor și vor avea performanță mai mare profesional. Copiii care învață să își cultive răbdarea realizeze temele la timp, învață astfel cum să facă față cu succes orelor de muncă de la serviciu. Inteligența emoțională poate fi învațată.

Copiii încă de la naștere au personalități diferite și abordează în mod diferit problemele vieții, unii sunt mai timizi, alții mai impulsivi.Unii sunt afectați mai intens în anumite situații, alții trec mai ușor peste obstacole, etc. iar inteligența emoțională îi ajută pe adulți, pe părinți sau cadre didactice sau toti cei care se află în preajma copilului să modeleze cu toate aceste caracteristici individuale ale copilului, ajutându-l să învețe să devină un om libr și care să se poată bucura de succes.ajungă un adult autonom și de succes. De exemplu, un copil timid nu trebuie protejat și ferit de a interacționa cu alți copii ci trebuie încurajat îi trebuie arătate care sunt beneficiile relaționării cu alți copii, cum și ce ar putea vorbi cu ei.

Învățare este recomandată să se facă treptat , pentru a nu-l speria pe copil, să fie realizată în pași mici și cu progrese importante. Lucrând cu copiii și păstrând legătura cu părinții acestora se poate observa că părinții pot dezvolta inteligența emoțională a copiilor lor chiar dacă nu posedă studii speciale în psihologie.

Securitate emoțională împreună cu interacțiune socială ajută la dezvoltarea inteligenței emoționale.

În țările din America de Nord, s-au făcut studii, iar rezultate relatateau redat realități despre copii care ar trebui să ne îngrijoreze. Din cinci copii unul are probleme psihologice marcându-i într-un anumit mod viața. Cu o frecvență mai mare este întâlnită anxietatea la copii cu vârsta sub 11 ani, presupunând tulburări majore în 10% din situații, ducând la fobii grave ce pot avea un impact asupra vieții normale ; alți 5% au o anxietate generalizată și îngrijorare permanentă, iar 4% cu anxietate i în momentul despărțirii de părinți.A crescut cantitatea de alcool consumată de băieții adolescenți cu 20%.Studiile acestea reprezintă un semnal de alarmă pentru toți părinții din lume, pentru psihologi, cadre didactice, tineret deoarece educația copiilor trebuie să reprezinte obiectivul principal al tuturor.

1.2.1. Înțelegerea emoțiilor de către preșcolari cu ajutorul jocului

Preșcolarul își poate recunoaște propriile emoții, uneori denumește emoțiile pe care le trăiește el și persoanele care se află în jurul său, putând astfel răspunde la trăirile sale emoționale și al celor din preajma sa. Un copil care are 3 ani poate denumi ți recunoaște emoții: bucuria, furia, frica și tristețea, iar la vârsta de 5-6 ani paleta de etichete verbale să fie mult mai bogată, fiind incluse de exemplu și rușinea, vinovăția sau jena. În această perioadă a preșcolarității, limbajul emoțiilor câștigă rapid în acuratețe, claritate și complexitate și, ceea ce este cel mai semnificativ, raportarea la posibilele cauze ale sentimentelor oamenilor este din ce în ce mai frecventă. Atâta timp cît ei pot vorbi despre emoții se poate spune că pot avea o viziune mai obiectivă asupra emoțiilor, pot înțelege propriile emoții dar și să asculte ce spun alții despre emoțiile lor. Limbajul emoțiilor este foarte important pentru dezvoltarea emoțională a copilului.

Dezvoltarea emoțională vizează îndeosebi capacitatea copiilor de a-și percepe și exprima emoțiile, de a răspunde emoțiilor celorlalți, preum și dezvoltarea conceptului de sine, crucial pentru evoluția ulterioară a acestuia. Competența socială este abilitatea de a atinge diferite ținte personale în interacțiunile sociale și de a cultiva și menține relații pozitive cu ceilalți. Sprijinul emoțional și relațiile sigure îi ajută pe copii să dobândească încrederea în sine și abilitatea de a funcționa ca membru a unui grup. Așadar , există o interdependență între dezvoltarea emoțională și dezvoltarea socială. Copiii încep să înțeleagă faptul că acțiunile lor pot avea consecințe în acest context, ei învață să își controleze diferitele emoții: frica, mânia, timiditatea etc.

În același timp, deși empatia nu este punctul forte al copilului în perioada copilăriei timpurii, el dovedește că poate fi empatic atunci când începe, de bună voie, să împărtășească cât mai multe informații cu cei din jur. Totodată, treptat, el începe să își dezvolte deprinderi de rezolvare a conflictelor, înțelegând din ce în ce mai mult mecanismele de bază care asigură funcționarea societății, ce este bine și ce este rău printr-o participare activă la activitățile de grup, îndeosebi la jocurile imaginative.

Se observă că a conștientiza sentimentele pe care le are cineva într-un anumit moment nu este o treabă de loc ușoară pentru un adult, iar lucrurile se complică și mai mult când este vorba de copii. La preșcolari acest lucru se realizează cel mai bine prin diverse jocuri. Două dintre ele ar putea fi :

– ,, Cum mă simt azi ?” – un joc în care copiii au ca sarcină de joc de completat propoziția : ,,Azi mă simt… pentru că…”. După fiecare expunere , educatoarea analizează dacă există o corespondență între termenul folosit și starea generală a copilului propunându-i acestuia în caz de neconcordanță cuvântul corespunzător.

– ,,Magazinul magic”- este un joc de rol în care sunt aleși cinci voluntari.La acest magazin găsim calități, iar pentru a intra în posesia acestora trebuie să lase în locul lor defecte.

Aceste jocuri îi pot ajuta pe copii să conștientizeze , să controleze și să oprească sentimente negative care în anumite momente generează frică, depresie sau irascibilitate și să depășească diferite situații dificile care apar în viață.

1.2.2. Autoreglarea emoțională

După cum se știe emoțiile sunt stări afective de scurtă durată care exprimă un specific al relațiilor unei persoane cu un obiect sau o situație (frică, bucurie, regret, simpatie, rușine, nehotărâre etc).Ele sunt indisolubil legate de trebuințele , tendințele, dorințele unei persoane și oglindesc relațiile ei cu situația prezentă și cu rezultatele conduitei acelei persoane, conduită pe care o reglează în mare măsură.

Stările afective pot fi :

-statice când, deși duc la unele reacții prompte, nu inițiază o activitate susținută.Așa sunt agreabilul și dezagreabilul care însoțesc toate percepțiile noastre;dispozițiile,stări destul de durabile( suntem indispuși o zi întreagă); emoțiile exprimă un specific al relațiilor cu o situație dată.

-dinamice care sunt motive principale ale activității unei persoane,dinamizând-o luni și ani de zile: sentimentele și pasiunile .Diferența dintre ele este mai mult de intensitate – pasiunile sunt mai puternice, tiranice , acaparatoare.

Sentimentele pot fi:

– inferioare când urmăresc interese personale;

– superioare când conțin aspirații valoroase pe plan social ( e vorba de sentimente morale, intelectuale, estetice).

Sentimentele dirijează în mare măsură conduita fiind principalul factor motivațional. Ele organizează impulsurile, dorințele, influențează mereu atitudinile și interesele noastre, în funcție de situație. Ele sunt surse a diferitelor emoții care apar în diferite situații. Sentimentele sunt puternic influențate de mediul social, de familie și de ambianța școlară. Este obligația cadrelor didacticede a contribui la apariția și dezvoltarea sentimentelor superioare, valoroase din punct de vedere social.

