Dificultatile Intampinate de Copiii din Mediul Rural
Anexa 1
Ghidul de interviu pentru copii
Tu te consideri acum normal sau sărac? Poți să îmi spui de ce ? Argumentează !
Care sunt, din punctul tău de vedere, problemele cele mai grave în familie legate de lipsa banilor?
Daca ai avea bani îmi poti spune ce ți-ai lua din ei?
Cum te simți față de restul comunității?
Ce fel de relații ai cu prietenii tăi?
Îți place să mergi la școală?
Obijnuiesti să mai absentezi? Care sunt motivele?
Obijnuiesti să îți ajuți parinții la treburile casnice?
Cum? Ce activități faci?
Ai timp și pentru teme?
Care dintre părinți te solicită mai mult și la ce?
Ce planuri de viitor ai?
Anexa 2
Ghidul de interviu pentru părinți
Ce varstă aveți în ani împliniți?
Care este ultima școală absolvită?
Câți copii aveți?
Sunteți angajată sau soțul/soția?
Care sunt veniturile în familie? Din ce provin ele?
Care sunt problemele mari pe care le aveți de rezolvat pentru gospodaria dvs.?
Ce sume s-au cheltuit în ultima lunâ în gospodăria dvs. pentru urmatoarele destinatii:
1. Locuinta (chirie, întretinere)…………lei
2. Alimente (inclusiv cafea, bauturi racoritoare)………lei
3. Bauturi alcoolice tigari………..lei
4. Imbracaminte, încaltaminte………..lei
5. Transport………….lei
6. Activitati cultural-educative (spectacole, carti, ziare etc.)………….lei
7. Ingrijire medicala…………..lei
8. Datorii (rate la casa, CEC, CAR, mobila, etc.)…………lei
9. Alte destinatii, care?………………lei
10.Cheltuieli legate de asigurarea educatiei copiilor (uniforme, rechizite, meditatii etc.)……………….lei
8. Îmi puteți spune cât de des vă ajută copii la treburile casnice și cu ce
9. Cât de des merg copii la școală și atunci când nu merg care sunt motivele ?
10. Ce relație există între copii dvs. și restul comunității?
11.Care sunt lisurile cele mai mari în privința familiei? Dar în privința copilului?
Dan, A. (1999). Dictionar de saracie. Bucuresti: ICCV.
Voicu, M. A. (1999). Dicționar de sărăcie. ICCV.
Mucchielli, A. (2002). Dictionar al metodelor calitative în științele umane și sociale. Iași: Polirom.
Tompea, A. (2010). Saracia si excluziunea sociala. Preluat pe 3 21, 2014, de pe http://ro.scribd.com/doc/44650537/Saracia-Si-Excluziunea-Sociala-[NUME_REDACTAT] (2012) Copil în România – O diagnoză multidimensională, disponibil online la: http://www.unicef.ro/wp-content/uploads/Copil_in_Romania.pdf, accesat la data de 17.05.2014
Unicef (2013) Situația adolescenților din România, raport final, disponibil online la http://www.unicef.ro/wp-content/uploads/Studiu-privind-situatia-adolescentilor-din-Romania.pdf , accesat la data de 23.05.2014
Salvați copiii (2013) Abuzul și neglijarea copiilor- studiu ociologic la nivel național, diponibil online la http://www.salvaticopiii.ro/upload/p0002000100000002_Studiu%20-%20abuzul%20si%20neglijarea%20copiilor.pdf, accesat la data de 18.05.2014
Salvați copiii (2008) Ghidul practic pentru monitorizarea copiilor exploatați și la risc de exploatare prin muncă dispnibil online la http://www.copii.ro/files2/52_Ghid_practic_monitorizarea_muncii_copilului.pdf, accesat la fata de 7.05.2014
http://ec.europa.eu/social/BlobServlet?docId=2042&langId=ro
Legea nr. 277/2010 privind alocatia pentru sustinerea familiei
LEGE Nr. 482 din 19 decembrie 2006 privind acordarea de trusouri pentru nou-nascuti
Legii nr. 416/2001 privind venitul minim garantat
[NUME_REDACTAT].61 /1993 privind alocatia de stat pentru copii
[NUME_REDACTAT]
CAPITOLUL 1 Noțiuni generale despre sărăcie
I.1. Ce este sărăcia
I.2. Determinarea sărăciei
I.3. Cauzele apariției sărăciei
I.4. Efectele apariției sărăciei
CAPITOLUL II Indicatorii deprivării sociale
II.1. Indicatorii socio-economici
II.2. Gradul de coeziune al familiei
II.3. Forme de dependență
II.4. Maltratarea
II.4.1. Abuzul
II.4.2.Neglijarea
CAPITOLUL III Politici sociale și strategii de combatere a sărăciei
III.1. Politici familiale
III.2.Strategia naționață pentru protecția și promovarea drepturilor copilului
CAPITOLUL IV Perspective metodologice
IV.1. Cercetarea fenomenului sărăciei
IV.2. Metodologia cercetării
IV.2.1. Interviul
IV.2.2. Observația
IV.2.3. Tehnica documentării
CAPITOLUL V Cercetarea
V.1.Interviurile aplicate copiilor
V.2. Interviurile aplicate părinților
V.3. Compararea răspunsurilor
[NUME_REDACTAT]
[NUME_REDACTAT] întâmpinate de copiii din mediul rural
[NUME_REDACTAT]
CAPITOLUL 1 Noțiuni generale despre sărăcie
I.1. Ce este sărăcia
I.2. Determinarea sărăciei
I.3. Cauzele apariției sărăciei
I.4. Efectele apariției sărăciei
CAPITOLUL II Indicatorii deprivării sociale
II.1. Indicatorii socio-economici
II.2. Gradul de coeziune al familiei
II.3. Forme de dependență
II.4. Maltratarea
II.4.1. Abuzul
II.4.2.Neglijarea
CAPITOLUL III Politici sociale și strategii de combatere a sărăciei
III.1. Politici familiale
III.2.Strategia naționață pentru protecția și promovarea drepturilor copilului
CAPITOLUL IV Perspective metodologice
IV.1. Cercetarea fenomenului sărăciei
IV.2. Metodologia cercetării
IV.2.1. Interviul
IV.2.2. Observația
IV.2.3. Tehnica documentării
CAPITOLUL V Cercetarea
V.1.Interviurile aplicate copiilor
V.2. Interviurile aplicate părinților
V.3. Compararea răspunsurilor
[NUME_REDACTAT]
[NUME_REDACTAT]
Copilul reprezintă categoria de populație cel mai puternic dezavantajată din societatea actuală românească, care a cumulat cele mai multe probleme și cele mai grave riscuri pe termen mediu și lung. Această situație este îngrijorătoare nu numai din perspectiva indivizilor, ci și a colectivității, copilul reprezentând resursa esențială a oricărei societăți.
Situatia îngrijoratoare a copilului în țara noastră este rezultatul căderii economice din ultimii ani, dar și urmarea deficitului de suport din partea statului. Pe fondul politicilor eronate din perioada socialistă, insuficiența politicilor de protecție din perioada de dupa 1989 a agravat situația. Eforturile de compensare a impactului transformarilor economice au fost reduse comparativ cu gravitatea dificultăților generate. Beneficiile și serviciile sociale oferite copiilor și familiilor lor au fost în mod special neglijate. Serviciile destinate mai ales copiilor din medii defavorizate s-au restrâns dramatic. Mecanismele publice de prevenire și de reducere a situațiilor de risc au fost uitate de guvernanți. Astfel, în loc să scadă, numarul de copii în situații de risc a crescut, iar riscurile cu care se cofruntă aceștia s-au înmulțit. Perioada tranziției a întarit mecanismele de excludere la anumite categorii de populație, favorizându-se dezvoltarea unui mediu familial de risc ridicat pentru copil. Procesul de sărăcire a populației, dublat de procesul de dezorganizare socială la care s-au adăugat politica socială confuză și efortul insuficient din partea statului, au agravat situația copilului în România în ultimii ani.
Actualul sistem nu protejează în mod eficient copiii împotriva sărăciei. Copiii din gospodăriile mai sărace, fie că este vorba de familiile lucrătorilor săraci, fie de cele extrem de sărace toate acestea riscă în mod clar să moștenească inegalitățile, în lipsa unei protecții sociale eficiente. Situația copiilor cu părinți plecați la muncă în străinătate prezintă aspecte contradictorii. Aceștia se bucură în general de bune condiții de trai. Totuși, sunt vulnerabili la sărăcia monetară, din cauza puternicei dependențe de remitențe, și la sărăcia afectivă, din cauza lipsei îngrijirii părintești. Mai mult, lipsa părinților are efecte grave asupra calității nutriției și a rezultatelor școlare. În toate dimensiunile bunăstării copilului, diverse practici nocive dezvoltării sănătoase și adecvate a copilului par a fi larg răspândite printre părinți.
Apartenența la o familie dezorganizată, lipsa de educație a părinților, neglijența acestora, lipsa unui loc de muncă sau consumul excesiv de alcool sunt dificultăți din familie cu impact important asupra parcursului școlar al unui copil. Conform studiilor, copiii proveniți din astfel de medii tind să urmeze modelele oferite de părinți și concepțiile acestora, conform cărora educația nu este o prioritate, iar frecventarea școlii nu sporește șansele unui viitor mai bun.
Sărăcia este o altă cauză pentru abandonul școlar. Acest factor acționează în două sensuri: fie copiii nu se pot prezenta la școală din cauza neputinței părinților de a le cumpăra haine, rechizite sau pentru a plăti transportul, fie sunt nevoiți să contribuie la întreținerea familiei, ceea ce nu le mai permite să aloce timp învățăturii. În cazul familiilor cu mulți copii, adeseori frații mai mari sunt nevoiți să aibă grijă de cei mai mici sau să se ocupe de gospodărie, în timp ce părinții muncesc. Fetele sunt cele care renunță mai des la școală din acest motiv.
În realitatea socială Românească există puternice inegalități între oportunitățile de dezvoltare ale copilului din mediul rural față de cel din mediul urban, evidențiate de indicatori statistici relevanți, cu efecte pe termen scurt sau mediu asupra copilului, dar și cu efecte pe termen lung asupra populației rurale în general. Diferențele între indicatorii socio-economici între mediul rural și urban par să se adâncească.
Se poate spune că cei din mediul rural, în mod special copiii, întâmpină mai multe dificultăți în procesul lor de creștere și dezvoltare normală, prin lipsurile cauzate de situația financiară precară a familiei.
CAPITOLUL 1 Noțiuni generale despre sărăcie
I.1. Ce este saracia ?
Sărăcia este un fenomen ce apare la o anumită perioadă și afectează toate țările dezvoltate, cît și țările în curs de dezvoltare. În ciuda progresului din practică și teorie, în măsurarea și analiza sărăciei, studiile realizate în Europa și în lume, continuă să facă obiectul unor ample dispute între specialiștii din domeniu. [NUME_REDACTAT] problematica sărăciei preocupă de mai bine de 20 ani organele abilitate, cu rol în politica socială, de cuantificare și reducere a sărăciei.
De-a lungul timpului s-a încercat o definire cât mai clara a sărăciei. Concepul de sărăcie pare dificil și greu de înțeles, însă cu toate acestea el este destul de vizibil. Din punct de vedere etimologic , termenul de ,,sărăcie’’, evocă decădere și vulnerabilitate. Josefien van Stralen, definește sărăcia ca fiind ,,apariția unor privațiuni multiple în imposibilitatea depasirii situatiei de criză’’. O alta definiție dată sărăciei fiind considerată ’’o stare de lipsă permanentă a resurselor necesare pentru a asigura un mod de viață decent, accesibil la nivelul unei colectivitați date’’.
Putem defini sărăcia, existența orfanilor și a copiilor abandonați , ca fiind probleme vechi de când lumea, pe care de-a lungul timpului omenirea a încercat să le rezolve. După apariția creștinismului, timp de aproape două milenii, Biserica a fost cea care s-a implicat în ocrotirea și sprijinirea săracilor și celorlalte categorii defavorizare. În unele perioade ale [NUME_REDACTAT] si mai apoi în epoca capitalistă, au fost inițiative de ajutorare în special a persoanelor sărace de catre persoanele bogate, care aveau unele valori creștine, de către comunitățile rurale și urbane și de către industriașii, care doreau îmbunătățirea condițiilor de viata ale salariatilor lor. Biserica și-a întemeiat acțiunile asistențiale pe o concepție vazută bine de către ceilalți despre sărăcie. În lumea feudală existența sărăciei era considerată un fapt pozitiv din multe privințe. În scrierile biblice cei care se nășteau în familii sărace aveau șansa de a dobândii viață veșnică după moarte. Sărăcia mai dădea șansa celor bogați de a practica milostenia și caritatea și de a-și spăla astfel din păcate. Asadar, atunci sărăcia nu ajunsese să fie considerată o problemă, fiind vazută ca un lucru bun prin care puteai fi ajutat de către ceilalți dându-le astfel oportunitatea de a face fapte bune. În acestă perioadă, statul era absolvit de orice responsabilitate față de ajutoarele date celor săraci. Începând cu secolul al XV-lea, o data cu destrămarea feudalismului, apar raporturile de muncă patron-salariat. În acestă perioadă crește mobilitatea populației și apar noi categori de săraci, cum ar fi: cei din mediul rural care nu au pământ sau alte mijloace materiale de supraviețuire și care cauta slujbe în orașe pentru a-și asigura subzistența. Nobilimea începe să nu mai fie responsabilă față de cei săraci, iar statul pune în sarcina Bisericii asistarea celor saraci.
La începutul epocii moderne săracia nu era considerată o problemă socială, însă o dată cu creșterea sărăciei în rândul populației urbane, care reprezenta o amenintare pentru ordinea socială, statul a început să reacționeze. La începutul [NUME_REDACTAT] când sărăcie era văzută ca o șansă la virtute, în această epocă este vazută ca un rezultat al leneviei. In secolele XIV-XVII din cauza vagabontajului și cerșetoriei apare o legislație pentru stabilirea ordinii și păcii sociale, în care Biserica avea rolul de întrajutorarea a acestor persoane, iar statul de a aparara statu-quoul si pacea. Pană în secolul al XIX, Biserica creștină, continuă să îi ajute pe cei săraci, ca fiind singurul responsabil social. În secolul al XVI-lea ,,teologi protestanți retrag sărăcia și carității ,,demnitatea’’ morală pe care le-o acordase creștinismul traditional: condiția sărăciei nu anunță o gorie viitoare, după cum practica milosteniei nu este un gest de ,,curtoazie’’ față de Dumnezeu’’. Biserica și statul văzând slaba eficiență a ajutoarelor dat celor săraci și a reformelor de asistență care mențin starea de sărăcie, au început perceperea sărăciei ca pe o problemă socială. Sunt create primele instituții publice pentru sprijinirea celor mai sărăci și vicioși indivizi, ne mai punându-se problema ajutorării tututor săracilor. În acest secol în Anglia apar o serie de legi, săracii trebuiau să fie îngrijiți de comunitatea din care făceau parte. În secolul al XVII-lea săracii puteau presta munci remunerare în diferite ateliere. În zonele rurale din lispa atelierelor și a deposedărilor de pămănt, săracii erau întreținuți de catățenii parohiei cu posibilitați materiale. ,,Suferința, mizeria și foamea sunt cuvinte ce defineau sărăcia în secolul al XIX-lea, iar preocuparea statului era de apreveni lipsurile oamenilor sub aceste aspecte’’ . Începand cu a doua jumatate a secolului al XIX-lea și primele decenii ale secolului al XX-lea, sărăcia este tratată ca o problemă socială cauzată de sistemul economic și nu de către individ. În această perioadă încep să apară noi legi cu o serie de prestații în favoarea șomerilor, a celor care nu pot muncii din cauza unor probleme de sănătate și a persoanelor vârstnice. Protecția socială presupune ajutorarea persoanelor cu nevoi, doar dupa o evaluare a beneficiarului, iar ajutorul provine din bugetul statului sau donații ale voluntarilor. Acestă formă de asistare oferă un serviciu minim de protecție a persoanelor beneficiare pe o perioadă limitată de timp.
I.2. Determinarea sărăciei
Cercetările din România privind sărăcia au condus la definirea unor termeni diferiți ai sărăciei. Pentru măsurarea sărăciei se folosesc diferite metode de clarificare a pragului de sărăcie pentru a delimita familiile sau persoanele considerate sărace. În continuare sunt enumerate tipurile de sărăcie în funcție de metodele folosite în determinarea sărăciei.
În funcție de gradul de comparabilitate admis de pragul se sărăcie utilizat în evaluarea fenomenului , se pot distinge doua tipuri de sărăcie: absolută și relativă.
