Dimensionarea si proiectarea unui sistem de irigatii eficient [602992]

Dimensionarea si proiectarea unui sistem de irigatii eficient
Introducere
Epoca actuală este marcată de încălzirea globală, datorită activităților antropice în
principal, ceea ce face ca societatea să se confrunte cu două mai probleme: necesitatea reducerii
emisiilor de gaze cu efect de seră și necesitatea adaptării la efectele schimbărilor climatice.
Problema schimbărilor climatice este una de actualitate și se numără printre marile
provocări ale omenirii. Creșterea temperaturilor, topirea ghețari lor, inundațiile și secetele din ce
în ce mai frecvente sunt semne că schimbările climatice se petrec.
Secetele sunt cauzate de lipsa de precipitați, pricipala sursă de apă pentru creșterea și
dezvoltarea culturilor agricole. Absența sau insuficiența prec ipitațiilor determină apariția,
intensificarea și extinderea fenomenului de uscăciune.
Agricultura modernă și productivă nu poate fi concepută în prezent fără valorificarea
apei. Prin irigare se urmărește aprovizionarea dirijată a solului cu apă, în funcț ie de cerințele
plantelor, în scopul obținerii de recolte mari și de o calitate superioară, în contextul în care
principala cale de satisfacere a necesarului de hrană pentru populația globului o constituie
sporirea producției agricole pe unitatea de supraf ață.
Deci se poate spune că irigarea culturilor agricole reprezintă singura măsură de
completare a cantității de apă din sol în anii secetoși sau cu repartiții ale precipitațiilor deficitare
în perioada de vegetație a cuturilor agricole.

Necesitatea irig ațiilor
Consumul de apă al plantelor agricole este unul dintre elementele principale de apreciere
a necesității irigării, adică de zonare a agriculturii irigate. În același timp este un element esențial
în stabilirea regimului de irigare a culturilor .
O cultură agricolă definită printr -un anumit număr de plante la unitatea de suprafață de
teren agricol, consumă apă prin transpirație, realizând un consum productiv de apă și prin
evaporare la suprafața solului, realizând un consum neproductiv de apă (LUCA et all, 2008).

Avantajele utilizării unui sistem de irigare sunt: udări regulate, uniformitate și acuratețe
în distribuirea apei, economie a resurselor de apă, risc scăzut de îmbolnăviri micotice,
împrospătarea aerului și reținerea prafului.
În agricultur a țării noastre, seceta constituie un factor natural deosebit de dăunător, care
poate afecta la nivel local, starea mediului înconjurător, sănătatea populației.
Analizând datele furnizate de Agenția Națională de Meteorologie în ceea ce privește
precipitați ile înregistrate în ultimele două secole se poate observa că numărul anilor secetoși a
depășit cu mult anii ploioși, deci necesitatea sistemelor de irigații este evidentă având în vedere
datele prezentate în tabelul de mai jos:
Tabel 1. Ani secetoși / ploi oși în România
Ani secetoși / ploioși în România
Deceniul Secolul XX
Ani extremi secetoși Ani exclusiv ploioși
1901 -1910 1907 -1908 1910
1911 -1920 1917 -1918 1911, 1912, 1915, 1919
1921 -1930 1923 -1924, 1927 -1928 1929
1931 -1940 1934 -1935 1937, 1939, 1940
1941 -1950 1945 -1946, 1947 -1948, 1949 -1950 1941, 1944, 1947
1951 -1960 1952 -1953 1954, 1955, 1957, 1960
1961 -1970 1962 -1963, 1964 -1965 1969, 1970
1971 -1980 1973 -1974, 1975 -1976 1972, 1974, 1975, 1976
1981 -1990 1982 -1983, 1985 -1986, 1987 -1988 1981, 1990
1991 -2000 1992 -1993, 1998, 1999 -2000 1991, 1997
Secolul XXI
2001 -2010 2000, 2001, 2002, 2003, 2007, 2009 2005, 2006, 2008, 2010
2011 -2020 2011 -2012
Sursă: http://www.meteoromania.ro/anm2/

O perioadă foarte secetoasă în România, în ceea ce privește durata, intensitate și efectele
a fost 1945 -1946, când producția agricolă a fost de 379 kg/ha de grâu, 175 kg/ha de porumb,
360 kg/ha de floarea soarelui, față de recoltele medii obținute în cond iții normale, 4000 kg/ha de
grâu, 1500 kg/ha de floarea soarelui.

Seceta din vara anului 2000, considerată atunci cea mai puternică din ultimii 100 de ani
în România a afectat 2,6 milioane hectare și a produs pagube materiale însemnate.
În regiunile d e câmpie și coline, seceta se manifestă la majoritatea culturilor agricole
printr -un deficit de umiditatea sau o repartizare nefavorabilă a precipitațiilor în raport cu
cerințele culturilor. Totodată temperaturile ridicate din cursul verii și vânturile spo resc
transpirația.
Din punct de vedere climatic se diferențiază o zonă puternic secetoasă în sudul și estul
țării (Câmpia Dunării, Dobrogea și Moldova), zonă în care anii secetoși au o frecvență mai mare
de 50%.
Înlăturarea consecințelor dăunătoare ale se cetei în zona secetoasă este posibilă prin
aplicarea irigațiilor.
Practica agricolă a arătat și în cuprinsul zonelor subumede și umede ale țării se manifestă
periodic un deficit de umiditate pentru majoritatea culturilor agricole, făcând utilă intervenția
irigației mai ales în lunile iulie și august. Posibilitățile de irigare sub aspectul cadrului natural și
al condițiilor social -economice sunt relativ avantajoase în țara noastră. Există o rețea
hidrografică destul de bogată, cu posibilități relativ ușoare de aducere a apei, întinse suprafețe
agricole cu soluri fertile și relief potrivit, precum și o serie de alți factori importanți care
acționează favorabil asupra dezvoltării irigațiilor.
Conform datelor furnizate de ANM, în intervalul 2021 – 2050 se vor e xtinde fenomenele
de secetă pedoligică extremă în Sud, Sud -Est, Est și Vest. Acest lucru afectează productivitatea
viitoarelor culturi fără un sistem de irigații dezvoltat.
Deci se poate spune că retehnologizarea sistemelor de irigații este necesară pentru
adaptarea la schimbările climatice din țara noastră.
Secetele, inundațiile și alte probleme legate de schimbările climatice au un impact
semnificativ asupra stabilității producției și a securității alimentare naționale, iar lipsa unei
infrastructuri adecv ate contribuie la limitarea oportunităților de dezvoltare economică în pofida
existenței potențialului din agricultură.