Diferentieri Regionale ale Potentialului Turistic

Introducere

Acivitatea turistică este un fenomen care s-a impus în epoca contemporană, iar dezvoltarea s-a spectaculoasă reprezintă o trăsătură caracteristică a acestui secol și mai ales acelei de a doua jumătăți. În multitudinea trasformărilor desfășurate în viață socio-economică, după cel de al doilea război ,mondial, folosirea ciberneticii și a tehnicii de calcul cu diverse sectoare economice s-au conturat dezvoltarea durabilă a turismului. Totuși, societatea industrializată produce și efecte negative asupra membrilor ei, lucru care le determimă dorința de a-și petrece timpul liber în cadrul turismului. Ca o consecință a creșterii populației din mai toate țările, dar și a influenței manifestate de factorii distanță-timp, s-au modernizat simțitor mijloacele de transport, iar turismul a cunoscut un ,,boom” fără precedent, care constituie o trăsătură remarcabilă a deceniilor 8 și 9 din secolul XX.

Bogăția turistică a României este determinată de complexitatea și varietatea reliefului, de bogăția dată de apele subterane cât și de cele de suprafață, de clima continentală de tranziție, de fauna bogată, de vegetația variată, dar și de istoria milenară a poporului și de ospitalitatea românilor. Poziția geografică a României îi asigură acesteia funcția de turism de tranzit, deoarece teritoriul țării noastre este traversat de drumurile ce fac legătura între vestul și nordul Europei, cu sudul continentului și cu Orientul Apropiat și Mijlociu.

România este o țară carpato-danubiano-pontică, aceste trei elemente completându-se pe teritoriul României. Aspectul carpatic nu denotă doar din faptul că pe teritoriul acestei țări se desfășoară 2/3 din suprafață lanțului montan, ci și datorită faptului că, exceptând Drobogea, relieful țării noastre este rezultatul evoluției Carpaților. România este o țară dunăreană deoarece un procent de 38% (1075 Km) din lungimea fluviului care străbate Europa de la vest spre est curge pe teritoriul acesteia. Caracterul pontic denotă din cei 247 de km ai Mării Negre.

Totalitatea acestor elemente îmbogățesc resursele turistice, plecând de la crestele montane, la canalele pline cu păsării, stuf și pești ai Deltei Dunării și terminând cu plajele Mării Negre.

Paralela de 45 de grade latitudine nordică îi determină României un climat temperat, iar situarea în cadrul continentului determină caracterul de tranziție. Climatul temperat de tranziție este benefic pentru turism, favorizând circulația turistică tot anul. Vocația turistică a țării noastre denotă și din aportul creator pe care îl are poporul român, ce s-a concretizat în apariția numeroaselor vestigii care îî atestă populației vechimea milenară în cadrul acestui teritoriu, dar și nivelul de civilizație la care s-a ajuns în cadrul diferitelor etape istorice. Autenticitatea maximă a actului turistic este dată și de obiectivele și manifestările etnografice, aspecte unice care reprezintă legătura dintre poprul român și teritoriul locuit.

În România din punct de vedere economic, turismul este unul dintre sectoarele ce sunt caracterizate prin dinamism. De aceea se poate spune că România este capabilă să ofere în cadrul aceluiași spațiu diversitatea montană existentă în Elveția, dar și frumusețea Rivierei franceze. La atracțiile naturale și istorice sunt adăugate și realizăriile socio-economice de mare interes pentru vizitatori, dar și bogăția creațiilor etno-folclorice. La aceste elemente se mai adaugă și o bază materială modernă reprezentată de hoteluri, restaurante, vile, și o infrastructură turistică ce au permis conturarea zonelor turistice.

În circuitul turistic intern și internațional s-au impus Delta Dunării, Depresiunea Colinară a Transilvaniel, litoralul, Valea Prahovei, Valea Oltului, dar și altele, pe care le voi caracteriză din punct de vedere al dezvoltării regionale, ele reprezentând forme de turism frecventate atât de turiști autohtoni, cât și de turiști străini.

Prezenta lucrare va fi structurată pe 5 capitole, fiecare cu specificul ei. Primul capitol îl voi diviza în două subcapitole, în care voi prezenta atât caracteristice generale, cât și programe de dezvoltare și proiecte inițiate de Ministerul Dezvoltării care vizează potențialul turistic.

Capitolul II va fi structurat pe trei părți unde voi prezenta și caracteriza zona montană, Subcarpații, Depresiunea Colinară a Tramsilvaniei și Regiunile de Deal, dar și litoralul și Delta Dunării.

Capitolul III va caracteriza distribuția regională a infrastructurii turistice, unde voi prezenta structura unităților de cazare pe regiuni de dezvoltare, dar și distribuția spațială a indicelui de utilizare a capacității de cazare.