Imitația atitudinilor și a emoțiilor are de asemenea un rol important. Copiii îi imită cu ușurință pe adulți în cadrul unui joc atunci când înțeleg sarcinile ce i se cer. Repetarea emoțiilor favorizează instalarea unei atitudini perene. Formarea unui sentiment este un proces de duratăși este un proces asociativ, având slabă legătură cu dezvoltarea intelectuală. Progresul afectiv se realizează în cursul experienței reale și al contactului cu cei din jur. De aceea și viața de familie constituie o importantă sursă a sentimentelor ce animă o persoană.

În această etapă de vârstă copilul dobândește o abilitate esențială pentru dezvoltarea ulterioară și anume autoreglarea emoțională (controlul propriilor emoții și dorințe). Aceasta implică abilitatea de inițiere, inhibiție sau modulare a proceselor fiziologice, a cognițiilor și a comportamentelor relaționate cu emoțiile astfel încât să fie atinse scopurile individuale (Thompson, 1990). Preșcolarii pot identifica modalități diferite de interpretare a evenimentelor în încercarea de a le face inofensive; prin discuțiile cu ceilalți, ei pot să își împărtășească sentimentele și să asculte interpretările altora (Schaffer, 2007). Așadar, pentru a-și regla emoțiile negative preșcolarul folosește deja strategii comportamentale (distragere prin joc), strategii cognitive (mutarea gândurilor de la situație, considerarea lucrurilor într-o lumină mai pozitivă) sau verbale (discutarea emoțiilor cu alții, reflecția asupra lor).

Copiii preșcolari dovedesc o mare carență în gestionarea propriilor emoții, manifestându-se prin comportamente neadecvate. Cele mai frecvent întâlnite la grădiniță au fost considerate cele agresive: copilul smulge jucăria din mâna altui copil, strică jocul altor copii, împinge un alt copil, lovește și pârăște alt copil. Toate aceste comportamente indezirabile se datorează lipsei abilităților socio-emoționale ale copilului sau adultului. Ce facem și de unde începem? Ar putea fi prima întrebare. De la noi însene. Este important să conștientizăm că pentru a le forma copiilor competențe socio-emoționale corecte, trebuie să ne gestionăm corect propriile emoții, să ne controlăm propriile reacții și atitudini.

,,Este foarte important să ținem în frâu impulsurile comportamentale” pentru că impulsurile noastre pornite din instinct la o situație conflictuală sunt deseori ineficiente.

Daniel Goleman ne propune un test care îi ajută pe copii să-și dezvolte stăpânirea de sine și capacitatea de a rezista primului impuls.,, Testul bomboanelor” constă astfel în provocarea unor copii de 4 ani cărora li se dă posibilitatea de a alege o bomboană în momentul ,, acum” sau două , după trecerea a câteva minute, până când o anumită persoană va intra în cameră. Psihologul american a constatat că rezultatele psihologice și și comportamentale ale copiilor (atât pe termen scurt, cât și pe termen lung) care au rezistat provocării au fost net superioare în favoarea acestora.Interiorizarea unui astfel de raționament va duce în ultima instanță la o gestionare mai bună a emoțiilor, copilul fiind capabil să țină cont de întrebările interioare precum: ,,Ce exprim?”, ,,Când mă exprim?”,,Unde mă exprim?”,,, Cui mă exprim?”.

Obiective specifice educației emoționale:

– să denumească emoțiile diverse;

– să identifice propriile emoții în diverse situații;

– să identifice emoțiile altor persoane în diverse situații;

– să identifice emoțiile asociate unui context specific;

– să recunoască emoțiile pe baza componentei non-verbale, expresia facială și povestea;

– să privească o situație supărătoare dintr-un punct de vedere diferit.

Exemple de jocuri :

– ,, De ce mă simt așa?”;

– ,,Roata emoțiilor”;

– ,,Lacul cu crocodili”;

– ,,Despre emoțiile mele” :

– sarcina de joc: completarea unor propoziții despre emoții, folosind propriile cuvinte.

– ,,Mi-e teamă atunci când….”

– ,,Sunt trist atunci când…”;

– ,,Sunt furios când …”.

1.2.3. Construirea încrederii în sine și direcționarea emoțiilor către un scop

Una din competențele fundamentale ale unui educator care formează personaliatea copiilor este aceea de a oferi mesaje de feedback care să construiască încrederea de sine a copiilor prin:

– mesaje care pun accent pe ce a făcut bine și pe ce mai are de învățat și nu pe greșeală;

– mesaje care pun accent pe solicitarea copiilor de se gândi la o altă soluție sau la modalități de a face un anumit lucru;

– mesaje care le explică copiilor rațiunea pentru care comportamentele lor sunt neadecvate și care sunt consecințele emoționale și sociale ale acțiunilor lor asupra celorlalți.

Echilibrarea impulsurilor și recompensa întârziată determină capacitatea de a planifica a unei persoane.Astfel, planurile presupun întotdeauna o finalitate , adică un scop.De fiecare dată este important să nu uităm ceea ce am dori să realim sau tot ce am vrea să obținem în mod real. Întrebări precum:

– ,,Când vrem să atingem scopul?”;

– ,,Ce pași trebuie să urmez?”;

– ,, De ce resurse am nevoie pentru a-mi atinge scopul?” se regăsesc și în jocul –exercițiu ,,Povestea mea…”. Astfel copiii sunt încurajați să vorbească despre ceea ce vor să facă când vor fi mari , ghidati de educatoare să răspundă pe rând întrebările de mai sus.În acest mod , copilul va căpăta în timp abilitatea de a-și fixa obiective realiste, dar și de a identifica opurtunitățile de atingere a acestora.

1.3. Contribuțiile relațiilor cu alți copii prin intermediul jocului la dezvoltarea socio-emoțională

Omul este prin definiție , o ființă socială și de aceea în mod absolut inevitabil va fi nevoit să-și dezvolte aptitudinile sociale.La baza construirii de relații interpersonale stau comunicarea, capacitatea de a rezolva probleme și de a face alegeri bune, temeinice și responsabile pentru viața de zi cu zi. Se vorbește în ultima vreme de o oarecare libertate în educația copiilor.În acest sens este de dorit ca în diverse activități pe care le desfășurăm la grupă, copiii să aibă momente în care să-și exprime punctul de vedere, să încerce să facă compromisuri sau să vorbească pe rând și să-și aducă aminte că este vorba de un scop comun ( de exemplu stabilirea unei destinații pentru o excursie).De multe ori unii dintre ei vor constata că decizia majorității nu le este favorabilă. Cu toate acestea , va trebui ca ei să învețe cum să reacționeze și în astfel de situații, pentru ca numai așa relația cu ceilalți poate căpăta nuanțe pozitive.

Începând cu vârsta de 2-3 ani, interacțiunile devin tot mai sofisticate: copiii devin capabili să se joace împreună și nu doar unul lângă celălalt. Astfel, perioadele de interacțiune sunt mai lungi și mai frecvente și apare și jocul cooperativ și reciproc. În plus, copiii devin mai selectivi în alegerea partenerilor de joacă, criteriile de selecție fiind acum mai ales de ordin fizic (Shaffer, 2007). Aspectul selectiv se poate observa și în segregarea tot mai marcantă a grupurilor de copii în funcție de gen: începând cu vârsta de aproximativ 3 ani, băieții preferă să se joace cu băieții și fetele cu fetele, o tendință care va continua de-a lungul întregii copilării (Maccoby, 1998). Selectivitatea se manifestă, de asemenea, în preferința copiilor pentru anumiți indivizi: prietenia devine un lucru semnificativ și important, iar copiii se vor asocia mai ales cu cei pe care îi plac, pe care îi apreciază și a căror companie este căutată activ.

Este confirmat științific rolul pe care adultul îl are în modelarea comportamentală a copilului. Atitudinea acestuia în diverse situații, comportamentele pe perioada în care interacționează cu ceilalți, constituie contextul principal de învățare a abilităților socio-emoționale pentru copii.

