Dificultati ale Limbii Romane Actuale

C U P R I N S

I N T R O D U C E R E

1. GREȘELI DE MORFOLOGIE

1.1GREȘELI ÎN EXPRIMAREA NUMĂRULUI SUBSTANTIVULUI

1.1.1 DESINENȚE GREȘITE DE NUMĂRUL PLURAL

1.1.2 CONFUNDAREA PLURALULUI CU SINGULARUL

1.2 CONFUNDAREA ADJECTIVULUI CU ADVERBUL

1.3 GREȘELI ÎN FOLOSIREA MODURILOR ȘI TIMPURILOR VERBALE

2. PUNCTUAȚIA GREȘITĂ

2.1 FOLOSIREA VIRGULEI

2.2 FOLOSIREA SEMNULUI EXCLAMARII

2.3 FOLOSIREA SEMNULUI INTREBARII

3.PRONUNTAREA GRESITA

3.1 PRONUNTAREA UNOR CUVINTE IMPRUMUTATE DIN ALTE LIMBI

3.2PRONUNTAREA UNOR SUNETE

3.3 PRONUNTAREA ANUMITOR GRUPURI DE SUNETE

4.SCRIEREA GRESITA

4.1 SCRIEREA CU "-i", "-ii", "-iii"

4.2 SCRIEREA CUVINTELOR CU SAU FARA CRATIMA

4.3 SCRIEREA CUVINTELOR CU "Î" SAU "Â"

5.GRESELI DE SINTAXA

5.1 GRESELI IN REALIZAREA ACORDULUI

B I B L I O G R A F I E

A N E X E

B I B L I O G R A F I E

1. Numeleautorului, P. – Titlul cărții. Editura, Orașul, 2008 [Nume, 2008]

sau

1. [NUM08] Numeleautorului, P. – Titlul cărții. Editura, Orașul, 2008

…

12. Nortcraft, M.E., Neale, M.A. – Organizational Behavior. The Dryden Press, London, 1990 [Nortcraft, 1990]

sau

12. [NOR90] Nortcraft, G.B., Neale, M.A. – Organizational Behavior. Dryden Press, London, 1990

INTRODUCERE:

În fiecare zi suntem cotropiți de informații noi pe care le aflăm fie de la televizor, fie din ziare și reviste, fie la radio sau din simpla interacțiune cu cei din jurul nostru. Aceste informații, indiferent dacă sunt de natură economică, politică, socială sau divertisment, sunt foarte des scrise sau pronunțate într-o limbă română greșită sau inventată.

Observând dezvoltarea mass-mediei din ultimii ani, putem spune cu ușurință că acest mediu are o influență foarte mare în formarea comunicării, vorbirii. Cantitatea foarte mare de informație venită din acest mediu devine, în mod conștient sau inconștient, familiară. 

Din dorința de a se apropia de consumatorii săi, mass-media folosește adesea un limbaj inventat, neîngrijit, însoțit de incultura afișată fără rezerve, oamenii fiind astfel ïncurajați să se abată de la normele limbii literare. 

Pentru a atrage atenția asupra acestor greșeli de scriere și pronunțare și, totodată, cu speranța că acestea vor fi combătute, am ales ca domenii de discuție pentru tema "Dificultății ale limbii române actuale in mass-media", următoarele "câmpuri de activitate" în care se întâlnesc cele mai multe greșeli pe care le amintesc în continuare:

greșeli de pronunțare;

greșeli de scriere;

greșeli de punctuație;

greșeli de sintaxă;

greșeli de morfologie.

Pentru analiza acestor greșeli am folosit exemple înregistrate, cât și greșeli construite pentru evidențierea anumitor aspecte.

CAPITOLUL I:

GREȘELI DE MORFOLOGIE

Morfologia este partea gramaticii care se ocupă cu studierea modificării morfemelor unităților lexicale, utilizate ca părți ale comunicării.

Greșelile de morfologie sunt numeroase și au manifestări diferite, în funcție de clasele lexico-gramaticale și specificul acestora (al părților de vorbire). 

În morfologie cele mai des întâlnite greșeli constă în folosirea incorectă a desinențelor de plural, în folosirea greșită a modurilor și timpurilor verbale, precum și a greșelilor privind înlocuirea unor forme adverbiale cu forme adjectivale corespondente constituie „încălcări flagrante ale corectitudinii limbii”.

1. GREȘELI ÎN EXPRIMAREA NUMĂRULUI SUBSTANTIVULUI

Substantivul este clasa lexico-gramaticală cu reprezentarea cea mai numeroasă în statisticile lexicografice, dar și în comunicare, în general, configurând unități care denumesc lucruri, obiecte, ființe, fenomene ale naturii, planete, stări, senzații etc. și care, din punct de vedere morfologic, are flexiune de gen, număr și caz, iar, din punct de vedere sintactic, poate fi centrul unui grup nominal ori poate fi adjunct în diferite ale organizări sintactice.

În acest capitol voi dezbate problema, atât de des intâlnită, a numărului substantivului, confundarea numărului singular cu numărul plural sau desinențele greșite de plural.

Toate aceste confuzii și greșeli au la bază mai multe cauze, influențe cum ar fi: vorbirea populară, necunoașterea normelor actuale, lipsa de informație, cât și lipsa educației, hipercorectitudinea etc.

Exemple:

"S-au deschis patinoarurile"

CORECT: "S-au deschis patinoarele";

„…la sursa neregulei.”

CORECT: „…la sursa neregulii”;

„Familia sorei mele a sosit.”

CORECT: „Familia surorii mele a sosit.”

„centrul pieței din oraș…”

CORECT: „centrul pieții din oraș…”;

„Pe terenurile Grădinei Zoologice…”

CORECT: „Pe terenurile Grădinii Zoologice…”

„își trăiesc anii bătrâneței…”

CORECT: „„își trăiesc anii bătrâneții…”

Deseori, întampinăm probleme în exprimarea numărului plural, problema principală fiind alegerea greșită a desinențelor.

Este știut faptul că în uz circulă două variante ale numărului plural, dar în cele mai multe cazuri, în norma actuală este acceptată numai una dintre cele două forme. (De exemplu: "substantive", nu "substantivuri"; "chitare", nu "chitări"; "semne", nu "semnuri", "aziluri", nu "azile" etc.)

Alte greșeli, la fel de intâlnite, sunt necunoașterea limbilor străine și a gramaticii acestora, din care au fost împrumutate anumite substantive și, astfel, desinențele de plural sunt folosite incorect (de exemplu: "snacksuri", în loc de "snackuri"), fie producerea de confuzii privind desinențele de plural și de singular. (De exemplu: "un paparazzi", în loc de "un paparazzo".)

1.1. DESINENȚE GREȘITE DE NUMĂRUL PLURAL

Foarte des ne confruntăm cu dileme de genul: "morminte" sau "mormânturi"; "abțibilde" sau "abțibilduri"; "azile" sau "aziluri"; "hotele" sau "hoteluri"; "spitale" sau "spitaluri" ș.a., iar atunci, pentru a scrie corect și pentru a evita confuziile, e recomandat să consultăm DOOM², sursa cea mai eficientă și cea mai la îndemână. 

  Unele substantive neutre, cum sunt "caiet", "creion", "măr", "scaun" etc., primesc la numărul plural desinența "-e", iar alte substantive primesc desinența "-uri" ("laptop", "pat", "stilou" etc.) și un număr mic de substantive neutre care ocilează între cele două forme: "piedestal"- "piedestale" sau "piedestaluri", "nivel"-"nivele" sau "niveluri" etc. 

"Concurența pluralelor neutre în "-uri" și în "-e" a fost discutată de Grigore Brâncuș într-un articol din 1978. Pe baza "Dicționarului explicativ al limbii române" (DEX), ediția 1975, lingvistul face o statistică, din care reiese că, din 4586 de substantive neutre neologice, 3061 au pluralul în "-e", 1307 au pluralul în "-uri", 57 prezintă forme duble de plural (în "-e" și în "-uri") și 161 (cele în "-iu") au pluralul în "-i". Materialul analizat l-a condus pe cercetător la concluzia că "-uri" este selectat, în general (sunt și excepții), neutrele neologice cu radical monosilabic ("blanc", "burg", "caz", "corp", "curs" etc.; excepții: "act", "gard", "test", etc., care au pluralul în "-e") sau terminat în vocală ("antreu", "decolteu", "eseu" etc.), precum și de neologismele insuficient adaptate ("corpus", "epus", "jeep", "minus" etc.), în timp ce "-e" apare la neutrele polisilabice, îndeosebi la cele  derivate cu sufixe ("abonament", "capsator", "documentar", "inspectorat", "organism" etc.).

  Grigore Brâncuș sesizează , astfel, faptul că desinența "-uri", se extinde in defavoarea desinenței "-e".

Un număr mic de substantive neutre oscilează între cele două desinențe ("-e" sau "-uri"), în afara situațiilor clare, în care se folosește pluralul numai cu desinența "-e" sau numai cu desinența "-uri". De exemplu:

"tunel"-"tunele" sau "tuneluri";

"nivel"-"nivele" sau "niveluri";

"chibrit"-"chibrite" sau "chibrituri";

"piedestal"-"piedestaluri" sau "piedestale";

"aragaz"-"aragaze" sau "aragazuri";

"azil"-"aziluri" sau "azile"

"compromis"-"compromisuri" sau "compromise"

"pardesiu"-"pardesie" sau "pardesiuri"

"mormânt"-"mormânturi" sau "morminte" etc.

În cazul acestor cuvinte, norma stabilește care este forma corectă de plural sau dacă ambele forme sunt acceptate. Astfel, conform DOOM² sunt recomandate următoarele forme: "tuneluri/tunele", "niveluri/nivele", "chibrituri", "piedestal/piedestaluri", "aragaze", "aziluri", "compromisuri", "pardesie", "morminte".

Exemplu:

"Nu-ți imaginezi ce emoții am și câte grijuri îmi fac!" (www.parinti.com, 17.06.2006)

  CORECT: "Nu-ți imaginezi ce emoții am și câte griji îmi fac!"

„Prima formă de feminin plural în „-uri” („cărnuri”) este înregistrată, abia în 1620 (în manuscrisul „Alexandriei”) și nu diferea semantic de forma veche „cărni”. Mai târziu, în „Biblia” de la 1688, pluralul „cărnuri” începe să aibă și sensul „soiuri de carne”, ca în limba actuală.”

Puține substantive de genul feminin pot avea desinența de numărul plural terminată în "-uri". Cum ar fi următoarele exemple: "alamă"-"alămuri", "blană"-"blănuri", "carne"-"cărnuri", "ceartă"-"certuri", "lipsă"-lipsuri", "mâncare"-"mâncăruri", "treabă"-"treburi", "vreme"-"vremuri".  

Folosirea și apariția acestei desinențe la substantivele feminine la numărul plural reprezintă o extindere de la substantivele de genul neutru. Astfel, substantivele feminine cu pluralul în "-uri" sunt considerate "în realitate o varietate de neutre plurale fără singular, grefate pe feminine singulare care n-au plural, iar uneori și pe feminine sub forma pluralului."

„În funcție de sens, se disting trei tipuri de utilizări ale desinenței „-uri” în cazul substantivelor feminine:

când desinența „-uri” nu se corelează cu niciun sens special în raport cu singularul, („ceartă-certuri”; „lipsă-lipsuri”; etc.);

când desinența „-uri” marchează sensuri diferite de cele ale formei de singular; („mătase-mătăsuri”; „favoare-favoruri”; etc.);

când desinența „-uri” imprimă substantivului un sens depreciativ, („politeți”/”politețuri”; „bunătăți”/” bunătățuri”; etc.).”

Foarte rar, desinența "-uri" poate să înlocuiască desinența "-i", greșeală prezentă în titlu: "grijuri", în loc de "griji".