Capitolele IV și V vor viza destinația fluxurilor turistice ca factori de diferențiere regională, dar și regiunile turistice și cele de dezvoltare prezente pe teritoriul României.

Concluziile lucrării vor face o trecere în revistă a principalelor elemente din lucrare, deoarece turismul în România nu este atât de valorificat, iar acestea vor pune în evidență ce ar mai trebui făcut.

Capitolul I

Turismul, componentă a dezvoltării regionale

1.1 Caracteristici generale

Din a doua jumătate a secolului XX, turismul a devenit una dintre cele mai dezvoltate ramuri economice din lume, în desfășurarea sa fiind implicată întreaga societate. Paralel cu aceasta, turismul reliefează societatea, fiind considerat un real barometru al acesteia. Potențialul natural și artificial al unei țări este valorificat de turism, care le îmbogățesște continuu și satisface numeroase nevoi umane.

Schimbările majore petrecute în economia mondială s-au concretizat în creșterii semnificative ale producției, dar și în diminuarea barierilor comerciale si politice dintre țări, ce au dus după anul 1970 la o evoluție dinamică a călătoriilor și a țărilor ce participau la circulația turistică.

De altfel, turismul are și un efect multiplicator, introducând îi circuitul economic aspecte inedite, precum peisajele, ospitalitatea, dar și informația. Studierea fenomenului turistic a atras un volum mare de instiuții, dar și specialiștii din domenii diferite, precum geografi, economiști, istorici, etc. Geografii, dispunând de o disciplină cu un caracter dinamic și complex, numită Geografie au reușit să analizeze fenomenul turistic datorită complexității poyențialului turistic, dar și a fenomenelor socio economice ce erau condiționate de valorificarea sa.

,,Izvorât din necesitatea de etalare ,, a bunelor maniere” a claselor sociale elevate și transpus într-o dimensiune superioară, odată cu însușirea caracterului ,,de masă”, turismul și-a câștigat locul între ramurile de vârf ale economiei naționale, în state de pe toate continentele globului. Turismul este unul dintre elementele căruia i se acordă cea mai largă considerație în politica de dezvoltare economico-socială a statelor lumii, prin prizma laturilor sale comerciale, ca factor recreator, de cunoaștere și instruire ”.

Turismul a cunoscut ritmuri înalte de dezvoltare din a doua jumătate a secolului XX, ce reprezintă o consecință directă a dezvoltării celorlalte sectoare economice. Dezvoltarea muncii și a producției a determinat creșterea veniturilor și a puterii de cumpărare, care corelate cu creșterea bugetului de timp liber, au reprezentat premisele viabile pentru desfășurarea actului turistic. Pricvit din punct de vedere economic, actul de dezvoltare a turismului se concretizează prin cererea unei game ridicate de bunuri e consum și servicii, o cerere ce stimulează sectoarele prestatoare de servicii dar și producătoare, ce antrenează creșterea activităților economice și a consumului.

În turism sunt distinse relații materiale, ce apar când turiștii recurg la serviciile plătite, dar și relații imateriale ce rezultă din contactul cu civilizația. Plecând de la aceste principii, este clar faptul că turismul trebuie să fie în legătură strânsă cu relațiile complexe care se leagă între turist și zona de destinație, dar și între turism și dimensiunile diferite ale vieții publice. Nu putem contesta rolul social și cultural al turismului, aspect care subliniază importanța democratizării accesului la turism, dar și promovarea constantă a formelor de turism în masă. Legislația numeroaselor state în lume, recunoaște dreptul la utilizarea timpului liber în scop turistic, în același mod cu dreptul la muncă. Libertatea călătoriei și a turismului este un stimulent care trebuie să fie conceput în strânsă legătură cu instituțiile, prioritățiile și tradițiile din fiecare stat.

Îi atribuim turismul caracter cultural, deoarece, cultura unei națiuni reprezintă creația omului până acum. Legătura între cultură și turism o putem definii în multe feluri, efectiv turismului este transpus într-un act de cultură.

Deoarece este o activitate ,, în mișcare”, turismul este reprezentantul unor schimbări și transformări de bunuri și valori individuale, dar și de modele culturale. Modelarea acestor caracteristici este un fenomen dificil, însă pentru a se obține beneficii maxime și a se reduce dezavantajele, societatea are nevoie să adopte pachete distincte de măsuri prin care să se fundamenteze cercetarea științifică de profil din cadrul promovarii unui turism științific.

