Digitalizarea Sistemului Educativ. Tendinte Actuale

=== 80e0b04c6178adc21cd23bcf8c4aacfdc84ab6e4_710979_1 ===

INTRODUCERE

Educația a reprezentat întotdeauna o componentă extrem de importantă a culturii și a progresului unui popor. Caracterul metamorfozabil al educației, faptul că se adaptează în permanență progresului științei și tehnologiei, dar și cerințelor și gusturilor tinerei generații ne dovedește, o dată în plus, faptul că educația este o componentă activă a culturii.

Procesul de învățământ actual păstrează în centrul său nevoile celui educabil, în funcție de care își stabilește obiectivele. Conținutul învățării se modifică treptat, urmărind dobândirea competențelor practice, din partea elevilor. Dar cel mai important salt în ultimii ani s-a înregistrat la nivelul metodelor, mijloacelor și tehnologiilor folosite în educație.

Progresul tehnologic rapid al ultimilor ani a determinat și o modificare considerabilă a metodelor și procedeelor de lucru din cadrul educației, modificând, în același timp și percepția asupra „tradiționalului” și „modernității”. Astfel, metode de învățământ considerate în urmă cu câțiva ani ca fiind „moderne”, acum pot fi catalogate ca tradiționale, iar locul celor moderne a fost ocupat de noua generație de metode, și anume cele din era digitală, aflate în continuă perfecționare și răspândire.

Despre digitalizare se vorbea, cu doar câteva decenii în urmă, ca despre un domeniu de dorit, situat undeva departe, în viitor. În prezent, datorită efortului global inovativ și a eforturilor făcute pentru accesarea noilor achiziții, putem vorbi despre sisteme digitale în domeniul educației nu doar la nivel internațional, ci și de implementarea lor la noi în țară, ca și de producție autohtonă de soft educațional.

Metodele tradiționale, comparativ cu cele digitale, pot părea învechite și neeficiente, dar ele au stat la baza dezvoltării noilor metode interactive. Astfel putem afirma că metodele centrate pe activitatea individuală a elevului (lucrul cu manualul, învățarea prin descoperire, exercițiul) sunt precursoarele metodelor contemporane de lucru individual cu tableta, în scop de documentare sau de exersare a unor noi abilități. De asemenea, problematizarea, rezolvarea de probleme și jocul de rol pot fi utilizate în cadrul activităților interactive, stând la baza unor metode digitale foarte moderne.

Metodele digitale au pătruns în școlile românești foarte recent, iar procesul se află în continuă dezvoltare. În această scurtă perioadă evoluția instrumentelor de predare folosite în școli a cunoscut un salt spectaculos. Bineînțeles că metodele clasice de învățare nu trebuie eliminate din procesul de învățare, însă elevii și profesorii au nevoie de instrumente de învățare moderne, asemenea celor folosite în timpul liber. Tehnologia modernă poate fi privită ca o completare adusă în sprijinul educației și nu ca un factor negativ.

De multe ori, metodele de educație deja cunoscute, care și-au demonstrat eficiența ca metode de predare și învățare sunt adaptate noilor echipamente digitale. Soluțiile găsite pentru această perioadă de tranziție țin de adoptarea a două categorii de produse digitale, de tip hardware (table interactive, laboratoare multimedia, laborator fonetic) și de tip software educațional. Datorită etapei de tranziție spre era digitală se poate vorbi despre Blended-education, adoptat și în țara noastră și folosit în mod tot mai extins, la toate nivelurile de învățământ..

Rolul profesorului contemporan nu mai este doar acela de a transmite informația către elevi, provocarea sa constând în captarea atenției acestora și mai ales, în menținerea concentrării lor pe parcursul întregii ore de curs. Totodată, profesorul trebuie să fie informat cu privire la noile tehnologii în educație și metodele de predare-învățare moderne. Noile generații intră în contact de la vârste tot mai fragede cu tehnologia modernă, de care se simt atrași, iar din acest motiv sistemele digitale moderne reprezintă singura soluție suficient de atractivă, care îi poate ajuta să rețină mai ușor informația.

Problema introducerii și acceptării acestor metode în școlile românești este una destul de dificilă, în special din cauza profesorilor, unii dintre ei având dificultăți de adaptare la noile metode și mijloace. Este necesară instruirea prealabilă a utilizării echipamentelor și aplicațiilor de ultimă generație a profesorilor, întrucât lucrul cu echipamentele digitale moderne este o provocare pentru unii dintre ei. Elevii sunt mult mai receptivi la digitalizare, primind cu entuziasm orice noi tehnologii, metode, procedee și mijloace și acumulând abilități, competențe și informații în timp record. Mai mult, ușurința cu care elevii au acces la cunoștințe, prin intermediul metodelor digitale, determină o stare afectiv-emoțională pozitivă, elevii fiind mult mai relaxați și mai entuziasmați în cazul adoptării noilor tehnologii, decât în cazul utilizării metodelor tradiționale de predare-învățare-evaluare.

CAPITOLUL I

Tradițional și modern în educație

Educația a reprezentat întotdeauna o componentă extrem de importantă în ceea ce privește progresul unui popor. Fie că vorbim despre educația din copilărie, din cadrul familiei („cei șapte ani de acasă”) sau cel instituționalizat (perioada preșcolară), fie că discuția ne poartă în perioada studiilor liceale sau universitare, acest proces este unul continuu și în permanentă transformare. Acest caracter metamorfozabil al educației se adaptează, din mers, progresului științei și tehnologiei, precum și cerințelor educaționale speciale ale tinerelor generații.

Derivat etimologic din grecescul methodos (metha- spre,-odos: cale, drum), cuvântul „metodă” semnifică drumul, calea de urmat pentru atingerea unui scop, direcția de căutare pentru descoperirea adevărului, sau „drum care conduce la cunoașterea realității și la transformarea acesteia pe baza cunoașterii”.

Progresul tehnologic rapid al ultimilor ani a determinat și o transformare considerabilă a metodelor, tehnicilor și procedeelor de lucru din cadrul educației, modificând, în același timp și percepția asupra „tradiționalismului” și „modernității”. Astfel, metode de învățământ considerate în urmă cu câțiva ani ca fiind „moderne”, acum pot fi catalogate în categoria celor tradiționale, iar locul celor moderne a fost ocupat de noua generație de metode, și anume cele din era digitală, aflate în continuă perfecționare și răspândire. Despre digitalizare se vorbea, cu doar câteva decenii în urmă, ca despre un domeniu demn de zona științifico-fantastică. Dar în prezent, datorită efortului global inovativ și a eforturilor făcute pentru accesarea noilor achiziții, putem vorbi despre sisteme digitale în domeniul educației nu doar la nivel internațional, ci si la noi în țară.

În continuarea acestui subcapitol voi încerca o succintă trecere în revistă a metodelor folosite în prezent în învățământ, cu precizarea că fiecare dintre acestea se poate combina cu altele și chiar a stat la baza găsirii sau inventării unor noi metode, iar acest proces progresiv se modifică permanent. Astfel, voi propune clasificarea metodelor de educație, din noua perspectivă, a erei digitale, în: metode tradiționale (clasice și activ-participative) și metode contemporane (digitale).

Metode tradiționale de educație

Comunicarea tradițional-clasică, din cadrul lecției, se bazează exclusiv pe transmiterea de cunoștințe de către profesor, pe receptare și imitare de către elev. Acest model de comunicare are la bază ideea că anumite cunoștințe și informații nu trebuie descoperite de elev, ci se transmit și se comunică elevului prin intermediul limbajului. Dar, întrucât în practica didactică este necesar să se creeze un dialog autentic între participanți, atât între profesor și elevi, cât și în cadrul grupurilor de elevi, sub atenta supraveghere a profesorului, au apărut metodele activ-participative.

Metode clasice

Aceste metode, chiar dacă par astăzi învechite și neeficiente, au stat la baza dezvoltării noilor metode interactive, iar din acest motiv, merită să fie amintite și în acest context:

Expunerea didactică: constă în prezentarea de către profesor a unor cunoștințe noi, pe cale orală, prin emiterea unui volum marea de informații într-o unitate de timp determinată.

