Digitizarea Si Promovarea Patrimoniului Cultural Scris. Dacoromanica Biblioteca Digitala A Bucurestilor 2007 2013

CUPRINS

Argument

Capitolul 1. Societatea informațională și digitizarea patrimoniului cultural scris în cadrul bibliotecilor

Premise de dezvoltare și standarde

Biblioteci digitale europene

Biblioteci și proiecte românești

Capitolul 2. Activitățile de digitizare în cadrul Bibliotecii Metropolitane București

2.1. Programul de digitizare stabilit de BMB, direcțiile de scanare și prezervare digitală

2.2. Standarde de lucru

2.3. Dotări tehnice și investiții financiare

2.4. Personalul implicat în activități de digitizare

2.5. Organizarea activității, flux de lucru, norme de lucru, rezultate

Stabilirea titlurilor și selectarea exemplarelor pentru scanare

Pregătirea documentelor pentru scanare și scanarea documentelor

Verificarea calității, stocarea și evidența fișierelor master

Prelucrarea digitală a fișierelor master și obținerea și salvarea fișierelor derivate intermediare

Obținerea fișierelor derivate finale, destinate încărcării online

Construirea seturilor de metadate pentru fiecare titlu și fiecare volum (date administrative, tehnice și descriptive)

Încărcarea în depozitul digital a obiectelor digitale și a metadatelor, introducerea în colecțiile online

Rularea serviciilor de actualizare și indexare specifice sistemului de management al obiectelor digitale

Capitolul 3. Biblioteca digitală online. Comunicarea patrimoniului cultural digital, prezent și viitor

3.1 Colecțiile digitale, prezentare și promovare

3.2 Utilizatorii bibliotecii digitale

4.2. Propuneri privind menținerea și dezvoltarea bibliotecii digitale Dacoromanica / Biblioteca digitală a Bucureștilor

Concluzii

Bibliografie

Anexe

Argument

În Carta Documentară a bibliotecii digitale, dr. Florin Rotaru declara: „În contextul programelor culturale derulate de Comisia Europeană privind conservarea patrimoniului cultural și constituirea Bibliotecii Digitale Europene EUROPEANA, precum și pentru a fi compatibilă cu noua formă de organizare biblioteconomică din cadrul Uniunii Europene, biblioteca accesibilă oriunde și oricând, începând cu anul 2007, Biblioteca Metropolitană București desfășoară activități specifice de conservare pe suport digital a resurselor culturale locale și naționale, a patrimoniului cultural local, scris și oral, audio și video” și de organizare și dezvoltare a Bibliotecii Digitală a Bucureștilor.

În urma acestui efort a rezultat o bibliotecă digitală cu caracter enciclopedic și un depozit digital însumând în anul 2013 peste 60.000 de obiecte digitale și peste 10.000.000 de pagini scanate. fondul de memorie

Figura A. 1 – site www.dacoromanica.ro [accesat 6 august 2012]: captură de ecran [arhiva personală]

Charta Documentară, publicată în 2009 pe prima interfață a bibliotecii digitale, sub semnătura lui dr. Florin Rotaru, managerul general al instituției la acea dată, stipula faptul că Dacoromanica se constituie într-o „bibliotecă virtuală cu vocație enciclopedică ce garantează accesul gratuit la documentele aflate în domeniul public […], este un instrument de difuzare a patrimoniului scris, iconografic, sonor și video […fiind] „interesată prioritar de ceea ce a fost publicat în limba română, în țară și în străinătate, precum și de ceea ce s-a scris despre România, indiferent de limbă”.

Alexandru Diță, doctor în istorie, cel care și-a asumat coordonarea activităților de creare și realizare a bibliotecii digitale în cadrul Bibliotecii Metropolitane București din anul 2007, s-a axat pe digitizarea surselor documentare ale istoriei, culturii și civilizației românești în aria est-central europeană, a fondului de carte românească veche și a fondul de carte modernă. Majoritatea surselor documentare au fost publicate în tiraje mici, au fost și sunt deținute și conservate de foarte puține biblioteci și arhive, atât din țară cât și din străinătate, accesul publicului fiind astfel limitat sau chiar inexistent, de aceea prezentarea gratuită și online, spre lectură și studiu, a cópiilor digitale a fost considerată un scop principal și o prioritate.

Figura A. 2 Actualul site al Bibliotecii digitale a Bucureștilor, www.digibuc.ro

În prezent, Dacoromanica / Biblioteca Digitală a Bucureștilor este cea mai mare și, de fapt singura, bibliotecă digitală profesională din România, cu șanse reduse de a fi egalată curând de vreo altă instituție de profil, inclusiv Biblioteca Națională a României (din cauza lipsei personalului specializat, a absenței infrastructurii necesare, a dotărilor și a restricțiilor financiare).

Conform statutului, „prin intermediul bibliotecii digitale a Bucureștilor, Biblioteca Metropolitană oferă acces la documente digitizate de tip text, imagine, audio sau video, cópii digitale fidele ale documentelor aflate atât în patrimoniul B.M.B. cât și al altor instituții deținătoare de fonduri de patrimoniu (Biblioteca Academiei Române, Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”, Muzeul Național al Literaturii Române), urmărindu-se integrarea în comunitatea bibliotecilor digitale europene, atât din punct de vedere al conținutului, cât și al interoperabilității datelor, în cadrul proiectului EUROPEANA – Biblioteca Digitală Europeană”.

Avantajele culturale și sociale care decurg din realizarea, dezvoltarea și întreținerea bibliotecii digitale DACOROMANICA sunt, pe lângă conservarea documentelor digitizate și integrarea în sistemul internațional de regăsire a resurselor informaționale, dezvoltarea sentimentului de apartenență la comunitatea locală, facilitarea studiului online în contextul educației permanente, accesul liber, de oriunde în lume, la patrimoniul cultural românesc și, nu în ultimul rând, promovarea imaginii naționale la nivel internațional.

Până în 2013, au fost digitizate peste 800 de titluri de publicații periodice de secol 19 și 20, dintre care menționez: Adevărul (1888-1916, 1919-1937), Albina (1897-1927), Albina Românească (1829-1849), Analele Academiei Române (1887-2010), Analele Parlamentare ale României (1890-1900, 1902-1903, 1905-1909, 1914), Analele Dobrogei (1920-1938), Anuarul Comisiunii Monumentelor Istorice (1914-1916, 1929-1932, 1938, 1943, 1946), Biserica Ortodoxă Română (1874-1908), Biserica și Școala (1877-1914, 1923-1946), Bukarester Tagblatt (1880-1918), Buletinul Comisiei Istorice a României (1924-1937), Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice, (1908-1916, 1923-1929, 1931, 1933, 1936-1945, Buletinul Societății Geografice Române (1876, 1882, 1884, 1886-1889, 1891-1911), Contemporanul (1881-1891), Convorbiri literare (1867-1888, 1896-1900, 1900-1909, 1911-1916), Curentul (1928-1944), Dacia (1924-1925, 1936-1936, 1940-1947), Dimineața (1929-1933), Epoca (1885-1889, 1895-1898, 1900-1938), Furnica (1904-1916), Luceafărul (1902-1920), Monitorul Comunal al Primăriei București (1877-1879, 1890-1892), Monitorul Oficial (1875-1888, 1890-1892, 1895, 1899, 1906-1909, 1940-1949), Neamul românesc pentru popor (1910-1940), Revista economică (1899-1948), Revista Fundațiilor Regale (1934-1947), Revista pentru istorie, arheologie si filologie (1883-1885, 1891, 1893, 1902, 1903, 1909-1912, 1914, 1915), Revista istorică (1915-1946), Revue des Études sud-est Européennes (1963-2007), România liberă (1877-1889), Scânteia (1944-1989), Studii (1948-1989), Universul (1884-1916, 1918-1925)

Au fost scanate de asemenea documentele ce constituie fondul de carte veche românească al Bibliotecii Academiei Române, fondul integral de manuscrise și carte veche al Bibliotecii Arhiepiscopiei Bisericii Armene din România, opera lui Nicolae Iorga din fondul Institutului Național de Istorie „Nicolae Iorga”, manuscrise din fondul Muzeului Național al Literaturii Române și un corpus important din Bibliografia românească modernă.

Faptul că în prezent Dacoromanica / Biblioteca Digitală a Bucureștilor, fără nici un fel de publicitate, are în medie 850 de vizite zilnic, similar cu Biblioteca Digitală a Spaniei și Biblioteca Digitală a Brasiliei, biblioteci digitale NAȚIONALE, care deservesc sute de milioane de vorbitori de limbă spaniolă și portugheză, confirmă succesul incontestabil de care se bucură aceasta în mediul virtual ( a se vedea Anexa 8 ).

Capitolul 1. Societatea informațională și digitizarea patrimoniului cultural scris în cadrul bibliotecilor

1.1. Premise de dezvoltare și standarde

Progresul și realizările societății informaționale au impus modernizarea serviciilor tradiționale de bibliotecă prin adăugarea unora complet noi, bazate pe noile tehnologii IT, pe noile sisteme de telecomunicații și de prezervare digitală. În același timp, Internetul și accesul online la baze de date au permis extinderea categoriilor de utilizatori pe care o bibliotecă îi poate avea, indiferent de tipul și profilul ei. În prezent, o bibliotecă activă în spațiul web, cu site propriu prin care oferă acces la informații culturale, catalog online, baze de date și o bibliotecă digitală, încetează a mai fi numai biblioteca comunității locale sau regionale, și devine o bibliotecă disponibilă tuturor, indiferent de spațiu sau cetățenie.

Din iunie 2000, cu exact 15 ani în urmă, Consiliul European, întrunit la Santa Maria da Feira, Portugalia, a recunoscut faptul că „în Europa s-a ajuns la un acord că digitizarea oferă oportunități strategice și că trebuie continuată într-un ritm cât mai rapid. CE a declarat că va acționa ca și coordonator al acestei activități vitale, afirmând între altele: Digitizarea este un prim pas esențial spre generarea de conținut digital care va pune bazele unei Europe complet digitale. Este o activitate vitală pentru păstrarea moștenirii culturale din Europa, furnizând un acces mai facil la această moștenire, pentru promovarea educației și turismului și pentru dezvoltarea industriilor de e-conținut.”

În 2004, când Google și-a dezvăluit public planul de a digitiza și publica online în jur de 15 milioane de volume din colecțiile a cinci biblioteci academice anglo-americane, Europa a reacționat, susținând faptul că multilingvismul și diversitatea Europei trebuie prezervare și protejate prin digitizarea patrimoniului cultural. Jean-Noël Jeanneney, președintele Bibliotecii Naționale a Franței la aceea dată, a mers și mai departe și a susținut că nu mai operele originale ale unei culturi trebuie digitizate și prezervate, „trebuie, în aceeași linie, să acordăm o importanță deosebită digitizării traducerilor interne făcute pe continentul nostru, care au fost întotdeauna numeroase și care rămân la fel în pofida costurilor în creștere. Fiecare lucrare scrisă într-una din limbile celor 25* de țări și tradusă într-o alta, trebuie să fie bine plasată în listele de selecție încă de la începutul efortului nostru, dacă luăm măsuri să stabilim aceste titluri. Faptul că au fost alese pentru a fi traduse reprezintă în sine un semn de valoare.”

Recomandările Comisiei Europene 2006/585/EC și concluziile Consiliului European 2006/C 297/01, cu privire la digitizarea și accesibilitatea online a materialului cultural și conservarea digitală, au stabilit din 2006 „strategiile pentru digitizarea, accesibilitatea online și prezervarea digitală a memoriei colective a Europei, […] tipărituri (cărți, reviste, ziare), fotografii, obiecte muzeale, documente de arhivă, material audiovizual, […] cu scopul maximizării potențialului economic și cultural al patrimoniului cultural”.

În consecință, muzeele, arhivele și bibliotecile din țările membre au început să organizeze și să dezvolte biblioteci digitale într-un cadru organizat și standardizat.

Instituțiile deținătoare de documente și de fonduri de patrimoniu, pot crea cópii digitale pe care le pot oferi gratuit publicului larg printr-o platformă online, numai dacă documentele respective se află în domeniul public sau instituția are acordul deținătorilor de drepturi de autor.

Nivelul de interes pentru bibliotecile digitale a crescut vertiginos în ultimii ani, în concordanță cu numărul din ce în ce mai mare de instituții – biblioteci, muzee, arhive – care s-au implicat în crearea și dezvoltarea unor biblioteci digitale, locale, naționale sauost întotdeauna numeroase și care rămân la fel în pofida costurilor în creștere. Fiecare lucrare scrisă într-una din limbile celor 25* de țări și tradusă într-o alta, trebuie să fie bine plasată în listele de selecție încă de la începutul efortului nostru, dacă luăm măsuri să stabilim aceste titluri. Faptul că au fost alese pentru a fi traduse reprezintă în sine un semn de valoare.”

Recomandările Comisiei Europene 2006/585/EC și concluziile Consiliului European 2006/C 297/01, cu privire la digitizarea și accesibilitatea online a materialului cultural și conservarea digitală, au stabilit din 2006 „strategiile pentru digitizarea, accesibilitatea online și prezervarea digitală a memoriei colective a Europei, […] tipărituri (cărți, reviste, ziare), fotografii, obiecte muzeale, documente de arhivă, material audiovizual, […] cu scopul maximizării potențialului economic și cultural al patrimoniului cultural”.

În consecință, muzeele, arhivele și bibliotecile din țările membre au început să organizeze și să dezvolte biblioteci digitale într-un cadru organizat și standardizat.

