Dimensiuni ale Evaziunii Fiscale In Romania Prin Companiile Offshore

Dimensiuni ale evaziunii fiscale in Romania prin companiile offshore

Noțiunea de companie offshore

În ultimii ani, controversatul termen „paradis fiscal” s-a transformat în mult mai prețiosul „centru financiar offshore”, și aceasta datorită instrumentului principal utilizat în desfășurarea afacerilor în cadrul paradisului fiscal, reprezentat de societatea offshore.

Una dintre cele mai eficiente și mai „legale” arme ale întreprinzãtorului în lupta cu fiscalitatea s-au dovedit a fi așa-numitele „companii offshore”.

Termenul „offshore” provine din limba engleză, în limbaj comun însemnând „dincolo de țărm”. În limbajul economic de specialitate termenul desemnează activități în afara granițelor naționale ale statului în care sunt rezidente. O companie offshore este, deci, „o societate înregistrată într-o țară sau într-un teritoriu dependent al unei țări cu legislație autonomă, dar care nu desfășoară activități economice pe teritoriul respectiv.

Teoretic, companii offshore se pot înființa în orice țară din lume, dar nu peste tot se pot obține și avantaje fiscale. Însă tocmai facilitățile oferite de teritoriile paradisuri fiscale sunt cele care atrag înființarea și funcționarea unor asemenea companii. Aceste teritorii oferă companiilor offshore un statut fiscal generos în raport cu firmele care lucrează în interior, caracterizat printr-o impozitare redusă sau inexistentă.

Tipuri de societăți offshore

Domeniile în care se utilizează companiile offshore sunt: serviciile bancare, asigurările, comerțul (export-import), managementul, coordonarea de investiții, construcțiile-montaj, recrutarea de personal, serviciile de trezorerie.

„Hainele” juridice pe care le pot îmbrăca entitățile offshore sunt variate, ele particularizându-se în funcție de obiectul de activitate al viitoarei companii, mai exact de tipul de afacere care va fi derulat prin aceasta.

Teoria economică distinge mai multe tipuri de societăți offshore situate în paradisurile fiscale, astfel:

1. Societățile comerciale offshore – acestea sunt folosite pentru a reduce profiturile societăților-mamă situate în zone cu fiscalitate ridicată.

2. Companii offshore de investiții – în unele teritorii paradisuri fiscale, autoritățile pot oferi facilități fiscale întreprinzătorilor care investesc în domenii particulare. Scopul acordării acestor facilități este: dezvoltarea unor zone, atragerea de capitaluri și tehnologii, reechilibrarea balanței comerciale, fixarea forței de muncă susceptibilă de emigrare.

3. Companii offshore de credit – calitatea de proprietar al unei companii offshore de credit conferă posibilități minimizând taxele pentru creditele acordate și fondurile împrumutate, și de a îmbunătăți serviciile financiare și de credit oferite clienților.

4. Holding-ul offshore – este utilizat pentru finanțarea activității filialelor sale, aflate sub diverse jurisdicții, oferindu-le posibilitatea unor reduceri ale impozitelor aferente dobânzii pentru creditele acordate de compania-mamă. În acest caz, holding-ul se constituie într-o zonă offshore, unde nu va plăti alte impozite. Profitul realizat prin această metodă poate fi folosit pentru finanțarea unor activități, efectuate de holding, sau pentru reinvestirea acestuia în alte scopuri.

5. Băncile offshore – băncile captive sunt băncile care lucrează sub acoperirea altor bănci. După modelul societăților captive de asigurare, un grup important își poate înființa o bancă proprie, localizată într-un paradis fiscal, și care să funcționeze într-un regim offshore. Banca poate avea ca activitate principală „gestiunea centrală a trezoreriei ansamblului grupului.”