Variante: povestirea (prezentarea informației sub formă descriptivă sau narativă, respectând ordonarea în timp sau în spațiu a obiectelor, fenomenelor, evenimentelor), explicația (forma de expunere care urmărește să dezvolte, să clarifice și să asigure înțelegerea semnificațiilor fenomenelor studiate) și prelegerea (o formă complexă de expunere, se folosește când trebuie să definească și să prezinte cadrul social, istoric și cultural etc.)

Conversația este metoda care vehiculează cunoștințele prin intermediul dialogului profesor-elev, discuțiilor sau dezbaterilor, reprezentând una dintre cele mai eficiente modalități de instruire.

Expunerea și conversația sunt cele două metode de bază, care se regăsesc chiar și în utilizarea noilor metode digitale, chiar dacă ponderea lor este mult diminuată.

Lucrul cu manualul (metoda lecturii): metodă didactică în cadrul căreia învățarea are ca sursă esențială și ca instrument de formare a elevului cartea școlară sau alte surse similare.

Metoda învățării prin descoperire: o strategie complex de predare-învățare care oferă posibilitatea ca elevii să dobândească cunoștințe și prin efort personal, independent. Formele sub care se întâlnește această metodă sunt: descoperirea inductivă (care acționează de la concret la abstract, de la particular la general, folosind comparația, analiza, sinteza), descoperirea deductivă (realizează trecerea de la general la fapte particulare) și descoperirea prin analogie (realizată în baza unor relații analogice între diverse serii de date).

Metoda exercițiului: constă în executarea repetată și conștientă a unei acțiuni în vederea însușirii practice a unui model dat de acțiune sau a îmbunătățirii unei performanțe. Exercițiile pot fi clasificate în funcție de cel puțin două criterii. Astfel, după formă, se pot grupa în exerciții orale, exerciții scrise, exerciții practice După scopul și complexitatea lor rezultă, în principiu, patru tipuri de exerciții: exerciții introductive; exerciții de bază; exerciții paralele și exerciții de creație sau euristice.

Aceste trei metode centrate pe activitatea individuală a elevului sunt precursoarele metodelor contemporane de lucru individual cu tableta, în scop de documentare sau exersare a unor noi abilități.

Problematizarea constă în crearea unor dificultăți teoretice sau practice, a căror rezolvare să fie rezultatul activității proprii de cercetare a elevului. Se prezintă o situație-problemă, contradictorie sau conflictuală, ce rezultă din trăirea simultană a două realități: experiența exterioară (cognitiv-emoțională) și elementul de noutate și de surpriză, necunoscutul cu care se confruntă subiectul. Acest conflict incită la căutare și descoperire, la intuirea unor soluții noi, a unor relații aparent inexistente între antecedent și consecvent.

Jocul de rol: o metodă de acțiune simulată constând în provocarea unor discuții pornind de la un joc dramatic pe o problemă cu incidență directă asupra unui subiect ales. Această metodă este utilă pentru învățarea modurilor de gândire, trăire și acțiune specifice unui anumit statut; dezvoltarea empatiei și capacității de înțelegere a opiniilor, trăirilor și aspirațiilor altora. Stan Panțuru consideră că metodele ludice sunt foarte utile pentru dezvoltarea gândirii creative, subliniind că „jucând un rol, elevul în cauză se simte mult mai confortabil decât atunci când i se impune să facă ceva, să se comporte într-un anumit mod”.

De asemenea, atât problematizarea, cât și jocul de rol pot fi utilizate în cadrul activităților interactive, dispozitivele tehnologice ajutând la perfecționarea și adaptarea acestor metode.

Metode activ-participative

Ceea ce atrage la metodele activ-participative este caracterul lor stimulativ, din punct de vedere fizic și psihic, precum și posibilitatea alternării activităților individuale și de grup. Rolul acestor metode este acela de a crea un context situațional, astfel încât cel care învață să participe în mod activ la realizarea obiectivelor predării, să asigure transformarea lui în subiect al propriei formări; aceste metode se caracterizează printr-o permanentă deschidere la înnoire, la inovație.

Ioan Neacșu consideră că educatorii sunt solicitați în societatea contemporană „să fie promotorii învățării eficiente, și nu orice învățare, ci una creativă și activă”.

Acest „active learning” constituie un mediu de învățare care permite elevilor să-și construiască propriile modalități cognitive, prin participarea în cadrul unor micro-grupuri la activități educative, care să-i solicite să aplice practic ceea ce învață. Interactivitatea se bazează pe relațiile de reciprocitate și se referă la o formă de învățare activă, subiectul educabil acționând asupra informației primite pentru a o transforma în informație nouă și a o internaliza.

Aceste metode interactive pun în evidență personalitățile creative, care, după Mușata Bocoș, sunt definite de modul în care „intervin efectiv în activitatea didactică, modificându-i parametrii caracteristici și variabilele, depunînd eforturi de reflecție personală, de gândire, efectuând acțiuni practice și mentale de cercetare, căutare, redescoperind adevăruri noi, reelaborând noi cunoștințe, dându-și seama de faptul că influențele și mesajele externe acționează pe baza condițiilor interne”.

Sorin Cristea consideră că, în proiectarea învățării creative și active, trebuie anticipate niște „strategii manageriale cu deschidere, aplicabile în spațiu și timp”, iar Crenguța Oprea consideră că organizarea unor microgrupuri în procesul instructiv este o cale de stimulare în vederea generării unor idei noi, prin interacțiunea membrilor.

Voi aminti, în cele ce urmează, câteva dintre cele mai cunoscute astfel de metode:

Metoda cubului: este o strategie care facilitează analiza și înțelegerea, care se realizează cu ajutorul unui cub ale cărui fețe cuprind următoarele instrucțiuni: DESCRIE, COMPARĂ, ANALIZEAZĂ, ASOCIAZĂ, APLICĂ, ARGUMENTEAZĂ.

Explozia stelară ( Metoda „starbursting” în engleză „star” = stea; „ to burst” = a exploda): o metodă similară brainstormingului, care are ca scop obținerea cât mai multor întrebări și a cât mai multe conexiuni între concepte.

Brainstorming-ul (Metoda asaltului de idei sau cascada ideilor) are drept scop emiterea unui număr cât mai mare de soluții sau de idei privind modul de rezolvare a unei probleme, în speranța că, prin combinarea lor se va obține soluția optimă.

Metoda Predării/Învățării reciproce (Reciprocal teaching – Rezumând, Întrebând, Clarificând, Prezicând): o strategie de învățare a tehnicilor de studiere a unui text. După ce sunt familiarizați cu metoda, elevii interpretează rolul profesorului, instruindu-și colegii. Are loc o dezvoltare a dialogului elev – elev, pe grupe sau cu toată clasa.

Metoda Philips 6/6: a fost elaborată de către profesorul de literatură J. Donald Philips (de unde provine și numele metodei), care a testat-o la Universitatea din Michigan. Este similară brainstorming-ului și tehnicii 6/3/5, însă se individualizează prin limitarea discuției celor 6 participanți la 6 minute. Acest fapt are ca scop intensificarea producției creative, ca și în cazul tehnicii 6/3/5.

Metoda Thinking Hats (Metoda „Pălăriilor gânditoare”): o metodă interactivă, de stimulare a creativității participanților, care se bazează pe interpretarea de roluri în funcție de pălăria aleasă. Sunt 6 pălării gânditoare, fiecare având câte o culoare, corespunzătoare unui anumit rol: alb (povestitorul: analizează neutru și obiectiv), roșu (psihologul: exprimă imaginația și sentimentele), galben (creatorul: oferă o perspectivă pozitivă și constructivă), verde (gânditorul: generează noi idei) , albastru (moderatorul: supraveghează și dirijează bunul mers al activității) și negru (criticul: face o evaluare critică a faptelor).

Metoda mozaicului (Metoda jigsaw sau Metoda grupurilor independente): a fost introdusă în pedagogie de A. Neculau, în 1998, având la bază conceptul teamlearning. Fiecare elev va fi expert într-o problemă de studiat, având același timp de lucru și aceeași responsabilitate de a transmite mai departe achizițiile asimilate ca restul colegilor.