Instituțiile deținătoare de documente și de fonduri de patrimoniu, pot crea cópii digitale pe care le pot oferi gratuit publicului larg printr-o platformă online, numai dacă documentele respective se află în domeniul public sau instituția are acordul deținătorilor de drepturi de autor.

Nivelul de interes pentru bibliotecile digitale a crescut vertiginos în ultimii ani, în concordanță cu numărul din ce în ce mai mare de instituții – biblioteci, muzee, arhive – care s-au implicat în crearea și dezvoltarea unor biblioteci digitale, locale, naționale sau europene, individual sau prin consorții. Simultan cu anumite dispute delegate de dezvoltare, interoperabilitate, conținut și copyright, există o dorință constantă și concurentă de a dezvolta strategii pentru implementarea unor programe viabile și durabile pentru bibliotecile digitale. Dar întreținerea și dezvoltarea unei biblioteci digitale este costisitoare, atât cât privește baza materială și logistica, cât și resursa umană specializată. De aceea, resursele limitate au impus strategii riguroase în ceea ce privește digitizarea și crearea colecțiilor digitale, astfel încât să existe o concordanță între interesul publicului utilizator, obiectivele bibliotecii și oferta de produse digitale.

Digitizarea patrimoniului european și crearea Bibliotecii Digitale Europene este unul dintre proiectele pe termen lung al Comisiei Europene. Inițiativa «i2010: biblioteci digitale», lansată în 2006, prin care Comisia Europeană a cerut statelor membre să implementeze programe care să asigure „digitizarea conținutului cultural, conservarea digitală a colecțiilor, accesibilitatea online a conținutului și interoperabilitatea datelor” a devenit în prezent Digital Agenda for Europe, A Europe 2020 Initiative. Principalele instanțe implicate în dezvoltarea și funcționarea acestui proiect au fost:

MINERVA EC ( MInisterial NEtwoRk for Valorising Activities in digitisation, eContentplus – Supporting the European Digital Library)

The European Library – TEL online (acces către 48 de biblioteci naționale europene)

DELOS, a Network of Excellence on Digital Libraries

MICHAEL—Multilingual Inventory of Cultural Heritage in Europe

EUROPEANA, Europe’s Digital Library, lansată în prima variantă în 2008

Pentru ca o instituție (bibliotecă, muzeu, arhivă etc.) să poată construi și dezvolta o bibliotecă digitală, urmărind interoperabilitatea cu celelalte biblioteci digitale europene, trebuie să respecte și să întrunească anumite condiții, atât în privința aplicației software, cât și a conținutului.

Aceste cerințe au fost stabilite sau recomandate de Comisia Europeană și MINERVA EC, altele au venit din partea comunității bibliotecilor digitale și sunt un rezultat al bunei practici în domeniu. Ghidul Minerva pentru crearea de conținut digital conține standarde si seturi de reguli recomandate a fi urmate pentru a obține produse digitale de calitate. Unele condiții tehnice sunt considerate obligatorii, altele sunt opționale, aducând un plus de valoare. Conform documentelor privind cerințele tehnice publicate de instanțele mai sus menționate, sunt obligatorii:

Folosirea setului de metadate Dublin Core (15 elemente) standard pentru descrierea și identificarea obiectelor digitale, în vederea schimbului de date cu alte aplicații. (ISO 15836:2009 și ANSI/NISO Standard Z39.85-2012) (Anexa 1). Pentru unele câmpuri de date (subiecte, autori, limbă) se folosesc limbaje de indexare controlate, vocabulare sau tezaure), pentru a asigura interoperabilitatea;

Suport pentru OAI-PMH (Open Archives Initiative Protocol for Metadata Harvesting), pentru a face accesibile metadatele către alte biblioteci digitale și către motoarele de căutare;

XML, Extensible Markup Language (W3C – The World Wide Web Consortium)

HTML, HyperText Markup Language;

În plus, se recomandă asigurarea suportului pentru respectarea următoarele norme și standarde din domeniu:

Protocolul NISO Z39.87, pentru gestionarea metadatelor aferente documentelor de tip imagine.

Protocolul NISO Z39.50, care permite căutarea în baze de eterogene și regăsirea informațiilor bibliografice.

ANSI/NISO Z39.88-2004, The OpenURL Framework for Context-Sensitive Services at NISO.

METS (Metadata Encoding & Transmission Standard).

MIX (NISO Metadata for Images in XML) – schemă XML pentru codificarea datelor tehnice necesare pentru gestionarea colecțiilor digitale.

PREMIS (Preservation Metadata) – dicționar de date pentru scheme XML asociate cu păstrarea metadatelor pentru conservarea documentelor digitizate.

RTF Resource Description Framework (RDF) (W3C – The World Wide Web Consortium).

SRU/SRW, Search and Retrieval via URL /Search and Retrieve on the Web

HTTP, Hypertext Transfer Protocol

NISO MXG, NISO Metasearch XML Gateway

Shibboleth

OpenURL,

UNICODE Standard

Alte seturi de metadate

1.2. Biblioteci digitale europene

Bibliotecile digitale europene au început să se dezvolte anterior lansării proiectului EUROPEANA, respectând standardele internaționale și naționale existente în domeniu și urmărind să asigure interoperabilitatea datelor. În demersul lor de digitizare a patrimoniului cultural și științific și dezvoltarea platformelor online au fost susținute, prin Proiectul Minerva, de către ministrele de cultură ale țărilor lor. Ghidul Principii de calitate pentru site-urile culturale de calitate stabilește 8 principii de calitate care trebuie urmărite în evaluarea calității unui site: Identificarea cu ușurință a site-ului, pertinența conținutului, întreținerea și actualizarea periodică, să fie accesibil din punct de vedere tehnic pentru majoritatea utilizatorilor, să fie orientat către utilizator, multilingvismul și nu în ultimul rând interoperabilitatea cu alte aplicații similare.

În anul 2008, în perioada in care Biblioteca Metropolitană București a decis planificarea și demararea activităților de digitizare, mediul online al bibliotecilor digitale era dominat de Gallica, Biblioteca Digitală a Franței. La aceea dată, alte câteva zeci de instituții dezvoltau biblioteci digitale (Anexa 2), cele mai importante și interesante fiind după Gallica, Hispanica, Biblioteca digitală dezvoltată de Biblioteca Națională a Spaniei, Luxemburgensia online, BDN, Biblioteca Națională Digitală a Portugaliei, CN Polonă.

Gallica, Biblioteca digitală dezvoltată de Bibliotecii Naționale a Franței, a fost online cu prima versiune a site-ului începând din anul 1997. În 2008, Site-ul Gallica2beta, lansat din 2007, era disponibil la adresa http://gallica2.bnf.fr/ și oferea deja acces către milioane de pagini digitizate din patrimoniul cultural francofon.

Figura 1. 1 Biblioteca digitală GALLICA2, 2008, site www.gallica2.fr [accesat martie 2008]; imagine din arhiva personală

Biblioteca digitală Gallica a fost creată și dezvoltată în tehnologia J2EE (Java 2 Enterprise Edition), utilizând programe Open Source dezvoltate pe platforma gratuită Apache, Lucene. Aplicația proprietară a fost creată și întreținută de BnF, nefiind disponibilă comercial, situație neschimbată până în prezent.

De la bun început au fost respectate standardele cerute în domeniu: s-a folosit setul de metadate Dublin Core, au fost implementate protocoalele OAI-PMH și NISO Z39.50, s-a folosit limbajul de indexare RAMEAU, pentru subiecte și nume de persoane, colecțiile sunt relaționale.

Nici un document digitizat nu s-a realizat la o rezoluție mai mică de 300 dpi, Obiectele digitale au fost făcute disponibile online în format PDF, HTML sau JPEG, dar majoritatea au fost publicate în varianta binarizată și neprelucrată digital. Au existat discuții și controverse privind calitatea unor documente, și din 2008 până în prezent unele obiecte digitale au fost înlocuite cu variante color.

Inițial, interfața grafică a fost mai puțin elaborată din punct de vedere vizual, preocuparea principală fiind digitizarea și încărcarea online a unui volum cât mai mare de documente, ulterior a devenit complexă și atrăgătoare.

Figura 1. 2 Biblioteca digitală GALLICA, 2015, site http://gallica.bnf.fr/ [accesat 06 iunie 2015]

În comparație cu toate bibliotecile digitale europene, din 2008 până în prezent, site-ul a prezentat cea mai bună funcționalitate: căutări avansate după cuvinte libere sau termeni controlați, utilizarea operatorilor logici, afișarea informației organizată după mai multe criterii de căutare în cadrul aceleași sortări, organizarea colecțiilor după diverse subiecte și teme de actualitate, legături între descrierea documentului digitizat (Gallica 2) și documentul sursă (catalog electronic BnF sau o sursă externă, parteneră), posibilitatea de a trimite/primi informații prin email despre un titlu, posibilitatea creării unui spațiu personal cu titluri preferate.

În prezent, Gallica este principalul agregator de conținut digital pentru spațiul francofon, oferă acces către peste 3.400.000 de documente digitizate (cărți, fotografii, publicații periodice, manuscrise, hărți, înregistrări sonore etc.), din colecțiile proprii și ale celor 114 parteneri și are peste 20.000 de vizite zilnic.

BDN, Biblioteca Națională Digitală a Portugaliei (Biblioteca Nacional Digital Portugal, BND era disponibilă în 2008 la adresa http://bnd.bn.pt/. Site-ul a fost dezvoltat începând cu anul 2005 într-o tehnologie proprietară, informații despre aplicație și politica de digitizare fiind disponibile pe site-ul bibliotecii. Din 2008 până în prezent, a fost permanent îmbunătățit și adaptat noilor tehnologii.

Figura 1. 3 Biblioteca digitală a Portugaliei, 2008, disponibilă la adresa http://bnd.bn.pt/ [accesat martie 2008 ]; imagine din arhiva personală

Aplicația software folosește seturile de metadate METS și Dublin Core, respectă protocolul OAI-PMH și realizează legături între descrierea documentului digitizat (BND Portugal) și documentul sursă (catalogul electronic al Bibliotecii Naționale a Portugaliei sau catalogul unui partener extern).

Descrierea ISBD a documentului original este afișată ca fișă de catalog și se oferă posibilitatea unor căutări multiple după colecții relaționale, subiect, autor, cuvinte cheie.

Nici un document digitizat nu a fost scanat la o rezoluție mai mică de 300 dpi și marea majoritate a documentelor digitale sunt disponibile atât în mod imagine cât și mod text (JPEG, PDF, HTML).

În prezent, Biblioteca digitală a Portugaliei oferă acces online gratuit către 25.000 de documente digitizate, însumând peste 1.500.000 de imagini.

Biblioteca Digital HISPÁNICA, BDH, dezvoltată de Biblioteca Națională a Spaniei a fost realizată în aplicația de management al obiectelor digitale Digitool a firmei Ex Libris, (software de tip DAMS – Digital Assets Management System, achiziționat în România de Biblioteca Metropolitană București și Biblioteca Națională a României în perioada 2007-2008), și începând cu anul 2008 a devenit disponibilă la adresa http://www.bne.es/bdh/index.htm.

Figura 1. 4 HISPANICA, Biblioteca digitală a Spaniei, 2008, disponibilă la adresa http://www.bne.es/bdh/index.htm [accesat martie 2008 ]; imagine din arhiva personală

Toate cerințele de funcționare și interoperabilitate (colecții relaționale, limbaje de indexare standardizate, seturile de metadate METS și Dublin Core, protocoalele OAI-PMH., NISO Z39.87, PREMIS etc.) sunt implementate în aplicație și au fost respectate, fiind o aplicație software dedicată.

A fost integrată și aplicația SFX® link server, al aceleiași firme Ex Libris, oferind un mijloc suplimentar și complex de navigare printre toate resursele de informare disponibile, indiferent de deținător, pe baza legăturilor contextuale create.

Conform informațiilor prezentate pe site-ul propriu, HISPANICA, instrument de diseminare a patrimoniului cultural spaniol în mediul online, oferă în prezent acces gratuit către 134.000 de documente digitale, toate titlurile fiind selecționate de specialiști din diverse domenii.

Figura 1. 5 HISPANICA, Biblioteca Digitală a Spaniei http://www.bne.es/es/Catalogos/BibliotecaDigital Hispanica/Colecciones/ [accesat 6 iunie 2015]

Biblioteca digitală a Poloniei, CBN POLONA, disponibilă în anul 2008 la adresa http://www.polona.pl/dlibra a fost construită în aplicația dLibra, dezvoltată de Poznan Supercomputing and Networking Center (PSNC) din 1999, devenind între timp platforma implementată pe plan național pentru biblioteci digitale.

Figura 1. 6 CBN Polona, Biblioteca Digitală a Poloniei, 2008, disponibilă la adresa http://www.polona.pl/dlibra [accesat martie 2008] imagine din arhiva personală

Aplicația respectă standardele recomandate de MINERVA și se bazează pe protocoalele RSS, RDF, MARC, Dublin Core și OAI-PMH. În anul 2008, documentele digitizate erau disponibile majoritatea exclusiv în mod imagine, ulterior încărcându-se și obiecte digitale full-text.

În prezent, portalul POLONA, disponibil online la a adresa http://polona.pl/ reunește colecțiile digitale ale mai multor instituții culturale poloneze.