Multe substantive feminine au, pe lângă forma de plural cu desinența "-uri", și variante cu desinențe în "-e" sau în "-i". ("vreme"-"vremi" sau "vremuri").

"În Drobeta-Turnu-Severin, au fost anulate două garniture…" (www.radioseverin.ro)

CORECT: "În Drobeta-Turnu-Severin, au fost anulate două garnituri…"

"…plimbări cu trăsurele trase de cai" (Antena 1, 17.04.2009)

CORECT: "…plimbări cu trăsurile trase de cai"

"Înainte mâncam câte două ciocolăți normale" (forum.gefit.ro, 9.01.2010)

CORECT: "Înainte mâncam câte două ciocolate normale";

Majoritatea substantivelor de genul feminin au desinența "-i" sau desinența "-e" la numărul plural: "mese", "fete", "lăzi", "flori". 

Această opoziție dintre cele două desinențe este foarte veche, deși multe substantive pot avea ambele forme, norma actuală impune folosirea unei singure forme, fie cu "-e" ("ciocolate", "comune", "piețe" ș.a.), fie cu "-i" ("coli", "plăpumi", "sorți" ș.a.).

1.2. CONFUNDAREA PLURALULUI CU SINGULARUL

De cele mai multe ori facem confuzii când vine vorba de folosirea numerelor singular și plural ale cuvintelor împrumutate din alte limbi, ajungând să folosim un număr în locul celuilalt. ("un paparazzi"în loc de "un paparazzo", cuvânt împrumutat din limba italiană). 

"A luat un paparazzi de gât!" (asport.ro, 26.02.2011)

CORECT: "A luat un paparazzo de gât!"

"Adaptarea substantivelor terminate în vocală accentuată crează unele complicații. La multe cuvinte spaniole sau amerindiene (venite prin spaniolă) s-au adăugat un "-s" care era de fapt semnul pluralului: "aino", "inca", "maia", "pampa", "papua" au devenit "ainos", "incas", "maias", "pampas", "papuas"; pe altă cale ne-au venit "eschimos" din "eschimo", "indus" din "indu"; luate drept singulare, li s-a refăcut un plural românesc: "ainoși", "incași", "maiași", "pampasuri", "papuași" și, de asemenea, "eschimoși", "induși"."

Și alte cuvinte împrumutate sunt utilizate invariabil greșit, cu forma de singular pentru cea de plural: "doi hamburger" (www.9am.ro ), în loc de "doi hamburgeri"; „două pizza”, în locdin limba italiană). 

"A luat un paparazzi de gât!" (asport.ro, 26.02.2011)

CORECT: "A luat un paparazzo de gât!"

"Adaptarea substantivelor terminate în vocală accentuată crează unele complicații. La multe cuvinte spaniole sau amerindiene (venite prin spaniolă) s-au adăugat un "-s" care era de fapt semnul pluralului: "aino", "inca", "maia", "pampa", "papua" au devenit "ainos", "incas", "maias", "pampas", "papuas"; pe altă cale ne-au venit "eschimos" din "eschimo", "indus" din "indu"; luate drept singulare, li s-a refăcut un plural românesc: "ainoși", "incași", "maiași", "pampasuri", "papuași" și, de asemenea, "eschimoși", "induși"."

Și alte cuvinte împrumutate sunt utilizate invariabil greșit, cu forma de singular pentru cea de plural: "doi hamburger" (www.9am.ro ), în loc de "doi hamburgeri"; „două pizza”, în loc de „două pizze” (www.adevarul.ro, 22.06.2011).

2. CONFUNDAREA ADJECTIVULUI CU ADVERBUL

În această capitol voi analiza greșelile rezultate din confundarea adjectivului cu adverbul.

„În gramatică, adjectivul este o parte de vorbire care indică însușirile unui concept (obiect, ființă, idee abstractă) exprimat de obicei printr-un substantiv. În limbile în care substantivele au gen și număr (precum limba română) adjectivele sunt de obicei cuvinte flexionare.”

Adverbul este clasa lexico-gramaticală neflexibilă, în general, suficientă semantic, determinând un verb, un adjectiv sau un alt adverb, respectiv exprimând o caracteristică a unei acțiuni sau o circumstanță în care are loc o acțiune sau se manifestă o însușire (bine, repede, aici, acum).

Asemănarea dintre adverb și adjectiv este bine cunoscută, în foarte multe forme identice, valoarea de adjectiv sau adverb reiese numai din context, în funcție de partea de vorbire pe care o determină. De exemplu, cuvântul "frumos" în propoziția "Scrie frumos.", este adverb pentru că determină un verb, iar în construcția "Băiatul frumos a câștigat.", cuvântul "frumos" este adjectiv pentru că determină un substantiv. 

Datorită asemănării incontestabile, în acest capitol voi analiza diferența dintre adjectivele "maxim" și "minim" cu adverbele "maximum" și "minimum" și determinarea lor în funcție de context.

"Consumați zilnic minim doi litri de lichide!" (OTV,  18.09.2010)

CORECT: "Consumați zilnic minimum doi litri de lichide!"

"Perioada de probă pentru angajați va fi de maxim un an" (stiri.acasa.ro, 28.01.2011)

CORECT: "Perioada de probă pentru angajați va fi de maxim un an".

În aceste exemple se confundă adverbele "minumum", respectiv "maximum" cu adjectivele "minim" și "maxim" din cauza asemănării formale. Valoarea de adjectiv sau de adverb este dată în funcție de context, de termenul regent determinat. Dacă regentul este un substantiv, valoarea acestora este de adjectiv și vor avea forme variabile: "minim", "minimă", "minimi", "minime" (de exemplu: "valoare minimă", "respect minim", "condiții minime") și "maxim", "maximă", "maximi", "maxime" ( de exemplu: "punctaj maxim", "valori maxime"). Dar dacă regentul este un numeral, sunt numerale având forme invariabile ("minimum doi litri", "maximum șapte ore") și totodată vor accepta substituția lor cu un alt adverb, compatibil cu numeralul ("vreo doi litri", "aproximativ șapte ore"). 

De asemenea și în construcțiile locuționale precedate de prepoziția "la", aceste adverbe trebuie să își păstreze forma "maximum", respectiv "minimum". ("Pericol redus la minimum.")

Așadar, forma corectă a adverbului (cu sensul "cel mult") este "maximum". În schimb, adjectivul are forma de masculin singular "maxim": "punctaj maxim". Iar forma corectă a adverbului (cu sensul "cel puțin") este "minimum". Adjectivul corespunzător are forma de masculin singular "minim": "scor minim".

3. GREȘELI ÎN FOLOSIREA MODURILOR ȘI TIMPURILOR VERBALE

Verbul este clasa lexico-gramaticală flexibilă, care denumește acțiuni, stări și care poate primi actanți, cărora le atribuie roluri/cazuri, impunându-le restricții formale sau de topică. 

Morfologia verbului este cea mai complexă și, din acest motiv, apar cele mai multe greșeli atunci când îl utilizăm. 

Cele mai frecvente greșeli sunt legate de folosirea desinențelor și a sufixelor gramaticale atașate radicalului verbal.

Sufixele gramaticale sunt componentele care indică modul și timpul, iar desinențele indică persoana și numărul. În flexiunea anumitor verbe, aceste categorii gramaticale sunt marcate fie incorect ("să aibe", în loc de "să aibă"), fie nu sunt marcate ("copii," în loc de "copiez") sau sunt marcate inutil ("eu merseserăm", în loc de "eu mersesem").

„Sper ca toată lumea să aibe o zi frumoasă” (PROtv, 2.12.2007);

CORECT: „Sper ca toată lumea să aibă o zi frumoasă”;

„cine merită s-o aibe” (Digi 24, 20.10.2012);

CORECT: „cine merită s-o aibă”;

„vremea pare să nu mai aibe secrete pentru noi” (Pro TV, 20.10.2012);

CORECT: „vremea pare să nu mai aibă secrete pentru noi”;

„concerte ce trebuiau să aibe loc” (Radio România Actualități, 20.10.2012);

CORECT: „concerte ce trebuiau să aibă loc”;

„trebuie să aibe un consens” (Antena 3, 3.10.2012);

CORECT: „trebuie să aibă un consens”.

Forma modului conjunctiv, timpul prezent,verbului "a avea" pentru persoana a III-a, numărul singular și plural este "să aibă", dar există și câteva varinate neacceptate de norma actuală, cum ar fi: "să aibe", "să aive", "să aivă" (forme populare).

Formele modului conjunctiv, timpul prezent sunt identice cu cele de indicativ, timpul prezent, la care se adaugă particula "să" ("am"-"să am"; "ai"-"să ai"; "avem"-"să avem"; "aveți"-"să aveți"). Singura deosebire apare la persoana a III-a, atât la plural, cât și la singular ("are"-"să aibă"; "au"-"să aibă").

Formele: "să aibe", "să aive", "să aivă" ale radicalului de la modul conjunctiv, timpul prezent nu sunt corecte.

"Îți trebuiesc foarte multe elemente de detaliu" (N24, 10.05.2007)

CORECT: "Îți trebuie foarte multe elemente de detaliu"

"Bănui că așa a fost politica". (Realitatea TV, 30.06.2011)

CORECT: "Bănuiesc că așa a fost politica".

În limba română, verbele de conjugarea a IV-a care au terminația "-i" se clasifică în două clase: unele se conjugă atât la modul conjunctiv timpul prezent, cât și la modul indicativ prezent cu sufixul "-esc-" (sau cu sufixul "-eșt-"), iar cealalte verbe sunt conjugate fără acest sufix.

"Multe verbe cunosc în uz variante cu sau făra sufixul "-esc-": "bănuie"-"bănuiește"; "cheltuie"-"cheltuiește"; "chiuie"-"chinuiește"; "dezvăluie"-"dezvăluiește"; "îngăduie"-"îngăduiește"; "sforăie"-"sforăiește"; "stăruie"-"stăruiește"; "tăinuie"-"tăinuiește", "revizuie"-"revizuiește" etc. Dintre variantele date, DOOM², le recomandă uneori pe cele fără "-esc-" ("dezvăluie", "îngăduie", "sforăie", "stăruie"), alteori pe cele cu "-esc-" ("bănuiește", "revizuiește", "tăinuiește"), iar în unele cazuri acceptă ambele forme ("chinuie"-"chinuiește", "cheltuie"-"cheltuiește")."

La modul indicativ, timpul prezent, forma verbului "a trebui" este unică ("trebuie"). Cel care a rostit această frază a folosit această formă a verbului ("trebuiesc"), crezând, probabil, că acest verb trebuie să se acorde cu subiectul ("elemente") și că verbul se conjugă cu sufixul "-esc-". Greșeala se poate explica prin influența formei de conjunctiv a verbului, care se conjugă cu sufixul menționat: "s-ar putea să ne trebuiască mai multe detalii".

"La un moment dat, chiar tu spusesei că luasei câteva kilograme bune." ( Pro TV, 11.07. 2011)

CORECT: "La un moment dat, chiar tu spusesei că luaseși câteva kilograme bune."

 În acest enunț greșeala care apare este folosirea incorectă a verbului la timpul mai-mult-ca-perfectul.

Forma verbală a persoanei a II-a, la modul indicativ, timpul mai-mult-ca-perfectul se construiește cu desinența "-și", așadar formele corecte ale verbelor prezente mai sus sunt: "luaseși" și "spuseși".

"Nu toți liberalii vroiau să migreze." (Antena 1, 4.12.2007) 

CORECT: "Nu toți liberalii voiau să migreze."

„Ce mai vroiați să spuneți?”

CORECT: „Ce mai voiați să spuneți?”

