Dimensiunea Geoeconomică A Politicii Externe A Republicii Moldova

Universitatea de Stat din Moldova

FACULTATEA RELAȚII INTERNAȚIONALE, ȘTIINȚE POLITICE ȘI ADMINISTRATIVE

DEPARTAMENTUL RELAȚII INTERNAȚIONALE

SÎRBU NATALIA

DIMENSIUNEA GEOECONOMICĂ A POLITICII EXTERNE A REPUBLICII MOLDOVA

Teză de licență

Sef Departament ______________ Teosa Valentina,dr.hab,prof.univ.,

(semnătura)

Conducător științific: _____________ Ilasciuc Andrei, lector universitar

(semnătura)

Autorul: ______________

(semnătura)

Chișinău, 2016

CUPRINS:

LISTA ABREVIERILOR 3

ADNOTARE (în română, rusă și engleză) 4

INTRODUCERE 6

1. CADRUL TEORETICO-ISTORIOGRAFIC AL DIMENSIUNII GEOECONOMIEI A POLITICII EXTERNE A REPUBLICII MOLDOVA 12

1.1 Istoriografia cercetării dimensiunii geoeconomice a politicii externe a Republicii Moldova 12

1.2 Dimensiunea geoeconomică în politica externa a statelor lumii la etapa contemporană 19

1.3 Concluzii la Capitolul I 25

2. POTENTIALUL ȘI PROBLEMELE GEOECONOMICE ALE REPUBLICII MOLDOVA LA ETAPA CONTEMPORANĂ 27

2.1 Potențialul geoeconomic al Republicii Moldova ca oportunități și posibilități pentru realizarea politicii sale externe 27

2.2 Impactul problemelor geoeconomice ale Republicii Moldova asupra realizării politicii sale externe 36

2.3 Concluzii la Capitolul II 47

3. DIMENSIUNEA GEOECONOMICĂ A POLITICII EXTERNE A REPUBLICII MOLDOVA IN CONTEXTUL PROCESELOR INTEGRAȚIONISTE 50

3.1 Relațiile economice externe ale Republicii Moldova: semnificații geoeconomice 50

3.2 Republica Moldova în cadrul proceselor geoeconomice internaționale 67

3.3 Concluzii la Capitolul III 72

ÎNCHEIERE 74

BIBLIOGRAFIE 77

ANEXE 83

LISTA ABREVIERILOR

BCE – Biroul comercial-economic;

CCI – Camera de Comerț și Industrie;

CE – Consiliul Europei;

CEDO- Curtea Europeană a Drepturilor Omului;

CIM – Consiliul Interstatal al Mediului;

CSI – Comunitatea Statelor Independente;

FSE – Fondul de Susținere a Exportului;

MAEIE – Ministerul Afacerilor Externe și Integrării Europene;

ME – Ministerul Economiei;

MIEPO – Organizația de Promovare a Exportului din Moldova;

OMC – Organizația Mondială a Comerțului;

NATO – Organizația Trans-Atlanticului de Nord;

OCEMN – Organizația Cooperării Economice în bazinul Mării Negre;

ONU – Organizația Națiunilor Unite;

OSCE – Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa;

PE – Parlamentul European;

UE – Uniunea Europeană.

ADNOTARE (în limba română)

Sîrbu Natalia. „Dimensiunea geoeconomică a politicii externe a Republicii Moldova”, teză de licență în domeniul Relațiilor Internaționale, Chișinău, 2016.

Structura tezei: introducere, 3 capitole, încheiere, bibliografie din 117 titluri, 4 anexe, 81 pagini de bază.

Cuvinte cheie: politica externă, organizații internaționale, Republica Moldova, Federația Rusă, potențial geoeconomic, comerț mondial, economie națională, investiții, export, parteneri comerciali, Uniunea Europeană, integrare europeană, investiții, relații economice .

Domeniu de studiu: Această lucrare este un studiu în domeniul Relațiilor Internaționale al dimensiunii geoeconomice a politicii externe a Republicii Moldova.

Scopul și obiectivele lucrării: reies din actualitatea și necesitatea studierii temei prezentei lucrări. Drept scop, autorul își pune, studierea importanței și rolului geoeconomiei în evoluția relațiilor internaționale la acest început de secol. Ca obiective, formulăm următoarele momente: studierea relației dintre economie, spațiu și politică; studierea istoriografiei cercetării dimensiunii geoeconomice a politicii externe a Republicii Moldova; caracterizarea potențialului geoeconomic al Republicii Moldova la etapa contemporană; evidențierea problemelor geoeconomice ale Republicii Moldova la etapa contemporană; analizarea relațiilor economice externe ale Republicii Moldova; încadrarea Republicii Moldova în spațiul geoeconomic mondial

Noutatea științifică a lucrării: Caracterul inovator al investigației rezidă în faptul de a analiza și cerceta caracterul dimensiunii geoeconomice a politicii externe a Republicii Moldova.

ADNNOTATION (în limba engleză)

Adnotare in rusa

INTRODUCERE

Actualitatea și importanța temei. Actualitatea prezentei teze de licență se încadrează în afirmația conform căreia, la momentul actual, obiectivul suprem al politicii externe îl constituie apărarea intereselor statului și ale cetățenilor săi, sau, în alți termeni, asigurarea pe plan extern a tuturor condițiilor necesare unei bune desfășurări a politicii interne.

La fel, actualitatea efectuării unui studiu asupra problematicii geoeconomice, este condiționată de cîteva momente majore. În primul rînd, creșterea rolului factorului geoeconomic în relațiile internaționale, care se pretinde a fi dominant și hotărîtor în evoluția acestora în sec XXI, condiționează o nouă abordare teoretico-practică. În al doilea rînd, nu poate fi neglijată importanța impactului, pe care o au transformările și procesele din spațiul economic mondial, asupra politicii interne a statelor.

În contextul de mai sus, vom afirma că politica externă și dezvoltarea parteneriatelor cu actorii internaționali au o importanță foarte mare pentru economia națională întrucît Republica Moldova este un stat de dimensiuni mici, iar condițiile de autarhie sau izolare sunt inadmisibile avînd și un potențial redus natural, o piață de desfacere mică, ceea ce cauzează dependență mare de comerțul exterior.

Deci, constatăm că actualitatea cercetărilor în domeniul aspectelor potențialului și problemelor geoeconomice în politica externă a Republicii Moldova, este dovedită de un șir de argumente, primul dintre care constă în faptul că Republica Moldova nu posedă resurse naturale importante și este direct dependentă de calitatea relațiilor economice externe. Unul din principalele mijloace de îmbunătățire a acestor relații și de realizarea a dimeniunii geoeconomice este politica externă.

Totuși, actualitatea problemei se rezumă la faptul că așezarea economico-geografică a Republicii Moldova plasează țara la confluența diversificării și stabilirii unor parteneriate economice externe durabile, considerînd faptul că Moldova este săracă în zăcăminte naturale fapt ce nu i-ar permite accesul la piața mondială de resurse strategice.

Gradul de investigație a temei. La momentul actual, în cele mai multe cazuri, evoluția politicii externe a Republicii Moldova prin prisma dimensiunii geoeconomice, a fost și este tratat ca un subiect de primă importanță.

Cercetătorii din occident s-au preocupat de problema dată prin faptul că procesele economice ce se defășoară la scară mondială: noua diviziune a muncii, mișcările de capital și a ramurilor de producție, integrarea economică, nu mai pot fi concepute atît în afara politicii interne a statelor lumii, cît și a relațiilor dintre acestea. Acești autori sînt: Labbe M-H.; О., Nye Joseph S.; Atalli J., Luttwak E. Etc. etc.

Cercetătorii din spațiul CSI s-au preocupat de problema dată prin faptul că creșterea rolului factorului geoeconomic în relațiile internaționale, care se pretinde a fi dominant și hotărîtor în evoluția acestora în sec XXI, condiționează o nouă abordare teoretico-practică. Acest motiv a fost exteriorizat în lucrările următorilor autori: А. В. Торкунова; Кочетов Э.Г.; Дергачев В.А. etc.

Cercetătorii din Roimânia s-au preocupat de problema dată prin faptul că nu poate fi neglijată importanța impactului, pe care o au transformările și procesele din spațiul economic mondial, asupra politicii interne a statelor. De asemenea, se necesită o nouă viziune asupra relației dintre economie, spațiu și politică, în momentul în care aceasta din urmă a însușit noi dimensiuni în evoluția sa istorică. Aici pot fi remarcați așa autori ca: Emandi E., Buzatu G., Cucu V.; Maliță M., Diplomația. Școli și instituții. București 1970; Năstate A., Aurescu B., Gâlea I. etc.

În Republica Moldova trebuie de menționat și lipsa unor studii avansate pe tematica geoeconomiei în Republica Moldova (cu excepția unor studii înguste) și respectiv nevalorificarea acestui domeniu atît la nivel academic, cît și la cel practic. Aici menționăm că Ilașciuc A., Matei C., Ilașciuc D.; Beniuc V., Sprînceană M., Prohnițchi V. etc.

Problema de cercetare. Problema de cercetare constă în studierea aspectelor geoeconomice ale politicii externe ale Republicii Moldova la etapa contemporană.

Obiectul de cercetare.Teza are ca direcție prioritară determinarea gradului de implicare a Republicii Moldova în relațiile internaționale prin prisma dimeniunii geoeconomice a intereselor sale, precum și studiul problemelor și perspectivelor cooperării cu actorii internaționali, în acest context.

Scopul și obiectivele tezei. Preluînd dezvoltarea scopului lucrării, vom spune că el a fost orientat spre actualitatea și importanța dimensiunii geoeconomice a politicii externe a Republicii Moldova, realitată detașată și din cadrul contextului de relațiilor Republicii Moldova cu partenerii străini, fapt care implică poziționarea acestora într-un moment în care relațiile economice externe sunt în proces de evaluare și redimensionare.

Obiectivele tezei sunt următoarele:

Studiul istoriografic al cercetării dimensiunii geoeconomice a politicii externe a Republicii Moldova;

Analiza dimensiunii geoeconomice în politica externa a statelor lumii la etapa contemporana;

Caracterizarea potențialului geoeconomic al Republicii Moldova la etapa contemporana;

Evidențiearea problemelor geoeconomice ale Republicii Moldova la etapa contemporana;

Analizarea relațiilor economice externe ale Republicii Moldova;

Plasarea Republicii Moldova în cadrul proceselor geoeconomice internaționale.

Suportul metodologic și teoretico-științific al lucrării. Drept bază teoretico-metodologică pentru realizarea prezentei lucrări ne-au servit cercetările teoretice ale specialiștilor în domeniu din Republica Moldova și străine (România, occident, spațiul CSI). În cadrul investigației au fost aplicate și îmbinate un complex de metode teoretice și empirice, care au permis cercetarea dimensiunii geoeconomice a politicii externe a Republicii Moldova.

Astfel, acest compartiment include următoarele metode de cercetare: metoda empirică: acumularea informațiilor privind fenomenul geoeconomiei; metoda analitică: analiza datelor, proceselor, fenomenelor; metoda inducției: abordarea proceselor și fenomenilor de la general la particular; metoda deducției: abordarea proceselor și fenomenilor de la particular la general; metoda sistemică: reprezentarea sistemică a proceselor geoeconomice, precum și interacțiunea acestora în cadrul sistemului; metoda suprapunerii: suprapunerea diverselor fenomene, evenimente și procese; metoda cartografică: schițarea hărților; metoda econometrică: acumularea și prelucrarea datelor și cifrelor.

Noutatea științifică a lucrării. Caracterul inovator al investigației rezidă în faptul de a analiza și cerceta caracterul dimensiunii geoeconomice a politicii externe a Republicii Moldova.

Volumul și structura compartimentelor tezei. Structura tezei de licență este efectuată în conformitate cu normele recomandate în întocmirea unei lucrări de acest plan. Lucrarea de licență conține o introducere, la fel și ea structurată, subiectul lucrării propriu zis, alcătuit din 3 capitole, concluziile – atît la conținutul subiectului cît și la actualitatea temei propusă spre cercetare cît și lista bibliografică a surselor cercetate care au servit drept bază teoretică pentru întocmirea lucrării.

Introducerea tezei vizează un sumar general al prestației studentului cu privire la direcțiile de bază ale cercetării, și este alcătuită din: Importanța și actualitatea temei; Scopul și obiectivele cercetării; Obiectul investigat și subiectul cercetat; Metodologia cercetării; Baza informațională.

Capitolul unu este întitulat ’’CADRUL TEORETICO-ISTORIOGRAFIC AL DIMENSIUNII GEOECONOMIEI A POLITICII EXTERNE A REPUBLICII MOLDOVA’’. În cadrul acestui compartiment se investighează faptul că una din particularitățile perioadelor istorice în care a avut loc expansiunii imperiale (sec. XV-XX) constă în faptul că problematica geoeconomică a fost, mai mult sau mai puțin, partea ascunsă a geopoliticii, mascată de tezele politice privind rolul „civilizator” al occidentului, sau țelul urmărit de „revoluția proletară mondială”. La fel, aici searată că desfășurarea crizei și modalitățile ieșirii din criză depind, în primul rând, de inițiativele de ordin strategic pe care le promovează oamenii politici, cu pondere decisivă în afacerile internaționale și, în al doilea rând, de puterea pârghiilor pe care aceștia le au la dispoziție pentru a realiza obiectivele dorite. În cea mai mare măsură, rezultatele ieșirii din criză vor depinde de pârghiile economice disponibile. Această disponibilitate a devenit criteriul decisive pentru evaluarea capacității unei țări de a se poziționa geopolitic în condiții cât mai avantajoase.

Capitolul doi este întitulat ’’POTENTIALUL GEOECONOMIC AL REPUBLICII MOLDOVA LA ETAPA CONTEMPORANĂ’’. Aici se analizează faptul că în ceea ce privește transformările și tendințele geoeconomice ale spațiului moldovenesc în condițiile noilor realități, analizăm gradul de interdependență geoeconomică a spațiului moldovenesc cu Vestul și cu Estul și tendințele sale geoeconomice. Astfel, implozia Uniunii Sovietice a dus după sine la schimbare de atitudine și comportament a diverșilor actori pe continentul european, fapt ce s-a caracterizat prin extinderea capitalismului occidental spre Est, în spațiile ex-socialiste, în moment ce influența și puterea Moscovei era limitată.

Capitolul trei ’’DIMENSIUNEA GEOECONOMICĂ A POLITICII EXTERNE A REPUBLICII MOLDOVA IN CONTEXTUL PROCESELOR INTEGRAȚIONISTE’’, prezintă faptul că situația economică actuală din Republica Moldova nici pe de parte nu cerespunde cerințelor existente în economia mondială, în pofida faptului că economia națională prin esență ar trebuie să dea dovadă de un grad sporit de mobilitate la ofertele și provocările lansate de spațiul geoeconomic mondial. La fe, aici încercăm sa analizîm faptul că Republica Moldova deja se transformă într-o pereferie agrară a spațiului economic mondial, capitalul uman, industrial și cel tehnologic degradînd în tempouri rapide (și aici trebuie să menționăm cu părere de rău că, degradarea are loc, în pofida faptului că renovarea unei industrii mici, în condițiile economice actuale, este mult mai ușor de înfăptuit, decît în cazul unor economii de genul Rusiei).

Concluziile finale și recomandările sunt reflecția principalelor constatări făcute de către autor, și reprezintă o avalanșă de identificări cu privire la problematica ce ține de dimensiunea geoeconomică în politica externă a RM.

Volumul tezei de licență este de 91 pagini.

Capitolul I. CADRUL TEORETICO-ISTORIOGRAFIC AL DIMENSIUNII GEOECONOMIEI A POLITICII EXTERNE A REPUBLICII MOLDOVA

1.1 Istoriografia cercetării dimensiunii geoeconomice a politicii externe a Republicii Moldova

Din lucrările apărute în Occident atragem atenția asupra cărții scrise de diplomatul și economistul francez C. de Carrier „Diplomația economică. Diplomatul și piața”. Autorul descrie într-un stil accesibil evoluția și modificările în cadrul formelor și mecanismelor de promovare a politicii economice externe, abordează rolul organizațiilor internaționale, prezintă modul de organizare a cadrului instituțional în diferite țări.

Un alt autor care a descris destul de detaliat rolul factorului geoeconomic în politica externă este diplomatul indian Kishan Rana. Lucrările lui „Bilateral diplomacy” și „Inside Diplomacy” conțin capitole aparte referitoare la tematica studiată în prezenta teză.

Autorii R.Keohane și J.Nye în anii 70-80, presupuneau că instituțiile, în formă de organizații internaționale guvernamentale și regimuri internaționale reprezintă mecanisme de cooperare interstatală și,implicit, de asigurare a unei stări mai puțin conflictuale pe arena mondială. Relațiile internaționale nu mai sînt circumscrise prin definiție raporturilor interstatale, caracterul lor a suferit schimbări prin includerea în circuit a nivelurilor noi, în formă de actori nestatali, situație care a modificat esențial reprezentările tradiționale despre știința relațiilor internaționale și despre viața internațională, contribuind la transformarea atît a activităților practice ale agenților pe arena mondială, cît și a instrumentelor de cercetare științifică. Instituțiile, în opinia lor, au devenit ele înseși actori importanți, formatori de sistem, contribuind la edificarea arhitecturii noi, policentriste a sistemului internațional din perioada postrăzboi rece, mai ales în contextul sporirii rolului factorului geoeconomic și în general, al dimensiunii geoeconomice a relațiilor internaționale, dar totodată nu a diminuat semnificația aspectelor de putere, în special de sorginte militaro-politică

Mai mulți cercetători occidentali estimează geoeconomia ca pe o direcție de perspectivă în modernizarea geopoliticii contemporane, dat fiind că a sesizat vectorul transformărilor geostrategice mondiale și creșterea ponderii în relațiile internaționale a factorului economic contra celui militar: E.Luttwak este de părere că puterea militară gradul pierde din semnificație într-o eră geoeconomică nouă, Kaplan R. anunță primordialitatea problemelor economice asupra celor de securitate în cadrul sistemului global aflat în schimbare, iar L.Thurow este mai explicit, subliniind nu fără temei că „adevărata concurență dintre țări va evolua în jurul aspectelor ce vizează care dintre ele poate fabrica produsele cele mai bune, ridica nivelul de trai și dezvolta cea mai bine educată și instruită forță de muncă”. De fapt, ideile geoeconomice reflectă tendințele globalizatoare în extindere și aprofundare, R.Rosecrance fiind unul dintre primii cercetători care le-a remarcat: „națiunile devin atît de interdependente economic, încît scade năzuința de a se lupta între ele. Nu puterea militară, ci comerțul reprezintă calea spre putere în lume”, reactualizînd unele supoziții antebelice, dar care s-au dovedit a fi iluzorii. Însă nu toți analiștii împărtășesc ideile lui L.Thurow despre înlocuirea confruntării militare cu competiția economică: A. și H.Toffler susțin că „războiul economic nu este un substituit al conflictului militar, ci de cele mai multe ori un simplu preludiu, dacă nu chiar o provocare la războiul propriuzis”, iar S.Huntington a fundamentat teoria globală a „ciocnirii civilizațiilor”;

Baza istoriografică din spațiul CSI. În Rusia de asemenea se atestă o varitate de izvoare la tematica cercetării geoeconomice a politicii externe. Cu toate că majoritatea din ele nu abordează domeniul geoeconomiei direct, totuși, au o mare însemnătate teoretico-metodologică deoarece ne oferă o bază de cunoștințe economice necesare pentru a înțelege mai profund rolul factorului geoeconomic în politica externă.

Este necesar să fie evidențiate cîteva lucrări, dedicată în totalitate subiectului studiat. Menționăm aici: Буренин А.В., Игошин И.Н. Геоэкономика и экономический суверенитет; Черная И. П. Геоэкономика: Учебное пособие; Медведев А. Эпоха геоэкономики. Союз Беларусь – Россия etc.