Saracia absolută – este definită ca fiind ,,starea în care o familie obține ,cel putin, veniturile minime necesare pentru ca membrii ei să-și mențină sănătatea și eficiența fizică’’( [NUME_REDACTAT], 1899). Ea înseamna lipsa unor condiții fundamentale ale existenței umane precum: mâncarea insuficientă , lucuința , îmbrăcămintea etc. Se consideră că termenul de sărăcie absolută este universal valabil, iar ,,standardele subzidenței umane sunt mai mult sau mai puțin identice pentru toți oamenii de aceiași vârstă și de aceiași condiție fizică, indiferent unde trăiesc’’. Săracia absolută se măsoara prin calcularea unui minim de subzidență care asigura tingerea unui nivel minim de sănătate și demnitate. Acest tip de sărăcie poate avea consecințe pe termen mediu și lung. Pe termen mediu poate avea ca efect ,,deteriorarea rapidă a capacităților și oportunităților minime ale persoanei de a participa la viața societății din care face parte’’.
Sărăcia relativă – se definește ca ,,inexistența nivelului minim de resurse care asigura o funcționalitate normală a persoanei/familiei în contextul social-cultural-dat’’.
O dată cu dezvoltarea societății, semnificația sărăciei relative a capătat un alt înțeles. Ea se schimbă pe măsură ce societatea evoluează și standardele săraciei sunt ajustate și cresc în mod treptat. ,,Susținătorii noțiunii de sărăcie relativă cred că sărăcia este definită cultural și nu ar trebui să fie măsurată după vreun standard universal al lipsurilor’’. Astfel, nevoile umane sunt aproximativ la fel, fiind diferențiate de interiorul societății sau între societăți.
În funcție de metodele de evaluare folosite , întâlnim sărăcia obiectivă ce presupune ,,utilizarea metodelor cantitative de măsurare a fenomenului, putând fi cuantificată prin nivelul veniturilor, numărul anilor de școală, gradul de ocupare, etc.’’. Sărăcia subiectivă se referă la ,,sentimentele de sărăcie ale indivizilor, utilizate ca punct de reper în construcția indicilor de sărăcie și determinarea pragurilor acesteia’’.
În funcție de durata de manifestare, deosebim: sărăcia de lungă durata și sărăcia temporară. Sărăcia de lungă durata cunoscută și ca săracie structurală sau cronică este definită ca o “starea de nesatisfacere a nevoilor de bază ale unei persoane pe o durată lungă de timp, fapt care are repercusiuni asupra stării fizice și psihice a persoanei, împiedicând participarea deplină a acesteia la societate’’. Sărăcia temporară, sărăcie tranzitorie , trecătoare sau conjuncturală și este definită ca fiind o ’’ stare nesatisfacere a nevoilor de bază care se întinde pe o perioadă scurtă de timp, afectând într-o mică măsură capacitățile fizice, intelectuale ale persoanei precum și participarea socială a acesteia’’.
Dupa mediul de manifestare, întâlnim: săracia urbană caracterizată prin zonele de sărăcie extremă cum ar fi: ghetourile, gropile de gunoi, zonele industrial dezafectate, centrele istorice etc. Săracia rurală este mai raspândită decât cea urbană , este mai ,,puțin severă, existând și ,,plasa de siguranță’’ a agricultorilor de subzistență’’.
În funcție de nivelul de manifestare, sărăcia apare fie la nivel individual, fie la cel comunitar. Sărăcia comunitara sau sărăcia tradițională este asociată cu ,, accesibilitatea la bunuri și servicii publice (electricitate , servicii de sănătate), dar și cu starea generală de sănătate a populației (mortalitate infantilă) sau anumite cracteristici demografice (natalitatea , pondere varstnici)’’. Sărăcia individuală este condiționată de catre sărăcia comunitară prin:
– individul care se raportează la comunitatea din care face parte. Dacă comunitate din care face parte este mai bogată sau mai săracă, aceasta îl determină pe individ sa se simtă mai puțin sărac sau sărac, chiar dacă dispune de mijloacele necesare unui trai decent.
– accesibilitatea redusă la servicile publice și la bunuri, poate afecta în mod direct nivelul de trai al unui individ din comunitate, în ciuda faptului că ar avea resurse materiale și-ar permite un standard ridicat de viață.
Conceptul de sărăcie în prezent
În prezent sărăcia este privită ca fiind ,,un fenomen multidimensional, cuprinzând atât aspecte monetare, cât și nemonetare ale bunăstării indivizilor și care se constituie din:
nivel redus de venituri, consum și ocuparea forței de muncă;
alimentația insuficientă sau de calitate proastă;
acces limitat la educație;
starea precară a sănătății;
participarea limitată la luarea deciziilor;
lipsa mijloacelor persoanelor de abilitare, reflectată în posibilitatea rudusă de a influența propriul nivel de trai;
imposibilitatea participării active la viața comunității și, deci, imposibilitatea integrării în societate.
I.3. Cauzele apariției sărăciei
Odata cu extinderea fenomenului de sărăcie, a apărut necesitatea identificării cauzelor ce determină apariția și existența sa , la nivelul individului și comunitșții. Explicațiile cu privire la apariția sărăciei, pun accent atât pe individ, ca fiind vinovat pentru starea în care se află, cît și pe sistemul social care determină apariția sărăciei în rândul indivizilor.
Explicația individual-psihologică
Însăși săracii sunt considerați vinovați de starea de sărăcie în care se află ,,datorită greșelilor personale și a comportamentului lor deviant orientat spre gratificații ușoare imediate –alcoolismul, lipsa de interes față de procesele educaționale și lipsa lor efectivă de efort pentru a se îndrepta de starea de sărăcie’’(Dan, 1999). Săracii se află în această stare nu numai din lipsa de interes față de găsirea unui loc de muncă, ci și datorită unor competențe și abilitați pe care nu le au, fiind incompetenți și a lipsei de efort în a depăși o situație de criză. ,,Se pot considera pe deplin vinovați de starea de sărăcie persoanele șomere și alcoolice, care refuză solicitarea sau ocuparea unui loc de muncă’’. Deoarece, se consideră că vina este doar a lor, iar societatea ar trebui sa fie mai dură cu ei, cei săraci, ar trebui ajutați, dar în același timp pedepsiți din punct de vedere moral. ’’Această atitudine conduce la stigmatizarea socială a săracilor care, conform altor puncte de vedere, este o atitudine contraproductivă ce diminuează șansele săracului de a evada din situația de sărăcie și, de asemenea, reprezintă și o atitudine imorală "aruncându-se" vinovăția asupra victimei (săracul nu este un ‘vinovat’ ci ‘victimă’)’’ . Politicile sociale sprijină săracii, dar le aplica unele pedepse , datorită faptului că nu este vina societății. Au apărut unele critici la pedepsele sau stigmatizarea ce ar avea efecte de descurajare și agravarea situației, decât să le stârnească atitudinea sau acțiunea. ’’Pe de altă parte ajutorul, acordat săracilor poate crea dependență și deci un efect negativ în neconcordanță cu scopul ajutorului. Tocmai de aceea ajutoarele trebuiesc acordate astfel încât să nu încurajeze rămânerea în starea de sărăcie, ci implicarea în găsirea soluțiilor la propriile nevoi’’ . S-a demonstrat din practică, faptul că, ajutoarele acordate nu au avut efectul dorit, creând dependență și folosirea lor în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate. Specialiștii de la ICCV susțin că pot fi ’’cauze si de natură patologică (indolență și nepăsare, resemnare, fatalism; cauze genetice – status social dependent de inteligență; cauze psihologie – neadaptare datorită personalității) și presupun blamarea victimei.’’
Explicația economică și socială
Conform acestei abordări se presupune că ,,sărăcia ar putea fi eliminată prin programe și acțiuni la nivelul general al societății, iar atitudinea de blamare a săracului (care este o victimă) conduce la o orientare greșită a programelor sociale’’. Cauzele sărăciei provocate de societate sunt : șomajul, lipsa educației, locuința necorespunzătoare, comportamente deviante, etc. Această perspectivă care consideră ,,societatea răspunzătoare de starea de sărăcie a unora dintre membrii ei, apreciază că săracii ar fi caracterizați de multe valori pozitive și modele de comportament similare clasei medii, dar situația lor concretă, de viață, îi obligă să dezvolte anumite trăsături “subculturale” pentru a putea supraviețui’’. Perspectiva economică , considera că sărăcia provine din organizarea economică care se bazează pe piața liberă , veniturile provenind din activitați economice, iar veniturile primare nu sunt distribuite în mod egal, unii castigând foarte mult, iar altii sunt la limita supraviețuirii, neavând acces la facilități, ceea ce determină statul să apere segmentul defavorizat.
Cauzalitatea politica. Perspectiva funcționalistă de abordare a sărăciei
Disfuncțiile instituționale ale societății ar constituii o cauză a apariției sărăciei. În cadrul acestei abordări se conturează două puncte de vedere: în primul rând sărăcia ar depinde de schimbările sociale din secolul al XX-lea. Se reduce posibilitatea prestării muncilor datorită progresului tehnologic și automatizării, atât din mediul urban cât și din mediul rural. Drept urmare o parte a populației a rămas vulnerabilă și nepregătită pentru schimbarea socială, postindustrială. În al doilea rând, se consideră sărăcia ca un rău necesar ce ar determina motivația pentru muncă. În funcție de gradul de recunoaștere de către societate plata muncii prestate diferă, ceea ce ar stimula săracii în căutarea unui loc de muncă mai bine plătit. În acest caz este determinată conștientizarea faptului ca doar munca ofera un suport financiar și social ce determina o anumită stratificare socială.
Teoriile privind inegalitățile și conflictele sociale (Marxism )
Conform acestei abordări ce are la bază conceptia marxistă a conflictelor de clasă, inegalitatea economică ce domină societatea capitalistă, promovează interesele patronilor ce determină puterea economica împreună cu interesele politice, ceea ce duce la exploatarea maselor sărace. Astfel, se consideră faptul că sistemul capitalist stă la baza tuturor problemelor cu care se confruntă societatea. Aceasta teorie afirmă că programele de combatere a sărăciei sunt gresit gandite și aplicate, determină apatie și dezorganizare, în randul săracilor, soluția ar fi mobilizarea fortei politice și egalitatea socio-economică.
Perspectiva interacționistă de abordare a sărăciei.
Această perspectivă pune accentual pe modul de percepție și de definire a elementelor care influențează viețile oamenilor. Zonele în care trăiesc săracii îi influențează sau le consolidează existența în sărăcie. Dacă o zonă este afectată de somaj, consum excesiv de alcool, absenteism școlar, etc. cei săraci au numai modele negative și puține pozitive de urmat. ’’Orientarea programelor de combatere a sărăciei pentru eliminarea acestor pungi de sărăcie ar trebui să se facă prin încurajarea investițiilor în aceste zone dar și prin încercarea de a schimba patternurile comportamentale’’(Dan, 1999).
Teoria etichetării sociale
Societatea prin etichetarea săracilor, atitudinilor negative, dezaprobatoare și a așteptărilor celorlalți contribuie la perpetuarea sărăciei. ’’Dacă săracii sunt definiți ca fiind leneși, incompetenți, imorali, apatici, fără dorința de a se schimba și de a avea succes, atunci acești indivizi vor accepta definițiile ca atare și acest lucru se întâmplă în special când sursele de socializare (familie, școală, mass-media) aplică continuu asemena etichete’’(Dan,1999). Aspectul defavorizării apare atât în interiorul subculturii sărăciei (prin comportamentele și atitudinile lor față de sărăcie) căt și în afara acesteia. Principalul punct de reper pentru ei, este să își definească mediul lor de viață și social din perspectiva lipsurilor.
De aici se ajunge la o imagine negativă de sine, la blazare și la o acceptare fatalistă, a situației, de sărac, conducând la dezvoltarea acestei subculturi a sărăciei și la evadarea din realitate prin comportamente uneori deviante și sub refugii compensatoare (alcoolism, droguri etc.). Soluția ar fi eliminarea (auto)definirii negative și o încurajare a redefinirii pozitive a situației și posiblităților. Prin aceasta s-ar îmbunătăți imaginea de sine, concomitent cu creșterea și asigurarea unor șanse mai mari de obținere a unor venituri, în special din muncă, și care să fie administrate în mod rațional și nu orientate spre gratificații imediate.
Explicația culturală a sărăcie
În perioada 1970-1980 se considerau responsabili pentru starea lor cei care prin atitudinea și perspectivele lor nu faceau nimic pentru a ieși din sărăcie. [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], considera că ,,există o subclasă ai cărei membri trebuie să își asume responsabilitățile pentru sărăcia proprie … acest grup constituie o parte a culturii dependenței’’. Murray consideră că oamenii săraci nu vor să muncească în schimb așteaptă ajutor de la stat, formandu-se astfel o subcultură care subminează ambiția personală și capacitatea de autoajutorare. Murrey mai susține idea că ajutorul social le-a făcut să scadă interesul indivizilor pentru muncă. Totuși cei care trăiesc în sărăcie sunt copiii și vârstnicii care nu pot muncii și au nevoie de ajutor.
Conceptual de cultură a săraciei a fost propus de antropologul [NUME_REDACTAT] în 1961, fiind definit ca o ,,situație în care săracii își dezvoltă un sistem propriu de valori și norme de comportament, care se perpetuează din generație în generație”. Cu alte cuvinte sărăcia este lasată ,,mostenire’’ de către părinți copiilor. ,,Cultura sărăciei nu este numai un mod de viață ci și o reacție (negativă) la starea de sărăcie, un comportament care afundă și mai mult în sărăcie și care tinde să formeze adevărate pungi cronice stabile de sărăcie care odată formate sunt greu tratabile’’.
[NUME_REDACTAT] ( 1999, p 83) a identificat principalele caracteristici ale culturii sărăciei:
problemele financiare (lipsa rezervelor financiare și a creditelor; împrumuturi cu dobanzi mari, mobilă și îmbrăcăminte la mâna a doua, posibilitatea de a efectua doar munci necalificate, slab remunerate etc.) ;
izolarea sau auto-izolarea săracilor de restul comunitații – datorită scăderii frecvenței contactelor sociale (determinate de perioade îndelungate de șomaj, lipsa resurselor financare, sentimentul de jenă);
apatia, fatalismul, sentimentul de neajutorare și ineficiență personală, lipsa aspiraților personale ;
perspectiva temporală limitată, viața trăită de pe o zi pe alta, puține planuri de viitor ;
integrarea socio-economică defectuoasă – slaba participare la o formă de organizare comunitară, interesul scăzut față de evenimentele sociale etc. ;
relații personale și familiale specifice – frecvența mare a divorțurilor și a abandonurilor, relații superficiale și instabile, metode autoritare de educație, lipsa protecției și a iubirii materne etc.
Astfel, în comunitățiile sărace apar o serie de credințe și norme de comportament care include atitudini de apatie, tendințe spre gratificații imediate, viața de familie instabilă, etc. Toate acestea formează un ciclu al sărăciei care este întărit în continuu de copii, care își însușesc valorile și atitidiniile părinților, determinând moștenirea și reproducerea stării de sărăcie. ,,Pe măsură ce copiii se dezvoltă și se maturizează, orientarea lor negativă față de muncă și viață îi face slab pregătiți pentru a pătrunde în viața socială normală – la aceasta contribuind și societatea care este foarte stratificată, iar oamenii sunt extrem de individualiști’’( Dan, 1999). Criticii culturii sărăciei cred că modul de viață al săracilor provine din situația în care se află decât din patternuri. Cei tineri nu sunt prinși în cultura mediului social din care provin, ci a situației în care se află, prin schimbarea situației se adoptă noi comportamente care conduc la îmbunătațirea condițiilor de viață.
Ionescu surpride factorii care influențează durata sărăciei :
Situația economică a țării -dinamica economică a unei țări poate influența locurile de muncă, ajutorul dat de stat celor săraci prețurile de consum etc.
Situația existentă pe piața muncii- apariția de noi oprtunități pe piața muncii, prin crearea de noi locuri de muncă sau flexibilizarea angajării, pot duce la noi oprtunități de angajare sau cîștig pentru cei aflați în sărăcie, reducând astel durata sărăciei.
Politicile sociale- au un rol important în determinarea duratei sărăciei. Tipul beneficiilor oferite și nivelul beneficiilor pentru cei săraci pot să stimuleze creșterea duratei sărăciei sau scurtarea acesteia. Dacă li se oferă un un sistem de beneficii foarte generos, de tipul celor de asistență socială, poate să nu ii stimuleze pe beneficiari să își îmbunătățească situația, creând astfel dependență. Cu toate acestea la polul opus cu un sistem mai puțin generos, dar care nu este bine dimensionat în realitățile societății respective, poate să genereze sărăcie de lungă durată pentru că nu vine în întâmpinarea nevoilor celor săraci și nu îi ajută să iasă din starea în care se află. Sistemele de protecție socială care sunt mai complexe dau șanse mai mari beneficiarilor ușor de a obține sprijin, însă cresc riscul de a induce sărăcie în rândul celor care le folosesc.