Turismul este numit și industria oamenilor, antrenând, cu ajutorul conținutului său un potențial măreț, natural și uman, cu implicații profunde asupra dinamincii economiei socetății, dar și asupra relațiilor internaționale. Ca și activitate economică, turismul poate să cauzeze pagube mari ariilor protejate mai ales dacă acestea nu sunt protejate corect, însă în același timp poate să aducă și beneficii mari. Turismul exercită presiuni care cresc rapid, mai ales asupra locurilor cunoscute, astfel încât ariile naturale devin locul pentru turismul îndelungat, sport și vizite de o zi.

În ultimul timp, s-a încercat o controlare mai bună a resurselor turistice, ca acestea să fie conservate cât mai bine, însă este nevoie de o amenajare turistică cât mai potrivită, care să aibă în vedere atât avantajele materiale ale zonei turistice în cauză, cât și păstrarea în cele mai bune condiții a resurselor turistice. Efectele economice ale turismului se manifestă sub diferite forme, însă se impune să se menționeze contribuția sa la asigurarea unei circulații bănești echilibrate.

Dezvoltarea turismului necesită asigurarea unei game largi de servicii și facilități care, direct sau indirect sunt furnizate de numeroși agenți din sectorul public sau privat. Acest caracter complex și rivers al turismului este cea mai importantă trăsătură a sa și face greoaie delimitarea altor caracteristici generale. Pentru a se înțelege cât mai bine fenomenul turismului, este necesar a se înțelege comportamentul individului, deoarece aceste informații pot fi de o reală a valoare atunci când se proiectează produse turistice noi, dar și în campaniile de promovare a acestor produse. În momentul în care oamenii decid să călătorească, ei sunt sprijiniți de alte persoane, cunoscătoare ale estinațiilor turistice, dar se folosesc și de unele obiecte, precum obiectele foto, mijloacele de transport și îmbrăcămintea adecvată, ce au devenit parte din stereotipul turistic. Peisajul și rolul acestora este un aspect al complexității turismului prea puțin înțeles.

Călătoria turistică este inerentă și reprezintă o caracteristică distinctă a turismului, scopul acestuia bazându-se pe o imagien conducătoare a locului unde se fac reclamele. Cerecetarea geografică contribuie la cunoaștere turismului în multe feluri, permițând identificarea și analizarea existenței regiunilor funcționale de turism, informații ce pot folosite ca bază de evaluare sau dezvoltare a unei asociații de turism.

Înțeles ca ansamblul relațiilor și fenomenelor create de satisfacerea nevoilor de consum ale călătoriilor, turismul reprezintă cerințele unui domeniu distinct de activitate, iar în multe țări, el este o ramură importantă a economiei. Diversitatea acțiunilor integrate în cadrul industriei turistice, îi conferă turismului caracter de interferență și sinteză. Activitatea desfășurată în cadrul turismului este exprimată de indicatorii principali ai circulației turistice și reflectă tendințele înregistrate în dinamica societății românești.

Cercetări efectuate asupra rolului turismului au demonstrat faptul că acesta are un impact decisiv asupra economiilor și culturilor din diferite țări. Acțiunea sa a fost manifestată pe o mulțime de planuri, plecând de la similitudinea creșterii economice până la ameliorarea structurii sociale, însă aportul turismului diferă semnificativ de la o țară la alta.

În ultimele decenii, turismul a devenit una dintre ramurile economice care a cunoscut o expansiune rapidă. Beneficiile pe care această industrie le oferă sunt multiple, ea generând o mulțime de locri de muncă, iar investițiile ce se fac în acest domeniu au un timp de amortizare scurt. În ansamblu, economia locală beneficiază foarte mult după dezvoltarea turismului, iar turiștii stimulează o cerere suplimentară de bunuri și servicii, stimulându-se sistemul terțiar al economiei. Paralel și localitățile turistice tind să aibă o infrastructură dezvoltată și servicii de o calitate înaltă. Sectorul imobiliar și cel al transporturilor au fost ramuri care au câștigat după dezvoltarea turismului și trebuie să avem în vedere avantajele indirecte ce s-au obținut prin creșterea vizibilității și interesului pentru regiunile ce înregistrează un aflux mare de turiști.

Pentru a se impulsiona activitatea turistică s-a introdus conceptul de dezvoltare regională care urmărește diversificare activităților economice, stimularea investițiilor în sectorul privat, dar și îmbunătățirea nivelui de trai. Pentru a se putea aplica politica de dezvoltare regională, au fost înființate 8 regiuni de dezvoltare, fiecare regiune fiind formată din mai multe județe, ce cuprind tot teritoriul României. Regiunile de dezvoltare nu au personalitate juridică și nu sunt unități administrativ teritoriale, ele fiind rezultatul unui acord liber între consiliile locale și cele județene.