Din lista suporturilor de curs de semnificație alcătuite în Rusia menționăm următoarele: П. Цыганков Мировая политика: содержание, динамика, основные тенденции și M. Лебедева Мировая политика. Suportul de curs al lui P. Țîgankov este perfectat în spiritul sociologiei relațiilor internaționale și include mai multe aspecte precum fundamentele conceptuale, istoria și teoria, metodologia și epistemologia Relațiilor Internaționale, ordinea,sistemul și mediul internațional, conflictele și cooperarea în cadrul relațiilor internaționale. El mai puțin supune analizei perioada postrăzboi rece, dar insistă asupra stării de destabilizare a sistemului internațional, care presupune că omenirea se află într-o etapă de cotitură a dezvoltării sale, imperativele supraviețuirii, securității și progresului solicitînd un model mai sigur al ordinii internaționale, care ar corespunde tendințelor noi, derivate din dedublarea,,lumii stat-centriste”și coexistența ei cu alta, a actorilor netradiționali.Urmărind să determine caracterul legilor și conținutul legităților în evoluția relațiilor internaționale, cercetătorul rus remarcă lipsa în acest domeniu a unor conexiuni esențiale, durabile și repetabile, ordine care a alimentat scepticism și interpretări stocastice ale istoriei și, implicit, dificultăți în formularea legilor în științele sociale.

Baza istoriografică românească. În același timp în România au apărut o serie întreagă de lucrări dedicate tematicii cercetării geoeconomice a politicii externe. Autorul Secrieru Stanislav ne menționează că creșterea rolului economiei bazată pe cunoaștere și tehnologii de vîrf, ordine care asigură sporirea ponderii factorului geoeconomic comparativ cu cel geopolitic, această tendință fiind amplificată de opțiunea de participare la procesele de cooperare multilaterală de caracter comercial-economic. Însă nu trebuie de subapreciat rolul strategiei și factorului militar în relațiile internaționale, supoziție care este confirmată de numeroasele intervenții militare organizate și desfășurate ca regulă în coaliții.

La nivelul studiilor românești, literatura care pune în vileag rolul paradigmei geoeconomice în relațiile internaționale, este următoarea: Hlihor C. cu lucrarea Geopolitica și geostrategia în analiza RI contemporane. Perspectivele din care este abordată geopolitica în această lucrare își propun să depășească și acest cadru. Ideea de la care a pornit autorul a fost aceea că astăzi viața internațională a devenit atât de complexă și de diversificată încât a o înțelege doar din perspectiva unei singure discipline este insuficient. Prin urmare, la analiza făcută de autor din perspectivă istorică, sociologică, economică, antropologică trebuie adăugată și dimensiunea geopolitică. De pe această poziție trebuie redefinită geopolitica în corpusul de discipline academice care studiază relațiile internaționale și clarificate paradigmele cu care ea operează.

Un alt autor este Niculescu I., care în articolul său Geopolitica – un nou început?, propune geoeconomia ca alternativă la studiul geopoliticii. Ipoteza de lucru propusă de Niculescu I. pornește de la premiza că nu factorii geografici, culturali, ideologici, etnici, religioși etc. sunt importanți, ci realitatea pur economică în raportul ei cu spațiul. Pentru geoeconomie nu este important care popor locuiește pe un spațiu, care este istoria lui sau spiritualitatea sa. Important este dacă se găsește în centrul sau la periferia deciziei economice.

Baza istoriografică din Republica Moldova. Prohnițchi V. susține că problemele economice interne ale Republicii Moldova, suprapuse pe dimensiunile ei geografice, economice și politice mici, pot conduce, pe termen lung, la pierderea patrimoniului industrial, la primitivizarea tehnologiilor agricole, la degradarea resurselor intelectual-umane, iar ca urmare a acestora, la pierderea independenței politice, urmînd revenirea la ipostaza de periferie economică a metropolei rusești. Pentru a contracara aceste perspective nedorite, trebuie să fie preluate oportunitățile extinderii structurilor economice, politice și de securitate europene și euroatlantice.

Specialistul Juc V. ne menționează că în contextul creșterii rolului factorului geoeconomic și a transformărilor în caracterul actorilor ,,centrul de putere” a devenit conceptul operațional și justificat științific în definirea configurației ordinii mondiale și structurii sistemului internațional postrăzboi rece, dat fiind că urmărind să participe la mecanismele și instituțiile de cooperare multilaterală, statele se asociază, iat entitățile care rezultă , se transformă ele înseși actori majori, formatori de sistem, în dependență de ponderea și autoritatea lor.

În acord cu O. Serebrian și în dezacord cu Concepția politicii externe a Republicii Moldova considerăm că datorită amplasării sale geografice și conjuncturii regionale, Republica Moldova nu are la moment o semnificație nici geopolitică și nici geoeconomică deosebită, aflîndu-se la periferia spațiului integrării europene și securității euroatlantice. Contrar așteptărilor optimiste, inclusiv expuse și de O. Serebrian, dar nu numai, sîntem de părere că valoarea geopolitică a Republicii Moldova nu s-a mărit cu extinderea NATO și UE spre est, continuînd să rămînă vulnerabilă din punct de vedere al independenței economice și asigurării „suveranității reale”, în special la capitolul resurse energetice.

Un alt autor care merită a fi menționat este A.Burian care a specificat pe bună dreptate că producția autohtonă „era destinată aproape în exclusivitate pieții URSS”, iar actualmente la standardele și calitatea ei „poate fi vîndută doar pe piețele unor țări ale CSI și în prezent Republica Moldova este obligată să se mențină pe piața CSI, fără a se lăsa eliminată de acolo în pofida încercărilor de a-i face concurență”.

Cercetătorul din Republica Moldova Ilașciuc Andrei ne menționează că spațiul geoeconomic european este supus actualmente unor tendințe, ce necesită a fi luate in considerație de factorii de decizie din R. Moldova: Ca rezultat al interferenței intereselor și factorilor geoeconomici, financiari, tehnologici, informaționali, legislativ-naționali, etnopsihologici etc., spațiul geoeconomic european devine tot mai dinamic și „agresiv”. Aceste evoluții sunt determinate de progresul tehnico-științific, care a creat posibilități noi pentru depășirea spațiului; Relațiile internaționale tot mai mult sunt dominate de subiecți privați (corporații transnaționale, nuclee industriale, persoane particulare și alte structuri noi in economia mondială) și tot mai puțin sunt controlate de către state. In legătură cu aceasta, DIM treptat va fi substituită de diviziunea corporativă a muncii. Pe de altă parte, diminuarea rolului statului pe plan economic extern și intern va conduce la deteriorarea suveranității, iar pe de altă parte, va înlesni ascensiunea intereselor geoeconomice în vîrful ierarhiei intereselor strategice;

Nu poate fi trecută cu vederea nici suportul de Curs ’’Geoeconomie’’ al specialistului autohton Mîtcu Matei. Autorul ne menționează că Republica Moldova este o țară săracă în resurse economice. Această situație a determinat, în mare măsură, formarea și dezvoltarea economiei naționale pe sectoare și pe ramuri de activitate economică pe parcursul secolelor. Printre resursele importante ale teritoriului se numără condițiile naturale favorabile dezvoltării agriculturii, remarcîndu-se calitatea condițiilor agroclimaterice și pedologice, resursele umane de forță de muncă de o calificare relativ înaltă, nepretențioasă și ușor adaptabilă la noile condiții social-economice, potențialul tehnico-științific relativ înalt. Aceste avantaje sunt combătute în mare parte de lipsa resurselor naturale de importanță strategică, piața internă de desfacere mică, la care se adaugă și veniturile mici ale populației, situație nefavorabilă pentru investițiile străine, structura industrială precară moștenită din perioada sovietică, neadecvată potențialului ei, infrastructura slab dezvoltată, precum și un șir de probleme de ordin politic, social care luate оmpreună plasează R. Moldova în subsolul economic european.

Un alt domeniu științific, care ar putea atinge tematica examinată, este sfera relațiilor economice internaționale. Dar și specialiștii-economiști nu atrag multă atenție aspectului geoeconomic al politicii externe. Lucrările de acest gen pot doar menționa un eventual rol al aparatului diplomatic în promovarea intereselor economice. În rezultatul examinării literaturii referitoare la relații economice externe, scrise de autorii autohtoni s-au evidențiat două compartimente tematice. Autorii care examinează relațiile economice externe ale Moldovei din perspectiva științelor economice. În calitate de exemplu poate servi lucrarea dlui Dumitru Moldovan „Economia relațiilor externe” (1999), unde autorul analizează activitatea economică externă Republicii Moldova prin prisma teoriilor clasice a comerțului exterior (liberul schimb și protecționismul), prezintă evoluția acestei politici. De asemenea autorul examinează cadrul juridic al relațiilor economice între Moldova și alte state. Tot în acest compartiment se include lucrarea lui dr. Ion T. Guțu „Republica Moldova: economia în tranziție” (1998). Încă o lucrare este manualul profesorului universitar, doctor habilitat în științe economice Petru Roșca „Relații economice internaționale”. Un loc aparte în acest compartiment tematic, ocupă tratarea relațiilor economice externe din perspectiva marketingului. Spre exemplu lucrarea dlui Valentin Railean examinează strategiile de promovare a exportului, și strategiile generale ale comerțului exterior, se arată importanța studierii piețelor, adaptării produselor la cerințele externe ș.a.

1.2 Dimensiunea geoeconomiei în politica externă a statelor lumii la etapa contemporană.

La momentul actual este cert faptul că politica externă constituie un instrument de realizare a dialogului cu statele lumii, pe plan bilateral sau multilateral. Obiectivul suprem al politicii externe îl constituie apărarea intereselor statului și ale cetățenilor săi, sau, în alți termeni, asigurarea pe plan extern a tuturor condițiilor necesare unei bune desfășurări a politicii interne. Atunci cînd vorbim despre realizarea politicii externe a statului, evidențiem importanța menținerii intereselor naționale ca unul dintre premizele existenței și desfășurării relațiilor externe ale statului, în cazul nostru îndeosebi al celor economice.

Vorbind în linii generale despre paradigma relațiilor internaționale contemporane, vom spune că în accepția lui P.Țîgankov, teoria relațiilor internaționale cuprinde „totalitatea generalizărilor conceptuale reprezentate de mai multe școli teoretice aflate în polemică, ele formează cîmpul tematic al unei discipline relativ autonome. Conform aserțiunii lui P. de Senarclens, teoria relațiilor internaționale poate fi definită ca „cercetare a cadrelor conceptuale care permit de a organiza investigațiile și orientează formularea ipotezelor pertinente despre explicarea fenomenelor și proceselor studiate, ameliorînd înțelegerea lor”. Cît despre problemele și fragmentările care afectează Relațiile Internaționale ca domeniu de investigație, asupra cărora insistă St.Hoffmann și alți cercetători, analistul francez exprimă părerea că analiza politicii internaționale nu prezintă în esență un caz deosebit, ci se confruntă cu dificultăți similare procesului de investigație a oricărui alt obiect complex de studiu al științelor sociale: „cercetătorul depune eforturi susținute pentru a defini cu precizia cea mai posibilă particularitățile relațiilor internaționale, conceptele care permit de a identifica fenomenele și procesele ce formează însușirile și structurile principale care le marchează evoluția. Prin construcția conceptual -teoretică fundamentată el de asemenea definește variabilele ce trebuie luate în calcul și ierarhiile stabilite între ele, urmărind să prezinte în acest context instrumente riguroase de măsură”.

Încheierea războiului rece a fost favorabilă și pentru ascensiunea perspectivei comunitariste a relațiilor internaționale,exprimată prin elaborarea lui S.Huntington cu privire la „ciocnirea civilizațiilor”, și prin concepțiile identitare, una dintre cele mai des vehiculate fiind cea islamică. Conform opiniei lui B.Hughes, perspectiva comunitaristă constă în analiza relațiilor internaționale în funcție de valorile culturale ale unei sau mai multor comunități naționale sau etnice: actorii relațiilor internaționale nu sînt cei identificați de teoriile generale clasice și neoclasice, dar comunitățile naționale și etnice sau grupurile identitare, acestea fiind unite nu numai prin caracteristicile lor obiective comune (teritoriul, istorie, economie sau condiții politice), dar și prin împărtășirea valorilor culturale similare (convingeri morale și religioase, limbă, tradiții), care au o influență preponderentă asupra atitudinilor și comportamentelor. În acest sens, logica acțiunilor grupurilor identitare este preponderent subiectivă. Spre exemplu, concepția islamică împarte lumea în trei spații – musulman, care presupune că islamul reprezintă o unitate de lege și credință, un singur dumnezeu, un singur stat dirijat de o singură autoritate, religia formînd baza cetățeniei și comunității; nemusulman, care trebuie restrîns pe contul extinderii islamului mai ales prin război; intermediar, care este tolerat de „casa islamului” din cauza că se află în relație de suzeranitate.

Sfîrșitul războiului rece, exprimat mai întîi prin dezintegrarea blocului „socialismului real”, iar apoi prin autodizolvarea Uniunii Sovietice, n-a fost pronosticat și descris în maniera în care s-a produs de nici o teorie a relațiilor internaționale, ele „n-au reușit, conform aprecierilor expuse de J.Gaddis, nici pe departe să anticipeze cum avea să se încheie” acest conflict și să formuleze o explicație coerentă. De fapt, în cazurile cînd este invocată această schimbare structurală de sistem, J.Gaddis este citat cel mai frecvent, probabil și din cauza radicalismului apelului făcut de a renunța la studiul științei politice. Cert este că teoria relațiilor internaționale n-a putut să rămînă în albia pur academică și să se canalizeze pe probleme de caracter strict disciplinar-ontologic, epistemologic sau metodologic, după cum se pronunța K.Waltz, cu atît mai mult că „teoria nu prezice uniformitate de comportament”, transformările survenite în tabloul politic al lumii au condus spre deprecierea mai multor construcții teoretice și au provocat bulversarea comunităților de cercetători, introducînd incertitudine și, potrivit estimării lui K. Goldmann, „suferințe de complexul predictiv”.

În acest context, reflectînd realitățile globale postrăzboi rece, aparatul categorial-ideatic al științei relațiilor internaționale de asemenea a suferit unele modificări, mai adecvate împrejurărilor noi fiind termenii „politică mondială” contra „politică internațională” din cauza că include cercetarea tuturor actorilor, atît internaționali, cît și transnaționali, „ordine mondială” contra „ordine internațională” pe motivul că relațiile internaționale au părăsit cadrul strict „stat centrist”, iar „polul” nu se mai asociază în exclusivitate cu dimensiunea geopolitică,o pondere în creștere aparținînd elementului geoeconomic. G. Kearns anunță sfîrșitul secolului geopolitic și este justificat de a folosi termenul „centru” pentru a identifica agenții majori de putere, relațiile pe care le exercită reciproc și a caracteriza tipul nou de structură a sistemului internațional, el fiind mai puțin încadrat în limite spațiale bine conturate și reflectă tendințele noi ale predominării economiei asupra politicii și extinderii cooperării regionale.

După cum ne afirmă specialistul american Krugman P., geoeconomia este considerată, pe drept cuvînt, „cheia” cunoașterii lumii contemporane în pragul sec. 21 și a apărut ca un nou curent în știința economică și geografică la finele sec. XX. Baza acestei științe o constituie geopolitica. Analiza interacțiunilor economice și geopolitice dintre regiunile și țările lumii permit de a concluziona că avem o situație principal nouă, asistăm la o restructurare globală a sistemului economic mondial. Etapa postindustrială a generat formarea în lume a unor noi sisteme geoeconomice în lume.

Încă la începutul constituirii sale ca știință, Geoeconomia a fost definită de către E. Luttwark, fiind introdus și termenul de Geoeconomie. Un concept științific mai amplu referitor la geoeconomie a fost formulat de către economistul german, profesor universitar Freiderieh List (1789-1846), care este numit părintele Geoeconomiei. El a fost un oponent dur al conceptului "Ordinii naționale" propus de A. Smit. F. List menționa, că statului ii revine un rol deosebit in asigurarea dezvoltării economice.

În lucrarea sa "Sistemul național al economiei politice" formulează teoria forțelor de producere, în care principala forță productivă este considerată industria. Iar componenta principală a forțelor de producere este capitalul uman. F. List menționa în lucrările sale că oricat de harnici, de economi, de inventivi, inteligenți nu vor fi indivizii, fără o unitate națională, fără o diviziune a muncii și fără cooperarea forțelor de producție in cadrul unei națiuni, ea nu va atinge niciodată un nivel inalt de bunăstare și putere și nu-și va asigura posesiunea durabilă a bunurilor ei materiale și spirituale.

Un alt concept expus de către F. List este cel referitor la "autarhia marilor spații", care este definită drept unitate economică de sinestătătoare, in care legăturile economice interne și schimbul de mărfuri face ca aceste spații să poarte un caracter unitar. Autarhia ca concept constituie o strategie geoeconomică care constă în crearea unor sisteme economice de tip închis și ruperea relațiilor economice externe, fapt ce duce spre izolare.

Un mare aport în dezvoltarea conceptelor geoeconomice au adus savanții economiști americani din principalele centre universitare. Unul dintre acești savanți a fost John Galbraith. În lucrările sale ce promovează ideea că succesele economicî ale occidentului se datoresc, în primul rînd, nivelului înalt de viață al populației. Iar deciziile în dezvoltarea industriei contemporane trebuie să se bazeze pe cunoștințele științifice și tehnice speciale, pe informații și experiență, pe instruirea și intuiția profesională a mai multor persoane.

Savanții economiști americani au pus bazele dezvoltării geopoliticii, dar totodată acordand o atenție prioritară principiilor geoeconomice. Ei au lansat teoria numită"Spațiile de interes vital", care a fost ca o prelungire a teoriei savanților germani numită " spațiile vitale". Teoria dată a fost promovată de către Germania fascistă in dezlănțuirea celui de al doilea război mondial, fiind drept motiv de extindere prin forță a spațiului vital.

Un alt economist american, care a adus un mare aport in dezvoltarea concepțiilor geoeconomice a fost Piter Dracher (Draker), căruia ii aparțin lucrările: „Viitorul omului industrial” (1946), „Revoluția invizibilă” (1976), „Societatea postindustrială” (1993), ș.a. Autorul consideră că o prioritate mare in promovarea politicii geoeconomice a statelor dezvoltate o are numărul mare de specialiști înalt calificați. Aplicand acest principiu la perioada în care trăim putem constata că neglijarea susținerii invățămantului superior și finanțării cercetărilor științifice, tipică statelor ex-sovietice, prezintă un pericol nu numai pentru viitorul statelor respective, dar și pentru întreaga omenire.

Un alt savant american Lester Karl Turou, specialist în domeniul economiei mondiale consideră, că dacă la sfirșitul sec. XIX sistemele economice locale au fost înlocuite cu cele naționale, apoi la sfarșitul sec. XX in locul acestora vine economia globală. In lucrarea sa intitulată "Investițiile in capitalul uman" (1970) se menționează că in cazul globalizării veniturile țării respective vor fi în raport cu gradul de integrare in economia globală. In acest context savanții contemporani consideră că resursele strategice ale sec. XXI vor deveni cunoștințele omului și capacitatea de a le folosi în binele societății.

Conform afirmațiilor autorilor Gross D. și Alfred S., în esență, geoeconomia constituie o geopolitică economică contemporană ce are drept scop lichidarea diferențierelor dintre politica internă și externă, dintre hotarele naționale, politice și economice. Geoeconomia analizează politica și economia într-o strînsă interacțiune cu caracteristicele mediului geografic. Deci această știință, tratează nu numai factorul spațial, dar și factorul ce ține de asigurarea ramurilor economiei cu resurse naturale și economice.

M.Lynd a remarcat pe bună dreptate că lumea n-a intrat în perioada armonioasă a interdependenței globale și democrației liberale veritabile, iar concurența pe scară mondială va stimula competiția geoeconomică, la care de asemenea vor participa „țările mai puțin bogate, dar impunătoare din punctul de vedere militar-Rusia, China și India”.

Unii autori afirmă că globalizarea economică generează noi forme de organizare structural-instituțională, care, în ultimă instanță, vor substitui statele naționale circumscrise teritorial cu statutul lor de unități economice și politice principale. Structurile noi, conform opiniei lui K.Ohmae, vor fi „statele regionale”, în formatul de conglomerate geoeconomice poziționate „într-o lume fără hotare”, pe cînd R.Rosecrance citat de Курникова Л., punctează asupra„statului virtual”, care nu prezintă altceva decît „un mediu” în care exportul, capitalul și informația alcătuiesc principalii factori de producție, iar statele nu urmăresc să-și sporească potențialul productiv în baza teritoriului național, ci concurînd pe piața mondială și investind în servicii și capitalul uman.

În condițiile tranziției de la geopolitică la geoeconomie, aplicînd și evaluarea lui E. Luttwak, conflictele dintre marile puteri, care se dovedesc a fi imanente, vor fi canalizate mai ales pe aspecte ale managementului afacerilor globale și regionale, raporturilor financiar-comerciale și prerogativelor instituțiilor economice mondiale, producîndu-se ceea ce B. Buzan și R. Little numesc „transformare sectorială”.

