Diferente de Gen cu Privire la Relatia Dintre Stima de Sine Si Comportamente cu Risc Pentru Sănătate la Adolescenti

UNIVERSITATEA “ANDREI ȘAGUNA” DIN CONSTANȚA

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE

Specializarea Psihologie

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator științific :

Asis. Univ. drd. Monica-Iuliana Popescu

Absolventă :

Ramona- Claudia Achirei

CONSTANȚA

2016

UNIVERSITATEA “ANDREI ȘAGUNA” DIN CONSTANȚA

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE

Specializarea Psihologie

Diferențe de gen cu privire la relația dintre stima de sine și comportamente cu risc pentru sănătate la adolescenți

Coordonator științific :

Asis. Univ. drd. Monica-Iuliana Popescu

Absolventă :

Ramona- Claudia Achirei

CONSTANȚA

2016

Cuprins

Lista figurilor………………………………………………………………………… 33

Lista tabelelor……………………………………………………………………….. 33

Introducere…………………………………………………………………………… 33

Capitolul 1. Adolescența…………………………………………………………… 33

Definiția și caracteristicile adolescenței………………………………….……. 33

Stima de sine la adolescent…………………………………………………….. 33

Conștiința de sine la adolescent………………………………………………. 33

Capitolul 2. Comportamente de risc pentru sănătate ………..…………………. 33

2.1 Caracteristicile adolescenței din perspectiva riscului ………………………..…. 33

Capitolul 3. Relația între stima de sine și comportamente cu risc…………..…. 33

Capitolul 4. Cercetare privind relația dintre stima de sine și comportamentele cu risc pentru sănătate la adolescenți …………………………………………………………..35

4.1 Obiectivele cercetării: principal și secundar ……………………………………………36

4.2 Ipotezele și variabilele cercetării ……………………………………………………………37

4.3 Metodologia utilizată ………………………………………………………………………… 38

4.3.1 Descrierea loturilor de adolescenți investigate ………………………………..40

4.3.2 Instrumentele utilizate pentru colectarea datelor ……………………………..41

4.4 Rezultatele obținute și interpretarea datelor…………………………………………….39

4.5 Verificarea ipotezelor ………………………………………………………………………….39

4.6 Concluzii …………………………………………………………………………………………..40

Bibliografie……………………………………………………………………..…… 33

Anexe……………………………………………………………………………… 33

Introducere

Adolescentul zilelor noastre trăieste într-o lume plină de conflicte, de schimbări socio-economice și politice, de evoluție si redefinire a profesiilor și a locurilor de munca.

Familia și școala sunt instituții a căror sarcină principală este de a realiza socializarea adolescentului, găsirea de repere și modele care să îi dimensioneze structurile flexibile și stabile ale pesonalitătii.

Rolul familiei este de a facilita adolescentului achizitia normelor, valorilor si deprinderilor necesare dezvoltării sale ca individ apartenent al unei societăti.

Adolescența se caracterizează axarea personalitatii pe achizitii de roluri dobândite si statusuri sociale in viata scolara si in cadrul grupului de prieteni. In perioada adolescentei are loc autoeducarea si dorinta de perfectionare ca revers al dorintei de independent. Totodata, in aceasta perioada adolescentul isi reconstruieste personalitatea impreuna cu caracteristicile sale principale si care creeaza un joc de libertate interioara a constiintei si multe dialoguri interne raportate la momentele complexe din viata in care trebuie sa ia o decizie, sa faca anumite evaluari sis a intelega o situatie.

Prin acestă lucrare mi-am propus să cercetez in ce masura comportamentele cu risc pentru sanatate influenteaza stima de sine la baieti si la fete aflati in perioada adolescentei.

Lucrarea este organizată în patru capitole dintre care primele trei abordează o serie de probleme teoretice în ceea ce priveste perioada adolescenței și tot ceea ce caracterizează această vârstă, perspectivele de abordare în psihologie a conceptelor privind de stima de sine și conștiința de sine precum și o descriere a diferitelor comportamente cu risc pentru sănătate la care apelează adolescenții pentru a face trecerea spre maturitate.

Primul capitol intitulat Adolescenta am realizat o colectie de definitii date de-a lungul timpului in literatura de numerosi psihologi si scriitori perioadei de adolescență si tot ceea ce o caracterizeaza, punând accent de asemenea pe modul cum se formeaza conștiința de sine la adolescenți și rolul pe care il joaca stima de sine in dinamica personalitatii si functionarea adolescentului.

În al II-lea capitol am realizat o prezentare a comportamentelor cu risc pentru sănătate și care sunt caracteristicile adolescenței din perspectiva riscului privind abordarea acestor comportamente.

În capitolul al treilea am prezentat care este relația care se formează între stima de sine la adolescenți și comportametele cu risc pentru sănătate .

În cea de a doua parte a lucrării am prezentat obiectivele, ipotezele și metodologia utilizată, precum și rezultatele unei cercetări prin care am comparat stima de sine și comportamentele cu risc pentru sănătate, evaluate pe un lot de 30 de fete și un lot de 30 de băieți cu vârste cuprinse între 14 si 19 ani.

CAPITOLUL I.

ADOLESCENȚA

DEFINIȚII ȘI CARACTERISTICILE ADOLESCENȚEI

De-a lungul timpului s-au făcut și s-au scris multe studii, analize și dezbateri despre adolescența, fără a se găsi însă foarte multe explicații care să ofere un răspuns satisfăcător la multitudinea de întrebări și probleme caracteristice acestei vârste.

Perioada adolescenței este cu siguranță o etapă în care se produc foarte multe schimbări care lasă o amprentă asupra dezvoltării adolescentului, iar citirea tuturor lucrărilor care scriu despre această problematică ne arată că nicio altă vârstă nu a fost descrisă prin atâtea caracteristici atribute, epitete și metafore. J.J.Rousseau numește această etapă „vârsta rațiunii” dar și „revoluție furtunoasă”, „a doua naștere” (1973, p.194); Stanley Hall (1904) caracterizează adolescența ca o stare de „furtună și stress” în prima si cea mai vastă lucrare despre această perioada a vieții care se numește Adolescența. Pentru Schopenhauer este „vremea neliniștii” iar pentru Mihai Ralea este „timpul în care luăm Universul prea în serios”.

Figura 1. Adolescența

Toate aceste caracterizări plastice din fig.1 „Adolescența” demonstrează că adolescența poate fi analizată din mai multe unghiuri – extrem de diverse – oferind o interpretare a condiționărilor și transformărilor care au loc în această perioadă. În literatură găsim și alte exemple de metafore și sintagme care descriu și caracterizează adolescenta. De cele mai multe ori auzim că adolescența este o perioadă a vieții foarte „dificilă”,  este perioada în care are loc tranziția biologică, psihologică și socială de la pubertate la maturitate, perioada în care adolescenții sunt foarte stresați și instabili emoțional, pentru că în această perioadă trebuie să facă față multor schimbări din viața lor, atât pe plan biologic cât și psihologic și social. O parte dintre aceste schimbări se referă la modificări fizice și fiziologice importante care au loc; (pubertatea și modificările ulterioare acesteia care apar la nivelul comportamentului sexual). Adolescența este perioada în care au loc foarte multe transformări și crize puternice de personalitate. Tinerii nu se mai recunosc, fiecare face față în mod diferit la această transformare, sunt asaltați de pulsiuni și statutul lor este într-o continuă schimbare.

