Difersificarea Activitătilor de Agrement Turistic Românesc, După Modelul American

Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară din București

Facultatea de Management, Inginerie Economică în Agricultură și Dezvoltare Rurală

Specializarea: Inginerie și Management în Alimentație Publică si Agroturism

LUCRARE DE LICENȚĂ

Difersificarea activităților de agrement turistic românesc, după modelul american

Coordonator științific:

Smedescu Dragoș

Absolvent:

Țoghină Silvia Valentina

București

2016

Toghina Silvia

Capitolul 1

Analiza serviciilor turistice la nivel mondial: agric+industrie +servicii

Mondial + top 10 tari sosiri + încasari data world bank sau OMT organizatia mondiala a turismului + ro + BG + World travel and tourism council

Mondial + top 10 tari plecari + cheltuieli data world bank sau OMT organizatia mondiala a turismului + ro + BG

Balanta (sold) incasari – cheltuieli

5. Încasarea medie / turist

Capitolul 2

1.Analiza agrement la nivelul Romaniei

2. Analiza agrement la nivelul Amercicii

3. A naliza agrement la nivelul Uniunii Europene

4.Comparatie Romania , America, UE în ceea ce priveste partea de agrement

Capitolul 3

Studiu de caz

1. Prezentarea parcurilor de distractie din America

INTRODUCERE

Prezenta lucrare științifică a avut ca scop…

La începutul acestui secol și mileniu, industria turismului și a călătoriilor, reprezintă pe plan mondial, cel mai dinamic sector de activitate și, în acelasi timp, cel mai important generator de locuri de muncă. Turismul românesc, ca fenomen economic și social, a cunoscut în ultimii 15 ani o dezvoltare semnificativă comparativ cu alte sectoare ale economiei. Din evoluțiile turismului, semnalate pe plan mondial, rezultă că acest sector reprezintă o sursă principală de redresare a economiilor naționale a tuturor țărilor care dispun de resurse turistice importante.

In perspectiva acestui secol este acceptată ideea că economia mondială va fi dirijată de trei supra-industrii ale serviciilor: tehnologia informațiilor; telecomunicațiile și industria turismului. În fiecare an, sezon, sau chiar zilnic, produsul turistic este solicitat permanent, de un segment tot mai mare de populație din toate zonele globului, indiferent de existența unor situații conjuncturale care se manifestă pe plan local sau regional. Astazi, aproape în unanimitate, specialiștii susțin că există o industrie a turismului, cu foarte multe priorități pentru unele state, datorită lucrurilor comune și legăturilor de afaceri determinate de practica călătoriilor interne și internaționale.

Pentru România, turismul reprezintă unul din sectoarele prioritare care, prin resursele pe care le antrenează și prin interconexiunile cu celelalte ramuri ale economiei naționale, constituie un factor important pentru progresul economic. România este privită ca o destinație turistică unitară care deține atât puncte slabe, cât și puncte forte, care acționează pe o piață în mișcare, beneficiind de oportunități, darlovindu-se și de amenințările inerte ale unei piețe imperfecte.

Republica federală, și anume Statele Unite ale Americii este cea mai puternică, și în același timp cea mai dezvoltată țară din lume din punct de vedere economic, social, tehnologic și militar. Teritoriul Statelor Unite este de aproximativ 40 de ori mai mare decât suprafața României măsurând peste 4.800 de kilometri de la Oceanul Atlantic (la est) până la Oceanul Pacific (la vest) și se întinde pe aproape 2.000 de kilometri d e la granița canadiană (la nord) până la cea mexicană (la sud). Federația este alcătuită din 50 de state federale, dintre care 48 sunt state continentale învecinate (formează un teritoriu contiguu), iar două state, Alaska și Hawaii, sunt exclave, fiind despărțite de teritoriul celor 48, primul de Canada, al doilea de Oceanul Pacific. La aceste state se adaugă districtul federal Columbia (D.C.), teritoriu federal obținut prin donații egale de la statele Maryland și Virginia. Pentru America, turismul reprezintă cea mai importantă industrie.