Acestea se învață și se exersează în relațiile pe care copiii le stabilesc cu persoanele care se cel află mai mult timp în preajma lui. În cazul nostru, copilul preșcolar stabilește cele mai multe relații cu educatoarea și copiii ceilalți din grupă. Felul în care educatoarea sau copiii reacționează în diferite situații bune sau situații problemă, reacțiile pe care le are în fața neprevăzutului din grupă, a greșelilor pe care copiii le fac, precum și comportamentul ei din timpul activităților influențează și modelează atitudinea și comportamentele copiilor din grupă. Dacă educatoarea se înfurie de câte ori un copil face altceva decât cere sau gândește ea, copilul va învăța că furia ar putea să-i rezolve și lui o problemă similară din viața de zi cu zi. Dacă educatoarea critică sau etichetează, și copiii vor învăța același lucru. Atunci când se solicită copilului să strângă jucariile după ce s-a jucat cu ele iar acesta refuză, se va ridica tonul și se va amenința că îi vor fi luate , copilul va învața că modul prin care poate obține supunerea este să procedeze la fel în relațiile cu ceilalți copii.

1.3.1. Copilul marginalizat și etichetat

Marginalizarea este un fenomen cu care adesea ne întâlnim în colectivele de copii . motivele pentru care copiii sunt marginalizați au legătură cu:

Manifestarea frecventă a comportamentelor agresive în relație cu ceilalți copii;

Manifestarea frecventă a comportamentelor de retragere, refuzul de a participa la activități comune;

Prezența unor caracteristici care evidențiază diferența copiilor de ceilalți copii care constituie majoritatea : etnie diferită de a majorității, imaturitate în dezvoltarea fizică, înfățișare mai puțin plăcută sau mod de îmbrăcăminte precar, prezența unor dezabilități.

Marginalizarea influențează modul în care copiii se percep pe sine (Ex. Degeaba îl întreb dacă vrea să se joace cu mine, oricum nu vrea). Relația pe care educatoarea o stabilește cu un copil influențează modul în care grupa îl privește. Atitudinea pozitivă a educatoarei față de acesta se transferă la nivelul atitudinii celorlalți colegi față de acel copil.

Se recomandă :

stabilirea unor reguli de genul: „Toți copiii de la grupă sunt prieteni! Nu avem voie să spunem –nu te joci cu noi!”;

folosirea metodelor de învățare bazate pe centre de interes ce valorifică diferențele individuale;

transmiterea mesajelor de laudă pe efort , strategia utilizată „ai muncit mult la acest desen, ai ales o cale foarte bună de a face acest lucru” și nu pe abilitate „ești deștept sau ești cel mai bun”.

Un exemplu posibil de intervenție prin care se poate valoriza și susține copilul exclus ar fi crearea unui rol nou în joc prin care să se dezvolte jocul celorlalți.

Exemplu: Ana, Matei și Diana se joacă „De-a familia”. Luca stă și privește jocul lor. Atunci educatoarea merge și le spune : „Ce frumos vă jucați împreună! Haideți să spunem că păpușa e bolnavă, iar Luca este doctorul care o consultă”. Modificând percepția copilului expus marginalizării despre el prin activități care sunt conforme cu interesele sale, valorizând abilitățile personale, motivându-l vom obține rezultate observabile la nivelul întregii grupe.

Tachinarea între copii reprezintă un comportament prin care un copil rănește pe alt copil prin mesaje de ridiculizare, poreclire sau răspândirea de zvonuri despre ce a făcut sau a spus acesta. Tachinarea generează emoții de tristețe, furie , iritare copilului căruia i se adresează, având efecte negative pe termen lung. Aceste strategii sunt folosite pentru a primi atenție chiar printr-un fel negativ, sunt preluate din experiența cu frații lor prin imitare și datorită interpretărilor greșite. Educatoarea trebuie să reacționeze în mod adecvat în funcție de temperamentul copilului:

Observă și traduce în cuvinte emoția identificată la copilul agresat :

„Observ că ești trist!”.

Facilitează exprimarea emoțională: „Ce s-a întâmplat?”

Sintetizează informația primită :

„Înțeleg că ești trist pentru că X ți-a spus aragaz cu patru ochi!”

Încurajează exprimarea emoțională :

„Spune-i lui X cum te simți pentru ca ți-a spus așa”

Se raportează la experiența celuilalt copil : ,,Înțeleg că i-ai spus…”

Face apel la regulă : ,,Folosim cuvinte potrivite când vorbim despre ceilalți”

Schimbă perspectiva pentru a-i permite copilului să înțeleagă consecințele emoționale ale comportamentului său asupra celorlalți copii :

,, Când cineva ți-a spus un cuvânt nepotrivit, tu cum te-ai simțit?”

Aplică consecința imediată pentru comportamentul nepotrivit:

,, Pentru că ai folosit un cuvânt nepotrivit, acum vei merge timp de trei minute la locul de liniște”

Li se transmite mesajul că oamenii sunt diferiți și fiecare e special în felul său;

Li se solicită copiilor să identifice un comportament care le place la celălalt;

I se acordă sprijin copilului agresat verbal pentru a exersa o serie de reacții adecvate de răspuns la comportamentele de agresivitate verbală, manifestate asupra sa.

Pentru copilul care a primit etichetarea este important să-i oferim copilului alternative de răspuns pe care ar putea să le testeze:

– Să răspundă cu umor;

– Să răspundă cu un compliment de genul : „tu ai vederea foarte bună”;

– Să îl ignore pe copilul care etichetează și să-și găsească ceva pălăcut de făcut;

– Să îi spună copilului că nu îi place și că dorește să înceteze;

1.3.2. Dobândirea identității de gen

Unul dintre cele mai interesante aspecte din dezvoltarea socio-emoțională (dar și cognitivă) a preșcolarilor este dobândirea identității de gen, respectiv capacitatea copilului de a identifica în mod corect propriul său gen și pe cel al altora. Încă de la vârsta de 2 ani jumătate – 3 ani, copiii pot să eticheteze și să stabilească corect sexul celorlalți. Stabilitatea genului – înțelegerea faptului că genul este o caracteristică permanentă, care nu se schimbă îndecursul vieții – se atinge spre vârsta de 4 ani. De la vârsta de 5- 6 ani se dezvoltă constanța genului, respectiv înțelegerea faptului că o persoană își păstrează sexul, chiar dacă în aparență, prin haine ori coafură genul pare a fischimbat. De acum înainte ei vor putea înțelege de exemplu faptul că băieții nu se schimbă în fete dacă își lasă părul să crească sau dacă îmbracă rochii.

Copilul își dezvoltă propria identitate atunci când primește atenția, grija, protecția și sprijinul nostru. El învață cine este și cum este el ca persoană în primii ani de viață în funcție de mesajele pe care le transmitem. Când se simte apreciat, valorizat, ascultat și înțeles are curajul de a învăța lucruri noi și dificile. Când se simte „inferior”, „insuficient”, „rău” copilul învață să-i fie teamă de eșec și va evita multe situații în care se poate dezvolta.

1.4. Cum putem ajuta copilul în dezvoltarea lui?

Oferindu-i atenție, grijă față de emoțiile lui, învățându-l autonomia, amânarea recompenselor și controlul asupra propriului comportament. Copilul are nevoie de rutine, de structură și de limite. Așa îl învățăm controlul asupra propriului comportament. Ori de câte ori reacționăm ferm și blând în loc de critică și pedeapsă, copilul învață regulile sănătoase de comportament, învață empatia-atenția față de nevoile emoționale ale celuilalt.