Etimologic, termenul adolescență are originea în verbul limbii latine „adolescentia” de la „dolesco – ere” care înseamnă a crește, a se dezvolta, a căpăta putere, a se maturiza si pune accent în mod special pe maturizarea biologică și dezvoltarea psihologică specifică acestei vârste. Dicționarul explicativ al limbii române, definește adolescența ca perioadă a vieții omului cuprinsă între vârsta pubertății și cea adultă, în care are loc maturizarea treptată a funcțiunilor fizice și psihice ale organismului.

Printre cei mai cunoscuti cercatatori care s-au ocupat de adolescenta, de anumite probleme ale acesteia si au accentuat diferite trasaturi, enumeram:

F. Mendeuse, care considera adolescenta o „ anarhie mintala”.

M. Debesse care scrie ca adolecenta este „ epoca entuziasmului juvenil”, este „ afirmarea eului”, ocupandu-se și de „ criza juvenilă” in lucrarea „ Psihologia copilului de la naștere la adolecență “ 1970.

În această perioadă se produc modificări corporale și psihice care încep de la vârsta de 12-13 ani și se termină spre vârsta de 18-20 de ani. Ursula Schiopu și E. Verza (1989) consideră că adolescența începe după vârsta de 10 ani și durează până la 25 de ani, primii patru ani constituind pubertatea sau preadolescența.

Majoritatea specialistilor împart perioada adolescenței în trei etape:

Preadolescența între 11-14 ani caracterizată prin oscilația între comportamentele infantile și cele mature. Familia și cei din jurul lui îl consideră pe adolescent când copil când tânăr, ambiguitate care îi dă o stare de anxietate, nesiguranță, nervozitate și chiar oscilitate. În această etapă apare dorinta sa de afirmare personală;

Adolescența propriu-zisă între 14-19 ani se evidențiază prin diversificarea și precizarea aptitudinilor particulare și a gândirii abstracte, îmbogățirea cunoștințelor, socializarea aspirațiilor. Adolescentul ia decizii asupra opțiunilor profesionale, formându-și o concepție despre lume și despre viață, căpătând drepturi și obligații civice prin majorat;

Adolescența prelungită 19-25 ani caracterizată prin câștigarea independenței într-o posibilitate mai mare de către tinerii care capătă un statut nou din punct de vedere profesional și social cu responsabilităti crescute.

Pentru adolescent sunt caracteristice tendințele tot mai mari de explorare, cunostințele scolare și noutățile informaționale toate acestea formând cadrul integrării sociale largi în care are loc constituirea identității sociale reale, care contribuie la dezvoltarea sinelui social și personal. Adolescența este perioada în care are loc reconstituirea personalității și a principalelor sale caracteristici, este perioada în care se conturează și se formează sentimentele de responsabilitate și de datorie, ca expresie a sinelui social.

Principala activitate pentru această perioadă rămâne învațarea și instruirea teroretică și practică, inclusiv pregătirea pentru exercitarea unei activități profesionale. Viitorul devine o problemă care alimentează căutări de sine și generează o mai activă dezvoltare a unor ocupații, curiozități și investigații latente privind oamenii, conduitele, competențele și personalitatea lor.

Odată cu modificările fizice ale adolescentului, pe plan individual, la nivel psihologic are loc un proces de schimbare a imaginii de sine, care intră în conjuncție cu tendința adolescentului de a se autodefini. Formarea și dezvoltarea unei noi identități are loc, adesea, prin opoziția față de imaginea adultului și adoptarea unor norme sociale și de grup care se regăsesc și la ceilalți tineri din aceeași generație. Sarcina unui adolescent este extrem de dificilă. Împins de energia eliberată de pubertate, de nevoia psihologică de a deveni independent, de așteptările sociale de a avea succes, adolescentul trăiește într-o presiune imensă. Schimbările majore apar și în plan social în sensul că adolescenții petrec majoritatea timpului cu alte persoane de aceeași vârstă având preferinte și desfășurând activități comune și petrec mult mai puțin timp cu părinții și familia decât atunci când erau copii. În această perioadă de adolescență se consideră neânțeleși de către adulți și preferă să se închidă în ei sau să îi ignore refugiindu-se în grupurile de prieteni sau de colegi la care aderă. În același timp, adolescența este perioada în care se iau decizii importante pentru dezvoltarea propriei persoane, se fac planuri cu privire la viitor, visurile și speranțele sunt tot mai mari, dorința de a nu mai fi controlat și de a lua decizii singur e profundă. De exemplu, în perspectiva alegerii unui traiectoriu profesional, adolescenții trebuie să decidă ce tip de liceu doresc să urmeze, la ce materii să dea examene, dacă să urmeze sau să nu urmeze studii universitare etc. Chiar dacă adolescența este vârsta unor importante schimbări în viața unei persoane, nu este obligatoriu să fie însoțită – așa cum s-a susținut adesea de conflicte și crize dramatice. Cercetările care s-au realizat în ultimii ani asupra adolescenței au arătat foarte clar faptul că aceste caracteristici depind mai ales de aspectul și calitatea relațiilor cu familia, școala și grupul de prieteni, de contextul mai larg, cultural și social în care adolescentul se dezvoltă.

Anca Munteanu (1998) in cartea sa „ Psihologia copilului si a adolescentului ” consideră că există câteva dominante care conferă specificitate acestei etape de dezvoltare:

aspirația individului la independență;

interiorizarea activității mentale;

individualizarea care se structurează odată cu desăvârșirea particularităților de sex și al impactului provocat de influențele mediului.

În adolescență tipurile de relații se complică în mod progresiv, copilul care devine apoi tânăr se integrează tot mai mult în generația sa prin exprimarea indentității proprii și in acelasi timp prin exprimarea identității față de adult.

1.2. STIMA DE SINE LA ADOLESCENȚI

Stima de sine reprezintă un concept, o atitudine, un sentiment, o imagine și se manifestă prin comportament. Stima de sine reprezintă o valoare umană fragilă, sensibilă și care se schimbă mereu. Stima de sine reprezintă o recunoaștere a sentimentului de încredere că ești in stare, că ești capabil să faci ceva și că esti sigur pe tine și stăpân pe forțele proprii. Imaginea despre sine sau stima de sine a unui individ se formează încă din fragedă copilărie. Stima de sine crește de fiecare dată când ne străduim să ne respectăm standardele și principiile după care ne ghidăm în mod sănătos și scade atunci când nu reușim să atingem respectivele standarde. Astfel încât, pe tot parcursul vieții, individul va cunoaște atât valori foarte înalte ale stimei de sine, dar și valori foarte scăzute.

S. Coopersmith definește stima de sine ca „ fiind un ansamblu de atitudini și opinii pe care indivizii le pun în joc, în raporturile lor cu lumea exterioară ”. Încrederea pe care o are individul în reușita personală, mobilizarea în vederea atingerii unor obiective, resimțirea mai mult sau mai puțin a unui eșec, ameliorarea performanțelor prin valorificarea experiențelor avute anterior, toate acestea sunt atitudini care sunt legate strict de stima de sine. Stima de sine este formată dintr-o dispozitie mentală care pregătește individul pentru a reacționa conform cu așteptările sale de succes, acceptarea și determinarea personală. Stima de sine se învață în permanent și se reânvață dacă este necesar pe tot parcursul vieții, necesitând răbdare, voință, antrenament fizic si psihic și asumarea de muncă susținută încontinuu cu propria persoană.

Stima de sine reprezintă capacitatea unui om de a se prețui pe sine, de a se pune in valoare, și de a se comporta cu propria persoană cu demnitate, iubire, respect, blândete si realism. Integritatea, responsabilitatea, onestitatea, compasiunea, iubirea și competența – toate emană de la persoanele care au o stimă de sine înaltă. Stima de sine se bazează pe credințe și convingeri pozitive, pe afirmații despre sine: „ sunt competent ”, „ sunt valoros ” sau „ sunt un ratat ”, „sunt ineficient ” și pe emoțiile asociate cu aceste credințe „ mândrie ”, „ control “ „ putere ” sau „ rușine ”, „ neputință ”, „ disperare ”.

