Diferente de Manifestare a Anxietatii la Preadolescentii din Familii Complete Si Incomplete

Tema:

„Diferențe de manifestare a anxietății la preadolescenții din familii complete și incomplete”

Actualitatea temei. Anxietatea reprezintă una dintre cele mai vechi probleme de cercetare, dar în aceeași măsură actuală pentru domeniul științelor umaniste. Studiul ei presupune luarea în considerare a nemumărate variabile, astfel încît, oricît de multe studii s-ar face, rămîn la fel de multe răspunsuri de căutat.

Scopul cercetării: determinarea diferențelor de manifestare a anxietății la preadolescenții din familiile complete și celor din familii incomplete.

Ipoteza cercetării: presupunem că anxietatea la preadolescenții din familiile incomplete este mai ridicată decît la preadolescenții din familiile complete.

Obiectivele cercetării:

1. Abordarea conceptuală a anxietății.

2. Identificarea teoriilor anxietății.

3. Analiza formelor anxietății la preadolescenți.

4. Analiza factorilor determinanți ai anxietății la preadolescenți.

5. Determinarea existenței diferențelor de manifestare a anxietății la preadolescenții din familii complete și incomplete.

Metode de cercetare:

Pentru realizarea obiectivelor și validarea ipotezei cercetării au fost utilizate metodele:

teoretice: analiza literaturii științifice, sinteza.

empirice: chestionarea, prelucrarea statistico-matematică a rezultatelor cercetării.

Dincolo de toată varietatea definițiilor, de multitudinea fațetelor din care poate fi analizată, am aderat la următoarea definiție a anxietății: este o stare afectivă caracterizată printr-un sentiment de insecuritate, de tulburare difuză.

Cauzele anxietății

1. Cauze sociale sau de mediu

Învățarea din mediul social. Unii cercetători și psihologi consideră că anxietatea socială este de fapt un comportament învățat, cu alte cuvinte se poate dezvolta în urma observării și interacțiunii cu persoane care au această problemă. Ar putea exista o asociere între părinții care sunt supraprotectivi, care încearcă să controleze totul și anxietatea socială. De multe ori astfel de părinți nu-și dau seama de problema copilului lor pentru că ei înșiși au această problemă și li se pare a fi ceva normal.

Experiențe sociale negative anterioare. Unele persoane pot dezvolta anxietatea în urma trăirii unei experiențe sociale foarte negative. Pentru copii, astfel de experiențe pot include tachinarea, bătăi și hărțuiri de către colegi sau un anumit incident extrem de jenant petrecut în public. Problemele de limbaj sau tulburările de vorbire, desfigurări, abuzul fizic sau sexual, conflictele familiale și neglijarea pot contribui la dezvoltarea anxietății.

2. Cauze psihologice

Printre factorii psihologici se numără existența unei traume emoționale sau psihologice avută în copilărie sau lipsa unei relații de atașament corespunzătoare în primii ani de viață.

3. Cauze biologice

Genetice. Studiile de pînă acum au arătat că anxietatea se transmite în cadrul familiei. Nu este însă clar procesul prin care are loc acest fenomen: dacă este vorba de o componentă genetică care se transmite sau de comportamentul anxios care se învață prin modelare de la alți membri ai familiei.

Semnele și simtomele anxietății

Anxietatea poate avea manifestări (simptome) emoționale, comportamentale și fiziologice. Semnele și simptomele emoționale și comportamentale includ:  

Frica intensă de a fi în preajma unor persoane pe care nu le cunoști

Frica de situații în care poți fi analizat și judecat

Îngrijorarea că te-ai putea face de rîs sau ai putea fi umilit în public

Teama că alții ar putea să observe că ești anxios

Afectarea activităților zilnice, munca, școala sau alte activități

Evitarea anumitor situații din cauza fricii de a nu te face de rușine

Evitarea acelor situații în care ai putea fi în centrul atenției

Evitarea contactului vizual cu alte persoane

Semnele și simptomele fizice pot fi:

Înroșirea feței

Transpirație exagerată

Tremurături sau frisoane

Greață, diaree sau alte probleme cu stomacul

Dificultate în a vorbi, voce tremurată

Tensiune musculară

Palpitații, bătăi puternice și/sau accelerate ale inimii, mîini reci și umede

Senzația de gură uscată

Caracteristici asociate: stimă de sine scăzută, dificultate în a fi asertiv, autocritică excesivă, hipersensibilitate la critica din partea altor persoane, slabe abilități sociale.