În concluzie la cele spuse mai sus, vom menționa că factorul geopolitic și-a pierdut într-o anumită măsură din semnificație și pondere globală din motivul că mai multe state se regăsesc în cadrul a două sau cîtorva spații geoeconomice, situație care demonstrează elocvent și confirmă caracterul complex, interdependent, deschis și ierarhic structurat al configurației ordinii mondiale de la sfîrșitul secolului XX și începutul secolului XXI.

1.3 Concluzii la Capitolul I

În concluzie vom menționa că astăzi, când ne referim la relațiile dintre criza globală și perspectivele raporturilor de putere dintre state, o primă constatare care se impune este interpătrunderea proceselor geoeconomice cu cele geopolitice. Mai exact, manifestările crizei aduc dovezi în sprijinul ideei că geoeconomia nu este o etapă ce urmează geopoliticii, așa cum a susținut în 1990 Luttwak. Acesta s-a referit la „moartea geopoliticii” și tranziția omenirii către o fază geoeconomică, etapă în care războaiele și cucerirea militară a teritoriilor vor fi înlocuite cu expansiunea comercială și ocuparea non-violentă a piețelor.1 Dacă ne adresăm faptelor istorice, realizând incursiuni în zona geoistoriei, constatăm că interesele și strategiile geoeconomice au fost întotdeauna parte intrinsecă a geopoliticii, inițiativele de natură geopolitică fiind motivate prioritar de interese geoeconomice.

Una din particularitățile perioadelor istorice în care a avut loc expansiunii imperiale (sec. XV-XX) constă în faptul că problematica geoeconomică a fost, mai mult sau mai puțin, partea ascunsă a geopoliticii, mascată de tezele politice privind rolul „civilizator” al occidentului, sau țelul urmărit de „revoluția proletară mondială”.

În tranziția de la secolul XX la secolul XXI, contextul socio-politic s-a modificat profund ca urmare a refacerii pieții mondiale prin destrămarea sistemului de state socialiste și maturizarea proceselor specifice globalizării. Omenirea s-a confruntat cu noi sfidări ale dezvoltării, fiind confruntată cu o criză a resurselor. Procesul denumit „epuizarea resurselor”, este de fapt expresia accelerării consumului de resurse, în condițiile în care consumul depășește capacitatea de a reface stocul de resurse necesar unei dezvoltări sustenabile. În consecință, competiția pentru resursele vitale ale omenirii s-a acutizat, astfel încât interesele geoeconomice au intrat în primul plan al atenției publice.

Desfășurarea crizei și modalitățile ieșirii din criză depind, în primul rând, de inițiativele de ordin strategic pe care le promovează oamenii politici, cu pondere decisivă în afacerile internaționale și, în al doilea rând, de puterea pârghiilor pe care aceștia le au la dispoziție pentru a realiza obiectivele dorite. În cea mai mare măsură, rezultatele ieșirii din criză vor depinde de pârghiile economice disponibile. Această disponibilitate a devenit criteriul decisive pentru evaluarea capacității unei țări de a se poziționa geopolitic în condiții cât mai avantajoase.

Capitolul II. POTENTIALUL ȘI PROBLEMELE GEOECONOMICE ALE REPUBLICII MOLDOVA LA ETAPA CONTEMPORANĂ

2.1 Potențialul geoeconomic al Republicii Moldova ca oportunități și posibilități pentru realizarea politicii sale externe

Vorbind despre potențialul geoeconomic al Republicii Moldova, vom porni de la afirmația că Republica Moldova stat tвnăr, situat în Sud-Estul Europei Centrale, a apărut pe harta politică a lumii la 27 august în urma dezmembrării URSS. De fapt, apariția pe harta politică ca unitate politico-administrativă ține de 1940 după ce armata sovietică ocupă teritoriul interfluviului Nistru și Prut pe 28 iunie. La 2 august 1940 s-a format RSSM (Republica Sovietică Socialistă Moldovenească) cuprinzând orașul Chișinău și 6 județe situate оntre Prut și Nistru. Ulterior acestui teritoriu îi sunt alipite orașul Tiraspol și cele 5 raioane administrative din stînga Nistrului, din fosta RSSAM (Republica Sovietică Socialistă Autonomă Moldovenească) formată în 1924 în componența Ucrainei. Din două spații geografice mici de pe malul stîng și drept al Nistrului apare o structură nouă RSSM, în componența URSS, care avea să existe în această formulă pînă la obținerea independenței la 27 august 1991.

Inițial, primul aspect al analizei potențialului geoeconomic, vizează includerea teritoriului RM într-un anumit spațiu. Conform modelului hexagonal al academicianului rus Alexandr Neclessa putem deduce că arealul Republicii Moldova este inclus în spațiul „oceanului terestru” al Eurasiei de Nord, care este unul din cele patru spații localizate (celelalte trei fiind spațiul Occidentului Nord-Atlantic, spațiul Noului Orient, ce cuprinde inelul mare al Oceanului Pacific și spațiul Sudic de materie primă, ce cuprinde arcul induo-oceanic). Totodată, același Neclessa spune că simultan există și două megaspații geoeconomice, care nu au o localizare geografică strictă. Este vorba despre Quasi-nordul transnațional care provine din punct de vedere genetic din regiunea euro-atlantică și se caracterizează de anumite reguli juridico-financiare în economia globală și despre arhipelagul Sudului adânc – „subterana mondială”, care se caracterizează printr-o economie distructivă, bazată pe jefuirea resurselor civilizaționale. Prin urmare, observăm că arealul moldo-ucrainean se află la intersecția geoeconomică dintre Occidentul Nord-Atlantic și Eurasia de Nord, unde la bază sunt regulile și „tradițiile economice” nord-atlantice.

Concomitent, aproximativ același lucru îl deducem și din teoria geoeconomică a savantului francez Jacques Attali, expusă în lucrarea „Linia Orizontului”. El menționează despre diversificarea și contrastele între spații geoeconomice, menționând existența a trei nuclee geoeconomice la nivel global – America de Nord, Europa Unită și Asia-Pacific. Ca și în cazul de mai sus observăm, totuși, că în baza criteriului geografic arealul Republicii Moldova se încadrează în cel de-al doilea spațiu economic, adică cel european, care, până la urmă este destul de apropiat de cel nord-american din punct de vedere al filosofiei, regulilor și paradigmelor geoeconomice. Dar, în același timp observăm și conexiuni ale arealului moldo-ucrainean cu spațiul asiatic, acestea fiind tradiționale încă din perioada sovietică, grație factorului rusesc și grație întinderii sale geografice, care îi asigură regiunii moldovenești legătură cu Caucazul, bazinul caspic și Asia Centrală.

Poziționarea arealului Republica Moldova la intersecția a două spații geoeconomice o demonstrează și economistul german Friedrich List, „părintele” geoeconomiei, în conceptul său referitor la „autarhia marilor spații”, care spune că fiecare spațiu geoeconomic își are propriul „joc” intern, în care există reguli economice concrete și în baza cărora au loc schimburi și legături economice, fapt ce redă în cele din urmă unitate spațiului respectiv. Astfel, este evident faptul că la momentul de față arealul moldo-ucrainean, prin statele care îl compun – RM și Ucraina, „joacă” pe ambele direcții în baza regulilor impuse de fiecare, fiind vorba de Occident (UE) și de Orient (CSI, Comunitatea Economică Eurasiatică).

Un element foarte important în definirea geoeconomică a arealului Republicii Moldova îl constituie teritoriul acestuia, care are trei parametri spațiali: dimensiunea, forma și frontierele. Prin urmare, aici continuăm cu o analiză a evoluției și dezvoltării istorice a spațiului Republicii Moldova prin prisma poziționării sale geoeconomice.

Deci, Republica Moldova este un stat de dimensiuni mici, având o suprafață de 33 843 km2, ocupînd poziția a 32-a în Europa. Deși din punct de vedere geografic ea este situată în nemijlocita apropiere de centrul Europei (aflîndu-se la 1/2 distanță între oceanul Atlantic și munții Ural și 1/2 distanță între ecuator și polul nord, fiind mai aproape de extremitatea sudică a Europei), din punct de vedere geopolitic ea a avut întotdeauna o poziție periferică. Neavînd ieșire la mare, Republica Moldova este „ancorată” între România și Ucraina, state cu un potențial economic mult mai mare decît al țării noastre, dar totuși, state cu nivel mediu de dezvoltare, state în curs de dezvoltare, în proces de tranziție. În pofida suprafeței mici a Republicii Moldova, perimetrul frontierelor este destul de mare:682 km de frontieră naturală cu România care trece pe Prut și 1222 km frontieră cu Ucraina, din care 470 km sunt controlate de autoritățile autoproclamatei Republici Moldovenești Nistrene care încă nu este amenajată corespunzător.

Una din cele mai importante dimensiuni geoeconomice ai regiunii o prezintă cea comunicațională, care devine tot mai actuală în lumea modernă. Or, din punct de geografic, arealul Republicii Moldova este străbătut de o mulțime de căi de conexiuni geoeconomice transcontinentale, un loc special având cele maritime și riverane. Astfel, prin ramificațiile sale riverane regiunea moldo-ucraineană își asigură conexiuni practic cu toate regiunile europene, fiind vorba de Europa de Vest, de Sud-est, de Centru, de Nord și Est (Rusia, Belarusul).

În acest context, pentru Republica Moldova ca importanță, putem desemna Dunărea. O zonă de importanță pentru Republica Moldova, este Portului Internațional Liber Giurgiulești. Portulu Internațional Liber Giurgiulești al Republicii Moldova (PILG) este unicul punct fluvio-maritim direct de distribuție și transbordare în/din Republica Moldova luvial în sudul țării, fiind mărginit de România și Ucraina. PILG beneficiază de o amplasare pe traseele internaționale de comerț și transport, precum este canalul navigabil Rin-Main-Dunăre, care unește Marea Neagră, 14 state europene și Marea Nordică; sistemele de cale ferată de standard luvial și rus, precum și rețeaua de drumuri internaționale. Proprietarul, operatorul și investitorul general al Portului Internațional Liber Giurgiulești este Compania Danube Logistics SRL. Portul de la Giurgiulești, a fost dat în exploatare abia la 26 octombrie 2006, după 10 ani de construcție. Întreaga suprafață a Portului Internațional Liber Giurgiulești (PILG) are statut de zonă luvial liberă pana în anul 2030. Grație amplasării sale pe Dunărea de Jos cu adâncimi disponibile ale apei de până la 7m, PILG este capabil să primească atât nave fluviale, cât și nave maritime.

Portul Giurgiulești constă din terminalul petrolier, portul marfar și de pasageri și o zonă industrială. Terminalul petrolier a fost construit din investiții străine în valoare de 35 milioane dolari SUA. Dana poate primi nave maritime și barje luvial cu pescajul de până la 6,5m și poate descărca sau încărca până la 3 tipuri diferite de produse petroliere în același timp. Capacitatea totală de depozitare este de peste 63 de mii de metri cubi de produse petroliere, iar capacitatea maximă de transbordare va fi de peste 2 milioane tone pe an.

Un punct în analiza potențialului Republicii Moldova, sunt indicatorii dezvoltării economie a acesteia. Dimensiunea mică a teritoriului însoțită de un număr mic al populației este primul indicator. Considerat de unii autori un criteriu geographic ce delimitează statele mici de celelate, acești indicatori în cele mai multe cazuri poartă și un aspect economic, după cum populația reprezintă resursele umane de care dispune țara, pe cînd teritoriul limitat presupune o mai mică înzestrare cu resurse naturale, iar atunci cînd este afectat de calamitățile naturale generază un impact defavorabil asupra întregii economii.

Instabilitatea (volatilitatea) veniturilor. În general Produsul Intern Brut și Creșterea economică în statele mici nu sunt foarte diferite de celelalte țări în curs de dezvoltare. Ceea ce le face diferite în acest caz este devierea anuală a PIB/loc. cu 25 % mai mare decât în țările mari. Acest fenomen se datorează în special factorilor enumerați mai jos: nivelul înalt al comerțului exterior, lipsa diversificării producției ș.a.

Distribuirea inegală a veniturilor. În statele mici nivelul sărăciei este mai înalt, iar distribuția veniturilor mai puțin echitabilă decât în statele mari. Decalajul înalt al veniturilor este specific statelor mici atît la nivel intern cît și în context global. În Republica Moldova primele 20 % care reprezintă cea mai săracă categorie a populației dețin doar 6.3 % din total venituri. Totodată cei mai bogați 20 % dețin aproape jumătate din veniturile totale.

Deschiderea pieței. Statele mici au tendința de a se baza mult pe comerțul exterior și pe investițiile străine pentru a depăși problema deficitului balanței de plăți și a resurselor limitate. În timp ce caracterul deschis al economiei aduce beneficii statelor mici prin efectele concurenței internaționale și accesul la ideile și inovațiile țărilor mai avansate, el este și factorul ce le face vulnerabile față de fluctuațiile de pe piața mondială și evoluției politicii comerciale globale. Nu este de neglijat faptul că deschiderea pieței implică și alte riscuri, mai ales cînd nu este însoțită de implicarea autorităților statale cu anumite măsuri de sprijin către sectoarele care sunt influențate negativ.

Caracterul deschis al Republicii Moldova este reflectat mai întâi de toate în liberalizarea comerțului, înregistrînd o dublare a importurilor pe parcursul ultimului deceniu. Datorită capacității limitate a pieței interne, datorită lipsei de resurse energetice și a multor materii prime, dezvoltarea economică a Moldovei depinde într-o mare măsură de evoluția comerțului exterior, ponderea comerțului în PIB în 2004 constituind 68 %. În veniturile naționale o pondere semnificativă o au taxarea importurilor, fapt ce duce la dificultăți odată ce taxele vamale între țări sunt supuse unor reduceri continue.

Tendința de deschidere a pieței se desprinde și din acordarea de facilități investițiilor străine, astfel pe parcursul ultimilor ani înregistrăm o creștere și în acest domeniu. Libertatea financiară se manifestă prin existența unui regim valutar liber, în virtutea căruia rezidenții altor țări pot depozita și împrumuta valută pe piața financiară autohtonă.

Moldova este marginalizată în comerțul mondial. Ponderea comerțului Moldovei în comerțul mondial este de 0.009 % și tendința este descrescătoare. În perioada 1995-2000 Republica Moldova a pierdut din cota sa în importul mondial de produse 13,7 %, iar în exportul mondial – 36,1 %.

Lipsa diversificării exporturilor și a producției. Dat fiind dimensiunile mici ale pieței interne, majoritatea statelor mici nu sunt diversificate în producția și în exporturile lor. De obicei când o activitate dominantă este în declin, există tendința de a fi înlocuită cu alta, ceea ce iarăși sporește vulnerabilitatea către schimbările din exterior. Primele trei grupe principale de produsele moldovenești exportate reprezintă 67 %, pe cînd nivelul recomandat de experții mondiali este de 20 -25 %.

Acces la surse externe de capital. Accesul la capitalul străin este foarte important pentru statele mici, așa cum acestea reprezintă o modalitate de depășire a șocurilor economice și de atenuare a volatilității veniturilor. În același timp piețele de capital private au tendința de a percepe statele mici ca fiind mai risante și măresc dobînzile aferente împrumutrilor, ceea ce duce la accesul mai dificil la piețele de capital.

Din cauza nerambursării în termenele limită a creditelor (neonorării obligațiilor de plată față de) de la instituțiile financiare internaționale, Moldova a fost nevoită să apeleze la băncile comerciale private, fapt ce bineînțeles implică creșterea deservirii datoriei publice. Totodată Moldova este eligibilă pentru a beneficia de împrumuturile oferite de Agenția Internațională pentru Dezvoltare (IDA) înființată anume pentru statele mici cu un PIB/loc sub 800 USD.

Indicele sărăciei, sau mai exact ponderea populației ce trăiesc sub limita sărăciei este de 80 %. Așa o pondere mare mai înregistrează numai Haiti, Chad, Liberia, Burundi, Zimbabwe, Gaza Strip, Suriname, ș.a. Acestea sunt țările cu cele mai mari dificultăți de ordin economic, cu o inflație de pînă la 46 %, datorii externe ce depășesc de cîteva ori PIB-ul țării, creștere economică negativă, șomaj de pînă la 60 %. Ceilalți indici ai bunăstării economice ai Moldovei sunt speranța de viață, alfabetismul, instruirea.

Peter J. Katzenstein, cercetător german, evidențiază un alt factor important în delimitarea statelor mici – amplasarea geografică la periferia Europei. Amplasarea la periferia centrului decizional și inevitabila marginalizare politică ce survine ca consecință a amplasării geografice, conferă statului, indiferent de dimensiunile sale, caracteristicile unui stat mic, care nu poate influența considerabil afacerile politice și economice la nivel mondial sau chiar nici măcar regional. Privind din perspectiva Katzenstein, convergența criteriilor de populație redusă, teritoriu mic și amplasare periferică indică că Republica Moldova este poate cel mai mic stat al Europei Centrale și de Est.

Suveranitatea necesită anumite costuri fixe în promovarea serviciilor publice, formularea politicilor, activitățile regulamentare, serviciile educaționale și sociale, justiția, securitatea și afacerile externe. Inexistența divizibilității în oferirea acestor servicii publice presupune că statele mai mici se confruntă cu cheltuieli mai mari pe persoană atâta timp cât nu se vor găsi căi de a unifica aceste costuri, de exemplu pe baza integrării regionale. Aceste inconveniente favorizează limitarea capacității instituționale și încetineșete luarea deciziilor la nivel guvernamental.

Caracteristicile administrative ale Moldovei pot fi rezumate în:

– resursele financiare limitate nu dau posibilitatea de a remunera adecvat specialiștii și persoanele înalt calificate, resursele umane care ar contribui la dezvoltarea economiei în ritmuri mai accelerate;

– capacitate mică a rezervelor valutare ce implică riscuri în cazul intensificării importurilor și în cazul unor șocuri economice;

– gradul redus de antrenare a personalului duce la expunerea excesivă a acestuia la inabilitatea de luare a unor decizii coerente și inadaptabilitate la condițiile mereu schimbătoare;

– nivelul redus de încurajare a inițiativei antreprenoriale și lipsa motivației populației duce la o satisfacție a muncii redusă, prin urmare la o productivitate și o competitivitate joasă.

Capacitatea instituțională ineficientă se resimte și în imposibilitatea de a participa impunător la negocierile financiare și comerciale internaționale – rezultatele cărora pot influența considerabil economia țării. Lipsa diversificării și concurenței interne denotă o capacitate limitată a sectorului privat. Datorită dimensiunii mici a țării și a puterii de cumpărare a populației reduse capacitatea pieței interne este de asemenea modestă.

Susceptibilitate față de calamitățile naturale și schimbările de mediu, cu implicații adverse pentru populație și întreaga economie. În Moldova acest lucru a fost demonstrat de secete grave, de alunecări de teren, grindină și ploi abundente ce au afectat o mare parte a terenurilor recoltate. Ținînd cont de orientarea primară a țării ne putem da seama de pierderile totale estimate, de scăderea veniturilor populației și reducerea a ponderii exporturilor sau chiar recurgerea la importuri ce în mod necondiționat duce la mărirea deficitului bugetar.

Ponderea înaltă a sectorului primar și distribuirea populației în acest sector al economiei este o altă caracteristică a statelor mici. În Molodvaa agricultura reprezintă 25 % din PIB și 60 % exporturi, antrenînînd mai mult de 40 % din forța de muncă.

Clasificarea prin prisma puterii. Statele mici mai sunt numite de reprezentanții realismului politic și “puteri mici”, avînd în vedere dimensiunea politicoeconomică (geopolitică), capacitatea de a influența deciziile altor state. Și din acest punct de vedere Republica Moldova este prin excelență un stat mic, stat cu un potențial militar și economic redus, deci cu capacitate redusă pentru a se putea impune în relațiile internaționale.

În pofida estimărilor Băncii Mondiale, și ale altor Asociații Internaționale care plaseză actual doar cele 45 de state cu o populție de sub 1.5 mil.loc, considerăm că Moldova nu se încadrează în acest grup doar în ceea ce privește numărul populației, depășind cu doar 2.8 mil pragul limită. Studiul efectuat mai sus remarcă cu ușurință această constatare, celelalte trăsături fiind fără îndoială prezente în economia țării. Urmărind această ordine de idei suntem de părearea că fiecare stat mic este unic și trebuie să atingă noi etape de dezvoltare în dependență de specificul său economic, cultural, istoric și social. Performanțele economice ale statelor mici sunt percepute atît în context național cît și în contextul dezvoltărilor globale care în mod iminent influențează performanțele acestora.

