Dimensiunea Prevenirii Si Combaterii Consumului DE Droguri (toxicomania)

Capitolul 1. Demers introductiv 5

SECTIUNEA 1. INTRODUCERE 5

1.1.1. INTRODUCERE 5

1.1.2. ISTORIC 6

1.1.3. CADRUL LEGAL INSTITUIT DE Legea nr. 143/2000 16

1.1.4. TENDINȚE 21

SECȚIUNEA 2. TERMINOLOGIE 25

1.2.1. TIPOLOGII ALE DROGURILOR 26

1.2.2. TERMENI FARMACEUTICI 27

1.2.3. NOMENCLATURA MEDICAMENTELOR 28

1.2.4. DENUMIREA CHIMICĂ 29

1.2.5. DENUMIREA COMUNĂ INTERNAȚIONALĂ 29

1.2.6. ALȚI TERMENI 30

Capitolul 2. Prezentarea drogurilor si a efectelor lor 32

SECȚIUNEA 1. PREZENTAREA DROGURILOR 32

2.1.1. CLASIFICAREA DROGURILOR 32

2.1.2. PRINCIPALELE DROGURI INTALNITE IN CONSUMUL ILICIT 34

SECȚIUNEA 2. EFECTELE DROGURILOR 55

55

55

2.2.1. AMPLOAREA CONSUMULUI ABUZIV DE STUPEFIANTE ÎN LUME. 55

2.2.2. DEPENDENȚII DE DROGURI(TOXICOMANII). 57

2.2.3. STAREA DEPENDENȚEI DE DROGURI(TOXICOMANIA). 58

2.2.4. EFECTELE CONSUMULUI ABUZIV DE STUPEFIANTE 59

Capitolul 3. Reinserția socială a toxicomanilor 65

SECȚIUNEA 1. ASISTENȚĂ MEDICALĂ ȘI PSIHOLOGICĂ, REABILITARE ȘI INTEGRARE SOCIALĂ 66

3.1.1.VIZIUNEA 66

3.1.2. SCOPUL 66

3.1.3. REINSERȚIA SOCIALĂ 66

SECTIUNEA 2. ACTIVITATEA INSTITUTIILOR GUVERNAMENTALE PE LINIA REINSERTIEI SOCIALE 68

3.2.1. CONSIDERATII GENERALE 68

3.2.2.PROGRAME GUVERNAMENTALE 72

Capitolul 4. Elemente constitutive ale infracțiunii de consum de droguri 74

4.1.1. CONȚINUTUL LEGAL AL INFRACȚIUNII DE CONSUM DE DROGURI 75

4.1.2. CONDIȚIILE PREEXISTENTE ALE INFRACȚIUNII DE CONSUM DE DROGURI 75

4.1.3. CONȚINUTUL CONSTITUTIV AL INFRACȚIUNII DE CONSUM DE DROGURI 76

4.1.4. FORMELE, MODALITĂȚILE ȘI SANCȚIUNILE INFRACȚIUNII DE CONSUM DE DROGURI 77

Capitolul 5. Mijloace și metode polițienești folosite în depistarea consumului de droguri. 77