Stima de sine are un rol foarte important și un aport mare în realizarea echilibrului nostru psihologic:

– atunci cand o persoană are un nivel ridicat al stimei de sine și o anumită stabilitate, ea conduce la acțiuni eficiente, ne poate ajuta să facem fată dificultătilor, să obținem performanțe bune și foarte bune în activitatea desfașurată și să întreținem relații bune cu cei din jur;

– în cazul în care stima de sine este instabilă și are un nivel scăzut, individul devine frustrat, se simte inadaptat, neânțeles, se închide în el, nu mai sunt eficienți în activitățile pe care le intreprind sau refuză să mai colaboreze din teama de a nu fi criticat. Persoanele cu un nivel scăzut al stimei de sine au un grad de toleranță foarte mic față de propria persoana, nu sunt înțelegători cu propriile trăiri și emoții, refuză să experimenteze compasiune și bunătate față de propria persoană, nu au o atitudine înțelegătoare și constructivă față de propriile defecte, greșeli și insuccese. Persoanele cu o stimă de sine scăzută vorbesc despre ele într-o manieră neutră, nesigură, ambiguă, au sentimentul că nu se cunosc prea bine, au o părere despre propria persoană care depinde de circumstante însă pot avea o capacitate bună de adaptare la interlocutori. Amână luarea de decizii atât pentru ei cât și pentru ceilalți, sunt adesea neliniștiți de consecințele posibile ale propriilor alegeri, se lasă influențați de anturaj adesea în luarea deciziilor, sunt uneori ezitante sau convenționale în luarea deciziilor. Astfel de persoane reacționează emoțional la eșec, sunt foarte rușinoase, se simt respinse dacă sunt criticate în domeniile în care se consideră competente, se justifică dupa obținerea unui eșec, caută informațiile negative despre ele, manifestă anxietate puternică în fața evaluării de către ceilalti, au o bună motivație de a nu eșua și capacitate de a asculta criticile. Pentru a-și proteja sentimentele, persoanele cu stimă de sine redusă devin extrem de critice, în special cu cei apropiați. Ei sunt adesea pesimiști, foarte rar pot vedea partea pozitivă dintr-o situatie, mai mereu gândesc negativ, pun răul înaintea binelui, iși fac mereu griji. Persoanele cu stima de sine redusă se îngrijorează constant pentru viitor, despre ceea ce s-ar putea întampla. Ei găsesc dificil să trăiască în prezent și au o frică majoră în legătură cu lucrurile rele ce pot să apară.

Persoanele care posedă un nivel ridicat al stimei de sine au păreri clare și stabile despre ele însele, vorbesc despre ele într-un mod tranșant, clar, concis, coerent, pozitiv, riscă să faca exes de certitudini și simplificări, acționează eficient, țin cont de ele însele atunci cand iau decizii, în ciuda tuturor dificultăților pot fi inovatoare, sunt capabile să stabilească scopuri optimale și sunt în stare să le atingă. Persoanele cu o stimă de sine crescută sunt sigure pe ele. Persoana cu stimă de sine ridicată se percepe pe sine ca fiind întodeauna o ființă care are valoare mare, este multumită de sine și se respectă, care își recunoaște și își acceptă în același timp propriile defecte. O stimă de sine crescută favorizează dezvoltarea potențialului nostru, progresul și materializarea aspiratiilor. Atunci când stima de sine este ridicată, persoana nu încetează să creadă că merită să reușească și nu întâlnește nici un efort pentru atingerea scopului ei, are o atitudine care atrage succesul, care confirmă încrederea. Eșecul nu lasă urme emoționale durabile asupra unor astfel de persoane, pot rezista la criticile asupra punctelor lor sensibile, nu se simt obligate la justificarea unui eșec și nici nu se simt respinse dacă sunt criticate, însă se poate intâmpla sa nu țină cont de critică.

Persoanele reacționeaza diferit, în funcție de nivelul stimei de sine și in fata succesului și în ceea ce privește alegerile importante în viată. Astfel că, persoanele cu o stimă de sine scăzuta nu au o atitudine realistă în fata succesului, nu se apreciază la adevarata lor valoare și în cele mai multe cazuri atribuie succesul factorilor externi și nu propriilor lor resurse; reușita le poate produce teama de a nu fi la înălțime în viitor, teama de eșec; în fața acestor temeri, multe dintre ele sunt prudente, nu-și asumă riscuri, preferă să fie mediocri, progresează lent. Dimpotrivă la persoanele cu o stimă de sine înaltă, reușita este cea care le confirmă potențialul și valoarea, le provoacă emoții pozitive și motivație crescută; aceste persoane sunt dependente de recompense. Astfel de persoane își asumă riscuri, caută să își depășească limitele, se simt stimulate de noi experiențe, au un progres rapid și relaționează în funcție de succes.

Stima de sine nu este un virus care să se transmită genetic și nici nu se moșteneste din generație în generație, ci se învață prin intermediul educației și prin observație în prima parte a vieții, mai întâi în cadrul familiei, si anume de la parinți și apoi de la persoanele pe care copilul le are in jurul lui ( bunici, învățători, educatori, frați, surori, mătuși, unchi, bone, etc). În adolescență are loc o adaptare la sine și la ceilalți, în această perioada se definitivează cele mai multe trăsături de personalitate. Concluzia la care s-a ajuns în urma cercetărilor este că, adolescenții care cresc și se dezvoltă în familii în care se comunică permanent, în mod deschis și se axează pe o gândire și judecată pozitivă, atunci când părinții sunt mult mai deschiși despre diversele aspecte ale vieții, acești adolescenți au un caracter puternic, devin mai optimiști și au mai multă încredere în ei. De asemenea, ele indică faptul că părinții al căror control asupra adolescenților se diminuează pe măsură ce aceștia cresc, le oferă mai multă libertate și capătă experiențe proprii din ce în ce mai numeroase procedează în mod pozitiv, favorizând conturarea și consolidarea stimei de sine a tinerilor, apariția și dezvoltarea unui sentiment de siguranță care se întemeiează din ce în ce mai mult pe baza resurselor personale. Familia trebuie să creeze un context în care să poată avea loc dezvoltarea și creșterea adolescentului prin respectarea demnității lor, a intimității lor, dezvoltarea sentimentului de stimă de sine, oferirea de îndrumări utile, iar toate acestea să îi ajute să devină mai maturi din punct de vedere social. Dificultățile, lipsa motivațiilor sau neimplicarea în orice tip de activitate care să îi dezvolte personalitatea, lipsa interesului pe care îl acordă reușitei și multe alte aspecte negative toti aceștia sunt factori care sunt influențați în mod direct de stima de sine pe care o are un adolescent. Aceasta se formează în funcție de aprecierile primite de la părinți, educatori, profesori, colegi, prieteni pe tot parcursul timpului, putând fi pozitive sau negative. Concluzia este că, dispozitia mentală și tipul de stimă de sine pe care le dezvoltă adolescentul îl determină să reacționeze într-un anumit fel față de eșec sau reușită.

Stima de sine care se formează în perioada adolescenței este strâns legată de stima de sine pe care copilul a avut-o până în acest moment al vietii sale. Astfel că dacă un copil a avut o stimă de sine scăzută în copilărie, aceasta poate să fie la fel și când atinge pragul adolescenței; același lucru putem vorbi și despre stima de sine crescută. Dar, deși lucrul acesta se întamplă în majoritatea cazurilor, unii copii iși măresc stima de sine în adolescența în funcție de o serie de factori. Dacă, până în momentul adolescenței, accentul era pus pe părinți și educatori, de la vârsta când copilul începe să se transforme într-un mic adult, influențele cele mai mari apar de la colegi, prieteni, de la grupul cu care își petrece timpul și de la profesori.