CAPITOLUL I.

1.1. Analiza serviciilor turistice la nivel mondial

Tabelul nr. 1.1 Abordarea turismului

Sursa: prelucrare proprie după www.revistadeturism.ro, data accesării: 10 aprilie 2016

Turismul se consideră a fi creator și utilizator de venit național. Antrenarea și stimularea producției turistice, determină un spor de producție care se regăsește ca aport la crearea produsului intern brut. Efectul favorabil al turismului asupra venitului național, este evidențiat de procesul prin care exportul de turiști asigură valorificarea mai avantajoasă a resurselor naționale și a muncii interne.

Turismul contribuie la producerea de venit național și prin valorificarea resurselor nevalorificate încă, exploatarea suplimentară a celor ce aparțin altor domenii, sau a creațiilor realizate în alte scopuri.Turismul reprezintă un mijloc de valorificare a resurselor. Implicațiile economice ale turismului cuprind și elemente care vizează o valorificare superioară a resurselor implicate în derularea activității turistice, în special a celor naturale (peisaj, climă, ape, floră, faună), dar și antropice, turismul fiind pentru multe dintre acestea singura modalitate de valorificare.Prin asigurarea unei circulații bănești echilibrate, turismul contribuie la atenuare fenomenului inflaționist.

La nivel național și mondial este sesizat fenomenul presiunii inflaționiste prin prețul pământului din zonele cu destinație turistică. În aceste regiuni, prețul pământului a crescut rapid, pentru că turiștii ajung să-și cheltuiască banii investindu-i în economia zonei turistice (gazdă), astfel creându-se o sensibilă presiune inflaționistă. În ceea ce privește turismul internațional, relevant este procesul de consolidare a monedei naționale, a liberei convertibilități, spre care se tinde prin realizarea unor încasări valutare cât mai ridicate, ceea ce ar contribui la atenuarea deficitului balanței de plăți.

Măsurile antiinflaționiste care pot fi adoptate trebuie să cuprindă propuneri privind adoptarea unei politici a cursului de schimb ridicat sau deflaționiste, sau a practicării unei dobânzi ridicate.Turismul joacă un rol important în economie și prin faptul că generează noi locuri de muncă, având, astfel, o contribuție majoră la atragerea excedentului de forță de muncă din alte sectoare și, deci, la reducerea șomajului.

Tabelul nr. 1.2. Serviciile turistice

Sursa: prelucrare proprie după www.stiucum.ro , data accesării: 13 aprilie 2016

Serviciile turistice reprezintă activitățile caracteristice turismului vândut ca o marfă intangibilă, inseparabilă, variabilă și perisabilă, oferită exclusiv vizitatorilor în timplul pregătirii sau desfășurării călătoriei turistice. Serviciile turistice la nivel mondial sunt foarte diferite, în funcție de țara care le ofera și de tradițiile tării respective. Oamenii sunt receptivi la nou, de aceea în ultimii ani turismul s-a dezvoltat considerabil. Serviciile turistice au ca si scop principal, satisfacerea tuturor nevoilor turistului în perioada deplasării. Serviciul turistic trebuie sa asigure conditii pentru refacerea capacitatii de munca, simultan cu petrecerea placuta si instructiva a timpului liber; de asemenea, el trebuie astfel conceput, incat, in urma efectuarii consumului turistic, individul sa dobandeasca un plus de informatii, cunostinte, chiar deprinderi noi.