Dezvoltarea bibliotecilor digitale urmează progresul societății informaționale și se adaptează continuu noilor tehnologii. În majoritatea țărilor europene, instituțiile deținătoare de fonduri documentare și de patrimoniu au înființat parteneriate sau s-au unit în consorții naționale, dezvoltând împreună platforme online, depozite digitale și portaluri (precum în Polonia, Portugalia, Spania, Marea Britanie etc.).

Astăzi, nu există în Europa bibliotecă națională, academică, universitară sau publică de rang municipal care să nu dezvolte și să nu întrețină, independent sau în colaborare, o bibliotecă digitală sau colecții digitale, cu acces gratuit și disponibile online.

De mare anvergură, pe lângă cele menționate anterior, și anume GALLICA, HISPANICA, BDN PORTUGAL, CB POLONA, sunt (Anexa 3):

MANUSCRIPTORIUM,

Online Gallery, British Libary

ANNO, AustriaN Newspapers Online, biblioteca digitală a Bibliotecii Naționale a Austriei, care, împreună cu Austrian Book Online (dezvoltat în platforma Primo, Ex Libris) constituie Digital Reading Room;

BELGICA – biblioteca digitală a Bibliotecii Regale a Belgiei care, pentru majoritatea colecțiilor, digitizează in situ, internalizând numai publicațiile periodice, din cauza numărului foarte mare de pagini si nevoia de personal specializat în extragerea și structurarea ierarhică a părților componente (articolele și ilustrații);

HISPANA, portal și depozit digital, agregator al colecțiilor digitale de limbă spaniolă, din peste 335 de arhive, biblioteci și muzee, în acord cu Inițiativa Arhivelor Deschise (OAI – Open Archives Initiative), a Uniunii Europene

NUMELYO, Bibliothèque Numérique de Lyon, dezvoltată de Biblioteca Municipală Lyon (Franța) și partenerii săi;

ROSALIS, Bibliothèque Numérique de Toulouse, dezvoltată de Biblioteca Municipală Toulouse (Franța) și partenerii săi, oferă acces către 60.000 de documente digitale și 6 milioane de imagini;

NORMANNIA, La Bibliothèque Numérique Normande

BD, Biblioteca Digital de la Comunidad de Madrid, dezvoltată de Biblioteca Regională Madrid în colaborare partenerii săi;

AURELIA, Bibliothèque Numérique D’Orleans, susținută de Bibliothèque Municipale d'Orléans

SELENE,

NAPOLI

LUXEMBURGESIA

Din afara Europei, se impune TROVE, portal și depozit digital, agregator al resurselor digitale din și despre Australia, dezvoltat de Biblioteca Națională a Australiei în colaborare cu peste 300 de parteneri, și care oferă acces gratuit online către 428.044.062 de obiecte digitale, având peste 70.000 de utilizatori zilnic.

Din analizele pe care am le-am realizat din 2007 până în prezent asupra unui număr de 50 de biblioteci digitale străine (Anexele 2 și 4) urmărind funcționalitatea site-urilor raportată la standardele în vigoare, modul de organizare a colecțiilor, nivelul și complexitatea datelor bibliografice furnizate, modalitățile de acces către obiectele digitale, am constatat următoarele:

În ceea ce privește aplicația în care a fost dezvoltată biblioteca digitală, sunt trei tendințe în practica bibliotecilor digitale:

1. Achiziționarea unei aplicații specializate de tip DAMS (Digital Assets Management System), dezvoltată de firme profesioniste, precum Horizon Digital Library (Dynix), DigiTool (ExLibris), ENCompass (Endeavor), Sirsi Hyperion Digital Media Archive (Sirsi), dLibra (PSNC).

2. Dezvoltarea internă a unei aplicații de tip DAMS, proprietare – (Gallica, Biblioteca Digitală a Franței, BDN, Biblioteca Națională Digitală a Portugaliei).

3. Construirea unei aplicații pe platforme gratuite, deschise, cu publicarea codului sursă (software open source), precum Invenio (http://invenio-software.org/), Greenstone (http://www.greenstone.org) DSpace (http://www.dspace.org) etc.

În toate situațiile, standardele considerate obligatorii de către entități precum MINERVA EC și consorțiile de biblioteci (metadatele Dublin Core, Protocolul OAI-PMH și Limbajele XML și HTML), au fost implementate și s-au respectat; cerințele cu statut de recomandare au fost integrate parțial sau integral, în funcție de limitările tehnice ale platformei și de posibilitățile financiare ale instituției.

Bibliotecile au gestionat fișiere de diferite formate și anume: PDF, DOC, RTF, TXT, HTML, XML, TIFF, JP2, JPG, GIF, PNG, MP3, WAV, MPEG, AVI. Documentele originale au fost scanate în format TIFF necomprimat, color minim 24bit/pixel sau nuanțe de gri minim 8bit/pixel la o rezoluție de 300, 400 sau 600 dpi, în funcție de tipurile de documente și s-au obținut fișierele master (Anexa 4).

Pentru încărcarea documentelor digitizate în biblioteca digitală și afișarea lor online, fișierele TIFF necomprimat au fost prelucrate, comprimate și transformate:

în formatul PNG, JPEG sau JPEG2000 (JP2), pentru consultarea în mod imagine;

în formatul HTML sau PDF, pentru consultarea în mod text.

Pentru listarea sau salvarea documentelor de către utilizatori, aplicațiile permit folosirea formatului PDF pentru fișierele tip text și formatul JPG pentru fișierele tip imagine.

Bibliotecile digitale au urmărit prezentarea documentului (carte, publicație periodică, carte poștală, manuscris etc.) „așa cum este”, pentru a oferi utilizatorului imaginea fidelă și nealterată a originalului, pe care o poate mări și copia pe propriul calculator. Unele documentele oferite în mod imagine sunt însoțite de texte generate cu tehnica OCR (Optical Character Recognition-Recunoașterea Optică a Caracterelor), pentru a facilita căutarea și copierea. Dar majoritatea bibliotecilor nu corectau textele obținute prin OCR, atenționând utilizatorii în acest sens și recomandând fișierul imagine ca sursa principală de informații;

Utilizatorul nu are nevoie pentru vizionare, lectură sau audiție de aplicații (soft-uri) speciale; pentru formatele PDF, JPEG sau TIFF (folosite pentru digitizarea tipăriturilor și a documentelor grafice) sunt suficiente uzualele aplicații gratuite Windows Photo Viewer și Adobe Acrobat Reader iar pentru formatele audio AVI, WAV, MPEG (folosite pentru documentele audio/video) este suficient Windows Media Player, preinstalat pe orice calculator funcțional.

Marea majoritate a documentelor digitizate de bibliotecile naționale și publice, sunt în domeniul public, conform principiilor care au stat la baza creării bibliotecilor digitale în Europa, astfel încât utilizatorul le poate salva în formatul specific pe propriul calculator, pentru uz personal.

Unele biblioteci oferă posibilitatea trimiterii/primirii prin email a metadatelor și a adresei fixe (persistent identifier) a documentului digitizat; (BnF Gallica, BDH Hispanica).

Unele biblioteci asigură, prin aplicații specifice, în cadrul schemei de metadate, legături (link-uri) între documentul digitizat din biblioteca digitală și înregistrarea bibliografică a documentului original din catalogul electronic (OPAC) al bibliotecii deținătoare; (BnF Gallica și BND Portugal, – prin propriile aplicații, BDH Hispanica – prin aplicația SFX (ExLibris – context-sensitive link server).

Toate bibliotecile digitale grupează obiectele digitale în COLECȚII și/sau pe DOMENII (acestea fiind principalul punctul de acces spre titlurile disponibile. Implementarea indexurilor de autori si subiecte a survenit după anii 2009, 2010.

Pentru subiecte și autori, principalele limbajele de indexare și fișiere de autoritate întrebuințate la nivel internațional sunt: LCSH (Library of Congress Subject Headings), pentru limba engleză, gestionat și dezvoltat de Library of Congress (Biblioteca Congresului American) și British Library (Biblioteca Britanică), RAMEAU (Repertoire d'Autorité-Matiere Encyclopedique et Alphabetique Unifie), gestionat de Bibliothèque nationale de France (Biblioteca Națională a Franței), SWD / RSWK (Schlagwortnormdatei / Regeln für den Schlagwortkatalog) susținut de Deutsche Nationalbibliothek (Biblioteca Națională a Germaniei) și Bibliothèque Nationale Suisse (BN).

Bibliotecile naționale și cele publice nu limitează accesul utilizatorilor și nu impun autentificarea / înregistrarea ca utilizator, decât pentru servicii speciale (e-raftul).

Bibliotecile universitare, cu mici excepții, limitează accesul la marea majoritate a documentelor digitizate, acesta fiind permis doar celor autentificați (studenți, personal didactic și științific).

1.3. Biblioteci și proiecte românești

Programul național pentru digitizarea resurselor culturale naționale și crearea Bibliotecii Digitale a României, componentă a bibliotecii digitale europene Europeana.eu – a fost aprobat prin Hotărârea nr. 1676 din 10/12/2008, activitatea urmându-se a se desfășura pe 4 direcții principale: patrimoniu scris (biblioteci), patrimoniu mobil (muzee), patrimoniu audio-vizual (arhive), patrimoniu imobil (monumente, arheologie).

Cu toate acestea, în anul 2011 „la nivelul României se constată că activități de digitalizare există deja dar eforturile sunt inegale, uneori disparate și ritmul nu este cel așteptat. Cauzele sunt de cele mai multe ori financiare, organizatorice, decizionale. Se remarcă în principal inițiativele instituționale generate de dorința de a publica pe site documente reprezentative din colecții sau din implicarea în proiecte care au ca obiectiv crearea și publicarea de colecții digitale dar și digitizare din rațiuni de prezervare, conservare.”

În pofida resurselor financiare posibile, a legislației existente, cât și a numărului mare de întâlniri de lucru și conferințe organizate de diferite instituții pe tema digitizării patrimoniului cultural, nu s-a concretizat nici un plan de realizare a unei aplicații informatice românești, dedicată bibliotecii digitale naționale, cum, de exemplu, a reușit să dezvolte Polonia cu aplicația dLibra.

În același timp bibliotecile românești sunt subfinanțate, au scheme reduse de personal din cauza restricțiilor bugetare, nu se subordonează unor entități din același sistem administrativ și nu sunt organizate după reguli comune, motiv pentru care deciziile manageriale nu pot fi luate întotdeauna în concordanță cu cerințele profesiei, cu toate că se supun aceeași legi. Bibliotecile publice județene și Biblioteca Metropolitană se subordonează administrațiilor locale județene, respectiv a Capitalei (primării, consilii locale) care stabilesc bugetul, structura organizatorică, schema de personal și condițiile de angajare, nu pot avea venituri proprii iar toate serviciile sunt gratuite. Bibliotecile centrale universitare de drept public și de importanță națională se subordonează și sunt finanțate de Ministerului Educației, bibliotecile instituțiilor de învățământ superior de stat sau privat se subordonează și sunt finanțate de Senatul Universității de care aparțin, iar Biblioteca Națională a României se subordonează Ministerului Culturii.

Majoritatea bibliotecilor mari din România, publice și universitare, s-au implicat în digitizarea unor fonduri de publicații din colecțiile proprii, câteva dintre ele participând în cadrul unor proiecte europene.

Biblioteca Națională a României a tradus și adaptat „Ghidul MINERVA cu recomandări tehnice pentru programele de creare de conținut digital din domeniul cultural” și l-a făcut disponibil online, pe site-ul instituției. A lansat succesive inventarieri a documentelor digitizate, trimițând chestionare bibliotecilor din sistemul național de biblioteci, dar din păcate, nu toate au răspuns solicitării și prin urmare listele obținute în final sunt incomplete și nu reflectă realitatea. De exemplu, conducerea Bibliotecii Metropolitane București nu a trimis niciodată vreun răspuns Bibliotecii Naționale și prin urmare cele peste 60.000 de documente digitizate pentru Dacoromanica nu figurează în inventarul actual.

Biblioteca Națională a României este membră TEL (The European Library și participă în mod activ la Manuscriptorium, furnizând conținut digital, alături de Biblioteca Academiei Române.

Până în anul 2011, mai multe biblioteci publice județene (din Cluj, Dolj, Neamț, Iași, Hunedoara, Brăila, Galați, Sibiu și Timiș), alături de muzee și arhive, au participat la proiectul EDL Local – Europeana Local, complementar proiectului EUROPEANA, cu peste 13.400 documentele digitale grupate în 26 de colecții, prin care au publicat și promovat online colecții digitale reprezentative pentru cultura și patrimoniul local . Biblioteca Județeană „Octavian Goga” Cluj a fost coordonatorul național al proiectului.

Figura 1. 7 sursa: http://greenstone.bjc.ro/greenstone/cgi-bin/library.cgi?a=p&p=home&l=ro&w=utf-8

Majoritatea bibliotecilor județene oferă colecții de documente digitale, încărcate direct pe site-ul bibliotecii, într-o pagină dedicată. Sunt de regulă copii digitale ale unor documente considerate de bibliotecă reprezentative și valoroase și se pot vizualiza online, cu acces gratuit.

Termenul de „bibliotecă digitală” implică existența simultană a unei baze de date relaționale care poate gestiona scheme de metadate standardizate și fișiere de formate diferite, a unor aplicații multimedia și a unor protocoale de comunicare, a unor motoare de indexare, de căutare și de regăsire a datelor, a serverelor web și de aplicație și nu în ultimul rând a unei interfețe și a unei platforme de comunicare a colecțiilor către utilizatori.