Motivul intrării în sărăcie- studiile arată că intrarea în sărăcie poate fi datorată scăderii venitului capului familiei sau a altor membrii ai acesteia, conducînd de obicei la sărăcia de scurtă durată, pentru că situația financiară a gospodăriei se remediază odată cu intrarea sau reintegrarea pe piața muncii a capului familiei sau a altor membrii sau cu dobăndirea unor beneficii sociale, cum ar fi pensia.
Dimensiunea crescută a familiei – constituie un factor care mărește riscul față de sărăcia de lungă durată . Gospodăriile cu trei sau mai mulți copii au cele mai redue rate de a ieși din sărăcie. Prin costurile suplimentare pe care le presupune nașterea unui copil, poate genera sărăcia de lungă durată până la 17 ani. Studiile mai arată faptul că o gospodărie intrată în sărăcie în urma apariției copiilor poate să își îmbunătățească situația financiară abia după ce copii cresc și pot să aducă venit în gospădărie.
Capitalul uman – este printre principalii factorii de evitare a sărăciei de lungă durată și reflect în nivelul de educație al capului de gospodărie și al membrilor acesteia și în experiența de munacă a acestora. Perioada de sărăcie este mai lungă pentru cei cu experința de muncă minimă sau redusă sau a celor mai puțin instruiți și scade o dată cu creșterea vechimii în câmpul muncii și a numărulu de ani de școlarizare.
I.4. Efecte ale apariției sărăciei
Efectele sărăciei pot fi resimtițe atât pe termen scurt cât si pe termen lung. Pe termen scurt consecințele nu sunt grave, fiind vorba mai degrabă de o situație de criză întâlnită în mijlocul gospodăriei și care este trecută cu bine, iar familia își restabilește echilibrul cât mai repede. În schimb sărăcia pe termen lung atrage după sine o serie de alți factori care poate avea consecințe negative asupra familiei, dar mai ales asupra copiilor.
Sărăcia pe termen lung
Nu se poate delimita clar, când săracia temporară se termină și începe cea de lungă durată. Persoanele aflate în sărăcie pe termen lung și primesc ajutoare din partea statului pe o perioadă mare de timp, se vor obișnui cu situația, cu constrangerile și cu ajutorul minim din partea statului. Acestă situație poate duce la perpetuarea starii în care se află individual, prin scăderea aspirațiilor și intrarea într-un cerc vicios. Cu cât perioada de sărăcie și acordarea ajutoului social crește se crează din ce în ce mai mult dependența de aceste servicii. Cei aflați în situația de sărăcie prelungită ,,încep să își reducă rețeaua socială și să evite contactele cu cei care se află într-o situație diferită pentru că întâlnirea acestora și comparația cu ele le poate genera un sentiment de eșesc și frustrare’’. Cu cât o persoană nu iese din starea de sărăcie cât mai repede, cu atat mai mari sunt șansele ca acea persoană să rămână în starea de sărăcie.
Excluderea socială
Excluziunea socială afectează atât zonele urbane cât și cele rurale. Specialiștii susțin că riscul cel mai mare de excluziune îl prezintă locuitorii zonelor rurale ,,excluderea socială are dimensiuni economice, spațiale (de locuit), educaționale, culturale’’. O altă definire dată excluderii sociale se referă la ,,fenomenul prin care anumiți indivizi (sau anumite grupuri) sunt excluși sau se percep ei înșiși ca finnd excluși de la a lua parte la diverse aspecte ale vieții sociale’’. Acest tip de excludere împiedică un număr mare de persoane să participe la procesul de dezvoltare. Fondurile pe baza cărora se manifestă excluderea includ atribute specifice cum ar fi genul, vârsta, rasa, religia, locația, ocupația și boala, sau atributul mai general de afi la limita de jos a distribuției venitului și a ierarhiei sociale.
Dacă sărăcia este privită ca un eșec al capacităților de bază, atunci excluderea socială implică eșecul capacităților de a lua parte la viața comunității, fapt ce constituie sărăcie. În același timp starea de deprivare a săracilor le imprimă un comportament ostil față de alți membri ai societății, conducând la izolarea de viața societății, care contribue la perpetuarea sărăciei. De accea părinții săraci nu sunt în stare să inducă copiilor lor un comportament și un sistem de valori necesare pentru reușita în viață. Toate acestea fac ca acesti copii să nu fie motivați să învețe, au rezultate slabe la scoală și în mod inevitabil repetă soarta părinților lor, transmițând în același timp, următoarelor generații același mod de viață.
Etichetarea ca sărac
Etichetarea este ,,procesul de clasificare a unei persoane într-o anumită categorie, persoanei în cauză atribuindu-se toate caracteristicile general valabile pentru acea categorie,,. În urma interacțiuni dintre persoana etichetată și cel care i-a aplicat stereotipul, persoana etichetată ca sărac, ,,în mod formal sau informal, persoana va ajunge să își însușească această etichetă, să se auto-eticheteze ca sărac’’. Atitudinea celorlalti față de persoana respectivă se va modifica, iar aceasta va fi forțată să își schimbe imaginea de sine și să își modifice identitatea, deoarece acestea se construiesc în inter-relația cu ceilalți. În urma etichetării ca sărac persoana își modifică imaginea de sine într-un sens negativ, auto-etichetându-se și auto-identificării cu grupul săracilor. La nivel individual va scădea stima de sine, va apare sentimentul de eșec personal, descurajarea, va scădea nivelul aspirațiilor, reducerea rețelei sociale.
Malnutriție și înfometare
Malnutriția este unul dintre cele mai comune efecte ale sărăciei, prin lipsa unui aport scăzut de calorii prin hrana deficitară. În cazul copiilor lipsa proteinelor din dietă, mai ales de la cantitatea insuficentă în laptele matern duce la diverse boli, tulburări gastrointestinale, oprirea creșterii, dezvoltarea mentală slabă. Conform unui studiu realizat de catre [NUME_REDACTAT] , în România , în 2014 arată faptul că unul din zece copii intervievați declară că frecvent (2%) sau uneori (11%) nu a avut hrană suficientă. Malnutriția prelungită duce la înfometare, iar aceasta condiție în care țesuturile și organele se deteriorează. Pe langă malnutriția calorică, cei mai mulți copii săraci suferă de severe deficențe de vitamine și minerale. Toate aceste deficențe pot duce la tulburări mentale, afectarea organelor vitale, tulburăi ale simțurilor, ca de exemplu vedere slabă, probleme în conceperea și nașterea copiilor și tulburări gastrointestinale.
CAPITOLUL II Indicatorii deprivării sociale
Societatea românească actual trece printr-o perioadă de criză care generează apariția unor noi categorii sociale vulnerabile. ,, Acestă vulnerabilitate se înscrie pe o axă având la un capăt supraviețuirea la limita nivelului de trai, iar la celălalt capăt marea excludere socială’’. Astfel, reducerea continuă din ultimii ani a resurselor financiare a avut ca efect creșterea drastică a ratei șomajului și scăderea nivelului de trai. La rândul lui , nivelul de trai scăzut, a condus la amplificarea tensiunilor intrafamiliare, la creșterea numarului divorțurilor, la numărul persoanelor alungate din locuințe, la obligația tragică a copiilor să facă față unei vieți dure ce marchează negative și iremediabil, dezvoltarea lor fizică și psihică.
Mediul familial în care trăiește un copil poate fi extreme de divers. ,,acesta poate fi benefic, stimulativ, orientat spre promovarea unor virtuți și valori autentice sau, dimpotrivă, poate fi un mediu intens traumatizant (din cauza sărăciei, a incidenenței unor boli ale părinților, a unui comportament viciat al acestora)’’. În studiul “bunastarea copilului in mediul rural” elaborat de [NUME_REDACTAT] Romania arată că cei mai vulnerabili copii din România sunt cei care trăiesc la sate, muncesc în loc să se joace, ajung greu la școală, se culcă uneori flămânzi și sunt marginalizați.
II.1. Indicatorii socio-economici
O familie săracă nu poate asigura copiilor lor o viata normală, condiții de locuit decente, accesul la educatie, accesul la apă curentă, la o alimentație corespunzatoare varstei etc. din cauza dificultăților de a-și le permite. Inegalitatea cauzată de sărăcie începe în copilăria timpurie când aceste lipsuri atrag după ele consecințe grave precum dezvoltarea improprie, analfabetism și excludere socilală. Copiii ajunși la maturitate neavând un supor financiar și educațional, o formare profesională, îi va face sa se înscrie în același circuit cu parinții lor și ei la randul lor să devină o familie săracă. Principala categorie de populație afectată de sărăcie include copiii și tinerii (60%), în principal din mediul rural.
În mediul rural formele de sărăcie traditionale sunt prezente în diferite dimensiuni ale bunăstării copilului, avand ca efecte: deprivări materiale si de locuire , dificultați de acces la educatie, sănătate și la serviciile sociale.Mai mult de jumatate dintre copiii români se afla în risc de sărăcie aprozimativ 52,2% in 2012, fiind cel mai ridicat nivel din Europa, cu excepția Bulgariei. Riscul cel mai ridicat îl înregistrează copiii cu vârsta între 12-17 ani (54,8%) și 5-11 ani (52,5%). Riscul sărăciei creste o dată cu numarul copiiilor nascuti intr-o familie , (72,5% dintre gospodăriile cu 2 adulți și 3 sau mai mulți copii și 60,7% in familiile monoparentale). Cele mai vulneraile grupuri pentru sărăcie, conform sudiilor sunt ,,tinerii cu educația sub 8 clase, familii monoparentale, familii cu peste 4 copii etc., cauzele fiind reprezentate de somajul și educația scazută a adulților , agravate de consumul de alcool sau alte substanțe’’. Unu copil din trei trăiește în sărăcie relativă, cei mai expuși fiind adolescenții (12-17 ani), iar o creștere importantă avalorii indicatorului de sărăcie relativă este din 2007 (32,4%) până în 2012 (38%). Datele mai arată că unul din zece copii trăieste în gospodării fară locuri de muncă. În același timp, riscul de sărăcie relativă pe total adulți care lucrează și au copii în întreținere este mai mult decât dublu în România față de UE: 23,4% față de 11,5% în 2012, cu toate acestea veniturile sunt insuficiente pentru un trai decent.
[NUME_REDACTAT] (2011,p.84), afirmă faptul că majoritatea studiilor aparute în ultima perioadă relevă faptul că sărăcia materială se află în corelație directă cu următorii factori:
Veniturile insuficiente;
Condițiile precare de locuit;
Nivelul de formare profesională;
Dezintegrare socială;
Conștiința de sine necorespunzătoate;
[NUME_REDACTAT] mediul rural ,,cu risc major de sărăcie extremă, ne așteptam să găsim familii relative tinere cu copii în întreținere, care nu au pământ și nu au un venit regulat (cu excepția alocației pentru copil), ci depind de munca, cu ziua, pe la oamenii’’. Conform unui studiu național realizat de cărte [NUME_REDACTAT] în 2013 referitor la abuzul și neglijarea copiilor, la condițiile de viață/locuire ,,venitul total mediu pe gospodărie în populația studiată (părinți care au copii sub 18 ani) este de 2200 de lei (1591 în mediul rural și 2747 în mediul urban). Comparativ, media veniturilor bănești pe gospodărie în populația generală (care este, conform INS, de 1974 lei în 2011 la nivelul populației generale, 1394 lei în mediul rural și 2416 lei în mediul urban), veniturile medii ale populației studiate sunt puțin mai ridicate. Diferența poate fi dată de faptul că vorbim de o populație tânără, caracterizată de niveluri mai ridicate ale veniturilor’’. În ceea ce privește percepția subiectivă a veniturilor, 19% dintre părinții apreciază că veniturile lor nu le ajung nici pentru strictul necesar, iar 45% dintre aceștia că le ajung numai pentru strictul necesar. Comparativ cu datele disponibile la nivelul populației generale (ultimul raport privind calitatea vieții al ICCV subliniază că, în 2011, 31% dintre români nu își pot asigura strictul necesar), procentul sărăciei extreme este mai mic cu aproximativ 12 procente. Diferența poate fi, de asemenea, explicată de structura de vârstă a populației.
Un alt studiu realizat de către [NUME_REDACTAT] ale cărui date sugerează că alocația pentru copii, salariile și venitul minim garantat constituie surse de venit pentru o mare parte din gospodăriile rurale.
Figura 1. Aprecierea categoriei de venit
Astfel, în aproximativ 10% din gospodării veniturile provin și din agricultură, acest procent fiind usor depășit de gospodăriile care beneficiază și de bani trimiși de către rude aflate la muncă în străinătate. Pentru mai mult de jumătate din gospodăriile incluse în cercetare sursele de venit sunt distincte și multiple . Se poate observa cum numărul surselor de venit, arată că 62.8% dintre gospodării au 2 sau mai multe tipuri de venit, dominnd categoria gospodăriilor în care venitul este asigurat din două surse distincte.
Tabelul 2. Distribuția gospodăriilor în funcție de principalele surse de venit
[NUME_REDACTAT] copii trăiesc împreună cu familia în locuințe ale căror condiții sunt inacceptabile, fapt ce are efecte negative asupra sănătății și dezvoltării acestora. Aceste locuințele sărace se caracterizează prin condiții insalubre, încălzire necorespunzătoare, igrasie și scurgeri, lipsa spațiului, iluminarea slabă și materiale de construcție care nu asigură suficientă rezistență structurală.
Un element de bază al condițiilor de viața îl constituie locuința. [NUME_REDACTAT], o treime din copiii aflați în sărăcie relativa sunt afectați de deprivare de locuire, iar în Europa sunt afectați doar un sfert dintre copii săraci. În 2012, copii cei mai afectați de problema deprivării de locuire , sunt 46,3% dintre cei sub 6 ani , 27,7% dintre cei de 12-17 ani, iar în Europa indiferent de vârstă erau afectati la fel. Conform unui studiu realizat de catre [NUME_REDACTAT] , în România , arată faptul că doar o treime dintre locuințele de la sat au baie în interior, un sfert au toaletă în interior și doar una din zece este conectată la canalizare. O treime dintre locuințele de la sat au baie în interior, un sfert au toaletă în interior și doar una din zece este conectată la canalizare. Intr-un studiu realizat de către [NUME_REDACTAT], numărul mediu de persoane pe familie este de de 4,05, în timp ce numărul mediu de copii pe gospodărie este de 1,4. Similar cu populația generală, gospodăriile sunt mai aglomerate în mediul rural 4,45 persoane pe gospodărie și 1,56 copii, comparativ cu mediul urban 3,7 persoane și 1,3 copii. Condițiile de locuit se referă la ,,cadrul general al vieții personale a gospodăriei și cuprind trei component: locuința, servicii și mediu’’. Tipul de construcție, dotările locuinței, mijloacele prin care o persoană are acces la locuință, aparțin sferi locuinței. Serviciile se focalizează pe disponibilitatea și utilizarea apei potabile, servicii de comunicare, electicitate și alte surse de energie. Componența mediului se referă la nivelul de salubitate, gradul de izolare și gradul de siguranță personal. Este stabilit general faptul că gospodăriile sărace locuiesc în medii mai puțin salubre, care contribuie la o sănătate precară și o productivitate redusă a membrilor gospodăriei. Prin condiții precare de locuire se înțelege: supra-densitate, dotare deficitară cu bunuri de folosință îndelungată, lipsa racordurilor la utilitățile publice, locuință improprie- slabă rezistență la intemperii datorită materialelor de construcție folosite, modalitatea neadecvată de încălzire, incapacitatea de acoperire a cheltuielilor de întreținere în perioada de iarnă, lipsa unor încăperi cu destinație specială, acces la diferite servicii de caliatetea vecinătății.
II.2. Gradul de coeziune al familiei
Riscul de sărăcie este mai mare pentru familiile mari, însă mărimea gospodăriei nu constituie singurul element determinant al sărăciei. Conform studiilor efectate de ICCV adespre conditiile de viata ale copiilor din mediul rural în România ’’poziția cea mai delicată o dețin familiile care au copii în întreținere și mai ales cel cu mai mult de doi copii și familiile monoparentale cu doi copii, cu atât mai mult cele cu și mai mulți copii.’’. Astfel, cu cît este mai mare numarul copiilor în gospodărie, cu atât crește și riscul familiilor de a deveni sărace, moderat până la doi copii, dar accentuat de la trei în sus. ,, Deși în procentul familiilor cu mai mult de trei copii în totalul populației sărace nu este ridicat, aceste familii constituie o adânca pungă de sărăcie’’. Riscul de a fi sărac în familiile cu unul sau doi copii crește în cazul în care în ele nu există decât un singur părinte.