 Forma verbului "a voi", la modul indicativ, timpul imperfect este fără "r". Formele cu "r" apar în componența verbului asemănător ca formă și sinonim cu "a vrea" (conjugat: "vream", "vreai", "vrea", "vream", "vreați", "vor"). În cele mai multe cazuri, vorbitorii fac această confuzie și folosesc formele greșite ("vroiam", "vroiai", "vroia", "vroiam", "vroiați", "vroiau"), în locul celor corecte ("voiam", "voiai", "voia", "voiam", "voiați", "voiau"). În limba română, la modul indicativ, timpul imperfect se folosește verbul "a voi", iar la modul indicativ, timpul prezent, verbul "a vrea" (conjugat: "vreau", "vrei", "vrea", "vrem", "vreți", "vor"). Formele verbului "a voi" folosite la timpul prezent sunt considerate vechi: "voiesc", "voiești", "voiește", "voim", "voiți", "voiesc".

"Făceți-mă să înteleg!"

CORECT: "Faceți-mă să înteleg!"

Forma corectă a primei propoziții este "faceți", verbul fiind "a face". Forma acestui verb la imperativ, persoana a II-a, numărul plural, forma afirmativă este "faceți", aceeași formă o regăsim și la modul indicativ, timpul prezent, accentul căzând pe prima silabă. Greșeala de mai sus a apărut în urma accentuării celei de-a doua silabe, atrăgând astfel schimbarea literei "a", în litera "ă": "făcéți-mă". Un alt factor care atrage producerea greșelii și influențează migrarea accentului este atașarea la verb a pronumelui personal, cu formă neaccentuată, astfel gruparea se manifestă ca un singur cuvânt (de exemplu: "crédeți!", dar "credéți-mă!"; "scriéți!", dar "scriéți-ne!"). Forma redată mai sus, "făceți", corespunde unui verb la modul infinitiv, cu desinența "-ea", formă de altfel populară, neacceptată de norma actuală. 

Alte greșeli produse pe fondul aceluiași principiu ar fi:

-Verbul "a bate":

"Băteți-i pe bulgari!"

Corect: "Bateți-i pe bulgari!"

-Verbul "a scoate":

"Nu tolerăm asemenea manifestări artistice, scoatéți-le!"

Corect: "Nu tolerăm asemenea manifestări artistice, scoáteți-le!".

"Fi inteligent, nu fii violent!" (www.spune.org)

"Fi sincer și mărturisește!" (www.spune.org)

CORECT: "Fii inteligent, nu fi violent!"

"Fii sincer și mărturisește!"

Acest tip de greșeli, evidențiat mai sus, este foarte des întâlnit. Verbul "a fi", care este neregulat, prezintă forme identice cu cele de conjuctiv, timpul prezent: "să fii!"-"fii!"; "să fiți!"-"fiți!".

Atât forma de conjunctiv, cât și forma imperativ, se scriu cu doi "i" pentru că primul "i" face parte din radicalul cuvântului, iar cel de-al doilea "i" reprezintă desinența care arată persoana și numărul.

Modul imperativ este singurul mod care are forme diferite de numărul singular, persoana a II-a, forma negativă sau afirmativă, întrucât forma negativă a persoanei a II-a, numărul singular se construiește pornind de la forma de infinitiv. ("Ascultă!"-"Nu (a) asculta!"; "Rămâi!"-"Nu (a) rămâne!"; "Fii!"-"Nu (a) fi!").

CAPITOLUL II:

PUNCTUAȚIA GREȘITĂ

În capitolul acesta voi dezbate și voi analiza subiectul greșelilor de punctuație, mai precis greșelile care se produc din cauza lipsei de cunoaștere a regulilor de punctuație și nerespectarea acestora. 

Voi discuta despre regulile de folosire a virgulei, a semnului exclamării, dar și a semnului întrebării (semne care au rolul de a marca o anumită intonație).

Semnele de punctuație sunt folosite pentru a evidenția pauzele de vorbire (virgula), dar și intonația (semnul întrebării și semnul exclamării), cât și pentru a marca raporturile de subordonare, dintre unitățile sintactice, apărute la nivelul frazei.

Pentru a evidenția cele spuse mai sus, voi lua următorul exemplu: subiectul și predicatul sunt două unități sintactice între care există o legătură extrem de strânsă care nu permite desparțirea celor două părți principale de propoziție prin virgulă. Chiar dacă poate exista o pauză de vorbire între cele două unități, aceasta nu poate fi marcată decât prin puncte de suspensie (în cazuri foarte rare). De exemplu: "Banii lui… au dispărut."

Folosirea incorectă a semnelor de punctuație, cât mai ales lipsa acestora crează dificultăți majore de vorbire, scriere, cât și în înțelegerea acestora.

VIRGULA

Virgula are multe roluri, dar este absolut necesară în diverse situații.

Virgula, ca semn de ortografie, poate să apară cu un rol asemănător cu cel al cratimei. ("Cu chiu, cu vai"; "de bine, de rău"; "cioc, cioc"; "ușor, ușurel" etc.)

"Ca semn de punctuție interioară, virgula redă o pauză scurtă, urmată de ridicarea tonului. Utilizarea obligatorie a virgulei, conform instrumentelor normative, implică funcții principale, distincte sau combinate, prin raportare la context. "

"Virgula este semnul de punctuație care delimitează grafic unele propoziții în cadrul frazei și unele părți de propoziție în cadrul propoziției.”

"Unde mergeți doamnă?" (Pro TV, 6.03.2006)

CORECT: "Unde mergeți, doamnă?";

"Politicieni treziți-vă!" (B1 Tv, 10.12.2007)

CORECT: "Politicieni, treziți-vă!";

"La mulți ani PRO TV!" (1.12.2007)

CORECT: "La mulți ani, PRO TV!";

"Nu te supăra frate!" (Prima Tv, 27.11.2007)

CORECT: "Nu te supăra, frate!";

"Cum nu mă?" (Pro tv, 29.11.2007)

CORECT: "Cum nu, mă?".

În toate aceste propoziții date, greșeala constă în faptul că substantivele care stau în cazul vocativ și, în general, formulele de adresare sunt obligatoriu despărțite prin virgulă de restul enunțului.

Interjecțiile adversative și cazul vocativ aparțin adresării directe, astfel acestea cer o intonație specială și, cel mai important, nu au funcții sintactice (nu stabilesc relații sintactice cu celelalte elemente prezente în enunț. Toate aceste lucruri se explică mai clar, în planul grafic, prin separarea prin virgulă a cazului vocativ și a interjecțiilor adversative.

Greșeli de punctuație s-au întâlnit și în următoarele situații:

"Ole, ole, mulțumim Rapidule!" (Antena 1, 21.03.2008) 

CORECT: "Ole, ole, mulțumim, Rapidule!"

"Băi ia mâna de pe mine!" (Kanal D, 8.10.2010)

CORECT: "Băi, ia mâna de pe mine!"

"Dumnezeule nici nu-mi vine să cred!" (Kanal D, 13.07.2011)

CORECT: "Dumnezeule, nici nu-mi vine să cred!"

"Președintele fondator al PC, Dan Voiculescu anunță…" (Antena 1, 23.11.2007)

CORECT: "Președintele fondator al PC, Dan Voiculescu(,) anunță…";

"G. M., directorul Regionalei CFR București a fost demis." (Realitatea Tv, 30.04.2011)

CORECT: "G. M., directorul Regionalei CFR București(,) a fost demis."

Apozițiile explicative (acele secvențe de text facultative, echivalente ca sens cu termenul regent, pe care îl explică) se despart obligatoriu prin virgulă. Apoziția, din punct de vedere semantic, aduce o explicație suplimentară, contribuind la identificarea componentului pe care îl determină. 

Construcțiile "Dan Voiculescu", cât și "directorul Regionalei CFR București" au, în exemplele date, rol de apoziție, stabilind cu subiectele o relație de echivalență.

Caracterul explicativ al apoziției poate fi marcat prin următorul tip de cuvinte: "adică", "și anume", "respectiv". Înaintea acestor cuvinte se pune virgula: "Are o carte captivantă, adică interesantă, care e foarte veche."; "Mircea, respectiv fratele meu, e pictor."; "Își petrece timpul liber cercetând, și anume lucrând la licență."

Nu toate numele proprii trebuie izolate prin virgulă. Numele propriu acționează ca o apoziție explicativă doar dacă secvența anterioară este suficientă pentru identificarea persoanei despre care se vorbește (de exemplu, dacă spunem "președintele României", apariția numelui președintelui reprezintă o apoziție explicativă, care se izolează prin virgulă, pentru că persoana poate fi identificată și fără prezența explicită a numelui).

De exemplu: "Omul de afaceri harghitean, Csibi Istvan, rămâne în arest."

În acest exemplu, sintagma "omul de afaceri harghitean" nu este suficientă pentru identificarea persoanei despre care se vorbește, iar numele acestei persoane este absolut necesar în context: numele nu reprezintă o explicație suplimentară, ci una absolut necesară, prin urmare nu se izolează prin virgulă ("Omul de afaceri harghitean Csibi Istvan rămâne în arest").

Greșeli întâlnite fie la televizor, fie în ziare:

 "O persoană a murit iar alte trei au fost rănite."

CORECT: "O persoană a murit, iar alte trei au fost rănite."

"Lucian este un tip tânăr iar eu a trebuit să mă mobilizez."

CORECT: ""Lucian este un tip tânăr, iar eu a trebuit să mă mobilizez."

"Vânzătorii de mașini ar negocia prețul însă nu au cu cine."

CORECT: ""Vânzătorii de mașini ar negocia prețul, însă nu au cu cine."

"Uneori este mai bine să nu spui unde a greșit ci să încerci să nu faci și tu la fel."

CORECT: "Uneori este mai bine să nu spui unde a greșit, ci să încerci să nu faci și tu la fel."

"Condițiile de participare sunt foarte dure dar și destul de ambigue."

CORECT: ""Condițiile de participare sunt foarte dure, dar și destul de ambigue."

"Alimentele s-au scumpit cu 1,1% iar prețul uleiului…"

CORECT:"Alimentele s-au scumpit cu 1,1%, iar prețul uleiului…"

"Încerc dar nu merge."

CORECT: "Încerc, dar nu merge."

"Am un apartament în care nu stă nimeni dar sunt obligat să plătesc gunoiul."

CORECT:"Am un apartament în care nu stă nimeni, dar sunt obligat să plătesc gunoiul."

Greșeala din aceste exemple constă în faptul că înainte de conjuncțiile coordonatoare adversative ("dar", "iar", "însă", "ci") se pune întotdeauna virgulă, lucru neîntâlnit în exemplele de mai sus, în care raportul de coordonare adversativă nu este marcat. ("Uneori este mai bine să nu spui unde a greșit(,) ci să încerci să nu faci și tu la fel.").

Este incorect totuși atunci când se pune virgulă după conjuncția coordonatoare adversativă, chiar dacă în vorbire este prezentă o pauză. De exemplu: "Ar fi culmea absurdității, DAR, nu m-ar mira s-o văd și pe asta.", forma corectă a enunțului fiind: "Ar fi culmea absurdității, DAR nu m-ar mira să o văd și pe asta."

Se spune, de obicei, că nu trebuie să se pună virgulă înainte de conjucția coordonatoare copulativă "ȘI", însă atunci când are valoare adversativă (adică poate fi înlocuită cu "dar" sau "însă"), virgula este necesară. 

Exemplu: "Alegem persoane și nu liste."

CORECT: "Alegem persoane, și nu liste."

"L-am rugat să tacă și vorbește întruna."

CORECT:"L-am rugat să tacă, și vorbește întruna."