Metoda „Schimbă perechea”: elevii se împart în perechi, clasa fiind astfel formată din două grupe, profesorul formulează o sarcină de lucru în perechi. Fiecare membru al perechii va comunica ideile partenerului.

Metoda „bulgărelui de zăpadă” sau a piramidei: este gândită ca o simbioză între activitatea individuală și de grup, care presupune cooperarea și implicarea fiecărui membru al colectivului de elevi, într-un demers mai amplu, menit să ducă la soluționarea optimă a sarcinilor de lucru formulate.

Metoda diagramei cauzelor și a efectului: oferă posibilitatea de a se evidenția cauza și sorgintea unui eveniment, unei probleme, sau a unui rezultat, cu ajutorul unor diagrame.

Metoda numită „Floarea de nufăr” sau tehnica LOTUS: se bazează pe deducerea de conexiuni între concepte și idei, pornind de la un subiect sau o temă centrală, fixată de profesor. Problema, subiectul propus sau tema centrală determină alte opt idei secundare care se construiesc asemeni petalelor florii de nufăr, în jurul ideii principale, iar procesul continuă.

Metoda Frisco: se bazează pe interpretarea din partea participanților a unui rol specific, pliat pe o anumită dimensiune a personalității, fiind oferite mai multe perspective unei probleme sau unei sarcini de rezolvat. Fiecare membru al grupului va juca, pe rând, rolul exuberantului, conservatorului, optimistului, pesimistului.

Metode digitale de educație

Rolul profesorului contemporan nu mai este doar acela de a transmite informația către elevi. Provocarea constă acum în captarea atenției acestora și menținerea concentrării lor pe parcursul întregii ore de curs. Totodată, profesorul trebuie să fie informat cu privire la noile tehnologii în educație și metodele de predare-învățare moderne. Doar așa va putea înțelege tinerele generații și le va oferi informații de calitate și atractive la ore. Noile generații intră în contact de la vârste tot mai fragede cu tehnologia modernă, care îi atrage ca un magnet. Faptul că sunt obișnuiți cu astfel de stimuli de mici face ca sistemele digitale moderne să reprezinte singura soluție suficient de atractivă încât să îi motiveze, să îi determine să fie activi la ore și să îi ajute să rețină mai ușor informația.

Metodele digitale au pătruns în școlile românești foarte recent, de doar câțiva ani, iar procesul se află în continuă dezvoltare. În această scurtă perioadă evoluția instrumentelor de predare folosite în școli a cunoscut un salt spectaculos. Bineînțeles că metodele clasice de învățare nu trebuie eliminate din procesul de învățare, însă elevii și profesorii au nevoie de instrumente de învățare moderne, asemenea celor folosite în timpul liber. Tehnologia modernă poate fi privită ca o completare adusă în sprijinul educației și nu ca un factor negativ.

Problema introducerii și acceptării acestor metode în școlile românești a fost una destul de dificilă, în special din cauza raportării profesorilor la noile metode și mijloace. Deși sunt încă o noutate pentru profesori, acestea sunt familiare și des utilizate de către elevi. Nu este suficient doar să pui la dispoziție aceste echipamente digitale profesorilor și este necesară instruirea prealabilă a utilizării echipamentelor și aplicațiilor de ultimă generație. Lucrul cu echipamentele digitale moderne este o provocare pentru profesori, dar mulți dintre ei accesează și folosesc la ore metode moderne de predare, adaptându-și lecțiile clasice pentru mediul digital:

De multe ori, metodele de educație deja cunoscute, care și-au demonstrat eficiența ca metode de predare și învățare sunt adaptate noilor echipamente digitale. Soluțiile găsite pentru această perioadă de tranziție țin de adoptarea a două categorii de produse digitale, de tip:

Hardware: table interactive, laboratoare multimedia, laborator fonetic

Software prin resurse digitale: software educațional.

ProLang este un laborator pentru învățarea limbilor străine, dezvoltat 100% de Quartz Matrix prin departamentul propriu de Cercetare-Dezvoltare, în 2002. Primul laborator ProLang a fost dezvoltat la solicitarea unei unități militare din Iași pentru cursurile de engleză în vederea aderării la NATO. Ulterior, ProLang a fost utilizat în centrele de limbi străine ale armatei din Sibiu, Buzău și București, urmând ca mai apoi să devină un produs educațional de real folos în învățarea limbilor străine în peste 200 de școli din România.

Tabla interactivă este un instrument venit atât în sprijinul profesorilor, cât și al elevilor. Integrarea sistemelor digitale moderne, precum computerul sau tabla interactivă, în procesul educațional a devenit o necesitate și nu mai este privită ca un fenomen modern. „Este un instrument ușor de utilizat, bazat pe tehnologia electromagnetică, care sporește implicarea cursanților și transformă orele de curs în adevărate experiențe interactive.” Acest tip de tablă oferă o serie de avantaje și beneficii: permite scrisul de dimensiuni cât mai mici datorită rezoluției mari (4000 linii/inch), oferă răspuns rapid la comenzi, astfel că nu apar întârzieri între scrisul de pe tabla interactivă și cel de pe monitor, permite cu ușurință adnotările pe suportul de curs și printarea paginilor realizate, oferă posibilitatea de a prezenta părinților progresul copiilor, vine la pachet cu un stilou, care îndeplinește și funcțiile unui mouse.

Beneficiile utilizării unei table interactive în cadrul orelor sunt multiple, iar rezultatele se văd într-un timp scurt: creșterea gradului de atenție și de implicare la ore în rândul elevilor, sporește nivelul de inventivitate și creativitate, creșterea capacității de memorare, elimină timiditatea sau neîncrederea în cazul elevilor mai sensibili (din dorința și curiozitatea de a lucra cu acest instrument interactiv) etc.

Cărțile interactive sunt un alt instrument foarte util în cadrul e-learning-ului. Sub formă de manuale digitale, caiete de lucru, culegeri interactive, fișe de lucru, hărți și atlase etc., înlocuiesc funcțiile unor materiale clasice, având și o serie de avantaje, față de acestea. Un exemplu în acest sens sunt produsele electronice oferite de Mozaik Education (mozaBook, mozaWeb, mozaMap etc.), ca și de alte firme. Cărțile și manualele reprezintă în continuare o bază în procesul educațional, dar locul manualelor clasice este treptat înlocuit de cele digitale. Cu toate acestea, metoda studiului individual sau a lucrului cu manualul rămâne de actualitate. E-learning-ul nu dorește să înlocuiască sistemele educaționale tradiționale, ci să îmbunătățească procesul de învățare. Adoptat în școli ca o alternativă la educația tradițională, poate completa activitatea didactică din școală, dar nu o poate, deocamdată, înlocui.

Tendințe actuale ale sistemelor educaționale

Voi prezenta, în cele ce urmează, două sisteme educaționale de mare răsunet la nivel internațional, datorită progreselor remarcabile, obținute prin metodele adoptate, nu în ultimul rând și datorită digitalizării.

Finlanda este considerată, în prezent, țara cu cel mai performant sistem de educație din Europa. În primul rând, este vorba despre un sistem de educație echitabil, care oferă șanse egale tuturor elevilor (de aceea, numărul școlilor private este foarte mic). Sistemul de învǎțǎmânt finlandez este unul curricular, însă nu centralizat, o parte din programa școlară fiind lăsată la decizia școlilor și a autorităților locale. Din acest motiv, municipalitatea poate propune și dezvolta propriile abordări asupra programei școlare, adaptând-o cerințelor locale.

În Finlanda nu există inspectorat școlar, iar ṣcolile au dreptul de a personaliza actul educativ conform propriilor decizii administrative, fiind doar ghidate de curriculă. „Curriculumul Național este rezultatul unui proces de colaborare între Consiliul Național Finlandez al Educației, municipii, școli și profesori, precum și formatori, cercetǎtori ṣi alte pǎrți interesate (pǎrinți ṣi elevi, prin intermediul sondajelor de opinie)”. Cu toate acestea, finanțarea educației este făcută de Guvern, iar Legislația finlandeză garantează elevilor dreptul la mese gratuite în timpul zilelor de școală. Această masă este văzută ca o investiție pe termen lung, de care beneficiază cca. 830 000 de elevi și studenți.