Perspective ale anxietății

Nu știm de ce unii indivizi devin extrem de anxioși, dar știm că reacțiile lor par să reflecte sentimentele unei inadecvări în situațiile pe care ei le percep ca amenințătoare. Teoriile referitoare la tulburările anxioase sau centrat asupra conflictelor interne, răspunsurile învățate la evenimentele externe, cognițiile inadecvate și asupra factorilor biologici.

Perspectiva psihanalitică

Teoria psihanalitică postulează că determinații majori ai tulburărilor anxioase sunt conflictele interne și motivele inconștiente. Freud făcea distincție între anxietatea obiectivă, care este un răspuns rezonabil la o situație nocivă, și anxietatea nevrotică, care este disproporționată față de pericolul real.

Părintele psihanalizei consideră că anxietatea nevrotică își are originea în conflictele inconștiente ale individului dintre pulsiunile inacceptabile ale sinelui (în special pulsiuni sexuale și agresive) și constrîngerile impuse de eu și supraeu.

Cînd aceste pulsiuni ajung la nivelul conștiinței, se declanșează anxietatea, care servește ca semnal al unui potențial pericol. Întrucît sursa anxietății este inconștientul, persoana nu cunoaște motivul temerilor sale.

În lucrările sale Freud descria trei categorii de angoasă (anxietate ușoară, anxietate fobică, accesele de angoasă), numindu-le angoase traumatice pe cele puternice și intense, și anxietatea de semnalare.

Concepțiile psihanalitice presupun că anxietatea este trăită pentru prima dată la naștere. Se consideră că nou – născutul este copleșit de anxietate în momentul separării de mamă.

Adler abordează anxietatea ca fiind o “atitudine ostilă a unui om față de mediul său”. Anxietatea este un fenomen care-l însoțește pe om din frageda copilărie și deseori pînă la bătrînețe, amărîndu-i într-o imaginabilă măsură existența.

Perspectiva comportamentală

În cadrul teoriei comportamentale, psihologii văd anxietatea ca fiind mai degrabă declanșată de evenimente externe specifice, decît de conflicte interne. Anxietatea generalizată apare atunci cînd persoana se simte incapabilă să controleze multe din situațiile de zi cu zi și, în consecință, o stare de aprehensiune în cea mai mare parte a timpului. Fobiile sunt văzute ca răspunsuri de evitare ce pot fi învățate fie în mod direct din experiența provocatoare de teamă (de exemplu, teama de cîini după ce persoana a fost atacată de unul), fie în mod substitutiv, prin observarea răspunsurilor de teamă la alții.

Perspectiva cognitivă

Analiza cognitivă a tulburărilor anxioase se concentrează asupra modului în care persoanele anxioase gîndesc despre situațiile și pericolele potențiale. Indivizii care suferă de anxietate generalizată tind să facă evaluări nerealiste ale unor situații mai ales a celor în care posibilitatea pericolul este vagă. Ei supraestimează atît gradul cît și potențialul de nocivitate.

Descrierea eșantionului

Eșantionul cercetării a fost constituit din 15 preadolescenți din familii complete și 15 preadolescenți din famiile incomplete vîrsta cuprinsă între 12-14 ani, din Liceul Teoretic “Viorel Ciobanu” din s. Șuri, r-nul Drochia. Asupra acestora a fost aplicată scala de anxietate Taylor(Anexa 1) – pentru determinarea nivelului anxietății.

Descrierea instrumentului de investigare

În corespundere cu scopul, ipotezele și obiectivele lucrării, a fost selectată o metodă folosită în cadrul experimentului de constatare. S-a utilizat: Scala de anxietatea Taylor.

Scala de anxietatea fost compusă din itimi preluați din chestionarul MMPI. Chestionarul este destinat examinării gradului de anxietate. El conține 50 de afirmații, la care persoana examinată răspunde prin „ da” cînd conținutul afirmației corespunde felului de a fi și prin „ nu” cînd nu corespunde . Testarea se face individual sau colectiv și durează 15 – 30 minute.