Industria călătoriilor și industria turistică, considerate în ansamblu, se situează printre cele mai dinamice ramuri ale industriei mondiale. Aportul călătoriilor și turismului la economia mondială, națională/locală permițând situarea lor pe locul 8 din principalele sectoare industriale, ordonate dupa contributia la dezvoltarea economică mondială:

Tabelul 1.3. Principalele sectoare industriale mondiale

Sursa: prelucrare proprie după www.reprograph.ro , data accesării: 15 aprilie 2016

Aceste considerente permit caracterizarea turismului ca un sistem de activități socioeconomice cuprinzând relațiile ce au loc în societate, în interiorul fiecărui stat și în circuitul valorilor materiale și spirituale dintre state și ca atare justifică tratarea industriei turistice ca o ramura a economiei naționale. Călătoriile și turismul prezintă trei avantaje majore în stimularea dezvoltării economice și anume:

a) Rapiditatea în dezvoltare;

b) Efectele multiplicatoare;

c) Generarea de schimburi interne și internaționale.

Dezvoltarea turismului presupune existența unui patrimoniu turistic care prin atractivitatea sa are menirea să incite și să asigure integrarea unei zone, regiuni cu vocație turistică în circuitele turistice interne și internaționale.

Printre componentele patrimoniului turistic trebuie menționate, în primul rând, resursele naturale: frumusețile montane și peisagistice, plajele însorite de pe litoral, factorii de cură din stațiunile balneoclimaterice, centrele urbane, vestigiile istorice, tradițiile culturale, de artă, folclorul, clima, etc. Valorile naturale (așa numita oferta primară) constituie baza ofertei turistice potențiale a unei zone considerată ca aptă pentru a fi introdusă în circuitele turistice.

Resursele (valorile) naturale sunt completate cu resursele (valorile) antropice concepute de mâna omului (așa numita oferta turistică secundară) menite să îmbogățească și să faciliteze valorificarea rațională a patrimoniului turistic natural, creând premisele transformării acestei oferte potențiale într-o oferta turistică efectivă. Resursele create de mâna omului (oferta turistică secundară) reprezintă un complex de elemente de atracție, care pot fi separate în două grupe principale: baza materială a turismului (unități de cazare, de alimentație, comerciale, de agrement, de transport turistic, de tratamente balneo-medicale etc.) și infrastructura tehnică aservită diferitelor obiective de bază materială, care vine să întregească amenajarea turistică a acestor obiective (ca de exemplu: căi de acces, echiparea teritoriului etc.) precum și obiective de prestări servicii cu caracter general.

Noțiunea de turism, din punct de vedere etimologic, provine din termenul englez "tour" (călătorie), sau "totour","to make a tour" (a călători, a colinda), care a fost creat în Anglia, în jurul anilor 1700, pentru a desemna acțiunea de a voiaja în Europa în general, și în Franța, în special.

Acest termen englez provine la Evoluția turismului în România Turismul, marfă invizibilă 11 rândul său din cuvântul francez "tour" (călătorie, plimbare, drumeție), fiind ulterior preluat de majoritatea limbilor europene cu sensul de călătorie de agrement, recreere, plăcere. Termenul francez, la rândul său, derivă din cuvântul grecesc "tournos" și respectiv cel latin "turnus" și înseamnă tot călătorie în circuit. A fost acceptată și ipoteza originii ebraice a cuvântului "tour", în ebraica veche acesta corespunzând noțiunii de călătorie de descoperire, recunoaștere, explorare, etc.

Turismul se prezintă ca o activitate complexă, cu încărcătură economică, aflată la intersecția mai multor ramuri și sectoare din economie; toate acestea își găsesc reflectarea în varietatea punctelor de vedere cu privire la conținutul noțiunii de turism și a conceptelor adiacente. În cea mai simplă definiție, turismul este acțiunea, dorința, arta de a călători pentru propria plăcere, "o activitate din timpul liber care constă în a voiaja sau locui departe de locul de reședință, pentru distracție, odihnă, îmbogățirea experienței și culturii datorită cunoașterii unor noi aspecte ale activității umane și a unor peisaje necunoscute". (J.Medecin).