SECȚIUNEA 1. ACTIVITĂȚI DE CĂUTARE, PRELUCRARE, ANALIZĂ ȘI VALORIFICARE A INFORMAȚIILOR 78

5.1.1. OBIECTUL ACTIVITATII INFORMATIVE A FORMATIUNILOR ANTIDROG 78

5.1.2. DOMENIILE DE INTERES OPERATIV ALE FORMATIUNILOR INFORMATIVE ANTIDROG 79

5.1.3.CAUTAREA SI PRELUCRAREA INFORMATIILOR 79

5.1.4. SURSELE DE INFORMARE 82

5.1.5. ANALIZA INFORMATIILOR 84

SECȚIUNEA 2. SUPRAVEGHEREA ÎN ACȚIUNILE ANTIDROG 86

5.2.1.ÎNCEPEREA ACTIVITATILOR DE SUPRAVEGHERE. 86

5.2.2. INTEROGATORIUL 89

SECȚIUNEA 3. INFORMATORII ÎN LUPTA ANTIDROG 92

5.3.1.NOTIUNEA DE INFORMATOR – SURSA CALIFICATA 92

5.3.2. RECURGEREA LA INFORMATORI 93

5.3.3. DIRIJAREA INFORMATORILOR ÎN CAUZE ANTIDROG 94

SECȚIUNEA 4. COOPERAREA ORGANELOR JUDICIARE CU ALTE ORGANE ȘI ORGANISME INTERNE ȘI INTERNAȚIONALE PENTRU PREVENIREA ȘI COMBATEREA TRAFICULUI DE STUPEFIANTE 95

Capitolul 6. Prevenirea consumului ilicit de droguri 97

SECȚIUNEA 1. INSTITUȚII CU ATRIBUȚIUNI PE LINIA PREVENIRII CONSUMULUI ILICIT DE DROGURI 97

6.1.1.VAMA 97

6.1.2.POLIȚIA 97

6.1.3.PARCHETUL 98

6.1.4.JUSTITIA 99

SECȚIUNEA 2. INSTITUȚII CU ATRIBUȚIUNI PE LINIA PREVENIRII ȘI COMBATERII CONSUMULUI ILICIT DE DROGURI ȘI AL TRATĂRII TOXICOMANILOR 99

6.2.1.MINISTERUL SANATATII ȘI FAMILIEI 99

6.2.2.MINISTERUL MUNCII ȘI PROTECȚIEI SOCIALE 100

7.2.3.MINISTERUL ÎNVĂȚĂMÎNTULUI ȘI CERCETĂRII 100

7.2.4.ORGANISMELE NEGUVERNAMENTALE 101

Capitolul 8. Concluzii 102

=== Toxicomania ===

Capitolul 6. Prevenirea consumului ilicit de droguri

SECȚIUNEA 1. INSTITUȚII CU ATRIBUȚIUNI PE LINIA PREVENIRII CONSUMULUI ILICIT DE DROGURI

6.1.1.VAMA

În cadrul Direcției Generale a Vămilor – Direcția de Supraveghere și Control Vamal, există un serviciu special cu atribuțiuni în domeniul drogurilor, armelor, materialelor explozive și radioactive, substanțelor toxice și al bunurilor din patrimoniul național.

Acest serviciu are corespondenți la nivel teritorial și coordonează activitatea pe linia combaterii traficului ilicit de droguri.

Competența organelor vamale este de a efectua controale asupra persoanelor, mijloacelor de transport și mărfurilor care intră sau ies în/din România, în punctele de trecere a frontierei, iar în cazul mărfurilor, și în punctele vamale de interior.

În cazul descoperirii unor substanțe suspecte a fi droguri, organele vamale încheie actul de constatare și, împreună cu organele poliției de frontieră nu permit persoanelor implicate să părăsească punctul de trecere a frontierei și asigură securitatea substanțelor respective până la sosirea organului de poliție, căruia i se predă spre cercetare cazul respectiv. Sesizarea unității de poliție competente se face imediat ce există suspiciunea că substanța depistată ar putea fi drog.

6.1.2.POLIȚIA

În cadrul Inspectoratului General al Poliției exista Direcția Generală de Combatere a Crimei Organizate și Antidrog, care coordonează activitatea de combatere a traficului și consumului ilicit de droguri la nivelul întregii țări prin Brigada de Combatere a Crimei Organizate si Antidrog din București precum si prin cele 14 Centre zonale organizate după sistemul Curților de apel(Alba Iulia, Oradea, Brașov, Bacău, Pitești, Cluj-Napoca, Constanta, Craiova, Galați, Iași, Târgu-Mureș, Ploiești, Suceava si Timișoara), însărcinate cu asemenea activități pe raza de competență.

De asemenea, la nivel central, există Direcția Arme, Explozivi, Substanțe Toxice, care are corespondenți la nivelul județelor și care coordonează activitatea de asigurare a circuitului legal al produselor și substanțelor stupefiante ori psihotrope, precum și al precursorilor și substanțelor chimice esențiale.