Rezultatele se calculează în felul următor:

se calculează numărul răspunsurilor „ da” la afirmațiile 14 – 50;

se calculează numărul răspunsurilor „ nu” la afirmațiile 1 – 13 ;

se calculează suma rezultatelor „ a” și „b” ;

Rezultatele sumare

40 – 50 de puncte denotă un grad foarte ridicat de anxietate;

25 – 40 de puncte relevă un grad ridicat de anxietate;

15 – 25 de puncte indică un grad mediu ( cu tendință spre un grad ridicat) de anxietate;

5 – 15 puncte denotă un grad mediu ( cu tendința spre un grad scăzut) de anxietate.

0 – 5 puncte relevă un grad scăzut de anxietate

Formule utilizate:

Calcule:

Concluzie:

În scopul verificării ipotezei “presupunem că anxietatea la preadolescenții din familiile incomplete este mai ridicată decît la preadolescenții din familiile complete”, am utilizat Z (semnificația diferenței între două medii, pentru eșantioane mici, necorelate, n<30) și t (semnificația diferenței între două medii pentru eșantioane mici, necorelate, n<30). Aplicînd formulele am obținut Z= 0,86 și t = 0,86.

În concluzie, confruntînd rezultatele obținute cu valorile tabelare putem afirma că diferențele sunt nesemnificative în formele de manifestare a anxietății la preadolescenții din familiile incomplete și preadolescenților din familii complete, aceștia manifestînd un nivel mediu al anxietății. Astfel ipoteza nu se confirmă.

Presupun că ipoteza nu s-a confirmat din următoarele motive:

volumul mic al eșantionului.

unuii respondenți nu au fost sinceri, dorind să apară într-o lumină favorabilă.

am avut la dispoziție timp limitat pentru a obține informații veridice.

Bibliografie

Chelcea Septimiu, Iluț Petru, Enciclopedie de psihosociologie, Editura Economica, – București, 2003

Ene Sorin, Cum să ne învingem teama, Polirom, Iași, 2005

Sillamy Norbert, Dicționar de psihologie, București, 1996

http://www.oamriasi.ro/articole/ARTICOLE_STIINTIFICE_anxietatea_sociala.pdf

Anexa 1

SCALA DE ANXIETATE

(J.Taylor)

Rezultatele se calculează în felul următor:

se calculează numărul răspunsurilor „ da” la afirmațiile 14 – 50;

se calculează numărul răspunsurilor „ nu” la afirmațiile 1 – 13 ;

se calculează suma rezultatelor „ a” și „b” ;

Rezultatele sumare

40 – 50 de puncte denotă un grad foarte ridicat de anxietate;

25 – 40 de puncte relevă un grad ridicat de anxietate;

15 – 25 de puncte indică un grad mediu ( cu tendință spre un grad ridicat) de anxietate;

5 – 15 puncte denotă un grad mediu ( cu tendința spre un grad scăzut) de anxietate.

0 – 5 puncte relevă un grad scăzut de anxietate

Bibliografie

Chelcea Septimiu, Iluț Petru, Enciclopedie de psihosociologie, Editura Economica, – București, 2003

Ene Sorin, Cum să ne învingem teama, Polirom, Iași, 2005

Sillamy Norbert, Dicționar de psihologie, București, 1996

http://www.oamriasi.ro/articole/ARTICOLE_STIINTIFICE_anxietatea_sociala.pdf

Anexa 1

SCALA DE ANXIETATE

(J.Taylor)

Rezultatele se calculează în felul următor:

se calculează numărul răspunsurilor „ da” la afirmațiile 14 – 50;

se calculează numărul răspunsurilor „ nu” la afirmațiile 1 – 13 ;

se calculează suma rezultatelor „ a” și „b” ;

Rezultatele sumare

40 – 50 de puncte denotă un grad foarte ridicat de anxietate;

25 – 40 de puncte relevă un grad ridicat de anxietate;

15 – 25 de puncte indică un grad mediu ( cu tendință spre un grad ridicat) de anxietate;

5 – 15 puncte denotă un grad mediu ( cu tendința spre un grad scăzut) de anxietate.

0 – 5 puncte relevă un grad scăzut de anxietate