În lipsa tuturor acestora, nu se poate vorbi de fapt decât de colecții de documente electronice (digitale) . În România, majoritatea bibliotecilor județene oferă colecții de astfel de fișiere, încărcate pe site-ul bibliotecii, într-o pagină dedicată denumită ”biblioteca digitală” (Anexa 5). De exemplu:

Biblioteca Județeană ”George Barițiu” Brașov oferă pe site-ul bibliotecii o listă de obiecte digitale tip imagine, format PDF, conținând ediții digitizate a revistei Gazeta De Transilvania ( anii 1840-1849), fără metadate și posibilități de căutare. (Anexa 5, p.1)

Biblioteca Județeană "Ioan N. Roman" Constanța, are câteva colecții digitale online precum Publicații dobrogene vechi alcătuită din obiecte digitale tip imagine, format PDF, cu adnotare bibliografică, fără metadate și posibilități de căutare. Au fost digitizate titlurile Aurora Dobrogei, 1932-1937, Coasta de Argint, 1928-1929, Farul Constanței, 1883-1885, Litoralul, 1939-1943 ș.a.m.d.), (Anexa 5, p.2)

Biblioteca Județeană Mureș are online 91 de documente digitale, tip text OCR, format PDF și oferă posibilitatea de căutare în câmpurile de date, și separat în text, prin Adobe Reader. (Anexa 5, p.3)

Biblioteca Județeană ”Alexandru și Aristia Aman”, Dolj, a încărcat online documente digitale, tip text OCR, format PDF și oferă posibilitatea de căutare doar în textul documentului digital, prin Adobe Reader. (Anexa 5, p.4)

Biblioteca Județeană "Octavian Goga" Cluj prezintă contribuțiile la Biblioteca Digitală Europeană, prin proiectul Europeana Local și oferă obiectele digitale într-o platforma gratuită (open source) Greenstone. (Anexa 5, p.5). Obiectele, tip imagine, în format PDF sau JPG, sunt însoțite de metadate Dublin Core, și sunt implementate funcțiile de căutare și indexuri de autori și subiecte.

Dat fiind faptul că politica de dezvoltare a Bibliotecii Metropolitane București, în calitate de bibliotecă a Capitalei, a urmărit apropierea de nivelul bibliotecilor metropolitane europene, s-au întreprins demersuri pentru crearea și dezvoltarea unei biblioteci digitale complexe. În acest context, Consiliul General a Municipiului București a aprobat solicitările conducerii de înființare a serviciului de specialitate ”Biblioteca virtuală”, conform Hotărârii Consiliului General al Municipiului București nr. 354/2007, astfel încât Biblioteca Metropolitană București a început organizarea la alt nivel a activității de digitizare și a demarat construirea a unei biblioteci digitale – Biblioteca DACOROMANICA, Biblioteca Digitală a Bucureștilor. În consecință, conducerea a decis achiziționarea unei aplicații specializate de tip DAMS, dezvoltate de o firmă profesionistă, cu renume în domeniu.

Pentru BMB a fost o alegere bună, în condițiile in care Primăria Municipiului București a decis să finanțeze activitățile de digitizare si de creare a unui depozit și a unei biblioteci digitale. Nu s-a pus problema dezvoltării interne a unei aplicații similare, de aceeași anvergură, din cauza lipsei personalului specializat, a resurselor financiare și nu în ultimul rând din cauza perioadei lungi de timp necesară pentru realizare și punerea în funcție a unui asemenea proiect. Orice aplicație nouă trebuie scrisă, dezvoltată, testată, adaptată, revizuită. Nu s-a luat în considerare nici dezvoltarea unei biblioteci digitale pe baza unei platforme gratuite (software open source) deoarece, pe lângă faptul că necesita angajarea permanentă a unor specialiști IT (programatori și analiști), limitările programelor nu permit dezvoltarea unei biblioteci profesioniste și obținerea unei biblioteci digitale de nivelul celor europene.

În 2009, a fost făcută publică Carta Documentară, ediție revizuită, document prin care au fost stabilite obiectivele bibliotecii și principiile de organizare. Dacoromanica, biblioteca digitală a Bibliotecii Metropolitane este și va fi ,,bibliotecă enciclopedică, bibliotecă de studiu pentru cercetarea științifică, bibliotecă de corpusuri documentare originale, colecție cu acoperire lingvistică și geografică majoritară în limbă română, în scopul reflectării României spirituale în spațiul virtual“, oferă acces multilingv și garantează ,,integralitatea și autenticitatea documentelor digitizate“.

Singurele biblioteci românești care au achiziționat aplicații specializate de tip DAMS, dezvoltate de firme profesioniste au fost Biblioteca Metropolitană București și Biblioteca Națională a României, amândouă alegând aplicația Digitool, Ex Libris. Spre deosebire de BMB, Biblioteca Națională, pentru a-și îndeplini funcțiile, mai are nevoie, pe lângă depozitul digital propriu pe care îl construiește cu Digitool, de o aplicație specializată prin care să poată susține și dezvolta portalul Biblioteca Digitală a României, prin care toate bibliotecile, muzeele și arhivele românești își pot comunica colecțiile digitale, într-un mediu unitar și standardizat. Cu actuala infrastructură, acest lucru nu este posibil din punct de vedere tehnic.

Capitolul 2. Activitățile de digitizare în cadrul Bibliotecii Metropolitane București

Programul de digitizare stabilit de BMB și direcțiile de scanare și prezervare digitală

„Definiția unanim acceptată, la nivel internațional, a digitizării este enunțată astfel: «Digitizarea presupune captura digitală, transformarea din formă analogă în formă digitală, descrierea și reprezentarea obiectelor de patrimoniu și a documentației referitoare la acestea, procesarea, asigurarea accesului la conținutul digitizat și prezervarea pe termen lung».”.

Conducerea Bibliotecii Metropolitane a decis să demareze activități de digitizare din perioada 2006-2007 și a publicat o primă variantă a Chartei Documentare, prin care a definit statutul, scopul, numele și obiectivele bibliotecii digitale Dacoromanica.

În acest sens a fost constituit, prin decizii interne și note de serviciu, un colectiv de lucru axat pe activități de digitizare și creare a unui conținut digital, în care au fost cooptați salariați dispuși să participe și să contribuie la această activitate nouă. Acest grup de lucru a fost coordonat direct de managerul general, îndrumat la rândul său de o firmă românească care furnizase prin donație două scannere Copybook pentru acest proiect.

Inițial, în anul 2006, activitatea de scanare a avut două direcții: bibliografia școlară întocmită după cerințele de studiu și lectură ale claselor V-XII și titluri din liste tematice alcătuite de managerul general, centrate pe istoria și cultura națională.

Astfel, prima biblioteca digitală a Bibliotecii Metropolitane București, susținută de o aplicație dezvoltată de o firmă românească, a început să publice online lucrări în concordanță cu materiile literatura română și istorie. (a se vedea Anexa 9).

Din păcate, aplicația nu a putut fi dezvoltată conform tuturor cerințelor și standardelor impuse de o bibliotecă digitală modernă, neputând fi implementate protocoalele de comunicare și de schimb de date, suport pentru formatele MARC și metadatele descriptive Dublin Core și nu funcționa ca o bază de date relaționale, neputându-se realiza descrierea și gestionarea corespunzătoare a documentelor (obiectelor), conform practicii generale a bibliotecilor digitale.

În decembrie 2007 a fost semnat un contract de parteneriat între Biblioteca Metropolitană București și Biblioteca Academiei Române, prin care aceasta din urmă pune la dispoziție un fond de documente în vederea digitizării unui număr de 10.000.000 de pagini, contractul fiind în vigoare până la atingerea acestui obiectiv. Un scanner A2 a fost mutat și instalat într-o încăpere în sediul Bibliotecii Academiei Române și doi salariați al Bibliotecii Metropolitane București au fost detașați în acel punct de lucru, activitatea demarând cu scanarea fondului de carte veche românească.

Figura 2. 1 – Punctul de lucru al salariaților Bibliotecii Metropolitane București la sediul Bibliotecii Academiei Române; scanarea documentelor [fotografie din arhiva personală]

În acest context, Alexandru Diță, doctor în istorie și cercetător științific, a fost solicitat să se implice în proiectul de realizare a Bibliotecii Digitale. Acesta a coagulat o echipă, împreună cu care, treptat, s-a reușit dezvoltarea demersului inițiat de dr. Florin Rotaru, de la faza de intenție până la aceea de INSTITUȚIE. Pornind de la un grup de salariați ai bibliotecii (bibliotecari și personal administrativ și tehnic) s-a reușit pregătirea unor specialiști în digitizare de carte și s-a creat un sistem de lucru și un grup profesional unice în România, atât în domeniul bugetar cât și în cel privat. Firește, aceasta n-ar fi fost posibil fără investiția de peste 2.000.000 EURO făcută de Primăria Municipiului București în perioada 2007-2013, prin care a permis dezvoltarea activităților de digitizare la standarde internaționale și care a creat o baza materială de asemenea unică în România.

Astfel, în cadrul serviciului nou înființat în 2007, după o perioadă de documentare și învățare a standardelor și a normelor din domeniu cât și pe baza bunei practici a altor instituții care au înființat o bibliotecă digitală, în condițiile în care, la ceea dată, era singurul serviciu de profil din România, și nu existau metodologii și norme de lucru disponibile la nivelul țării, s-a stabilit și s-a dezvoltat treptat, începând cu anul 2008, un program propriu de digitizare și prelucrare a documentelor care a avut ca fundament următoarele obiective:

“digitizarea colecțiilor de carte rară și de patrimoniu;

digitizarea colecțiilor de documente ce alcătuiesc fondul de memorie și istorie comunitară: colecții de carte poștală, afișe, hărți, microfilme, jurnale de actualități, imagini video și documente audio legate de trecutul și prezentul Bucureștilor, documente și buletine editate de autorități, comunități și colectivități locale, statistici;

digitizarea colecțiilor de publicații periodice bucureștene;

digitizarea colecțiilor de documente cu valoare istorică;

organizarea unor colecții de documente referitoare la București și personalități bucureștene;

digitizarea și organizarea colecției digitale „Bibliografia școlară”, destinat elevilor claselor V-XII;

digitizarea patrimoniului cultural rural local (documente privind patrimoniul material și imaterial: bunurile imobiliare și mobiliare, produsele, tehnici și tehnologii, tradiții, literatură orală, dialecte locale, stiluri muzicale);

digitizarea colecțiilor de carte rară și de patrimoniu

respectarea cerințelor specifice privind rezoluția și calitatea imaginii obținute prin scanare, formatul fișierelor de imagine și text;

prelucrarea documentelor digitizate conform standardelor în domeniu pentru descrierea bibliografică a documentelor digitale, aplicarea schemelor de metadate;

organizarea colecțiilor digitale conform unor teme stabilite de Consiliul Științific al BMB;

conservarea materialelor digitizate pentru generațiile următoare”.

Pentru obținerea unor obiecte și colecții digitale de calitate cât și pentru asigurarea calității serviciilor oferite utilizatorilor, metodologiile și procedurile de lucru au avut în vedere:

respectarea cerințelor specifice privind rezoluția și calitatea imaginii obținute prin scanare, formatul fișierelor de imagine și text;

prelucrarea documentelor digitizate conform standardelor în domeniu pentru descrierea bibliografică a documentelor digitale, folosirea schemelor de metadate Dublin Core;

organizarea colecțiilor digitale conform unor teme permanente de interes local și național, completate de colecții temporare dedicate unor evenimente cu impact asupra publicului;

publicarea colecțiilor digitale online într-o platformă profesională ;

dezvoltarea și îmbunătățirea continuă a Bibliotecii digitale, atât a bazei de date cât și a interfeței online, în concordanță cu cerințele naționale și europene și nu în ultimul rând pe baza feedback-ului primit din partea utilizatorilor (www.dacoromanica.ro, www.digibuc.ro/, http://digitool.dc.bmms.ro:8881/R

stocarea, conservarea și prezervarea materialelor digitizate pentru generațiile următoare, în format TIFF necomprimat (fișiere MASTER);

În perioada 2008-2013 au fost semnate și derulate mai multe colaborări cu importante instituții din București având ca scop digitizarea unor fonduri de documentele și publicarea lor în Dacoromanica, și anume:

Institutul de Studii Sud-Est Europene al Academiei Române, pentru Revue des études sud-est européennes, 1963-2007

Arhiepiscopia Bisericii Armene din România. Casa Culturală Armeană Dudian, pentru fondul de manuscrise și carte veche

Muzeul Național al Literaturii Române, pentru fondul de manuscrise

Institutul de Istorie "Nicolae Iorga", pentru fondul de documente

Pentru atingerea obiectivelor propuse, activitatea de digitizare s-a coordonat și s-a organizat în mai multe direcții, și anume:

Cartea Veche Românească, din fondul Bibliotecii Academiei Române, instituție cu care a fost încheiat un parteneriat în 2007, încă în vigoare.

Documentele cuprinse în Bibliografia Românească Modernă, fond ce însumează 73.472 de titluri publicate în perioada 1830-1918. (din fondurile Bibliotecii Academiei Române și ale Bibliotecii Metropolitane București), aflat în derulare, în 2013.

Fondul de carte și periodice al Institutului de Istorie „Nicolae Iorga”, selecții de titluri pentru proiectul "Enciclopedia ideilor lui Nicolae Iorga" și pentru colecțiile permanente

Publicații periodice de secol 19 și 20, conform priorităților stabilite (din fondurile Bibliotecii Academiei Române și ale Bibliotecii Metropolitane București).