Științific, începuturile stimei de sine sunt corelate cu apariția conștiinței de sine a cărei componența este. Copiii abia la 8 ani, au o reprezentare psihică globală despre ei înșiși, care poate fi evaluată științific. Însă și înainte de această vârstă, întâlnim elemente care stau la baza constituirii stimei de sine. Astfel conceptul de stimă de sine este strâns legat de ideea de acceptare socială (măsura în care un individ este plăcut de grupul din care face parte) care apare la copiii de 3-4 ani, dar și de dorința de valorizare a propriei persoane –întâlnită la copii de 5-8 ani. Experiențele acumulate în timpul copilăriei pun bazele stimei de sine, prin maniera în care copilul este învățat să facă față succesului și eșecului, prin modul în care este susținut de părinții săi, prin tipul de relații pe care le stabilește și cultivă cu cei din jur. Astfel, o bună rezistență la eșec, performanțele școlare, relațiile bune pe care le are cu copii de aceeași vârstă, conștientizarea domeniilor de competență reprezintă factori care conduc la constituirea unui nivel ridicat al stimei de sine. În universul existenței unui copil, există patru surse de judecăți semnificative (surse ale stimei de sine): părinții, profesorii, colegii și prietenii apropiați. La copiii mici, cea mai mare influență o exercită părinții; pe parcursul dezvoltării, importantă devine și părerea prietenilor, în ceea ce privește aspectul fizic, aptitudinile sportive și popularitatea; părerea părinților rămâne importantă în domeniul conformismului comportamental și în cel al reușitei școlare. Aprobarea parentală este importantă și în adolescență, această importanță diminuându-se abia atunci când tânărul părăsește familia. Susținerea parentală în formarea unei stime de sine bună, este foarte importantă, deoarece copilul se hrănește cu dragostea primită de la părinții săi. De asemenea, școlarizarea și modul în care copilul percepe schimbarea din momentul începutului școlii, influențează atât nivelul cât și copilul trebuie pregătit să fie competent social, să se simtă în largul său în cadrul grupurilor, să se afirme fără agresivitate sau lăudăroșenie, să reușească în sarcinile cerute de societate, să fie dorit, acceptat, aprobat și admirat de cei din jurul său. Și pentru ca această pregătire să se realizeze, este necesară susținerea parentală care poate fi de două tipuri: necondiționată sau condiționată de comportamentul copilului.

Susținerea parentală necondiționată influențează nivelul stimei de sine astfel încât cu cât copilul este mai iubit, cu atât stima de sine este mai înaltă, pe când susținerea parentală condiționată influențează stabilitatea stimei de sine astfel încât, în cazul în care copilul este iubit, cu cât acesta va fi mai educat, cu atât stima de sine va fi mai stabilă.

1.3. CONȘTIINȚA DE SINE LA ADOLESCENT

În societatea în care trăim acum, băieții și fetele au nevoi emoționale diferite și trebuie să facă față diverselor cerințe cu care se confruntă. În general, fetele sunt considerate mai sensibile, mai emotive, mai empatice. De aceea ele trebuie să învețe să se exprime mai autoritar și să își dezvolte sentimente precum: furia, asertivitatea, tăria de caracter, să se impună. De asemenea, la rândul lor băieții trebuie să învete să își exprime emoțiile, să fie mai toleranți, să fie mai calzi, să nu mai folosească tonul ridicat, să fie mai sensibili.

Dupa Ursula Șchiopu si Emil Verza există trei dominante care dau specificitate adolescenței:

– cristalizarea conștiiței de sine;

– identitatea vocațională;

– debutul independenței.

Intrarea în adolescență înseamnă un nivel mai înalt al conștiinței de sine care este îndreptată spre autocunoaștere, clarificarea identității cu privire la propria persoană punându-și întrebarea „ Cine sunt eu? ”, reacțiile celorlati față de sine. Problemele principale cu care se confruntă adolescentul este identificarea de sine și dezvoltarea conștiinței personale. În această perioadă se accentuează dorința adolescentului de a fi unic, de a fi original, de a fi diferit de ceilalți de vârsta lui, de a ieși în evidență prin atitudine, prin aspectul fizic, prin modul cum se îmbracă. Fiecare adolescent va explora toate aceste aspecte într-un mod unic și particular. Procesul de dezvoltare a sentimentului identității implică experimentarea unor moduri diferite de a se prezenta, de a se face auzit, de a se purta.

Trecerea de la perioada copilăriei la perioada adolescenței duce la nevoia tânărului de a-și afirma personalitatea manifestându-se prin creație și anume prin producerea a ceva nou sau original și prin excentricitate, dorind să iasă în evidentă, și să fie ca nimeni altul. Adolescentul își poate întrece prietenii prin comportamente dezirabile cât și comportamente deviante. În această perioadă a adolescenței are loc intensificarea percepței de sine prin câteva aspecte, referindu-ne la: identificarea statutului, a rolului social și sexual, identificarea și conștientizarea Eu-lui, propria imagine corporală.

Imaginea corporală are un rol foarte important asupra formării imaginii de sine datorită schimbării fizionomiei, siluetei, ținutelor. Dacă era mai puțin important în copilărie felul cum arătau, acum transformarea fizică în adolescență devine o problemă centrală. Mulți dintre adolescenți, atât băieți cât și fete, sunt nemulțumiți de modul cum arată corpul lor aflat în continuă schimbare, având o atitudine de respingere, de rușine, dezvoltând un sentiment de inferioritate. În acest caz adolescenții petrec mai mult timp în baie, în fața oglinzii studiindu-și corpul, probând diferite haine și accesorii, fiind interesați de cum arată și cum să iși îmbunătățească înfățișarea. Își construiesc o imagine de sine prin ochii celor din jurul lor cu care intră in contact, în acest fel adolescentul se poate considera puternic sau slab, cu o înfățișare și o fizionomie plăcută sau dezagreabilă. De cele mai multe ori, adolescentul își folosește corpul ca pe o scenă pentru a exprima veselia sau disperarea, mândria sau rușinea, ceea ce este frumos sau inestetic. Putem spune căci corpul este oglinda nivelului de conștiință.

Identitatea reprezintă conștiința clară a individualității unei persoane. Identitatea vocațională reprezintă cunoașterea propriilor interese, calităti , defecte, abilități și competențe pe baza cărora își va alege ce tip de profesie, de activități va exercita în viitor și stilurile de interacțiune și mediile de muncă pe de altă parte. Identitatea vocațională reprezintă etalonul maturizării adolescentului și apare la îmbinarea dintre experiențele de învățare și experiențele de muncă ale acestuia. Anca Munteanu consideră că la vârsta de 13-14 ani, adolescentul se refugiază în interiorul său, își explorează toate calitătile și aptitudinile, se observă pe sine în raport cu cei de o seamă și mai mari de vârsta lui. Odată cu intrarea în adolescentă, pentru tânăr începe perioada tatonărilor. Învață importanța cunoașterii, importanța -înțelegerii și dezvoltării aptitudinilor, își exprimă propriile valori și preferințe pentru alegerea traseului educațional și profesional. Alegerile pe care le face adolescentul în această perioadă au un caracter vag, schimbător dar încă nu decisiv, putând să le abandoneze oricând în favoarea altei activități vocaționale care să îi aducă satisfacție.