2.2 Impactul problemelor geoeconomice ale Republicii Moldova asupra realizării politicii sale externe

La momentul actual, o problemă geoeconomică determinantă în politica externă sunt acțiunile ndeterminate de promovare a exporturilor. De altfel, vom stabili că la momentul actual, politica statului în domeniul relațiilor economice externe, având drept scop integrarea continuă a țării în economia mondială și asigurarea susținerii creșterii economice, se va axa în mod prioritar pe dezvoltarea următoarelor direcții prioritare:

Promovarea comerțului exterior, promovarea exporturilor. Scopul principal constă în promovarea mărfurilor și serviciilor autohtone pe piețele străine de o manieră orientată spre reducerea deficitului balanței comerciale și respectiv, echilibrarea schimburilor comerciale externe. Pentru atingerea scopurilor menționate, activitățile principale în domeniu vor fi orientate spre: consolidarea și aprofundarea cadrului juridic al relațiilor comercial-economice cu țările străine, între care Acordurile Interguvernamentale de cooperare economică, Acordurile privind evitarea dublei impuneri și prevenirea evaziunii fiscale pe venit și capital etc. promovarea produselor sectoarelor cu potențial de export ridicat din țară, identificarea piețelor strategice de export și facilitarea accesului produselor naționale pe aceste piețe. asigurarea participării partenerilor străini la târgurile și expozițiile din țară, precum și participarea agenților economici naționali la astfel de manifestări pe plan internațional. organizarea vizitelor oamenilor de afaceri, formarea centrelor de comerț internațional, centrelor de marketing și a unei rețele de case de comerț; asigurarea informațională a agenților economici. extinderea și beneficierea de facilitățile tarifare, oferite în cadrul aranjamentelor juridice cu UE, Elveția, Japonia, Canada și SUA, precum și în cadrul OMC.

În sensul dat, redirecționarea geografică a comerțului exterior al Moldovei către țările Uniunii Europene a căpătat o importanță crucială pentru țara noastră, căci piața de desfacere a UE, datorită nivelului înalt de dezvoltare și proximității geografice, reprezintă una dintre cele mai atractive piețe pentru Moldova. PIB UE este de 40-50 ori mai mare decât cel al Rusiei (partenerul comercial cel mai important al Republicii Moldova). Dat fiind faptul că venitul este considerat unul din determinantele de bază ale comerțului, piața UE a devenit una dintre țintele exportatorilor locali. Acordarea Preferințelor Comerciale Autonome (RCA) de către UE (cu începere de la 01.03.2008) permite accesul aproape a tuturor produselor originale din Republica Moldova pe piața UE fără restricții cantitative și taxe vamale, unica exepție fiind un număr restrâns de produse sensibile pentru UE (vinuri, zăhar ș.a.), asupra cărora se aplică contingente tarifare. Prin acordarea acestui regim preferențial au fost create premise pentru creșterea competitivității produselor autohtome exportate în UE și, indirect, pentru stimularea dezvoltării durabile a Republicii Moldova.

Pornind de la argumentul că creșterea exportului având drept destinație Uniunea Europeană favorizează integrarea Republicii Moldova în circuitul comercial european și reprezintă un factor important al creșterii economice, s-a considerat important a profila traiectoria tendințelor de dezvoltare a comerțului dintre Uniunea Europeană și Republica Moldova. Până la începutul anului 2005, relațiile dintre Republica Moldova și UE practic nu au avansat. În această perioadă Moldova a depus eforturi în avansarea relațiilor cu țările din CSI. Însă această politică nu s-a soldat cu efectele scontate. În februarie 2005, în baza Acordului de Parteneriuat și Cooperare a fost semnat Pactul de Acțiuni Republica Moldova–Uniunea Europeană în cadrul implementării Politicii Europene de Vecinătate (PEV) pentru o perioadă de trei ani: februarie 2005–februarie 2008. De atunci, implementarea acestuia a fost ghidată și monitorizată în baza unui mechanism anual de implementare, care a stabilit un set complex de priorități și termene, având drept temelie prioritățile convenite în comun dintre UE și Republica Moldova.

Volumul exporturilor Moldovei în perioada anilor 2007–2014 a crescut de circa 2 ori, iar importurile de mărfuri au sporit aproape de 2,7 ori, marcând o creștere a soldului negativ al balanței comerciale a Republicii Moldova de aproape 3,8 ori. Ponderea exporturilor spre țările Uniunii Europene în anul 2014 a constituit 47,2% în total export. Livrările de mărfuri către această grupă de state au însumat 746,5 mil. dolari și au crescut cu 11,7% față de anul 2013. Principalii parteneri în această grupă de țări sunt: România (16,3% din total export) și Italia (9,4%). Livrările către România au crescut cu 7,4% (însumând 257,3 mil. dolari), iar livrările către Italia au crescut cu 9,1% (însumând 148,1 mil. dolari).

Livrările de mărfuri din Moldova către alte țări dețin cea mai mică pondere (13,4%) în total export și în anul 2014 au însumat 211,4 mil. dolari, cu 64,3% mai mult față de anul 2013. Printre acestea se remarcă exporturile către Turcia în valoare de 82,5 mil. dolari (+2,5 ori), SUA – 22 mil. dolari (+1,8 ori), Georgia – 12,4 mil. dolari (+44%) și Elveția – 17,4 mil. dolari (-19,6%).

Importurile din țările Uniunii Europene în anul 2014 au însumat 1704,2 mil. dolari, cu 19,9% mai mult decât în anul 2009, deținînd o pondere de 44,2% în total importuri sau cu 0,8 p.p. mai mult, respectiv. Importurile au provenit, în mare parte, din România (386,7 mil. dolari), Germania (294,7 mil. dolari), Italia (270,7 mil. dolari), Polonia (105,1 mil. dolari), Grecia (93,3 mil. dolari) și Franța (68,3 mil. dolari), aceștia fiind unii din partenerii comerciali de bază ai Republicii Moldova.

Totodată, a crescut și valoarea importurilor din aceste țări, și anume: importurile din Grecia au crescut de circa 1,8 ori, din România – cu 24,1%, din Italia – cu 17%, din Germania – cu 16,8%, Franța – cu 11,5%. În cadrul comerțului exterior pe grupe de țări, cel mai semnificativ s-a majorat soldul negative comercial cu țările Uniunii Europene – cu 27,2%, alte țări – cu 16,4%, iar cu țările CSI s-a micșorat cu 2,9%. Printre partenerii comerciali tradiționali, cele mai mari solduri negative s-au înregistrat în cadrul schimburilor comerciale cu Ucraina (436,9 mil. dolari), China (317,9 mil. dolari), Germania (219,3 mil. dolari), Federația Rusă (182,3 mil. dolari), România (129,4 mil. dolari), Turcia (123,3 mil. dolari), Italia (122,6 mil. dolari) și Grecia (69,8 mil. dolari).

Poziția Republicii Moldova în cadrul procesului de extindere a Uniunii Europene către țările din estul și centrul Europei poate fi evidențiată printr-o analiză mai detaliată a evoluției relațiilor comerciale ale Republicii Moldova cu țările-membre ale Uniunii Europene.

Ponderea UE în exportul Moldovei a sporit de la 24% în 2007 până la 51,4% în 2008, iar în volumul importurilor, concomitent, de la 26% la 43,6%. În anul 2014, ponderea țărilor UE în export a fost de 47,2%, iar la imporuri – 44,2%.

În continuare vom menționa că o problemă geoeconomică importantă în politica externă a Republicii Moldova, este sistarea livrării unui anumit grup de produse către Rusia. O rezonanță destul de accentuată a fost introducerea interdicției la livrarile de produse vinicole pe piață rusă, fapt care a afectat grav economia Moldovei. Până la data impunerii embargoului, Republica Moldova exporta 80 la sută din producția internă de vinuri și coniacuri către Rusia. De exemplu, în 2005, volumul total al produselor vinicole moldovenești care au ajuns pe piața rusă a fost de peste 200 de milioane de sticle. Însă după martie 2006, producția și exportul vinurilor moldovenești au scăzut dramatic. În acest sens vom adăuga că în primele trei semestre ale anului 2007, s-a micșorat cu 60,9 la sută exportul de vinuri din struguri și cu 60,7 la sută cel de vermuturi.

Astfel în a doua jumătate a anului 2006 și începutul anului 2007, vinurile moldovenești au lipsit de pe piața Rusă. Роспотребнадзор a recunoscut că pesticidele din vinurile moldovenești” nu erau de origine moldovenească. Șeful direcției Moscova a Rospotrebnadzor”-ului, N. Filatov, a declarat că greșeala comisă de societatea sanitară pe care o reprezintă a fost cauzată de ineficiența sistemului Росалкогольконтроль. Potrivit spuselor experților ruși, în vinul moldovenesc” s-au descoperit pesticide folosite la plantațiile din Uzbekistan. Pe de altă parte, în opinia lui N. Filatov, aceste pesticide constituie o dovadă a faptului că vinul respectiv nu era moldovenesc, ci uzbec.

Necătând la toate divergențele existente, exportul vinului către Rusia a fost reluat. De exemplu, peste 400 de mii de litri de vinuri și coniacuri moldovenești au fost transportate în Rusia din momentul anulării embargoului, iar 33 întreprinderi vinicole din Moldova au obținut deja avize sanitare pozitive pentru 323 de tipuri de produse.

O altă problemă care a scăzut nivelul exporturilor producției moldovenești către piața rusă, a fost stoparea, la 18 aprilie 2005 de Moscova a importurilor de carne și mezeluri din Republica Moldova. Directorul Serviciului pentru control veterinar și fitosanitar din Rusia, S. Dankvert, citat de agenția Interfax, a declarat că decizia de a stopa importurile de carne din Republica Moldova a fost aprobată după ce s-a constatat ca importurile "sunt mai mari decît producția internă moldovenească". Potrivit lui S. Dankvert, nu este exclus ca "Republica Moldova să fie o filiera utilizată pentru reexport de carne". Oficialul rus a menționat că există probabilitatea ca "o parte din carnea reexportată să fie infectată". În replică, A. Spivacenco, ministrul adjunct al Agriculturii și Industriei Alimentare a declarat pentru BASA-press că "nu știu ce i-a determinat pe ruși să limiteze importurile. Este o decizie inoportună, mai ales că în prezent exporturile moldovenești de carne în Rusia sunt foarte neimportante”.

După aproximativ o lună de negocieri, la 20 mai, Serviciile veterinare de stat din Republica Moldova și Federația Rusă au semnat un protocol privind realizarea măsurilor necesare pentru reluarea exporturilor de carne în Federația Rusă, potrivit căruia părțile trebuiau să elaboreze până la 20 iunie 2005 o strategie de monitorizare a livrărilor, care ar garanta că mezelurile exportate sunt de origine moldovenească.

Astfel, Republica Moldova va trebui să prezinte trimestrial Rusiei lista producătorilor de mezeluri moldovenești ce au certificate de export, mărimea exporturilor și numele importatorului rus. La rîndul său, Rusia va acorda certificate de export doar companiilor prezentate, iar documentele vor avea un grad sporit de protecție.

Amintind despre volumul comerțului exterior moldo-rus în perioada anilor 2005-2011, vom spune că conform datelor prezentate de către Biroul Național Statistică al Republicii Moldova, în anul 2010 volumul schimburilor comerciale între Republica Moldova și Federația Rusă a atins cifra de $621,1 mln., exportul a constituit $347,5 mln., iar importul – $273,6 mln. În ianuarie-martie 2011 volumul schimburilor comerciale a fost evaluat la $200,4 mln., exportul constituind $82,1 mln., iar importul – $118,3 mln.

În continuare vom menționa că în prezent, cel mai greu este de a promova pe piața rusă produsele industriale autohtone, pentru motivul că tot nomenclatorul de produse pe care le fabrică Moldova le produce și Rusia. Dependența de cca. 40 – 50% de o singură piață de desfacere este foarte periculoasă, evenimentele economice din această țară influențând direct situația economică din Moldova. La aceasta se mai adaugă și gama produselor exportate foarte restrânsă și dependentă de condițiile climaterice. În mod ideal, Moldova ar trebuie să exporte pe această piață cca. 30% din mărfuri, dar în același timp ar trebui să mențină pozițiile de pe piața Rusiei.

În anii 1993-1995, Moldova a cedat deja pozițiile cele mai bune de pe această piață, în special în orașele Moscova și Sankt-Petersburg, acolo unde consumatorii au o capacitate de cumpărare mai înaltă. Exportatorii din Republica Moldova au fost înlăturați atunci de cei din Vest.

Toate acordurile încheiate la nivel bilateral și multilateral sunt menite să contribuie la promovarea comerțului între țările noastre și, după cum am menționat deja, la retragerea barierelor comerciale, a impozitării mărfurilor la import, etc. Totuși nerespectarea riguroasă a prevederilor acestora pe parcurs a dus la apariția unor probleme ce împiedică desfășurarea normală a relațiilor comerciale cu Rusia. De asemenea, Federația Rusă face parte printre țările care nu respectă în totalitate legile CSI.

În ceea ce privește Republica Moldova, acest fapt a afectat 5 poziții din Sistemul Armonizat. Față de Rusia, însă, Moldova nu poate întreprinde măsuri similare, dat fiind faptul că mărfurile importate sunt de primă necesitate pentru noi.

În perioada ianuarie-septembrie 2012, volumul schimburilor comerciale între Republica Moldova și Federația Rusă a crescut cu 7,4% în raport cu aceeași perioadă a anului trecut, constituind 1042,1 mln. dolari. Exporturile spre Federația Rusă a constituit 475,7 mln. dolari, în creștere cu 10,5%, iar importurile – 566,4 mln. dolari, în creștere cu 5%. În prezent sunt semnate 163 documente bilaterale și alte 12 sunt în proces de pregătire.

Volumul comerțului exterior al Republicii Moldova cu Federația Rusă în perioada ianuarie-noiembrie 2014 a înregistrat suma de 1030,3 mil. USD. Comparativ cu aceeași perioadă a anului 2013, volumul comerțului exterior s-a micșorat cu 19,2 % sau cu 245,5 mil. USD. După valoarea volumului schimburilor comerciale înregistrat în perioada analizată, Federația Rusă se situează pe locul 2 printre partenerii cu care Republica Moldova întreține relații comerciale, cu o pondere de 14,8 % în comerțul total al republicii.

Exportul de mărfuri a înregistrat suma de 407,4 mil. USD, micșorându-se cu 31 % sau cu 182,6 mil. USD față de perioada similară a anului precedent. Federația Rusă se situează pe locul 1 în topul țărilor în care Republica Moldova efectuează exporturi, cu o pondere de 18,9 % în exportul total al Republicii Moldova.

Importul de mărfuri efectuat în Republica Moldova din Federația Rusă a însumat 622,9 mil. USD și a înregistrat o scădere cu 9,2 % sau cu 62,8 mil. USD în raport cu perioada ianuarie-noiembrie 2013. Federația Rusă se situează pe locul 2 în topul țărilor din care Republica Moldova efectuează importuri, cu o pondere de 12,9 % în importul total al țării.

Soldul balanței comerciale înregistrat în perioada examinată a fost negativ și a constituit -215,5 mil USD.

O altă problemă geoeconomică în politica externă a Republicii Moldova vizează furnizarea de gaze din Federația Rusă și problema transnistreană. În ceea ce privește RM, aceasta a moștenit legal întregul sistem de transportare, tranzitare și distribuire a gazului natural aflat pe teritoriul său. În anul 1992, după conflictul transnistrean, când Chișinăul pierde controlul asupra teritoriului din stânga râului Nistrului, o parte din acest patrimoniu trece sub controlul administrativ al autorităților separatiste, susținute politic și financiar de către Federația Rusă. Trebuie să constatăm că în prezent Republica Moldova nu-și poate asigura pe deplin securitatea energetică, deoarece gazul natural este importat 100% dintr-o singură sursă – Federația Rusă. În plus, dacă facem referință la faptul că toată infrastructura de tranzitare și de distribuție a gazelor naturale din țară aparține monopolistului rus prin intermediul S.A. Moldovagaz, ne convingem că practic toată industria energetică autohtonă este „în mâinile” Federației Ruse. Or, acest lucru determină ca statul moldovenesc să dețină pârghii limitate în timpul negocierilor privind prețul de import al resursei energetice.

Desemnăm în continuare, că o problemă geoeconomică în politica externă a Republicii Moldova, este acordarea gradului de risc economiei naționale, de către un șir de organizații și instituții financiare, ceea ce stopeză procesul atragerii investițiilor în economia națională.

Estimările gradului de risc persistent în cadrul unei economii naționale sunt efectuate de un șir de organizații, instituții, întreprinderi și agenții specializate. Cele mai cunoscute și mai populare estimări de acest gen sunt prezentate în anexa 1.

Agenția de rating Moody,s a retras toate ratingurile Republicii Moldova încă din anul 2006, invocând lipsa de informații suficiente pentru a menține calificativele. La momentul retragerii, Republica Moldova avea ratingul "B3", ceea ce denotă o capacitate bună de îndeplinire a obligațiunilor și a angajamentelor asumate, dar denotă un anumit grad de sensibilitate la condițiile economice nefavorabile.

Agenția de rating Fitch evaluează Republica Moldova cu ratingul "B", ceea ce determină o capacitate destul de modestă de onorare a angajamentelor asumate și determină o situație social-economică incertă în cadrul economiei naționale. În același timp menționăm, că această agenție de rating retrage ratingurile pentru Moldova începând cu anul 2009, fără a invoca o cauză bine determinată.

La momentul actual riscul apariției amenințărilor securității economice a Republicii Moldova este determinat de Economic Intelligence Unit. Această organizație evaluează riscurile apariției amenințărilor securității economice pentru 120 de țări din lume. Serviciul riscului de țara din cadrul Economic Intelligence Unit monitorizează continuu situația social – economică, politică, financiară a țărilor lumii și efectuează prognoze pentru perioade de 2-5 ani în ceea ce privește evoluția principalelor indicatori macroeconomici care determină nivelul de securitate economică a unei economii naționale.

De exemplu, luăm ca anliză volumul de bani în circulație. Volumul de bani în circulație a scăzut cu 9,4% față de situația de la sfîrșitul lunii mai 2014 (contribuind negativ la modificarea M3 cu 2,6 p.p.) și cu 10,5% față de începutul anului curent.

Soldul creditelor în economie a fost mai mic decît nivelul înregistrat la data similară a anului trecut (-4,6%), constituind 42611,7 mil. lei. Creditele în monedă națională au scăzut cu 6,6%, iar cele în valută străină – cu 1,4%.

Sursă: Banca Națională a Moldovei

Figura 2.1 Soldul creditelor și ratele dobînzii (medii lunare) la sfîrșitul lunii mai 2010-2015

Rata dobînzii în luna mai 2015 la creditele în monedă națională a constituit 13,85% și a sporit cu 2,65 p.p. față de mai 2014 și cu 0,19 p.p. față de luna precedentă curent. Rata dobînzii la creditele în valută străină s-a micșorat cu 0,6 p.p. față de mai 2014 și a atins 7,24%, iar față de luna precedentă s-a majorat cu 0,1 p.p.

Rata dobînzii la creditele noi acordate în moneda națională în luna iunie 2015 a constituit 13.91 la sută, majorându-se cu 3.88 puncte procentuale fața de perioada respectiva a anului precedent. În același timp comparativ cu luna precedentă rata medie ponderată a dobânzii la creditele acordate în moneda națională s-a majorat cu 0.06 puncte procentuale.

Creditele acordate cu termene de la 2 până la 5 ani au continuat să rămână cele mai atractive, ponderea lor constituind 42.9 la sută în iunie 2015 din volumul total al creditelor în moneda națională și au fost acordate în medie cu o rată de 13.35 la sută (în creștere cu 0.14 puncte procentuale față de luna anterioară).

Cea mai mare parte a creditelor noi acordate în moneda națională le-a revenit creditelor acordate cu o rată medie de 13.30 la sută persoanelor juridice, care au deținut 70.9 la sută din volumul total creditelor acordate în moneda națională. În același timp, persoanelor fizice le-au fost acordate credite în moneda națională cu o rata medie de 15.39 la sută.