Fondul de carte veche și manuscrise al Bibliotecii Comunității Armene din București (682 de titluri)

Documente din fondul de manuscrise al Muzeului National al Literaturii Române (52 autori, cu 5979 mape).

Manuscrise (fondurile BAR și BMB), 247 titluri cu 53791 pagini.

Colecții particulare.

Standarde de lucru și dotări tehnice

După înființarea serviciului în decembrie 2007, a urmat o perioadă de informare și de implementare a unui nou mod de lucru, pe baza standardelor și normelor în domeniu. Au fost studiate Ghidul tehnic pentru crearea conținutului digital MINERVA, netradus în România la acea dată, cât și alte exemple de bună practică (Gallica, Hispanica, Belgica), materialele disponibile liber (acces deschis) pe internet au fost traduse, adaptate și implementate în cadrul serviciului. Menționez, odată mai mult, faptul că la ceea dată, serviciul Biblioteca Digitală al Bibliotecii Metropolitane era singurul serviciu de profil din România, și nu existau proceduri și norme de lucru disponibile la nivelul țării.

Înainte de anul 2008, nu fost respectate în totalitate cerințele standardelor de scanare a documentelor și a materialelor (integritatea documentului, rezoluție, culoare, format fișier, etc.). Cu toate că echipamentele folosite (Scanner A2 CopyBook, i2s) sunt scannere profesionale, a căror specificații tehnice acoperă toate valorile acestor standarde, echipamentele nu au fost setate întotdeauna corespunzător, unele documente s-au scanat direct în formatul comprimat JPG sau sau formatul multipage PDF, neobținându-se fișierul master în format TIFF; alte documente au fost scanate în nuanțe de gri (grayscale) în loc de opțiunea color RGB. Pe lângă aceste aspecte, eliminate din 2009 prin schimbarea și perfecționarea echipei de scanare (integral personal BMB), Biblioteca Academiei nu a pus la dispoziție pentru digitizare cel mai bun exemplar din titlurile solicitate, inclusiv pentru fondul de Carte Veche Românească (CRV). În mod aleatoriu, era adus din depozite și predat echipei de scanare a BMB, unul din exemplarele deținute, fără nici o selecție prealabilă.

Dat fiind aceste neajunsuri, pentru o parte considerabilă din materialele digitizate în perioada 2007-2008 se pot face următoarele observații:

– unele dintre documentele ce fac parte din fondul de Carte veche românească (CRV) al Bibliotecii Academiei Române, scanate inițial în nuanțe de gri (grayscale), au fost re-scanate conform standardelor în decursul perioadei 2010-2011;

– unele documente destinate fondului pentru bibliografia școlară au fost scanate direct în format PDF sau JPG, grayscale, textul a fost extras și s-a lucrat la reconstrucția digitală a documentelor. Acest mod de lucru a fost abandonat după organizarea activității în cadrul unui serviciu.

Începând cu jumătatea anului 2008, procesul de scanare s-a desfășurat conform standardelor în domeniu și a specificațiilor aparatelor: s-au obținut fișiere master de tip imagine color RGB 1000/1400, format TIFF necomprimat, cu o rezoluție între minim 300 dpi și 1200 dpi, în funcție de tipul de document (a se vedea Anexa 4).

Toate exemplarele selectate pentru scanare au fost verificate înaintea începerii procesului, s-a urmărit lipsa paginilor și gradul de uzură fizică, fiind ales exemplarul în cea mai bună stare din colecții. Dacă a fost cazul, s-au folosit mai multe exemplare tipărite pentru a se obține un exemplar digital.

Toate fișierele obținute în urma procesului de scanare (fișiere master) s-au stocat pe unități externe profesionale HDE WD 1TB/2TB/8TB, discuri UDO Plasmon, server UDO și discuri Blue RAY. (a se vedea Anexa xxa3).

Documentele prelucrate și publicate pe site în mod imagine, text, audio și video au fost realizate, după caz, în format PDF, JPEG, JP2000, XML, MP3, MP4.

Descrierea documentelor a fost realizată pe baza schemei de metadate Dublin Core (simplă și extinsă), set definit de ANSI/NISO Z39.85 -2007, destinat descrierii conținutului resurselor electronice și implicat în dezvoltarea unei arhitecturi a metadatelor pentru Web..

Documentul deținut de o bibliotecă digitală este cel digitizat, și nu originalul (sursa); prin urmare, elementele care identifică documentul original (de exemplu colecția, ISBN-ul sau prețul) nu sunt necesare în descrierea propriu-zisă a documentului digitizat; ele pot fi introduse într-un câmp de note, împreună cu o descriere ISBD a documentului original, dacă se dorește ca aceasta să apară afișată.

Platforma de lucru este sistemul de management al obiectelor digitale DIGITOOL, aplicație de tip DAMS, dezvoltată de firma Ex Libris, bazat pe tehnologii de ultimă generație, precum serviciile web (SOAP), XML, XSD, XSL, ODBC, Unicorde și JPEG 2000, suportă standardele MARC 21, Qualified Dublin Core, METS, Z39.87-2002 – Tehnical Metadata for Digital Still Images, PREMIS, OpenURL Z39.50 și OAI-PMH, standarde tehnice și de interoperabilitate implicite unei biblioteci digitale moderne. Bazele de date relaționale gestionează obiecte digitale de formate diferite iar motoarele de căutare implementate rulează indexare automată full-text și asigură regăsirea datelor după o multitudine de filtre. Este o platformă software specializată în gestionarea conținutului digital și asigură accesabilitatea, navigabilitatea și interoperabilitatea fiind o aplicație pentru managementul obiectelor digitale în biblioteci și medii academice, dezvoltată să creeze, să gestioneze, să păstreze și să partajeze colecții digitale administrate local.

Figura 2. 2 – Interfața online a sistemului de management al obiectelor digitale, BMB, 2012

Schimbul de date se realizează pe baza protocolului OAI-PMH (Open archive initiative-Protocol for metadata harvesting), standardul de comunicare obligatoriu în domeniul bibliotecilor digitale

Dotări tehnice și investiții financiare

Pentru atingerea obiectivelor propuse și pentru a putea asigura atât calitatea documentelor digitizate la nivelul standardelor impuse de Comisia Europeană privind scanarea și prelucrarea digitală, cât și compatibilitatea cu celelalte biblioteci digitale europene, s-au achiziționat, pe parcursul anilor 2008 – 2013, echipamente și programe informatice performante (Anexa 7): 10 scanere profesionale de ultimă generație pentru documente legate de formate diferite (A2, A1, A0), 50 de calculatoare și stații grafice cu monitoare profesionale, 2 servere de aplicație, 4 servere și 2 echipamente pentru stocarea și arhivarea datelor (storage) cu o capacitate cumulată de 150TB, peste 250 de unități externe de stocare a datelor de diferite capacități (între 500 GB și 8TB pe unitate), sistemul de management al obiectelor digitale, Digitool, programe specializate în prelucrarea și restaurarea digitală a documentelor scanate, pentru recunoașterea optică a caracterelor și aplicații software specializate în gestionarea conținutului digital și publicarea acestuia pe Internet, compatibile cu aplicațiile folosite de bibliotecile digitale europene, investiția ridicându-se în 2013 la peste 2.000.000 EURO.

Cheltuielile necesare menținerii și dezvoltării online a bibliotecii digitale (scanare, prelucrare, încărcare online, colecții digitale, gestionarea sistemului Digitool și interfața online) s-au ridicat anual la aproximativ 100.000 de euro, după cum urmează:

40.000 euro mentenanță, upgrade si reparații scanere;

10.000 euro dispozitive de stocare, minim 200 TB;

mentenanță și upgrade software :

platforma de bibliotecă digitală și depozit digital (repository) Digitool – 30.000 EURO;

programul de comprimare și OCR – 7500 EURO;

La o medie de 2.000.000 pagini scanate pe an (10 scannere, program de 8 ore), revine un cost pe pagina de 0.025 EURO (costuri per pagină, nediferențiate pe formate).

În condițiile în care serviciul dispune de personal necesar prelucrării și postării celor două milioane de pagini scanate, costurile per pagină pentru aceste operații vor fi de aprox. 0.020 EURO (nediferențiate pe etape de prelucrare, încărcare online, întreținere online). Deci, un total de 0.045 EURO, per pagină scanată, stocată, prelucrată și postată online.

Personalul implicat în activități de digitizare

Salariații care au desfășurat activități de digitizare în perioada 2007-2013 pot fi încadrați în trei categorii:

salariați mutați din alte compartimente în cadrul grupului de lucru constituit de managerul general și care au fost integrați în serviciul Biblioteca virtuală, în urma înființării acestuia;

salariați angajați direct pentru serviciul nou înființat;

personal angajat prin convenții civile, necesar pentru a susține activitatea de scanare la nivelul solicitat și în concordanță cu echipamentele achiziționate (10 scannere profesionale, formate A2, A1, A0);

Posturile de conducere (șef serviciu și șef birou) au fost ocupate prin concurs în anul 2008.

Personalul departamentului a variat între douăzeci și cinci și patruzeci de persoane, o treime dintre salariați având studii superioare de diverse specializări, patru dintre ei cu licență în bibliologie și știința informării; 3 persoane au absolvit studii postliceale de biblioteconomie și restul aveau studii medii și cursuri de specializare în domeniu.

O pătrime din cei veniți din alte compartimente nu au asimilat specificul noilor activități, nu au dobândit competențe și nici nu s-au adaptat ritmului de lucru, cu totul diferit de restul instituției, în consecință au revenit la locul de muncă inițial sau au plecat din instituție.

Tot personalul selectat a fost instruit și specializat în vederea folosirii la parametrii optimi a tuturor echipamentelor hardware și software (calculatoare, scannere, programe de prelucrare digitală și restaurare carte). Au fost create grupe de lucru pentru fiecare etapă de prelucrare, în funcție de competențele fiecăruia, și mai puțin pe baza studiilor sau a încadrării în schema salariaților instituției, dat fiind faptul că aceasta din urmă nu este o oglindă fidelă a capacităților profesionale ale angajaților.

În scanarea documentelor au fost implicați inițial numai salariați detașați din compartimentul administrativ; după o perioadă de probă, cei care au dovedit abilități și și-au însușit procedurile de lucru, au fost integrați în colectiv. Patru dintre ei au devenit nucleul de bază al compartimentului de scanare, dovedind rigoare în aplicarea metodologiilor, atenție și grijă în mânuirea documentelor, au dezvoltat în timp solide competențe tehnice, motiv pentru care au supravegheat și îndrumat pe cei nou veniți.

O situație similară a existat și în compartimentul prelucrare digitală, unde un salariat cu studii medii a dovedit o capacitate deosebită în a învăța și utiliza programele informatice de editare și prelucrare imagini (precum Adobe Photoshop, Corel și Bookrestorer), fiind la rândul lui desemnat cu îndrumarea și supravegherea tuturor celor nou intrați în grupul de lucru respectiv.

Activitatea de scanare s-a desfășurat în două ture începând din anul 2007, cu două scannere A0 și doi salariați, ajungând la zece scannere pentru formate diferite (A2, A1, A0), și un colectiv de 18 persoane, din care 10 salariați și 8 angajați prin convenții civile. (2007-2013).

În prelucrarea digitală au fost implicate inițial doar 4 persoane, și s-a ajuns în anul 2013 la 12 salariați, iar colectivul specializat în realizarea metadatelor și încărcarea datelor în sistem a crescut de la 4 la 6 persoane.

Pentru preluarea documentelor, evidența activității și pregătirea documentelor pentru digitizare au fost implicate în permanență 2 sau 3 persoane, în funcție de volumul de lucru.

Activitățile de monitorizare a sistemului și a interfeței online, de administrare și de indexare a bazelor de date au fost atribuțiile șefilor de birou și serviciu.

În tot acești ani, salariații serviciului Biblioteca virtuală s-au specializat și s-au perfecționat, dezvoltând un summum de competențe în digitizare ajungând practic la o nouă calificare unică în România, aceea de bibliotecar digital (digital librarian), calificare prezentă de mai bine de 10 ani în Uniunea Europeană, dar care nu se regăsește în Clasificarea Ocupațiilor din România (COR). De acest motiv, bibliotecarii nu au putut fi oficial diferențiați, recompensați sau recunoscuți în concordanță cu calificările și specializarea lor, încadrarea și salarizarea depinzând exclusiv de vechimea în muncă. Pozițiile 262201-262207 din COR, nu includ de fapt în prezent niciuna din specializările profesiei recunoscute pe piața muncii internaționale de mai bine de 15 ani, precum catalogator sau indexator, existente în fapt și la noi în țară, dar nediferențiate nici ca încadrare, nici ca salarizare. Dacă în Marea Britanie de exemplu, un bibliotecar poate concura pentru un post de bibliotecar indexator numai dacă are studii de specialitate specifice și este atestat de CILIP (The Chartered Institute of Library & Information Professionals), în România, cadrul legal nu permite asociațiilor profesionale să gestioneze condițiile de angajare și promovare în sistemul național de biblioteci, acestea fiind stabilite și gestionate exclusiv de angajator.