Un studiu realizat de către [NUME_REDACTAT] relavă numarul copiilor în gospodări.
Figura 3. Distribuția numărului de copii în gospodăriile din [NUME_REDACTAT] nivelul întregului eșantion, gospodăriile au în medie 2,25 adulți în componență.
II.3. Forme de dependență
Una din dependența parinților, care are repercusiuni asupra vieții de familie și respectiv asupra copilului, este consumul de alcool. Alcoolismul parental este acea ’’forma de alcoolism practicată în mediul familial de către un membru cu statutul de părinte’’. Există situații în care ambii părinți sunt alcoolici , doar mama sau doar tatăl. Datorită practicilor familiale copii vor avea carențe masine în nutritie, afective și educative. În aceste cazuri sunt intâlnite cel mai adesea malnutritia prin neglijare. Alcoolimul are efecte asupra întregii familii și generază :
probleme financiare;
vinovăția – copiii adesea se simt vinovați, crezând că ei sunt vinovați de faptul că parinții lor beau;
stinghereală – copiii sunt adesea stingheriți de faptul că părinții beau , ei își ascund sentimentele și emoțiile și de cele mai multe ori nu se destăinuie nimănui;
delicvență juvenilă – copilul care are părinții alcoolici poate reacționa fugind de la școală, poate avea un comportament delincvent, și adesea începe să consume și alcool;
Climatul familiilor alcoolice este plin de conflicte între soți sau între parinte-copil, acestea pot ajunge de la simple certuri la agresiuni fizice. Toate aceste situații traumatizante pentru copil, îi poate provoca tulburări emoționale puternice, lipsa concentrației asupra sarcinilor școlare, tendința de izolare, de a deveni ușor de manipulat, abandonul școlar, subnutriție, lipsa unui model în formarea personalității, imitarea unui comportament al părinților, minciuna devenind un mecanism de apărare, depresia, sentimentul de a fi incompetent.
II.4. [NUME_REDACTAT] de înaintea nașterii copilului, există indicatori ai riscului de maltratare, în comportamentul parental. [NUME_REDACTAT] defineste maltratarea copilului ,,un grup de comportamente umane caracterizate prin interacțiuni traumatice între părinți sau persoana de îngrijire și copiii de toate vârstele aflații în îngrijirea lor, ca între stăini și copii în timpul unor contacte cauzale’’. Cercetările arată că ,, trauma copiilor care cresc într-o atmosferă de violență, chiar dacă nu sunt victime directe, este mai intensă și cu consecințe mai profunde și mai de durată decât în cazul copiilor ce sunt victime directe ale abuzurilor și neglijării din partea părinților’’. [NUME_REDACTAT], din punct de vedere legislativ, incriminarea relelor tratamente aplicate minorului se poate face conform [NUME_REDACTAT] , care sanctionează agresiunile produse asupra unei personane de alta. [NUME_REDACTAT] și Legea 272/2004, [NUME_REDACTAT], preved decăderea din dreprurile parentale a părinților ca îi aplica rele tratamente minorului, iar Convenția ONU cu privire la drepturile copilului din 1989 vizează bunăstarea copilui.
Maltratarea copilului are doua componente :
abuzul, partea activă, prin comiterea de acte cu caracter voit;
neglijarea, partea pasivă, prin omiterea de acte de îngrijire a copilului.
Atât abuzul cât și neglijarea au forme ce se include reciproc continuu. De exemplu abuzul fizic îl conține și pe cel emoțional, această regulă aplicându-se și la neglijare. Legea 272/2004 , prin art. 89 (1) , defineste abuzul asupra copilului ca fiind ’’orice acțiune voluntară a unei persoane care se afla într-o relație de răspundere, încredere sau de autoritate față de acesta, prin care este periclitată viața, dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială, integritatea corporală, sănătatea fizică sau psihică a copilului. ’’Aceiași lege definește prin art. 89 (2) neglijarea prin care se ințelege ’’omisiunea, voluntară sau involuntară, a unei persoane care are responsabilitatea creșterii, îngrijirii sau educării copilului de a lua orice măsură subordonată acestei responsabilități, fapt care pune în pericol viața, dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială, integritatea corporală, sănătatea fizică sau psihică a copilului.’’
Cele mai multe cercetări realizate pentru abuzul asupra copilului și a riscurilor ca acesta să fie abuzat demonstrează faptul că cele mai multe familii în care se înregistrează abuzurile fizice sunt familiile paupere, dar și familiile care au în întreținere copii mici. ,,Dacă în trecut paternul cultural conferă familiei granițe închise astăzi fenomenul violenței familiale și abuzul sunt făcute cunoscute pentru a putea fi tratate, ca urmare a deschiderii familiei de tip nou’’. Se consideră ca principalii factori ai abuzului și violenței în familie sunt: sărăcia, alcoolismul, dezangajarea familială, nivelul scăzut de educație.
II.4.1 [NUME_REDACTAT] de abuz comise la nivel familial comise asupra copilului sunt:
Abuzul fizic
Este cea mai des întâlnită formă de abuz aplicată minorului.,,Presupune folosirea fortei fizice de catre cel care neglijează copilul (părintele, tutorele ), având ca rezultat vătămarea copilului’’. Abuzul este cel mai des întâlnit în familiile dezorganizate, unde lipsește supravegherea și îngrijirea copiilor în mod normal. Astfel , ,,dezacordul partenerilor, tensiunea permanentă, agresivitatea fizică și verbală antrenează un stres cronic.’’ (Irimescu G., 2006, p. 48). Formele de abuz fizic întâlnite sunt: vătămarile corporale ușoare, vătămari corporale grave, acte periculoase ce constitui un risc pentru sănătata, securitatea sau bunăstarea copiluilui, pedepse crude sau inumane, ce cauzează suferință fizică sau psihică, exploatarea prin muncă la activități ce depășesc rezistența și capacitățile copilului. Abuzul are consecințe extreme de grave asupra dezvoltării și integrității copilului. Copiii care cresc într-un mediu unde sunt agresați , atașamentul lor este afectat. Acest comportamnt îi va face să se simtă neiubiți , incompetenti, le rănește profund demnitatea , duce la izolare , îi face să își piardă încrederea în ei. Acești copii ajunși la maturitate se pot manifesta la răndul lor prin furie, dorința de răzbunare, vor avea probleme afective, de percepere a propriilor sentimente, de interpretare și reacționare la sentimentele altora.
Abuzul sexual
Presupune ,, implicarea de către adult a copiilor dependenți, imaturi, a adolescenților în activități sexual pe care nu le înteleg și la care ei nu sunt în măsură să consimtă în cunostiință de cauză’’. Există două forme de abuz sexual: în afara familiei numit pedofilie sau în cadrul familiei numit incest. Copilul abuzat se simte vulnerabil, diferit față de ceilalți copii, rușinat, răspunzător pentru abuz și nu își pot crea o identitate a lor. Studiile au demonstrat că abuzul sexul pentru majoritatea copiilor abuzați cât și pentru familiile lor cauzează reale probleme. Aceste repercusiuni pe care le lasă abuzul sexual în urma lui sunt: scăderea încrederi copilului în adulți, emoții reactive și prelungite, relații deficitare la maturitate, delincvență, compotament autodistructiv.
Abuzul emoțional
Dintre toate formele de abuz cel emoțional este cel mai greu de dovedit și de lucrat. El este definit ca o ,,atitudine sau acțiune cronică a părinților sau altor persoane îngrijitoare, care dăunează sau împiedică dezvoltarea unei imagini de sine pozitive a copilului’’ (Irimescu apud Killen, 2009, p. 47). Abuzul emoțional afectează în mod grav dezvoltarea copilului prin comportamentul și atitudinea părinților.
Irimescu (2009. pp 47-49) clasifică formele de abuz în funcție de tipul situatiei la care minorul este supus:
respingerea intenționată și repetativă a copilului, prin necunoașterea repetată a meritelor și nevoilor sale, prin negarea dorințelor copilului și inducerea ideii că el este lipsit de drepturi;
terorizarea copilului pe cale verbală prin amenințări pentru inducerea fricii de consecințele grave ale faptelor lui, creează copilului imaginea unei lumi ostile, terifiante;
ignorarea nevoilor copilului prin lipsa promtității din partea adultului la stimulii esențiali dezvoltării cognitive și psihice ale copilului;
izolarea copilului prin activitățile sociale normale‚ rupându-l de mediul social și astfel, neasigurându-i relațiile sociale de care copilul are nevoie pentru a-și dezvolta competențele sociale și pentru a-și forma personalitatea;
coruperea copilului prin atragerea și manipularea minorului în activitați și comportamente antisociale. O caracteristică a acestui tip de abuz este includerea în activitățile ale căror consecință îl depășesc pe minor prin capacitatea de înțelegere și îi schimbă jutecățiile morale;
deprivarea copilului de demnitate, afectarea demnității copilului , prin atitudini și exprimări depreciative de către adult;
copii care sunt perceputi negativ de parinții lor , în unele cazuri chiar de la naștere. Atât părinții cât și celalți frați ai copilului îl pot respinge, ridiculizându-l, îl trec cu vederea sau îl văd ca pe sursa tuturor problemelor din familie;
copilul este terorizat prin amenințări cu pedepse, cu părăsirea sau alungarea creându-i copilului o stare de anxietate și cu care cu greu îi face față;
copiii ai căror pătinți sunt violenți unii cu alții își asumă responsabilități pentru unele situații, în condițiile în care ei nu sunt suficient de maturi să le facă față. Acești copii pot avea mai tarziu probleme de identitate sau de conștientizare a propriei valori;
copiii ai căror părinți consumă droguri sau alte substanțe psihoactive traiasc cu sentimentul de vinovăție, sunt expuși la anxietate, și la situații neprevazute;
eșecul non organic de dezvoltare se referă la neglijarea emoțională de către parinte la retardul în creștere și în greutate a copilului;
sindromul Munchhauses prin intermediar are loc când parinții inventează o boală și pe care o atribuie copilului, și în urma careia acesta este supus unor investigații;
copii ai căror părinți divorțeatză fară a fi capabili să realizeze creșterea lor, acestia fiind plasați de cele mai multe ori în mijlocul conflictului dintre părinți, creându-le sentimente confuze, de dezvoltare a unei anxietăți cronice și sentimentul de vinovăție în cazul în care i-a parte unuia dintre părinți.
II.4.2.[NUME_REDACTAT] este definită ca reprezentând „condițiile în care persoana responsabilă de îngrijirea copilului, fie intenționat, fie din neatenție, permite copilului să experimenteze suferințe care pot fi evitate și/ sau nu reușește să asigure una sau mai multe condiții care sunt esențiale pentru dezvoltarea capacităților fizice, intelectuale și emoționale ale unei persoane” (Gaudin apud Irimescu, 2009, p.50).
Într-un studiu realizat la nivel național de către [NUME_REDACTAT] în 2013, prin care neglijarea fizică a fost măsurată prin itemi care privesc accesul la resursele economice și sociale au fost constatate următoarele: 8% dintre copii apreciază că mâncarea de acasă este „bună”, însă este insuficientă, iar 18% că se întâmplă să meargă la culcare deși le este încă foame. Procente mai mici au fost înregistrate în jurul valorii de 2% (dintre copii) afirmă că au suferit, iarna trecută, de frig din cauză că nu au avut încălțăminte potrivită, iar alți 1% că s-a întâmplat să fure pentru a mânca. Neglijarea medicală este cu atât mai îngrijorătoare, în condițiile în care, 34% dintre copii afirmând că se întâmplă să nu fie văzuți de doctor atunci când sunt bolnavi, iar pentru 13% părinții nu cumpără medicamente atunci când sunt bolnavi. Neglijarea fizică este asociată mai degrabă familiilor monoparentale (din cauza riscurilor economice), cu venituri scăzute, cu nivel scăzut de educație și cu mulți copii în îngrijire.
Formele de neglijare întâlnite sunt următoarele:
neglijarea fizică – presupune neasigurarea de către părinți a condiților decente de trai și neasigurarea măsurilor de protecție și supraveghere;
carențe de creștere și dezvoltare – neasigurarea din partea parinților copilului necesarul zilnic de substanțe nutritive și vitamine;
neglijarea emoțională – neglijarea nevoii copilului de sprijin, afecțiune, atenție, emoție, restricții exagerate evidente, refuzarea îngrijirii psihologice, așteptări nepotrivite fața de vârsta sau nivelul de dezvoltare a copilului;
neglijarea educațională – prin lipsa intercțiuni cu cei mici în armonizarea procesului inițial de vorbire, neînscrierea la o formă de invațământ adecvată copilului, susținerea absenteismului în urma luarii la cunoștiință a acestui fapt și neluarea niciunei măsuri pentru a remedia situația, nesatisfacerea nevoilor psihice de educație stimulativă, de acompaniere și permiterea copilului unor practice contrare intersului său;
neglijarea medicală – se caracterizează prin comportamentul neglijent al parintelui față de sănătatea copilului, neprezentarea la medic, lipsa de interes față de copilul bolnav și tratamentul prescris;
neglijarea sexuală – punerea în situația de risc a copilului de a fi abuzat prin lipsa protecției si educației de cel care îl îngrijește;
abandon și supraveghere inadecvată – lipsa de interes a parinților pentru creșterea și îngrijirea adecvată a copiilor, comportamentul parinților care iși abandonează copiii prin trimiterea lor pe stradă, și excluderea din mediul familial.
Chiar și în familiile înstărite, unde copiilor aparent nu le lipsește nimic, se poate ajunge la situații de neglijare, astfel de cazuri se văd când părinții lipsesc mult de acasă, când nu mai au timp și energie ca să asculte nevoile reale ale copiilor lor, când nu reușesc să fie alături de ei în etapele de dezvoltare prin care trec.
Neglijarea are efecte negative atât în dezvoltarea fizică a copilului, cât și în cea psihologică. Dacă alimentele adecvate nu sunt prezente în perioadele de creștere, dezvoltarea copilului nu va urma modelul normal și vor apărea probleme precum: oprirea din creștere, dificultăți medicale cronice, dezvoltarea inadecvată a oaselor și mușchilor și o dezvoltare neurologică defectuoasă ce afectează în mod negativ funcționarea creierului și procesarea informațiilor. Lipsa unei îngrijiri medicale adecvate poate conduce la probleme de sănătate pe termen lung. Neglijarea severă mai ales a copiilor de vârstă mică afectează major creșterea și dezvoltarea fizică și intelectuală a copilului, iar în cazurile extreme poate conduce la spitalizarea, instalarea unei dizabilități sau decesul copilului. Efectele psihologice imediate ale neglijării sunt teama, izolarea și incapacitatea de a avea încredere în cineva. Alte dificultăți de ordin psihologic asociate neglijării includ depresia, tulburări de panică, retragerea, deficit de atenție și hiperactivitate, furie, tulburare reactivă de atașament, capacități cognitive, dezvoltarea limbajului, achiziții în plan educațional și performanțe mai scăzute.
Copiii neglijați sunt mai predispuși la comportamente antisociale, tulburări de personalitate și comportament violent, uneori neglijarea ducând la asumarea de responsabilități prea mari. Responsabilitatea de a îngriji frații mai mici îl împiedică pe copil să participe la activități adecvate vârstei lui, să facă tot felul de activități în conformitate cu vârsta, să se joace, să aibă prieteni, mergând chiar până la absentarea sau renunțarea la școală. Pe termen lung, problemele psihologice asociate cu neglijarea includ tulburări de personalitate, tulburări de stres post-traumatic, depresie, tulburări de anxietate și psihoze, depresia fiind, de obicei, cea mai întâlnită consecință a neglijării. Transmiterea intergenerațională a neglijării este o alta consecință a abuz asupra copilului. Adulții care au fost neglijați în copilărie au un risc mai crescut de a neglija proprii copii. Însă cu toate acestea, nu toți adulții care au fost neglijați în copilărie vor suferi aceste consecințe.
Conform datelor furniyate de către INS , la 1 ianuarie 2013, 49,77% din populatia totala de copii a tari traiesc la sate, iar riscul de saracie in rural este de trei ori mai mare. [NUME_REDACTAT] rurala de azi sunt numeroase cazurile de copii care nu primesc hrană suficient adecvată , 1 din 8 copii merge uneori sau întotdeauna la culcare flamanzi, în crestere cu 2% fata de 2012. Acesați studiu mai arata ca 1 din 5 copii între 0-5 ani nu a fost la medic în ultimul an și aproape jumatate dintre acestia au avut boli respiratorii, aceste fiind principalele afecțiuni care cauzează moartea copiilor sub 5 ani, iar 1 din 5 munceste înainte sau după școală și 1 din 8 copii absentează de la școală pentru a munci în gospodărie.
[NUME_REDACTAT] copii educația reprezintă singura șansă de incluziune socială. Prin educație se poate combate sărăcia și se poate întrerupe relația circulară de transmitere a sărăciei din generație în generație.