Fiecare salǎ de clasǎ este dotatǎ cu mijloace specifice utilizării metodelor e-learnig: tablǎ interactivǎ, retroproiector, videoproiector, calculator, tablete ṣi softuri educaționale pentru diverse teme de studiu. De asemenea, totalitatea materialelor didactice utilizate de profesori ṣi elevi sunt acordate gratuit (rechizite, manuale ṣcolare).

Educația școlară începe cu un an de educație preṣcolarǎ și se continuǎ cu nouǎ ani de educație primarǎ ṣi gimnazialǎ (7-16 ani). Odatǎ cu finalizarea ṣcolii gimnaziale, elevii pot opta pentru o filierǎ teoreticǎ, respectiv pentru una vocaționalǎ (echivalenta ṣcolilor profesionale din țara noastrǎ) sau pot renunța la continuarea studiilor. Cu toate cǎ existǎ aceastǎ posibilitate, mai mult de 95% dintre elevi aleg sǎ-ṣi continue studiile, urmând un nivel superior al educației. Dupǎ finalizarea liceului, în funcție de filiera aleasǎ, elevii vor susține un examen național, care le va oferi posibilitatea de a urma o universitate sau învǎțǎmântul superior politehnic.

Curriculum-ul finlandez trebuie modificat periodic, adaptându-se la nevoile și cerințele locale. Întrucât piața muncii solicita tot mai mult competențe digitale, în decembrie 2014, Finlanda a finalizat Reforma Curriculară Națională pentru învățământul pre-primar și pentru învățământul de bază obligatoriu, care se aplică din 2016. Odatǎ cu evoluția tehnologiei, reforma curricularǎ tinde spre dezvoltarea unor aptitudini digitale, care sǎ-i poatǎ facilita munca elevului. Astfel cǎ, inovația ocupǎ un loc primordial în învǎțare.

Fig. 1: Structura sitemului de educție finlandez

Potrivit Raportului Global asupra Competitivitatii din 2016, citat de publicația The Independent, Japonia ocupă primul loc în topul mondial al calității sistemului de educație, în special în ceea ce privește alfabetizarea, științele și matematica. Elevii urmează 6 ani de școală primară, 3 ani de școală secundară inferioară și 3 ani de liceu, după care decid dacă vor sau nu să urmeze o facultate. Liceul nu este obligatoriu in Japonia, însă procentul de tineri care urmează studiile liceale se apropie de 98%.

Spre deosebire de atmosfera veselă și relaxată din colile finlandeze, cele japoneze au, prin tradiție, un regim strict și sever, care implică purtarea uniformelor școlare, obligativitatea efectuării curățeniei în toată școala de către elevi, respectarea unui anumit meniu pentru masa de prânz, servită în clasă, program de 8 ore de cursuri plus work-shop-uri și activități extra-curriculare (inclusiv în vacanțe și week-end-uri), cursuri tradiționale obligatorii (haiku și caligrafie). Elevii japonezi nu primesc note până la vârsta de 10 ani și au de promovat un singur examen, la sfârșitul liceului.

   Și în Japonia a fost înțeleasă din timp necesitatea formării competențelor digitale în rândul tinerilor de vârstă școlară. De aceea, în 2004, e-Japan Priority Policy Program Plan cerea tuturor școlilor să dețină calculatoare și acces la Internet până în 2005. Ca rezultat la implementarea acestui program, în 2011, școlile din Japonia aveau un calculator la 6 elevi și 82% din clase aveau conexiune LAN. Elevii își formează abilități digitale prin folosirea abacului (soroban), urmând ca, în școala secundară, să devină competenți din punct de vedere digital la nivelul tuturor disciplinelor (pentru documentare, procesare de date, observare, înregistrarea măsurătorilor din cadrul experimentelor).

Digitalizarea în scoli

Perioada contemporană se caracterizează printr-o continuă criză de timp, în contrast cu un volum mereu crescând de informație. Pentru a soluționa acest raport inegal, platformele e-learning propun o utilizare cât mai eficientă a resurselor, atât umane, cât și materiale. Platformele de e-learning, își fac tot mai mult simțită prezența în sistemul de învățământ românesc, atât în ce privește învățarea individuală, cât și accesarea unor surse de informare bine documentate, pe diverse teme. „Instruirea de tip e-learning presupune utilizarea platformelor și portalurilor educaționale, a tehnologiilor și aplicațiilor de nouă generație ale Internetului – generic denumite web 2.0 – sau a rețelelor și mediilor informatice sociale.”

Și în România ultimilor ani procesul de digitalizare în educație a câștigat din ce în ce mai mult teren. Chiar dacă, la început, a fost vorba doar despre proiecte timide (propunerea dotării cu tablete individuale a elevilor din școli, îmbunătățirea bazei de computere la nivelul fiecărei școli), astăzi se poate vorbi despre mai multe metode digitale (cum este Digitaliada, de exemplu) și o serie de platforme digitale (AeL, Moodle, Wikispaces, eTwinning, iTeach, Frog, Blackboard etc.).

Proiectul Digitaliada aduce o metodă de educație bazată pe jocuri și aplicații digitale „game-based learning”, destinate, în special, orele de matematică și de TIC. Acest proiect își propune să completeze metodele clasice utilizate până acum la clasă, cu resurse educaționale bazate pe tehnologie, fiind concepute în strânsă legătură cu obiectivele de învățare din programa școlară. Într-o știre de presă din 2016 se preciza că Digitaliada debutase cu dotarea laboratoarelor digitale din zece școli generale, cu tablete, laptopuri și videoproiectoare.

Cea mai cunoscută platformă de e-learning din România este AeL (Advanced eLearning), fiind utilizată atât pentru procesul de predare-învățare-evaluare, cât și pentru managementul educational multimedia. Această platformă de învățare digitală este un sistem multilingvistic și flexibil, putând fi utilizat în mai multe tipuri de insituții de învățământ, oferind funcționalități utile următoarelor categorii de beneficiari: elevi, părinți, profesori, directorii instituțiilor de învățământ, personalul administrativ etc. Optimizările acestei platforme sunt pentru: testare și evaluare, învățare sincronă (în ritmul impus de profesor) și asincronă (învățare în ritmul propriu al fiecărui elev). Biblioteca de materiale educaționale are un conținut adaptabil și structurabil în funcție de necesități și se află într-o continuă creștere, permițând o căutare facilă.

Caracteristicile generale ale platformei AeL (compatibilitatea cu mai multe sisteme, instalarea și administrarea facilă, suportul multi-lingvistic și regional, securitatea ierarhizată, precum și interfața adaptabilă și diferențiată în funcție de utilizator), ca și beneficiile oferite, transformă această platformă într-una dintre cele mai apreciate la noi în țară. Printre beneficii amintim:

• trecerea de la învățarea bazată pe memorarea mecanică a informației (learning by memorizing), la învățarea bazată pe experiment, pe descoperire, (learning by doing);

• planificarea eficientă a resurselor (profesori, săli de curs)

• stimularea multisenzorială în prezentarea informației

• activitatea de explorare/căutare individuală a informației și de operare asupra ei

• schimbul de informații și colaborarea în rezolvarea unor sarcini de lucru

• diversitatea surselor de informație

• stimularea gândirii analitice

• învățarea orientată spre rezultate

• stimularea creativității și competiției, a lucrului individual și în echipă

posibilitatea de simulare a unor fenomene ca substitut pentru materialele și instrumentele didactice costisitoare sau dificil de procurat etc.

Așadar, „Platforma eLearning AeL oferă suport pentru predare și învățare, testare și evaluare, administrare a conținutului digital, gestionare și monitorizare a întregului proces educațional.”