Astfel,turismul reprezintă activitățile desfășurate de persoane, pe durata călătoriilor și sejururilor, în locuri situate în afara reședinței obișnuite, pentru o perioadă consecutivă ce nu depășește un an.

Turismul este ramura economică cea mai puternică pe plan mondial. Ca rezultat al recesiunii ce a afectat economia mondială după anul 2000, cererea turistică internațională a suferit o puternică încetinire începând cu iunie 2008, ce s-a manifestat printr-o scădere a creșterii sosirilor pe plan mondial cu 2% în timpul lunilor de vară boreală. Acest trend negativ s-a intensificat în anul 2009, în unele țări exagerat de mult datorită virusului H1N1, și a dus la un declin mondial de 4% în 2009 cu 880 de milioane de sosiri la nivel internațional, și o scădere estimată a încasărilor din turism de 6%.

Turismul reprezintă astăzi, prin conținutul și rolul său, un domeniu distinct de activitate, o componentă de primă importanță a vieții economice și sociale pentru un număr tot mai mare de țări ale lumii. Infinitatea de interdependențe din economia mondială care apropie civilizațiile și popoarele și multiplele conexiuni și implicații ale turismului în plan economic, social, cultural și politic creează turismului o funcție complexă, aceea de mijlocitor al accesului la civilizație, de stimulator al progresului, al dezvoltării. Turismul s-a cristalizat ca fenomen în a doua jumătate a secolului al XIX-lea și, ca atare, primele încercări de definire și caracterizare a lui datează din această perioadă.

Aproape un secol de la apariție, turismul a avut o evoluție relativ lentă, ceea ce s-a reflectat și în planul clarificărilor conceptuale. După cel de-al doilea război mondial, mai exact începând cu anii '60, ca urmare a transformărilor profunde din economia mondială, turismul cunoaște o expansiune deosebită, antrenând tot mai multe resurse și angrenând în mecanismele sale un număr în creștere de țări și organisme. Călătoria a început odată cu practica războaielor și a schimburilor, care au împins oamenii dincolo de sfera de influență a grupului social din care făceau parte.

Apariția călătoriei poate fi localizată încă din comuna primitivă când, din necesități materiale, oamenii căutau la distanță ceea ce nu găseau în preajma locuinței lor, dar, aceste călătorii nu pot fi în nici un caz identificate cu călătoriile în scop turistic. În Evul Mediu călătoreau mai ales comercianții, ambasadorii și preoții.

Accentuarea diviziunii internaționale a muncii din secolele al XV-lea, al XVI-lea a determinat dezvoltarea comerțului, respectiv a comerțului interior și internațional. Tot mai multe produse se transformau în marfă, ceea ce a determinat dezvoltarea circulației banilor și transformarea economiei naturale în economie de piață. Circulația călătorilor, chiar și la sfârșitul secolului al XVIII-lea, nu era prea mare, dar volumul ei a crescut treptat, englezii fiind considerați ca națiunea care călătorește cel mai mult.

Odată cu dezvoltarea traficului de călători s-au dezvoltat comunicațiile și industria hotelieră: în secolul al XVI-lea și al XVII-lea mai lent, dar în sec.al XVIII-lea într-un ritm foarte rapid. Un aspect interesant se manifestă în domeniul comunicațiilor, și anume că drumurile se dezvoltau mai încet decât mijloacele de transport.

Cel mai mare eveniment în domeniul turismului, ca urmare a inovațiilor și invențiilor în comunicații, îl reprezintă dezvoltarea mijloacelor de transport rutier și aerian. Oferta turistică internațională s-a lărgit prin adoptarea, pe lângă țările clasice, tradițional turistice (Anglia, Franța, Austria, Italia, Norvegia, Suedia, Elveția etc.), a unor noi țări de destinație. Astfel România și Cehia au intrat pe piața mondială a turismului, urmate de Polonia, Ungaria și Bulgaria, în încercarea comună de a găsi remedii cu ajutorul cărora să iasă din impasul economic în care se aflau datorită războiului.