Preșcolarii sunt încă prea micuți pentru a recunoaște un spectru larg de emoții? În general o emoție o putem evaluat analizând doi indicatori: valența (axa bun-rău) și intensitatea (mai mult sau mai puțin intens). Până a intra la școala, în primii ani de grădiniță , copiii analizează orice situație mai mult pe sensul de bun-rău, adică după valență.

Pentru copii este deosebit de important să învețe să-și recunoască propriile emoții, dar și a acelora care se află în jurul său , să fie capabili să-și controleze reacțiile de față cu cei care se află în preajma sa , adică dezvoltându-și controlul asupra furiei și al emoțiilor negative.

Capitolul 2.

Obiectivele și metodologia cercetării

2.1. Scopul cercetării

Această cercetare a avut ca obiectiv central de a afla în ce măsură este dezvoltată inteligența emoțianală la preșcolari a căror activitate principală este jocul.Am prezentat câteva aspecte teoretice și de investigație studiate din literatura de specialiatate făcute asupra inteligenței emoționale.

Ca o noțiune mai nouă găsită în alte studii de cercetare, inteligența emoțională apare ca o problemă ce necesită descoperirea de alte tipuri de metode ce pot duce la dezvoltarea sa . Inteligenței emoționale este considerată ca o necesitate foarte importantă în viață.

M-a interesat astfel să aflu în ce măsură inteligența emoțională diferă în funcție de variabile precum gen, mediul, numărul fraților și dacă copiii din lotul cercetat au o inteligență emoțională dezvoltată pentru cerințele actualei societăți.

2.2. Ipotezele cercetării

Ip1: ,,Preșcolarul care are frați manifestă o ințeligență emoțională mai mare decât preșcolarul care nu are frați”;

(Testul t pentru eșantioane independente)

Ip2: „Există diferențe semnificative între fete și băieți în ceea ce privește manifestarea emoțiilor.”

(Testul t pentru eșantioane independente);

Ip3: ,,Preșcolarul care locuiește în mediul rural manifestă o inteligență emoțională mai mare decât cel care locuiește în mediul urban”

( Testul t pentru eșantioane independente- Select Cases);

Ip 4: „Există copii care nu au o inteligență emoțională corespunzător dezvoltată pentru cerințele actualei societăți, datorită diversității factorilor de mediu, eredității și educației copiilor.”

2.3. Metodologia cercetării

Chestionarul ( Test pentru inteligența emoțională – varianta pentru copii de Daniel Goleman și Reuven Bar-On adaptat de Mihaela Rocco a fost instrumentul acestei cercetări și a fost folosit pentru două grupe cu același număr , respectiv cîte 25 de copii preșcolari de grupă mare din grădinițe diferite și care au participat pe parcursul anului școlar la diverse jocuri ce se desfășoară în cadrul activităților din grădiniță.

2.3.1. Prezentarea lotului de subiecți

Pe un lot de 50 subiecți, cu vârste între 5 și 6 ani s-a făcut studiul acestei cercetări. Diferențiat după variabila gen , lotul de subiecți conține 25 subiecți de gen masculin și 25 subiecți de gen feminin. După variabila numărul fraților , lotul de subiecți conține 25 subiecți care nu au frați, 17 de subiecți care au un frate, 8 subiecți care au mai mulți frați

După variabila mediu , avem 25 de subiecți de la grădinițele din comuna Dărmănești care locuiesc în mediul rural și 25 de subiecți de la Grădinița particulară ,,Micul prinț” din orașul Suceava și care locuiesc în mediul urban .

1.Prezentarea grafică a lotului de subiecți după variabila gen:

2.Prezentarea grafică a lotului de subiecți după variabila numărul fraților

3.Prezentarea grafică a lotului de subiecți după variabila mediu:

2.3.2. Descrierea instrumentului

Cercetarea privind inteligența emoțională s-a realizat pe baza administrării unui chestionar lotului de copii menționat mai sus.

Chestionarul (“Testul pentru inteligența emoțională” – varianta pentru copii – de Daniel Goleman și Reuven Bar-On adaptat de Mihaela Roco) este instrumentul folosit pentru cercetarea privind inteligența emoțională a preșcolarului și conține 10 întrebări cu câte 4 variante de răspunsuri. Fiecare item are o variantă (sau două) care este punctat cu 20 puncte (sau cu 5 puncte). Punctele obținute la cele 10 întrebări corespunzătoare variantelor de răspuns se adună și se raportează apoi punctajul ce se obține la etalonul dat și se face interpretarea astfel astfel:

– la 100 puncte – sub medie

– 100-150 puncte – mediu

– peste 150 puncte – peste medie

– 200 puncte – excepțional.

2.3.3. Descrierea testului de inteligență emoțională folosit pentru copiii preșcolari

Acest test a fost elaborat de Daniel Goleman, autorul cărții ,,Inteligența emoțională”, apărută în anul 1995.Autoarea Mihaela Roco l-a adaptat ca variantă pentru copii după varianta pentru adulți și care a fost aplicat pentru copii preșcolari descriindu-se situațiile concrete pe înțelesul preșcolarului.Prin întrebările adresate se prezintă un copil ce se află în diferite situații.Prin completarea acestui test se are în vedere transpunerea unei persoane într-o anumită situație și în același timp alegerea unui răspuns ca o variantă din cele patru posibile reprezentând ca o reacție în situația indicată de întrebări.

2.3.4. Procedura de lucru

Chestionarele au fost aplicate în luna martie 2015, discutând individual cu fiecare copil preșcolar de la trei grădinițe din comuna Dărmănești și cu copii de la Grădinița particulară ,,Micul Prinț” din orașul Suceava și descriindu-se fiecărui preșcolar în parte situațiile create prin cele 10 întrebări, iar preșcolarii au spus cum ar fi reacționat pentru fiecare caz prezentat. Subiecților li s-a asigurat confidențialitatea răspunsurilor.

4..Prezentarea grafică a lotului de subiecți în funcție de numărul de puncte obținut:

Rezultatele obținute arată că există o diferență semnificativă între genuri în ceea ce privește manifestarea emoțiilor, iar gradul de dezvoltare a inteligenței emoționale a lotului de subiecți investigat este de 36 % “mediu” și 64 % „sub mediu”.

5.Prezentarea grafică a lotului de subiecți în funcție de nivelul de inteligență:

Capitolul 3.

Rezultatele cercetării

Prelucrarea datelor obținute s-a realizat cu ajutorul programului SPSS 20.0 for Windows.

3.1. Rezultatele pe fiecare item aplicat în chestionarul dat

Item 1. În acest scenariu se prezintă un copil ce se află într-o situație critică ce îi amenință viața.Doar trei dintre variantele de răspuns indică capacitatea copilului de a fi conștient de emoțiile personale, recunoaște o situația din punct de vedere afectiv și poate da un răspuns adecvat , echilibrat la situații neobișnuite, critice sau stresante.

La acest item din 50 de subiecți toți au reușit să deie un răspuns adecvat ( reprezentând 100 %) ceea ce reprezintă faptul că subiecții sunt conștienți de emoțiile personale.

Reprezentarea grafică se prezintă astfel:

Item 2. Scenariul acesta ne prezintă un copil foarte supărat , iar copiii aflați în preajma lui încearcă să-l ajute în depășirea aceastei stări emoționale negativă.Copilul care are un nivel al inteligenței emoționale ridicat ajută pe copil să înțeleagă de unde provine acea stare emoțională negativă, ce îl determină pe copil să fie supărat observând găsirea unor soluții alternative.

Din cei 50 de subiecți, al acest item 15 (reprezentând 30 %) dintre ei au reușit să găsescă o soluție potrivită pentru situația respectivă.