Alte platforme e-learning funcționale în țara noastră sunt: Moodle (Modular Object-Oriented Dynamic Learning Envinronment), Wikispaces, eTwinning, iTeach, Frog, Blackboard etc.

Moodle este un sofware liber și open source de învățare, cunoscut de asemenea ca un sistem de management al cursului și al învățării sau ca un spațiu de învățare și evaluare virtual. Este un sistem care conține un set de instrumente, module și componente, precum și o bibliotecă virtuală, destinate studiul individual, în ritm propriu. În plus, oferă un mediu de socializare și comunicare, care oferă posibilitatea cursanților de a învăța împreună, precum și o zonă de bibliotecă virtaulă, cu documente ce pot fi accesate de toți cei autentificați. Instrumentele de lucru și opțiunile oferite de această platformă sunt destinate atât elevilor, cât și profesorilor.

Wikispaces sunt zone virtuale care pot fi completate cu text, imagini și clipuri video, documente, forumuri de discuții ș.a., proiectate pentru o accesare facilă și distractivă. „Spațiile wiki se pot folosi: ca simple site-uri web; pentru grupuri de proiecte; pentru gestionarea documentelor școlare; pentru discuții și dezbateri cu elevii; pentru colaborare cu alți profesori; pentru gestionarea temelor pentru acasă sau a altor activități extrașcolare; pentru colaborare cu elevii altei școli din țară sau din străinătate.”

Sintetizând cele expuse până în prezent, voi prezenta în tabelul de mai jos avantajele și dezavantajele e-learning-ului, față de metodele tradiționale de educație:

Tabelul nr. 1: Avantaje și dezavantaje în e-learning

În concluzie, platformele educaționale oferă oportunități de învățare, instruire și programe cu ajutorul mijloacelor electronice, care transformă învățarea într-o activitate pe placul elevilor, constituind un ajutor important pentru profesori și părinți.

CAPITOLUL II

Datorită progresului rapid înregistrat de tehnologie din ultimele decenii, se poate vorbi despre o societate postindustrială, în cadrul căreia tehnologia este privită ca știință aplicată. Aceste ultime decenii sunt caracterizate prin progrese accelerate și prin reducerea timpului scurs între descoperirea știinifică și punerea sa în practică la nivel extins.

Beneficiile acestei noi științe, care se manifestă și în cadrul educației, se manifestă la nivel global în special prin două mari avantaje: căderea barierei distanței (un curs online poate fi urmat de persoane aflate la mii de kilometri una de cealaltă) și reducerea semnificativă a timpului real, consumat pentru documentare, învățare sau evaluare.

2.1 Documentarea elevilor în mediul digital

Principalele beneficii ale accesului la internet al elevilor este posibilitatea acestora de a se documenta online, ca și aceea de a putea fi evaluați după criterii globale (la care se adaugă și aceea de a se autoevalua). Mediul digital oferă avantaje multiple, în raport cu modul clasic de documentare, care presupune timp irosit căutând diferite publicații sau prin deplasările la biblioteci. Avantajele mediului digital se manifestă prin: accesul la biblioteci online, la cursuri și tutoriale, precum și la un număr de documente, articole și cărți mult mai mare decât al oricărei biblioteci reale.

E-learning-ul este noua metodă de învățământ care implică utilizarea tehnologiilor utilizate în mediul online, dar și a evoluției metodelor pedagogice și psihologice din educația clasică. Dezvoltarea tehnologiilor IT&C (tehnologii: web, multimedia și de comunicații), precum și a sistemului internet, a determinat elaborarea cursurilor online și a software-ului educațional pentru diverse discipline.

Termenul de tehnologie, introdus intițial în teoria educației în domeniul aplicării anumitor metode, a fost ulterior aplicat în cadrul e-learning, cu sens modificat. Astfel, în prezent, tehnologia vizează „procesul de aplicare a cunoștințelor prin intermediul unor instrumente, metode, mijloace, norme etc., utilizate în domeniul producției.” Un alt termen utilizat în e-learning este acela de instruire, care reprezintă „activitatea principală realizată în cadrul procesului de învățământ, conform obiectivelor pedagogice generale elaborate la nivel de sistem, în termenii de politică a educației.”

Instruirea asistată de calculator (IAC) reprezintă „o metodă didactică sau de învățământ, care valorifică principiile de modelare și analiză cibernetică a activității de instruire, în contextul noilor tehnologii informatice și de comunicații , caracteristice societății contemporane.”

Metoda IAC valorifică principalele operații didactice integrate la nivelul unei acțiuni de predare–învățare–evaluare: organizarea informației conform programei, provocarea cognitivă a elevului sau a studentului prin crearea unor situații problemă, rezolvarea sarcinilor didactice prezentate anterior, realizarea unor sinteze recapitulative după parcurgerea unor teme, asigurarea unor exerciții suplimentare de stimulare a creativității etc.

Internetul trebuie privit și ca o enormă sursă de informații și cunoștințe, furnizând modalități de documentare online, prin diverse metode sau, pur și simplu, prin accesarea diferitelor site-uri. Accesul la aceste surse de informare furnizate de internet este tot mai mult facilitat de mulțimea device-urilor mobile și gadget-urilor care pot fi conectate la rețeaua web (laptop-uri, tablete, telefoane mobile, e-book-uri etc.) și care fac posibilă accesarea de către elevi a surselor de informare și din afara casei sau a laboratorului de informatică.

Mai mult, sursele de documentare online furnizează diferite tipuri de documentare, în funcție de vârstă și de cerințele fiecărei etape de dezvoltare. Un alt avantaj al documentării online îl constituie posibilitatea ca elevii să lucreze atât individual, cât și în cadrul învățării dirijate, cu ajutorul profesorului/tutorelui. Prin utilizarea calculatorului și a softurilor educaționale elevii sunt mult mai atrași de studiu și de școală, le crește responsabilitatea, motivația învățării, își lărgesc sfera de cunoaștere.

Softul pedagogic/educațional reprezintă un program informatizat, proiectat special pentru rezolvarea unor sarcini sau probleme didactice / educative prin valorificarea tehnologiilor specifice instruirii asistate de calculator, care asigură: memorarea datelor, organizarea datelor în fișiere, gestionarea fișierelor, simularea învățării, realizarea învățării, evaluarea formativă a învățării, controlul reglarea/autoreglarea și autocontrolul activității de învățare/educație.

Softurile educaționale oferă, ca principale instrumente de lucru, tutorialele și lecțiile interactive, oferind elevilor posibilitatea de a achiziționa noi informații, într-un mod plăcut și atrăgător. Spre deosebire de lecția clasică, softul educațional permite o abordare interactivă, permite manifestarea creativității elevului, este adaptabil și are un caracter deschis.

O altă sursă de documentare o reprezintă site-urile de tutoriale, care sunt, de fapt, locurile în care se găsesc diferite informații dintr-o gamă largă de domenii. În cadrul acestor site-uri sunt oferite explicații pe înțelesul tuturor, uneori însoțite de postări de tip videoclip și de fotografii explicative, pentru a facilita înțelegerea informațiilor transmise.

Cantitatea cea mai mare de informație se regăsește în bibliotecile virtuale, a căror accesare ajută elevii în activitatea lor individuală, în scopul documentării pentru diferite proiecte sau referate, pentru aprofundarea cunoștințelor dobândite în cadrul lecțiilor predate la școală sau doar ca lectură suplimentară. Prin bibliotecǎ virtuală se înțelege o colecție organizatǎ de cărți, manuscrise și alte documente, publicǎ sau particularǎ. Fără a avea o delimitare spațio-temporală, biblioteca virtuală oferă acces la o serie de documente care răspund scopului de căutare, fie că acesta este informativ, educativ, creativ sau recreativ. În acest context chiar spațiul Internet ar putea fi privit ca o bibliotecǎ virtualǎ.

Pe lângă documente scrise, o bibliotecă virtuală poate cuprinde și documente audio-vizuale sau multimedia organizate în colecții. Accesarea acestor documente se realizează într-un timp foarte scurt, având simultan acces și la documente colaterale, datorită faptului că mai multe biblioteci virtuale sunt interconectate între ele.