Importanta economica a turismului a determinat institutiile europene sa se concentreze asupra acestui sector în ciuda absenței unei baze legale. Detinand 53% din piata, Uniunea este cea mai mare regiune turistica din lume. Aceasta industrie reprezinta 5,5% din PIB-ul Uniunii si ofera 6% din totalul locurilor de munca. Extinderea istorica a Uniunii Europene în 2004 cu înca 10 noi state a facut ca suprafata acesteia sa creasca cu 25%, populatia cu 20%, iar PIB-ul cu 5%. În 2007 sa  alaturat UE România si Bulgaria, facând astfel ca numarul statelor membre sa ajungă la 27. Apar astfel o serie de provocări și oportunități pentru dezvoltarea turismului: Cooperarea la nivelul Uniunii Europene este relevanta daca aduce un plus de valoare.

1.2. Sosirile turistice la nivel mondial

In ultimii 60 de ani, turismul a cunoscut o extindere si o diversificare constanta, ajungand sa devina unul din cele mai dinamice si mai mari sectoare economice la nivel global. Anul 2015 a reprezentat cel mai de succes pentru turism, potrivit datelor Organizatiei Mondiale a Turismului (OMT).

In ciuda mai multor socuri regionale, turismul din 2015 a crescut fara întrerupere, se arata intr-un studiu OMT lansat recent. Sosirile turistice internationale au crescut de la 25 milioane la nivel global in 1950, la 278 milioane in 1980, atingand in 2014 cifra de 1133 milioane. Similar, incasarile turistice internationale au cunoscut un trend ascendent, de la 2 miliarde dolari in 1950 la 1245 miliarde dolari anul trecut.

Previziunile pe termen lung arata ca sosirile turistice internationale vor creste la nivel mondial cu 3,3% pe an, intre 2010 si 2030, pentru a ajunge la cifra record de 1,8 miliarde la finele perioadei analizate, potrivit OMT. Printre cele mai favorizate destinatii, din acest punct de vedere, se numara tarile emergente, care, intre 2010 si 2030 vor cunoaste cresteri de peste 4,4% a sosirilor internationale, pe fondul cresterii cotei de piata a acestor zone, de la 30% in 1980 la 45% in 2014. Estimarile prevad o cota de piata turistica de 57% pana in 2030 pentru tarile cu economii in curs de dezvoltare, ceea ce inseamna echivalentul a peste un miliard de turisti internationali.

Conform, Institutului National de Statistica (INS), analiza făcută asupra Romăniei, arata ca in anul 2014, comparativ cu anul precedent, atat sosirile cât si înnoptarile în structurile de primire turistica cu funcțiuni de cazare, au înregistrat creșteri cu 6,6 % respectiv cu 4,8 %.

In luna decembrie 2014, comparativ cu luna corespunzatoare din anul precedent sosirile și înnoptarile în structurile de primire turistică cu funcțiuni de cazare, au înregistrat creșteri cu 10,1%, respectiv cu 4,5%. Comparativ cu luna decembrie 2013, în luna decembrie 2014 la punctele de frontiera s-a înregistrat creștere atat la sosirile vizitatorilor straini cu 18,9% cat si la plecarile în strainatate ale vizitatorilor romani cu 8,5%.

Sosirile vizitatorilor straini în România, inregistrate la punctele de frontiera, au fost în luna decembrie 2014 de 606,1 mii, în creștere cu 18,9% față de luna decembrie 2013. Majoritatea vizitatorilor straini provine din țări situate în Europa (93,8%). Din totalul sosirilor vizitatorilor straini în România, 60,8% provin din statele Uniunii Europene.

Astfel, dintre statele Uniunii Europene cele mai multe sosiri s-au inregistrat din Ungaria (33,0%), Bulgaria (24,3%), Germania (9,7%), Italia (8,1%), Austria (4,6%) si Polonia (4,1%).