,, Politica de dezvoltare regionala reprezinta un ansamblu de masuri planificate si promovate de autoritatile administratiei publice locale si centrale, in parteneriat cu diversi actori (privati, publici, voluntari), in scopul asigurarii unei cresteri economice, dinamice si durabile, prin valorificarea eficienta a potentialului regional si local, in scopul imbunatatirii conditiilor de viata. Principalele domenii care pot fi vizate de politicile regionale sunt: dezvoltarea intreprinderilor, piata fortei de munca, atragerea investitiilor, transferul de tehnologie, dezvoltarea sectorului I.M.M.-urilor, imbunatatirea infrastructurii, calitatea mediului inconjurator, dezvoltare rurala, sanatate, educatie, invatamant, cultura”.

1.2 Proiecte și programe de dezvoltare regională inițiate de Ministerul Dezvoltării având ca și componentă centrală potențialul turistic

La nivel mondial, Europa este destinația turistică, iar turismul deține un rol esențial în dezvoltarea multor regiuni europene, mai ales regiunile mai puțin dezvoltate datorită potențialului său de crearea locurilor de muncă, în special pentru tineri. Turismul a dat dovadă de reziliență semnificativă, demonstrând o creștere constantă pe parcursul crizei recente. Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR) are rolul de a sprijini durabilitatea, competitivitatea și calitatea turismului atât la nivel local cât și regional.

Fără îndoială, turismul este legat de utilizarea și dezvoltarea capitalului natural, uman și istoric și cu atractivitatea orașelor și regiunilor ca spații adecvate traiului și vizitelor de agrement. În același timp, acesta este în strânsă legătură cu dezvoltarea, inovarea și diversificarea produselor și serviciilor destinate vizitatorilor.

Turismul nu a fost introdus ca obiectiv tematic în carul reglementelor cu privire la fonurile structurale și de investiții europene, deoarece este un mijloc, un sector sau un obiectiv, însă regulamentele prevăd investiții inteligente în turism. Comisa Europeană a publicat numeroase recomandării asupra investițiilor în turism, însă turismul va ocupa un loc important la nivelul investițiilor planificate în FEDR.

În prezent, ponderea turismului în PIB este redusă atât la nivel național, cât și la nivel regional (aproximativ 2-3 %), însă pe termen mediu aceasta se poate dubla cu ușurință fără a se extinde structura de primire turistică.

Distribuirea patrimoniului este o oportuitate de promovare a dezvoltării socio-economică, dar și de extindere a activității în regiunile mai puțin dezvoltate din România. În România competitivitatea turismului se menține la un nivel scăzut, existând numeroase probleme ce contribuie la slaba dezvoltare a turismului românesc. Printre acestea includem nivelul ridicat al taxelor, politiciile specifice acestui sector, calitatea redusă a sericiilor și valoare scăzută a banilor.

Zonele de dezvoltare regională cuprind între 4-7 județe, delimitate de granițele actualelor județe din care se formează. România are 8 zone de dezvoltare regională precum:

Regiunea Vest, cu reședința la Timișoara, este compusă din județele Timiș, Arad, Hunedoara și Caraș-Severin;

Regiunea Nord-Vest, cu reședința la Cluj este compusă din județele Bihor, Bistrița Năsăud, Cluj, Maramureș, Satu Mare și Sălaj;

Regiunea Nord-Est, cu reședința la Piatra Neamț este formată din județele Bacău, Botoșani, Iași, Neamț, Suceava și Vaslui;

Regiunea Sud-Est, cu reședința la Brăila este compusă din județele Brăila, Buzău, Constanța, Galați, Tulcea și Vrancea;

Regiunea Sud-Muntenia, cu reședința la Călărași este compusă in județele Argeș, Călărași, Dâmbovița, Giurgiu, Ialomița, Prahova și Teleorman;

Regiunea Sud-Vest Oltenia, cu reședința la Craiova este formată din județele Dolj, Gorj, Olt, Mehedinți și Vâlcea;

Regiunea Centru, cu reședința la Alba Iulia este compusă din Alba, Brașov, Covasna, Harghita, Mureș și Sibiu.

Regiunea Ilfov, cu reședința la București este compusă din județul Ilfov și Municipiul București.

Pentru perioada 2014-2020 a fost lansată strategia pentru dezvoltare regională și reprezintă viziunea Regiunii de Vest asupra dezvoltării regionale și baza strategică pentru fundamentarea programelor de finanțare din diverse fonduri. Deși s-au făcut numeroase progrese și eforturi, în cadrul UE, Regiunea Vest este o regiune puțin dezvoltată care necesită o gamă largă de intervenții din parte Ministerului Dezvoltarii asupra principalelor sectoare, inclusiv în domeniul turismului.