6. Companii captive străine de asigurări – companiile captive de asigurări sunt definite drept companii deținute sau controlate de o altă întreprindere, al cărei obiect este, în primul rând, acoperirea necesarului de asigurări. Această întreprindere este supusă unor condiții mai restrictive, chiar și în paradisurile fiscale, fiind necesară obținerea unei licențe, precum și asigurarea unui capital minim destul de important.

Toate aceste companii oferă o serie de facilități: o companie offshore înregistrată într-un paradis fiscal fiind singura entitate economică cu o gamă largă de utilizări care sunt stabilite în mod concret de către proprietarii și directorii a căror responsabilitate constă în evaluarea avantajelor și dezavantajelor companiilor offshore.

Scopul și avantajele înființării companiilor offshore

Scopul pentru care se decide înființarea unei companii offshore este în principal minimizarea taxării și reducerea poverii fiscale, dar prin intermediul unei companii offshore se realizează și un management mai performant al riscului, cât și o importantă reducere a costurilor.

În paradisurile fiscale tradiționale, funcționarea companiilor este susținută de un mecanism legislativ foarte bine organizat, aceasta însemnând că, în țara respectivă, legea asigură condiții de impozitare favorabile companiilor offshore. Trebuie subliniat faptul că, prin neplata impozitului, compania nu încalcă legea, din contră, conform legii este scutită, parțial sau total, de plata impozitelor.

Cu toate că „actorii pieței financiare internaționale (și nu numai) au la dispoziție informații și expertiză de cea mai înaltă clasă, tehnicile folosite de jucători în jocul internațional al banilor sunt foarte simple, cei mai buni jucători ridicând însă principiile de bază la rang de artă.” Mecanismul offshore oferă avantaje fiscale în special corporațiilor occidentale.

Compania offshore este supusă reglementărilor din jurisdicția de origine, la care se adaugă cele referitoare la extrateritorialitatea domiciliului și afacerilor. Aceste condiții sunt legate de derularea afacerilor în afara teritoriului în care a fost incorporată compania (acesta constituind motivul principal al scutirii de taxe), asigurarea, menținerea și întreținerea unui sediu în jurisdicția respectivă (care poate fi o adresă poștală sau sediul unei firme de avocatură/management, care menține legătura cu managementul firmei și îi retransmite corespondența), angajarea unui reprezentant/agent local și/sau a unui secretar al companiei domiciliat în statul respectiv (în scopul menținerii unei legături permanente cu autoritățile), precum și de evitarea unor activități ca asigurările și reasigurarile, operațiunile bancare, scheme de pensionare, fonduri mutuale sau brokerajul titlurilor mobiliare (companiile care doresc să activeze în aceste domenii o pot face, după primirea unei licenței speciale și cu respectarea unor condiții suplimentare).

Avantajele pe care le are un investitor printr-o firmă offshore:

1. anonimitate și confidențialitate;

2. suportă taxe reduse și ajută la o mai bună planificare internațională a taxelor;

3. lipsa controalelor valutare;

4. operează într-un sistem economic și politic stabil;

5. operează într-un sistem bancar bine organizat și dezvoltat;

6. posibilitatea diversificării obiectivului de activitate fără nici o restricție;

7. regulamente lejere;

8. posibilitate de expansiune mult mai bună.

O reprezentare schematică a utilizării paradisurilor fiscale prin intermediul firmelor offshore poate fi următoarea:

Figura nr. 1. Utilizarea paradisurilor fiscale prin intermdiul schemelor offshore

Sursa: notele autorului

*Societatea ecran sau societatea releu este aceea societate care nu are o existență fizică și cel mai adesea se rezumă la o simplă cutie de scrisori, având doar o existență fictivă și care permite „transferul de fonduri”, adică un circuit financiar stabil care permite reciclarea banilor. Cel mai adesea sunt societăți de import-export, însă, de asemenea, pot fi companii aeriene, firme de asigurări sau societăți bancare, filiale ale companiilor multinaționale.