Reprezentarea grafică este următoarea :

Item 3. Se prezintă situația în care se află o persoană și care trebuie să fie modificată pentru a se obține un beneficiu.Se face referire la motivația intrisecă, vizându-se ca dimensiune a inteligenței emoționale ,,speranța”.

La acest item din 50 de subiecți au răspuns bine doar 24 subiecți ( 48 %), ceea ce arată că copiii nu au o motivație proprie pentru a depăși anumite obstacole. Reprezentat grafic ar fi:

Item 4. În acest scenariu un copil are eșecuri repetate într-un anumit domeniu, iar varianta de răspuns vizează gradul lui de optimism., de a persevera fără să se blameze sau să se demoralize.

Din cei 50 de subiecți doar 24 (48 %) dintre ei sunt optimiști în rezolvarea favorabilă a unei situații.Reprezentat grafic ar fi:

Item 5. Prin situația creată se urmărește cum se comportă o persoana față de minorități. Se vizează schimbarea prejudecăților utilizând un model democratic pentru a stăpâni furia și doar o singură variantă de răspuns sugerează deschiderea spre diversitate..

Din cei 50 de subiecți, doar 11 sunt deschiși diversității și a adoptării unui stil democratic de a relaționa. Reprezentarea grafică ar fi:

Item 6 . Acest item face referiri la felul cum se poate calma o persoană furioasă, iar răspunsul corect vizează capacitatea empatică a unei persoane.

Din cei 50 de subiecți , 10 (20%) dintre ei au răspuns corect (notat cu 20 puncte), iar 21 (42 %) au răspuns parțial corect (notat cu 5 puncte), rezultând faptul că ei nu cunosc modalitățile de a calma o persoană furioasă. Reprezentarea grafică ar fi:

Item 7. Itemul acesta prezintă o situație în care apare un copil agresiv ce este mânios, iar varianta ideală de răspuns este să se ia o pauză, timp în care se poate calma o persoana, iar după această pauză se poate purta o discuție utilă.

Rezultatul acestui item este surprinzător deoarece din cei 50 de subiecți doar 7 ( 14 %) au ales varianta corectă, rezultând faptul că subiecții nu știu cum să reacționeze într-o dispută puternică. Statistic avem:

Item 8. Situația prezentată se referă la găsirea unei soluții într-un colectiv pentru o problemă deosebită, iar prin răspunsul dat membrii unei echipe trebuie să benificieze de relații armonioase pentru a-și putea exprima ideile personale fără a se crea situații de stres.

În această situație din cei 50 de subiecți doar 10 (38%) dintre ei pot găsi o soluție bună pentru o problemă delicată.

Reprezentat grafic ar fi:

Item 9. Un copil se poate afla într-o situație stresantă din cauza timidității personale sau din cauza situației create .Varianta de răspuns sugerează modul cum acționează acea persoană în relații interpersonale.

Răspunsurile corecte la acest item au fost la 26 ( 52%) dintre subiecți (notate cu 20 puncte), și parțial corecte la 2( 4 %) dintre subiecți (notate cu 5 puncte), din cei 50 de subiecți.

Reprezentarea grafică ar fi:

Item 10. Copilul care are inițiativa schimbărilor învață mai ușor cum să obțină rezultate superioare, iar talentul său ascuns se poate astfel dezvolta.

Dintre cei 50 de subiecți doar 22 ( 44%) sunt capabili să încerce și altceva decât ceea ce face în mod curent. Reprezentând grafic ar fi:

3.2.Verificarea ipotezelor

Ipoteza 1:,,Preșcolarul care are frați manifestă o ințeligență emoțională mai mare decât preșcolarul care nu are frați”;

(Testul t pentru eșantioane independente)

Pentru a vedea dacă prezența fraților influențează manifestarea inteligenței emoționale a copiilor preșcolari s-a aplicat testul t pentru eșantioane independente.

În urma cercetării făcute s-au obținut următoarele rezultate referitoare la influența fraților în manifestarea inteligenței emoționale a subiecților cercetați:

T-Test

[F = 4.525 ; p = 0,039 rezultă că p < 0,05 rezultă că condiția varianțelor nu este îndeplinită și deci se va citi rândul de jos din tabel:

– astfel subiecții care nu au frați au obținut un scor mai mare la inteligență emoțională :

M = 1.2800 Sd = 0,45826

Unul sau mai mulți frați

M = 1.4400 Sd = 0,50662

Niciun frate

Conform rezultatelor obținute Testul Levene's a indicat că, condiția varianțelor nu este îndeplinită și că există diferențe semnificative între numărul fraților subiecților și inteligența lor emoțională.

Din analiza tabelului de mai sus rezultă că sunt diferențe semnificative între subiecții care au frați și cei care nu au frați în ceea ce privește manifestarea emoțiilor, prin urmare, în situația cercetată numărul fraților participanților a influențat manifestarea emoțiilor.

Grafic 1 : Reprezentarea grafică a inteligenței emoționale în funcție de numărul fraților participanților:

Pie Chart

Ipoteza 2: „Există diferențe semnificative între fete și băieți în ceea ce privește manifestarea emoțiilor.”

(Testul t pentru eșantioane independente);

Pentru a vedea dacă sexul subiecților influențează manifestarea inteligenței emoțională a subiecților s-a aplicat testul t pentru eșantioane independente.În urma cercetării s-au obținut următoarele rezultate referitoare la influența sexului în manifestarea inteligenței emoționale a subiecților cercetați:

T-Test

[F = 4.525 ; p = 0,039 rezultă că p < 0,05 rezultă că condiția varianțelor nu este îndeplinită și deci vom citi rândul de jos din tabel:

– astfel fetele au obținut un scor mai mare la inteligență emoțională :

M = 1.2800 Sd = 0,45826

băieți

M = 1.4400 Sd = 0,50662

fete

Conform rezultatelor obținute Testul Levene's a indicat că, condiția varianțelor nu este îndeplinită și că există diferențe semnificative între sexul preșcolarilor și inteligența lor emoțională.

Din analiza tabelului de mai sus rezultă că sunt diferențe semnificative între băieți și fete în ceea ce privește manifestarea emoțiilor, prin urmare, în situația cercetată sexul participanților a influențat manifestarea emoțiilor.

Grafic 2:Reprezentarea grafică a inteligenței emoționale în funcție de sexul participanților:

Ipoteza 3:,,Preșcolarul care locuiește în mediul rural manifestă o inteligență emoțională mai mare decât cel care locuiește în mediul urban”

( Testul t pentru eșantioane independente);

Pentru a verifica dacă existe diferențe semnificative între subiecții care locuiesc în mediul rural și cei care locuiesc în mediul urban în ceea ce privește manifestarea emoțiilor s-a aplicat testul t pentru eșantioane independente. În urma cercetării s-au obținut următoarele rezultate referitor la mediul subiecților:

T-Test

[F = 1.274 ; p = 0,265 rezultă că p > 0,05 rezultă că condiția varianțelor este îndeplinită și deci vom citi rândul de sus din tabel:

– astfel nu există diferențe semnificative statistic, putem afirma că mediul în care locuiesc subiecții, rurar sau urban nu influențează modul de manifestare al inteligenței emoționale a subiecților :

M = 1.4000 Sd = 0,50000

rural

M = 1.3200 Sd = 0,47610

Urban

Grafic 3 : Reprezentarea statistică și grafică a inteligenței emoționale în funcție de mediul participanților:

Pie Chart

Din analiza tabelului de mai sus rezultă că nu sunt diferențe semnificative între subiecții care locuiesc în mediul rurar și cei care locuiesc în mediul urban în ceea ce privește manifestarea emoțiilor, prin urmare, în situația cercetată mediul subiecților participanți nu a influențat manifestarea emoțiilor și ipoteza nu este confirmată.