Caracteristiciile sectorului de turism reprezintă un sector cheie pentru a se promova creșterea inteligentă, favorabilă și durabilă a incluziunii pe care Europa 2020 dorește să o încurajeze, lucru confirmat în cadru strategiei, care prezintă creșterea competitivității sectorului de turism in cadrul Europei ca o prioritate a acesteia. Cu privire la numărul structurilor de primire turistică cu funcții de cazare, la nivelul Regiunii Vest, aceasta se situează pe locul 6, având 513 unități de cazare, ce reprezintă un procent de 10,25% din totalul unităților de cazare. Fiind o regiune slab populată, Regiunea Vest este a treia din țară în ceea ce privește numărul locrilor de cazare la 100 de locuitori. La nivel național, evoluția fluxurilor turistice a fost similară cu cea din Regiunea Vest.

Axa prioritară 7, denumită ,,Dezvoltarea Durabilă a Turismului” are ca și obiectiv îmbunătățirea performanței sectorului de turism, prin elevarea patrimoniului natural și antropic. De altfel, în sectorul turismului nivelul de calificare a forței de muncă este scăzut și nu îndeplinește cerințele și standardele turisților autohtoni, dar mai ales pe cel al celor străini. Din acest motiv, în perioada de programare este necesar a fi implementate proiecte de stimulare a nivelului de calificare în turism, fiind sprijinite din 3 programe/fonduri și anume:

,,Programul Operațional Regional/Fondul European pentru Dezvoltare Regională;

Programul Operațional Capital Uman/ Fondul Social European;

Planul Național de Dezvoltare Rurală/Fondul European pentru Agricultură și Dezvoltare rurală”.

Procesul de planificare regională are ca și principal scop creșterea absorbției și a impactului fondurilor la nivelul regiunii Nord-Vest, identificându-se portofoliul de proiecte prioritare pentru perioada 2014-2020. Această regiune, denumită și Transilvania Nord are un potențial turistic complex și valoros, ce se constituie ca și premisă fără de care turismul nu ar exista din lipsa obiectului de activitate. Din componenta naturală se detașează categorii precum potențialul turistic al reliefului, arii protejate și parcuri naturale. Regiunea Nord-Vest are parte de un complex de factori turistici ce prezintă o valoare atractivă deosebită.

PDR 2014-2020 pleacă de la analiza calitativă și cantitativă a condițiilor ce există și la tendințele ce s-au înregistrat în perioada anterioară de programare, 2007-2013 la nivelul Transilvaniei de Nord, în domenii legate de resursele naturale, turism, agricultură și dezvoltare rurală. ,, PDR 2014-2020 oferă cadrul necesar pentru identificarea și integrarea/corelarea proiectelor la nivelul Regiunii de Dezvoltare Nord-Vest, pe baza priorităților de dezvoltare pentru următoare perioadă de programare”.

Provocările pentru perioada 2014-2010 se încadrează în domeniul dezvoltării durabile a tursimlui balnear, cultural și montan din regiunea Nord-Vest, iar pentru realizarea acestui lucru sunt necesare resurse financiare pentru a se explora și studia potențialul resurselor naturale dar și petru a se conserva și valorifica patrimoniul cultural, concomitent cu dezvoltarea serviciilor de agrement. De altfel, se impune și concentrarea resurselor financiare pentru a se promova Trnasilvania de Nord ca și destinație turistică pe piețele străine.

În zona de Nord-Est a României se evidențiază discrepanțe atât ca nivel dar și ca potențial de dezvoltare . Pentru această regiune este necesar a se efectua lucrări de infrastructură și de crearea a unor zone cu facilități specifice. Planul de Dezvoltare Regională Nord-Est 2014-2020 a fost realizat de către Direcția de Planificare și Programare a Agenției pentru Dezvoltare Regională Nord-Est, în conformitate cu metodologia comună pentru planificarea dezvoltării regionale, elaborată de către Ministerul Dezvoltării Regionale.

Pentru a se promova turistic obiectivele turistice, naturale și culturale din regiunea Nord-Est, este necesar să se creeze unele produse specifice, care să le permită turiștilor posibilitatea de a achiziționa obiecte tradiționale. În perioada martie 2007- decembrie 2008, Agenția pentru Dezvoltare Regională Nord-Est a elaborat Planul Regional de Acțiune pentru Turism Nord-Est 2008-2013, al cărui obiectiv a fost reprezentat de dezvoltarea turistică durabilă, program ce a constituit un spriin pentru orientarea aplicanților pentru inițierea proiectelor de finanțare din cadrul programelor europene.