Schemele offshore constau în stabilirea și domicilierea unei entități juridice (corporație, holding, fundație) prin intermediul căreia se derulează afaceri cu alte entități domiciliate în afara statului respectiv și care oferă scutire de la plata impozitelor pe profit, pe creșterile de capital, pe dividende, pe dobânzi, etc.

Analiza amplorii activității companiilor offshore în România

După ce, în 2004, se propunea ca societățile comerciale înregistrate în România, având ca acționari companii cu sediul în paradisuri fiscale, să nu poată fi înființate fără un aviz special din partea Ministerului Administrației și Internelor – propunere la care s-a renunțat în urma unei opoziții vehemente a mediului de afaceri – în prezent, societățile cu acționari în offshore-uri au undă verde.

Offshore-urile nu mai sunt de mult prezențe exotice în mediul de afaceri românesc, ci dimpotrivă, ele au devenit tot mai vizibile și mai active în ultimii ani.

Pentru a evidenția amploarea activității companiilor offshore, am realizat o analiză a companiilor offshore înregistrate în paradisuri fiscale la nivelul întregii țări, luând în considerare statisticile publicate de Oficiul Național al Registrului Comerțului pentru perioada 2007-2013. Statisticile cuprind clasamente pe țări de rezidență a investitorilor în societăți comerciale cu participare străină la capitalul social în număr de 50.

Analiza prelucrează datele aferente principalelor paradisuri fiscale din aceste clasamente:

Antilele Olandeze 7) Insulele Virgine Britanice

Cipru 8) Irlanda

Elveția 9) Liban

Gibraltar 10) Liechtenstein

Insulele Bermude 11) Luxemburg

Insulele Marshall 12) Panama

Tabelul nr. 4. Ponderea și numărul companiilor offshore în total companii cu participare străină la capitalul social (România) în perioada 2007-2009

Sursa: date statistice ale ONRC (Anexele 1-7)

Notă: calculele autorului

Criza economică este o amenințare din ce în ce mai mare pentru lumea afacerilor. Din ce în ce mai multe companii sunt amenințate cu falimentul. Și pentru acestea, și pentru cele care rămân peste acest prag, nevoia de a-și spori profitabilitatea și pentru a-și asigura continuitatea activității economice și a succesului în viitor a devenit o adevarată urgență.

Reorganizarea internă a companiilor, cât și reorganizarea externă, indiferent de mărimea acestor firme, este un fenomen care înregistrează o creștere exponențială.

Din tabelul nr. 4 reiese că evoluția numărului companiilor înregistrate în paradisuri fiscale este crescătoare în cei trei ani de analiză aferenți crizei mondiale. Ponderea acestor companii în anul 2009 este de 7,33 pp, mai mare cu 0,45 pp decât în anul incipient al crizei. Din anul 2007 până în anul 2009, Cipru se află pe primul loc în privința investițiilor, deținând în anul 2009 capital social subscris în aproape 5000 de firme din România.

Numărul de societăți comerciale cu participare străină la capitalul social la nivelul României la 31 decembrie 2007 este de 147.663. În anii următori acest număr crește, numărul companiilor fiind de 159.927 în anul 2008, în 2009 de 166.728. Din acest total, la nivel de țară 8.970, 11.691, respectiv 12.217 companii au investitori ai căror țară de origine este o oază fiscală. Astfel, în contextul crizei globale, conform specialiștilor, criza economică, precum și taxele mari și penalitățile pe măsură au mutat aproape jumătate din PIB-ul României în paradisuri fiscale.

Tabelul nr.5. Ponderea și numărul companiilor offshore în total companii cu participare străină la capitalul social (România) în perioada 2010-2013

Sursa: date statistice ale ONRC (Anexele 1-7)

Notă: calculele autorului

În același context, conform tabelului nr. 5, evoluția numărului companiilor offshore are un curs de creștere vertiginos, în anul 2010 fiind de 12.262, crescând până în 2013 la 14.485. În anul 2013 companiile înregistrate în paradisuri fiscale reprezintă 7.61% din numărul total de companii cu participare străină la capitalul social din România. Indiferent de existența crizei sau depășirea acesteia, multe firme își salvează profiturile de fiscalitatea excesivă din țara de origine. De la an la an, tot mai multe firme românești sunt deținute parțial sau total de offshore-uri. Cipru rămâne fruntașă în topul paradisurilor fiscale cu capital social în România, numărul firmelor crescând până în anul 2013 la 5.403. Astfel, Cipru ocupă locul patru în clasamentul pe țări de rezidență a investitorilor în societăți cu participare străină la capitalul social.