Rata medie ponderată a dobânzii la creditele noi acordate în valută străină în perioada respectivă a constituit 6.83 la sută, fiind cu 0.95 puncte procentuale inferior celei din luna iunie 2014. Comparativ cu luna anterioară, rata medie în luna iunie 2015 a scăzut cu 0.41 puncte procentuale.

În concluzie, competitivitatea potențialului geoeconomic național poate fi conceput și ca categorie economică, și ca proces. Ca categorie economică competitivitatea economiei naționale reprezintă o caracteristică complexă și sintetică, care cuprinde un sistem bine determinat de capacități și avantaje competitive disponibile. Ca proces ea face parte dintr-o strategie complexă de prezentare a realității și a perspectivelor de dezvoltare durabilă a unei economii. Utilizarea conceptului, în contextul creșterii numărului și a gradului de complexitate al amenințărilor pentru economiile naționale, implică dezvoltarea unei abordări consistente și coerente a proceselor și fenomenelor din cadrul sistemului economiei naționale. Drept caracteristică a economiilor naționale contemporane, competitivitatea reflectă armonios interdependența între concurență, obiectivele dezvoltării și interesele naționale, determină productivitatea drept parte integrantă a obiectivelor social-economice în ansamblu ale țării, precum și accentuează faptul că realizarea acestor obiective presupune utilizarea unor politici economice eficiente.

2.3 Concluzii la Capitolul II

În concluzie la prezentul Capitol, vom menționa că rolul și importanța arealului Republicii Moldova în raporturile energetice dintre Occident și Rusia nu se rezumă doar la latura financiară. Or, politica energetică dură a Gazpromului în regiune scoate la suprafață în mod expres interesele naționale ale Rusiei în imediata sa proximitate. Moscova dă de înțeles oficial, în repetate rânduri, că nu va accepta niciodată apropierea structurilor militare panoccidentale în imediata vecinătate și pentru prevenirea unei astfel de conjuncturi este capabilă să utilizeze toate mijloacele disponibile, în special cel energetic.

Pe de altă parte, vom face referință la faptul că RM nu este membră a Comunității Energetice Europene (CEE), care reprezintă o asociere între statele membre UE și cele din Europa de Sud-est, având drept scop crearea și reglementarea pieței de energie electrică și gaze naturale comune. Interconectarea sistemului energetic moldovenesc la cel european provoacă anumite situații delicate în raporturile energetice bilaterale cu Federația Rusă, deoarece aceasta îi îngustează activitățile de business și ambițiile de jucător de bază în domeniul energetic în regiune. Prin urmare, odată cu avansarea strategiilor geoenergetice occidentale în Europa ne putem aștepta la noi confruntări pe axa Vest-est, lucru ce va putea determina Rusia să promoveze o politică agresivă și de expansiune în „vecinătatea apropiată”, să încerce să subordoneze republicile ex-sovietice și să obstrucționeze acțiunile Occidentului în aceasta regiune.

În ceea ce privește transformările și tendințele geoeconomice ale spațiului moldovenesc în condițiile noilor realități, analizăm gradul de interdependență geoeconomică a spațiului moldovenesc cu Vestul și cu Estul și tendințele sale geoeconomice. Astfel, implozia Uniunii Sovietice a dus după sine la schimbare de atitudine și comportament a diverșilor actori pe continentul european, fapt ce s-a caracterizat prin extinderea capitalismului occidental spre Est, în spațiile ex-socialiste, în moment ce influența și puterea Moscovei era limitată.

Interdependența geoeconomică a spațiului Republicii Moldova cu Occidentul are la bază atât interese geoeconomice proprii fiecărei părți, prin care fiecare tinde să ocupe nișa economic necesară, cât și interese (geo)politice și de securitate. Această interconexiune include trei direcții: supranațional, prin intermediul organizațiilor internaționale la nivel continental și global; non-statal, prin intermediul corporațiilor transnaționale; bilateral și multilateral, la nivelul statelor naționale.

Totodată, interdependența geoeconomică cu Vestul se datorează faptului că acest proces s-a dezvoltat considerabil în ultimele decenii, iar unul din principalii parteneri pentru Moldova este UE, care beneficiază din acest lucru datorita faptului că generează prosperitate economică. Or, UE reprezintă pentru Moldova o alternativă pentru modelul economic din Est, care, deocamdată, este instabil și mai puțin atractiv. După destrămarea URSS Rusia trecea printr-o perioada de criză economică profundă, proces care nu a fost stabilizat nici în prezent și nu a transformat Rusia într-o putere economică globală sau continentală. Cu toate acestea, gradul de interdependență a arealului moldo-ucrainean față de Est, în special de Rusia, este destul de mare.

Acest lucru se explică prin existența legăturilor economice între statele CSI, în special cu fost metropolă din perioada sovietică, care, de fapt, asigură interconectarea financiar-economică între state și regiuni. La fel, diplomația economică agresivă practicată de Rusia în zonă reușește să mențină această legătură. Nu întâmplător Rusia continuă să fie unul dintre partenerii comerciali cei mai importanți ai Moldovei, în special în sectoarele strategice cum sunt cel energetic și agro-industrial. Astfel, observăm că în această zonă se ciocnesc două modele economice și două interese geoeconomice. Dacă în ceea ce privește modelul și sistemul economic putem constata întâietatea celui occidental, care s-a dovedit a fi mai eficient, mai atractiv și care este preluat de multe state din CSI, atunci, la nivelul intereselor geoeconomice ale acestor două blocuri bătălia urmează a fi dată încă.

Capitolul III. DIMENSIUNEA GEOECONOMICĂ A POLITICII EXTERNE A REPUBLICII MOLDOVA ÎN CONTEXTUL PROCESELOR INTEGRATIONISTE

3.1 Relațiile economice externe ale Republicii Moldova: semnificații geoeconomice

La momentul actual, relațiile economice externeale Republicii Moldova sunt prezentate prin următoarele acorduri bilaterale:

Acorduri bilaterale de liber schimb cu țările CSI (Armenia, Azerbaidjan, Belarus, Federația Rusă, Ucraina, Uzbekistan, Kazahstan, Kirgistan, Turkmenistan);

Acordul Central European de Liber Schimb (CEFTA 2006), Țările partenere: Republica Albania, Bosnia și Herțegovina, Republica Bulgaria, Republica Croația, Republica Macedonia, Republica Muntenegru, România, Republica Serbia și Misiunea Administrativă Interimară a Organizației Națiunilor Unite în Kosovo.

Primul acord bilateral semnat în materia reglementării exportului de mărfuri, este cel între Republica Moldova și Kazahstan. Inițial vom spune că relațiile diplomatice între Republica Moldova și Republica Kazahstan au fost stabilite la 16 septembrie 1993. În anul 1997, a fost semnat Acordul între Guvernul Republicii Moldova și Guvernul Republicii Kazahstan privind principiile perceperii impozitelor indirect la exportul și importul mărfurilor (lucrărilor, serviciilor) din 12.06.1997.

Conform art.3 din prezentul acord, mărfurile (lucrările, serviciile) exportate pe teritoriul uneia dintre Părți, care sunt exportate de pe teritoriul celeilalte Părți, vor fi supuse impozitelor indirecte în țara-importatoare conform legislației ei. Impunerea cu impozite se va efectua de către organele vamale la aducerea mărfurilor pe teritoriul vamal al acestei Părți. La impozitarea importului de mărfuri (lucrări, servicii), exportate de pe teritoriul celeilalte Părți, Părțile vor aplica aceleași cote ale impozitelor, ca și cele stabilite pentru mărfurile (lucrările, serviciile), produse (comercializate) pe teritoriile Părților.

Un alt stat cu care Republica Moldova are semnat acord bilateral în materia reglementării exportului de mărfuri, este Uzbekistanul. Conform art.3 din prezentul acord, mărfurile (lucrările, serviciile) importate pe teritoriul vamal al statului uneia dintre Părțile Contractante, care sunt exportate de pe teritoriul vamal al statului celeilalte Părți Contractante sunt supuse impozitelor indirecte în țara importatoare conform legislației acesteia. Taxa pe valoarea adăugată, la mărfurile importate, se percepe de la costul vamal al mărfurilor, determinat în conformitate cu legislația națională a statelor Părților Contractante.

În spațiul CSI, Republica Moldova mai are semnat și un Acord cu Belorusia în materia principiilor perceperii impozitelor indirect la exportul mărfurilor (lucrărilor) din 11.02.1999. Din prevederile acestui Acord deducem că mărfurile (lucrările) importate pe teritoriul vamal al uneia dintre Părți, care sunt exportate de pe teritoriul vamal al celeilalte Părți, sunt supuse impozitelor indirecte în țara-importatoare, conform legislației fiscale și vamale a acestei țări.

Un alt stat cu care Republica Moldova are semnat acord bilateral în materia reglementării exportului de mărfuri, este Ucraina. Inițial vom spune că în Concepția politicii externe, adoptată de Parlamentul de la Chișinău, se subliniază că Republica Moldova menține și va dezvolta raporturi de bună vecinătate și prietenie cu statele limitrofe, una dintre acestea fiind Ucraina. Anul 1991 a fost un an de cotitură și a marcat trecerea Republicii Moldova la crearea treptată a unui stat democratic și a unei economii de piață.

Din mai 2001, Republica Moldova este membru cu drepturi depline al Organizației Mondiale a Comerțului (OMC), ceea ce asigură țării un acces preferențial, bazat pe principiul națiunii celei mai favorizate, pe piețele țărilor membre ale OMC. Principiile sistemului de comerț, promovate de OMC, sunt bazate pe crearea unui sistem deschis, competitiv, fără discriminări și benefic pentru toți membrii lui.

Datele statistice denotă că parteneri prioritari în comerțul exterior al Republicii Moldova rămân a fi statele din cadrul CSI. În ceea ce privește relațiile economice ale Republicii Moldova cu Ucraina, de menționat că în acest sens deja au fost semnate peste 100 de acorduri, tratate, convenții și protocoale de colaborare ce acoperă tot spectrul de probleme de interes comun. La 31 ianuarie 1991 la Kiev a fost semnat Acordul între Guvernul Republicii Sovietice Socialiste Moldova și Guvernul Republicii Sovietice Socialiste Ucrainene privind colaborarea economică și culturală pentru anii 1991-1995, care a intrat în vigoare la data semnării.

Bazele colaborării comercial-economice între ele au fost puse prin semnarea Acordului comercial între Guvernul Republicii Moldova și Guvernul Ucrainei, la Chișinău, la 20 martie 1993; acordul a intrat în vigoare din data semnării pe un termen nelimitat. Se stabilește ca comerțul se va derula conform contractelor încheiate între persoanele juridice și fizice din Republica Moldova și Ucraina.

De asemenea, Părțile contractante au convenit asupra tranzitului liber al teritoriilor celor două țări. Evidența statistică se va ține conform Sistemului de armonizare, descriere și codificare a mărfurilor.

Achitările și plățile în cadrul relațiilor comerciale între țări se va efectua în concordanță cu acordul privind plățile. În caz dacă una din țări va introduce moneda națională, plățile se vor face în baza Acordului multilateral al tarilor CSI „Cu privire la protejarea intereselor țărilor din zona rublei în cazul introducerii de unele țări a monedei naționale”, semnat la 6 iulie 1992 la Moscova. Țările au convenit sa înființeze Comisia comună moldo-ucraineană, de câte ori este nevoie.

La 13 decembrie 1993, la Chișinău, a fost semnat „Acordul între Guvernul Republicii Moldova și Guvernul Ucrainei cu privire la colaborarea comercial-economica în anul 1994”.

În Anexa la Acord au fost întocmită lista mărfurilor și cantitățile care urmau să fie livrate reciproce în anul 1994. În ce privește plățile și achitările, s-a menționat că acestea se vor stabili într-un acord separat. În scopul consolidării și dezvoltării de mai departe a relațiilor comerciale, Guvernul Republicii Moldova și Guvernul Ucrainei au semnat la 9 decembrie 1994, la Moscova, Acordul privind colaborarea economică și comercială. Acordul a intrat în vigoare de la 1 ianuarie 1995, pe un termen de 5 ani.

La 29 august 1995, la Chișinău a fost semnat Acordul între Ministerul Economiei al Republicii Moldova și Ministerul Relațiilor Economice Externe și Comerțului al Ucrainei cu privire la colaborare. Intenționînd să contribuie la extinderea și dinamizarea armonioasă a comerțului reciproc avantajos și la înlăturarea obstacolelor Guvernul Republicii Moldova și Guvernul Ucrainei în anul 1995 au semnat Acordul cu privire la comerțul liber .

În Acord se prevede că Părțile contractante nu vor aplica taxele vamale, impozitele și plățile ce au o acțiune echivalentă asupra exportului și/sau importului de mărfuri, provenite din teritoriul vamal al unei Părți contractante și destinate teritoriului vamal al celeilalte Părți contractante. La 29 august 1995 a fost semnat Acordul cu privire la promovarea și protejarea reciprocă a investițiilor (în vigoare din 20 mai 1995). Încasările și plățile în cadrul relațiilor comerciale dintre Republica Moldova și Ucraina se vor efectua în concordanță cu Acordul încheiat între Banca Națională a Moldovei și Banca Națională a Ucrainei privind organizarea decontărilor interbancare.

Conform acestui Acord, decontările și plățile dintre agenții economici-rezidenți (persoane juridice și fizice) ai Republicii Moldova și ai Ucrainei se efectuează în monedele naționale ale Republicii Moldova și Ucrainei, în valută liber convertibilă, precum și în valutele statelor CSI, în conformitate cu legislația în vigoare pe teritoriul fiecărui stat. Valuta de plată și forma decontărilor se determină de către subiecții activității externe pe bază contractuală.

De altfel, vom stabili că la momentul actual, politica statului în domeniul relațiilor economice externe, având drept scop integrarea continuă a țării în economia mondială și asigurarea susținerii creșterii economice, se va axa în mod prioritar pe dezvoltarea următoarelor direcții prioritare:

Promovarea comerțului exterior, promovarea exporturilor. Scopul principal constă în promovarea mărfurilor și serviciilor autohtone pe piețele străine de o manieră orientată spre reducerea deficitului balanței comerciale și respectiv, echilibrarea schimburilor comerciale externe. Pentru atingerea scopurilor menționate, activitățile principale în domeniu vor fi orientate spre:

consolidarea și aprofundarea cadrului juridic al relațiilor comercial-economice cu țările străine, între care Acordurile Interguvernamentale de cooperare economică, Acordurile privind evitarea dublei impuneri și prevenirea evaziunii fiscale pe venit și capital etc.

promovarea produselor sectoarelor cu potențial de export ridicat din țară, identificarea piețelor strategice de export și facilitarea accesului produselor naționale pe aceste piețe.

asigurarea participării partenerilor străini la târgurile și expozițiile din țară, precum și participarea agenților economici naționali la astfel de manifestări pe plan internațional.

organizarea vizitelor oamenilor de afaceri, formarea centrelor de comerț internațional, centrelor de marketing și a unei rețele de case de comerț; asigurarea informațională a agenților economici.

extinderea și beneficierea de facilitățile tarifare, oferite în cadrul aranjamentelor juridice cu UE, Elveția, Japonia, Canada și SUA, precum și în cadrul OMC.

În sensul dat, redirecționarea geografică a comerțului exterior al Moldovei către țările Uniunii Europene a căpătat o importanță crucială pentru țara noastră, căci piața de desfacere a UE, datorită nivelului înalt de dezvoltare și proximității geografice, reprezintă una dintre cele mai atractive piețe pentru Moldova. PIB UE este de 40-50 ori mai mare decât cel al Rusiei (partenerul comercial cel mai important al Republicii Moldova). Dat fiind faptul că venitul este considerat unul din determinantele de bază ale comerțului, piața UE a devenit una dintre țintele exportatorilor locali. Acordarea Preferințelor Comerciale Autonome (RCA) de către UE (cu începere de la 01.03.2008) permite accesul aproape a tuturor produselor originale din Republica Moldova pe piața UE fără restricții cantitative și taxe vamale, unica exepție fiind un număr restrâns de produse sensibile pentru UE (vinuri, zăhar ș.a.), asupra cărora se aplică contingente tarifare. Prin acordarea acestui regim preferențial au fost create premise pentru creșterea competitivității produselor autohtome exportate în UE și, indirect, pentru stimularea dezvoltării durabile a Republicii Moldova.

Pornind de la argumentul că creșterea exportului având drept destinație Uniunea Europeană favorizează integrarea Republicii Moldova în circuitul comercial european și reprezintă un factor important al creșterii economice, s-a considerat important a profila traiectoria tendințelor de dezvoltare a comerțului dintre Uniunea Europeană și Republica Moldova. Până la începutul anului 2005, relațiile dintre Republica Moldova și UE practic nu au avansat. În această perioadă Moldova a depus eforturi în avansarea relațiilor cu țările din CSI. Însă această politică nu s-a soldat cu efectele scontate. În februarie 2005, în baza Acordului de Parteneriuat și Cooperare a fost semnat Pactul de Acțiuni Republica Moldova–Uniunea Europeană în cadrul implementării Politicii Europene de Vecinătate (PEV) pentru o perioadă de trei ani: februarie 2005–februarie 2008. De atunci, implementarea acestuia a fost ghidată și monitorizată în baza unui mecanism anual de implementare, care a stabilit un set complex de priorități și termene, având drept temelie prioritățile convenite în comun dintre UE și Republica Moldova. În acestă perioadă a fost organizată cooperarea intensă prin intermediul Consiliului de Cooperare UE–Republica Moldova, Comitetului de Cooperare UE–Republica Moldova și a patru subcomitete care a permis ambelor părți șă progreseze în implementarea Planului de Acțiuni.

Volumul exporturilor Moldovei în perioada anilor 2007–2014 a crescut de circa 2 ori, iar importurile de mărfuri au sporit aproape de 2,7 ori, marcând o creștere a soldului negativ al balanței comerciale a Republicii Moldova de aproape 3,8 ori. Ponderea exporturilor spre țările Uniunii Europene în anul 2014 a constituit 47,2% în total export. Livrările de mărfuri către această grupă de state au însumat 746,5 mil. dolari și au crescut cu 11,7% față de anul 2013. Principalii parteneri în această grupă de țări sunt: România (16,3% din total export) și Italia (9,4%). Livrările către România au crescut cu 7,4% (însumând 257,3 mil. dolari), iar livrările către Italia au crescut cu 9,1% (însumând 148,1 mil. dolari).

Livrările de mărfuri din Moldova către alte țări dețin cea mai mică pondere (13,4%) în total export și în anul 2014 au însumat 211,4 mil. dolari, cu 64,3% mai mult față de anul 2013. Printre acestea se remarcă exporturile către Turcia în valoare de 82,5 mil. dolari (+2,5 ori), SUA – 22 mil. dolari (+1,8 ori), Georgia – 12,4 mil. dolari (+44%) și Elveția – 17,4 mil. dolari (-19,6%).

Importurile din țările Uniunii Europene în anul 2014 au însumat 1704,2 mil. dolari, cu 19,9% mai mult decât în anul 2009, deținînd o pondere de 44,2% în total importuri sau cu 0,8 p.p. mai mult, respectiv. Importurile au provenit, în mare parte, din România (386,7 mil. dolari), Germania (294,7 mil. dolari), Italia (270,7 mil. dolari), Polonia (105,1 mil. dolari), Grecia (93,3 mil. dolari) și Franța (68,3 mil. dolari), aceștia fiind unii din partenerii comerciali de bază ai Republicii Moldova.

Figura 1. Importurile din țările Uniunii Europene, 2009-2014

Sursa: Elaborata de autor în baza datelor statistice ale biroului national de statistica sa pun referinta la fiecare diagrama

Totodată, a crescut și valoarea importurilor din aceste țări, și anume: importurile din Grecia au crescut de circa 1,8 ori, din România – cu 24,1%, din Italia – cu 17%, din Germania – cu 16,8%, Franța – cu 11,5%. În cadrul comerțului exterior pe grupe de țări, cel mai semnificativ s-a majorat soldul negative comercial cu țările Uniunii Europene – cu 27,2%, alte țări – cu 16,4%, iar cu țările CSI s-a micșorat cu 2,9%. Printre partenerii comerciali tradiționali, cele mai mari solduri negative s-au înregistrat în cadrul schimburilor comerciale cu Ucraina (436,9 mil. dolari), China (317,9 mil. dolari), Germania (219,3 mil. dolari), Federația Rusă (182,3 mil. dolari), România (129,4 mil. dolari), Turcia (123,3 mil. dolari), Italia (122,6 mil. dolari) și Grecia (69,8 mil. dolari).