Strategia de dezvoltare a Regiunii Sud-Est se poate realiza dacă se îndeplinește abordarea integrată ce permite adoptarea politicilor sectoriale apropiate de nevoile teritoriului. PDR 2014-2020 are ca și obiectiv specific creșterea atractivității regiunii ca și destinație turistică, promovându-se turismul regional integrat, dezvoltându-se și modernizându-se infrastructura turistică , în concordanță cu creșterea calității serviciilor turistice oferite. Prioritatea 4 a acestui plan, denumită ,,Îmbunătățirea turismului la nivel regional” este sistematizată în 2 domenii de intervenție, care sunt denumite după cum urmează:

. Domeniul 1: Promovarea turismului regional integrat presupune activități precum:

Înființarea și promovarea brand-ului turistic regional;

Dezvoltarea și promovarea centrelor e informare și promovare turistică;

Promovarea agroturismului, ecoturismului și a tradițiilor conservate în cadrul mediului rural;

Dezvoltarea turismului de croazieră, etc.

2. Crearea, dezvoltarea și modernizarea infrastructurii turistice, caracterizată prin activități precum:

Restaurarea, promovarea și valorificarea monumentelor istorice incluse în patrimoniul național;

Crearea, dezvoltarea și modernizarea infrastructurii turismului;

Crearea și dezvoltarea porturilor turisticr:

Amenajarea spațiilor pentru sporturi acvatice, etc.

Regiunea Sud-Muntenia deține un potențial turistic considerabil, localizat mai ales în partea de nord. Principalele puncte de atracție turistică sunt localizate în partea de nord.

Având o natură extrem de generoasă și un patrimoniu cultural valoros, Regiune Centru are un potențial turistic de mare valoare. Turismul montan are parte de condiții naturale rearcabile, regiunea cuprinzând părți semnifcative din cele 3 ramuri ale Carpaților. Și asupra regiunii Centru se aplică Programul Operațional Regional 2014-2020, ce s-a elaborat în luna martie 2014 , iar investițiile propuse au fost incluse pe 10 axe prioritare precum:

Consolidarea cercetării și inovării;

Eficiența energetiă în clădirile publice;

Dezvoltarea durabilă a turismului;

Îmbunătățirea infrastructurii rutiere etc;

În România, sectorul turismului a fost afectat de absența politicii generale de dirijare și orientare a sectorului. În urmă cu peste 10 ani, a fost întocmit un Master Plan pentru dezvoltarea turismului din România, însă, spre marea disperare a acționarilor din domeniul turismului, acesta nu a fost implementat. În ultimii ani, asistența tehnică a fost asigurată de către Programul de Dezvoltare al Națiunilor Unite dar și de câteva organizații neguvernamentale și agenții donatoare. Chiar dacă sectorul turismului a beneficiat de cea mai bună asistență, implementarea acestor măsuri a fost izolată, fără a fi incluse într-un plan strategic general, ce a generat rezultate parțiale. Ca urmare a integrării României în Uniunea Europeană, la 1 ianuarie 2007, majoritatea acestor agenți și-au redus activitatea, iar din acest cadru, Guvernul României a decis urgentarea dezvoltării unui Master Plan al dezvoltării Turismului, ce cuprinde o perioadă de 20 de ani, până la finalul anului 2026.

Concret, el cuprinde programe de acțiune pe câte 6 ani, recum Programul Operațional din 2007-2013, 2014-2020, care a fost prezentat anterior, în strânsă legătură cu susținerea financiară exercitată cu ajutorul fondurilor structurale, de care România dispune în urma integrării în Uniunea Europeană. Obiectivul imediat este redat de formularea unui cadru general al politicilor pentru dezvoltarea industriei turismului asupra resurselor naturale și culturale. Acest plan a reprezentat politica de umbrelă ce include diverse planuri și strategii, reliefate în așa fel încât să stimuleze contribuția sectorului la economia națională.

CAPITOLUL II

DIFERENȚIERI REGIONALE ALE POTENȚIALULUI TURISTIC

Potențialul turistic natural de care dispune România este foarte valoros și se constituie în cea mai bogată resursă a țării, oferind posibiliattea dezvoltării unui sector de activitate ce se bazează pe aceste resurse, mai ales că turismul este un sector ce se află în plină ascensiune atât pe plan național cât și mondial. Potențialul turistic românesc este completat de patrimoniul istorico-cultural de reprezentativitate mare și anume:

Existența a numeroase valori patrimoniu cultural de interes național și internațional, printre care regăsim biserici, mănăstiri, monumente, centre arheologice, etc

O parte dintre aceste valori sunt înscrise în Patrimoniul UNESCO , cărora li se adaugă un patrimoniu cultural mobil și imaterial dar și manifestări etno-culturale și religioase. Pornind de la segmentarea geografică a zonelor de relief, în cele ce urmează voi prezenta diferențele regionale existente în fiecare zonă. Zonele analizate vor fi: zona montană, subcarpații, dealurile și Depresiunea Colinară a Transilvaniei dar și litoralul și Delta Dunării.