Potrivit raportului asupra stării sistemului național de învățământ preuniversitar din România pentru 2011 (ultimele date disponibile), elaborat și publicat de [NUME_REDACTAT], Cercetării, Tineretului și Sportului, doar 62,0% dintre copiii din mediul rural cu vârsta de 3 ani au fost înscriși la grădiniță, față de 70,5% dintre copiii din mediul urban. În ceea ce privește copiii care împliniseră deja vârsta de 7 ani, care ar fi trebuit să fie înscriși la școală, datele arată că 0,4% dintre aceștia nu mergeau la școală la momentul realizării studiului.
Relația circulară dintre școală și sărăcie, face ca cele două concepte să fie pe rând cauză și efect. Nivelul redus al educației și nedobîndirea unei profesii, pentru asigurarea unui trai decent, are ca efect accesul pe piața muncii unde veniturile sunt reduse, munca este brută și insecuritatea socială ridicată. În cealaltă situație când o familie săracă nu poate asigura accesul copiilor la scoală, o alimentatiție conform vârstei , a unor condiții de trai decente, copiilor le sunt reduse oportunitățile cînd ajung la maturitate, în găsire a unui loc de muncă bine plătit. ,,Asistența socială, serviciile specializate sunt cele care ar trebui să ofere suport (material, psihologic) pentru a iesi din situația de criză’’. Astfel, copiii o data devenind adulți vor urma același model precum părinții lor de a trăi într-o familie săracă. ,, Persoanele mai puțin educate găsesc deseori dificil să se exprime în afara anturajului lor imediat, atât în vorbire, cât și în scris, acest fapt împiedicîndu-le să pătrundă într-o societate mai largă’’.
Unii autori consideră că ,,educația este un instrument de promovare a egalitaților de șanse atât din punct de vedere al dezvoltări psihice și morale ale copilului, cât și din punct de vedere al integrării sociale a acestuia’’. În ultimii ani , în România, s-a ajuns la o ,, tendință de accentuare a polarizării educaționale, între: o parte însemnată din populația de copii care finalizează doar nivelul obligatoriu de învățământ, fără perspective reale de integrare socioprofesională, și cealaltă parte, mult mai restrânsă, care parcurge toate nivelurile de învățământ creându-și astfel șanse ridicate de integrare socioprofesională’’ . Chiar dacă, se prelungeste perioada obligatorie de școlarizare , ajungandu-se pâna la 10 clase obligatorii, totuși nu s-au diminuat inegalitățile de acces la educație a copiilor care aparțin de unele medii sociofamiliale si econonice diferite. Școala, de multe ori, nu reușește să identifice și să contracareze factorii de risc care duc la abandonul copiilor, neînscrierea lor în ciclurile superioare de învățământ sau la performanțele slabe în școală. Celor mai des invocate cauze, reprezentate de veniturile mici, nivelul scăzut de educație al părinților, distanța mare față de școală sau lipsa sprijinului din partea familiei, acestora li se mai adaugă o serie de alte cauze individuale, cum ar fi anumite probleme de sănătate, întârzieri de dezvoltare, dificultăți de învățare, necunoașterea limbii române, etc.
Politicile sociale din domeniul educației au pus accentual pe egalitatea șanselor de acces la educație. Nistor (2011) identifică principalele ținte ce vizează politicile sociale de incluziune socială:
crearea oportunitaților și facilităților de prevenire a abandonului școlar și a fenomenelor conexe;
dezvoltarea unui suport pentu familie și copil prin crearea unor programe socio-economice . Școala ar trebui să intervină în ajutorarea copiilor care se confruntă cu probleme de integrare socio-educaționale.
Exploatarea prin munca a copiilor
Sărăcia este considerată de cele mai multe ori drept principalul factor de risc în ceea ce priveste intrarea copiilor în muncă, iar în România sunt supra-reprezentați în zonele sărace. Există situații în care copiii muncesc în propria gospodarie sau în altele pentru o sursă de venit. Copii care muncesc în propria gospodărie ușurează sarcinile părinților, care pot, în felul acesta să muncească în afara gospodăriei. În situația în care copiii muncesc în afara gospodăririei, pentru opținerea unor venituri mari, copiii pot prelua munci riscante care sa poata avea repercusiuni grave asupra dezvoltării și integrității personale. În mediul rural, muncile desfășurate de copiii sunt resimtile ca firești atât de copii cat si de parinti. ,, Muncile fac parte dintr-o economie a familiei: veniturile aduse de copii sunt incluse firesc în bugetul comun, sau, atunci când există riscul ca ele să fie însușite abuziv de către unul dintre părinți, date celui care se ocupă de întreținerea familiei’’(Pantea,2008. P403). Există și situații extreme când părinții nu lucrează, iar muncile desfășurate de copii asigură supraviețuirea celorlalți membri ai familiei. Muncile cu caracter domestic, desfașurate de copii în propriile lor gospodării sunt considerate activități non-economice. Multe gospodări din mediul rural produc pentru propriul cosum.
,,Una dintre cauzele pentru care în multe țări copii muncesc în loc să meargă la școală, o reprezintă costurile ridicate ale școlarizării în condițiile în care familiile nu dispun de resurse financiare suficiente’’. Există și unii părinți din familiile sărace care nu percep valoarea educației și nu consideră că aceasta le poate oferii perspective de viitor copiilor lor, ei vor continua să își trimită copiii la muncă. Pe termen scurt, munca copilului contribuie la creșterea neînsemnată a veniturilor familiei, uneori atât cât este necesar pentru supraviețuirea ei, dar pe termen lung, din cauza menținerii unui nivel educațional foarte scăzut, munca copilului perpetuează sărăcia, atât a familiei, cât și a comunității.
Există patru categori de riscuri intervenite în muncile copiilor: riscuri pentru sănătatte , pentru integritatea personală, economoce și sociale.
Fig. 1. Categorii de riscuri intervenite în munciile copiilor
Într-un studiu realizat la nivel național de către [NUME_REDACTAT] în 2013, exploatarea copiilor de către familie are o incidență cuprinsă între 2 și 8 % în funcție de dimensiunea măsurată. Astfel, 2% dintre copii au afirmat că au fost trimiși să cerșească, 5% să muncească în loc să meargă la școală, iar 8% să stea acasă să aibă grijă de frații mai mici, în loc să meargă la școală. Tot în acest studiu 19% dintre părinți apreciază că veniturile lor nu le ajung nici pentru strictul necesar, iar 45% dintre aceștia afirmă că le ajung numai pentru strictul necesar – adică un total de 64% dintre familii care trăiesc în sărăcie. Sărăcia este un factor suplimentar de risc pentru abuzul asupra copilului în familie și pentru apariția situațiilor de exploatare prin muncă a copilului, cu impact negativ sever asupra echilibrului emoțional al copilului, a sănătății și integrității sale fizice, precum și asuprae relației cu școala. Tot sudiile mai arată că în mediul rural copiii participă într-o măsură semnificativ mai mare comparativ cu cei din mediul urban la treburile casnice. Participarea copiilor la treburile casnice corelează semnificativ cu nivelul veniturilor pe gospodării, cu cât veniturile cresc, cu atât participarea copiilor este mai redusă. Astfel, reiese faptul că sărăcia în familie predispune la plasarea copiilor în situații suplimentare de risc și le limitează accesul deplin la contextele educaționale care nu doar că sunt esențiale pentru dezvoltarea deplină a copilului, dar contribuie, pe termen lung, la ruperea cercului vicios ce menține sărăcia și abuzul. Un copil care, din cauza sărăciei, muncește pentru a contribui la supraviețuirea familiei, va fi predispus spre a abandona școala sau va avea rezultate școlare extrem de slabe; educația întreruptă/de slabă calitate împiedică accesul pe piața muncii în poziții profesionale remunerate adecvat; aceasta nu face decât să contribuie la menținerea stării de sărăcie.
CAPITOLUL III Politici sociale și strategii de combatere a sărăciei
Copiii reprezintă segmentul de populație cel mai puternic dezavantajat, iar combaterea sărăciei în randul copiilor reprezintă unul dintre cele mai importante subiecte în cadrul politicilor de incluziune socială. Politica socială este reprezentată de întervenția statului în configurarea proceselor sociale caracteristice unei colectivitați, în scopul modificarii lor într-o directie deziderabilă. Ea are ca obiectiv promovarea standardului de viață în unul decent și combatrerea sărăciei. Politicile și programele de reducere a sărăciei sunt eficiente, dacă se implementează și se elaborează ținându-se seama de particularitățile și intensitatea sărăciei pe diferite arii geografice. Unii autori consideră că starea de sărăcie începe atunci cand ,,este recunoscuă de societate prin acordarea unei forme de ajutor social sau asistențiale’’.
Diferitele categorii sociale ce sunt caracterizate prin dezechilibre financiare pot fi susținute de către societate prin beneficii sociale categoriale. Este cazul alocațiilor pentru familiile cu doi sau mai multi copii, a alocațiilor pentru copii, a diferitelor forme de sustinere în bani, servicii sau bunuri care sunt alocate persoanelor care fac parte dintr-o anumită categorie ce este definită pe baza unor criterii clare.
III.1. Politici familiale
Alocațiile familial se acordă familiilor și au în vedre nașterea, educarea și întreținerea copiilor potrivit legilor:
Legea nr. 272/2014 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, prevede drepturile copilului de a benficia un nivel de trai care să permitădezvoltarea lui fizică, mentală, spirituală, morală și socială; părinții sunt obligați să le asigure copiilor satisfacerea nevoilor minime de locuință, hrană și îmbrăcăminte, iar dacă aceștia nu po statul este obligat să asigure acestora sprijin corespunzător, sub forma de prestații financiare, în natură, precum și sub formă de servicii, ăn condițiile legii(art.45, al. 1 și 2).
Legea nr. 277/2010 privind alocatia pentru sustinerea familiei, este o formă de sprijin pentru familiile cu venituri reduse care au în creștere și în îngrijire copii de până în vartsta de 18 ani.
Acordarea alocației are drept scop completarea veniturilor familiilor in vederea asigurarii unor conditii mai bune pentru creșterea, îngrijirea și educarea copiilor, precum și stimularea frecventării de către copiii de vârstă școlară, aflați în îngrijirea familiilor cu venituri reduse, a cursurilor unei forme de învățământ, organizate potrivit legii. Beneficiază de alocația familia format din soț, soție și copiii aflați în întreținerea acestora, care locuiesc împreună, denumită în continuare familie cît și familia formata din persoana singură și copiii aflati în întreținerea acesteia și care locuiesc împreună cu aceasta, denumită în continuare familie monoparentală.
Cuantumul alocație pentru susținerea familiei se acordă pentru familia, al carei venit net mediu lunar pe membru de familie se situează până la 200 lei, cuantumul lunar al alocației este stabilit după cum urmează:
a) 30 lei pentru familia cu un copil
b) 60 lei pentru familia cu 2 copii;
c) 90 lei pentru familia cu 3 copii;
d) 120 lei pentru familia cu 4 copii și mai mulți.
Pentru familia, al carei venit net mediu lunar pe membru de familie se situează între 201 lei și 370 lei, cuantumul alocației este stabilit după cum urmează:
a) 25 lei pentru familia cu un copil;
b) 50 lei pentru familia cu 2 copii;
c) 75 lei pentru familia cu 3 copii;
d) 100 lei pentru familia cu 4 copii și mai mulți.
Pentru familia monoparentală al carei venit net mediu lunar pe membru de familie se situează până la 200 lei, cuantumul lunar al alocației este stabilit dupa cum urmează:
a) 50 lei pentru familia cu un copil;
b) 100 lei pentru familia cu 2 copii;
c) 150 lei pentru familia cu 3 copii;
d) 200 lei pentru familia cu 4 copii si mai multi.
Pentru familia monoparentală al carei venit net mediu lunar pe membru de familie se situează între 201 lei și 370 lei, cuantumul alocației este stabilit dupa cum urmează:
a) 45 lei pentru familia cu un copil;
b) 90 lei pentru familia cu 2 copii;
c) 135 lei pentru familia cu 3 copii;
d) 180 lei pentru familia cu 4 copii și mai mulți.
Beneficiază de alocația familială complementară familiile formate din soț, soție și copiii în vârstă de până la 18 ani, care locuiesc împreună și care realizează venituri nete pe membru de familie de pana la salariul minim net pe economie.
Cuantumul alocației familiale complementare, prevazut la art. 3 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 105/2003, modificata prin Legea nr. 236/2008, este de:
50 lei pentru familia cu un copil;
60 lei pentru familia cu 2 copii;
65 lei pentru familia cu 3 copii;
70 lei pentru familia cu 4 sau mai multi copii.
Pentru familiile beneficiare de ajutor social în baza Legii 416/2001 privind venitul minim garantat, cu modificarile și completările ulterioare, cuantumul alocației familiale complementare se majorează cu 25%.
LEGE Nr. 482 din 19 decembrie 2006 privind acordarea de trusouri pentru nou-născuti ce cuprinde haine, lenjerie și produse pentru îngrijire, în valoare de 150 lei. Trusoul se acordă o singură dată de către autoritățile locale, la ieșirea copilului din maternitate sau la eliberarea certificatului de naștere.
Legii nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, cu modificările și completările ulterioare. Familiile și persoanele singure, aflate în situație de nevoie, au dreptul la un venit minim garantat ca forma de asistență socială, asigurat prin acordarea ajutorului social lunar , în condițiile prevazute de lege. Nivelul lunar al venitului minim garantat se raportează la indicatorul social de referinta , anual de către Guvern.
[NUME_REDACTAT].61 /1993 privind alocatia de stat pentru copii, beneficiaza de alocația de stat pentru copii toti cei cu vârsta pînă în 18 ani. Pot beneficia în continuare de alocație daca au împlinit 18 ani și dacă urmează cursurile învătământului liceal sau profesional la zi. Tinerii care au împlinit 18 ani si care repetă anul școlar nu mai beneficiază de alocație, cu excepția celor care repetă din motive de sănătate și pot dovedi cu certificate medical. Cuantumul alocatiei de stat este de:
-200 de lei – pentru copiii cu varsta de până la 2 ani sau de până la 3 ani, în cazul copilului cu handicap;
-42 de lei – pentru copiii cu vârsta cuprinsă între 2 ani și 18 ani, dar și pentru tinerii care au împlinit vârsta de 18 ani până la finalizarea studiilor;
-84 de lei – pentru copiii cu varsta cuprinsă între 3 ani și 18 ani, în cazul copilului cu handicap.
[NUME_REDACTAT] a intervenit printr-o serie de măsuri guvernamentale în problematica reduceri sărăciei din școli.
[NUME_REDACTAT] ,,Banii de liceu’’ a fost instituit prin Hotarârea de Guvern 1488/ 2000, privind acordarea unui sprijin financiar, lunar de 180 lei, solicitanților care îndeplinesc criterile prevazute de hotarâre și care au un venit brut lunar pe membru de familie de maxim 150 lei, realizat în ultimele 3 luni anterioare depunerii dosarului. Scopul acestui program este de scolarizare a elevilor care au resurse materiale reduse. Acest sprijin se acordă elevilor pe tot parcursul învățământului liceal, iar suma lunară aferentă este de 180 lei.
Național ,,Cornul și laptele’’ apare în urma OUG nr. 96/2002, în urma implementării ,,Planului național antisărăcie și promovarea incluziuni sociale’’. Scopul acestui program este de a reducere abandonul scolar, prin asigurarea unui supliment nutritiv, ce vizează în primul rând copiii proveniți din familii paupere. În anul școlar 2002-2003 programul a fost implementat doar pentru copiii din clasele I-IV, mai apoi beneficiind și prescolarii cu program normal de 4 ore. În anul 2008 programul s-a extins, beneficiind și copiii din clasele V-VIII. Pentru majoritatea copiilor care provin din familii cu o situație materială precară, aceste produse lactate și de panificație, au devenit principala sursă de hrană din acea zi. Acest program pe langă beneficiile pe care le aduce , mai are și o serie de imperfecțiuni cum ar fi: calitatea produselor, monotonia acelorași produse, risipa din partea unor copii cu o situatie financiară și material mai bună, probleme legate de distribuirea, transportul și a condițiilor igienico-sanitare de depozitare.
Programul ,,Euro 200’’ se aplică în temeiul Legii 269/2004 privind acordarea unui ajutor financiar în vederea stimulării achizitionări de calculatoare și cu Hotărârea de Guvern 1294/2004, privind aprobarea normelor metodologice pentru aplicarea Legii 259/2004. De acest program beneficiază elevii și studenții în vârstă de până la 26 de ani, care provin din familii cu venituri brute lunare de maxim 150 lei pe membru de familie, exclusiv beneficiarii unui calculator tip desktop.