Toate unitățile și formațiunile de poliție, conform legii, sunt competente să constate și să cerceteze infracțiuni la regimul drogurilor.

Totodată, pentru a stabili natura și concentrația drogurilor, există în cadrul Serviciului Antidrog un laborator de analize fizico-chimice, abilitat pe plan național în acest sens, și care se află în ultima din cele patru faze de atestare internațională, după care, constatările tehnico-științifice efectuate de acesta vor fi recunoscute ca mijloc de probă și în alte țări.

Dotarea cu aparatură și pregătirea specialiștilor care își desfășoară activitatea în acest laborator s-a făcut cu sprijinul Programului Națiunilor Unite pentru Controlul Internațional al Drogurilor (P.N.U.C.I.D.).

6.1.3.PARCHETUL

Conform Codului de procedură penală, activitatea de cercetare penală este supravegheată de către procurori.

În acest sens, la nivel central există Parchetul General de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, Serviciul de Combatere a Criminalității Organizate, care are corespondenți și în teritoriu.

Chiar dacă există aceste nuclee specializate în cadrul Parchetului, nu înseamnă însă că nu orice procuror poate supraveghea cercetarea penală în cazul infracțiunilor legate de droguri.

Procurorii sunt cei care pun în mișcare acțiunea penală, întocmesc rechizitoriile și trimit în judecată persoanele implicate în asemenea infracțiuni.

6.1.4.JUSTITIA

După ce sunt sesizate de către Parchet, instanțele de judecată procedează la judecarea tuturor cauzelor referitoare la infracțiuni la regimul drogurilor și dau soluții finale referitoare la persoanele implicate, la droguri și la celelalte bunuri și valori pentru care organul de urmărire penală a propus confiscarea sau restituirea lor.

Bineînțeles că, prin activitatea lor de descoperire, cercetare și judecare a infracțiunilor la regimul drogurilor și de pedepsire severă a persoanelor implicate, toate aceste instituții joacă un rol preventiv.

SECȚIUNEA 2. INSTITUȚII CU ATRIBUȚIUNI PE LINIA PREVENIRII ȘI COMBATERII CONSUMULUI ILICIT DE DROGURI ȘI AL TRATĂRII TOXICOMANILOR

6.2.1.MINISTERUL SANATATII ȘI FAMILIEI

Este principala instituție implicată în acest domeniu. În cadrul acestui minister, există mai multe direcții care concură la prevenirea consumului ilicit de droguri și la tratarea toxicomanilor.

Astfel, Direcția Farmaceutică și a Aparaturii Medicale are sarcina asigurării respectării circuitului legal al medicamentelor cu conținut stupefiant ori psihotrop, al plantelor care conțin stupefiante, al producerii, depozitării și utilizării substanțelor respective.

Direcția Medicinei Preventive are sarcina coordonării și punerii în aplicare a măsurilor cu caracter preventiv, iar Direcția Medicală, a asigurării tratării corespunzătoare a toxicomanilor.

De asemenea, în cadrul aceluiași minister există Institutul de igienă, sănătate publică, servicii pentru sănătate și management și Centrul național pentru promovarea sănătății și pentru educația sănătății care coordonează și efectuează diferite studii privind consumul de droguri și care are importante atribuții în acordarea de asistență privind identificarea și punerea în aplicare a măsurilor preventive, precum și în domeniul perfecționării cadrelor.

Aceste două instituții au întocmit un program național de prevenire și reducere a cererii de droguri (1996 – 1999), care are ca obiective:

prevenirea și reducerea cererii pentru consumul ocazional de droguri;

scăderea consumului abuziv și inadecvat de droguri care au drept consecințe dependența de droguri;

sprijinirea activităților de prevenție, terapie și reabilitare.

Tot la acest minister se centralizează toate datele epidemiologice legate de droguri și, prin unitățile sale teritoriale, se fectuează tratamentul toxicomanilor.