2.1. Zona montană

Turismul montan a luat naștere în secolul IX, odată ce s-a dezvoltat civilizația industrială. El a fost rezervat unei elite, însă din momentul în care s-au adoptat legile sociale, crșterea veniturilor l-a transformat într-un fenomen de masă. Noțiunea de dezvoltare a unei zone turistice prezintă semnificații ddiferite, în funcție de nivelul și condițiile de viață ale oamenilor din țări diferite dar și în funcție de nivelul lor de dezvoltare națională. Turismul românesc prezintă posibilități multiple de dezvoltare, dispunând de resurse naturale și antropice foarte valoroase în acest sens. Varietatea peisagistică și realizăile poporului român au permis realizarea unor programe turistice atractive pentru turiștii atât autohtoni cât și străini.

Dacă se îmbunătățesc dotările necesare și calitatea serviciilor oferite, posibilitățile de practicare a turismului în țara noastră se pot îmbunătăți. În multe stațiuni ontane ale României, chiar dacă resursele naturale sunt foarte atractive, atât prin originalitate și diversiatte, circulația turistică nu atinge cote ridicate. Acest aspect impune conceperea și punerea în practică a programelor de reamenajare a dotărilor, dar și realizarea unor amenajări care să permită valorificarea zonelor respective.

În ceea ce privește aspectele regionale din zona montană a României, am considerat relevant să caracterizez cele mai reprezentative zone in țara noastră precum Zona Maramureșului, Munții Rodnei, Valea Prahovei, Valea Prahovei, regiunea Brașovului și culoarul Rucăr-Bran, Porțile de Fier, Munții Parâng și Retezat, Munții Apuseni și Banatului.

1. Zona Maramureșului.

Fig.2.1. Harta județului Maramureș

Județul Maramureș este renumit prin elementele de etnografie și folclor, loc unde se pot vizita muzeele din Baia Mare dar și monumente de arhitectură și folclor.

Maramureșul este situat în partea nordică a țării, delimitat de județele Satu-Mare, Sălaj, Cluj, Bistrița Năsăud și Suceava, iar la nord este delimitat de frontiera cu Ucraina. Aproximativ 50% din regiunea județului este muntoasă, aici fiind cel mai înalt vârf muntos din Orientali- Vf.Muntosu, cu o înălțime de 2303 m. Zona este caracterizată de un relief variat, care presuoune creșteri și descreșteri, plecând de la luncile râurilor până la vârfurile munților, vârful cel mai jos fiind Depresiunea Sighetului, situată pe malul Tisei. Clima zonei este de tip temperat-continental, cu ierni geroase, zăpadă din belșug și ploi reci care se întind pe perioade îndelungate. În cadrul munților, precipitațiile sunt foarte abundente, stratul de zăpadă atingând grosimi de 80 de cm și menținându-se și 200 de zile în cadrul anului.

Regimul precipitațiilor denotă o rețea hidrografică densă, ce însumează o lungime de peste 3000 km. În zona alpină, debitele râurilor scad ca urmare a perioadelor mari de îngheț și a prezenței zonelor glaciare. Din punct de vedere peisagistic, o mare bogăție a zonei este dată de lacuri. Chiar dacă sunt mici, ele sunt numeroase, evidențiate fiind cele de tip glaciar și periglaciar din Munții Rodnei și Maramureșului.

Istoria Maramureșului se transmite prin intermediul bisericilor din lemn. De-a lungul veacurilor, domnitorii străini din Maramureș nu au fost permisivi cu oamenii să construiască biserici din piatră sau din alte materiale, ca acestea să nu dăinuie în timp. În ciua acestora, oamenii au construit biserici din lemn, care și astăzi rezista, spre admirația turiștilor. Aceste biserici sunt construite în stil gotic, cu stâlpi sculptați maual și acoperiș de șindrilă, pereți pictați cu scene in Biblie, ale căror picturi datează in secolele XVII-XVIII.

În Maramureș există în jur de 100 de biserici monument, dintre care 8 fac parte din patrimoniul UNESCO. Pe lângă religie și credință, și obiceiurile reprezintă aspecte semnificative care caracterizează zona Maramureșului. Viața din această zonă este derulată după munca câmpului și sărbătorile creștine.

Datorită poziției sale specifice, aflată în extremitatea de nord-vest a României, Maramureșul a avut parte de o istorie mult mai agitată față de celelalte zone din interiorul Transilvaniei, provincie de care aceasta este legată în mod natural datorită unității de limbă și cultură.