III.2. Strategia naționață pentru protecția și promovarea drepturilor copilului 2014-2020
Strategia își propune promovarea investiția în dezvoltarea și bunăstarea copilului și integrate de către toate instituțiile și autoritățile statului, în condițiile respectării drepturilor copilului, satisfacerii nevoilor acestuia, precum și accesului universal la servicii.
Învațamantul în România este obligatoriu și gratuit pana la finalizarea clasei a 10-a, dar întâmpină o serie de dificultăți în ceea ce privește participarea, accesul și finalizarea studiilor. Cauzele care duc la abandonul copiilor sau la performanțele slabe școlare sunt reprezentate de veniturile mici din gospodarii, distanța mare pană la școală, nivelul scăzut al educatiei parințiilor sau cauze individuale, ce țin de probleme de sănătate, dificultați de învățare sau întârzieri de dezvoltare.
Abandonul școlar are efecte negative asupra dezvoltării copilului. Astfel, strategia își propune să ’’promoveze o abordare inter-sectorială a acestui fenomen prin creionarea unor acțiuni și activități pentru susținerea programelor tip "Șansa a doua prin educație", în vederea eliminării analfabetismului și integrării pe piața muncii, prin garantarea egalității de șanse și eliminarea oricăror forme de discriminare, implementarea de politici și programe adecvate grupurilor vulnerabile și de programe suport pentru cei care au părăsit timpuriu școala. ’’ Abandonul scolar , în România, este în creștere și afecteaza patru categorii de copii: cei crescuți în familii sărace , din mediul rural , cu dizabilitați și cei de etnie romă.
Institulul de Statistică al UNESCO ,estima în 2010, 61 de milioane de copii din învățământul primar și 71 de milioane de copii de gimnaziu nu mai mergeau la școală. Potrivit raportului majoritatea copiilor români după terminarea grădiniței și intrarea în învațământul primar , au abandonat școala în primii ani. "70% din cauzele abandonului școlar țin de contexte din afara școlii, țin de mediul familial, de sărăcie. Nu se consideră că un copil a abandonat școala decât după ce nu a mai figurat statistic în sistemul de educație timp de doi ani. De aceea există și un decalaj al datelor statistice în privința abandonului școlar"
CAPITOLUL IV
IV.1. Cercetarea fenomenului sărăciei
Sărăcia este în permanență un obiect de investigație și niciodată nu poate fi estimat impactului pe care îl are asupra membrilor societății. În momentul de față cercetătorii se axează mai nou pe implicațiile pe care sărăcia le are asupra tinerei generații, asupra modului în care se implică în procesul de dezvoltare socială.
Obiectivul general al microcercetării
În cadrul microcercetării realizate s-a propus identificarea dificultăților întămpinate de copiii din mediul rural proveniti din familiile paupere, din cadrul localității Hermeziu, comuna Trifești, jud. Iași. Cercetarea a evaluat câteva aspecte privind calitatea vieții copiilor din mediul rural, folosind două perspective: cea a copiilor (au fost realizate 6 interviuri) și cea a adulților din gospodărie (au fost realizate 6 interviuri). Din acest motiv, studiul are la bază un eșantion de gospodării, reprezentativ pentru familiile cu copii din mediul rural.
Ipotezele și obiectivele cercetării
Pentru cercetare s-au folosit doua ipoteze și patru obiective pentu identificarea problemelor cu care se confruntă copii din mediul rural. Primul obiectiv, dacă dificultățile din familiile din mediul rural se rezumă la dificultățile economice și sociale, se adresează copiilor , care pe parcursul copilariei au parte de o serie de lipsuri cauzate de sărăcie. Acestui obiectiv îi corespunde trei obiective:
-identificarea problemelor familiilor , din mediul rural, ce se rezumă la dificultățile economice și sociale;
– identificarea relațiilor copiilor din familiile sărace cu restul comunitații rurale;
– stabilirea situațiilor și condițiilor prin care copiii își exercită îndatoririle în gospodărie;
Pentru doua ipoteză în urma cercetărilor din domeniu, se poate afirma în continuare dacă riscul de abandon școlar al copiilor din mediul rural este datorat situației financiare. Obiectivul corelat acestei ipoteze este identificarea riscului de abandon, al copiilor săraci din mediul rural.
Descrierea arealului cercetării
[NUME_REDACTAT] Est a României, adică Moldova, este considerată de specialiști cea mai săracă zonă din Europa, însă și în alte zone din țară numărul persoanelor care trăiesc la limita sărăciei devine alarmant. Hermeziu este o localitate în comuna Trifești și este situată la o distanță de 5 km de șoseaua Iași –Ștefănești și la 36 km de municipiul Iași, pe malul drept al râului Prut.
Cele mai multe gospodării dețin pământ și animale care să le asigure traiul de subzistență, însă nu este îndeajuns pentru nevoile de zi cu zi. În această localitate lipsește implicarea autoritățiilor în multe privințe. In primul rând, în sat, nu există apă curentă și canalizare din lipsa fondurilor si neîmplicării primarului în problemele comunitare. Lipsa infrastucturii este o problemă adusă în discuție din ce în ce mai des de catre localnici. Drumul din interiorul localității nu este asfltat, în schimb este pietruit, dar tot nu este îndeajuns pentru atunci când plouă, formandu-se noroiul.
În familiile intervievate sunt în medie doi copii, de vârsta școlară. Copii locuiesc impreuna cu părinții, dar sunt situații în care locuiesc împreună cu bunicii în aceiași gospodărie. Veniturile în gospodărie sunt alcătuite din alocațiile copiilor, munca cu ziua a unuia sau a ambilor părinți și ajutorului financiar dat din partea buniciilor provenit din pensie.
IV.2. Metodologia cercetării
Pentru acestă cercetare a fost folosită o abordare de tip calitativ, deoarece presupune intervievarea unui număr restrans de personae, ceea ce face să se poate studia în profunzime motivațiile, emoțiile, percepțiile, sentimentul ce îi determină pe oameni să acționeze în diverse moduri.
[NUME_REDACTAT] al metodelor calitative în științele umane și sociale este definită cercetarea calitativă ca ,,orice studiu empiric în științele umane și sociale care are următoarele cinci caracteristici: 1) cercetarea este concepută în mare parte dintr-o perspectivă comprehensivă, 2) își abordează obiectul de studiu într-un mod deschis și amplu, 3) include o culegere de date efectuată cu ajutorul metodelor calitative, adică a metodelor care nu implică, în momentul culegerii, nici o cuantificare, 4) dă prilejul unei analize calitative a datelor în care cuvintele sunt analizate direct prin intermediul altor cuinte, fără să fie trecute printr-o operație numerică, 5) se termină cu o povestire sau o teorie’’.
Ca metodologie pentru realizarea acestor interviuri au fost folosite următoarele tehnici: interviul, observația și documentarea.
Utilizarea acestor tehnici a avut ca scop identificarea problemelor de natură socială și economică a copiilor săracii proveniți din mediul rural, astfel încât toate obictivele propuse să fie atinse, pentru a face aprecieri referitoare la cele două ipoteze propuse.
IV.2.1. [NUME_REDACTAT] interviului la ora actuală este utilizată pe scară largă atât în științele socio-umane, cât și în practica diferitelor profesii. Folosirea interviului ca tehnică de cercetare în aceast demers duce, la stabilirea relațiilor dintre variabile și la verificarea, testarea ipotezelor. Acesta se deosebește de comunicarea verbală obișnuită prin simplul fapt că informația este dirijată de către cel ce intervievează.
In cercetare s-a recurs la un interviu semistructurat, în care întrebările prestabilite sunt doar temele de discuție în jurul cărora se va purta discuția. ,, așa se face că operatorul va pleca pe teren cu ub ghid de interviu și nu cu un instrument elaboat în detalia( chestionar)’’. A mai fost folosit interviul cu întrebări deschise (libere sau postcodificate), acesta lasă subiecților libertatea deplină de exprimare a răspunsurilor, lucru ce îi îngreunează cercetătorului codificarea, dar care oferă culegerea de informații variate despre temele de cercetat. Interviul de opinie – cu ajutorul cărui studiem psihologia persoanei, trăirile sale subiective (interese, atitudini, pulsiuni, înclinații etc.), adică informații imposibil de observat direct. În acestă cercetare, fiecărui subiect intervievat îi este acordat un timp îndelungat de discuție, ceea ce permite abordarea problemelor puse în discuție în profunzimea lor, astfel folosindu-se interviul intensiv . Interviul a avut loc o singura dată direct (face-to-face) la care participă doar operatorul de interviu și subiectul intervievat. Interviul de cercetare (propriu-zis) este utilizat ca tehnică principală de obținere a datelor de cercetare în investigația sociologică de teren, iar după scopul urmarit este informare.
IV.2.2. [NUME_REDACTAT] este o tehnică ce are ca scop culegerea de informații cu valoare de fapte, necesare pentru le completa/ confirma pe cele rezultate în urma altor tehnici cum ar fi documentarea sau interviul. Observația presupune urmărirea comportamentului verbal și non-verbal al interlocutorului, tipul și structura din mediul investigat, atitudini, stări și reacții emoționale. În cercetarea de față a fost folosită observația directă, stând față în față cu intervievatul. ,,Observația directă este „acea tehnică ce oferă informații cu valoare de fapte, și constituie materialul cel mai bogat, divers nuanțat și susceptibil de analize calitative’’ (Irimescu, 2002, p. 18). Din punctul de vedere al intenției aplicării tehnicii observația folosită este întâmplătoare pe parcursul utilizării unei alte tehnici fără a fi planificat să se urmărească un aspect anume.
IV.2.3. Tehnica documentării
Cuprinde orice text care oferă informații cu privire la persoanele sau fenomenele sociale studiate. Este o sursă de date și informații importante, fiind o tehnică ce oferă posibilitatea unei analize statistico matematice. Acestea sunt informații pe care nu le putem culege prin observații sau mărturii directe, observațiile directe atunci când acestea nu oferă suficiente detalii pentru cercetare. Orice document care oferă o imgine asupra domeniului vizat sau a populației, este construit de oameni într-un context social anume și este marcat de personalitatea autorilor cît și de specificitatea prin care se poate recunoaște epoca respectivă. În cercetarea calitativă este de dorit însă, ca cercetătorul să se axeze pe documentele spontane, să lase desfășurarea să se manifeste firesc, natural.
Dificultăți întâmpinate
Nu am fost întămpinate dificultăți în aplicarea interviurilor și selectarea persoanelor din gospodărie. Dificultățiile au aparut în momentul în care au fost adresate întrebarile, iar unii respondenții nu au putut înțelege întebarea adresată și a fost oferit un alt răspuns. Un exemplu în acest sens ar fi la intrebarea ,, Îmi poți descrie situația financiară a familei tale?’’, raspunsul a fost ,, Este buna, nu există certuri, bătai, este liniște în casă.’’ Fetița de 12 ani ne înțelegând un termen devenit de acum uzual precum cel de financiar.
Grupul țintă
Este format din: copii și părinți, din mediul rural, proveniti din familii paupere. Atât copiii cât și părinții au fost aleși în mod aleatoriu pe criterii de vârstă, sex, pregătire școlară, venit.
În cadrul acestei cecetări au fost aplicate două tipuri de ghiduri de interviu: unul pentru copii și unul pentru părinți. Interviurile pentru copii au fost aplicate în mod aleatoriu și au surprins urmatoarele grupe de vârste: 12, 13 și 17 ani. Copii sunt în clasele a V, VI, VII, iar doi copii au terminat 8 clase și nu mai continuă școala. Pentru identificarea greutăților întâmpinate de copii din mediul rural pe parcursul dezvoltării lor au fost propuse două ipoteze si patru obiective. Interviurile se realizează pe un esantion de gospodării, din mediul rural, selectate în mod aleatoriu din satul Hermeziu, [NUME_REDACTAT], jud. Iași.
Colectarea informațiilor s-a făcut prin interviu fată in fată, la domiciliu gospodăriilor care au făcut obiectul anchetei. Perioada de înregistrare a informațiilor sub forma interviurilor s-a realizat în data de 29 mai, pe un esantion de 12 gospodării, repartizate pe întreg teritoriu al satului Hermeziu.
IV. Cercetarea
IV.1. Interviurile aplicate copiilor
Pentru prima ipoteză de cercetarere se știe faptul că sunt cercetări făcute pe acest domeniu și se dorește să se afle dacă în acest moment de criză economică există mai multe dificultăți de natură socială și economică a copiilor din mediul rural, proveniți din familii paupere și au fost corelate trei obiective:
Primul obiectiv, identificarea problemelor familiilor din mediul rural ce se rezumă la dificultățile economice și sociale, se adresează copiilor , care pe parcursul copilariei au parte de o serie de lipsuri cauzate de sărăcie. Aceste lipsuri sunt resimtite atat pe moment cat și pe termen lung acestea avand repercusiuni asupra dezvoltării normale atât sociale cât și fizice a copiilor.
Descrierea situației financiare
Majoritatea respondenților au avut tendința să răspundă că nu au o situație financiară bună. Lipsa unui venit constant în gospodărie îi face să raspundă: ,,stăm așa și așa’’, ,,nu este prea bună’’, ,, nu prea bună’’. Dintre cei intervievați patru din șase nu au o situație financiară bună, iar doi din șase o au ,, cât de cât bună’’ sau ,, bună’’. Acest fapt îî face să fie supuși la o serie de lipsuri îi face pe acești copii să experimenteze de timpuriu sărăcia și să se lupte cu aceasta. ,,Un copil aparținând unei familii sărace, va avea de suferit în mai multe planuri, deprivarea fiind atât de natură materială, cât și educațională, șansele sale de reușită reducându-se considerabil, în raport cu copii născuții în familii cu resurse culturale și educaționale.
Descrierea problemelor legate de bani
Banii repezintă cauza tuturor problemelor dintr-o familie. Cei intervievați consideră că lipsa banilor le împiedică dezoltarea educațională, iar acest motiv duce la un trai nu tocmai bun la vârsta adultă, prin neocuparea unui loc de muncă. Trei din cei șase care au menționat că ,, nu pot merge mai departe la școală’’, ,, nu pot continua școala’’, ,, nu ai cu ce să te duci la școală’’, consideră lipsa banilor, motivul nereușitei lor în viață, în clădire unui trai de viață mai bun decât cel din copilăria lor. Un alt răspuns susprins în intreviu, a fost: ,,nu pot face nimic’’. Pentru acest copil, situația gospodăriei îl face să considere că totul în viață se rezumă la bani, iar lipsa acestora îi limitează orice în viață. Pentru un alt copil care a răspuns ,, nu știu’’, lipsa resurselor financiare îl face să nu aibe idee ce să facă cu banii, chiar și în situația în care i-ar avea tot nu ar știi cum să îi cheltuie cu folos. Alte două răspunsui date au atras atenția ,, nu avem cu ce trăi și ne descurcăm foarte greu’’, ,,nu ai cu ce să te duci la școală, nu ai cu ce să te îmbraci, ce mânca, trebuie să lipsești de la școală să te duci la treabă’’ relevă faptul că acesti copii nu mai au copilărie. Ei pe lângă faptul că au conștientizat lipsurile din familie le trăiesc în viața de zi cu zi. Acestia trăiesc pe propria piele efectele sărăciei prin lipsa hranei care nu este doar deficitară din punct de vedere al aportului caloric zilnic, ci și, uneori lipsesc cele trei mese pe zi reducăndu-se la una dau la două. Pe langă faptul că nu au ce mânca, nu se pot duce nici la școală, deoarece trebuie să mergă să muncească cot la cot cu părinții la treburile câmpului.
Dacă ar avea bani ce si-ar lua din ei
Majoritatea respondenților , au afirmat că și-ar lua ,,mai multe haine’’. Familiile cu mulți copii, dispun de puține haine , fiind necesară rotirea lor de la un copil la altul. Este foarte greu pentru părinți să le cumpere haine noi copiilor în condițiile în care ei cresc foarte repede. De aceea în majoritatea cazurilor hainele copiilor mai mari, care le rămân mici, sunt purtate mai apoi de frații mai mici. Două răspunsuri din șase vizat casa și părinții: ,,… lucruri care trebuiesc pentru casă, pentru părinți’’, ,, aș lua câte ceva pentru casă, ce mai trebuie’’. Copii sunt învățați de mici să contribuie la cele necesare casei și pe măsură ce cresc contribuie cu ce pot. Ei văd singuri ce nevoi sunt în casă și care ar trebui acoperite. Un alt răspuns a fost ,, un laptop’’, care să ii fie necesar la rezolvarea temelor. Văzănd utilitatea unui laptop si-l-ar dori pentru ai crește performanțele școlare, pentru a afla lucruri noi, astfel fiind tot timpul la curent cu ce se întâmplă.
Al doilea obiectiv legat de identificarea relațiilor copiilor din familiile sărace cu restul comunitații rurale, urmărește dacă sunt făcute discriminări între clasele sociale.