Prin cercetarea epidemiologică se urmărește să se stabilească:

factorii care favorizează uzul și abuzul de tutun, alcool și droguri;

studii regionale și locale care să permită aprecierea incidenței și a prevalenței fenomenului consumului de droguri;

studiul pe un eșantion național al prevalenței consumului de droguri.

6.2.2.MINISTERUL MUNCII ȘI PROTECȚIEI SOCIALE

Legea 73/1969 nu prevede în mod concret cine răspunde de reabilitarea socială a toxicomanilor, însă se consideră că în acest domeniu trebuie să se implice cel mai mult acest minister, alături de cel al sănătății

7.2.3.MINISTERUL ÎNVĂȚĂMÎNTULUI ȘI CERCETĂRII

Acest minister poate realiza foarte mult în conștientizarea elevilor și studenților, privind pericolul pe care îl reprezintă drogurile pentru individ și societate, printr-o educație “antidrog”.

Într-o țară unde debutul în domeniul consumului de droguri este relativ recent și unde există un număr mare de tineri care experimentează droguri, ar trebui elaborate urgent metode de INTERVENȚIE PRECOCE.

Este bine cunoscut că, cu cât intervenția precoce se începe mai devreme, cu atât va avea mai mult succes. Astfel de programe pot fi conduse de pedagogi, psihologi, cosilieri, în cadrul unor ore speciale de consultanță.

Informațiile referitoare la aceste programe trebuie să fie disponibile în școli, reviste pentru tineret, emisiuni de radio și televiziune pentru tineret etc.

Este util a fi implicați și părinții, prietenii, cunoscuții. Un rol important îl pot juca și exemplele starurilor de cinema, sport, etc.

7.2.4.ORGANISMELE NEGUVERNAMENTALE

În afara instituțiilor de mai sus, putem menționa și organizațiile neguvernamentale care, deși sunt la început, joacă și pot juca un rol deosebit în prevenirea și combaterea consumului ilicit de droguri.

Aceste organizații neguvernamentale au activitate prolifică prin realizarea de conferințe, prin instruirea personalului și a cetățenilor și prin colaborarea lor cu celelalte instituții, o colaborare vie și benefică pentru toți.

Capitolul 8. Concluzii

Trăim într-o epocă în care omul a pătruns în cele mai cunoscute taine ale naturii. Asistăm la eforturi susținute ale organizațiilor internaționale, ale șefilor de state și guverne, de a contribui la soluționarea multiplelor conflicte și contradicții care apar în lumea contemporană.

Constată o recrudescență nemaiîntâlnită a flagelului drogurilor. Se nasc o serie de întrebări firești, dintre care se detașează una, de fond, și anume dacă acest flagel poate fi pus, ca gravitate, alături de un altul ce amenință omenirea – războiul nuclear. Un răspuns pertinent este greu de dat, dar lăsând să vorbească cifrele, apare concluzia că, de fapt, de la începutul secolului nostru, drogurile au produs mai multe victime umane decât toate conflagrațiile militare care au avut loc.

Flagelul stupefiantelor reprezintă un grav pericol ce amenință tot mai mult umanitatea, printr-o diversitate de forme specifice. Grav este că flagelul stupefiantelor a luat proporții și se observă cu ușurință că granițele, problema violării acestora, a cetățeniei, a respectării normelor de drept sunt trecute de marii traficanți pe planul al doilea, ca și cum nu ar exista.

Însă, în pofida acțiunilor întreprinse de numeroși factori, pe plan național, dar și la nivel mondial, stupefiantele sunt și vor continua să rămână, în această epocă, flagelul ce se extinde, căpătând noi și noi dimensiuni.

Comunitatea internațională este conștientă de pericolul deosebit de grav ce-l reprezintă consumul și traficul ilicit de stupefiante pentru cetățenii planetei și în consecință, este hotărâtă să-și intensifice eforturile pentru diminuarea și înlăturarea lui, în context cu rezolvarea celorlalte mari și complexe probleme ce confruntă omenirea.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

Constituția României;

Codul penal al României;

Codul de procedură penală al României(MODIFICAT PRIN LEGEA 281/2003);

Convenția Națiunilor Unite împotriva traficului ilicit de stupefiante și substanțe psihotrope din 1998.