În concluzie, avantajele documentării online, pentru elev sunt utmătoarele:

Ușurința găsirii informației;

Posibilitatea găsirii mai multor surse informative, din diverse categorii (cărți în format PDF, articole de presă, blog-uri, tutoriale, cursuri online etc.);

Mobilitatea în timp și spațiu (documentarea pe internet nu depinde de un anumit spațiu și/sau moment);

Posibilitatea optării pentru parcurgerea mai multor materiale simultan;

Fixarea propriului ritm de studiu etc.

2.2 Blended education – Tendințe actuale

Potrivit Wikipedia, conceptul de învățare combinată (blended education) „reprezintă o abordare a educației care combină materiale educaționale online și oportunități de interacțiune online cu metodele tradiționale, de clasă bazată pe locație. Aceasta necesită prezența fizică a profesorului și a elevului, cu anumite elemente de control al elevilor în timp, loc, cale sau ritm.”

Blended Learning este un model de învățare care este îmbogățit cu metoda tradițională de învățare și materialele educaționale online. Integrarea învățării online și a studiului față-în-față cu învățarea combinată poate optimiza timpul petrecut în sala de curs și poate îmbunătăți experiența de învățare. Învățarea combinată se realizează prin sistemul de management al învățării (Learning Management System=LMS), prin utilizarea tehnologiei de învățământ la distanță. LMS cuprinde materiale susținute cu animații flash, înregistrări ale elevilor/studenților, roluri ale utilizatorilor, sisteme de evaluare cum ar fi sondaje și chestionare care îndeplinesc standardele SCORM.

Învățarea combinată are diverse definiții în literatură. În anumite studii acest concept este definit ca o combinație de cele mai bune trăsături ale învățării tradiționale și învățării online. Cu toate acestea, definiția a evoluat astfel încât să cuprindă combinații de strategii de învățare diferite, cum ar fi combinarea învățării structurate și nestructurate, învățarea online și offline etc. Scopul este acela de a combina educația față în față cu educația online, într-un mod eficient. În acest model, elevii se angajează în experiențe interactive. În plus, cursurile online oferă conținut multimedia bogat oricând, oriunde, condiția fiind doar accesul la internet. Există multe modalități de aplicare a învățării mixte. Prin urmare, nu există anumite reguli care să definească cum ar putea fi amestecul ideal. Termenul „Blended=amestecat" are o semnificație largă și include integrarea învățării electronice și învățării tradiționale. Amestecarea acestor modele de învățare depinde de materialele online, de nevoile elevilor și de cerințele instructorului.

Învățarea mixtă mai este definită și ca integrare coerentă a învățării electronice și învățării tradiționale pentru a ne atinge obiectivele educaționale. Atunci când învățarea mixtă este înțeleasă și aplicată cu atenție, aceasta va oferi un mare avantaj elevilor și profesorilor.

Blended Learning are anumite avantaje față de învățământul tradițional, întrucât în învățământul tradițional, clasele sunt întotdeauna localizate fizic în anumite locuri, iar cursurile sunt gândite la anumite momente. Pe de altă parte, în învățarea mixtă, procesul de învățare poate avea loc oricând, oriunde, beneficiind de tehnologie. Tabelul nr. 3 prezintă principalele diferențe dintre modelul tradițional de învățare și modelul de învățare mixtă.

Tabelul 3: Diferențele dintre învățarea tradițională și modelul de „blended learning”

E-Learning este un model de învățare și predare proiectat pentru a fi realizat prin utilizarea mijloacelor electronice. Este mai puțin costisitor decât abordarea tradițională de învățare, care nu se limitează la o locație geografică specifică și este mai flexibilă din punct de vedere temporal. Înlocuiește învățarea tradițională acolo unde nu poate funcționa. În timp ce computerele facilitează procesul de învățare, tehnologia internet acționează ca o punte de comunicare care interconectează alte computere și oameni care fac procesul de învățare interactiv. Învățarea online sau e-învățarea are două variante:

Învățarea bazată pe internet (Internet Based Learning)

Utilizarea formală a învățării bazate pe Internet a început odată cu înființarea unor grupuri de știri moderate în anii 1960. Apoi a apărut un nou tip de model de învățare la distanță care folosește tehnologia Internet pentru a livra materialele de curs studenților. În acest model, se creează un canal virtual de comunicare între studenți și profesor. La un capăt, profesorii predă și la celălalt capăt elevii se alătură clasei și participă la cursuri din diferite orașe sau țări. Profesorul nu doar transmite informații, ci și contribuie, interacționează, construiește cunoștințele care permit procesul de învățare.

Învățarea bazată pe web (Web Based Learning)

Învățarea bazată pe Web este similară învățării bazate pe computer, care oferă un mediu independent de timp și locație, dar diferă, deoarece browserul web este utilizat pentru comunicare. Este un program de predare bazat pe hypermedia, care folosește resursele pe World Wide Web (WWW), pentru a promova și sprijini procesul de învățare într-un mediu bogat de învățare.

În aceste tipuri de sisteme, conectarea elevilor se face utilizând un nume de utilizator și o parolă atribuită fiecăruia. Este posibil să se genereze rapoarte care să conțină timpul exact petrecut de un utilizator în sistem, durata conexiunii, informații privind informațiile sau cursurile pe care le-a studiat, chestionarele, examenele pe care le-a luat. În plus, performanța elevilor poate fi evaluată; elevii și profesorii se pot întâlni online și pot realiza activități interactive de învățare.

Concluziile rezultate în urma abordării de învățare mixtă pentru cursul Algoritm și programare în Catedra de Inginerie Calculatoare a Universității Süleyman Demirel din Turcia, în anul 2014 au arătat că, atunci când învățarea mixtă este înțeleasă și aplicată cu atenție, aceasta oferă avantaje mari atât elevilor, cât și profesorilor. În comparație cu educația tradițională, sistemul mixt de educație (blended education) a generat rezultate mai bune decât cele preconizate, iar abilitățile de gândire algoritmică ale studenților în învățământul combinat și tradițional au fost foarte apropiate.

Și în România acest sistem mixt de educație a pătruns de câțiva ani, fiind abordat în special în cadrul sistemului de educație la distanță. Într-un articol publicat de Catedra de Informatică Economică de la Universitatea de Vest din Timișoara se precizează că „noile tehnologii ale informației și comunicațiilor schimbă perspectiva asupra practicii educaționale, completând cadrul educațional cu metodologii moderne de învățare, specifice societății informaționale. E-learning (e-învățare) nu dorește să înlocuiască sistemele educaționale tradiționale, ci dorește să întărească procesul de învățare.”

Adoptat în unitățile de învățământ ca o alternativă la educația tradițională, e-learning a condus la apariția învățământului la distanță. Dar același sistem poate fi adoptat și în cadrul administrației publice, conectând membrii unei anumite comunități, precum și la nivelul organizațiilor, unde aceste sisteme pot promova o învățare colaborativă.

Tabelul 4: Domenii de aplicabilitate pentru e-learning

O platforma e-learning poate fi utilizata pentru cursuri online individuale sau în universitati virtuale, eTraining în cadrul firmelor, workshop-uri online, ca spațiu virtual de colaborare și de promovare a învățării organizaționale. În spațiile virtuale de învățare se pot găsi activități didactice de tip Interactive-Video-Conferencing-Courses, Telecourses, WebCourses și MultiMedia-Courses etc., care promovează atât învățarea individuală, cât mai ales cea colectivă.

Din studiile și cercetările efectuate în România, surse oficiale a concluzionat că cerințele unui sistem de tip eLearning de succes ar fi următoarele:

„–o sesiune de eLearning trebuie sa fie cât mai interactivă, să implice emoțional cursanții; feedback-ul oferit trebuie să fie prompt și la obiect;

–atmosfera din sala de curs virtuală trebuie să fie cât mai placută, apropiată pe cât posibil de experiențele de învățare tradiționale, cunoscute; elementele noi în structurarea materialului de studiu și în modalitățile de interacțiune trebuie introduse treptat;

–derularea cursului și cerințele de promovare trebuie descrise foarte clar și exact;

–trebuie păstrat ritmul de învățare, motivația cursanților trebuie susținută constant prin metode și tehnici psihopedagogice speciale.”