Ipoteza 4: „Există copii care nu au o inteligență emoțională corespunzător dezvoltată pentru cerințele actualei societăți, datorită diversității factorilor de mediu, eredității și educației copiilor.”

Analizând rezultatele obținute în funcție de punctajul fiecărui subiect ( între 20 și 125 de puncte), reprezentat grafic ar fi:

Interpretând rezultatele obținute pentru a constata gradul de dezvoltare a inteligenței emoționale ( sub 100 puncte – sub mediu și peste 100 puncte – mediu) s-a constatat că 18 subiecți au obținut punctajul pentru “mediu” adică 36 % și 32 subiecți au obținut „sub mediu”, adică 64%. Reprezentat grafic ar fi:

Ipoteza se confirmă că sunt copii care nu au o inteligență emoțională dezvoltată potrivit cerințelor actuale, din totalul subiecților mai mult de jumătate dintre ei au obținut punctajul sub mediu.

Capitolul 4. Concluziile demersurilor investigate

Această cercetare a urmărit să stabiliească gradul de dezvoltare a inteligenței emoționale a preșcolarilor ce au desfășurat diverse jocuri în cadrul activităților ce se desfășoară la grădiniță.

Rezultatele obținute infirmă în parte ipotezele lansate. Presupunând că există o diferență în ceea ce privește manifestarea emoțiilor la fete și băieți, în general fetele fiind mai sensibile, cercetarea a confirmat faptul că sunt diferențe semnificative între băieți și fete. La fel și în ceea ce privește numărul fraților ai subiecților determină să fie diferențe semnificative în manifestarea emoțiilor. Nu sunt diferențe semnificative între subiecții care locuiesc în mediul rural și cei care locuiesc în mediul urban în ceea ce privește gradul de manifestare a emoțiilor, prin urmare putem afirma că în situația cercetată mediul subiecților participanți nu a influențat manifestarea emoțiilor și ipoteza nu este confirmată.

La acest lot de subiecți pe care s-a făcut cercetarea s-a constatat că mai mult de jumătate dintre copii au o inteligență emoțională sub medie, ceea ce presupune găsirea unor alte metode, programe pentru dezvoltarea inteligenței emoțională.

4.1. Limitele cercetării, direcții viitoare de analiză

O limită posibilă este dată de faptul că lotul investigat ar fi necesar să fie mai mare și mai bine evidențiați pentru a se lua în calcul și alți factori care ar influența gradul de manifestare a inteligenței emoționale ale preșcolarilor cum ar fi de exemplu: venitul părinților, nivelul de studii mamă/tată, timpul petrcut de părinți cu copii etc .

Îmi propun să reiau cercetarea pe un eșantion mai bine construit având, în acest caz, și posibilitatea de a se realiza o comparație reală cu rezultatele obținute în acest caz.

Îmi propun să organizez un program pentru educarea inteligenței emoționale a copilului preșcolar stimulându-i asfel pe copii în obținerea finalităților dorite, solicitând sprijin și cadrelor specializate și cu suport emoțional pozitiv din partea familiei.Comunicând cu copiii mai bine și păstrând o legătură permanentă cu familiile acestora, copiii pot fi ajutați să își dezvolte o inteligență emoțională,fiind mai echilibrați emoțional, se vor simți mai în siguranță, vor avea mai multă încrederea în sine, vor știi cum să devină autonomi păstrându-și autencitatea în comportament , dar și în gândire și vor putea fi responsabili de alegerile făcute în viață.

Anexa 1: Test pentru inteligența emoțională

– varianta pentru copii adaptat de Mihaela Roco și modificat

Date de identificare:

Ești o persoana de gen :

a)masculin;

b)feminin.

Locuiești în :

a) mediul rural;

b)mediul urban.

Câți frați ai?

a) unul sau mai mulți;

b) niciun frate .

Alege răspunsul care descrie cel mai bine reacția ta la următoarele scenarii. Răspunde pe baza a ceea ce ai fi vrut să faci în realitate, nu cum crezi tu că trebuie să fie răspunsul.

1. Imaginează-ți că ești la ora de curs și dintr-o dată pământul începe să se cutremure foarte puternic, cu un zgomot înspăimântător. ( În cazul nostru în sala de joacă la grădiniță, dintr-o dată afară începe o ploaie foarte puternică, cu un tunet înspăimântător). Ce faci?

a) Continui să stai liniștit în bancă și să citești lecția din manual, ( să stai liniștit să te joci mai departe) dând puțină atenție evenimentului, așteptând ca acesta să înceteze curând;

b) Devii plin de grijă față de pericol urmărind învățătorul ( educatoarea) și asculți cu atenție instrucțiunile date de acesta;

c) Câte puțin din a) și b);

d) N-am observat nimic ( m-am ascuns într-un locușor).

2. Ești în curtea școlii (grădiniței) în timpul recreației (plimbării). Unul dintre colegii tăi (copii) nu este acceptat în jocul celorlalți și începe să plângă. Ce faci?

a) Nu te bagi, îl lași în pace;

b) Vorbești cu el și încerci să-l ajuți pe coleg (copil);

c) Te duci la el (ea) și îi spui să nu mai plângă;

d) Îi dai o bomboană sau altceva care să-l facă să uite.

3. Imaginează-ți că te afli la mijlocul ultimului semestru și speri să obții un premiu, dar ai descoperit că nu ai calificativul dorit la o materie, ci unul mai mic decât cel la care te așteptai ( te afli la sfârșit de an la grădiniță și vroiai să obții premiu la desenul familiei, dar ai descoperit că nu ți se primește să-l schițezi la fel de bine cum te așteptai). Ce faci?

a) Îți faci un plan special pentru a îmbunătăți calificativul ( desenul), hotărându-te cum să-ți urmezi planul;

b) Te hotărăști să înveți mai bine anul următor ( te hotărăști să desenezi mai bine cănd vei fi la școală);

c) Îți spui că nu te interesează materia respectivă ( desenul dat) și te concentrezi asupra altor discipline unde calificativele tale sunt și pot fi mai mari ( te concentrezi asupra altor pasiuni unde tu ești capabil,, cum ar fi adunarea cifrelor );

d) Mergi la învățător și încerci să discuți cu el în scopul obținerii unui calificativ mai bun (unui desen mai original).

4. Consideră că în lipsa învățătorului ( educatoarei) ești elevul ( copilul ) responsabil cu disciplina în clasă ( în sala grădiniței). În urma unor acte de indisciplină zece elevi ( doi copii) au fost deja avertizați cu scăderea calificativului la purtare (cu comportamentul foarte obraznic) și ești descurajat din cauza acestei situații. Ce faci?

a) Notezi numele elevilor indisciplinați și predai lista învățătorului a doua zi ( spui prenumele copiilor obraznici educatoarei);

b) Consideri că nu-ți poți asuma această responsabilitate ( crezi că ești prea mic pentru așa ceva și că toți copiii se comportă la fel );

c) Încerci să discuți cu elevii (copiii) propunând soluții pentru păstrarea disciplinei și pentru îndreptarea situației create (întreținând relații bune, cu compromisuri, astfel făcându-i și pe ceilalți să fie empatici );

d) Dorești să devii responsabil cu altceva. (jocul te impresionează mai mult)

5. Ești anunțat că de mâine o să aveți un coleg (copil) rrom/țigan. Surprinzi pe cineva spunând cuvinte urâte și răutăcioase la adresa lui. Ce faci?

a) Nu-l iei în seamă considerând că este numai o glumă.

b) Îl chemi afară pe colegul răutăcios (chemi prietenul răutăcios) și îl cerți pentru fapta făcută;

c) Îi vorbești în prezența celorlalți spunănd că asemenea fapte sunt nepotrivite și nu vor fi acceptate în clasa voastră ( în grădiniță, cum a spus educatoarea) ;

d) Îți sfătuiești colegul ( prietenul) să fie bun și îngăduitor cu toți colegii ( copiii).