"Mecanismele create în 1990, nu au făcut decât să conserve conflictele înghețate." (Antena 3, 1.09.2008)
CORECT: "Mecanismele create în 1990 nu au făcut decât să conserve conflictele înghețate."
"Filmul "4 luni, 3 săptămâni și 2 zile", a primit…"
CORECT: "Filmul "4 luni, 3 săptămâni și 2 zile" a primit…"
Este cunoscut faptul că între subiect și predicat nu se pune virgulă. Învățăm acest lucru încă din clasele primare. Această regulă este deseori încălcată însă, când distanța dintre subiect și predicat este mare (un exemplu clar fiind „Mecanismele create în 1990 nu au făcut decât să conserve conflictele înghețate").
Această regulă a virgulei se aplică și la nivelul frazei: între propoziția subiectivă și regenta ei nu se pune virgulă. Luăm ca exemplu fraza următoare: "Cine este harnic, poate câștiga.", varianta corectă a acestui enunț este de fapt aceasta: "Cine este harnic poate câștiga.".
Pentru a evita această confuzie și pentru a împiedica producerea greșelilor puntem aplica testul contragerii, adică înlocuim propoziția subiectivă cu un cuvânt: "Harnicul poate câștiga".
O explicație pentru apariția acestei greșeli este aceea că în timpul vorbirii se realizează o pauză prea mare între cele două unități ale enunțului. 
Există însă și excepții când între propoziția subiectivă și regenta ei se pune virgulă. De exemplu: "Ce o fi [,] o fi" sau "Care era răspunsul, se știa". În aceste situații propozițiile ("Care era răspunsul" și "Ce o fi") și-au schimbat topica, obținându-se astfel efectul emfatic care se marchează grafic prin virgulă. 
Până aici lucrurile sunt clare, dar totuși ne întrebăm de ce oare nu se pune virgulă între cele două părți principale de propoziție? 
Răspunsul este unul cât se poate de logic, între subiect și predicat există o relație foarte strânsă, fapt care se probează prin capacitatea verbului de a accepta un subiect. În limba română verbele meteorologice nu acceptă subiect ("tună", "fulgeră", "plouă", "ninge"), la fel și verbele impersonale "a-i păsa de…", "a-i arde de…", "a i se lua de…". Pe cealaltă parte subiectul impune verbului un număr (a) și o persoană (b), iar rareori un anumit gen (c). Exemplu:
a. "Elevul citește" (numărul singular) – "Elevii citesc" (numărul plural);
b. "Noi citim" (persoana I, numărul plural) – "Voi citiți" (persoana a II-a, numărul plural);
c. "Revista este citită de toți" (genul feminin) – "Ziarul este citit de toți" (genul masculin).
Date fiind aceste exemple, care arată legătura strânsă dintre subiect și predicat, putem spune că, deși apar pauze în vorbire între aceste două unități sintactice principale, nu punem niciodată virgulă între ele.

Alte exemple în care virgula apare nejustificat: 
"Direcția Națională Anticorupție, încalcă legea, sprijinită de organele superioare."
CORECT: "Direcția Națională Anticorupție încalcă legea, sprijinită de organele superioare.";
"Afacerile sale, sunt conduse de Elena."
CORECT: "Afacerile sale sunt conduse de Elena.";
"EURO 2008, se apropie."
CORECT: "EURO 2008 se apropie";
"Ceea ce vă putem spune, este că știm care este problema."
CORECT: "Ceea ce vă putem spune este că știm care este problema.;
"Tabloul va fi scos la licitație, iar cine îl va achiziționa, va plati toate taxele."
CORECT: "Tabloul va fi scos la licitație, iar cine îl va achiziționa va plati toate taxele."
Aceeași regulă apare și între predicat și complement (direct, indirect etc.) și al propozițiilor subordonate corespunzătoare.
"Scriu o poezie.", "Vorbesc despre lecție.", dată fiind legatură strânsă dintre complementul direct, respectiv indirect și predicat nu punem virgulă. 
"A testat cu succes, o rachetă."
CORECT: "A testat cu succes o rachetă."
"Liderii Uniunii sunt nemulțumiți, de unii colegi."
CORECT: "Liderii Uniunii sunt nemulțumiți de unii colegi."
"Va învinge Ion, adversarul?"
CORECT: "Va învinge Ion adversarul?"
"Am auzit, că va ploua."
CORECT: "Am auzit că va ploua."
În cazul în care completiva își schimbă topica, se completează în plan grafic prin virgulă despărțirea ei de regentă (exemplu: "Că a greșit, el știa.")
Mai există o ultimă situație când între predicat și complementul direct, subiect, complement indirect etc. se pune virgulă datorită apariției anumitor tipuri de intercalări. De exemplu: "Prietenii tăi, mai rebeli decât tine, au anumite probleme.";
"Fumez, deși e nesănătos, 2 pachete de țigări pe zi."; "Șeful le cere raportul, de 3 ori pe săptămână, angajaților."

" Stați vă rog frumos la rând!"
O construcție incidentă se separă grafic prin virgule, paranteze sau linii de pauză, astfel greșeala care apare în cadrul enunțului nostru este aceea nemarcarea prin virgulă a  construcției incidente, "Stați, vă rog frumos, la rând!".
Construcția incidentă se detașează de celelelate componente alte frazei având astfel mai multe roluri:
– poate reproduce vorbirea directă: "Nu vreau să fac declarații, spuse actrița, și vă rog să încetați cu întrebările!";
– poate aduce o explicație suplimentară: "au trecut trei ani de la accident, pe vremea aia nici nu credeam ca voi supraviețui, dar acum ma simt excelent.";
– poate introduce un anumit punct de vedere: "Toate produsele sunt scumpe în ziua de azi, și spun asta pentru că pe vremea mea erau ieftine, dar ne descurcăm."

"7-8 dacă am face am reuși să ne calificăm."
CORECT: "7-8 dacă am face, am reuși să ne calificăm."
"Dacă m-ai anunța și pe mine ți-aș fi recunoscătoare."
CORECT: "Dacă m-ai anunța și pe mine, ți-aș fi recunoscătoare."
La nivelul frazei, propoziția subordonată circumstanțială se desparte prin virgulă dacă este așezată înaintea regentei, același lucru se aplică și la nivelul propoziției când circumstanțialul este urmat de virgulă dacă stă înaintea regentului. 
"Din câte am înțeles există șanse de câștig."
CORECT: "Din câte am înțeles, există șanse de câștig.";
"Sentimental m-aș bucura mult să cădem.."
CORECT: "Sentimental, m-aș bucura mult să cădem.."; 
"Chiar dacă ar fi să îmi risc viața voi spune adevărul." (mediacauses.ro; 23.02.2010)
CORECT: "Chiar dacă ar fi să îmi risc viața, voi spune adevărul!"

Circumstanțiala concesivă se desparte prin virgulă de regenta ei, indiferent de topică. De exemplu: "Deși mi-am cerut iertare se poartă ciudat în continuare.", forma corectă fiind: "Deși mi-am cerut iertare, se poartă ciudat în continuare." Se pune virgulă și în cazul în care circumstanțiala este postpusă regentei: "Se poartă ciudat în continuare, deși mi-am cerut iertare."
"Vând roșii, castraveți, ardei, etc."
CORECT: "Vând roșii castraveți, ardei etc."
Spre deosebire de alte limbi (ca de exemplu franceză și engleză), în limba română nu se pune virgulă între ultimul element al unei enumerări și construcția "etc.". În celelalte limbi este permisă prezența virgulei înaintea lui "etc.". Această construcție provine din limba latină și are forma "et caetera" cu sensul de "și alții, și altele."
Există o diferență între enunțurile prim care se afirmă sau se neagă ceva (adică enunțuri asertive) și enunțurile exclamative, imperative sau interogative care impun o anumită intonație și, prin urmare, o anumită grafie. Astfel, enunțul imperativ sau exclamativ se marchează grafic prin semnul exclamării, enunțul interogativ prin semnul întrebării, iar enunțul asertiv se marchează prin punctul pus la finalul acestuia. 

2.2. NEMARCAREA SEMNULUI EXCLAMĂRII:

"Trăiască națiunea"
CORECT: "Trăiască națiunea!"
"Să strivim dușmanii"
CORECT: "Să strivim dușmanii!"
"Să-i batem pe italieni" (Kanal D, 30.09.2010)
CORECT: "Să-i batem pe italieni!"
"Trăiască samba" (TVR 2,  5.03.2011)
CORECT: "Trăiască samba!"
"România, te iubesc" (PRO TV, 19.04.2015)
CORECT: "România, te iubesc!"
"Dumnezeule. A fost cel mai îngrozitor lucru din viața mea." ( Antena1, 1.09.2008)
CORECT: "Dumnezeule, a fost cel mai îngrozitor lucru din viața mea!" 
Semnul exclamării, numit și semnul mirării, marchează grafic intonația frazelor și a propozițiilor exclamative sau imperative. El arată astfel: „!”. Se pune, de asemenea, după interjecțiile și vocativele care exprimă stări afective și sunt considerate cuvinte (sau părți de frază) independente. Când interjecția are, în același timp, sens exclamativ și interogativ, semnul exclamării este însoțit de Semnul întrebării. Se folosește după un substantiv în cazul vocativ.

2.3. NEMARCAREA SEMNULUI ÎNTREBĂRII
Semnul întrebării, numit și semn de întrebare, este un semn grafic folosit în scriere pentru a marca intonația propozițiilor sau a frazelor interogative. 

Semnul întrebării este atribuit lui Flaccus Albinus Alcuinus și a fost inventat la sfârșitul secolului al VIII-lea. Pe atunci, punctus interrogativus era compus dintr-un punct și o formă de „fulger” dinspre dreapta spre stânga. Pentru a marca un enunț interogativ este necesară plasarea semnului întrebării la sfârșitul acestuia. 
"Și băieții plâng, nu-i așa"
CORECT: "Și băieții plâng, nu-i așa?"
"Dar de ce ai acceptat să muncești la ei, dacă te consideri așa bun." (www.desprefirme.com, 13.01.2012)
CORECT: "Dar de ce ai acceptat să muncești la ei, dacă te consideri așa bun?"

Dacă întâlnim situații când enunțul interogativ este transpus în vorbire indirectă, în acest caz punem punct la sfârșitul enunțului. De exemplu: "Cineva m-a întrebat de ce învăț mereu?"; CORECT: "Cineva m-a întrebat de ce învăț mereu."

CAPITOLUL III: SCRIEREA GREȘITĂ

Greșelile de scriere sunt cele care tradează lipsa  cunoștințelor elementare de gramatică. 
Problemele sunt ridicate cel mai adesea de scrierea cu un "-i", doi "-ii" sau trei "-iii", scrierea cu "-â" sau "-î", scrierea într-un cuvânt sau chiar scrierea cu sau fără cratimă.
Aceste greșeli pot fi evitate prin printr-o analiză gramaticală sau prin consultarea DOOM-lui (Dicționarul Ortografic, Ortoepic și Morfologic al limbii române), DIN-ului (Dicționar normativ al limbii române ortografic, ortoepic, morfologic și practic) sau DEX-ului (Dicționarul Explicativ al limbii române), astfel dacă înțelegem care au fost motivele producerii unei anumite greșeli ea nu mai are șanse să se mai producă și a doua oară.