Plecarile vizitatorilor români în strainătate, înregistrate la punctele de frontieră, au fost în luna decembrie 2014 de 809,2 mii, în creștere cu 8,5% comparativ cu luna decembrie 2013. Mijloacele de transport rutier au fost cele mai utilizate de vizitatorii romani pentru plecarile in strainatate, reprezentand 76,8% din numarul total de plecari.

Organizatia Mondiala a Turismului concepe o noua cercetare numita Tourism Towards 2030, ce analizeaza comportamentul turistic mondial, in perioada 2010-2030. Acesta este un proces vast de cercetare care ofera estimari si statistici privitoare la datele turistice, precum si proiectii privitoare la cererea turistica mondiala in perioada specificata. In redactarea studiului, specialistii OMT tin cont de factori sociali, politici, economici, de mediu si tehnologici, care au conturat turismul pana in prezent si care vor continua sa influenteze modul in care consumatorii aleg destinatiile pentru leisure si business.

Astfel, numarul sosirilor internationale mondiale este estimat sa creasca in medie cu 3,3% intre 2010-2030, cu toate ca in timp rata de crestere va scadea, de la 3,8% in prezent la 2,9% in 2030. In cifre absolute, sosirile turistice internationale vor creste cu aproximativ 43 de milioane pe an, comparativ cu perioada anterioara analizata, adica 1995-2010.

Tinand cont de aceasta previziune, numarul total de turisti va atinge 1,4 miliarde in 2020 si 1,8 miliarde in 2030, se arata in raportul OMT, iar ratele cele mai dinamice de crestere se vor inregistra in tarile cu economii emergente, cum ar fi Asia, America Latina, Europa Centrala si de Est, Orientul Mijlociu si Africa, toate acestea urmand sa se pozitioneze inaintea destinatiilor cu economii avanasate. De altfel, cea mai puternica evolutie estimata se va produce in regiunea Asia-Pacific, unde sosirile sunt preconizate sa atinga 535 milioane turisti, in crestere cu 331 milioane, sau 4,9% pe an, pana in 2030.

Figura 1.1.Tendințe actuale și previziuni

Sursa: www.trendshrb.ro, data accesării: 21 aprilie 2016;

Figura 1.2. Top 10 destinații turistice

Sursa: www.wikipedia.ro , data accesării: 22 aprilie 2016;

Tabel 1.4. Principalele sosiri turistice, la nivel mondial, (milioane turiști)

Sursa: prelucrare proprie după www.wikipedia.ro , data accesării: 21 aprilie 2016;

Figura 1.3. Principalele sosiri turistice, la nivel mondial, (milioanei turiști)

Sursa: prelucrare proprie după www.wikipedia.ro , data accesării: 21 aprilie 2016;

Analiză grafic:

Reprezentarea grafică de mai sus permite observarea faptului că Franța se află pe primul loc în topul cu cele mai multe sosiri turistice. Înregistrând un numar de 83,7 milioane de turiști în anul 2014, față de 2013 când a avut o înregistrare de 83,6 milioane de turiști, reprezentând o creștere de 0,1 %.

Pe ultimul loc în top 10 al celor mai vizitate țări din lume se situează Mexic. Înregistrând un număr de 29,1 milioane de turițsti în anul 2014, față de anul 2013 când a înregistrat un număr de 24,2 milioane de turiști, ceea ce reprezintă o creștere de 20,5 %.

Tabel 1.5. Top 10 țări din punct de vedere al sosirilor turistice + Bulgaria și România

Sursa: prelucrare proprie după www.data.worldbank.ro , data accesării: 22 aprilie 2016;

Figura 1.4. Top 10 țări din punct de vedere al sosirilor turistice + Bulgaria și România

Sursa: prelucrare proprie după www.data.worldbank.ro , data accesării: 22 aprilie 2016;

Analiză grafic:

Analizând sosirile turistice din anul 2014, la nivel mondial se observă faptul că, Franța se află pe primul loc în topul celor 12 țări, cu un număr de 83.767.000 de turiști, urmată de Statele Unite, cu un numar de 75.011.000 de turiști, iar pe locul trei se situează Spania, cu un numar de 64.995.000 de turiști.