6. Te afli în recreația mare ( în curtea grădiniței) și încerci să calmezi un coleg de clasă înfuriat pe un alt coleg (un copil din grupă înfuriat pe alt copil) care i-a pus piedică pe hol, riscând astfel să-i fractureze brațul. Ce faci?

a) Îi spui să-l ierte pentru că ceea ce s-a întâmplat a fost o glumă;

b) Îi povestești o întâmplare hazlie și încerci să-l distrezi;

c) Îi dai dreptate considerând, asemeni lui, că celălalt coleg (copil) s-a dat în spectacol;

d) Îi spui că ți s-a întâmplat și ție ceva asemănător și că te-ai simțit la fel de furios, dar după aceea ți-ai dat seama că cel vinovat putea la rândul său să cadă și să-și spargă capul.

7. Tu și prietenul tău cel mai bun vă certați și aproape că ați ajuns să vă luați la bătaie. Care este cel mai bun lucru de făcut?

a) Faceți o pauză de douăzeci de minute și apoi începeți să discutați din nou;

b) Te oprești din ceartă și taci;

c) Spui că-ți pare rău și îi ceri și prietenului tău să-ti ceară scuze;

d) Vă opriți puțin pentru a vă liniști și apoi fiecare pe rând spune ceea ce gândește despre problemă.

8. La sfârșit de an școlar ( în ultimul an de grădiniță) se organizează o serbare. Închipuie-ți ca tu ești conducătorul unui grup de elevi ( personajul principal dintr-un grup de copii) și vreți să compuneți o scenă hazlie. Cum faci?

a) Îți faci un orar și acorzi un timp pentru fiecare amănunt ( Te ocupi un timp pentru a putea deveni acest personaj comic);

b) Propui să vă întâlniți după ore și să vă cunoașteți mai bine (Faci pregătire cu educatoarea și cu ceilalți copii);

c) Îi ceri separat fiecărui copil să vină cu idei (Fiecare copil poate juca ceea ce i se potrivește mai bine);

d) Vă strângeți toți în grup și tu îi încurajezi pe ceilalți să propună diverse variante (Cel mai bine să jucați mai multe personaje hazlii și la sfârșit toți să deveniți prieteni buni).

9. Imaginează-ți că ai un frate de 3 ani care întotdeauna a fost foarte timid și puțin înfricoșat de locurile și oamenii străini. Ce atitudine ai față de el?

a) Accepți că are un comportament timid și cauți să-l protejezi de situații care pot să-l tulbure;

b) Îl prezinți unui medic cerându-i un sfat;

c) (Părintele și tu ) Îl duci cu bună știință în fața oamenilor străini și în locuri necunoscute astfel încât să-și poată înfrânge frica

d) Faci cu el o serie permanentă de jocuri și competiții ușor de realizat care îl vor învăța că poate intra în legătură cu oamenii și poate umbla prin locuri noi.

10. Imaginează-ți că-ți place foarte mult desenul. Începi să te pregătești pentru a desena în timpul tău liber. Cum faci?

a) Te limitezi să desenezi doar o oră pe zi;

b) Alegi subiecte de desen mai grele care să-ți stimuleze imaginația;

c) Desenezi doar când ai chef ( sau când îți spune educatoarea /părintele);

d) Alegi subiecte de desenat pe care știi că le faci.

Fiecare răspuns dat de copil va fi apreciat astfel:

Punctele obținute la cele 10 răspunsuri se vor aduna , iar în funcție de rezultat obținut se poate aprecia astfel:

la 100: sub medie

100- 150: mediu

peste 150: peste medie

200 : excepțional

Anexa 2: FiȘA 1: ,, Emoțiile Ninei”

– Desenează ochii, nasul și gura astfel încât să exprime cele 4 stări prezentate mai jos.Folosește-ți imaginația!

FIȘA 2 : – Privește și descrie ce emoție trăiește fiecare copil în imaginea prezentată mai jos!

Anexa 3: Program pentru educarea inteligenței

emoționale a copilului preșcolar ,,Învățăm împreună! ”

Durata proiectului : 1.04 2015- 19 .06.2015

Grup țintă:  preșcolarii și școlarii mici (cl I, cl a II-a)

Beneficiari direci: preșcolarii, școlarii, cadrele didactice

Beneficiari indirecți: părintii, comunitatea

Argument:

Acest program se poate realiza în cadrul activităților de dezvoltare personală ADP ce se realizează zilnic la grădiniță.Cu o tematică bogată cuprinzând activități de învățare deosebite, atractive,îi putem conștientiza pe copii de propriile trăiri emoționale și ale celor din jurul său , precum și de relațiile existente între emoții, comportamente și cogniții.

În cazul acesta, cadrele didactice care se implică în acest program trebuie să-și stabilească foarte clar activitățile de învățare cu obiectivele aferente, subiectele alese, modalitățile de evaluare astfel încât pentru un copil, familia și grădinița și mai târziu și școala să devină un loc în care copilul se simte respectat, iubit și apreciat.

Scopul dezvoltării inteligenței emoționale:

– promovarea exprimării emoțiilor în diverse situații de viață pentru a putea înțelege complexitatea rezolvării problemelor personale, de familie, din societate , în etapele ulterioare ale vieții de școlar/adult;

Obiective:

– conștientizarea stărilor emoționale pe care le trăiesc copiii în diferite situații de viață personală și colectivă;

– exersarea unor stări emoționale pozitive și a diversității acestora pe parcursul unei activități, a unei zile , în timpul cooperării;

– organizarea unor activități /jocuri al căror conținut îi învață cum pot să evite astfel de situații, trăiri, conflicte dezamăgiri;

– organizarea unor activități/jocuri al căror conținut îi învață cum pot să evite astfel de situații, trăiri, conflicte, dezamăgiri.

Detalierea conținuturilor:

Timpul alocat pentru fiecare temă propusă diferă. Se pot stabili și alte teme, subiecte care să aibă în vedere detalirea managementului inteligenței emoționale sau al oricărei alte teme, în funcție de caracteristicile psihologice și biologice ale grupei de copii sau ale grupului.

Evaluare: – va putea fi realizată cu ajutorul:

1) metode proiective :

– desene – copii se exprimă prin desen, redând diferite situații, persoane;

– muzică – aleg bucata muzicală ce le exprimă cel mai bine emoțiile;

2) jocuri de rol – cu diferite teme, subiecte;

3) portofolii – care să conțină colaje pe diferite teme sau subiecte, imagini care i-au impresionat, desene proprii, basme, povești terapeutice pe teme de management al inteligenței emoționale.

5) discuții libere : folosind metoda Brainstorming.

Anexa 4 :Semnificația culorilor

Cunoașterea semnificației și expresivității culorilor constituie un criteriu valoric, care dezvoltă primele forme ale personalității, ale temperamentului și ale emotivității.

Semnificațiile expresivității și perceperea culorilor sunt diferite de la un popor la altul și chiar de la un individ la altul

Roșu – efecte psihologice: culoare caldă, stimulator general, irită, excită, mobilizează.Este specifică tipului activ ofensiv-agresiv și competitiv.

Portocaliu – efecte psihologice: culoare caldă; degajă optimism, veselie, este o culoare sociabilă, dă impresie de sănătate.

Galben – efecte psihologice: culoare caldă, dă senzașie de satisfacție, intimitate, înviorare, culoare dinamică.Este culoarea cea mai veselă;stimulează vederea și calmează psiho-nevrozele.Exprimă spontaneitatea și predispune la comunicativitate.