SCRIEREA CUVINTELOR CU "Î" SAU "Â"

Încă din anul 1953 au fost aprobate regulile ortografice care, în afară de cuvintele "român", "România" și derivatele acestora precum: "românaș", "românește", "românofil", "neromânesc", etc., prevedeau scrierea cuvintelor cu "î" din "i" în toate cazurile.
Din acel moment, majoritatea cetățenilor din România au început să respecte aceste reguli, citind și scriind în conformitate cu aceste reguli privitor la redarea grafică a sunetului "î" și anume într-un singur fel, cu "î" din "i".
Scrierea cu "â" din "a" fiind mai aproape de principiul etimologic a adus schimbări majore în ortografia română, aceasta modificându-se ulterior. În conformitate cu noile reguli, a fost editat în 2005 „Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române” (DOOM), după care se ghidează acum toată lumea care scrie cu "â" din "a".
"Un sistem de scriere devine etimologic prin conservarea formei scrise a cuvintelor, în ciuda faptului că forma lor fonetică se modifică în timp."
Din punct de vedere etimologic, cuvintele moștenite din limba latină precum: "fântână" (lat. "fontana"); "lână" (lat. lana); "câine" (lat. "canis"); "strânge" (lat. "stringere"); "râu" (lat. "rivus"); "pâine" (lat. "panus"), pot explica scrierea cuvintelor cu "â" din "a".
"Înainte de ultima reformă ortografică, cea din 1993, conform normelor ortografice stabilite prin reforma anterioarâ, cea din 1953, se scria cu "î" în toate situațiile, iar printr-un amendament din 1965, se scriau cu "â" doar cuvântul "român" și familia de cuvinte formată de la acesta. În ciuda reacțiilor lingviștilor (Mioara Avram, Valeria Guțu Romalo, Theodor Hristea și alții), consemnate în mai multe articole, care apărau principul fonetic, prin Hotărârea Academiei Române din 17 februarie 1993 s-a impus revenirea la scrierea cu "â" în interiorul cuvintelor în anumite condiții. Reforma ortografică din 1993 a impus, de asemenea, utilizarea formelor "sunt", "suntem", "sunteți", în locul formelor "sînt", "sîntem", "sînteți", recomandate prin reforma din 1953. Și înainte de 1953 existaseră discuții în legătură cu scrierea cu "â", Ovid Densusianu, Nicolae Iorga, pronunțându-se împotriva utilizării acestui semn grafic. Totuși scrierea cu "â", considerată un argument pentru demonstrarea originii latine a multor cuvinte, s-a păstrat până în 1953.”
Datorită acestei schimbări și fără o consultare a dicționarului, unele persoane au înțeles că de acum înainte peste tot se va scrie cu "â", așa cum se scria cândva doar cu "î". Unele edituri și cotidiene folosesc scrierea numai cu "î", la fel ca înainte de reforma ortografică din 1993. Regulile sunt totuși ceva mai complicate, pentru că în actuala ortografie sunetul "î" poate fi redat în scris și prin "î" din "i" și prin "â" din "a". 
"Conform "Hotărârii" Academiei Române din anul 1993, sunetul [î] este redat în două moduri, după criteriul poziției în cuvânt și după criteriul morfologic.
1. Astfel, se scrie "â" în interiorul cuvintelor, inclusiv în forme ale verbelor de conjugarea a IV-a terminate la infinitiv în "-î" ("coborâi", "coborâsem", "coborând", "coborât") și în derivate cu sufixe de la cuvinte terminate în "-î" ("chiorâș", "hotărâtor", "târâtor").
2. Numele de familie se pot scrie  în interior cu "â" sau "î", în funcție de tradiția familiei, de dorința purtătorilor și de actele de stare civilă, cf. același nume de familie scris "Râpeanu" și "Rîpeanu"."
Așadar, urmărind regulile impuse de DOOM, sunetul "î" se scrie:
a). Cu "î" din "i" la începutul cuvintelor "(învățător", "încolo", "a întreba", "înger", "încet", "îmi", "împărat", etc.), prin urmare este greșită forma cuvintelor: "ânvățător", "âncolo", "a ântreba", "ânger", "âncet", "âmi", "âmpărat";

b). Cu litera "î" la sfârșit de cuvânt ("a coborî", "a hotărî", "a zăvorî", "a izvorî", "a urî", etc.), așadar este greșită forma cuvintelor: "a coborâ", "a hotărâ", "a zăvorâ", "a izvorâ", "a urâ".
c). Cu sunetul "î" în interiorul cuvintelor compuse, cu structură transparentă ("bineînțeles", "nemaiîntâlnit"), formele cuvintelor "bineânțeles" și "nemaiântâlnit" fiind greșite.
d). În cazul numelor proprii de persoană regula nu este obligatorie, numele fiind scrise conform scrierii din actele civile și după dorințele celor care poartă aceste nume. Excepție există în cazul numelor de localități unde se aplică regula (Câmpulung, Râmnicu-Vâlcea, Târgu-Jiu, Târgu-Mureș, Târgu-Neamț).

e).  Dacă la cuvintele care încep cu "î" se adaugă un prefix, atunci se păstrează litera lui inițială "î" chiar și după prefix, astfel că "î" apare și în interiorul cuvântului, de exemplu, "neînțeles", "a reînvia", "a reîmprospăta", "neîndurători" etc., fiind greșite formele "neâțeles", "a reânvia", "a reâmprospăta", "neândurători".

f). Cu litera "â" în interiorul cuvintelor ("câine", "lână", "lângă", "pământ", "cuvânt", "tânăr" etc.), prin urmare este greșită scrierea "cîine", "lînă", "lîngă", "pămînt", "cuvînt", "tînăr".

Exemple: 
"Romanul <<Cain și Abel>> este o poveste captivantă despre doi oameni de afaceri puternici și neândurători." (www.librarie.net);
"Întrebarea era cu subânțeles." (www.topexperti.ro);
"Doresc prin prezentul meu să vă reâmprospătez memoria." (www.hotnews.ro)
"Aș vrea să preântâmpin o repetare a situației, așa că aș dori să fac toate analizele posibile (forum.desprecopii.ro);
"Bineânțeles, se vor naște multe întrebări după lectură" (www.impact-este.ro);
"Culmea rușinii: Dacă în Europa sântem oricum ultimii, acum am ajuns și de râsul… Africii!" (www.bacau.info.ro);
"Asistenții maternali sânt la mare căutare [la Direcția pentru Protecția Copilului]" (www.toreadbjbraila.ro);
! Această scriere greșită se află chiar și pe Monumentul Ceferiștilor din capitală pe aripa stângă, unde stă gravat: "Slavă eroilor ceferiști ce s-au jertfit pentru apărarea României și reântregirea neamului."

CORECT: 
"Romanul <<Cain și Abel>> este o poveste captivantă despre doi oameni de afaceri puternici și neîndurători." (www.librarie.net);
"Întrebarea era cu subînțeles." (www.topexperti.ro);
"Doresc prin prezentul meu să vă reîmprospătez memoria." (www.hotnews.ro)
"Aș vrea să preîntâmpin o repetare a situației, așa că aș dori să fac toate analizele posibile (forum.desprecopii.ro);
"Bineînțeles, se vor naște multe întrebări după lectură" (www.impact-este.ro);
"Culmea rușinii: Dacă în Europa suntem oricum ultimii, acum am ajuns și de râsul… Africii!" (www.bacau.info.ro);
"Asistenții maternali sunt la mare căutare [la Direcția pentru Protecția Copilului]" (www.toreadbjbraila.ro);
"Slavă eroilor ceferiști ce s-au jertfit pentru apărarea României și reîntregirea neamului."

SCRIEREA CU "-i", "-ii" sau cu "-iii" la finala cuvântului

Greșelile de acest tip sunt frecvente, pentru că scrierea corectă cu "-i", "-ii" sau "-iii" la final de cuvânt presupune atât interpretarea corectă a semnificației morfologice a fiecărui "-i", cât și diferențierea corectă a scrierii de pronunțare, care este adesea înșelătoare. 
„Ca să scriem cu ii sau cu iii nu trebuie să știm altceva decât gramatică. Nu e cazul să o luăm la fugă. Gramatica este ea pe hârtie, dar cea de pe hârtie se află și în capul nostru, fără să știm că e gramatică. Adeseori putem să punem pe hârtie această gramatică din capul nostru, fără să facem greșeli de ortografie. […] Grupul de litere ii reflectă, în multe cazuri, numai o gramatică pe hârtie, adică o gramatică scrisă. De aceea am considerat acest grup de litere, o literă compusă cu funcție gramaticală [subl. aut.].”
Exemple de enunțuri în care s-au produs greșeli de scriere la finalul cuvântului: 
"Vizita a doi membrii din Comisia Europeană" (covsint.eu, 2.04.2009);
CORECT: "Vizita a doi membri din Comisia Europeană"
"Am fost foarte mândrii de tine";
CORECT: "Am fost foarte mândri de tine";
"Suntem membrii ai acestui grup de state europene"
CORECT: "Suntem membri ai acestui grup de state europene";
"Eu nu stau la socrii, dar nici nu vreau." (www.stilfeminin.ro, 1.09.2009);
CORECT: "Eu nu stau la socri, dar nici nu vreau";
"Cum să nu intrii într-o intersecție" (www.deoplay.ro);
CORECT: "Cum să nu intri într-o intersecție";
"E bine că ai cu ce să îți umplii timpul" (www.220.ro, 14.06.2007)
CORECT: "E bine că ai cu ce să îți umpli timpul"
"Locutorii sunt oameni simplii."
CORECT: "Locuitorii sunt oameni simplii";
"Unde-s banii noștrii?" (Antena 1, 11.03.2008)
CORECT: "Unde-s banii noștri?";
"Verii voștrii vin mâine în vizită."
CORECT: "Verii voștri vin mâine în vizită.";
"Aproape 200 de șoferii au rămas fără carnet."
CORECT: "Aproape 200 de șoferi au rămas fără carnet";
"Aceste companii ar putea oferii salarii mari."
CORECT: "Aceste companii ar putea oferi salarii mari.";
"Nu pot citii atâtea cărți."
CORECT: "Nu pot citi atâtea cărți.";
"M-aș întâlnii cu tine."
CORECT: "M-aș întâlni cu tine."
„Iar strigă la arbitrii!” (Antena 1, 9.IV.2010); 
CORECT: "Iar strigă la arbitri!"
„Suntem mândrii de ambele flote”;
CORECT: "Suntem mândri de ambele flote."
„Suntem mândrii de orice navă” (Antena 1, 30.VII.2010);
CORECT: "Suntem mândri de orice navă."

Există anumite reguli de scriere a cuvintelor, de exemplu: la finala unui cuvânt, după o consoană, "-i" este adesea "șoptit", astfel că nu formează silabă. De exemplu: "puști" [puști]; "senini" [senini]; "pomi" [pomi]; "albi" [albi] etc.
Excepție întâlnim în cazul cuvintelor terminate cu grupul "muta cum liquida", adică grupul format dintr-o consoană urmată de literele "l" sau "r", în acest caz "i" final este sonor, formând astfel silabă: "membri" [mem-bri]; "negri" [ne-gri]; "aștri" [aș-tri] etc.
În consecință, cuvintele pronunțate în felul "aștri"-"aștrii" sau "membri"-"mem-brii" sunt scrise greșit cu doi "-i" atunci când trebuie scrise cu un "-i". Prin urmare, greșeala este explicabilă prin influența pronunțării asupra grafiei: și formele nearticulate sau articulate nedefinit, și cele articulate definit ("Arbitrii au dat note mari", "Celebrii actori au fost premiași la festival") se rostesc la fel.
În continuare voi enumera regulile de scriere cu un "-i" și doi "-ii" la finalul cuvintelor care conțin radicalul terminat în grupul format dintr-o consoană urmată de literele "l" sau "r":
a). Cuvintele care se scriu cu un singur "-i" final (+consoană + "l"/"r"):
-substantivele de genul masculin puse la numărul plural fiind precedate de o prepoziție, dar care nu sunt urmate de un cuvânt subordonat: "la cuscri", "la socri". O excepție clară este în cazul prepoziției "cu", aceasta cere, în anumite situații, un substantiv articulat: "Pleacă cu socrii la nuntă".
-verbele care la persoana a II-a, numărul singular ("tu"), au desinența "-i": "ceri", "afli", "umpli", "vrei", "intri", "stai", etc.
-substantivele de genul masculin, numărul plural care sunt însoțiți de anumiți determinanți: (articole nehotărâte și adjective pronominale) "anumiți membri"; "care, ce, câți socri"; "acești, aceiași, ceilalți miniștri"; "mulți, puțini membri"; "doi, unsprezece, o mie de aștri", etc;
-pronumele și adjectivele pronominale posesive de persoana I și a II-a, numărul plural: "ai noștri", "ai voștri". Aceste adjective/pronume nu se scriu niciodată cu doi "-i" pentru că al doilea "-i" ar fi articolul hotărât care nu se poate atașa acestor părți de vorbire. ("Unde-s banii noștrii?", corect este: "Unde-s banii noștri?");
-adjectivele de genul masculin, numărul plural așezate după substantiv ("ochii căprui/negri/verzi/albaștri").