Între Romainia și Bulgaria se observă o diferență de 1.131.000 de turiști în anul 2014, astfel încât, România înregistrează mai multe sosiri turistice, față de Bulgaria, ceea ce reprezintă un plus pentru bugetul țării noastre.

Tabel 1.6. Top mondial 10 țări în ceea ce privește încasarile turistice + Bulgaria și România

Sursa: prelucrare proprie după www.data.worldbank.ro , data accesării: 23 aprilie 2016;

Figura 1.4. Top mondial 10 țări în ceea ce privește încasarile turistice + Bulgaria și România

Sursa: prelucrare proprie după www.data.worldbank.ro , data accesării: 23 aprilie 2016;

Analiză grafic:

Analizând încasările turistice din anul 2014, se observă faptul ca Statele Unite ale Americii sunt pe primul loc cu un număr de 177.241.000 de dolari, pe locul doi se află Spania cu 65.100.000 de dolari. Acestea sunt urmate de către Franța cu 57.668.000 de dolari.

Între România și Bulgaria există o diferență considerabilă în ceea ce privește încasările turistice, diferența fiind de 367.000 de dolari, ceea ce înseamna aproximativ 1.468.000 ron. Acest grafic arată că România aduce un profit considerabil în bugetul țării, prin încasările ce revin din turism.

1.3. Top mondial 10 tări din punct de vedere al plecărilor turistice + România și Bulgaria

Tabel 1.7. Top mondial 10 tari din punct de vedere al plecărilor turistice + România și Bulgaria

Sursa: prelucrare proprie după www.data.worldbank.ro , data accesării: 24 aprilie 2016;

Figura 1.5. Top mondial 10 tari din punct de vedere al plecărilor turistice + Bulgaria și România

Sursa: prelucrare proprie după www.data.worldbank.ro , data accesării: 24 aprilie 2016;

Analiză grafic:

În ceea ce privește plecările turistice analizate la nivel mondial, se observă faptul că pe primul loc în top se află China cu un număr de 84.519.000 de turiști, urmată fiind de către Germania cu un numar de 83.008.000 de turiști. Iar pe locul trei se află Statele Unite ale Americii, cu un număr de 68.303.000 de turiști.

Între România și Bulgaria există o diferență considerabilă în ceea ce privește plecările turistice analizate la nivel mondial în anul 2014, această diferență fiind de 8.141.000 de turiși. Prin acestă analiză se observă faptul ca România stă mult mai bine,față de Bulgaria în ceea ce privește plecările turistice.

Tabel 1.8. Top mondial 10 tari din punct de vedere al cheltuielilor turistice + România și Bulgaria

Sursa: prelucrare proprie după www.data.worldbank.ro , data accesării: 25 aprilie 2016;

Figura 1.6. Top mondial 10 tari din punct de vedere al cheltuielilor turistice + România și Bulgaria

Sursa: prelucrare proprie după www.data.worldbank.ro , data accesării: 25 aprilie 2016;

Interpretareeee !!!!!

1.4. Balanță, încasări turistice și cheltuielile turistice

Tabel 1.9. Balanță, încasări turistice și cheltuieli turistice

Sursa: prelucrare proprie după www.data.worldbank.ro , data accesării: 27 aprilie 2016;

Interpretareeee !!!!!

Figura 1.7. Balanță, încasări – cheltuieli

Sursa: prelucrare proprie după www.data.worldbank.ro , data accesării: 27 aprilie 2016;

1.5. Încasarea medie / turist

Tabel 1.10. Încasarea medie / turist

Sursa: prelucrare proprie după www.data.worldbank.ro , data accesării: 29 aprilie 2016;