Organizarea activității și fluxul de lucru

Digitizarea documentelor și publicarea lor online în biblioteca digitală în cadrul serviciului de specialitate al Bibliotecii Metropolitane însumează parcurgerea următoarelor etape, pentru care se completează registre de evidență amănunțite: stabilirea titlurilor și selectarea exemplarelor pentru scanare, pregătirea documentelor pentru scanare, scanarea documentelor, verificarea calității fișierelor master, stocarea și evidența fișierelor master (TIFF), prelucrarea digitală a fișierelor master și obținerea fișierelor derivate intermediare, salvarea fișierelor derivate (prelucrate), obținerea fișierelor derivate finale, destinate încărcării online, construirea seturilor de metadate pentru fiecare titlu și fiecare volum (date administrative, tehnice și descriptive), încărcarea în depozitul digital al sistemul de management Digitool a obiectelor digitale și a metadatelor, introducerea obiectelor în Digitool în colecțiile digitale, rularea serviciilor de actualizare și indexare specifice sistemului de management al obiectelor digitale și completarea registrelor de evidență a activității pentru fiecare etapă.

Stabilirea titlurilor și selectarea exemplarelor pentru scanare

În funcție de planificarea lunară, s-au întocmit liste bibliografice, s-au căutat și s-au identificat exemplarele în cataloagele proprii sau ale partenerilor, s-a organizat aducerea documentelor în zonele de scanare și s-au preluat în custodie. Pentru cărți, toate exemplarele selectate pentru scanare s-au verificat înainte de preluare, s-au identificat paginile lipsă sau deteriorate și s-a ales exemplarul în cea mai bună stare; dacă a fost cazul, s-au folosesc mai multe exemplare tipărite pentru a obține un exemplar digital. Pentru publicațiile periodice verificarea integrității colecției înaintea preluării nu a fost posibilă din cauza volumului foarte mare de documente, motiv pentru care periodicele au fost verificate în timpul procesului de scanare.

Pregătirea documentelor pentru scanare și scanarea documentelor

Conducerea Bibliotecii Metropolitane a considerat procesul de scanare prioritar față de celelalte etape din digitizare, motiv pentru care a impus organizarea activității pe cât posibil în două ture, folosind echipamentele achiziționate la parametrii maximi. În acest sens timpul de lucru de 8 ore a fost prelungit cu 4 ore suplimentare zilnic și s-au încheiat convenții civile pentru activități de scanare, atunci când angajările în sistemul bugetar au fost sistate.

În cadrul pregătirii documentelor, s-au realizat descrieri bibliografice primare, necesare pentru fixarea denumirii fișierelor digitale și s-au stabilit parametrii de digitizare. Documentele au fost desprăfuite cu o cârpă uscată, volumele legate de publicații periodice s-au dezlegat, cu acordul deținătorului.

Procesul de scanare s-a desfășurat în două până la cinci puncte de lucru, cu nouă-zece scannere și s-a lucrat cu salariați și personal angajat prin convenții civile (anii 2011-2013) (Anexa 10).

la sediul serviciului Sisteme de informare. Comunicare internă, cu trei scannere și anume două scannere i2S CopyBook (cărți și publicații periodice format I, II, titluri din fondul de patrimoniu al BMB și un scanner i2S A1 (publicații periodice)

la sediul Bibliotecii Academiei Române, cu trei scannere și anume: un scanner i2S A0 (publicații periodice, format IV si V), un scanner i2S A1 (publicații periodice) și un scanner i2S Copybook (documente legate, carte)

la sediul bibliotecii Bisericii Comunității Armene, pe un scanner i2S Copybook (cărți și manuscrise),

la sediul Muzeului Național al Literaturii Române, pe scanner i2S Copybook (manuscrise)

la sediul Institutului de Istorie „Nicolae Iorga” pe scanner i2S Copybook (cărți și publicații periodice format II) .

În consecință, volumul materialului scanat este de peste 10 ori mai mare decât cel prelucrat și disponibil online și există diferențe mari între numărul de pagini scanate în fiecare an, datorită tipurilor de documente scanate (de exemplu în 2011, accent pe publicațiile periodice) și a numărului de angajați implicați (anii 2011-2012, multe convenții civile).

Grafic 2. 1 Volumul de pagini scanate (2007-2013) de Biblioteca Metropolitană București

Principalul obiectiv a fost obținerea unor fișiere de calitate, de aceea pentru fiecare scanner s-au executat operații de calibrare de mai multe ori pe zi (la începutul fiecărei zile și de câte ori s-au schimbat caracteristicile fizice ale documentului (tipuri diferite de hârtie, hârtie de altă culoare, documente de alt format etc.) sau caracteristice de mediu (lumină, temperatură). Astfel, s-au modificat parametrii pentru luminozitate, încadrarea in spațiul de scanare, înălțimea platanelor, de câte ori a fost necesar. De asemenea, s-au stabilit profiluri de lucru pentru fiecare document intrat în procesul de scanare și pentru fiecare tip de scanner, ceea ce înseamnă setarea echipamentelor în concordanță cu valorile cerute de standarde pentru documentul respectiv. La sfârșitul zilei de lucru, scanerele au fost curățate de impurități, îndepărtând-se praful și resturile de hârtie rezultate în urma manipulării documentelor pe spațiul de scanare. Echipamentele din dotare permit verificarea produsului scanării, fișierul rezultat fiind verificat în timp real pe un monitor paralel. În cazul în care s-au observat neclarități sau încadrare incorectă, s-a reluat scanarea pentru pagină respectivă.

Problemele întâmpinate și care au impus mărirea timpilor de scanare au fost :

volume legate foarte aproape de text, existând un unghi foarte strâns de lucru

volume cu pagini netăiate pentru care s-au tăiat paginile și s-a desfăcut volumele

volume cu pagini netăiate pentru care nu a fost permisă tăierea paginilor, documentele manevrându-se prin întoarcere și scanare secvențială

volume deteriorate, cu pagini rupte parțial sau integral

erori tehnice, care au survenit independente de activitatea operatorilor, precum pierderea setărilor de scanare, pierderea setărilor de rețea, imposibilitatea schimbării setărilor, blocarea geamului, blocarea platanelor); o treime au necesitat intervenția service-ului asigurat de firma furnizoare.

Verificarea calității, stocarea și evidența fișierelor master (fișiere tip imagine, format TIFF necomprimat)

În cadrul operațiilor de verificare au fost urmărite: claritatea imaginilor, integritatea imaginilor (pagina este corect, drept și integral scanată, fără lipsuri din text și ilustrații), culoarea imaginilor este identică cu originalul, cu abateri minime de luminozitate, succesiunea paginilor este corectă și nu există pagini lipsă, identificarea erorilor tehnice de scanare (curbura și vălurirea paginii, pete de lumină). Au fost verificate paginația și integritatea fiecărui titlu de carte sau număr de publicație periodică, urmărind ordinea paginilor și depistarea lipsurilor (pentru carte: coperți, pagini, materiale însoțitoare, ilustrații, planșe etc.; pentru periodice: numere – ediții, pagini.

Fișierele master verificate și validate s-au salvat pe servere dedicate / storage (pentru prezervare) și pe unități de stocare externe (pentru prelucrare). Cele două servere au capacitate de 40TB fiecare. Au fost înregistrate, etichetate și intrate în fluxul de lucru 250 de hard-disk-uri externe (HDDE) de capacități diferite (500 GB, 1TB, 2 TB, 4TB și 8TB ). În fluxul zilnic au fost active simultan aproximativ 25 de HDD externe, de diverse capacități.

Prelucrarea digitală a fișierelor master și obținerea și salvarea fișierelor derivate intermediare

Toate titlurile digitizate pentru care s-a decis încărcarea online a unei variante binarizate (alb-negru) sau restaurate digital, fișierele derivate s-au obținut prin editarea și restaurarea digitală a fișierelor master. Cu ajutorul unor programe profesionale de editare imagini și prelucrare documente digitale, au fost aplicate funcții de corecție geometrică, încadrare, redimensionare, reglare a luminozității, corecție după culoare, filtre diverse, mascare a unor elemente exterioare, binarizare, restaurare a fragmentelor lipsă, eliminare a elementelor externe de conținut, aplicare a scripturilor, salvare și export fișiere în format TIFF, JPG sau PDF, urmărind nealterarea conținutului imaginii originale. Pentru titlurile care s-au încărcat online păstrând imaginea originală a documentului (grayscale sau color) s-au executat doar operații de verificare a luminozității, echilibrare a gamei de culori, eliminare a elementelor externe de conținut, focalizare). Pentru salvare, s-au folosit unități de stocare externe (HDD externe de capacități diferite (500 GB, 1TB, 2 TB, 4TB și 8TB)

Grafic 2. 2 Volumul de pagini prelucrate (2007-2013) de Biblioteca Metropolitană București

Obținerea fișierelor derivate finale, destinate încărcării online

Fișierele comprimate tip text sau imagine, în format PDF, au fost create prin programe specializate de comprimare, OCR-rizare și generare a fișierelor PDF, pe baza fișierelor master de tip imagine sau a fișierelor derivate obținute după prelucrarea digitală. Au fost create profiluri de lucru pentru diferitele tipuri de documente, în funcția de rata de compresie dorită și de mărimea fișierelor (în GB) și de dimensiunea paginilor documentului original. S-au adăugat prin programe automate logo-ul bibliotecii digitale și codul de securizare. Deoarece timpul necesar pentru comprimarea fișierelor, atât pentru carte dar mai ales pentru publicațiile periodice de format IV și V, este foarte mare, programele de compresie și recunoașterea optică a caracterelor (OCR) au fost lansate in execuție în timpul nopții, clădirea în care serviciul a funcționat beneficiind de serviciu de pază permanent.

Construirea seturilor de metadate pentru fiecare titlu și fiecare volum (date administrative, tehnice și descriptive)

Pentru descrierea obiectelor digitale s-a folosit setul de metadate Dublin Core, extins (a se vedea Anexa 1 și Anexa xxa1), implementat in sistemul Digitool (titlu, titlu alternativ, autor, contribuitor, descriere, descriere fizică, editor, data publicării, data de publicare pe web, tip document digital, format fișier digital, subiecte în limba română, engleză, franceză), limbă, identificatori, proveniență, deținător obiect original, deținător obiect digital, altele în funcție de titlu).

În lipsa unei agenții naționale bibliografice, care să furnizeze termeni de indexare și forme autorizate de nume de persoane și în condițiile în care nu există unitate de descriere în cataloagele online ale bibliotecilor românești, s-a optat pentru analiza documentului original (forma digitală) și s-a decis alcătuirea unui fișier intern de vedete de subiect și a unui fișier de autorități pentru nume de persoane.

S-a constituit la nivelul serviciului un fond cu lucrările de referință necesare pentru redactarea metadatelor descriptive (precum Enciclopedia istoriografiei românești, Bibliografia românească modernă : (1831-1918), vol. I-IV, Publicațiile periodice românești : ziare, gazete, reviste, vol. I-V ; Dicționarul presei românești : (1731-1918) / G. Răduică, Dicționarul presei literare românești : (1790-2000) / I. Hangiu, Bibliografia istorică a României ș.a.m.d.).

S-au interogat baze de date online și cataloage online ale bibliotecilor; pentru nume străine, s-a folosit în principal VIAF (Virtual International Authority File) și pentru verificări și corespondențe cu diverse titluri s-au consultat cataloagele online ale Bibliotecii Congresului American pentru fișierele de autoritate (LC authorities – Library of Congress) și vedetele de subiect (LCSH – Library of Congress Subject Headings), ale Bibliotecii naționale a Franței (pentru RAMEAU – Repertoire d'Autorité-Matiere Encyclopedique et Alphabetique Unifie) și Bibliotecii Naționale a Germaniei pentru (SWD / RSWK – Schlagwortnormdatei / Regeln für den Schlagwortkatalog).

Pentru fluidizarea activității și menținerea unității de descriere a documentelor similare, s-au realizat și folosit machete cu date comune, atât pentru publicațiile periodice cât și pentru anumite cărți.

Pentru a mări vizibilitatea obiectelor digitale în spațiul digital european, s-a optat pentru introducerea, pe lângă subiectele în limba română, și a unor subiecte în limbile engleză și franceză, (termeni preluați din LCSH si RAMEAU). Dacoromanica a fost prima bibliotecă românească care a acționat în acest fel, oferind utilizatorilor de altă limbă posibilitatea de a căuta și regăsi documente.

Încărcarea în depozitul digital a obiectelor digitale și a metadatelor, introducerea în colecțiile online

Pentru fiecare obiect digital încărcat au fost generate, prin modulele specifice din program, fișierele interconectate,: fișierul PDF (corpul documentului digital), fișierul JPG (imaginea micșorată a coperții), fișierul HTM (pentru indexul documentului) și schema de metadate. Din momentul stabilirii titlurilor pentru scanare, s-au stabilit și colecțiile digitale în care acestea vor fi introduse. Prin urmare, grupul de bibliotecari responsabili cu metadatele si încărcarea obiectelor digitale participau periodic la discuții de lucru și primeau note și îndrumări cu privire la activitățile pe care urmau să le desfășoare. La sfârșitul anului 2013, 55.856 de obiecte digitale erau disponibile online și 26.160 de obiecte digitale erau încărcate în depozitul digital (repository).

Grafic 2. 3 Totalul obiectelor digitale încărcate online de Biblioteca Metropolitană

în perioada 2007-2013

Rularea serviciilor de actualizare și indexare specifice sistemului de management al obiectelor digitale, Digitool și întreținerea interfeței online a bibliotecii digitale.

Aceste activități au fost în atribuțiile exclusive ale șefului de birou și au necesitat pregătire de specialitate suplimentară.