b). În cazul scrierii cuvintelor cu doi "-ii" este corectă numai dacă substantivul de genul maculin sau adjectivul care au radicalul terminat în "consoană+ l/r" este la numărul plural și primește articolul enclitic "-i", lucru întâlnit în următoarele situații:
-adjectivul este antepus substantivului, preluând astfel articolul "renumiții actori", "mediocrii studenți";
-substantivul apare într-o poziție sintactică în care se cere articularea sa ("Cuscrii vor lua o decizie în privința aranjamentelor");
-substantivul este precedat de adjectivul pronominal nehotărât "toți" ("toți membrii"; "toți aștrii"; "toși monștrii");
-substantivul este precedat de o prepoziție și urmat de un alt cuvânt subordonat ("despre socrii tăi"; "pentru miniștrii din politică").
O atenție deosebită trebuie acordată și formelor posesive atașate unor substantive care denumesc relații de rudenie, acestea nu pun numai probleme legate de folosirea cratimei (frate-său, mamă-sa, mă-sa, ta-su), ci și de scrierea cu doi "-ii" a substantivelor de genul feminin însoțite de posesive la cazurile genitiv și dativ. În loc de „mă-ti” (Prima TV, 23.VII.2012), sor(ă)-si, ar trebui să se scrie "mă-tii", "sor(ă)-sii". Greșeala este explicabilă prin faptul că aceste forme, fiind colocviale, nu apar prea des folosite în scris, deci utilizatorii nu au conștiința problemelor de grafie pe care le pun, dar și prin faptul că structura morfologică a posesivului devine greu analizabilă, acesta preluând mărcile de flexiune ale substantivului la care se atașează.
O altă problemă care privește scrierea cuvintelor cu "-i", "-ii" sau "-iii" este scrierea formelor de plural ale adjectivului "propriu" (din aceeași clasă face parte și cuvântul "straniu").
Una din greșelile legate de scrierea acestui cuvânt apare atunci când se scrie cu "-ii", în loc de "-iii". Primul "-i" face parte din radicalul cuvântului, așadar este inclus în toate formele acestuia: "propriu", "proprie", "proprii"; al doilea "-i" este desinența de numărul plural ("proprii"), iar al treilea este articolul definit, preluat de la substantiv în cazul în cazul în care acesta precedă substantivul ("propriii copii"). În ultima situație descrisă, se poate adăuga și pronumele clitic de dativ posesiv, într-o structură ușor pleonastică ("propriii-i copii"-„propriii săi copii”). Astfel se explică scrierea cuvintelor "copil" și "fiu" la forma articulată cu "-iii" și nu cu "-ii":
"Da, copii vin la școală!" (Antena 1, 17.09.2008);
CORECT: "Da, copiii vin la școală!";
"Nu vreau să îmi sperii copii." (Antena 1, 16.03.2011);
CORECT: "Nu vreau să îmi sperii copiii."
"Luni am chemat-o pentru a-i lua o declarație privitoare la doi dintre fii ei." (www.adevărul.ro, 18.10.2009)
CORECT: "Luni am chemat-o pentru a-i lua o declarație privitoare la doi dintre fiii ei."

Altă greșeală este legată de natura semnatică a acestui cuvânt, care indică posesorul, cu asocierea acestuia cu adjectivul pronominal posesiv sau pronumele în cazul genitiv, ducând astfel la apariția pleonasmului.
"Nicio companie nu e scutită de riscul de a fi furată de propriii săi angajați." (www.libertatea.ro, 27.06.2011)
CORECT: "Nicio companie nu e scutită de riscul de a fi furată de propriii angajați." 
"Pasionat de munca sa, Iulian îngrijește caii ca pe propriii lui copii." (www.adevărul.es, 22.03.2010)
CORECT: "Pasionat de munca sa, Iulian îngrijește caii ca pe propriii copii."
"Se certase cu propriul lui fiu." (Pro Tv, 22.09.2008)
CORECT: "Se certase cu propriul fiu."

SCRIEREA CUVINTELOR CU CRATIMĂ SAU FĂRĂ CRATIMĂ

Pentru a folosi corect cratima trebuie să apelăm la analiza gramaticală și semantică a unei structuri. Una din cauzele producerii greșelilor are la origine faptul că deseori structurile se pronunță la fel, dar au scriere diferită, datorită statutului elementelor componente. 
Cratima este semnul ortografic care are cele mai multe funcții din limba română. Cratima este un semn ortografic care se folosește la scrierea împreunată a două cuvinte diferite, pentru a marca acest lucru.
Astfel, pentru a ne asigura de scrierea corectă a unui grup de sunete, trebuie mai întâi să verificăm dacă este vorba despre două cuvinte legate pentru o scriere sau rostire mai rapidă sau dacă este vorba de un singur cuvânt.
Există situații când ambele variante sunt corecte și situații când doar una este cea valabilă.
Exemple: "Ma lovit!"
CORECT: "M-a lovit!";
"…două meciuri întro zi."
CORECT: "…două meciuri într-o zi.";
"Lua-ți o pauză!" (www.realitatea.net, 14.08.2011)
CORECT: "Luați o pauză!";
"Lăsa-ți, domnule, să vadă cum e aici!" (Antena 1, 11.03.2008);
CORECT: "Lăsați, domnule, să vadă cum e aici!";
"Nu te iubește, oricât de greu î-ți vine să crezi."
CORECT: "Nu te iubește, oricât de greu îți vine să crezi.";
"Vă rog să îmi spune-ți."
CORECT: "Vă rog să îmi spuneți!"
"Pune-ți toți mâinile pe bancă!"
CORECT: "Puneți toți mâinile pe bancă!"

În secvențele: "Ma lovit!" și "…două meciuri întro zi", nu întâlnim doar câte un cuvânt ("ma", "întro"), ci două cuvinte. În exemplul "Ma lovit!", cratima ar fi trebuit să lege două părți de vorbire diferite: pronumele personal de persoana I, numărul singular, formă neaccentuată în acuzativ ("mă") și verbul auxiliar "a". În al doilea exemplu leagă prepoziția "într(u)" și articolul nehotărât feminin "o".
În secvențele, "Lua-ți o pauză!" și "Lăsa-ți, domnule, să vadă cum e aici!" greșelile se explică prin faptul că se confundă desinența "-ți" (care marchează persoana a II-a, numărul plural), cu pronumele personal de persoana a II-a, forma neaccentuată, din cazul dativ.
În exemplul "Nu te iubește, oricât de greu î-ți vine să crezi.", greșeala aceasta nu are nicio justificare, "î" reprezintă o literă din alfabetul limbii române și nu un cuvânt, astfel corectă este forma "îți", care este pronume personal de persoana a II-a, numărul singular, cazul dativ.
În exemplele "Vă rog să îmi spune-ți!" și "Pune-ți toți mâinile pe bancă!", greșelile se produc probabil din teama de a nu greși scriind legat aceste cuvinte. Astfel, "-ți" nu este mereu pronume, ci poate fi de asemenea și desinență verbală, caz în care se scrie legat și nu dezlegat ca în exemplele date.

"Îmi pare bine că sau casătorit."
CORECT: "Îmi pare bine că s-au căsătorit."
"Sau văzut și sau plăcut."
CORECT: "S-au văzut și s-au plăcut."
"Vrei mere s-au pere?"
CORECT: "Vrei mere sau pere?"
"A luat premiul I s-au premiul II?"
CORECT: "A luat premiul I sau premiul II?"

În exemplele date greșeala constă în faptul că gruparea "s-au" este omofonă cu conjuncția disjunctivă "sau" ("ori"). Astfel "s-au" se scrie dezlegat atunci când cratima leagă două părți de vorbire diferite: pronumele personal "s-" și verbul la modul indicativ, timpul perfect compus, persoana a III-a. 
Pentru a evita această confuzie putem aplica un test simplu: putem vedea dacă există posibilitatea să substituim cuvântul "sau" cu "ori", ambele fiind conjuncții coordonatoare disjunctive. Pentru aceasta este necesar un bagaj minim de cunoștințe elemantare de gramatică (cunoașterea noțiunii de "pronume reflexiv" sau "conjuncție coordonatoare disjunctivă").
"Planuri de mini-vacanță."

CORECT: "Planuri de minivacanță."
"Media multi-anuală a scăzut."
CORECT: "Media multianuală a scăzut".
"Computer ultra-performant".
CORECT: "Computer ultraperformant".
"Condusă de un regim post-comunist".
CORECT: "Condusă de un regim postcomunist".
"Costume de super-eroi"
CORECT: "Costume de supereroi".
"Azi noapte", "mâine seară", "azi dimineață";
CORECT: "azi-noapte", "mâine-seară", "azi-dimineață".

Prefixele și prefixoidele ("maxi-", "mini-", "post-", "pre-", "a-", "super-", "supra-", "vice-", etc) nu se despart prin cratimă de cuvântul de bază, ci se scriu legat. O excepție clară există în cazul prefixului "ex-", care se scrie cu cratimă. (Ex-președinte, ex-director).
Adverbele de timp compuse scriu cu cratimă și nu se desparte asemenea a două cuvinte diferite ("poimâine-dimineață", "ieri-dimineață", "după-amiază").
Substantivele compuse care denumesc funcții sau profesii se scriu cu cratimă, în general. ("prim-ministru", "prim-procuror", "prim-solistă", "prim-vicepreședinte", "viceprim-ministru", "prim-viceprim-ministru", "redactor-șef adjunct". Astfel că greșeala omiterii cratimei în astfel de exemple este frecventă: "redactor șef" (Pro TV, 21.09.2011); "inspector șef" (TVR 2, 15.03.2011), "comisar șef" (TVR 1, 22.03.2009), "prim procuror" (Pro TV, 2.03.2008), etc.
Nu se scriu cu cratimă denumiri de funcții care conțin adjective precum: "principal", "general"; "comisar principal", "director general", "secretar general". 
Substantivele compuse dintr-un substantiv (inclusiv cele proprii) și un adjectiv se scriu cu cratimă. 

CAPITOLUL IV- PLEONASMUL 

Ne-am pus vreodată întrebarea de ce nu este corect să spunem "babă bătrână" sau "te grăbești cam repede"? Răspunsul este acela că o babă nu poate fi decât bătrână, la fel cum "a face ceva în grabă" nu poate fi altfel decât repede. Toate aceste exemple și greșeli se numesc pleonasme.
Pleonasmul este o greșeală de exprimare constând în folosirea alăturată a unor cuvinte cu același înțeles – definiție preluată din "Dicționarul explicativ al limbii române". 1
Termenul "pleonasm" vine din limba greacă: πλεονασμóς="pleonasmos" și înseamnă "a fi in plus, mai mult".
Pleonasmele țin de nivelul sintagmatic al limbii, și nu de cel paradigmatic, aflându-se în cea mai strânsă legătură cu nivelul semantic. 
"Pleonasmul este "vedeta semantică" a lucrărilor normative, fiind discutat de numeroși lingviști (vezi Avram 1987, 1997, Dascălu 1997, Forăscu 2005b, Graur 1969, Gruiță 2006, Guțu Romalo 2008, (1972), Hristea 1979a, 1980a, 1980b, 1988, 1991a, 1991b, 2003, Iordan 1943, Munteanu 2000: 162-168, Stoichițoiu Ichim 2005, 2006b, Vasiliu 1992 etc.), deși nu este una dintre cele mai grave greșeli de exprimare."
Fiind o eroare de exprimare, pleonasmul în același timp este și o eroare de logică, deoarece în cazul în care se spune același lucru, se exprimă aceeași idee, fie din necunoaștere, fie din neatenție, prin utilizarea cuvintelor cu același înteles riscam să nu fim uneori înțeleși, iar în alte cazuri chiar să devenim ridicoli. Nu toți vorbitorii limbii române pot sesiza întotdeauna acest fenomen lingvistic. 
Un alt tip de pleonasm este și tautologia, care constă în repetarea exactă, literală sau foarte apropiată a cuvintelor omorizice (cuvinte care au aceeași rădăcină).