Ursula Șchiopu și Emil Verza susțin că începând cu vârsta de 14 ani adolescentul acordă mai mult timp orientării profesionale, prin eforturi intense de calificare prin intermediul cărora capătă o experiență importantă în domeniul profesional și în același timp imbogățindu-și imaginea de sine.

Identitatea vocațională cuprinde 4 forme (Ginzberg 1951; Marcia J. 1980; Super 1967; Schiopu 1997):

1. identitatea forțată – adolescentul se supune valorilor, idealurilor și așteptărilor care i-au fost impuse din exterior de către părinți, mentori sau colegi.

2. criza identitară – adolescentul se loveste de probleme de identitate. Simte o presiune să facă o alegere pe care o amână mereu.

3. difuzia identitară – adolescentul nu este presat să ia o decizie asupra direcției profesionale spre care să se îndrepte și nici să facă vreo alegere în acest sens.

4. identitatea conturată – adolescentul a făcut propriile sale alegeri fără să i se impună și fără să fie presat din exterior.

În momentul în care, adolescentul devine conștient de propria stimă de sine, de aptitudinile și de capacitătile sale, el începe să devină mai responsabil de acțiunile și gândurile sale și iși asumă sarcini dificile și se străduiește să facă față situațiilor neplăcute.

În perioada adolescenței începe să se dezvolte discret și identitatea sexuală care este influențată la început de modelele parentale și materiale apoi de gen, de clasă socială, de experiențe, de mediul social, educația sexuală, școală, religie, cultură, etc. Odată cu adolescența, tânărul începe să se confrunte și cu maturizarea sexuală, astfel că hormonii contribuie și ei asupra comportamentului său. Așa cum spune Louise Kaplan în cartea sa „El adios a la infancia” (1940): „ Pentru a ajunge la etapa adultă a dezvoltării psihice, toți adolescenții trebuie să se confrunte cu propria singurătate și cu durerea sufleteasca prin care își iau adio de la copilărie. Toți adolescenții trebuie să-și împace non-deșteptatele dorințe genitale cu autoritatea morala a societătii”. Interacționând cu societatea, adolescentul își dezvoltă caracteristicile sexuale și învață să își gestioneze modificările biologice și emoțiile sexuale și să se implice în comportamente sexuale sănătoase. Băieții care nu au un model parental se confruntă cu dificultăți de identificare, pe când băieții care au un model parental puternic în viața lor sunt mult mai siguri pe ei, mai puternici și mai increzători. In cazul fetelor, feminitatea este într-o continuă schimbare, având o diversitate de modele feminine. Ursula Șchiopu si Emil Verza scriau că „ fetele cu identificare feminină tradițională sunt mai conflictuale decât cele care se identifică altfel cu rolurile specific feminine ”.

CAPITOLUL II.

COMPORTAMENTE DE RISC

PENTRU SĂNĂTATE

2.1. CARACTERISTICILE ADOLESCENȚEI DIN PERSPECTIVA RISCULUI

În urma studiilor efectuate de către cercetători s-a ajuns la concluzia că numărul adolescenților care dezvoltă comportamente riscante și care se află la limita dintre normalitate și vulnerabilitate a crescut foarte mult în ultimul deceniu.

Comportamentul riscant reprezintă ansamblul manifestărilor prin care un adolescent sfidează regulile și limitele care i-au fost impuse și își pune în pericol siguranța fizică cât și pe cea mentală. Perioada adolescenței este vârsta la care tânărul este tentat să încerce și să experimenteze senzații noi, preluând un comportament nonconformist și supraapreciind unele riscuri. Comportamentele de risc la care se supun adolescenții sunt:

– fumatul;

– consumul de alcool;

– consumul de etnobotanice: marijuana, cocaina, metamfetamina, etc.

– dependența de internet;

– tulburări alimentare;

– sexul neprotejat;

– automutilarea.

Tutunul este primul drog pe care îl încearcă adolescenții, unii dintre ei chiar din copilărie la început din curiozitate și mai târziu din cauza anturajului. Adolescenții sunt conștienți de riscul la care se expun și că pot deveni dependenți fiziologic de nicotină. Motivele adolescenților de a se apuca de fumat sunt diverse și multe, fie ca să intre în anumite anturaje, fie ca să se afirme în fața prietenilor, fie ca să arate că este independent și face ce dorește el și când vrea el, ca să arate că este rebel, fie că este trist, depresiv, ori a suferit o decepție, fie că a văzut pe cineva din familie și este curios să încerce și el.

Un adolescent care fumează este mult mai deschis și vulnerabil să încerce și alte senzații care să îi ofere mult mai ușor și mult mai repede starea de bine cum ar fi alcoolul și diferite substanțe etnobotanice.

La fel ca și în cazul fumatului, adolescentul cunoaște gustul alcoolului mult mai devreme încă din copilărie, de la vârste fragede în cadrul familiei, la început din curiozitate. Familiile în care consumul de alcool are un rol important pentru schimbarea stării de spirit sau familiile care folosesc alcoolul ca formă de tratament pentru ameliorarea unor afecțiuni transmit acest obicei și adolescenților.

Conform celui mai recent raport al Centrului de prevenție și control al consumului de toxice în rândul adolescenților ne informează că aproximativ 75% dintre adolescenți au consumat alcool ocazional, dintre aceștia 28% reprezintă cazurile în care s-a exagerat cu consumul de alcool ( mai mult de 5 băuturi tari intr-un interval de câteva ore). Una din cauzele de deces în rândul adolescenților este decesul in urma accidentelor rutiere provocat de excesul de alcool. Adolescenții, spre deosebire de adulți sunt mult mai puțin capabili să facă față efectelor alcoolului. Aproape toti adolescenții au gustat o băutură alcoolică dar trebuie să fie conștienți. În același timp trebuie să facă diferența dintre a bea de plăcere și de a abuza de alcool. Motivele pentru care beau adolescenții sunt pentru a-și demonstra maturitatea în cercul de prieteni, să se poarte ca un adult și să fie sofisticat, pentru a-și depăși senzațiile de nesiguranță, de timiditate, pentru a-și crește încrederea în sine, pentru a deveni mai comunicativ .

Abuzul de alcool poate determina și comportamente sexuale iresponsabile care au drept consecință boli transmise sexual și sarcini nedorite. Alcoolul este cauza principală a peste 60 de tipuri de boli și factor asociat a peste 200 boli. Conform statiscilor prezentate de Global Status Report on alcohol and health din anul 2011, alcoolul afectează cu preponderență sexul masculin, fiind cauza a peste 6,2% din cauza deceselor a reprezentanților masculini și 1,1% în cazul reprezentantelor feminine.

Începând cu varsta de 17 ani peste trei sferturi de adolescenți încep să combine doua dintre urmatoarele vicii: alcool, fumat și etnobotanice. Consumul de etnobotanice este cel mai des întâlnit și mult mai mare la adolescenții care provin din familii înstărite. Căutarea unor senzații „ tari ” sau desfășurararea unor activități cu potențial periculos duc la creșterea consumului de substanțe toxice. Consumul de droguri reprezintă și în zilele noastre unul dintre cele mai mari pericole cu care se confruntă adolescenții. Deși adolescenții sunt educați prin campanii de antidrog derulate de numeroase și diverse instituții, in care sunt invațați căci consumarea lor nu este bună, milioane de adolescenți continuă să le consume punându-și viața în pericol. Organizatia Mondială a Sănătătii definește abuzul de droguri ca fiind „ orice utilizare excesivă, continuă sau sporadică, incompatibilă sau în relație cu practica medicală ”.