Relațiile cu restul comunității
Toți respondenții au afirmat că au o relație bună cu restul comunității și că nu se fac discriminări. În mediul rural încă nu s-a ajuns atât de tare precum la oraș, copiii să facă diferența între ei din cauza situației materiale. Probabil că acest lucru nu s-a întamplat și din cauza faptului că la țară copiii mai cred în unele valori, implementate de părinții lor sau dintr-un alt motiv ce face ca toți cei de acolo să aibe o situație materială precară.
Al treilea obiectiv stabilirea situațiilor și condițiilor prin care copiii își exercită îndatoririle în gospodărie, urmareste gradul de implicare a copiilor în treburile gospodăriei.
Activitățiile prestate în gospodărie
Pentru mulți copiii perioada vacanței de vară este un prilej de bucurie si de relaxare, însă nu se poate spune asta si despre copiii săraci din mediul rural. Pe timpul verii ei prestează muncii atât la câmp cât și în gospodărie sau au grijă de animalele domestice. Toți cei intervievați obișnuiesc să își ajute părintii la treburile casnice. Unii dintre ei din propria inițiativă, considerănd că este de datoria lor să ajute în gospodărie în rezolvarea anumitor treburi, iar o parte sunt solicitați de părinți. Aceste activități prestate de ei pot fi munci ușoare sau care îi pot solicita fizic mai mult decât este normal. Fetele declară că ,,fac curățenie, o ajut pe mama la mâncare’’, ,, mătur, fac mai multe’’, ,,dau la animale’’, ,, car apă și mama udă’’, în schimb baieții stau mai mult pe langă tații și îi ajută cu treburile mai grele din gospodărie sau la munciile câmpului. Când au fost întrebați cine îi solicit mai mult răspunsul a fost: fetele sunt solicitate mai mult de către mamă, în schimb ce băieții de către tați. Din discuțiile purtate cu ei s-a constatat faptul că ei nu ar mai fi puși la treabă de părinți dacă ar avea bani, deoarece în locul lor s-ar fi putut angaja un zilier.
Pentru a doua ipoteză, în urma cercetărilor din domeniu, se poate afirma în continuare dacă riscul de abandon școlar al copiilor din mediul rural este datorat situației financiare.
Obiectivul corelat acestei ipoteze este identificarea riscului de abandon, al copiilor săraci din mediul rural.
Frecventarea școlii
Toți cei intervievați au afirmat că le place să mearga la școală sau că le ar fi plăcut în continuare să meargă. În general eu nu obișnuiesc să absenteze și încearcă să mergă la școală. Se mai întâmplă situații când nu merg, iar motivele sunt: ,, nu merg câteodată când mie rău’’, ,, nu obișnuiesc dar mai lipsesc ori când sunt bolnavă ori când mă duc pe undeva să îmi ajut părinții’’, ,,când am o problemă’’. Deci, starea de sănătate poate fi un impediment să meargă la școală pentru o zi sau două sau munca prestată în interiorul gospodăriei. Majoritatea răspunsurilor au invocate motivul ajutorului dat în gospodărie. Ei consider că pot lipsi de la școala o zi-două pentru a munci și că aceste zile nu le afectează în nici un fel activitatea școlară.
Planurilor lor de viitor
În legătură cu planurile lor de viitor, copii speră la un trai care să le asigure cele necesare. Cinci din cei șase copii și-ar dori să continuie liceul, iar trei din șase își doresc să termine și o facultate. Planurile lor de viitor nu se opresc doar la urmarea unei forme de învațământ , ci și la viitorul lor legat de o meserie. De exemplu una din fetițe iși dorește ,,să ajungă bucătăreasă, să ajung cineva’’, însă ea este conștientă ca nu poate fară o școală. Ea consideră ca dacă poate urma în continuare liceul ar putea după să facă câteva cursuri să devină bucătăreasă. Prioritar în viața ei este să aibe un loc de muncă și spoi o familie. O altă fetiță la doar 12 ani se gândește la ce ar vrea să le ofere copiiilor ei după ce se va căsători. Ea ar vrea ,, să mă duc mai departe la școală, să îmi fac și eu un viitor și să le ofer copiilor mei ceea ce eu nu am avut’’. Sărăcia o face să își dorească să iasă din ciclul sărăciei, chiar dacă sărăcia a fost transmisă de la părinți, ea și-ar dori să iasă și la rândul ei să nu transmită în continuare copiilor ei lipsurile pe care ea le-a avut de îndurat în timpul copilăriei. Ea a simțit pe propria piele ce însemnă să duci o copilărie în care nu îți poți lua tot ce îți dorești, dar cel mai grav este să nu îți ajungă de strictul necesar. Pe trei din cei șase respondenți sărăcia ii face ca primul răspuns la acesta întrebare să fie ,, încă nici un plan’’, ,, încă nu m-am gândit’’ sau ,,nu știu’’. Lipsa lor de inițiativă în legătură cu viitorul lor poate fi și o cauză a nivelului lor redus de educație și de alternative de a ieși din starea de sărăcie. Insistând asupra unui alt răspuns dat de ei a fost ,,Nu pot continua la liceu din cauza banilor’’, ,,să fac un liceu , o facultate si să am un loc de muncă’’. Totuși ei consideră că nu pot avea un loc de muncă fără școală, dar nici școală nu pot face fără bani. Ei consideră că nu mai pot urma în continuare o școala din lipsa banilor, iar viitorul lor este să rămănă în sat să muncească cu ziua sau să își găsească pe șantier un loc de muncă, dar și acolo le-ar trebui o califiare.
V.2. Interviurile aplicate părinților
Al doilea ghid de interviu este aplicat părințiilor. Părinții intervievați au ca și ultimul nivel de educație 8 clase, profesionala sau liceul și au vârstele cuprinse între 35 si 45 de ani. Dintr cei intervievați doar doi din șase lucrează, ca vânzătoar în sat.
Proveniența veniturilor în gospodărie
Veniturile în gospodărie provin din salariul unuia dintre soți sau doar din alocația copiilor, din munca de zilier și din ce mai primesc de la bunici din, pensia lor și așa mică. Acestea fiind singurele forme de venit în gospodărie, le este foarte greu să le asigure cele necesare copiilor. Din totalul celor intervievați în patru din șase familii doar unul dintre soți lucrează. În două familii doar soțiile, ca vânzătoare în sat, iar in celelalte două doar soții unul pe șantier și celălalt este muncitor calificat la o firmă. Soții care rămân acasă precum și cei din familiile în care nimeni nu este angajat mai muncesc cu ziua prin sat, pentru a mai suplimenta venitrile familiei.
Sumele cheltuite în gospodarie în ultima lună
Părinții au fost întrebați pe ce se duc lunar banii în gospodărie. O bună parte din bani se duc pe locuintă (lumină, încărcarea unei butelii etc), suma maximă fiind de aproximativ 300 lei. Ca mai mare parte din sumă este dată pe curentul electic. Pe alimente se duc tot aproximativ 300 lei, pe băuturi alcoolice maxim 100 de lei, iar pe datorii undeva la 100 de lei. Când vine vorba de îmbracăminte și încalțăminte lucrurile se schimbă. Părinții își cumpără haine foarte rar, iar copiilor doar atunci când văd că nu mai au deloc cu ce să meargă la școală și atunci doar un rând de haine în cel mi bun caz, dar de proastă calitate care pe copiii îi tine foarte putin. De activități cultural-educative nici nu se pune vorba. Banii abia ajung pentru strictul necesar din casă, iar de asemenea activități nici nu se pune problema. Se poate vorbi chiar de câțiva ani de când părinții nu am mai fost la asemenea ieșiri sau poate nu au fost niciodată. Le fel este și cazul copiilor care nu sunt duși de către părinți din lipsa banilor. Pe îngrijire medicala la fel nu se alocă nici un ban și se merge pe remediile naturiste pentru unele afecțiuni. Persoanele intervievate sunt tinere pâna în vârsta de 45 ani, iar până acum nu au avut nevoie de medic. Dacă copii s-au împolnăvit cel mult au putut să se ducă la dispensarul din comună pentru un control, iar în privința tratamentului dat dacă au fost atunci bani s-a luat dacă nu, nu.
Problemele mari ce ar trebui rezolvate în gospodărie
Respondenții au fost întrebați de problemele mari ce le au de rezolvat în gospodărie, iar răspunsurile au fost destul de variate. În primul rând o doamna care are fetița la Iași în clasa a noua își dorește să poată în continuare să iși tină fata la liceul. Ea consideră prioritară educația fetiței și face eforturi enorme pentru ai putea plătii căminul, să îi asigure minimul necesar în privința rechizitelor și îmbracamintei. O suma mare pentru ei, pe langă plata caminului, se duce și pe transpotul fetei de la sfărșitul săptamânii. Ea vine acasă în weekend-uri pentru a-și vedea părinții dar și pentru a luat câte un pachet cu mancare care să îi ajungă pe întreaga săptămână. Pe transport se duce de fiecare dată câte 20 lei dus-întors. Pentru această mamă problema cea mai mare de rezolvat este menținerea în continuare a fetei în învățământul liceal, majoritatea resurselor financiare ducându-se în educație, iar restul rămânând pe locul doi s-au mai bine spus în așteptare. Doamna m-ai povestește cum fetița a fost nevoită să se schimbe din camera în care a stat prima oara din cauza diferențelor care se face între colegele de cameră a fetiței și ea. Tot legat de educație sunt problemele unei alte mame care nu îți poate da copilul mai departe la un liceu din Iași și nici nu il poate trimite la o școală de arte și meserii. Școliile de arte și meserii din comune au fost închise, ne mai lăsând oprtunitatea unor tineri de a obține o calificare aproape de casă fără să facă naveta. Alte două răspunsuri au fost legate de casă: ,,că nu avem o casă a noastră’’, ,, casa trebuie făcută cât de cât, că e casă bătrânească'’. Lipsa propriei gospodării, traiul în curte cu socrii, le fac pe unele familii tinere să își dorească propria casă. Pentru unii e prea mult să viseze la o noua casă, dar în schimb își doresc să o repare pe cea veche a socrilor. Reparatul le-ar lua mulți bani, iar pe moment încearcă așa cum pot să repare cât pot și când pot în limitele financiare impuse. Tot legat de casă un răspuns din șase a fost ,, nu avem aragaz frigider’’. Aceste electrocasnice care pentru unuii sunt indinspensabile pentru alții sunt un vis. Această familie nu dispune de resurse pentru a-și le cumpăra și se chinuie la soba cu lemne și pe timpul verii. Alimentația și îmbracamintea își pune din nou amprenta asupra acestor oameni săraci. Pentru unii punerea asigurarea meselor zilnice este din ce în ce mai greu. Fără bani, doar ce au în gradină și ce mai primesc de la vecini din când în când nu asigura necesarul zilnic de alimente. Pe langă ce au în grădină tot mai trebuie să cumpere de la magazin unele produse pentru prepararea hranei. Din banii căștigați cu ziua nu știu ce să cumpere mai întai: zahăr, ulei etc. sau să le cumpere ceva copiilor ce vor.
Ajutorul dat de copii părinților la treburile casnice
Toți părinții recunosc că sunt ajutați la treburile casnice de către copii. Trei din cei șase părinți recunosc faptul că: ,, foarte des mă ajută’’, ,,tot timpul cu tot ce este de făcut’’, ,, mereu când am treaba cu ei’’. Copiii trebuie să iși ajute părinții la treburile gospodăriei cu ce pot, dar cel mai important este să fie prezenți pe langă părinți atunci cand muncesc. Este de datoria lor să își ajute părinții cu cât pot dar de cele mai multe ori si peste limita lor de fizică. Ei consideră că trebuie să îți înveți de mic copilul să muncească și să îl responsabilizezi pentru ca mai târziu să nu ai surprize să fie vreun leneș sau că nu știe să facă nimic în viață. Celelalte trei răspunsuri date de către părinți au fost: ,, când are timp mă ajută cu ce este’’, ,,eu nu îi pun doar dacă vor ei să mă ajute’’, ,,în limitele lor, când pot’’. În aceste situații nu sunt obligați să muncească de către părinții, dar nu le sunt refuzate sintuațiile când ei de bună voie ajută. Părinții îi lasă să își învețe sau să se joace, deoarece nu se vor mai întălni cu această perioadă și vor avea toată viața să muncească și vor fi plini de griji și necazuri. Părinții nu îi solicită și din motivul că ei la răndul lor când au fost mici au fost solicitați de către părinți la tot felul de treburi și nu am putut să se bucure așa cum se cuvine de copilărie, de tot ce nu înseamn griji.
Frecvența cu care merg copii la școală
Răspunsurile respondenților la această întrebare este,, zilnic’’, ,, tot timpul’’ sau ,, mereu merg la școală’’. Nici unul dintre ei nu afirmă că uneori se mai poate întămpla, copilul să nu meargă la ore. Pentru ei educația copiilor și așa prea puțină îi interesează și de aceea nu lasă copii să absenteze. Toți părinții consideră educația, ca fiind necesară pentru copiii lor, și terminarea celor 8 clase care se fac în sat, deoarece posibilitatea să îi dea mai departe nu este și măcar să rămănă cu ceva în minte după terminarea gimaziului.
Relațiile copiilor cu restul comunității
Cel puțin în privința relațiilor cu restul comunității, copii, din punctul de vedere al părințiilor acestia nu au probleme. Copii nu sunt văzuți diferențiat față de ceilalți copii sau de restul persoanele din sat. Unul dintre părinții care are copilul la Iași, la liceu afirmă că ,, aici este apreciată, dar acolo este marginalizată’’. Acest fapt, se datorează diferențelor de venit dintre familii. În sat este apreciată deoarece, este cam la același nivel cu restul din punct de vedere al venitului în familie , dar si pentru că poate face un liceu. În oraș nu este din cauza situației financiare, că nu are bani să își cumpere tot timpul ce își dorește în special de îmbrăcat, a fost exclusă din grupul de fete din camera de cămin.
Lipsurile în privința copiilor
Toți părinții se plâng în primul rând de faptul că cei mici nu au haine suficiente. Răspunsurile părinților pentru lipsurile în privința copiilor au fost: ,,mai multe haine’’, ,, mai multe rechizite’’, ,, că nu au cu ce să se joace, nu au ce au alți copii, trebuie să se chinuie atât’’. Ei consideră necesare mai multe rechizite pentru copii, m-ai ales că mai sunt unele manuale auxiliare pe care nu le pot permite atunci când sunt solicitați să le achizitioneze. Hainele pentru școală sunt o problemă, deoarece cei mici au un rând sau două de haine. Părintii au atras atenția și asupra faptului că nu au copiii jucarii cu ce să se joace sau un spațiu amenajat pentru ei în sat. Ei mai observă diferența mare dintre alți copii cu bani și copiii lor. Acestia din urmă sunt supuși unor chinuri de mici și învațați cu tot ce este mai greu și învățați să lupte cu viața, în timp ce alți nu duc lipsa de absolute nimic și sunt fericiți.
V.3.Compararea răspunsurilor
Atât copiii cât și părinții au recunoscut că le este foarte greu să se descurce în viata de zi cu zi.
Descrierea situației fianciare a familiei
La întrebările legate de descrierea situației financiare atât copiii cât și părinții lor au afirmat că situația gospodăriei nu este una tocmai bună în privința banilor. Părinții nu au un loc de munca stabil cei mai multi fiind zilieri, în unele familii munceste doar un unul dintre ei sau niciunul nu are un loc de muncă. Deoarece părinții nu au un venit constant din muncă prin situația locului de muncă, constituie un factor cheie în detreminarea sărăciei. Totuși nu toți copii ai caror părinți lucrează sunt protejați de riscul sărăciei.În aceste condiții familiile își duc traiul foarte greu mai ales în condițiile în care crește numărul copiilor. Banii din familie se duc aproximativ la fel atât pe întreținerea casei cât și pe alimente, iar o suma mult mai mică pe bauturi alcoolice. În perioada cand au fost aplicate interviurile au fost observați mai mulți copii care proveneau din familii paupere, cum ieșeau de la magazine pe la orele prânzului cu sticla de bere pentru părinți și câte o înghețata pentru ei, pe care o savurau de cele mai multe ori până ajungeau acasă. Chiar dacă inițial toți respondențiii spun că nu au din ce trăii bautura nu le lipsește. Atât părinții cât și copii se află în starea de sărăcie pot vedea viitoare soluții pentru a ieși din această stare. Părinții afirmă că nu au unde să se ducă să muncească, deoarece toate fabricile s-au închis, iar cei de la guvernare nu fac locuri de muncă. Unde mai poți munci doar dacă mai ești încă tânăr este pe șantier cu un salariu de mizerie. Copii la rândul lor nu știu exact ce să facă în viață, nu sunt îndrumați de proprii părinți , deoarece nici ei nu știu, cum să iasă din starea de sărăcie. Singura lor ,, scuză’’ din a iesi din acestă stare este sa mergă la școală dat nu au cum din cauza situației financiare și rămân la același nivel cu părinții lor. Pe lângă toate acestea părinții nu sunt informați în legătură cu unele benefcii pe care le ar avea copii dacă ar continua școala. Acestia ar putea fi scutiți de plata căminului dacă aduc acte doveditoare că nu au nici un venit. Lipsa implicării autorităților în informarea populației supra drepturilor sale lasă repercusiuni adânci adupra dezvoltării educaționale a copilului.