Verde – efecte psihologice: relaxare, liniște, meditație , bună dispoziție.Culoare rece, odihnitoare, liniștitoare și calmantă. Exprimă concentratre, siguranță, persistență, îndrăzneală.Caracterizează tipul pasiv.

Albastru – efecte psihologice: culoare rece, odihnitoare; îndeamnă la calm, concentrare și liniște înterioară.Îndemnă la nostalgie, satisfacție, iubire și afecțiune.

Violet – efecte psihologice: culoare rece, descurajatoare.Eprimă tristețe, melancolie, penitență.Dă senzația de gravitate.

Negru – efecte psihologice: neliniște, depresie, înduioșare.Exprimă tristețe, melancolie, penitență.Dă senzație de gravitate.

Alb efecte psihologice: puritate, răceală, pace, împăcae, liniște, curățenie, sobrietate, virtute.

Anexa 5 : ,, Cercul” emoțiilor lui Plutchik

Anexa 6: Lista emoțiilor după Daniel Goleman

Anexa 7: Proiect de activitate integrată

Data : 26.03.2015

Propunător: stud.Cozmiuc Doina

Unitatea de învățământ: G.P.N. Călinești Enache

Nivelul / Gupa : Nivel I

Tema anuală de învățare:,,Cu ce și cum exprimăm ceea ce simțim?”

Tema săptămânală: ,,Săptămâna prieteniei”

Tema activității : ,,La aniversare”

Forma de realizae: Activitate integrată

Elemente componente ale activității integrate:

ADE: DLC+ DOS: ,,La aniversare” – joc exercițiu

Tranziții: ,,Dacă vesel se trăiește” – joc muzical

Scopul:

– stimularea comunicării, a interrelaționării și crearea unor stări afective pozitive prin utilizarea jocurilor și activităților specifice , în vederea dezvoltării sociale și emoționale a preșcolarului mic.

Obiective operaționale:

– să identifice un personaj prezentat într-un fragment muzical și povestea din care face parte;

– să recunoască /denumească emoții pe baza expresiilor faciale , în diverse situații;

– să manifeste empatie față de persoane/ personaje aflate într-o situație dificilă;

-să se exprime în propoziții corecte , coerente, sugestive;

– să numească momentele specifice unei aniversări;

– să execute un joc muzical cântând în grup și executând mișcările sugerate , într-un ritm adecvat;

– să facă corelații între emoțiile altora și cele proprii, identificând cauze posibile care le-au generat;

– să participe la joc cooperând și respectând sarcinile și regulile acestuia.

Strategii didactice:

a) Metode și procedee: conversația, problematizarea, exercițiul, explicația, jocul imitativ, jocul ,,Cubul” – metodă interactivă de grup;

b) Resurse materiale: jucării, casetă audio, cub cu imagini, planșe ilustrative din povestirea ,,Scufița Roșie” , costumație pentru clovn și Scufița Roșie, baloane , șervețele, tacâmuri , dulciuri , coifuri colorate, fluiere, ecusoane.

c) Forme de organizare: în grupuri, frontal și individual.

Bibliografie:

Scenariu didactic

Activitatea debutează cu intrarea copiilor în sala de grupă, salutul acestora de către educatoare printr-o formulă stilulativă :

,,Bună dimineața , copii veseli!”, apoi salutul musafirilor.Atenția le va fi orientată spre audierea unui fragment muzical (,, Scufița Roșie”) cerându-le să ghicească despre ce personaj este vorba și din ce poveste vine.Li se va sugera copiilor să-și amintească câteva secvențe din poveste, pe baza imaginilor prezentate.Pentru fiecare moment surprins în imagine vor trebui să identifice și emoțiile trăite de fetiță în momentul respectiv, cauza acestora , alegând un ,,chip” sugestiv pe care să-l atașeze fiecărei planșe.Își face apariția Scufița Roșie însoțită de un clovn care are un cub magic, coifuri, fluiere și un mănunchi de baloane colorate.Le va spune copiilor că el este cel care va trebui să o înveselească pe Scufiță, fiind ziua ei de naștere, dar nu reușește. Oare de ce? Scufița Roșie va spune că ea locuiește tocmai la marginea pădurii împreună cu familia și ar dori să-ți sărbătorească ziua alături de copii. Le cere acestora acordul de a fi împreunp în această zi importantă pentru ea. În urma acordului dat de copii, educatoarea îi va sprijini să identifice emoțiile fetiței în lipsa prietenilor și le va propune să organizeze împreună aniversarea acesteia.

Se va anunța tema activității ,,La aniversare” .Se va discuta cu copiii despre ce înseamnă să aniverseze pe cineva: să fie împreună cu el, să-i ofere daruri, să-i facă urări, să cânte , să danseze, să joace diferite jocuri cu sărbătoritul și ceilalți invitați , să-i intoneze cântecul ,,La mulți ani!”, să servească dulciuri, etc.

Scufița Roșie va fi poftită ,,să pregătească” locul pentru petrecere, în timp ce copiii se organizează .Fiind nevoie de daruri, educatoarea le amintește copiilor că pe parcursul săptămânii au pregătit unele daruri pentru prieteni, iatr acestea ar putea fi oferite Scufiței .Pentru a intra în posesia lor , îl vor ruga pe Clovn să-i ajute: se vor preface că le cumpără de la magazin, acesta fiind vânzătorul.Prin intermediul jocului imitativ, fiecare copil va avea rol de ,,cumpărator” fiind puși în situația de a utiliza formule specifice: formule de salut, ,, aș dori să cumpăr…”, ,,mulțumes”.După ce darurile au fost pregătite, va fi invitată sărbătorita, iar copiii le vor oferi pe rând , îi vor adresa urări, iar în final, Scufița Roșie le va mulțumi .Pentru a satisface nevoia de de joc și mișcare , educatoarea le propune jocul muzical ,,Dacă vesel se trăiește”, copiii intonându-l și executând mișcările sugerate de text (tranziție).După acest moment la care participă și Scufița Roșie , aceasta se va îndrepta spre locul unde pregătește masa festivă pentru copii, iar Clovnul le amintește că a adus cu el un cub magic cu care să se joace (DLC) .Pentru acest moment , fiecare copilva primi un coif colorat grupându-se în trei subgrupe în funcție de cele trei culori ale acestora.Clovnul va rostogoli cubul , iar imaginea corespunzătoare culorii unui grup va fi descrisă de acesta cu accent pe emoția surprinsă pe chipul/chipurile redate.Vor face apoi corelații între emoțiile surprinse în imagine cu unele similare din viața de zi cu zi sau din unele poezii, povești cunoscute.Fiecare grup va discuta aceste lucruri în interior, apoi cel desemnat le va prezenta.În momentul rostogolirii cubului, clovnul va rosti versurile:

,,Cubul sprinten se rotește,

O surpriză-ți pregătește!”

Se pot aduce completări și din partea celorlalți participanți la joc , iar răspunsurile vor fi recompensate cu aplauze și simboluri cu chipuri vesele.

Scufița îi invită pe copii la masa festivă unde se vor servi dulciuri .Clovnul le va împărți baloane colorate, fluiere, vor interpreta cântecul ,,La mulți ani!”, rămânând să sărbătorească mai departe.Educatoarea va face aprecieri legate de modul în care s-au comportat copiii la activitate, la faptul că sunt niște prieteni buni și o va întreba pe Scufița Roșie cum s-a simțit alături de copii, acesta răspunzând evidențiind emoțiile trăite în cadrul grupului.

Anexa 8 ,, Povestea Soarelui”

,, Povestea Soarelui”