Drogurile au două lucruri în comun: ele produc inițial un efect de plăcere numit „ high ” urmat apoi de un recul a unor efecte neplăcute. Senzațiile intense nu se simt după prima utilizare ci dacă se consumă droguri de mai multe ori. După suprimare, creierul intră într-o stare de depresie și pentru ca să se simtă din nou bine are nevoie din punct de vedere fizic de mai mult drog. Acest ciclu de placere sau tensiune duce la o pierdere fizică a controlului asupra utilizării drogurilor.

Din momentul în care devin dependenți de droguri, adolescenții sunt predispuși la diferite infracțiuni, în special furtul de diferite obiecte din casa familiei și uneori se prostituează pentru a procura bani pentru droguri.

De asemenea, pe baza rezultatelor obținute și din alte studii efectuate de Școala Națională de Sănătate Publică și Management Sanitar București (SNSPMS) împreună cu Agenția Națională Antidrog (ANA) și care sunt incluse în Raportul Internațional ESPAD – European School Survey Project on Alchool and Other Drugs – Proiectul European pentru anchete în școli privind consumul de alcool și alte droguri, adolescenții din Romania cu vârstele cuprinse între 15 – 17 ani consumă mai puțin tutun, alcool si droguri decât cei din restul Europei.

Internetul este una dintre cele mai importante resurse de informații, dar folosirea necontrolată și patologică a internetului duce la dependența de internet care are un impact negativ asupra performanțelor școlare, a relațiilor de familie și a stării emoționale a adolescenților, fiiind un comportament asemănător și cu simptome similare cu cele ale oricarei dependențe. Dependența de calculator se referă la adolescenții care folosesc internetul în mod excesiv ceea ce conduce la interferarea cu activitățile sociale și personale. Dependența de internet duce la un comportament în care are loc pierderea compulsivă a controlului impulsurilor legate de folosirea internetului în care se urmărește socializarea prin intermediul jocurilor online, a rețelelor sociale, sesiuni-maraton de navigare pe internet. Dependența de internet se manifestă prin mai multe stări și are următoarele consecințe:

– dorința foarte mare de a folosi internetul și sentimentul de euforie când este on-line;

– diminuarea timpului pe care îl petrec pe internet sau atunci când nu au conexiune la internet, duce la sevraj, cum ar fi o stare generala proastă, sunt neliniștiți, sunt foarte iritați, nervoși, nu se pot concentra, nu pot dormi;

– tendința permanentă de a prelungi încontinuu timpul de folosire a internetului și implicarea tot mai mult în activități pe internet;

– dificultăți de a își controla durata de timp pe care o petrece pe internet iar eforturile de a scurta acest timp și de a controla comportamentul on-line au eșuat de multe ori;

– interesele pentru activități sociale și recreaționale sunt din ce in ce mai puține chiar nu mai există deloc. În același timp iși neglijează familia, colegii și chiar prietenii. Își creează o lume virtuală cu prieteni on-line în care au mai mare încredere și consideră că se ințeleg mult mai bine decât prietenii din lumea reală.

– utilizarea internetului este uneori un mod de a scăpa de probleme sau de a masca unele sentimente negative cum ar fi depresia, stresul, anxietatea.

– nu își mai fac temele și nici nu se mai preocupă să studieze materia școlară sau le rezolva pe ultima suta de metri. Acasă nu își mai îndeplinesc responsabilitățile;

– dureri de spate, dureri de gât, dureri de cap, pierderea sau creșterea în greutate, tulburări de vedere, tulburări de somn, senzația de uscăciune sau înțepături la nivelul ochilor.

O consecință a folosirii alcoolui și a drogurilor până în stadiul în care adolescentul nu mai știe de el insuși este și sexul neprotejat. Practicarea sexului neprotejat este un comportament de risc cu impact negativ care implică urmatoarele efecte:

– contactarea unei boli cu transmitere sexuală;

– apariția unei sarcini nedorite care va duce la avort, la abandonarea bebelușului la naștere sau implicarea în creșterea noului născut și abandonarea școlii.

Comportamentele de risc cauzate de tulburările alimentare sunt anorexia si bulimia si sunt mult mai des întâlnite prin rândul fetelor. Adolescentele din dorința de a arăta foarte bine, de a fi plăcute anturajului se supun la tot felul de diete drastice până la înfometare, practică exerciții fizice draconice care duc până la epuizare, refuză să mănânce de față cu alte persoane, își taie portiile de mâncare în cantități foarte mici. Alte adolescente ingerează tot felul de alimente pe care apoi le elimină înainte de a fi digerate prin provocarea stărilor de vomă sau consumând diferite laxative, diuretice, pastile care taie pofta de mâncare simțindu-se vinovate că nu își pot potoli senzația de foame.

Consecințele acestor tulburări alimentare sunt:

– stima de sine scazută;

– depresie, anxietate;

– oboseală cronică;

– deshidratare severă;

– dureri abdominale intense, păr fragil, unghii casante, îngălbenirea pielii, aritmii cardiace,

– distrugerea smalțului dentar prin provocarea stărilor de vomă;

– dereglarea sau lipsa ciclului menstrual.

Automutilarea este o problemă gravă foarte des intâlnită la adolescenți dar care nu reprezintă doar un mod de a atrage sau de a cere atenție ci este un mod prin care cer și au nevoie de ajutor cu adevarat. Adolescenții încep să se mutileze pornind de la vârsta de 13- 14 ani atunci când nu stiu cum să facă față schimbărilor produse de trecerea de la copilărie la adolescență și psihicul este foarte afectat de furtuna hormonală. Au tendința să gândească rigid și să generalizeze că prin ceea ce trec ei în momentul prezent va fi pentru totdeauna, dramatizează situațiile până la un nivel ridicat și se izolează mai mult având o gândire negativă că „ mereu o să îmi fie așa de rău ”, „ nu o să am prieteni adevărați niciodată ”, „ nu o să fiu iubită niciodată ”. Automutilarea este mult mai frecventă la fete decât la băieti, ea indică un dezechlibru emoțional intens, o stimă de sine scăzută, teama de a fi mereu respins de familie și de prieteni. Tinerii care se automutilează au o agresivitate în ei pe care nu stiu cum să și-o gestioneze și nici cum să și-o exprime și atunci o îndreaptă spre propria persoana. Își provoacă tăieturi în acele părti ale corpului care nu sunt expuse și pe care le pot ține acoperite tot timpul anului indiferent de anotimp. Atunci când adolescenții își provoacă singuri durere de fapt vorbesc despre sentimentele pe care îi copleșesc în acel moment și nu se pot exprima prin cuvinte. Sentimentele care le percep ca furie, frustrare, stres, anxietate, frică, neputință, provoacă o stare de gol în interiorul sufletului, o durere interioară enormă și vor să le diminueze prin dureri fizice intense. Aceste sentimente cresc în intensitate și ajung până la un nivel la care nu mai pot fi controlate și atunci apelează la automutilare ca să le înăbușe.

CAPITOLUL III.

RELAȚIA DINTRE STIMA DE SINE ȘI COMPORTAMENTE CU RISC PENTRU SĂNĂTATE LA ADOLESCENȚI

Relațiile dintre comportamentele cu risc pentru sănătate și stima de sine a adolescentului sunt foarte complexe și au nevoie de o atenție deosebiă în mediul educațional, pentru că atât conduita deviantă cât și personalitatea sunt amândouă foarte importante pentru viitorul tânărului și integrarea lui socioprofesională. Până să devină matur, adolescentul are nevoie în permanență de sprijinul familial, școlar și comunitar.

În ziua de astazi puțini parinți mai reușesc sa păstreze o relație de comunicare cu copii lor ajunși la vârsta adolescenței. Pornind de la această idee adolescenții ajung să adopte comportamente cu risc pentru sănătate.