Zonă cu potențial turistic foarte ridicat, Maramureșul atrage anual, datorită prețurilor rezonabile practicate, peste 1,5 milioane de turiști. Bineînțeles, acest aspect ar putea fi îmbunătățit dacă s-ar investi în drumuri și s-ar oferii mai multe informații asupra obiectivelor turistice. Din punct de vedere teritorial, Maramureșul ocupă 2.6% din teritoriul României, situându-se pe locul 15 în ceea ce privește suprafața și populația. În raport cu obiectivele turistice pe care le deține, județul Maramures este o destinație turistică importantă, ce promovează produsele turistice de tipul stațiunilor turistice, turismul montan dar și turismul cultural. În anul 2012, Maramureșul a fost vizitat de circa 91.348 vizitatori, dintre care 69.414 vizitatori români și 21.934 vizitatori străini. Turiștii au căutat zonele în care sunt prezente resurse naturale și antropice, care au posibilitatea de a oferii, pe lângă liniște și odihnă, și programe turistice de agrement și tratament, datorită inovațiilor din sectorul tehnologic. Ritmul evoluției asupra turiștilor, cu precădere asupra turiștilor români este oscilant, acesta crescând și scăzând de la an la an, ritm care se înregistrează și la nivelul turiștilor străini. În momentul în care aceștia n găsesc lucruri noi, caută alte destinații.

În ultimii ani, numărul turiștilor sosiți s-a mărit, lucru care demonstrează că atracția pentru județul Maramureș este în creștere, însă nu este la maxim deoarece în județ există unități de cazare ce funcționează la capacitate maximă doar câteva luni pe an.

Ca să devină o destinație turistică din ce în ce mai căutată de către turști, județul Maramureș necesită o bază tehnico-materială dezvoltată , atât din punct de vedere al agrementului, motivație foarte puternică in punct de vedere al practicării turismului. Județul Maramureș este renumit pentru pensiunile sale agroturistice, deoarece turiștii pot revenii aici la viața simplă din străbuni, departe de aglomerația cotidiană a orașului.

2. Țara Oașului

Fig.2.3. Țara Oașului

O zonă cunoscută și plină de interes turistic este Țara Oașului, unde peisajele montane împrejmuiesc și străjuiesc aria depresionară. În cadrul acestei zone se regăsesc izvoare cu ape minerale, unde în zona locală sunt cunoscute drept ,, borcuturi”, iar farmecul Țării Oașului este redat de originalitatea și autenticitatea portului, cântecului, a datinilor și a obiceiurilor strămoșești ce se păstrează încă. Plasat la circa 50 de km distanță de Satu Mare, Negrești Oaș este o zonă frumoasă din Transilvania, ce impresionează prin tradiție, cultură și priveliști pitorești. Păstrători ai valorilor etno-culturale autentice, locuitorii din Țara Oașului au păstrat in generație în generație limba, portul și obiceiurile strămoșești, lucruri neprețuite pentru un popor.

În satele din Țara Oașului există numeroase Biserici din lemn, ce au fost construite în secolul XVIII și reprezintă capodopere unice ale regiunii. Biserica de lemn situată în Lechința a fost construită în anul 1604, ulterior reconstruită și se găsește la muzeul Țării Oașului din Negrești Oaș. Acest muzeu este o rezervație etnografică, creată în anul 1986, în aer liber, în care au fost adunate capodopere ale arhitecturii tradiționale bazate pe lemn, uz casnic și țesături, dar și o parte reprezentată de instalații tehnice. În Negrești Oaș, din punct de vedere al spațiilor de cazare, aici se regăsesc două hoteluri din cele 10 amplasate în județul Satu Mare, oferta de cazare fiind lipsită de hosteluri, hanuri, cabane de vânătoare, sate de vacanță sau unități de cazare de 4 și 5 stele. Tot în această localitate există și centre de informare turistică, însă sunt slab echipate și dispun de puține materiale promoționale.

În Țara Oașului sunt disponibile în jur de 100 de locuri de cazare, în perioada anilor 2012-2013 înregistrându-se circa 5000 de turiști.

3. Munții Rodnei

Fig.2.3.Munții Rodnei

Munții Rodnei sunt situați în partea nordică a României, având unele dintre cele mai mari înălțimi din Carpații Orientali, aici găsindu-se Vf. Pietrosu, cu altitudinea de 2303m, grupare ce face parte din Carpații Maramureșului și ai Bucovinei. Munții se desfășoară sub forma unor horsturi de șisturi cristaline, fiind delimitate de falii profunde. În cadrul munților regăsim cele mai evidente urme ale ghețarilor cuaternari de pe suprafața lacului carpatic, care au lăsat circuri glaciare precum Lala, Iezer, Negoiescu dar și defileuri și chei precum Cheile Bistricioarei. În cadrul Munților Rodnei, regăsim cea mai mare cascadă din țară, Cascada Cailor, ce se află la altitudinea de 1520 m.