Norme de lucru

Normele pentru activitățile de bază au fost stabilite de managerul general exclusiv pe baza specificațiilor tehnice ale echipamentelor (scannere) și ale soft-urilor de prelucrare digitală, fără evaluări de specialitate (nu au fost calculați timpii de lucru defalcați pe procese și acțiuni propriu-zise). (Anexa 6)

În consecință normele de scanare și prelucrare au fost de la început supradimensionate și au generat tensiuni la nivelul serviciului, deoarece salariații din cadrul serviciului Biblioteca Virtuală, la același nivel de salarizare cu cei din alte servicii pe posturi similare, desfășurau activități mult mai complexe și aveau norme de lucru cu mult mai mari.

Pentru fiecare tip de scanner au fost stabilite un set de norme, după cum urmează:

Pentru SCANNER COPYBOOK I2S, format A0, folosit pentru documente legate și alte materiale care nu depășesc suprafață maximă de scanare de 2 x A3 / 2 x 11” x 17”, setările parametrilor procesului de scanare au fost stabilite la: rezoluție 300 dpi, imagini color 10000 sau 14000 RGB și fișiere salvate în format TIFF necomprimat. Un salariat trebuia să scaneze zilnic, în funcție de gradul de dificultate în manevrarea documentului, între 1440 și 2160 de pagini.

Pentru SCANNER DIGIBOOK SUPRASCAN I2S, format A0m folosit pentru materiale cartografice vechi și moderne, stampe și gravuri, tipărituri muzicale, și publicații periodice care se încadrează în suprafața maximă de scanare de 870 mm x 1250 mm, setările parametrilor procesului de scanare au fost stabilite la: rezoluție 300 dpi / 400 dpi, imagini color 10000 sau 14000 RGB, fișiere de salvare în format TIFF necomprimat. Un salariat trebuia să scaneze zilnic, în funcție de formatul documentului, de rezoluția stabilită și de gradul de uzură al documentului, între 720 și 1080 de pagini.

Pentru SCANNER DIGIBOOK SUPRASCAN I2S, A1, folosit pentru documente legate și alte materiale care se încadrează în suprafața maximă de scanare de 630 mm x 840 mm, setările parametrilor procesului de scanare au fost stabilite la: rezoluție 300 dpi / 400 dpi, imagini color 8000 sau 10000 RGB, fișiere de salvare în format TIFF necomprimat. Un salariat trebuia să scaneze zilnic, în funcție de formatul documentului, de rezoluția stabilită și de gradul de uzură al documentului, între 720 și 1650 de pagini.

Pentru scanner 5 SCANNER HP 7650, folosit pentru documente legate de mici dimensiuni, fotografii și alte materiale care se încadrează în suprafața maximă de scanare de 8,5” x 14” (215,9 mm x 355,6 mm), setările parametrilor procesului de scanare au fost stabilite la: rezoluție 600 dpi / 1200 dpi, imagini color 10000 sau 14000 RGB, fișiere de salvare în format TIFF necomprimat. Un salariat trebuia să scaneze zilnic, în funcție de formatul documentului, de rezoluția stabilită și de gradul de uzură al documentului, între 360 și 540 de pagini sau fotografii / cărți poștale.

Activitățile de verificare a calității fișierelor master au de asemenea normate și au fost stabilite seturi de norme care variază în funcție de dimensiunea fișierului coroborată cu viteza de afișare a acestuia pe ecran (între 5 și 18 secunde). În funcție de acești parametri, un bibliotecar trebuia să verifice zilnic între 1400 și 5000 de fișiere.

Activitățile de prelucrare a documentelor digitale și de obținere a fișierelor derivate au fost normate în funcție de gradul de dificultate întâmpinat în prelucrare și de nivelul intervenției asupra aspectului documentului original (de la păstrarea integrală a aspectului original, până la binarizare și restaurare digitală a unor lipsuri din document). Un bibliotecar din compartimentul prelucrare digitală trebuia să lucreze zilnic între 420 și 1680 pagini .

Norma bibliotecarilor responsabili cu alcătuirea și încărcarea metadatelor era între 25 și 50 de seturi pe zi, în funcție de nivelul de complexitate al descrierii.

Capitolul 3. Biblioteca digitală online. Comunicarea patrimoniului cultural digital. Biblioteca Digitală a Bucureștilor (Dacoromanica), prezent și viitor

3.1 Colecțiile digitale, prezentare și promovare

De la bun început, activitățile subsumate creării și dezvoltării bibliotecii digitale au avut la bază standarde, principii și programe de digitizare naționale și internaționale, cu scopul declarat de a crea în mediul virtual “o bibliotecă românească de corpusuri documentare originale” […], un instrument de difuzare a patrimoniului scris, iconografic, sonor și video, local și național […], o bibliotecă de instrumente pentru cercetare științifică (dicționarele, repertoriile, colecțiile de documente istorice și literare, bibliografiile, așa cum sunt înțelese în manieră clasică) […], un instrument de sprijinire a educației școlare preuniversitare și universitare, […o cale de] acces la documente rare și epuizate”.

Calitatea serviciilor oferite de o bibliotecă digitală este dată de gradul de accesabilitate și navigabilitate, de nivelul de dezvoltare al colecțiilor, de conținutul informațional al fondului de documente, de calitatea digitizării documentelor, de gradul de complexitate și uniformitate al metadatelor și nu în ultimul rând de nivelul de utilizare al resurselor digitale de către public. În același timp, respectarea drepturilor de autor este obligatorie.

Biblioteca digitală a Bucureștilor (Dacoromanica) a publicat online, în proporție de 90 la sută, documente digitale realizate prin digitizarea unor fonduri de documente tipărite aflate în domeniul public, sub un procent sunt documente create direct în mediul electronic, cu ajutorul unor programe de editare, aproximativ 2 la sută documente cu acces restricționat, disponibile doar în situ și în jur de 7 la sută documente aflate sub incidența legislației de protejare a proprietății intelectuale, pentru care autorii sau moștenitorii drepturilor patrimoniale și-au exprimat acordul, precum, de exemplu, academicienii Dumitru Berciu, Virgil Cândea, Mihnea Gheorghiu, Constantin C. Giurescu, Răzvan Theodorescu, Gheorghe Mihăilă, Nicolae Stoicescu și Stefan Ștefănescu sau prof. univ. dr. Dan Zamfirescu, prof. univ. dr. Lucia Wald, prof. univ. dr. Victor Axenciuc.

În 2009 a fost folosită online exclusiv interfața nativă a aplicației, disponibilă și în prezent la adresa web http://digitool.dc.bmms.ro:8881/R/, ulterior, din anul 2010, s-a adăugat o interfață intermediară prin intermediul căreia s-a adus un plus de valoare, evidențiind-se anumite colecții sau documente, oferind informații suplimentare sau comunicând noutățile.

De la jumătatea anului 2013, s-a renunțat la interfața intermediară, a fost schimbată sigla și domeniul web al bibliotecii pentru interfața nativă, urmând ca în 2014 să fie implementată actuală interfață intermediară, www.digibuc.ro (Anexa 11).

Obiectele digitale au fost prezentate de la bun început grupate în 16 colecții tematice principale, centrate pe istoria locală și cultura și civilizația națională. Pentru asigurarea unei navigări intuitive au fost create suplimentar colecții pe domenii ale cunoașterii, similar cu organizarea unei biblioteci tradiționale, (colecția Domenii, cu subcolecțiile aferente) și o colecție de Noutăți, care grupează documentele nou încărcate, pentru ultimele două luni calendaristice.

Denumirea și tematica colecțiilor, stabilite în anul 2009, au rămas neschimbate până în prezent (cifrele reprezintă numărul de obiecte digitale aflate online în colecțiile respective în decembrie 2013) :

Opera tipografică românească (1508-1830) (1076 obiecte digitale)

Istoria românilor și a romanității orientale (512 obiecte digitale)

Columna lui Traian – monumentul și epoca (29 obiecte digitale)

Familii nobiliare din România (78 obiecte digitale)

Călători străini în spațiul românesc (51 obiecte digitale)

București centrul spiritualității ortodoxe sud-est europene (225 obiecte digitale)

Bucureștii în imagini (935 obiecte digitale)

Multiculturalitatea bucureșteană : Comunitatea armeană : Patrimoniul cultural armean (31 obiecte digitale)

Multiculturalitatea bucureșteană : Comunitatea germană : Bukarester Tagblatt (10404 obiecte digitale)

Bibliografii școlare : Literatură română (2322 obiecte digitale)

Avangarda românească (127 obiecte digitale)

Publicații periodice, 38640 obiecte digitale, cu 60 de titluri

Cărți poștale, 969 obiecte digitale

Ion Luca Caragiale, 1392 obiecte digitale în subcolecțiile:

Repertoriul teatral bucureștean din vremea lui Ion Luca Caragiale, Opere originale și ediții critice, Opera lui Ion Luca Caragiale în publicații periodice

Cinci veacuri din istoria cântecului popular românesc (1540-2011) 780 de nestemate folclorice, 778 obiecte digitale

DOMENII (61082 obiecte digitale) [cu subcolecții pe două nivele, după modelul Gallica]:

Generalități, 44502 obiecte digitale în subcolecțiile:

Bibliografii, Dicționare. Enciclopedii, Publicații periodice, Organizații, asociații, Știința informării. Informare-documentare, Istoria cărții, Cultură și civilizație, Muzeologie, Informatică, Mass media, jurnalism, Bibliofilie

Economie & Societate, 2735 obiecte digitale în subcolecțiile:

Științe sociale, Sociologie, Etnologie și antropologie, Statistică, Științe politice, Economie, Comerț, Management, Drept, Administrație publică. Armată, Asistenta socială, Relații publice, Educație, Folclor. Obiceiuri și tradiții

Religie, 514 obiecte digitale în subcolecțiile:

Generalități, Istoria creștinismului, Cărți liturgice, Confesiuni și secte creștine, Teologie, Teologie creștină, Biserica Ortodoxă Română, Biserici și ordine creștine, Cristologie, Biblia, Alte religii

Literatură 4997 obiecte digitale în subcolecțiile:

Generalități, Literatură română veche, Literatură română, Literaturi de limbă engleză, Literaturi de limbă germană, Literaturi de limbă franceză, Literatură latină, Literatură greacă, Literatură populară, Alte literaturi, Critică și istorie literară

Științe, 477 obiecte digitale în subcolecțiile:

Generalități, Astronomie, Matematică, Fizică, Chimie, Știința mediului înconjurător, Geologie, Biologie, Botanică, Zoologie, Paleontologie

Istorie & Geografie, 4518 obiecte digitale în subcolecțiile:

Generalități, Cultură și civilizație, Arheologie, Preistorie, Istoria României, Istorie antică, Istorie universală, Geografie și descrieri de călătorie, Geografia României, Geografie universală, Monografii locale, Biografii. Genealogie. Heraldică, Științe auxiliare ale istoriei

Filozofie & Psihologie, 252 obiecte digitale în subcolecțiile:

Generalități, Filozofie antică, Filozofie orientală, Filozofie românească, Școli și sisteme filosofice, Etică, Logică, Epistemologie, Psihologie, Metafizică, Esoterism, fenomene paranormale

Lingvistică & Limbi, 441 obiecte digitale în subcolecțiile:

Generalități, Dicționare lingvistice, Lingvistică, Limba română, Limbi germanice, Limba engleză, Limbi romanice, Limba latină, Limba greacă, Limbi slave, Limbi indo-iraniene, Alte limbi

Artă, Arhitectură & Divertisment, 1973 obiecte digitale în subcolecțiile:

Generalități, Arte decorative, Pictură, Artă fotografică, Arte grafice, Arte plastice, sculptură, Artă populară, Arhitectură, Urbanism, Muzică, Desen, Divertisment, sport, Teatru. Arta spectacolului, Film. Artă cinematografică

Tehnică & Medicină, 673 obiecte digitale în subcolecțiile:

Generalități, Industrie, Inginerie, Construcții, Agricultură, Chimie industrială, Medicină, Economie casnică, Transporturi

Noutăți – (interval de două luni), 3128 obiecte digitale

Pornind de la premisa pe baza căruia a fost dezvoltată biblioteca și serviciile digitale, și anume accesul nerestricționat la documente culturale și de patrimoniu local sau național, utilizatorii au beneficiat de posibilitatea de a vizualiza documentele online și de a salva pe calculatorul propriu, pentru uz personal, studiu sau recreere, toate documentele încărcate în baza de date; de asemenea, pornind de la oricare obiect digital, pot trimite prin poșta electronică referințele și legătura de acces permanentă (permalink) către acesta.

Modul de organizare a colecțiilor, tipul de metadate, nivelul de prelucrare a obiectelor digitale și modalitățile de afișare au fost gândite în așa fel încât calitatea serviciilor de bibliotecă digitală să atingă standardele europene și să faciliteze accesul și navigarea în baza de date. “Schema de metadate este nucleul oricărui sistem de regăsire a informațiilor și de aceea implicațiile pentru orice bibliotecă digitală sunt profunde: alegerea schemei de metadate stă la baza abilității oricărei biblioteci de furniza obiecte semnificative pentru căutarea efectuată și afectează capacitatea pe termen lung de a menține și prezerva bunurile sale digitale”.

Afișarea completă a unei înregistrări include metadatele descriptive, tehnice și administrative ale obiectului, imaginea micșorată a coperții (legătură spre obiect), pictograme pentru diverse acțiuni (salvare, trimitere a referinței prin email), link către obiectul digital. Se pot rafina listele de obiecte afișate, fără formularul de căutare avansată, direct din pagina unei colecții.