Poziția Republicii Moldova în cadrul procesului de extindere a Uniunii Europene către țările din estul și centrul Europei poate fi evidențiată printr-o analiză mai detaliată a evoluției relațiilor comerciale ale Republicii Moldova cu țările-membre ale Uniunii Europene.

Ponderea UE în exportul Moldovei a sporit de la 24% în 2007 până la 51,4% în 2008, iar în volumul importurilor, concomitent, de la 26% la 43,6%. În anul 2014, ponderea țărilor UE în export a fost de 47,2%, iar la imporuri – 44,2%.

Figura 2. Ponderea UE în exportul/importul Moldovei, 2007-2008, 2014

Sursa: Elaborată de autor în baza datelor BNS

Totuși, reorientarea comerțului exterior al Republicii Moldova a avut loc într-un ritm mult mai lent decât a fost prognozat în primii ani de independență. Relațiile comerciale dintre Uniunea Europeană și Republica Moldova până în perioada anului 2008 au evoluat într-un ritm foarte lent, iar ponderile deținute de exporturile și importurile Republicii Moldova în/din Uniunea Europeană au crescut nesemnificativ. Creșterea ponderii Uniunii Europene în exportul și importurile Republicii Moldova s-a manifestat semnificativ începând cu perioada anului 2009 și până în prezent fiind constantă. Referitor la geografia exportului Republicii Moldova către Uniunea Europeană vom remarca că exportul este repartizat extrem de neuniform pe țări.

În continuare vom analiza separat evoluția comerțului exterior a Republicii Moldova cu unele statele membre ale Uniunii Europene. Vom începe cu Italia. Baza juridică a parteneriatului comercial-economic moldo-italian este stipulată în Declarația comună privind cooperarea economică între Republica Moldova și Republica Italiană din 20.03.1997. În cadrul acestei colaborări, Italia este gata să aducă o contribuție concretă la procesul reformelor economice, la tranziția la economia de piață și la o integrare plenară a economiei Republicii Moldova în economia mondială.

În continuare pot fi menționate și alte acte juridice bilateral cu substrat economic, precum: Convenție între Guvernul Republicii Moldova și Guvernul Republicii Italiene pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit și pe capital și prevenirea evaziunii fiscal din 03.07.2002; Declarație comună între Republica Moldova și Republica Italiană privind consultările în materie de raporturi economice din 26.07.1999; Memorandum de înțelegere privind cooperarea în materie industrială și de dezvoltare a întreprinderilor mici și mijlocii între Guvernul Republicii Moldova și Guvernul Republicii Italiene din 27.11.2003 precum și Hotărîrea pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul Republicii Moldova și Guvernul Republicii Italiene privind promovarea și protejarea reciprocă a investițiilor nr. 1432-XIII din 24.12.97.

În continuare vom menționa că Republica Italiană este unul dintre partenerii cei mai importanți ai Moldovei în ceea ce privește schimburile comerciale. În ultimul timp au avut loc destul de frecvent vizite bilaterale ale oficialilor italieni în Moldova și a celor moldoveni în Italia. Interesul pentru țara noastră este în continuă creștere. Dovadă a acestui fapt este deschiderea Confindustria Moldova, cu sediul la Chișinău în data de 28 iulie 2011. Cu această ocazie, țara noastră a fost vizitată de către o delegație importantă Confindustria, precum și de către Subsecretarul Catia POLIDORI, din cadrul Ministerului pentru Dezvoltare Economică italian, care a reasigurat interesul țării sale pentru relațiile cu Moldova. În cadrul întrevederilor cu oficialii moldoveni s-a discutat despre necesitatea restartării relațiilor noastre bilaterale economice prin proiecte investiționale de anvergură. Unul dintre factorii care va favoriza acest lucru va fi crearea Zonei de liber schimb Aprofundat și Cuprinzator, inițierea negocierilor pentru aceasta fiind aprobată de către Consiliul Uniunii Europene la 20 iunie 2011, Moldova prezentînd periodic rapoarte în progresele pe care le înregistrează în realizarea Planului de Acțiuni pentru implementarea recomandărilor Comisiei Europene.

În perioada ianuarie-aprilie 2009, exportul de mărfuri realizat a înregistrat suma 38021,6 mii dolari SUA, importul – 57554, 5 mii dolari SUA. În RM au fost înregistrate 372 de întreprinderi cu capital italian. În scopul promovării produselor moldovenești pe piața italiană, la 17 aprilie 2007 a fost înființată Camera de Comerț și Industrie moldo-italiană. La 10 iulie 2008, a fost inaugurată Camera de Comerț italo-moldavă din or. Faenza, regiunea Emilia Romagna. În luna iulie 2006, Banca italiană „Veneto Banca” a cumpărat pachetul majoritar de acțiuni al Băncii moldovenești „EximBanc”.

Promovarea exporturilor a vizat, în continuare, expansiunea produselor vitivinicole, prin prisma susținerii delegațiilor moldovenești în cadrul evenimentelor specializate și internaționale și organizării multiplelor acțiuni promoționale de către Misiunile Diplomatice ale RM. În acest sens se remarcă eforturile Ambasadei RM în Italia. Astfel, perioada de referință reflectă participarea delegației Republicii Moldova/Ambasadei la evenimentele respective precum urmează: Expoziția Internațională „Fiera del Levante” – Italia; expoziția cu degustare – vânzare a vinurilor moldovenești, Italia; Adunarea Generală a Uniunii Industriașilor și Societăților – Italia;

În anul 2008, în termeni concreți, în trimestrul IV al anului curent Misiunea Diplomatică a RM în Italia a fost contactată de agenții economici străini și autohtoni, fiind oferite oportunități de afaceri pe tot spectru de domenii de producere, între care cel vinicol, echipament, utilaje, construcții, energetic, servicii, textile. MAEIE și Misiunea diplomatică a RM a continuat demersurile în vederea atragerii investițiilor străine italiene în țara noastră. Astfel, poate fi remarcat interesul companiei din Italia – Societatea Innova.t.i, Acquedotto del Fiora.

Un impact pozitiv în promovarea produselor moldovenești și atragerea investițiilor a constituit prezentarea Misiunei Diplomatice a RM în italia, precum Republica Moldova – investiții și oportunități de afaceri, Masa rotundă la GROSSETO. La fel a fost organizat interviul Ambasadorului, cu tematica economică, realizat de Compania locală de televiziune din provincia Grosseto,„TELETIRENNO Maremma CHANEL” (cu ocazia deplasării în regiunea dată). Amplu articol despre Republica Moldova (pe 11 p.ini) a fost publicat pe gratis în revista „It-biz”.

În cadrul grupărilor regionale la care participă Moldova principala țără importatoare de fructe uscate (prune și mere uscate, măcieș) din Moldova este Italia.

Recent, investițiile străine din Italia s-au plasat și în sectorul bancar, avînd o cotă de 35% în capitalul bancar, fapt ce va influența pozitiv decizia investitorilor de a lansa activitatea pe teritoriul Republicii Moldova. Din păcate, Moldova n-a reușit să atragă investiții străine substanțiale în agricultură, industria constructoare de mașini agricole, ramuri în care se specializa Republica Moldova în trecut.

Importurile din țările Uniunii Europene în anul 2010 au însumat 1704,2 mil. dolari, cu 19,9% mai mult decît în anul 2009, deținând o pondere de 44,2% în total importuri sau cu 0,8 p.p. mai mult, respectiv. Importurile au provenit în mare parte din Italia (270,7 mil. dolari).

Ponderea exporturilor spre țările Uniunii Europene în anul 2010 a constituit 47,2% în total export. Livrările de mărfuri către această grupă de state au însumat 746,5 mil. dolari și au crescut cu 11,7% față de anul 2009. Principalul parteneri în această grupă de țări este Italia (9,4%). Livrările către Italia au crescut cu 9,1% (însumând 148,1 mil. dolari).

În cadrul comerțului exterior pe grupe de țări, cel mai semnificativ s-a majorat soldul negative comercial cu țările Uniunii Europene – cu 27,2%, alte țări – cu 16,4%, iar cu țările CSI s-a micșorat cu 2,9%. Printre partenerii comerciali tradiționali, cele mai mari solduri negative s-au înregistrat în cadrul schimburilor comerciale cu Italia (122,6 mil. dolari).

În continuare vom menționa că Ucraina este al doilea partener comercial din cadrul comerțului exterior al Republicii Moldova. Valoarea comerțului cu Ucraina a înregistrat o creștere de la 175,5 mln. dolari în 1992 la 308,4 mln. dolari în 1996, după care a urmat o scădere până la 11,7 mln. dolari în 1999, ca apoi să crească la 265,0 mln. dolari în 2002. Ponderea Ucrainei în totalul comerțului exterior a înregistrat fluctuație între 10,6% (în 1999) și 18,1% (în 1995), iar ponderea în comerțul cu țările CSI s-a situat între 21,5% și 26,1% în anii 1992-2000, fiind în creștere în ultimii doi ani, ajungând în 2002 până la 34,1%.

Valoarea exportului s-a redus de la 8,5 mln. dolari în anul 1992 la 32,6 mln. dolari în anul 1999, înregistrând creștere mai accelerata în ultimii doi ani, ajungând la valoarea de 61,4 mln. dolari în anul 2002. Valoarea importurilor a înregistrat oscilații între 104,6 mln. dolari (în anul 2000) și 261,9 mln. dolari (în anul 1996), excepție fiind anii 1992 cu o valoare de 94,0 mln. dolari și 1999 cu o valoare de 79,1 mln. dolari. Soldul balanței comerciale cu Ucraina este cronic deficitar, având un grad de acoperire al exporturilor cu importuri de 86,7% în anul 1992 și de doar 17,8% în anul 1996.

În primul semestru al anului 2003 valoarea comerțului exterior cu Ucraina a fost de 188,8 mln. dolari, fiind deci în creștere cu 62,9 mln. dolari față de aceeași perioada a anului 2002; exporturile s-au micșorat cu 2,6 mln. dolari, iar importurile s-au majorat cu 65,5 mln. dolari, sau cu 171,7%, ceea ce a dus la mărirea deficitului balanței comerciale de la 56,7 mln. dolari la 124,8 mln. dolari.

În cadrul vizitei Președintelui V.Voronin în regiunea Odesa din noiembrie 2002, autoritățile Republicii Moldova și ale acestei regiuni din Ucraina au semnat un Protocol de colaborare între Republica Moldova și regiunea Odesa în domeniul economic, ocrotirii sănătății, ecologiei și învățământului. Protocolul prevede crearea unor condiții mai favorabile pentru atragerea investițiilor în sfera industrială, sectorului agricol, precum și intensificarea cooperării în vederea contracarării migrației ilegale, a contrabandei de transportarea mărfurilor, a criminalității transfrontaliere. În anul 1998 Ucraina a devenit al doilea partener la importuri cu Republica Moldova (de exemplu în 1998 toată energia electrică importată de către Moldova – 1869,6 milioane KW/h – provenea din această țară). În plus, în 1998 Moldova importa din Ucraina: 86,2% din cantitatea totală de cărbune; 97,8% din cantitatea totală de cimenturi hidraulice etc. Drept consecință, ponderea exportului României a trecut, de pe locul doi pe locul cinci, iar al Ucrainei, invers – de pe locul cinci s-a plasat către anul 2000 pe locul doi. În ce privește derularea importului, în anii 2000-2001 România și Ucraina de asemenea s-au schimbat cu locurile: în anul 2001 pe locul întâi s-a plasat Ucraina. Conform datelor Biroului Național de Statistică volumul schimbului comercial dintre Republica Moldova și Ucraina pentru anul 2005 a constituit 591 mil. dol. SUA, dintre care exportul 99,7 mil. dol. SUA, importul 491,3 mil. dol. SUA. Deficitul balanței comerciale este negativ – 391,6 mil. dol. SUA. Volumul total al investițiilor din Ucraina în economia națională a Republicii Moldova pentru 9 luni ale anului 2005 au constituit 1 mil. dolari SUA, 27 mil dolari SUA in economia națională a Ucrainei.

Deficitul comercial în schimburile comerciale ale R. Moldovei cu statul vecin este profund negativ. Însă, în ultimii ani, se atestă o stabilizare a acestui indicator, manifestată printr-o creștere anuală a deficitului comercial de până la 10 milioane USD, în condițiile în care în anii 2003-2004, creșterea anuală a deficitului comercial în comerțul cu bunuri depășea 100 milioane USD. Ameliorarea situației datorează în mare măsură majorării ritmurilor de creștere a exporturilor moldovenești și parțial diminuării importurilor unor grupe de mărfuri (piei brute, piei tăbăcite; blănuri și produse din acestea; produse chimice).

În comerțul cu produse agricole și agroalimentare, cea mai mare pondere atât la import cât și la export revine mărfurilor din secțiunea produselor alimentare; băuturilor alcoolice și nealcoolice, tutunului. În anul 2006, exportul de băuturi alcoolice și nealcoolice în Ucraina a înregistrat o creștere de 102,8% față de anul 2005, însumând 37,273 milioane USD. Totodată, au crescut esențial, cu 222,0% și exportul preparatelor din carne și din pește (758,7 mii USD în anul 2006 față de 235,6 mii USD în anul 2005), a reziduurilor și deșeu-rilor ale industriei alimentare; nutrețuri pentru animale cu 59,6% (1.042,1 mii USD în anul 2006 față de 653,0 mii USD în anul 2005) și tutunului cu 49,7% (3.712,0 mii USD în anul 2006 față de 2.480,3 mii USD în anul 2005). Simultan, sau redus exporturile de zahăr și de preparate din legume, fructe sau din alte părți de plante.

Schimburile comerciale dintre Republicii Moldova cu Ucraina în anul 2011 (în comparație cu anul 2010), pot fi reprezentate în felul următor:

În ultimii trei ani, cota CSI în exportul Moldovei, a constituit aproximativ 40%. Dar în proporție de 91%, exporturile spre CSI sunt orientate spre trei piețe principale: Rusia (58%), Ucraina (17%) și Belarus (16%). În prezent, comerțul dintre Republica Moldova și țările CSI se desfășoară în baza unui regim de comerț preferențial. Regimul de comerț preferențial în bază multilaterală a fost instituit prin Acordul cu privire la crearea zonei de comerț liber, semnat de către țările comunității la 15 aprilie 1994 și Protocolul privind modificarea și completarea Acordului, la 2 aprilie 1999.

În continuare vom menționa că printre partenerii comerciali tradiționali, cele mai mari solduri negative s-au înregistrat în cadrul schimburilor comerciale cu Ucraina (436,9 mil. dolari). În anul 2010, importurile au fost dominate de produsele necesare pentru asigurarea economiei naționale cu materii prime și energie, precum și cele destinate consumului populației.

Atragerea investițiilor străine și a noilor tehnologii în economia națională. Atragerea investițiilor străine și a noilor tehnologii avansate contribuie indiscutabil la crearea de noi sectoare productive profitabile pentru Republica Moldova. O majorare simțitoare a investițiilor externe va permite restabilirea factorilor de bază ai creșterii economice prin înnoirea cardinală a fondurilor fixe și implementarea tehnologiilor avansate, crearea masivă a noilor locuri de muncă, revitalizarea științei, creșterea nivelului educației și științei etc, contribuind astfel la menținerea și accelerarea ritmului de creștere economică.

Obiectivul prioritar al Diplomației Economice în domeniul investițiilor este contribuirea la creșterea semnificativă a volumului investițiilor străine și menținerea acestora la un nivel înalt. Realizarea obiectivului menționat cuprinde următoarele elemente: contribuirea la crearea cadrului normativ și instituțional necesar activităților investiționale, în corespundere cu principiile și normele dreptului internațional; negocierea și încheierea cu țările străine a acordurilor bilaterale privind promovarea și protejarea reciprocă a investițiilor; crearea unui sistem de stocare a proiectelor investiționale din Republica Moldova și promovarea proiectelor de investiții moldovenești din sectorul public și privat peste hotare; promovarea unei imagini atractive a Republicii Moldova ca destinație a fluxurilor investiționale la nivel de țară, regiune, ramură economică și informarea investitorilor privind oportunitățile investiționale în cadrul acestora; acordarea serviciilor informative pentru investitorii străini; organizarea participării țării la programele internaționale care conțin componente referitoare la investițiile străine; contribuirea la implementarea în țară a unui mecanism de monitorizare a fluxurilor de investiții străine conform practicilor internaționale; sporirea intereselor investitorilor pentru zonele speciale, zonele defavorizate, zonele antreprenoriatului liber, parcurile științifico-tehnologice, inovaționale și industriale, pentru dezvoltarea regional; acordarea suportului necesar creării de către agenții economici naționali a unor parteneriate cu companiile străine pentru atragerea investițiilor directe în vederea perfecționării tehnologiilor și aptitudinilor profesionale.

Promovarea imaginii economice favorabile țării. Una din principalele componente ale Diplomației Economice o constituie promovarea unei imagini economice favorabile a Republicii Moldova care joacă un rol indispensabil în obținerea performanțelor economice externe. Se poate afirma că există o corelație directă între nivelul promovării imaginii țării și volumul comerțului exterior, precum și volumul investițiilor atrase. Anume promovarea activă a unei imagini favorabile țării va duce la obținerea unor rezultate politico-economice calitative și cantitative scontate precum:

asigurarea credibilității Republicii Moldova ca stat în care investițiile sunt garantate de riscuri și pot fi plasate în activități economice profitabile și durabile.

asigurarea atractivității Republicii Moldovei drept destinație pentru fluxurile investiționale la nivel de țară, regiune, ramură economică și informarea investitorilor privind oportunitățile investiționale în cadrul acestora.

promovarea imaginii Republicii Moldova de țară producătoare de mărfuri calitative și cu potențial turistic sporit.

Reieșind din situația politico-economică actuală, se vor întreprinde măsuri concrete în vederea informării active și continue, pe plan internațional, asupra entității Republicii Moldova într-o manieră favorabilă țării, cum ar fi: implementarea diverselor măsuri promoționale; organizarea Misiunilor oamenilor de afaceri; organizarea în străinătate a zilelor "Moldova prezintă"; organizarea prezentărilor tematice; reflectarea imaginii țării în cadrul surselor media de peste hotare; distribuirea materialelor publicitare despre economia țării prin intermediul Misiunilor Diplomatice, instituțiilor de profil și comunității de afaceri din țările străine.

3.2 Republica Moldova în cadrul proceselor geoeconomice internaționale

La momentul actual, relațiilor economice externe a Republicii Moldova pe plan multilateral are drept scop aprofundarea relațiilor între Republica Moldova și organismele economice internaționale în vederea influențării și promovării intereselor naționale cu o mai mare eficacitate. Valorificarea deplină a oportunităților oferite Republicii Moldova în calitatea sa de membru al organizațiilor de talie mondială, europeană și regională va rămâne o prioritate a Diplomației Economice pe plan multilateral.

Astfel, obiectivele relațiilor economice externe a Republicii Moldova pe plan multilateral vizează:

promovarea intereselor economice naționale în cadrul Organizațiilor economice internaționale și regionale, precum: Fondul Monetar Internațional, Banca Mondială, Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare, Organizația Mondială a Comerțului, Organizația Economică pentru Cooperare și Dezvoltare, Comisia Economică a Națiunilor Unite pentru Europa, Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare, Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare, Organizația Mondială a Vămilor.

valorificarea deplină a participării Republicii Moldova în cadrul organizațiilor economice internaționale și regionale prin formularea de propuneri referitor la sporirea eficienței de participare.

monitorizarea angajamentelor financiare ale Republicii Moldova față de toate organismele internaționale la care țara noastră este parte.

optimizarea participării delegațiilor Republicii Moldova la Forumurile Economice și Investiționale Internaționale.

încurajarea cooperării transfrontaliere, prin prisma acordării suportului necesar realizării unor proiecte comune cu alte țări.

De exemplu, la momentul actual, FMI contribuie la promovarea stabilității economice și financiare ca bază pentru creșterea economică durabilă și ridicarea standardelor de viață. În Moldova, FMI oferă consultanță pentru politici favorabile ascensiunii economice și diminuării inflației, asistență tehnică pentru consolidarea capacității de formulare și implementare a unor politici macroeconomice eficiente, precum și asistență financiară de aproximativ 170 milioane dolari prin intermediului unui program de trei ani, aflat în derulare, ce urmărește dezvoltarea țării și reducerea sărăciei.