Blended-education este adoptat în țara noastră și ca o formă de tranziție între învățământul tradițional și cel modern, digital, întrucât combină cele două sisteme de metode și tehnologii, adaptându-le la cerințele specifice. De exemplu, în prezent, anumite lecții interactive sunt predate în grădinițe cu ajutorul tabletelor individuale, lecțiile clasice de gimnaziu sunt însoțite de accesul elevilor la teste online și la tabla electronică, iar elevii de liceu se documentează direct de pe telefonul mobil sau e-book-uri, consultând materiale din diverse biblioteci virtuale etc.

Problemele implementării sistemelor de educație digitală la noi în țară sunt legate, în special de dotarea materială a sălilor de clasă, întrucât în multe școli accesul la internet este permis doar în anumite săli sau în cabinetele de informatică. Pe de altă parte, neexistând un sistem legal centralizat, privind utilizarea acestor metode moderne în toate formele de învățământ, folosirea sistemului de tip blended-education rămâne unul izolat sau de tip experimental.

O altă problemă privind implementarea sistemului mixt de educație (tradițional și digital) ține și de nivelul de pregătire a profesorilor în ce privește utilizarea noilor tehnologii, de adaptarea la noile metode, și chiar de dorința profesorilor de a se adapta la aceste noi cerințe educaționale. În ceea ce privește părerea elevilor, în cea mai mare parte aceștia acceptă cu entuziasm diferitele variante de blended-education, fiind mult mai receptivi la acest mod de abordare al educației.

Indiferent de forma pe care o îmbracă sau de cadrul organizatoric în care se desfășoară, e-learning-ul este un tip de educație centrat pe cel care învață, oferind, în același timp, reale avantaje și profesorilor.

2.3 Evaluarea prin intermediul tehnicilor digitale

Evaluarea pedagogică reprezintă „o acțiune managerială proprie sistemelor socio-umane, care solicită raportarea rezultatelor obținute, într-o anumită activitate, la un ansamblu de criterii specifice domeniului, în vederea luării unei decizii optime.” Evaluarea este o componentă a procesului de învățământ și este un proces didactic complex, integrat structural și funcțional în activitatea didactică.

Principalele funcții ale evaluării pedagogice sunt: funcția de control, educativă, didactică, socială, funcția de clasificare și selectare, de diagnosticare și de optimizare a procesului de predare, funcția formativ – educativă, de întărire și stimulare a învățării, funcție orientativă, diagnostică, prognostică și de selecție.

Evaluarea curentă a elevilor se realizează în mod curent cu ajutorul testelor. Obiectivele testelor pedagogice vizează măsurarea cunoștințelor și a capacităților fundamentale proiectate în cadrul programelor școlare. Testele pedagogice pot fi clasificate în funcție de două criterii complementare: a) criteriul obiectivului operațional prioritar: teste de sondaj inițial (aplicate la începutul unui curs, semestru, anului școlar, ciclului școlar); teste pentru anumite teme, capitole (aplicate după parcurgere anumitor teme, capitole); teste de sinteză (aplicabile la sfârșitul anului școlar, după parcurgerea tuturor temelor, inclusiv a temelor de sinteză); b) criteriul metodologiei angajate prioritar: teste de lucru sau de simulare; teste bazate preponderent pe memorie sau pe gândire, teste cu răspunsuri standardizate sau deschise.

Noul concept de e-Learning sau de ”Blended Education” a atras după sine și mutarea evaluării în această zonă, adică online. Testarea pe calculator este utilă în următoarele situații: înaintea etapei de instruire (când trebuie să aibă loc o pre–testare pentru a identifica nivelul de cunoștințe și deprinderile practice deținute până la acel moment), pe parcursul instruirii (ca să evalueze progresul înregistrat până la momentul respectiv) și după terminarea instruirii (sub formă de evaluare sumativă).

La implementarea testului trebuie să se aibă în vedere o serie de elemente: modul de reprezentare vizuală a testului, modul de operare (sau de funcționare) a testului, opțiunile instructorului, opțiunile elevului/studentului, precum și procedurile de soluționare rapidă a unor probleme neprevăzute ce pot apărea pe parcursul testului. O altă problemă importantă o reprezintă alegerea tipurilor de cerințe din cadrul unui test online; sunt de evitat testele ce conțin întrebări cu doar două variante de răspuns (Da/Nu, Adevărat/Fals etc.) și cele de tip redactare de eseu (interpretarea acestora conține un anume grad de subiectivitate). Alt avantaj constă în folosirea calculatorului atât la conceperea testului, cât și la aplicarea acestuia și la administrarea răspunsurilor.

O altă soluție pentru transferarea lecțiilor în online vine chiar de la cel mai mare motor de căutare pe internet și se numește Clasa Google. Acesta este un serviciu web gratuit, dezvoltat de Google, al cărui scop principal este raționalizarea procesului de partajare a fișierelor între profesori și elevi/studenți. Clasa Google combină Google Drive pentru crearea și distribuirea de sarcini, Google Docs, Sheets and Slides pentru scriere, Gmail pentru comunicare și Google Calendar pentru planificare.

Înscrierea într-o astfel de clasă a participanților se face individual, pe baza unui cod privat sau automat, prin importarea unui grup de elevi, dintr-un domeniu școlar. Pentru fiecare clasă este creat un dosar separat, unde se strâng toate testele, care vor fi, ulterior, evaluate de profesor. Aplicațiile mobile, disponibile pentru dispozitive iOS și Android, permit utilizatorilor să acceseze informații atât onine, cât și offline. Profesorii pot monitoriza progresul pentru fiecare elev, iar sala de clasă stimulează colaborarea și ajută la promovarea unei mai bune comunicări între profesori și elevi.

Tot Google oferă și elaborarea unor teste de evaluare, prin aplicația Google Forms (formulare Google), care permite trimiterea testului către elevi spre rezolvare, ca și direcționarea acestora către profesor, precum și corectarea rezultatelor folosind aplicația Flubaroo. Testele elaborate pot conține o diversitate de tipuri de itemi: cu răspuns scurt, cu răspuns sub forma unui paragraf, cu răspunsuri multiple, casete de selectare, dropdown, scară liniară, grilă cu mai multe variante, dată, oră.

Google Forms a fost adoptat și la noi în țară, putând fi aplicat cu succes la majoritatea disciplinelor de studiu din școală. O propunere de aplicare a acestor formulare implică utilizarea unei metode rapide și moderne de evaluare online care constă în parcurgerea următorilor pași:

elaborarea unui test de evaluare utilizând formularele din Google Drive;

trimiterea testului către elevi prin e-mail, Facebook, Twitter, Google+, sau prin furnizarea link-ului la care se află testul;

rezolvarea testului de către elevi și remiterea acestuia către profesor;

corectarea testelor într-un timp foarte scurt, folosind aplicația Flubaroo.

Această metodă de evaluare prezintă doar un singur dezavantaj (necesitatea conectării la internet) și mai multe avantaje, atât pentru profesor, cât și pentru elevi. Dintre avantajele în favoarea profesorilor amintim, în primul rând, câștigarea unor perioade valoroase de timp, prin gestionarea cu succes a avantajelor oferite de aplicație: corectarea testelor se face automat, cu ajutorul computerului, notele obținute pot fi trecute în catalog imediat, iar un test poate fi folosit la mai multe clase de același nivel, mai mulți ani la rând.

Dintre avantajele oferite de Google Forms elevilor, pot aminti: întrebările testului sunt trimise aleatoriu (astfel elevii nu sunt tentați să copieze unii de la alții), evaluarea este interactivă (solicită concentrarea atenției elevului doar asupra ecranului cu întrebări și îl distrage de la alte ocupații), elevii au siguranța că beneficiază de o evaluare obiectivă și corectă (primesc toți, aceleași întrebări, iar corectarea se face imparțial, de către computer) etc.