Afișarea câmpurilor de descriere (Dublin Core) este posibilă în patru limbi, și anume română, franceză, engleză și germană. Termenii folosiți fac parte din limbaje de indexare sau vocabulare controlate locale sau internaționale; includerea în metadate a unor câmpuri de subiect în care s-au folosit termeni controlați din limbajele de indexare LCSH și RAMEAU, au permis celor care nu cunosc limba română să se orienteze mai bine în colecțiile bibliotecii digitale și vor aduce un plus de valoare obiectelor digitale în cazul exportului către alte baze de date, de exemplu spre Europeana.

Colecția Opera tipografică românească (1508-1830) conține copii digitale ale cărților românești vechi (CRV) din fondul Bibliotecii Academiei Române, începând cu Liturghier slavonesc tipărit de Ieromonahul Macarie la Târgoviște, în 1508.

Sunt prezentate în format imagine JPG, cu o rezoluție care permite mărirea detaliilor paginilor (Anexa 12) iar descrierile au fost realizate pe baza celor patru volume din Bibliografia Românească Veche : 1508-1830.

Colecția Patrimoniul cultural armean, a fost creată pentru a grupa întregul fond de manuscrise și carte veche al Parohiei Bisericii Armene București, Casa Culturală Armeană Dudian. Acest fond a fost scanat și prelucrat în întregime la sediul Parohiei, dar nu a fost pus la dispoziția publicului în totalitate până în prezent. Descrierile au fost realizate exclusiv de bibliotecarul specializat al Casei Culturale Armene Dudian, Sunt prezentate online manuscrise din secolul 14, precum Evanghelie [Manuscris], Caffa (Crimeea), 1351, în ferecătură de argint aurit, scris simplu, cu cerneală neagră și roșie și text pe două coloane, copiat și miniat de preotul Garabet pe hârtie manuală, sau Evanghelie [Manuscris] Caffa (Crimeea), 1354, cu ornamente marginale zoomorfe și vegetale, inițiale ornate.

Colecția Multiculturalitatea bucureșteană. Comunitatea germană, conține cotidianul Bukarester Tagblatt. Unabhängig-Freisinnger Organ, apărut la București, de la 29 iulie 1880 la 11 noiembrie 1918 .

Cărțile poștale sunt prezentate în format JP2, un format standard de imagine pentru fișiere comprimate, aplicația Digitool permițând afișarea detaliilor selectate la o rezoluție superioară.

Colecțiile sunt relaționale, utilizatorul având acces direct la documentele incluse. Din schema de metadate a fiecărui obiect, prin toate colecțiile la care obiectul este legat, se poate naviga către acestea și către celelalte obiecte incluse. O colecție sau rezultatul oricărei căutări se poate sorta după titlu, autor, subiect, data publicării și relevanță.

Obiectele digitale se pot regăsi, din listele de afișare (în tabel, simplă sau completă), navigând prin colecții și subcolecții; simbolurile tipului de fișier (PDF) și imaginea micșorată a coperții (thumbnail) oferă legătură directă către obiectul digital care se afișează în programul de vizualizare al aplicației Digitool. (Anexa 13)

Este implementat un sistem de poșta electronică care permite utilizatorului să trimită referințe despre un obiect digital, direct din interfața principală.

Receptorul mesajului primește pe adresa de poștă electronică metadatele documentului și legăturile (link-uri) către obiectul digital.

Căutările (simplă și avansată) se pot realiza în toată baza de date sau selectiv, într-o anumită colecție principala, selectată dintr-o listă derulantă

Căutarea simplă se realizează în toate câmpurile și în textul documentelor, cu 3 opțiuni de poziționare în text a termenului căutat: „conținut”, „exact”, „începe cu”; căutarea avansată permite în plus combinarea mai multor termeni din mai multe câmpuri, cu operatorii booleeni AND, OR, NOT, și filtrarea după dată, format fișier, tip media. Sistemul permite rafinarea listelor de obiecte afișate, fără formularul de căutare avansată, direct din pagina unei colecții.

Aplicația în care este dezvoltată Biblioteca digitală a Bucureștilor oferă posibilitatea creării unor colecții logice permanente sau temporare, pe baza căutării în metadate a unor cuvinte /temeni / nume, îmbogățind astfel și reînnoind permanent oferta către utilizatori.

Cu cât metadatele sunt mai complexe și mai bine structurate iar termenii folosiți sunt parte din limbaje de indexare sau vocabulare controlate, cu atât motoarele de căutare și regăsire oferă rezultate pertinente și relevante pentru căutarea efectuată.

3.2 Utilizatorii bibliotecii digitale

Sistemul Google Analytics, a fost setat pentru site-ul bibliotecii digitale în 28 aprilie 2011, și pe baza datelor obținute s-a putut constata faptul că biblioteca este consultată zilnic în medie de 820 de utilizatori, în fiecare moment, fiind între 10 și 30 de utilizatori conectați online.

Din anul 2011 în 2013, numărul utilizatorilor online a crescut constant, de la 38.982 în 2011, la 94.460 în anul 2013; numărul sesiunilor (vizetelor online) s-a triplat în 2012 față de anul precedent, crescând de la 38.982 la 91.183 de sesiuni, anul 2013 menținându-se la același nivel, cu 336933 de sesiuni .

În anul 2012 au fost vizualizate 3.068.233, de aproape 3 ori mai mult decât în 2011; în 2013 a fost înregistrat un ușor regres, care poate fi corelat cu faptul că în anul 2012 au fost create noi colecții și au fost încărcate online cu prioritate pentru publicații periodice de secol 19 și 20, iar în anul 2013 a urmat doar completarea anilor acelorași titluri .

În prezent, biblioteca digitală a BMB are în medie 850 de vizite zilnic, similar cu Biblioteca Digitală a Spaniei și Biblioteca Digitală a Braziliei, ceea ce confirmă succesul de care se bucură în mediul virtual. (Anexa 14)

În perioada 28 apr. 2011- 20 mai 2014 au fost vizualizate 8.034.506 pagini, de către 254.646 utilizatori în cadrul a 900.490 de vizite online / accesări

Biblioteca digitală a Bucureștilor (Dacoromanica) a fost accesată în perioada 2011-2013 din 120 de țări, pe primele 10 locuri aflându-se România, Moldova, Franța, Germania, Statele Unite ale Americii, Canada, Italia, Spania și Belarus.

Primele 10 regiuni din România din care biblioteca digitală a fost accesată în același interval, sunt București și județele Iași, Cluj, Timiș, Suceava, Argeș, Constanța și Dolj.

Utilizatorii au acces la copii digitale ale unor documente care nu sunt supuse drepturilor de autor, fiind în domeniul public sau pentru care autorii au cedat drepturile de publicare către BMB; există și documente cu acces restricționat, care sunt disponibile doar în situ.

Comunicarea cu utilizatorii și promovarea activităților s-a realizat numai pe baza formularului de contact de pe site, utilizatorii având la dispoziție o adresă ([anonimizat]) prin care își exprimă părerile, sugestiile sau nemulțumirile. Mesajele sunt urmărite periodic și le sunt oferite informații și suport tehnic. În marea lor majoritate, utilizatorii bibliotecii digitale, sunt mulțumiți și încântați de varietatea și calitatea documentelor, nemulțumirile lor sunt legate cu precădere de aspecte tehnice (limitări date de numărul de utilizatori simultani online, de perioadele de mentenanță și indexare setate între 01.00-04.00 AM, ora României, neînțelegerea modului de funcționare a unor utilitare) De asemenea, utilizatorii au făcut sugestii de materiale și documente pe care și le doresc disponibile online. Toate acestea, analizate și ierarhizate, au contribuit la îmbunătățirea serviciilor de bibliotecă digitală.

3.3. Propuneri privind menținerea și dezvoltarea bibliotecii digitale Dacoromanica / Biblioteca digitală a Bucureștilor

Biblioteca Digitală a Bucureștilor (Dacoromanica), având o bază materială și tehnologică unică în România, un flux de lucru bine pus la punct și un colectiv cu o gamă largă de competențe în digitizare, s-a dezvoltat constant și a evoluat devenind la sfârșitul anului 2013 cea mai complexă și bogată bibliotecă digitală din România.

Pentru dezvoltarea ulterioară prin completarea și diversificarea colecțiilor, este necesară furnizarea de documente pentru procesul de digitizare atât din fondul BMB cât și din fondurile altor instituții bucureștene și asigurarea cu personal a fluxului de lucru pentru cele 10 scannere și cele 20 de stații de prelucrare.

Direcțiile principale de dezvoltare sunt continuarea digitizării colecțiilor Bibliotecii Academiei Române, pe baza Bibliografiei Române Moderne, încheierea unor contracte cu instituții bucureștene deținătoare de fonduri documentare, care să asigure fluxul de lucru pentru digitizare în concordanță cu nivelul de dotare cu echipamente profesionale performante și funcționale al BMB și digitizarea unor titluri din fondul de Depozit Legal și crearea unor colecții de documente digitale care pot fi consultate exclusiv electronic in situ, fără posibilitatea descărcării sau copierii fișierului, pentru obiecte pentru care nu deține drepturi de autor, cu acordul deținătorilor acestora .

O altă direcție de dezvoltare este organizarea unor campanii publice pentru obținerea din partea comunității a unui fond de documente, cărți poștale și fotografii personale, care odată digitizate, vor constitui o colecție de memorie și istorie locală online.

Se pot contacta și comunitățile altor minorități naționale cu reprezentare bogată în București, ce pot contribui, pe modelul Comunității Armene, la fondurile bibliotecii digitale.

De asemenea consider interesantă realizarea unui fond care să cuprindă acte și documente din arhiva municipiului București, precum și o colecție care să cuprindă cât mai multe date despre primarii municipiului.

Noi colecții în biblioteca digitală pot fi:

„Memoria Bucureștilor” în care să se includă : imagini cu edificiile demolate sau dispărute în urma catastrofelor, imagini ale monumentelor (statuilor, etc) demolate sau/si mutate,

Viața socială și culturală a Capitalei României (fotografii de epocă, din arhive instituționale sau colecții particulare, ilustrații de carte sau periodice, afișe sau reclame, articole din periodice)

Diversitatea culturală a Bucureștilor – minorități etnice (fotografii de epocă, din arhive instituționale sau colecții particulare, ilustrații de carte sau periodice, afișe sau reclame, articole din periodice)

Personalități bucureștene (primarii Capitalei, mari artiști, mari scriitori, mari oameni de știință etc. )

Teze și lucrări de doctorat (parteneriat cu universități bucureștene) – copii digitale disponibile cu acces restricționat, în funcție de situația drepturilor de autor (copyright).

Depozitul legal local digital – copii digitale disponibile in situ.

Concluzii

“Digitizarea colecțiilor culturale va continua până în momentul în care o proporție substanțială a moștenirii culturale europene va fi disponibilă prin mijloace digitale. Conținutul local va forma o parte tot mai mare a acestui tablou. Muzeele, arhivele, bibliotecilor publice, organizațiile voluntare și comunitare vor fi nevoite să lucreze împreună pentru ca aceste materiale să fie cu adevărat accesibile.”

Biblioteca Digitală a Bucureștilor (Dacoromanica) în prezent, cea mai mare bibliotecă digitală din România, organizată pe baza standardelor și a bunelor practici europene, cu o dotare tehnică de ultimă generație, cu un flux de lucru bine pus la punct și cu vizitatori din peste 120 de țări, este o mare reușită a Bibliotecii Metropolitane București.

Este nevoie totuși de mai multă vizibilitate în spațiul public românesc și internațional și de susținere financiară și administrativă pentru a-și putea valorifica cât mai bine potențialul cultural existent, cât și pentru a se dezvolta în concordanță cu cerințele publicului ei.

Neparticiparea Bibliotecii Metropolitane la alcătuirea inventarelor patrimoniului digitizat de către Biblioteca Națională a României a menținând-o într-un con de umbră și a micșorat anual rapoartele pe care România le trimitea spre Europa privind starea digitizării patrimoniului cultural românesc.

O cale de acțiune este participarea cu o serie de colecții digitale la proiectul Europeana. Datorită sistemului de management al obiectelor digitale Digitool, care are implementate toate protocoalele necesare de transmitere a datelor si de interoperabilitate, această acțiune se va desfășura, fără îndoială, cu succes deplin.

O altă cale de promovare este un parteneriat cu sistemul de educație formală, de nivel liceal și universitar, căruia îi poate furniza instrumente necesare în procesul de predare.

O soluție adoptată frecvent în diverse țări pentru susținerea financiară și logistică unei mari biblioteci digitale și a unui depozit de obiecte digitale, este realizarea unui consorțiu la care să participe, alături de Biblioteca Metropolitană București mai multe instituții deținătoare de fonduri documentare.

Nu în ultimul rând, o soluție viabilă este crearea unei instituții noi, Arhiva Metropolitană a capitalei, sub patronajul Primăriei Municipiului București, după modelul Londrei.

“Internetul și digitizarea informației cu siguranță va accelera globalizarea economică, socială și culturală, ceea ce va influența variate aspecte ale culturii oamenilor din întreaga lume. Cu toate astea, diferitele culturi nu sunt în mod egal reprezentate în lumea digitală. Conform Ethologue, în ziua de azi există în lume 6800 de limbi, dar câte dintre ele sunt reprezentate în forma digitală în Internet? Nu trebuie să ne așteptăm ca tehnologia să asigure protecție pentru toate culturile în mod automat. Este responsabilitatea bibliotecarilor să salveze și să prezerve cât de mult posibil din diversitatea și alternativele culturale care există astăzi, indiferent de formă. Bibliotecarii din toată lumea, la nivele diferite, pot aduce contribuții pentru prezervarea culturii locale în era digitală.”