Aproape toți adolescenții își asumă riscuri la această vârstă, dar atunci când adoptă și persistă într-un comportament de risc, ei trebuie să fie ghidați și consiliați spre un comportament mai constructiv și mai puțin periculos. Felul în care se dezvoltă adolescenții și se formează ca tineri depinde foarte mult de atmosfera și stilul de viață al familiei. Adolescentul rămâne încă în mare măsura dependent de familie, dar se străduieste tot mai mult să iasă de sub tutela și autonomia părinților.

Neânțelegerile dintre părinți și adolescenți apar de cele mai multe ori din faptul că adolescenților nu le mai place să li se spună ce trebuie să facă sau cum să se comporte într-o anumită situație sau refuză categoric sprijinul părinților în anumite cazuri.

Vârsta adolescenței reprezinta o perioadă care prin statut îi face să devină independenți și să aibă o atitudine matură. Adolescenții își doresc să fie băgați în seamă de cei mai în vârstă atunci când au ceva de spus, să fie luați în serios, să li se dea credibilitate și încredere.

Stima de sine reprezintă o modalitate de auto-evaluare pozitivă sau negativă propriei persoane, care are o deosebită importanță în formarea identității, în perioada adolescenței. Stima de sine este un concept foarte intens analizat în literatura de specialitate. Rezultatele numeroaselor studii au considerat că stima de sine este foarte importantă pentru calitatea vietii noastre.

Un studiu realizat în anul 2006, intitulat „ Stima de sine scăzută în timpul adolescenței, prezice sănătate precară, comportamente criminale și probleme economice de-a lungul perioadei de adult ” ( Low Self – esteem during adolescence predicts poor health, criminal behavior and limited behavior prospects during adult-hood – K. Trzesniewski et al., at Development Psychology, vol. 42 ) pune în evidență faptul că stima de sine stă la baza unor scopuri, așteptări, mecanisme de adaptare și atitudini care ușurează eficiența învățării și înfrânează problemele de sănătate mentală și fizică, consumul de substanțe și coportamentele de tip antisocial.

Stima de sine reprezintă un fenomen secundar care apare datorită rezultatelor sociale semnificative. Astfel că, dacă ni se întamplă lucruri pozitive în viață, stima de sine este crescută și dacă ni se intamplă lucruri negative, stima de sine scade. În urma altor cercetări s-a ajuns la concluzia că stima de sine reprezintă mai mult o consecință decat o cauză a adaptării sociale pozitive.

Rezultatele studiului arată urmatoarele:

adolescenții cu stima de sine scazuta au mai multe probleme de adaptare la mediu și la viața socială decat cei cu stima de sine crescută;

adolescenții cu stima de sine scăzută sunt predispusi să facă depresie, să fie anxiosi, să consume tutun și alcool;

nu există o relație între stima de sine adolescentului și dependența de alcool și canabis;

adolescenții cu o stima de sine scazută au mai multe probleme cardio-respiratorii, au mai multe probleme cu legea;

adolescentii cu stima de sine scazută au tendința de a abandona școala și au frecvente probleme antisociale.

Cu un corp încă nedefinit, care este mereu în curs de transformare, cu o lipsă de încredere și lipsa de stima de sine, având o stare prin care arată că este mereu nervos și nemultumit, cu un sentiment destul de accentuat de inadecvare la timpul prezent, ignorarea sau neânțelegerea acestor stări de către părinți și de către profesori, cu dorința de a se afirma, dorința de a-și confirma propria valoare, dorința de a fi acceptat de grupul de colegi și de prieteni, cu un debut al stării amoroase sau sexuale care îl face să treacă prin multe stări și trăiri aferente acestei perioade toate aceste stări sunt doar cateva cu care se confruntă adolescentul.

Adolescenții din teama de a nu părea ridicoli sau de a nu fi respinsi de semenii de vârsta lor încep sa consume alcool, să fumeze, în unele cazuri să consume excitante și droguri pentru a simti senzatii mai tari și de a părea mai maturi, de a impresiona și de a trage atenția. Alcoolul este cel mai ușor de procurat și cel mai la îndemână antidepresiv. În unele cazuri adolescenții beau ca să se relaxeze în fata prietenilor sau în fața unor situații tensionate, ca să uite de unele probleme cu care se confruntă la acea vârstă sau ca să depășească anumite trăiri interioare. Aceste efecte de moment se pliază foarte bine pe conflictele adolescenților, care nu stiu încă cum să își gestioneze stările. În funcțde de cantitatea consumată de alcool, tinerii prind curaj cum să acționeze în fata unor emoții puternice, cum să facă față unor frici sau a stresului de la școală sau din cadrul familiei.

Atunci când există un grup sau un cerc de prieteni din care iși doresc să facă parte și vor să fie primiți, din dorința de a fi accceptați adolescentți beau, fumează sau adoptă alte comportamente de risc pentru sănătate doar pentru a fi ca ceilalți. Mai sunt situații în care ei beau doar din plictiseală, din curiozitate sau din dorința de a trăi experimențe noi. Adolescenții nu mai sunt copii dar nici nu sunt încă adulți dar ei vor să depăsească această perioadă intermediară cât mai repede.

Cel mai des sentiment cu care se confruntă în acestă perioadă este teama în toate formele ei. Unii adolescenți din teama ca nu stiu să se exprime, nu stiu cum să înceapă o conversație și cred că nu se fac înteleși dacă vorbesc față în față, preferă să se izoleze în spatele calculatorului. Ei prind curaj și se avântă în conversații pe diverse site-uri de socializare, forumuri pe internet și programe de chat, discutii pe telefon precum facebook, whatsup, viber, instagram și multe alte aplicații instalate pe telefon.

O alta cauză care afectează stima de sine în rândul adolescenților o reprezintă surplusul de greutate. Fie din motive genetice sau din cauza unui stil de viață nesănătos cu mese neregulate și lipsa activității fizice unii tineri sunt supraponderali. O parte dintre adolescenții cu un surplus de greutate au o stimă de sine scazută, au o mai mică încredere în ei, au probleme de comunicare, traume psihologice și o mulțime de complexe. Surplusul de greutate apare din cauza unui mod de viață care nu este sănătos, din lipsa exercițiilor fizice dar și moștenirile genetice.

La școală pot exista comentarii negative și dureroase despre felul cum arată unii dintre ei. Deșii acestea provin de cele mai multe ori din ignoranță, de cele mai multe ori afectează imaginea corporală și stima de sine a unui adolescent.

În aceste situații și pentru că nu este acceptat de cei din jur, adolescentul adoptă o părere negativă despre el, se izolează de colegi și de prieteni, își pierde interesul pentru activități de socializare în societate, devin depresivi, își pot provoca răni sau se refugiaza în alcool sau continuă să ingereze cantități mari de mâncare. Pentru a-și crește încrederea în ei, adolescenții trebuie să fie sfătuiți și ajutați în primul rând de părinți și apoi să apeleze la o consiliere profesională care printr-un program de alimentație ordonat și exercitii fizice să își recapete forma fizică și un tonus bun dar în același timp o mai mare încredere în ei.

În perioada adolescenței corpul lor care se află la pubertate trece prin multe schimbări, are loc maturizarea fizică, care este diferită de la un adolecent la altul. Aceste schimbări combinate cu o dorintă naturală de a se simți acceptat de colegi și de prieteni duc la tentația de a se compara cu cei din jurul lor. Schimbările care vin odată cu pubertatea pot afecta modul în care fetele și băieții se simt bine cu ei însiși.