BIBLIOGRAFIE

Cărți

Adăscăliței, A., Instruire asistată de calculator: didactică informatică, Polirom, 2007.

Bocoș, Mușata, Instruire interactivă. Repere pentru reflecție și acțiune, Editura Presa Universitară Clueană, 2002.

Brut, M., Instrumente pentru e-learning: ghidul informatic al profesorului modern, Iași, 2007

Carliner, S., An Overview of Online Learning (2nd edition). Amherst, MA: HRD Press,2004.

Cerghit, Ioan, Metode de învățământ, Ed. Polirom, București, 2006

Cristea, Sorin,coord., Curriculum pedagogic, I, ediția a II-a, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2007.

Cristea, V., Iosif, G., Marhan, A., Niculescu, C., Trăușan-Matu, Ș., Udrea, O., Sisteme inteligente de instruire pe Web, Editura Politehnica Press, București, 2005.

Davidescu, N., E-ducation, information investors in people for relaunch economy, The Ninth International Conference “Investments and Economic Recovery”, May 22-23, 2009.

Élthes, Z., Realizări e-learning și blended learning, Conferința Națională de Învățământ Virtual, ediția a VI-a, 2008.

Finke, A., Bicans, J., E-learning System Content and Arhite cture Evolution, Proc. of 16th International Conference on Information and Software Technologies IT, 2010

Finn, A., & Bucceri, M., A case study approach to blended learning, Los Angeles: Central Software, 2004.

Ghilic-Micu, B., Stoica, M., Managementul proceselor de e-learning bazate pe tehnologia informației și comunicațiilor, Workshop – Managementul proiectelor informatice, București, oct. 2004.

Holotescu, C., Cursuri online în învățământul superior de calculatoare, Simpozionul “Tehnologii educaționale pe platforme electronice în învățământul ingineresc”, București mai 2003

Ioniță, A., Organizational Learning – a Sustainable Competitive Advantage, Proceedings of the International Symposium OL-KWM, 2005.

Ioniță, A., Trends in Professional Learning in the Framework of Knowledge Society, Proceedings of the 1st International Conference on Virtual Learning, ICVL, 2006.

Istrate, Olimpius, Modalitati de utilizare TIC pentru evaluare sudentilor, București, TEHNE- Centrul pentru Dezvoltare și Inovare în Educație, 2010

Iucu, B. Romiță, Managementul și gestiunea clasei de elevi, Editura Polirom Iași, 2000

Manolescu, Marin și Frunzeanu, Mirela, Perspective inovative ale evaluării în învățământul primar. Evaluarea digitală, Editura Universitară, București, 2016

Marzano, Robert J., Arta și știința predării. Un cadru cuprinzător pentru o instruire eficientă, Ed. Trei, București, 2015

Moise, G., Contribuții la modelarea și conducerea proceselor de instruire online, utilizând tehnici de inteligență artificială, Universitatea Petrol-Gaze din Ploiești, 2008.

Oprea, Crenguța, Pedagogie. Alternative metodologice interactive, Editura Universității din București, București, 2003.

Panțuru, Stan, Instruirea în spiritul strategiei dezvoltării gândirii critice, Editura Psihomedia, 2003

Potolea, Dan, Ioan Neacșu, Iucu Romiță, Ion-Ovidiu Pânișoară, Pregătirea psihopedagogică. Manual pentru definitivat și gradul didactic II, Editura Polirom, Iași, 2008

Smith, P.L., Ragan, J.T., Instructional Design, Third edition, John Wilez & Sons, Inc., 2005.

Stolovitch, Harold D., Erica J. Keeps, Marc J. Rosenberg, Formarea prin transformare. Dincolo de prelegeri, Ed. Trei, București, 2017

Toma, S., Făt, S., Găbureanu, S., Novak., C., Instruirea în societatea cunoașterii: Impactul programului Intel Teach în România, Ed. Agata, București, 2009.

Țîrcovnicu, V., Pedagogia generală, București, Editura „Facla”, 1975

Vlada M., E-Learning și software educațional, Noi tehnologii de e-learning, Conferința Națională de Învățământ Virtual, Software educațional, Editura Universității din București, 2003.

Walker, Timothy D., Să predăm ca în Finlanda. 33 de strategii simple pentru lecții pline de bună-dispoziție, Ed. Trei, București, 2018

Manuale, dicționare

Champy Philippe, Étévé Christiane (dir), Dictionnaire encyclopédique de l'éducation et de la formation, Paris, Nathan, 1994.

Morvan, P., Detollenaere, N., Lucas, M., Meinadier, J.P., Dicționar de Informatică. Traducere: Coord. Cristina Chiculescu, Lucian Nicolae, Elena Bițu, Editura Niculescu, 1999.

Articole

Muntean, M. și al., Considerații privind e-learning în societatea bazată pe cunoaștere, Revista economică, nr. 4(28)/2003.

Roșca, I.G., Apostol, C.,Zamfir, G., E-learning – paradigma a instruirii asistate, Revista Informatica Economica, nr. 2 (22)/2002.

Art. „Educație digitală în școlile din România”, 20 Sep. 2016, https://www.libertatea.ro/stiri/stiri-interne/educatie-digitala-scolile-din-romania-1604067

Silvia Făt, coord. Tendințe internaționale în educația matematică , 2016, http://ssmr.ro/files/scoala/studiu_final_2016.pdf

Adina-Crina Drug, „Platforme educaționale e-learning”, https://www.moodle.ro/preparandia/images/docs/DrugCrina.pdf

https://www.didactic.ro/revista-electronica/revista-electronica-didactic-ro-issn-aa844-4679-decembrie-2-aaaa/softul-educational-mijloc-eficient-in-realizarea-unei-altfel-de-predari-prof-inv-primar-florica-plosca-sc-balcescu-petofi-satu-mare

Art. „Ce soluții pentru educație digitală au școlile din România?” 1 august 2017 https://www.norsit.ro/blog/ce-solutii-pentru-educatie-digitala-au-scolile-din-romania/

Tuncay Yigit, Arif Koyun, Asim Sinan Yuksel, Ibrahim Arda Cankaya, ”Evaluation of Blended Learning Approach in Computer Engineering Education”, Department of Computer Engineering, Suleyman Demirel University, Isparta ,32260, Turkey, 2014, https://www.researchgate.net/publication/270265585_Evaluation_of_Blended_Learning_Approach_in_Computer_Engineering_Education

Mihaela Muntean, Viorel Negrut, Cornelia Muntean, Diana Mogoșanu, „Considerații privind e -learning în societatea bazată pe cunoaștere”, http://revistaie.ase.ro/content/28/MunteanMihaela.pdf

http://www.elearning-forum.ro/

Adrian A. Adăscăliței, „Instruire Asistată de Calculator, IAC Proiectarea Instruirii utilizând Sisteme Informatice Multimedia”, http://iota.ee.tuiasi.ro/~aadascal/curs_iac/IAC_manl_idd2k5.pdf

Iuliana Bolos: „Evaluarea didactică folosind aplicațiile Google Forms și Flubaroo”, 21august2017, https://iteach.ro/experientedidactice/evaluarea-didactica-folosind-aplicatiile-google-forms-si-flubaroo

Site-uri

http://www.ee.tuiasi.ro/~aadascal/curs_iac/IAC_manl_idd2k5.pdf

http://depmath.ulbsibiu.ro/chair2/craciunas/model%20standard%20platforma%20eLearning.pdf

http://www.mountainquestinstitute.com/definitions.htm

www.intelera.com/glossary.htm

http://www.cybermediacreations.com/elearning/glossary.html

http://scoalaavramiancudej.ro/exemple_de_bune_practici_din_sistemul_finlandez_si_estonian.pdf

http://centruldeparenting.ro/japonia-tara-cu-cel-mai-performant-sistem-de-educatie-din-lume-12-lectii-ale-invatamantului-japonez/

http://www.siveco.ro/ro/solutii-business-to-public/elearning/platforma-ael

http://forum.portal.edu.ro/index.php?act=Attach&type=post&id=1234153

https://bibliocarti.com/ce-e-biblioteca-virtuala/