De ce apar pleonasmele? 

Asemenea construcții apar din necunoașterea sensului cuvintelor, neglijență în exprimare sau dorința vorbitorului de a impresiona prin folosirea unor cuvinte elegante. 
Multe pleonasme apar în limba vorbită și se explică prin nevoia vorbitorului de a adauga informației o marca afectivă de insistență. 

Există mai multe categorii și clasificări ale pleonasmelor, de exemplu expresiile de genul "am văzut cu ochii mei" sau "am auzit cu urechile mele" sunt pleonasme aparente, acestea fiind folosite pentru a-l convinge pe interlocutor de cele spuse, de altfel pleonasmul este o modalitate de a insista asupra unei idei
O altă clasificare a pleonasmelor este făcută din punct de vedere gradual : pleonasme totale ("în ezitare șovăielnică", cuvintele sunt sinonime) și pleonasme parțiale ("a se ivi pe neașteptate", verbul "a se ivi" are sensul de "a apărea pe neașteptate"). 
Din punct de vedere al structurii gramaticale, pleonasmele sunt: 
-izomorfe, se referă la cuvintele unite prin raport de coordonare care aparțin aceleiași clase lexico-gramaticale ("a extermina", "a masacra", sunt două verbe).
-heteromorfe, se referă la cuvintele unite prin raport de subordonare care aparțin unor clase lexico-gramaticale diferite, ("irascibilitate nervoasă").
Împrumuturile cuvintelor din alte limbi poate reprezenta o altă cauză a producerii pleonasmelor. Limba română a preluat din alte limbi nu doar cuvinte și expresii, ci întregi construcții pleonastice, ca de exemplu din franceză am preluat:
-"geler de froid"= "a îngheța de frig";
-"je l'ai entendu de mes oreilles"= "l-am auzit cu urechile mele";
-"descendre en bas"= "a coborî în jos";
-"monter en haut"= "a urca în sus"; etc.
  Două dintre cauzele principale ale producerii pleonasmelor sunt:
a). Necunoașterea etimologiei cuvintelor, care duce la apariția pleonasmelor "latente" : "ortografie corectă" (gr. "orthós"= "corect"); "asigurarea securității ("a asigura" și "securitate" au etimologie comună- lat. "securus"= "sigur"); "caligrafie frumoasă" (gr. "kalós"= "frumos"); "glicemie în sânge" (gr. "glykys"= "dulce", "háima"= "sânge"), etc.;
b). Necunoașterea sensului unor cuvinte împrumutate recent din limba engleză (anglicisme): "conducere managerială", "reclamă publicitară", "summit la vârf" , "narațiunea unui story atât de plăcut", "floricele Popcorn" etc.
Pleonasmele se obțin în următoarele cazuri:
1). – Prin plasarea cuvintelor "mai", "mai puțin", "cel mai", "foarte", "extraordinar de", "extrem de", "nemaipomenit de", "prea tare" înainte de adjectivele care nu au grade de comparație, și anume:
a). Adjectivele care dețin sensul de superlativ:
"cardinal", "fenomenal", "colosal", "formidabil", "excelent", "excesiv", "excepțional", "infinit", "inițial", "mort", "etern", "oral", "final", "total", "unic", "incipient" etc. 
b). Adjectivele care au prefixele superlative "arhi-", "extra-", "hiper-", "prea-", "super-", "supra-", "ultra-":
"arhicunoscut", "preafrumos", "arhiplin", "superfin", "extrafin", "suprasolicitat", "hipersensibil", "ultracentral" etc.
c). Adjectivele provenite din limba latină, italiană sau franceză cu forma lor de superlativ:
-"extrem" (lat. "extremus");
-"maxim" (lat. "maximus", superlativul lui "magnus");
-"minim" (lat. "minimum");
-"optim" (lat. "optimus", superlativul lui "bonus");
-"proxim" (lat. "proximus");
-"suprem" (lat. "supremus", superlativul lui "superus");
-"fortissimo" (ital. – "foarte tare");
-"pianissimo" (ital. – "foarte încet");
-"rarisim" (fr. "rarissime" – "foarte rar") etc.
d). Adjectivele care, prin etimologia lor, au forma gradului comparativ:
"anterior", "minor", "exterior",    "posterior", "inferior", "superior", "interior", "ulterior", "major" etc.
2). – Prin alăturarea cuvintelor cu sens identic sau foarte apropiat. De exemplu: "alocuțiune scurtă", "anotimp al anului", "a anula complet", "autoportret propriu", "a colabora împreună", "laitmotiv principal", "longevitate a vieții", "primul debut", "procent la sută", "a preveni dinainte", "sărbătoare festivă" etc.

3). – Prin alăturarea cuvintelor "mai", "din nou", "iarăși", "iar"," încă o dată" pe lângă verbele derivate cu prefixul "re-", care indică repetarea unei acțiuni:
"a readuce", "a reafirma", "a realege", "a reconstitui", "a redescoperi", "a reedita", "a (se) reîntîlni", "a rezidi" etc.
4). – Prin alăturarea sinonimelor într-un raport de coordonare prin joncțiune, de exemplu:
"a accepta" și "a consimți"
"acuzație" și "învinuire"
"bucuros" și "vesel"
"calamitate" și "catastrofă"
"jertfă" și "sacrificiu" etc.
5).  – Prin plasarea expresiilor "a putea fi", "a fi posibil", "a fi cu putință" înainte de derivatele cu sufixul "-bil", care indică sensul de posibilitate a unei acțiuni:
"acceptabil", "accesibil", "admisibil", "discutabil", "divizibil", "explicabil", "comestibil",    "recomandabil", "suportabil" etc.

6). – Prin alăturarea cuvintelor "împreună (cu)", "laolaltă (cu)", "alături (de)", pe lângă derivate cu prefixele "co-", "com-", "con-", care indică sensul de "împreună (cu)":
"a coabita", "coabitare", "a coexista", "coexistență", "comesean", "conațional", "concetățean", "concubinaj", "a conviețui", "coproprietar" etc. 

Exemple de pleonasme:
"Vernisaj și deschidere de expoziție"
Această este exprimare este incorectă pentru că definiția cuvântului "vernisaj" este "deschidere oficială, inaugurare a unei expoziții de artă". 
VARIANTA CORECTĂ: "vernisaj sau deschidere de expoziție".
"Exact la fel"
Expresia este incorectă pentru că "exact" și "la fel" au același sens, "de același tip", astfel folosim doar unul din cuvinte atunci când dorim să exprimăm un anunit lucru.
"Marile metropole europene"
Incorectitudinea stă în faptul că "metropolă înseamnă "nume dat marilor orașe ale lumii", Dex 1. Astfel obținem o repetiție inutilă "Marile orașe mari".
VARIANTA CORECTĂ: "metropolele europene" sau "marile orașe europene"
"Plouă afară"
În mod normal, plouă doar afară, deci avem un pleonasm în această situație. Dar dacă schimbăm ordinea cuvintelor, situația se schimbă, astfel dacă spunem "plouă afară" vorbim practic despre ceea ce se petrece afară.
"Afară ninge liniștit,
În casă arde focul." (George Coșbuc)
Deși avem un pleonasm în această situație, acesta este tolerat datorită faptul că pune în opoziție acțiunile.
"Aprob pozitiv" (Ion Luca Caragiale) 
Expresia este incorectă deoarece nu se poate aproba altfel decât pozitiv, nu putem aproba negativ. 
"Avansați înainte!"
Greșeala constă în faptul că "a avansa" înseamnă "a înainta", așadar trebuie să spunem doar "Avansați!"
"Perfect de bine."
O expresie rar întâlnită, dar totuși folosită. Cuvântul perfect înseamnă "fără niciun cusur", astfel nu putem spune "perfect de rău."
"Nu avem calități bune."
Expresie incorectă deoarece calitățile nu pot fi altfel decâr "bune", nu putem avea "calități rele".
"Poate fi posibil"
Cuvântul "posibil" este format prin derivare cu sufixul "-bil", sufix care arată probabilitatea, astfel nu trebuie folosit lângă verbul "a putea".
"zvon mincinos"
Zvon inseamnă "știre, veste, informație necontrolată, neîntemeiată și  tendențioasă, care nu a fost verificată". Îmbinarea de cuvinte "zvon mincinos" este un pleonasm.
"Muncă laborioasă"
Adjectivul "laborios" înseamnă "care muncește mult, căruia îi place să muncească". În cazul nostru este utilizat neadecvat, impropriu. Corect ar fi "elev laborios"; "întreprindere laborioasa".
"Conviețuiesc împreună" 
Pleonasmul constă în faptul că verbul "a conviețui" înseamnă "a trăi împreună cu cineva, a coabita" și atunci devine inutilă utilizarea adverbului "împreună".
"S-a sinucis singur"
Este un exemplu de  pleonasm unde tragicul se îmbină cu comicul. Verbul a sinucide înseamnă "a-si lua singur viața", astfel că varianta corectă ar fi: "S-a sinucis."
"Un cuplu de doi tineri" sau "o pereche de doi bătrâni"
Reprezintă un mod de exprimare inadecvată și eronată, deoarece atât cuvântul "cuplu", cât și cuvântul" pereche" sunt sinonime pentru numeralul "doi", astfel trebuia spus "un cuplu de tineri" sau "o pereche de bătrâni".
"Comemorarea memoriei"
"a comemora" înseamnă "a celebra solemn  amintirea unei personalități sau a unui eveniment", așadar expresia dată este pleonastică.
"Sărbătoare festivă"
Cuvântul "sărbătoare" înseamnă "festivitate", așadar printr-o înlocuire simplă a cuvintelor obținem expresia "festivitate festivă", ceea ce reprezintă un pleonasm.
"Primul debut"
Cuvântul "debut" înseamnă "primii pași făcuți într-o activitate", astfel că debutul nu poate fi altfel decât primul.

"A continua să ia proporții" 

"A lua proporții" se referă la o "continuare a creșterii, dezvoltării", prin urmare nu putem spune "A continua să continue să ia proporții".

"A tinde să devină"

"A tinde" are sensul de "a se îndrepta are o nouă direcție, situație", iar "a deveni" are sensul de "a se transforma", adică unt două sensuri asemănătoare, ceea ce înseamnă că avem un pleonasm.

"Panaceu universal"

Această expresie "Panaceu universal"

"Panaceu" este "leacul pentru orice boală", prima parte a cuvântului fiind "pan-" care vine din limba greacă și înseamnă "tot", așadar această expresie este pleonastică.

"Un procent de unu la sută"

În limba latină "centum" înseamnă "o sută", iar "procentum" înseamnă "la sută", deci această expresie este pleonastică.

"Promotor al progresului"

Auzim des această exprimare, trebuie să știm însă că "progres" înseamnă "mers înainte", iar cuvântul "promotor" înseamnă "cel care împinge înainte", prin urmare dacă înlocuim termenii acestei expresii cu sensurile lor obținem expresia pleonastică "împingem înainte mersul înainte".

"O gamă variată de sortimente"

O altă expresie auzită și întâlnită tot mai des, aici întâlnim practic trei cuvinte care au același sens. "Sortiment" înseamnă "o colecție de mai multe feluri", "gama" este formată din "note diferite", iar "variat" înseamnă "diferit". 

"Te iubește, dar însă nu vrea să recunoască."