Nu și în ultimul rînd vom menționa că FMI a acordat Republicii Moldova asistență tehnică într-un șir de sectoare, inclusiv în cel al managementului fiscal, al cheltuielilor, al impozitelor și taxelor vamale, al sistemului contabilității monetare, al supravegherii bancare, al politicii monetare/organizării băncii centrale, precum și în diverse domenii ale statisticii.

Institutul FMI a oferit instruire funcționarilor din Moldova în astfel de domenii cum ar fi: politici financiare și elaborarea programelor financiare, politici externe, operațiuni monetare și valutare, balanța de plăți și statistica financiară publică; de asemenea, funcționarii din Moldova au participat la cursurile și seminarele oferite de Joint Vienna Institute, în astfel de domenii cum ar fi: contabilitatea băncii centrale, analize și politici macroeconomice, cheltuieli publice, administrarea și reforma politicilor fiscale, supravegherea bancară și diverse domenii ale statisticii.

Printre altele este necesar să specificăm că în așa domenii ca politica fiscală, monetară și cea cu privire la rata de schimb valutar, precum și administrarea fiscală, întâietatea îi aparține FMI.

După cum am menționat anterior, FMI își aduce aportul și în domeniul managementului fiscal. În acest context, urmând recomandările FMI din 2011-2014, Serviciul Fiscal de Stat a instituit Consiliul Consultativ la nivel înalt, ce activează în calitate de organ de consultanță, care oferă consiliere prin intermediul întrunirilor desfășurate în mod regulat. În limitele competenței, consiliul va ghida DMSI în chestiuni ce țin de conformare, impactul activităților de consolidare a conformării și a informațiilor furnizate, ce pot servi în mod egal lansării inițiativelor referitoare la modificarea legislației fiscale și a procedurilor de administrare fiscala.

Un alt aspect vizează importanța Preferințelor Comerciale Autonome ale UE pentru RM. În altă ordine de idei, este important, că urmare demersurilor autorităților moldovenești, UE a adoptat o decizie privind modificarea și extinderea Preferințelor Comerciale Autonome ale UE pentru RM (PCA) până în decembrie 2016, mărirea cotelor la vin și o serie de produse agricole sensibile. În consecință, RM va avea posibilitatea să beneficieze în continuare de Preferințele Comerciale Autonome ale UE pînă la finalizarea negocierilor privind instituirea ZLSAC, fiind unica țară din PEV care are un asemenea regim comercial preferențial cu UE.

În conformitate cu recomandările Comisiei Europene, autoritățile RM au purtat discuții o serie de discuții cu reprezentanții regiunii transnistrene (TN) privind ZLSAC. Subiectul respectiv a fost abordat în timpul ședinței Grupului de lucru comun de consolidare a încrederii în domeniul economic, care a avut loc la 23 martie 2011. Reprezentanții TN au fost invitați să participe la viitoarele negocieri privind crearea ZLSAC, dar deocamdată nu a fost obținut un răspuns clar din partea acestora. În același timp, agenții economici din regiunea transnistreană sunt informați despre evoluțiile privind extinderea mandatului și mărirea cotelor pentru vinuri și o serie de produse agricole sensibile, precum și despre negocierile pe marginea ZLSAC în cadrul unor mese rotunde organizate cu sprijinul unor ambasade ale statelor din țările UE. Textele ce țin de PCA și ZLSAC sunt transmise și reprezentanților TN.

În vederea pregătirii echipei de experți naționali din RM implicați în dialogul privind ZLSAC, RM, pe de o parte, va beneficia de sprijinul COM prin intermediul Programului de consolidare a capacităților instituționale (CIB). Pe de altă parte, a fost solicitată asistență unor state membre ale UE. Astfel, în septembrie 2010 a avut loc o vizită a experților din RM în Ungaria, iar în perioada 1-2 decembrie este preconizată o vizită în Cehia. Totodată, în cadrul proiectului PNUD Moldova „Consolidarea Capacităților Instituționale ale MAEIE” au fost contractați patru experți din România, care au asistat Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare în identificarea legislației UE, care urmează a fi transpusă și ulterior implementată în RM pentru a corespunde standardelor UE în domeniul securității alimentare în următoarele sectoare: pește și produsele din pește; carne de pasăre, produse din carne de pasăre și ouă de consum; carne roșie, vânat și produse din carne roșie; lapte și produse lactate. Experții au elaborat cîte un pachet detaliat de documente (instrucțiuni, proceduri, fișe de control) și au realizat cîte trei instruiri regionale privind securitatea alimentară.

În altă ordine de idei, menționam că în vederea menținerii RM în lista statelor care au posibilitatea de a exporta miere de albine pe piața UE, în perioada 24-28 octombrie 2011, la Chișinău a avut loc o misiune de verificare din cadrul Oficiului pentru Produse Alimentare și Veterinărie (Food and Veterinary Office – FVO), Directoratul General pentru Sănătate și Consumatori (DG SANCO) al Comisiei Europene. Concluziile și constatările misiunii vor fi reflectate în raportul misiunii FVO care va fi transmis în 10 de zile de la încheierea verificării.

Detașîndu-ne de cele de mai sus vom spune că dacă liberalizarea comercială și integrarea economică nu va fi una etapizată (cel puțin în zece ani) și însoțită de sporirea asistenței financiare, liberalizarea pieței muncii sau (ca variantă de rezervă) de eliminarea vizelor, există riscul să fie aruncați în șomaj muncitori care efectiv nu vor avea soluții de angajare.

Republica Moldova, care își formează o mare parte din buget din impozitarea importurilor/ consumului, și-ar reduce substanțial încasările vamale/bugetare într-o zonă de liber schimb cu Uniunea Europeană, primul său partener comercial. Aceasta în condițiile în care finanțele publice moldovenești sunt deja sub presiune, iar guvernul are semnat un Acord Stand-by cu Fondul Monetar Internațional, prin care se împrumută pentru finanțarea deficitelor bugetare și a stabilității macroeconomice. De altfel, și aceasta este o dovadă că fondurile nerambursabile europene, dar și proiectele finanțate de Banca Europeană de Investiții sau Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare, reprezintă singura alternativă la imposibilitatea unor mari investiții publice în infrastructura de bază.

3.3 Concluzii la Capitolul III

În concluzie, este oportun de remarcat că interdependența economică între diferiți actori internaționali este strâns legată de procesele de integrare la nivel continental și global. Nu întâmplător una din principalele tendințe geoeconomice ale statelor din prezent este integrarea regională. Pentru Republica Moldova integrarea economică la un spațiul geoeconomic-geopolitic sau altul reprezintă unica cale de a supraviețui în condițiile unei concurențe aprige globale. În ceea ce privește tendințele de integrare geoeconomică ale arealului moldo-ucrainean, acestea depind atât de condițiile interne din regiune, adică de situația economică internă și de prioritățile politice externe ale statelor care o compun, cât și de cele externe.

În prezent nu observăm că Moldova ar avea o orientare geoeconomică bine definită, statele fiind impuse să valorifice oportunitățile de pe ambele direcții, din partea UE și CSI. Acest lucru reprezintă la moment o precondiție pentru dezvoltarea economică a arealului, care se va păstra până când se vor realiza două condiții: se va finaliza perioada de tranziție în ceea ce privește modernizarea tehnologică și științifică a economiilor acestor doua state și, până când unul din procesele de integrare, fie spre Est, fie spre Vest, va fi incompatibil cu celălalt, obligând statul să „aleagă” o cale. Pe termen scurt și mediu este puțin probabil ca vectorul geoeconomic al arealului moldovenesc să fie unidimensional, așa cum a fost în cazul statelor baltice după colapsul URSS, de exemplu. Dacă ne referim la integrarea spre Vest, acest fapt se explică prin următoarele: întinderea spațială a arealului destul de mare, care nu permite o integrare rapidă și completă în UE; criza economică financiară, care a bulversat stabilitatea macroeconomică și financiară atât în Occident, cât și în Rusia; trenarea și tergiversarea reformelor economice conform standardelor europene în regiune; existența conflictului Transnistrean și a diferitor focare de instabilitate etnopolitice, factorul rusesc, etc. Pe dimensiunea estică la fel există dificultăți în procesele integraționiste pe termen scurt și mediu, acestea fiind: lipsa unui proiect geoeconomic coerent, concret, eficient și atractiv; dezechilibru între statele cu inițiativă, centrul decizional fiind practice concentrat într-un singur punct – Moscova; sistemul economic și financiar defectuos, exemplu CSI fiind unul elocvent în acest caz, etc.

În context, putem afirma că procesul de integrare a arealului moldovenesc în spațiul geoeconomic occidental se plasează pe o treaptă mai calitativă și mult mai avansată în comparație cu spațiul estic sau cel rusesc. Acest lucru se datorează în primul rând unui șir de documente internaționale semnate de Moldova cu Uniunea Europeană, începând cu Acordul pentru Parteneriat și Cooperare, Planul individual de Acțiune și încheind cu semnarea Acordului de Asociere, privind regimul liberalizat de vize, precum și cel de liber schimb.

Cu toate acestea, integrarea geoeconomică a Moldovei fie în Est, fie în Vest nu depinde doar de voința propriu zisă a acestor două state ori de nivelul relațiilor bilaterale cu partenerii din Occident sau Rusia. Această ecuație este mult mai complexă, implicând direct raporturile între cele două blocuri geopolitice și geoeconomice mari: Rusia și UE-SUA.

La moment, însă, un lucru este cert – Moldova și Ucraina nu au deocamdată o alternativă mai bună decât integrarea în spațiul geoeconomic occidental. Acest fapt practic nu mai poate fi oprit, luând în considerație gradul de interdependență economică mare și procesele de globalizare economică care depășesc voința, potențialul, posibilitățile și anumite ambiții ale unui stat, chiar dacă are statut de putere regională și continentală. Procesul poate fi frânat, așa cum în prezent staționează din cauza crizei economice globale și anumitor evenimente spontane (războiul ruso-georgian, atentate teroriste, conflicte energetice etc.), însă, tendința de integrare poate fi oprită doar atunci când dispare ținta. Or, la moment este de neimaginat (de exemplu) dispariția UE, retragerea NATO din Europa sau diminuarea nivelului de viață și bunăstare în Vest, comparativ cu cel din Est.

ÎNCHEIERE

În urma efectuării studiului asupra rolului și locului factorului geoeconomic în evoluția relațiilor internaționale contemporane, pot fi făcute următoarele concluzii:

În pofida faptului că geoeconomia deja mai mult de zece ani există ca paradigmă în relațiile internaționale, totuși, încă nu s-a formulat o reprezentare clară în ceea ce privește statutul științific a geoeconomiei, definirii fenomenului apărut, hotarelor obiectului de studiu. Această situație pare a fi stranie, în momentul în care geoeconomia are ambiția de a formula un nou proiect asupra dezvoltării lumii, dar se ciocnește cu probleme de ordin metodologic, ontologic, și gnosiologic. Explicația însă, după părerea noastră, constă în fragilitatea științifică a geoeconomiei, fapt care poate fi întîlnit și în cazul altor paradigme aflate la început de cale. Reieșind din aceasta, se poate afirma că maturitatea geoeconomiei ca sistem conceptual, va fi atins atunci cînd cea din urmă va reuși să definească clar aparatul său categorial, baza metodologică și nu în ultimul rînd domeniul său de studiu.

Indiferent de problemele pe care le întîmpină geoeconomia în conceptualizarea sa în mediul științific, aceasta din urmă a reușit să pătrundă masiv în gîndirea cotidiană a practicienilor. Cei din urmă au văzut în geoeconomie o adevărată starategie de acțiune și comportament a propriilor state în epoca globalizării proceselor politice și economice mondiale. O strategie care oferă posibilitatea chiar și celor mai mici state să conceapă existența sa în plan global, acordîndu-le șansa de a se debarasa de clișeele și determinismele geopoliticii, impuse pe parcursul mai multor decenii. Iar prin metodele și mijloacele sale, geoeconomia, reprezintă cel mai complex și sofisticat arsenal din istorie, care a stat vreo dată la dispoziția statelor lumii.

Geoeconomia, de asemenea, pune în discuție, importante probleme care țin de teoria relațiilor internaționale: Ce este puterea? Unde ea se realizează? Ce configurație va căpăta sistemul de relații internaționale în devinire? Care sunt determinantele principale ale evoluției relațiilor internaționale? Totodată ea încearcă să abordeze problemele globale ale omenirii, prin formularea unor scheme ce explică existența inegalităților în dezvoltarea economică a diferitor state.

este oportun de remarcat că interdependența economică între diferiți actori internaționali este strâns legată de procesele de integrare la nivel continental și global. Nu întâmplător una din principalele tendințe geoeconomice ale statelor din prezent este integrarea regională. Pentru Republica Moldova integrarea economică la un spațiul geoeconomic-geopolitic sau altul reprezintă unica cale de a supraviețui în condițiile unei concurențe aprige globale. În ceea ce privește tendințele de integrare geoeconomică ale arealului moldo-ucrainean, acestea depind atât de condițiile interne din regiune, adică de situația economică internă și de prioritățile politice externe ale statelor care o compun, cât și de cele externe.

În prezent nu observăm că Moldova ar avea o orientare geoeconomică bine definită, statele fiind impuse să valorifice oportunitățile de pe ambele direcții, din partea UE și CSI. Acest lucru reprezintă la moment o precondiție pentru dezvoltarea economică a arealului, care se va păstra până când se vor realiza două condiții: se va finaliza perioada de tranziție în ceea ce privește modernizarea tehnologică și științifică a economiilor acestor doua state și, până când unul din procesele de integrare, fie spre Est, fie spre Vest, va fi incompatibil cu celălalt, obligând statul să „aleagă” o cale. Pe termen scurt și mediu este puțin probabil ca vectorul geoeconomic al arealului moldovenesc să fie unidimensional, așa cum a fost în cazul statelor baltice după colapsul URSS, de exemplu. Dacă ne referim la integrarea spre Vest, acest fapt se explică prin următoarele: întinderea spațială a arealului destul de mare, care nu permite o integrare rapidă și completă în UE; criza economică financiară, care a bulversat stabilitatea macroeconomică și financiară atât în Occident, cât și în Rusia; trenarea și tergiversarea reformelor economice conform standardelor europene în regiune; existența conflictului Transnistrean și a diferitor focare de instabilitate etnopolitice, factorul rusesc, etc. Pe dimensiunea estică la fel există dificultăți în procesele integraționiste pe termen scurt și mediu, acestea fiind: lipsa unui proiect geoeconomic coerent, concret, eficient și atractiv; dezechilibru între statele cu inițiativă, centrul decizional fiind practice concentrat într-un singur punct – Moscova; sistemul economic și financiar defectuos, exemplu CSI fiind unul elocvent în acest caz, etc.

În context, putem afirma că procesul de integrare a arealului moldovenesc în spațiul geoeconomic occidental se plasează pe o treaptă mai calitativă și mult mai avansată în comparație cu spațiul estic sau cel rusesc. Acest lucru se datorează în primul rând unui șir de documente internaționale semnate de Moldova cu Uniunea Europeană, începând cu Acordul pentru Parteneriat și Cooperare, Planul individual de Acțiune și încheind cu semnarea Acordului de Asociere, privind regimul liberalizat de vize, precum și cel de liber schimb.

În cazul integrării în Uniunea Europeană, producătorii din Republica Moldova vor beneficia de cea mai vastă piață de desfacere din lume, care comportă avantaje colosale, induse de efectul economiilor de scară, integrarea va favoriza creșterea externă a firmelor autohtone, a căror activitate este limitată de dimensiunile mici ale pieței interne. Din sinergia beneficiilor pentru consumatorii moldoveni și a avantajelor pentru firme, vor rezulta efecte sociale și economice extrem de importante.

Suprimarea barierelor comerciale, vamale și economice între membrii Uniunii Europene au impus reducerea marjelor de supraprofit, crearea unui mediu mai propice bunei concurențe, introducerea unor sisteme mai bune de management, elaborarea modelelor de utilizare mai rațională a resurselor și exercitarea presiunilor asupra costurilor de producție.

Prin urmare, aderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeană va elimina cauzele care determină ineficiența activității economice a producătorilor locali prin declanșarea așa-numitului „mecanism al dușului rece“. De asemenea, se vor produce schimbări importante de poziții pe piața internă în favoarea consumatorilor, fără ca piețele europene să fie afectate (cel puțin la început) de producătorii moldoveni.

După SUA, Uniunea Europeană este a doua putere științifică din lume, iar în unele domenii este în afara oricărei concurențe – biologia fundamentală, biofizică și biotehnologii, matematici, chimie. Fondurile alocate cercetării și dezvoltării sunt în continuă creștere, într-un viitor apropiat ele formînd una dintre cele mai importante categorii de cheltuieli din bugetul european.

Resimțind o lipsă acută de resurse naturale, Republica Moldova poate obține avantajele strategice necesare pentru realizarea intereselor geoeconomice pe piețele europene, dacă va favoriza și va investi în ramurile industriale noi și în tehnologiile de vîrf. Presupunem că domeniile de interes prioritar în Republica Moldova pentru începutul secolului XXI vor trebui să fie microelectronica, fitogenetica, industria polimerilor, farmaceutica, industria agroalimentară, tehnologiile informaționale.

În ceea ce privește abordarea locului și posibilile starategii de acțiune ale Republicii Moldova în cadrul geoeconomic mondial, concluziile la care am venit sunt următoarele:

Situația economică actuală din Republica Moldova nici pe de parte nu cerespunde cerințelor existente în economia mondială, în pofida faptului că economia națională prin esență ar trebuie să dea dovadă de un grad sporit de mobilitate la ofertele și provocările lansate de spațiul geoeconomic mondial.

Republica Moldova deja se transformă într-o pereferie agrară a spațiului economic mondial, capitalul uman, industrial și cel tehnologic degradînd în tempouri rapide (și aici trebuie să menționăm cu părere de rău că, degradarea are loc, în pofida faptului că renovarea unei industrii mici, în condițiile economice actuale, este mult mai ușor de înfăptuit, decît în cazul unor economii de genul Rusiei).

Republica Moldova greșit concepe orientarea sa în spațiul geoeconomic mondial: aderarea sau alipirea la un pol geoeconomic ori este greu de înfăptuit, ori nu este convenabilă. Din această cauză, după părerea noastră nu are nici un rost chieltuirea și risipa de eforturi în vederea obținerii unor scopuri irealizabile sau sterile. Republica Moldova trebuie să se orienteze exact acolo unde-i sunt interesele sale naționale: în orice colț al lumii unde se poate obține vre-un profit real și consistent.

Republica Moldova încă nu a elaborat o strategie de acțiune în spațiul geoeconomic mondial, care ar evalua mijloacele și mecanismele de realizare a intereselor sale, ce stau la dispoziția sa. Această situație pe de o parte, crează starea de confuzie din societatea noastră, existentă la capitolul ce trebuie de făcut, cînd și cum trebuie de acționat, iar pe de altă parte nu permite statului nostru să benificieze de avantajele și șansele oferite de geoeconomie.

În închiere, totuși, noi, autorii acestei lucrări, privim optimist la evoluția pe viitor a Republicii Moldova în plan extern. Noi suntem convinși că prosperitatea și dezvoltarea Republicii Moldova este posibil de realizat, mobilizînd toate resursele existende în interiorul dar mai ales în exteriorul țării. Iar mobilul fiecărui cetățean a Republicii Moldova, în ceea ce privește cauza renașterii statului Republica Moldova trebuie să țină de ideea că orșice scop poate fi atins, orice speranță și așteptare poate fi realizată, trebuie doar să dorim să realizăm cea ce dorim să fim.