Capacitatea părinților de a obține un venit adecvat și constant din muncă depinde de nivelul caștigurilor și de cât de mult muncesc adulții din gospodărie.poate să lucreze unul sau ambii părinți, cu normă redusă sau întreagă, în mod continuu sau cu întreruperi pe pacursul anului.
Relațiile copiilor cu prietenii/ comunitatea
În ambele tipuri de interviuri reiese faptul că acești copii nu întâmpină probleme în relationarea cu restul comunității. Copiii nu sunt vazuți diferit, având chiar relații de prietenie cu restul comunității.
Problemele legate de educație
Educația pare a fi importantă pentru ambele părți intervievate. Cu toate acestea fac ca răspusurile în legătură cu frecventarea școlii să fie diferită. Părinții au afirmat că tot timpul copii merg la școală și niciodată nu absenteză, în timp ce copii spun opusul. Ei declară că mai absentează pentru a-și ajuta părinții la treburile casnice sau când sunt bolnavi. Se pare că cei mici sunt de cele mai multe ori sinceri și spun adevărul și se poate spune că și în cazul acesta au dreptate. Lipsa banilor este cea mai invocată problemă când vine vorba de continuarea educației atât de părinți cât și de copii. [NUME_REDACTAT] accesul la învățământul primar și liceal de bază este obligatoriu și gratuit (până la clasa a 10 a adică la vârsta de 16 ani). Chiar dacă familiile sunt scutite de plata taxelor școlare pe perioada învățământului obligatoriu, cu toate acestea există costuri suplimentare pe care familiile cu venituri modeste nu și le pot permite (de exemplu, îmbrăcăminte, încălțăminte, rechizite, cărți alternative, transport etc.). În majoritatea cazuri, familiile mai sărace nu își pot permite cheltuielile suplimentare pentru educația copiilor lor și unii copii suferă de malnutriție, ceea ce are un efect negativ asupra sănătății, asupra dezvoltării și asupra abilităților de învățare ale acestora. Școlile impun plata manualelor și a rechizitelor, după clasa a zecea ceea ce le descurajează și mai mult pe familiile cu venituri modeste să-și trimită copiii să frecventeze cursurile. Dreptul la educație este un drept fundamental al oricărui copil recunoscut de România cât și statele membre ale UE. Acesta reprezintă atât unul dintre modurile de prevenire a riscului de sărăcie și excluziune socială cât și o modalitate de spijinire a incluziunii sociale a grupurilor vulnerabile.
Ajutorul dat de copii părinților la treburile casnice
Treburile casnice au un rol important în buna desfăsurare a mersurilor treburilor într-o gospodărie. Se spune că este bine să îți responsabilizezi copilul de mic prin mici sarcini de satisfăcut prin casă. Cu toate acestea atât copii cât și părinții recunosc implicarea celor mici din casă la treburile gospodăriei. Cei mai mulți dintre copii care lucrează sunt nevoiți să facă acest lucru din cauza venitului în gospodărie. Este cazul celor care își ajută părinții la treburile cânpului. Din lipsa banilor pentru a angaja un om cu ziua, copii sunt nevoiți să substituie acea persoană. Toată familia se unește pentru gradinăritul și agricultura de subzistență a familiei. Insă acestă regulă nu se aplică tuturor famililor , deoarece în unele familii mai sărace exista posibilitatea să aibe doar o grădină în spatele casei și nu poate avea o recoltă de porumb mai mare, de exemplu.
Copii intervievați consideră că este normal să muncească, iar sarcinile primite de la părinți, chiar dacă unele sunt mai greu de realizat, trebuiesc îndeplinite. Aceste sarcini le scurtează timpul copiilor lor de joacă, de școală, de făcut teme, le ia din copilăria lor și așa scurtă și presărată cu neajunsuri. Toți copii declară că își ajută părinții la treburile casnice , în timp ce trei din cei șase părinți recunosc că implicarea copiilor se face doar dacă aceștia au timp sau pot.
Ce influență au veniturile din gospodărie asupra copiilor
În rândul persoanelor intervievate sărăcia este starea materială precară ce constă în insuficiența veniturilor necesare pentru hrană, întreținerea casei, îmbrăcăminte și servicii medicale. Specialiștii susțin că prin sărăcie, nu se referă doar la aspectul material și financiar în care sunt crescuți copii, ci se referă și la nivelul scăzut de educație, cultură sau chiar la stresul la care sunt supuși. Copii care sunt supuși în copilărie la stres puternic dezvoltă incapacitatea de a tolera și depăși tensiunile emoționale, la maturitate.Studiile relevă faptul că tinerii proveniți din medii sărace. Lipsa veniturilor în gospodărie îi face atât pe copii cât și pe părinți să declare că este cel mai mare impediment de continuare a studiilor celor mici.
Toți părinții se plâng că nu au un loc de muncă, iar cei care muncesc au un salariu mic, care nu le permite acoperirea cheltuielilor pentru casă și copii. În fața acestei situații mulți devin neputincioși, iar mulți așteaptă ajutor doar din partea statului. În timpul interviului s-a putut obseva revolta părinților asupra statului care nu le asigură un loc de muncă. Totodată s-a demonstrate faprul că țările care cheltuiesc cel mai mult cu prestațiile sociale, tind să aibe cea mai scăzută rata în rândul copiilor.
În urma cercetării, prin formularea celor două ipoteze, s-a ajuns la un rezultat care confirmă partial și total ipotezele, astfel:
În ceea ce privește prima ipoteză formulată, dacă în acest moment de criză economică există mai multe dificultăți de natură socială și economică a copiilor din mediul rural, proveniți din familii paupere, s-a ajuns la urmatoarele concluzii:
Din punct de vedere social copiii nu întâmpină dificultăți de relaționare și de excludere socială din partea comunității unde locuiesc și nici nu se simt marginalizați.
Din punct de vedere economic acești copii sunt supuși unor serii de privațiuni ce nu îi lasă să se dezvolte normal psihic, fizic și educațional.
Astfel, în baza acestor concluzii la care s-a ajuns în urma interpretării rezultatelor, se observă că prima ipoteză formulată se confirmă doar pe jumătate.
Pentru a doua ipoteză dacă riscul de abandon școlar al copiilor din mediul rural este datorat situației financiare am ajuns la următoatele concluzii:
Copii care au terminat VIII clase nu mai continuă școală, deoarece nu dispun de resursele necesare continuării studiilor.
Pentru copii intervievați de clasele a V-a, a VI-a, a VII-a, aceștia au un risc ridicat de abandon școlar, de a nu mai contiunua liceul, datorită faptului că aceștia nu își permit financiar.
Aceste concluzii referitoare la a doua ipoteză formulată arată faptul că aceasta se confirmă, atât cei care au terminat VIII clase cât și cei care mai au puțin și le termină nu mai pot continua următorul nivel de studii.
CONCLUZII
Tema legată de sărăcie, deși la prima vedere pare un subiect familiar, banal este un fenomen ce afectează o mare parte din populație. Chiar dacă se spune că sărăcia e de când lumea, s-a încercat de-a lungul timpului estomparea acestui fenomen, prin tot felul de măsuri și politici luate , însă făra prea mare succes datorită dinamici economiei. [NUME_REDACTAT] există inegalități foarte mari în ceea ce privește toate dimensiunile bunăstării copilului. Copiii care provin din gospodăriile sărace și care depind în mod substanțial de prestațiile sociale, acumulează multiple dezavantaje și au în consecință mai puține șanse în viață.Sărăcia în sine nu reprezintă un motiv suficient pentru ca un copil să fie exclus din punct de vedere social sau pe viitor să devină sărac. Alți factori îl determină cum ar fi instabilitatea familial (cauzată de violența domestic, de abuzul de alcool) și educația insuficientă se poate combina cu sprpcia, având un climat negative pentru bunăstarea copilului.
Datorită amploarei fenomenului și a efectelor pe care le are asupra copiilor, în special asupra celor din mediul rural, s-a încercat identificarea problemelor actuale ale copiilor, chiar dacă au mai fost realizate sudii în domeniu.
De la început s-a dorit o cercetare de tip calitativ, pe un eșantion restrâns, pentru a se observa în detaliu percepția săraciei a respondenților. S-a avut în vedere perceptia respondenților influenței veniturilor asupra familiei, a gradului de impliarea a copiilor în treburile casnice și a riscului de abandon școlar al acestora.
În partea teoretică prin literature bibliografică de specialitate s-a dorit prezentarea cauzelor care conduc la apariția și efectele sărăciei pe care le are asupra populației. Prin prezentarea indicatorilor se poate observa sărăcia în diferite medii. În partea teoretica s-a dorit identificarea catorva problem întâlnite de copii din mediul rural.
Informațiile și precizările cuprinse în partea teoretică, împreună cu rezultatele obținute în urma aplicării celor doisprezece interviuri, care alcătuiesc partea practică au dus la formularea concluzii finale privind dificultățile întâmpinate de copii din mediul rural.
O primă concluzie este aceea că toți respondenții au recunoscut ca nu au o situație finaciară tocmai bună. Cel mai mult din interiorul familiei suferă copiii care resimt privațiunile la care sunt supuși. Aceștia trebuie să se limiteze la ce au, iar din puținul familiei, lor nu le revine nici măcar strictul necesar de rechizite, îmbrăcăminte etc.
O altă concluzie este aceea referitoare la toți copiii surprinsi în cercetare sunt implicați, în special, în activități casnice, ajutându-și familiile în gospodărie (menaj, mici lucrări în grădină). Toate acestea le reduce timpul liber de recreere a copiilor, iar activitățile în care sunt implicați pot constitui o amenințare din perspectiva influenței asupra dezvoltării lor și a accesului la sistemul de învățământ. Distribuția rolurilor este importantă în familia cu mulți copii. Este nevoie de o mare capacitate de organizare din partea părinților pentru a putea crea un climat bun de dezvoltare pentru copii în condițiile diversității de vârstă, de nevoi, de personalitate, dar și pentru a organiza activități zilnice implicând pe fiecare în funcție de nivelul său de dezvoltare.
O concluzie la care au ajuns și alte sudii de cercetare în acest domeniu, relevă faptul că și în această microcercetare riscul de abandon pentru copii de la sate este aproape eminent. Cauzele ar fi multiple, dar toate având ca punct comun sărăcia. Nivelul de educație al părinților influențează riscul de sărăcie, deoarece el afectează atât piața muncii și situația veniturilor părinților, cât și șansa proprie copiilor de a obține rezultate bune la școală. În cazul tuturor familiilor, abilitatea de a se întreține singure depinde de accesul lor pe piața muncii, la serviciile de îngrijire pentru copil, la locuințe rezonabile etc.
Majoritatea problemelor de nivelul familiei au fost determinte în principal de atitudinea față de situație. Astfel, modul de raportare în interiorul familiei, între membrii acesteia, modelele de comunicare și relaționare influențează puternic atmosfera de familie și mai ales modul în care acesta se implică în rezolvarea problemelor și în relația cu mediul extern. Un rol important în ușurarea în rândul copiilor îl reprezintă sprijinul guvernamenta. Gama largă de politici guvernamentale influențează standardle de viață ale gospodăriilor cu copii. Prin sistemele fiscale și de prestații socială sunt direct sprijinite veniturile familiilor, prin un venit minim persoanelor care nu au un loc de muncă sau prin suplimentarea veniturilor gospodăriilor cu copii. Politicile educaționale, ale sănătății, al locuințelor, precum și serviciile de îngrijire joacă un rol important. Pentru a diminua sărăcia în rândul copiilor este necesar rezultatul unor interacțiuni complexe între structura gospodăriei, condițiile pieței muncii, sprijinul guvernamental și alți factori. Tările care au reușit să combată sărăcia au combinat cu succes o abordare universală cu măsuri ce vizează persoanele cele mai vulnerabile. De asemenea țările care au succes abordează sărăcia în rîndul copiilor pe toate fronturile, în mod special prin combinarea politicilor care facilitează accesul la piața forței de muncă și la dierse servicii.
Copiii din mediu rural pe tot parcursul copilăriei lor și nu numai se confruntă cu o serie de dificultăți, peste care mulți nu pot trece și rămân plafonați în starea de sărăcie o bună perioada din viață sau chiar toată viața.
Dan, A. (1999). Dictionar de saracie. Bucuresti: ICCV.
Voicu, M. A. (1999). Dicționar de sărăcie. ICCV.
Mucchielli, A. (2002). Dictionar al metodelor calitative în științele umane și sociale. Iași: Polirom.
Tompea, A. (2010). Saracia si excluziunea sociala. Preluat pe 3 21, 2014, de pe http://ro.scribd.com/doc/44650537/Saracia-Si-Excluziunea-Sociala-[NUME_REDACTAT] (2012) Copil în România – O diagnoză multidimensională, disponibil online la: http://www.unicef.ro/wp-content/uploads/Copil_in_Romania.pdf, accesat la data de 17.05.2014
Unicef (2013) Situația adolescenților din România, raport final, disponibil online la http://www.unicef.ro/wp-content/uploads/Studiu-privind-situatia-adolescentilor-din-Romania.pdf , accesat la data de 23.05.2014
Salvați copiii (2013) Abuzul și neglijarea copiilor- studiu ociologic la nivel național, diponibil online la http://www.salvaticopiii.ro/upload/p0002000100000002_Studiu%20-%20abuzul%20si%20neglijarea%20copiilor.pdf, accesat la data de 18.05.2014
Salvați copiii (2008) Ghidul practic pentru monitorizarea copiilor exploatați și la risc de exploatare prin muncă dispnibil online la http://www.copii.ro/files2/52_Ghid_practic_monitorizarea_muncii_copilului.pdf, accesat la fata de 7.05.2014
http://ec.europa.eu/social/BlobServlet?docId=2042&langId=ro
Legea nr. 277/2010 privind alocatia pentru sustinerea familiei
LEGE Nr. 482 din 19 decembrie 2006 privind acordarea de trusouri pentru nou-nascuti
Legii nr. 416/2001 privind venitul minim garantat
[NUME_REDACTAT].61 /1993 privind alocatia de stat pentru copii
Anexa 1
Ghidul de interviu pentru copii
Tu te consideri acum normal sau sărac? Poți să îmi spui de ce ? Argumentează !
Care sunt, din punctul tău de vedere, problemele cele mai grave în familie legate de lipsa banilor?
Daca ai avea bani îmi poti spune ce ți-ai lua din ei?
Cum te simți față de restul comunității?
Ce fel de relații ai cu prietenii tăi?
Îți place să mergi la școală?
Obijnuiesti să mai absentezi? Care sunt motivele?
Obijnuiesti să îți ajuți parinții la treburile casnice?
Cum? Ce activități faci?
Ai timp și pentru teme?
Care dintre părinți te solicită mai mult și la ce?
Ce planuri de viitor ai?
Anexa 2
Ghidul de interviu pentru părinți
Ce varstă aveți în ani împliniți?
Care este ultima școală absolvită?
Câți copii aveți?
Sunteți angajată sau soțul/soția?
Care sunt veniturile în familie? Din ce provin ele?
Care sunt problemele mari pe care le aveți de rezolvat pentru gospodaria dvs.?
Ce sume s-au cheltuit în ultima lunâ în gospodăria dvs. pentru urmatoarele destinatii:
1. Locuinta (chirie, întretinere)…………lei
2. Alimente (inclusiv cafea, bauturi racoritoare)………lei
3. Bauturi alcoolice tigari………..lei
4. Imbracaminte, încaltaminte………..lei
5. Transport………….lei
6. Activitati cultural-educative (spectacole, carti, ziare etc.)………….lei
7. Ingrijire medicala…………..lei
8. Datorii (rate la casa, CEC, CAR, mobila, etc.)…………lei
9. Alte destinatii, care?………………lei
10.Cheltuieli legate de asigurarea educatiei copiilor (uniforme, rechizite, meditatii etc.)……………….lei
8. Îmi puteți spune cât de des vă ajută copii la treburile casnice și cu ce
9. Cât de des merg copii la școală și atunci când nu merg care sunt motivele ?
10. Ce relație există între copii dvs. și restul comunității?
11.Care sunt lisurile cele mai mari în privința familiei? Dar în privința copilului?
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Dificultatile Intampinate de Copiii din Mediul Rural (ID: 1476)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.