De ce nu este corect? Conjuncțiile "dar" și "însă" sunt de același tip, fiind adversative, prin urmare au același sens. Alăturându-le creăm un pleonasm.

"Revenim din nou cu vești despre dezastrul produs ieri."

Atât prefixul "re-", cât și locuțiunea prepozițională "din nou" au același sens, se referă la ideea de repetare. Asociindu-le, facem un pleonasm.

"Mai reiau o dată ideea".

În această propoziție este exprimată de trei ori ideea de repetiție: prin adeverbul "mai", prin prefixul "re-" și prin numeralul "o dată".

Exemple de pleonasme:

"Abundență mare"; "abuz exagerat"; "amestec eterogen"; "amploare mare"; "a anticipa dinainte"; "avalanșă de zăpadă"; "a avansa înainte"; "aversă de ploaie"; "bancnotă de hârtie"; "a se bifurca în două"; "biografia vieții"; "ceremonie solemnă"; "circumstanță și împrejurare"; "a coabita împreună"; "a coexista împreună"; "conducere managerială"; "consens unanim"; "continuitate neîntreruptă"; "a conviețui împreună"; "coridor de trecere"; "a cronometra timpul"; "cușetă de dormit"; "cutremur de pământ"; "definitiv și irevocabil"; "deplină unanimitate"; "epilog final"; "folclor popular"; "gamă diversificată"; "garderobă de haine"; "glicemie în sânge"; "hit de mare succes"; "intemperiile vremii"; "lihnit de foame"; limonadă de lămâie"; "nul și neavenit"; "omletă de ouă"; "ortografie corectă"; "ospiciu de nebuni"; "pacient bolnav"; "perioadă de timp"; "perspectivă de viitor"; "picnic în aer liber"; "plajă de nisip"; "plan de viitor"; "polemică contradictorie"; "a prefera mai bine"; "a presimți dinainte"; "a prevedea dinainte"; "procent la sută"; "proiect de viitor"; "protagonist principal"; "prolog introductiv"; "promoție de absolvenți"; "pubelă de gunoi"; "rang ierarhic"; "răstignit pe cruce"; râșniță de măcinat"; "reclamă publicitară"; "a repeta încă o dată"; "sumă de bani"; "summit la vârf"; "a survola peste"; "șansă de reușită"; "șlagăr la modă"; "a tăcea din gură"; "topografia locului"; "unanimitate totală"; "vecernie de seară"; 1 Dascălu (1997: 16-30);

"Grăbiți-vă repede!"; 

"Cel mai mare colos din Craiova"; 

"Pierde avansul pe care-l avea înaintea lui Hillary";

"Detalii și multe alte amănunte";

"Au sau nu dreptul de a solicita declanșarea începerii urmăririi penale";

"Era un ocultist de un calibru de talia lui Shakespeare";

"Un mare hit al anilor 2000";

"Pe tema subiectului nostru de astăzi";

"Chiar dacă nu și-a adus un aport prea mare";

"Strangulat de propriii săi părinți";

"Mult mai devreme decât ar fi crezut cineva că poate fi posibil";

"Reprezintă un procent de până la 25 la sută";

"Din nou revenim la muzica populară românească";

"Mai reluăm o dată unde să se adreseze";

"Bine v-am regăsit din nou";

"Mai repetați-l o dată, vă rog!"

"vreau să întreb o întrebare";

"se poate să propun o propunere"

"începând cu luna martie a început aratul"

"regulamente ce reglementează (comerțul)"

"a îmbunătăți spre mai bine situația"

"perioada aceasta este o perioadă de tranziție"

"în prezent se caută soluții legale de soluționare a problemei"

"a candidat în calitate de candidat" .

CAPITOLUL V:

GREȘELI DE SINTAXĂ

La nivelul sintactic al limbii, sunt urmărite legăturile dintre un cuvânt, grup de cuvinte, propoziție și altă unitate sau unități. Aceste legături respectă anumite reguli ce sunt date de poziția ocupată de unitățile implicate. Deși există reguli stricte în această privință, sunt foarte des nerespectate. În limba actuala se înregistreaza numeroase situatii care nu se conformeaza regulilor gramaticale ale acordului. Uzul permite foarte multe variații de acord, structuri care reprezintă ezitări ale vorbitorilor. Acestea sunt manifestări ale acordului prin atracție sau după înțeles și nu sunt excluse întotdeauna de normele limbii literare.

 În continuare voi discuta despre greșelile produse din cauza nerespectării acordului.

GREȘELI ÎN REALIZAREA ACORDULUI

Acordul este manifestarea relației sintactice dintre două cuvinte, constând în repetarea informației gramaticale de la un cuvânt la celălalt. Relația este orientată: dintre cele două cuvinte legate prin acord, unul impune restricția de formă, iar celălalt se supune ei. De exemplu, se repetă, cu direcția subiect – predicat, informația gramaticală de persoană și număr: "eu citesc", "tu citești", "noi citim" etc.

"Bunăoară, în sintagmele, "casă frumoasă", "casei frumoase", informația de gen, număr și caz a substantivului regent "casă", respectiv "casei", este preluată de adjectivul subordonat "frumoasă", respectiv "frumoase". 101 greseli gramaticale

Abaterile de la realizarea acordului gramaticale sunt:

-acordul semantic (după înțeles);

-acordul prin atracție.

a). Acordul prin atracție constă în transferarea către predicat a unei informații de natură gramaticală, de către un constituent al enunțului nelegat sintactic de predicat, dar aflat în vecinatatea acestuia sau de către o parte componentă a subiectului multiplu. Intercalarea  între subiect și predicat a unor adjuncți ai subiectului determină distanțarea în succesiunea termenilor corelați (care ar trebui să se acorde) și constituie o circumstanță favorabilă încalcării regulilor gramaticale. (FIECARE DINTRE CEI TREI PURTAU insignă).

b). Acordul după înțeles este acordul care se orientează după sensul subiectului. Dacă subiectul are formă de singular, dar înțeles de plural (de exemplu, când este exprimat printr-un substantiv colectiv), predicatul se acordă formal, la singular (Majoritatea a votat împotriva.). Varianta de plural este admisă de normele limbii literare, dacă vorbitorul are în vedere componentele ansamblului denotat de entitatea colectivă (Majoritatea au fost trimiși acasă).

În anumite situații, atât acordul după înțeles, cât și cel prin atracție nu constituie greșeli. 

De exemplu: 

a). "Limba și literatura maternă" (nu spunem "Limba și literatura materne");

"Pantalonii și cămașa mea" (nu spunem "Pantalonii și cămașa mele").

"Numărul absolvenților au scăzut dramatic". (CORECT: "Numărul absolvenților a scăzut dramatic");

"Vârful munților din Germania sunt acoperiți de zăpadă" (CORECT: "Vârful munților din Germania este acoperit de zăpadă");

"Partea a doua a filmului era legat de dispariția fetei" (CORECT: "Partea a doua a filmului era legată de dispariția fetei");

"Niciunul dintre elevii prinși cu copiuțe nu și-au recunoscut greșeala" (CORECT: "Niciunul dintre elevii prinși cu copiuțe nu și-a recunoscut greșeala");

"Cântecul dulce al păsărilor îi topeau și umpleau inima…" (CORECT: "Cântecul dulce al păsărilor îi topea și îi umplea inima…");

"Unul dintre voi sunt câștigători." (CORECT: "Unul dintre voi este câștigător.").

b). "Mulțimea/majoritatea (de oameni) au plecat", este o variantă acceptată datorită faptului că avem un substantiv colectiv ("mulțimea").

"Populația străină vin în zonă rar." (CORECT: "Populația străină vine în zonă rar");

"Presa străină probabil că vor amplifica zvonul." (CORECT: "Presa străină probabil că va amplifica zvonul.");

"Toată lumea care mănâncă din acest fruct sunt vindecați de orice boală." (CORECT: "Toată lumea care mănâncă din acest fruct este vindecată de orice boală")

Dezacordul dintre subiect și predicat este favorizat de postpunerea subiectului. Ca de exemplu: "Mi s-a făcut multe poze". În acest caz greșeala constă în faptul că cel care vorbește pune predicatul înaintea subiectului folosind numărul singular, dar realizează ulterior că este nevoie de numărul plural datorită formei subiectului, prin urmare varianta corectă era: "Mi s-au făcut multe poze." sau, dacă schimbăm topica: "Multe poze mi s-au făcut."

Cele mai frecvente dezacorduri implică verbele impersonale, verbe care au doar forma persoanei a treia.

De exemplu: 

"Îi merge mâinile.";

"Îmi convine regulile.";

"Mi s-a prezentat condițiile".

Un alt dezacord foarte întâlnit implică substantivele colective folosite la numărul singular, deși acestea nu ar trebui să creeze probleme întrucât pot fi folosite atât la numărul singular ("public"; "populație"; "nație"; "turmă"; "stol"; "echipă"; "juriu"; etc.), cât și la numărul plural ("publicuri"; "populații"; "nații"; "turme"; "stoluri"; "echipe"; "jurii" etc.), fapt care impune și predicatului acord la singular sau la plural.

 De exemplu:

"Turma de oi s-au oprit pentru a se adăpa."

CORECT: "Turma de oi s-a oprit pentru a se adăpa."

"Comisia au considerat că este necesară continuarea cercetării." (cis01.central.ucv.ro, 15.01.2011);

CORECT: " Comisia a considerat că este necesară continuarea cercetării."

"Toată lumea s-a oprit pe loc și s-au bucurat de concert." (Pro TV, 1.07.2011)

CORECT: "Toată lumea s-a oprit pe loc și s-a bucurat."

ACORDUL LUI al (a, ai, ale) STRUCTURA GENITIVULUI

"Substantivele în genitiv sunt precedate de articolul "al", "a", "ai", "ale" în anumite situații. Articolul acesta este variabil, el se acordă cu regentul substantivului în genitiv: "miniștrii de Externe ai Uniunii Europene- articolul care precedă substantivul "Uniunii" are forma "ai", deci este la masculin plural, deoarece se acordă cu substantivul "miniștrii", de genul masculin, numărul plural ("miniștrii sunt ai Uniunii")."

Acest articol este folosit greșit de vorbitori:

nu îl acordă cu substantivul corect, ci cu un alt substantiv din propoziție: 

-"Există un clasament ale echipelor bune.", în loc de: "Există un clasament al echipelor bune".

-"…locul de întalnire al tinerilor", în loc de "…locul de întâlnire a tinerilor".

-"Procesul de curățare al dinților" (www.sfatulmedicului.ro), corect fiind: "Procesul de curățare a dinților."

-"termenul de începere al lucrării" (www.excesgrup.ro, în loc de "termenul de începere a lucrării";

-"bunicul unei prietene ale mele…", în loc de "bunicul unei prietene a mele…" Etc.

este folosit sub forma "a" în toate contextele: 

-"Dansul mirilor și a nașilor" (www.pipas.ro), în loc de "Dansul mirilor și al nașilor…";

-"sunt de acord cu sfaturile bune și clade a mamei", în loc de "sunt de acord cu sfaturile bune și calde ale mamei";

-"Nu am fost de acord cu listele alea lungi și plictisitoare a matematicianului" (www.e-pariuri.ro, forum 24.09.2009), în loc de "Nu am fost de acord cu listele alea lungi și plictisitoare ale matematicianului", etc.

B I B L I O G R A F I E

1. Numeleautorului, P. – Titlul cărții. Editura, Orașul, 2008 [Nume, 2008]

sau

1. [NUM08] Numeleautorului, P. – Titlul cărții. Editura, Orașul, 2008

…

12. Nortcraft, M.E., Neale, M.A. – Organizational Behavior. The Dryden Press, London, 1990 [Nortcraft, 1990]

sau

12. [NOR90] Nortcraft, G.B., Neale, M.A. – Organizational Behavior. Dryden Press, London, 1990