Un exemplu concludent în acest sens este cel al omului de afaceri Ion Țiriac, care controlează 45% din banca Unicredit din România prin două firme: Vesanio Trading LTD Nicosia, înregistrată în Cipru și Redrum International Investments BV, din Olanda, ambele fiind în proprietatea sa. Unicredit Țiariac Bank a avut în anul 2011 o cifră de afaceri de aprox. 3,9 mld. lei.

Cea care a surclasat-o a fost Metro, fiind în anul 2011 cea mai mare firmă care era deținută parțial de un offshore din Cipru, cu o cifră de afaceri de aprox. 5 mld. lei.. Pe locul al treilea se află companía Romtelecom, la care OTE International Limited are o participație de 51%.

Însă, dintre zecile de mii de companii, există și unele ale căror acțiuni au fost cumpărate de investitori ai paradisurilor fiscale pentru a le salva de faliment, sau care au încheiat parteneriate strategice cu firme din România, iar altele, sunt, practic, subsidiare ale unor firme din paradisuri fiscale.

Numărul de societăți comerciale cu participare străină la capitalul social la nivelul României la 31 decembrie 2010 este de 173.030. În anii următori acest număr crește, numărul companiilor fiind de 179.407 în anul 2011, în 2012 de 185.792, iar în anul 2013 de 192.416. Din acest total, la nivel de țară 12.262, 13.501, 14.006, respectiv 14.485 de companii au investitori ai căror țară de origine este o oază fiscală.

Creșterea numărului de companiilor offshore este influențată de shimbările legislației fiscale a țărilor-paradis/infern, și în cazul paradisurilor europene de reglementările UE și OECD. Măsurile luate de aceste organizații internaționale încearcă să influențeze în sensul dorit de acestea evoluția paradisurilor fiscale și a companiilor offshore, însă de multe ori metodele imorale ale contribuabililor care doresc să evite impozitele sunt mai ingenioase. Mobilitatea acestor persoane, și mai ales a banilor lor, le conferă avantajul de a se stabili într-un nou paradis fiscal dacă fiscalitatea celui folosit anterior devine apăsătoare.

Clasamentul paradisurilor fiscale din care provin investitorii principali ai acestor companii cuprinde pe primele locuri Cipru, Liban, Elveția (conform Anexelor 1-7).

Tabelul nr. 6. Capitalul social total subscris de companii înregistrate în paradisuri fiscale în perioada 2007-2013 (euro)

Sursa: date statistice ale ONRC (Anexele 1-7)

Notă: calculele autorului

În continuare, analiza urmărește evoluția capitalului social total subscris de companiile înregistrate în paradisuri fiscale în perioada 2007-2013 (Tabelul nr. 6). Din tabel se observă o evoluție ascendentă a capitalului, de ordinul milioanelor de euro datorită creșterii masive a numărului companiilor offshore cu capital social în România. În anul 2013, scăderea drastică este datorată în principal lui Panama, care înregistrează o scădere a capitalului social de 744.999,5 mii euro.

Ponderea semnificativă a capitalului provenit din Cipru în comparație cu capitalul social înregistrat la nivelul întregilor paradisuri fiscale este explicabilă prin amploarea pe care au luat-o folosirea vehiculelor investiționale de către societățile de investiții financiare. Principala locație a înregistrării vehiculelor investiționale este Cipru, datorită condițiilor favorabile în privința legislației, în special a reglementărilor fiscale deosebit de avantajoase.