Dicționarul enciclopedic român -, vol. II, Editura Politică, București, 1964;

Dicționarul enciclopedic român -, vol. IV, Editura Politică, București, 1966;

Dicționar enciclopedic de droguri, Ed.MI, 1995

Buletinele informative ale Bg.CCO, 1995 – 2001

Antoine Porot, Maurice Porot “Toxicomaniile” Editura Științifică, București 1999.

Bărbulescu M., Prodan E., Grigorescu I. – Prevenirea, descoperirea și cercetarea infracțiunilor la regimul stupefiantelor -, Editura M.I., București, 1979;

Beliș V. ș.a. – Medicina legală – Editura “Teora”, București, 1992

Beliș V. ș.a. – Tratat de medicină legală – vol. I – II, Editura Medicală, București, 1995Bercheșan V., Pletea C. – Drogurile și traficanții de droguri -, Editura „Paralela 45”, Pitești, 1997;

Boroi, Neagu Norel, Valentin Radu-Sultănescu “ Infracțiuni prevăzute de Legea 143/2000 privind combaterea traficului și consumului ilicit de droguri”, Editura Rosetti,2001

Boroi A., Drept Penal – Partea Generală – Editura All Beck, 2003

Boroi A și colectiv, Drept penal – partea specială, Ed. Ed. All Beak,2003

Dongoroz B. și colab. “Exlicații teoretice ale Codului Penal Român – partea specială”, Editura Academiei, 1971.

Drăgan J. – Drogurile în viața românilor – vol. I, Editura “Magicart Design”, București, 1996

Drăgan J. – “Legislația drogurilor”, Editura Fadrom

Drăgan J. – Aproape totul despre …droguri, Editura Militară, București, 1994

Mircea A., Roibu I. – Flagelul drogurilor la nivel mondial și național -, Editura „Mirton”, 1997;

Paraschiv A. și colectiv – Drept de procedură penală, Ed. All Beak,2003

Pitulescu I., Albu P., – Crima Organizată, IGP, 1993, pag. 1-71

Prodan E. – Tratat practic de criminalistică -, vol. I, Editura M.I., București, 1976;

Roibu I., Alexandru Mircea – Flagelul drogurilor la nivel mondial și național, Editura Mirtor, Timișoara, 1997

Suceavă I. – Flagelul stupefiantelor -, Editura M.I., 1986;

Suceavă I. – Paradis iluzoriu

Suceavă I., Olaru P. – Miraj și realitate -, Editura Militară; București, 1985;

Turlea S. – Bomba drogurilor -, Editura „Humanitas”, București, 1991;

Țical G., Manual Antidrog, Ed. Pildner, 2003;

Țical G., Curs de Combaterea Crimei Organizate – Antidrog, vol. 2, Ed. Ministerului Administrației și Internelor, 2003;

Țical G., Blanda P., Legislația internațională antidrog, Ed. Pildner, 2003;

Voicu C., Drăgan J., – Manualul polițistului antidrog, , Ed. MI, 1993

Ziegler Jan – “Seniorii crimei”, Editura ANTET, București, 1988.

Cartea albă a crimei organizate, Ed. MI, 1997

Legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului și consumului ilicit de droguri;

Legea 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate

Legea 218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române

Legea 73 / 1969, privind regimul substanțelor și produselor stupefiante

Legea 118/1992 privind aderarea României la Convențiile O.N.U.

Decretul 466 / 1979, privind regimul produselor și substanțelor toxice

Hotărârea Guvernului nr. 154/2003 pentru aprobarea Strategiei naționale antidrog în perioada 2003 – 2004

Hotărârea guvernului nr. 75/1991, pentru stabilirea și sancționarea contravențiilor la normele privind regimul produselor și substanțelor stupefiante

Hotărârea de Guvern nr. 1359/2001, Regulamentul de aplicare a dispozițiilor Legii nr. 143/2000 privind combaterea traficului și consumului ilicit de droguri.