BIBLIOGRAFIE

Acord între Guvernul Republicii Moldova și Guvernul Republicii Belarusi privind principiile perceperii impozitelor indirect la exportul și importul mărfurilor (lucrărilor) din 11.02.1999. Publicat în ediția oficială "Tratate internaționale", 1999, volumul 23, p..81

Acord între Guvernul Republicii Moldova și Guvernul Republicii Belarusi privind principiile perceperii impozitelor indirect la exportul și importul mărfurilor (lucrărilor) din 11.02.1999. Publicat în ediția oficială "Tratate internaționale", 1999, volumul 23, p..81

Acord între Guvernul Republicii Moldova și Guvernul Republicii Kazahstan privind principiile perceperii impozitelor indirect la exportul și importul mărfurilor (lucrărilor, serviciilor) din 12.06.1997. Publicat în ediția oficială "Tratate internaționale", 1999, volumul 23, p..159

Acord între Guvernul Republicii Moldova și Guvernul Republicii Uzbekistan privind principiile perceperii impozitelor indirecte la exportul și importul mărfurilor (lucrărilor, serviciilor) din 17.12.1998. Publicat în ediția oficială "Tratate internaționale", 1999, volumul 23, p..375

Acord între Guvernul Republicii Moldova și Guvernul Ucrainei cu privire la comerțul liber din 29.08.1995. Publicat în ediția oficială "Tratate internaționale", 1999, volumul 22, p..230

Acord între Guvernul Republicii Moldova și Guvernul Ucrainei cu privire la promovarea și protejarea reciprocă a investițiilor din 29.08.1995. Publicat în ediția oficială "Tratate internaționale", 1999, volumul 22, p. 190

Acord între Guvernul Republicii Moldova și Guvernul Ucrainei privind colaborarea economică și comercială din 9 decembrie 1994 // Tratate internaționale la care Republica Moldova este parte (1990-1998). Vol.22. Chișinău, MOLDPRES, 1999, p. 144-147

Anuarul Statistic al Republicii Moldova 1993-2000; Moldova în cifre. Culegere succintă de informații statistice. – Chișinău, 2003

Belostecinic Gh. Investițiile străine directe și competitivitatea națională. În: Revista științificodidactică „Economica”, Nr. 2(51) 2006, Editura ASEM, Chișinău, 2006, p. 13

Belostecinic GR., Guțu C. Premises and opportunities of the Republic of Moldova for sustainable development in European context. Romanian Journal of Economics, year XVIII, vol.2, nr.1(35)/2014, p.5-32

Belostecinik GR., Sakovici V. Securitatea economică a statului: teorie, metodologie, practică. Ch.: ASEM, 2011. 322 p.

Beniuc V., Sprînceană M. Diplomația și conceptele ei de bază. Relații internaționale: istorie și contemporanietate. – Partea 1. – Chișinău, 1998. 658 p.

Biroul Național de Statistică al Republicii Moldova, Anuarul statistic al Republicii Moldova, 2005. Chișinău: Statistica, 2006. 180 p.

Bugaian L., Șavga L. Managementul costurilor – factor de asigurare a competitivității intreprinderii. // Revista de Management Comparat Internațional, nr. 8, Editura ASE, București. 2007, p. 25

Bulgaru M., Bulgaru O. Aspecte ale proceselor social-demografic din Republica Moldova. // Ameliorarea sănătății și modului de viață al populației: probleme sociale. Materialele conferinței practico-științifice republicane din noiembrie 2012. AȘM, Chișinău, Ed. Paragon, 2013, p. 88

Burian Al. Geopolitica lumii contemporane. Chișinău: Tipogr. Centrală, 2003. 421 p.

Burlacu N. Criteriile eficacității gestiunii anticriză. În: Revista Studii Economice. Chișinău: ULIM, 2008, nr. 3-4, p. 118

Burlacu N., Buluc M. Аутсортинг как способ обработки экономической информации. În: Analele ULIM, seria ECONOMIE. Chișinău: ULIM, 2011, nr. 11, p. 60

Caraganciu A., Iliadi Gh., Luchian I. Cugetări asupra fenomenului de introducere masivă a valutei străine în RM. În: Revista Economică. Chișinău-Sibiu, 2009. Nr. 3(16). p. 95

Cărare V. Republica Moldova in cadrul procesului contemporan de globalizare. Chisinău: ASEM, 2003. 264 p.

Cereș I., Aderarea Republicii Moldova la CSI. În: Probleme ale științelor socio-umanistice și ale modernizării învățămîntului. Conferința anuală a profesorilor UPSC (25-26 martie 1997). Rezumatele comunicărilor. Chișinău, 1997, p. 230

Cernencu M., Galben A., Rusnac Gh., Solomon C., Republica Moldova: Istoria politică (1989-2000). Documente și materiale. Vol.I. Chișinău: CE USM, 2000. 501 p.

Chircă S. Mecanismele sistemelor economice. Chișinău: Ed. ASEM, 2004. 433 p.

Chircă S. Premisele initiale ale tranzitiei la economia de piață din R.Moldova și impactul lor ulterior. Analele ASEM. Ediția a V, 2007, p.34

Ciobu E. Interesul național – sprijin imparțial în realizarea politicii externe a statului. În: Analele științifice ale Universității de Stat din Moldova. Ediție Jubiliară. Seria „Științe socioumanistice”. Volumul II. Chișinău, 2006

Cojocaru Gh., Relații cu Ucraina (O analiză comparată a acordurilor moldo-ucrainean și româno-ucrainean). // Arena politicii, 1997, nr.10, p. 23

Convenție între Guvernul Republicii Moldova și Guvernul Republicii Italiene pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit și pe capital și prevenirea evaziunii fiscal din 03.07.2002. Ratificată prin Legea R.Moldova nr.1468-XV din 21.11.2002

Declarația de Independență: În Monitorul oficial al Republicii Moldova, 1991, nr.11-12. p.60-

Declarație comună între Republica Moldova și Republica Italiană privind consultările în materie de raporturi economice din 26.07.1999. Publicată în ediția oficială "Tratate internaționale", 2001, volumul 24, p. 207

Declarație comună privind cooperarea economică între Republica Moldova și Republica Italiană din 20.03.1997. Publicată în ediția oficială "Tratate internaționale", 1999, volumul 19, p.145

Didîc V. Dimensiunea securității economice în concepția securității naționale a R.Moldova. În: Legea și viața. 2009, nr.2, p.11-12

Emandi E., Buzatu G., Cucu V. Geopolitica, Iași: „Glasul Bucovinei”, 1994. 418 p.

Frumusachi E. Dezvoltarea tehnologiilor informaționale și globalizarea concurenței financiare // Analele științifice ale USM, vol. I. – Chișinău, 2000, p. 45

Frumusachi E. Zonele offshore și spălarea banilor – unul din cele mai criminale elemente ale economiei moderne // Analele științifice ale USM, vol. II. – Chișinău: USM, 2012, p. 55

Gaddis John. International relations theory and the end of the Cold War. În: International Security, 1992, nr.17. p.53

Gârlă E. The model for economic development based upon knowledge – the main resourse for downsizing inequality (Case for Republic of Moldova). În: Competitivitatea și inovarea în economia cunoașterii: Materialele Conferinței Științifice Internaționale, Volumul I, Chișinău, 23-24 septembrie 2011. ASEM, Chișinău, 2011, p.517-520

Gheorghiță M., Bugaian L., Nistor D. Caracteristica potențialului strategic al Republicii Moldova. În: Progrese în teoria deciziilor economice în condiții de risc și incertitudine: conf. șt. intern. 2010. Volumul XII. Iași: Editura Tehnopress, 2010, p. 82

Gorincioi R. Cooperarea Republicii Moldova cu statele vecine și actorii strategici internaționali. În: Impact strategic (Revista științifică trimestrială a Centrului de Studii Strategice de Apărare și Securitate, clasificată de către Consiliul Național al Cercetării Științifice din Învățământul Superior la categoria B), Nr. 4, 2005

Gotișan V. Globalizarea – provocarea societății contemporane, cauze, tendințe, manifestări. Cul. Globalizarea pieței sociale. Chișinău, 2004. 598 p.

Gross D. and Alfred S. Economic Transition in Central and Eastern Europe: Planting the Seeds. Cambridge: Cambridge University Press. 2004. 122 p.

Guțu C. Competitivitatea economică în contextul dezvoltării durabile a Republicii Moldova. În: Economica. 2008, nr.2(62), p.73-87

Guțu I. Republica Moldova: Economie în tranziție. Editura ,,Litera”, Chișinău, 1998

Held David. McGrew Anthony. Goldblatt David. Perraton Jonathan. Transformări globale. Politică, economie și cultură. Iași: Polirom, 2004. 605 p.

Hlihor C. Geopolitica și geostrategia în analiza Relațiilor Internaționale contemporane. București: Editura Universității ’’Carol I’’, 2005. 364 p.

Hoffmann S. Ianus și Minerva. Eseuri asupra teoriei și practicii politicii internaționale, Chișinău: Știința, 1999. 410 p.

Hotărîre cu privire la aprobarea Planului de acțiuni pentru anul 2010 privind realizarea Strategiei de atragere a investițiilor și promovare a exporturilor pentru anii 2006-2015 nr. 623 din 12.07.2010. Monitorul Oficial nr.121-123/703 din 16.07.2010

Hotărîre cu privire la aprobarea Planului de acțiuni pentru anul 2010 privind realizarea Strategiei de atragere a investițiilor și promovare a exporturilor pentru anii 2006-2015 nr. 623 din 12.07.2010. Monitorul Oficial nr.121-123/703 din 16.07.2010

Hotărîre cu privire la aprobarea Strategiei de atragere a investițiilor și promovare a exporturilor pentru anii 2006-2015 nr. 1288 din 09.11.2006. Monitorul Oficial nr.181-183/1391 din 24.11.2006

Hotărîre cu privire la modul de aplicare a cotei zero a TVA la livrările de mărfuri, servicii efectuate pe teritoriul țării și de acordare a facilităților fiscale și vamale pentru proiectele de asistență tehnică și investițională în derulare, care cad sub incidența tratatelor internaționale la care Republica Moldova este parte nr. 246 din 08.04.2010. Monitorul Oficial nr.52-53/308 din 14.04.2010

Hotărîre cu privire la săptămîna investițională “Moldova Business Week 2010” nr. 339 din 03.05.2010. Monitorul Oficial nr.68-69/410 din 07.05.2010

Hotărîrea pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul Republicii Moldova și Guvernul Republicii Italiene privind promovarea și protejarea reciprocă a investițiilor nr. 1432-XIII din 24.12.97. Monitorul Oficial al R.Moldova nr.5/18 din 22.01.1998

Huntington S. Ciocnirea civilizațiilor și refacerea ordinii mondiale. Filipeștii de Târg: ANTET, 1997. 388 p.

Ignatiuc D. Caracteristica generală, specificul și structura amenințărilor la adresa securității economice naționale. În: Economica. 2012, nr.4(82), p.32-39

Ignatiuc D. Competitivitatea și securitatea ca vectori ai dezvoltării economiei naționale. În: Creșterea competitivității și dezvoltării economiei bazate pe cunoaștere: conf. șt. inter. 28-29 septembrie 2007. Ch.: ASEM, 2007. Vol.1, p.59-61

Ignatiuc D. Конкурентоспособность как обобщающая характеристика национальной экономики. În: Problemele actuale ale dezvoltării social-economice a Republicii Moldova și experiențe de dezvoltare a altor țări: conf. șt.-pract. intern. 25-26 noiembrie 2006. Ch.: USM, 2007, p.69

Ilașciuc A. Factorul geoeconomic în politica externă a statelor la etapa actuală. Iași: Pan-Europa, 2011. 115 p.

Ilașciuc A., Factorul geoeconomic în politica externă a statelor la etapa contemporană. În: Știința politică în RM. Realizări și retrospective, Iași 2011, p. 443-449

Ilașciuc D., Factorul militar în politica externă și internă a statului la etapa contemporană /Analele Științifice ale Universității de Stat din Moldova Seria „Științe socio-umane”. – Chișinău: 1999, p. 32-33

Juc V. Introducere în teoria relațiilor internaționale. În: Revista de Filosofie și Drept. 2000, nr.2-3. p.3-10

Juc V. Probleme ale eroziunii suveranității statului național. În: Revista de Filozofie, Sociologie și Științe Politice. 2008, nr.1.p.68-76.

Kaplan R. Anarhia care va veni. Spulberînd visele ulterioare Războiului Rece. București: ANTET, 2002. 488 p.

Keohane R. Relațiile internaționale: vechi și nou. În: Manual de știință politică./ ed.: Goodin Robert. Klingemann Hans-Dieter. Iași: Polirom, 2005.

Keohane Robert О. and Nye, Joseph S., Power and Interdependence: World Politics in Transition, Boston, 1977. 499 p.

Krugman P. International Economics. New York: Harper Collins College Publishers, 1994. 595 p.

Lazăr: Relațiile moldo-ruse trec la următorul nivel de dezvoltare. http://trm.md/ro/economic/lazar-relatiile-moldo-ruse-trec-la-urmatorul-nivel-de-dezvoltare/ (vizat 13.03.2016)

Legea pentru aderarea Republicii Moldova la Organizația Mondială a Comerțului. // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2001, Nr.59-61, p. 9

Legea privind ratificarea Acordului dintre Guvernul Republicii Moldova și Guvernul Statului Kuwait pentru evitarea dublei impuneri și prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit și pe capital și a Protocolului la acesta nr. 226 din 17.09.2010. Monitorul Oficial nr.197-199/646 din 08.10.2010

Litwak R. Detente and the Nixon Doctrine. În: American Foreign Polieg and the Pursuit of stability, 1969-1976, Cambridge University Press, 1984, p. 17-32

Livițchi O. Asigurarea securității alimentare în Republica Moldova în contextul economiei mondiale: evaluare, riscuri, probleme de gestiune. În: Analele Științifice ale Universității Cooperatist-Comerciale din Moldova, 2012. Vol.11. Ch.: UCCM, 2013, p.28-34

Luttwak E. From Geopolitics to Geo-Economics: Logic of Conflict, Grammar of Commerce. The National Interest, No. 20 (Summer 1990), p. 17-23

Maliță M., Diplomația. Școli și instituții. București 1970. 470 p.

Matei C., Geoeconomi (Note de curs). Editura ASEM. Chișinău, 2006. 718 p.

Memorandum de înțelegere privind cooperarea în materie industrială și de dezvoltare a întreprinderilor mici și mijlocii între Guvernul Republicii Moldova și Guvernul Republicii Italiene din 27.11.2003. Publicat în ediția oficială "Tratate internaționale", 2005, volumul 32, p..281

Mircea I. Popa C. Economia transporturilor maritime. București: Tribuna Economică, 2012. 315 p.

Mîtcu M. Geoeconomie. Note de curs. Academia de Studii Economice din Moldova: Catedra „Geografia și Economia Mediului”. Chișinău 2006. 288 p.

Moldovan D. Economia relațiilor externe ale Republicii Moldova. Chișinău: ARC, 1999. 269 p.

Molle W. Economia integrării europene: teorie, practică, politici. Chișinău: Epigraf, 2009. 560 p.

Năstate A., Aurescu B., Gâlea I. Drept diplomatic și consular. Sinteze pentru examen. București, 2002. 488 p.

Niculescu I. Geopolitica – un nou început?. În: Euxin, Revistă de sociologie și geoistorie, nr. 1-2/2007, București, p. 89-94

Notă informativă, de la Ministerul Economiei, privind comerțul exterior al Republicii Moldova cu Ucraina în anii 2001, 2002 și ianuarie-iunie 2003

Nye J., Is the American Century Over?. În: Journal of Polity, New York, N 3, 2015, p. 13-22

Ohmae K.The End of the National State. New-York: Free Press, 1995. 488 p.

Patraș M. Despre securitatea dezvoltării socio-economice a Republicii Moldova: esența, factori și căi posibile de asigurare. În: Creșterea economiei – prioritate națională în contextul integrării în Uniunea Europeană: conf. șt. intern. 29-30 oct. 2008. Ch., 2008, p.419-425

Prohnițchi V. Integrarea Republicii Moldova în Uniunea Europeană. Acțiuni și implicații geoeconomice. Chișinău: IPP, 2001. 211 p.

Prohnițchi V. Integrarea Republicii Moldova în Uniunea Europeană. Acțiuni și implicații geoeconomice. Chișinău: IPP, 2001. 212 p.

Railean V. Integrarea țărilor est-europene în Uniunea Europeană: perspective pentru Republica Moldova. Chișinău: Rplus R, 2001. 266 p.

Railean V., Studeonov C., Particularitățile comerțului extern al unei țări mici în tranziție: exemplul Moldovei. – Chișinău, 2003. 133 p.

Rana K., Bilateral Diplomacy, Chapter 4: Economic Diplomacy http://textus.diplomacy.edu/thina/GetXDoc.asp?IDconv=3022 (vizitat 14.02.2016)

Republica Moldova – Ucraina – relații amicale și reciproc avantajoase. // ”Moldova Suverană”, 2002, 2 noiembrie, p. 3

Republica Moldova în cifre: culegere succintă de informații statistice. Chișinău: Departamentul de Statistică și Sociologie al Republicii Moldova, 2014. 69 p.

Roșca P. Relații economice internaționale. Chișinău: ULIM, 2005. 288 p.

Rosecrance R. Getting Hegemony Right. În: The National Interest. 2001, nr.63, spring. p.17-24

Secrieru S. Ordinea mondială-concepte și perspective.În:Manual de relații internaționale/ coord.:Miroiu Andrei.Ungureanu Radu-Sebastian. Iași:Polirom, 2006.p.311

Senarclens P. La politique internationale. Paris: Armand Colin, 1992. 478 p.

Serebrian O. Politica și geopolitică. Chișinău: Cartier, 2004. 260 p.

Șoimu O. Securitatea economică a Republicii Moldova: unele probleme și căi de soluționare . În: Studia universitatis. Seria: Științe exacte și economice. 2016, nr.8, p.126-128

Sorocean O. Despre deschiderea economiei în contextul securității țării. În: Economica. 2001, nr.4(34), p.11-13

Stănescu, Ș.A. “Principiile generale ale cooperării internaționale în domeniul protejării mediului marin împotriva poluării, reflectate în Convenția Națiunilor Unite asupra Dreptului Mării”, 2008, în Analele Universității București, nr. I-II/2008

Stratan A., Clipa V. Dinamica specializării comerțului exterior al Republicii Moldova. Chișinău, 2011. 355 p.

Sudacevschi G. Relațiile economice ale Republicii Moldova cu țările Comunității Statelor Independente (CSI). București: Ed. Economica, 2008. 228 p.

Suian P. Dreptul comunitar al mediului, Cluj-Napoca: Risoprint, 2014. 416 p.

Thurow L. Unipolarity Without Hegemony. În: International Studies Review. 1999, summer, p. 135-159

Toffler A. Război și anti-război. Supraviețuirea în zorii secolului XXI. Filipeștii de Târg: ANTET, 1995. 388 p.

Tratat de înțelegere reciprocă și colaborare între Republica Moldova și Republica Kazahstan din 04.11.1992. Publicat în ediția oficială "Tratate internaționale", 1999, volumul 19, p..204

Zaman Gh. Analiza avantajelor-dezavantajelor competitive ale Republicii Moldova în contextul internațional. În: Competitivitatea și inovarea în economia cunoașterii: Chișinău, 25-26 septembrie, 2009. Chișinău: Editura ASEM, 2009, pp. 166-167

Аттали Ж. На пороге нового тысячелетия. изд. Международные отношения, М. 1993. 501 p.

Буренин А.В., Игошин И.Н. Геоэкономика и экономический суверенитет. -М.: АПРИКОМ, 2007. 466 p.

Дергачев В.А. Геоеэкономическии словарь-спавояник. — Одесса: Ипрээи нану, 2004. 419 p.

Калак Д. Молдавский бизнес работает на зарубежных рынках "на авось". În: Экономическое обозрение, 2003, 26 декабря, № 48

Каррон де ла Каррьер Г. Экономическая дипломатия. Дипломат и рынок / Пер. с фр. – М.: «Российская политическая энциклопедия» (РОССПЭН), 2003. 269 p.

Кочетов Э.Г. Геоэкономика (Освоение  мирового экономического пространства). – М.: Издательство БЕК, 1999

Лебедева М. Мировая политика. Учебник. -Москва: Аспект – Пресс, 2007. 457 p.

Медведев А. Эпоха геоэкономики. Союз Беларусь – Россия, № 16, 29 апреля 2010, c. 4

Современные международные отношения: Учебник / Под. ред. А. В. Торкунова. – Москва, Российская политическая энциклопедия (РОССПЭН), 1999. 601 p.

Цыганков П. Международные отношения. Москва: Новая школа, 1996. 199p.

Цыганков П. Мировая политика: содержание, динамика, основные тенденции. -Москва: Limin, 2012. 478p.

Черная И. П. Геоэкономика: Учебное пособие. М.: Издательско-торговая корпорация «Дашков и К», 2012. 380 p.

Anexa 1. PRINCIPALELE DIRECȚII DE IMPORT PENTRU REPUBLICA MOLDOVA.

ANEXA II

Categorii de mărfuri, care prevelează la import

ANEXA III

Exporturile de produse agroalimentare în țările UE, pe grupe de mărfuri, conform NM, mil. USD

ANEXA IV

Top 10 state UE destinații pentru exporturile de produse agroalimentare