Unele dintre adolescente nu se simt confortabil sau sunt simt jenate de maturizare corpurilor lor. Alți adolescenți doresc o maturizare mai rapidă, de obicei fetele își doresc să fie slabe iar băieții vor sa fie mai musculoși.

Capitolul IV

Cercetare privind relatia dintre stima de sine si comportamentele cu risc pentru sanatate

4.1 Obiectivele cercetării

Obiectiv principal:

Prin cercetarea „Diferențele de gen cu privire la relația dintre stima de sine și comportamentele cu risc pentru sănătate la adolescenți” mi-am propus să investighez relația dintre stima de sine și comportamentele de risc la adolescenți.

Obiectiv secundar: diferențele dintre fete și băieți în adoptarea unor comportamente de risc precum: fumatul, alcoolul, tulburarea alimentară și consumul de etnobotanice.

4.2 Ipotezele si variabilele cercetarii

Ipotezele cercetării

Pe baza obiectivelor detaliate în subcapitolul anterior s-au formulat următoarele ipoteze:

1. Se prezumă că există diferențe între băieți și fete în ceea ce privește comportamentele cu risc pentru sănătate: fumatul, consumul de alcool, consumul de etnobotanice, dependența de internet, tulburări alimentare.

2. Se presupune că există diferențe în ceea ce privește stima de sine între fete și băieți.

3. Se presupune că cei cu stima de sine scăzută apelează mai des la comportamente cu risc pentru sănătate.

Variabilele cercetării

Pentru verificarea ipotezelor acestei cercetări m-am folosit de următoarele variabile:

genul biologic al subiecților

comportamentele de risc la adolescenți:

fumatul

alcoolul

tulburarea alimentară

consumul de etnobotanice

dependența de internet

stima de sine

4.3 Metodologia utilizata

4.3.1 Descrierea lotului de subiecți investigata

Pentru realizarea obiectivelor și verificarea ipotezelor au fost incluși în studiu 60 de subiecți: 30 adolescente și 30 adolescenți cu vârstele cuprinse între 14 și 19 ani.

Fig. Distribuția pe vârstă în funcție de genul biologic

Dintre acești adolescenți, 15 provin din mediul rural, iar 45 din mediul urban. Distribuția pe clase, este după cum urmează: 17 elevi – clasa a IXa, 17 elevi – clasa a Xa, 9 elevi – clasa a XIa, 17 elevi – clasa a XIIa.

Fig. Distribuția după mediul de proveniență în funcție de genul biologic

Fig. Distribuția pe clase în funcție de genul biologic

4.3.2. Instrumentele utilizate pentru colectarea datelor

Pentru atingerea obiectivelor propuse și verificarea ipotezelor am folosit trei instrumente:

1. Testul Rosenberg pentru stima de sine

2. Chestionar privind comportamentele de risc la adolescenți

Testul Rosenberg pentru stima de sine cuprinde 10 întrebări cu răspunsuri pe o sclală Likert: 3 – Toral de acord, 2 – De acord, 1 – Dezacord, 0 – Total dezacord pentru întrebările: 1, 3, 4, 7, 10 și o scorare inversă pentru întrebările 2, 5, 6, 8, 9.

În urma însumării punctelor obținute pentru fiecare întrebare, s-au obținut diferite punctaje înterpretate după cum urmează:

< 15 puncte – stimă de sine scăzută

15-25 puncte – stimă de sine normală

> 25 puncte – stimă de sine crescută

Cu ajutorul Chestionarului privind comportamentele de risc la adolescenți am încercat să aflu în ce măsură adolescenții aderă la aceste comportamente. Analizând chestionarul am realizat o scală de măsurare a comportamentelor în funcție de răspunsurile adolescenților, astfel:

fumatul: 0 – nu fumez deloc, 5 – fumez foarte mult

consumul de alcool: 0 – nu consum, 1 – ocazional, 2 – saptamânal, 3 – zilnic

consumul de etnobotanice: 0 – nu consum deloc, 5 – consum foarte mult

dependența de internet: 1 – foarte puțin, 5 – foarte mult

turburări alimentare: au fost precizate 7 categorii de alimente cu risc pentru adolescenți, iar scorul final a rezultat din însumarea răspunsurilor bifate (1 – dacă a bifat doar o categorie, 7 – dacă le-a bifat pe toate.

4.4. Rezultatele obtinute și interpretarea datelor

Pentru testarea ipotezelor stabilite anterior am aplicat Testul Rosenberg pentru stima de sine, precum și chestionarul unui lot de 60 de subiecți așa cum am precizat în capitolele anterioare.

Datele colectate au fost organizate sub o formă mai accesibilă prin gruparea lor într-o bază de date în funcție de cerințele de cercetare, bază de date ce a fost prelucrată ulterior cu ajutorul programului SPSS 21.

Valorile de start (media, mediana, moda, dispersia, minumul și maximul, skewness și kurtosis) pentru distribuția în funcție de stima de sine au fost calculați și sunt prezentați în tabelul de mai jos:

Tabel. Indicatorii de start pentru distribuția scorurilor înregistrate la stima de sine

Indicatorul (Skewness) folosit pentru a indică deviația distribuției empirice în raport cu o distribuție simetrică în jurul mediei este pozitiv (,218) ceea ce indică o distribuție înclinată spre stânga, având mai multe valori extreme spre dreapta.

Indicatorul (Kurtosis) folosit în analiza distribuției pentru a indica gradul de aplatizate sau de ascuțire a unei distribuții este -1,374 (mai mic decât 3) indică o distribuție platikurtică, ușor mai plată decât o distribuție normală, având valori dispersate pe un interval mai mare în jurul mediei.

Fig. Histograma distribuției scorurilor stimei de sine

Un testul de normalitate Kolmogorov-Smirnov (K-S) care a confirmat normalitatea seriei de date a fost aplicat.

Tabel 3: Testul K-S pentru scorul înregistrat la stima de sine

4.5. Verificarea ipotezelor

1. Se prezumă că există diferențe între băieți și fete în ceea ce privește comportamentele cu risc pentru sănătate: fumatul, consumul de alcool, consumul de etnobotanice, dependența de internet, tulburări alimentare.

Pentru verificarea acestei ipoteze am folosit Testul t pentru eșantioane necorelate sau independente pentru a calcula dacă mediile a două scoruri diferă semnificativ între ele.

În urma aplicării acestui test s-au obținut următoarele rezultate:

scorurile medii ale fumatului în cazul adolescenților: și nu sunt semnificativ diferite ();

scorurile medii ale consumului de alcool: și nu sunt semnificativ diferite ();

scorurile medii ale consumului de etnobotanice: și nu sunt semnificativ diferite ();

scorurile medii ale dependenței de internet: și nu sunt semnificativ diferite ();

scorurile medii ale tulburării de alimentație: și nu sunt semnificativ diferite ().

Deși diferențele nu sunt statistic semnificative, s-a putut calcula puterea efectului acestui test, adică probabilitatea asociată acesteia (p) , după formula:

unde, și reprezintă mediile celor două eșantioane (fete și băieți), și numărul de subiecți, iar și dispersiile asociate eșantioanelor.

În urma calculării acetui efect pentru fiecare comportament de risc am obținut următoarele rezultate, împreună cu interpretarea lor folosind pragurile propuse de Cohen (0,20 – efect slab, 0,50 – efect mediu, 0,80 – efect mare) :

fumatul – d = 0,014 – efect slab

consumul de alcool – d = 0,44 – efect slab spre mediu

consumul de etnobotanice – d = 0,28 – efect slab

dependența de internet – d = 0,34 – efect slab spre mediu

tulburările de alimentație – d = 0,33 – efect mediu spre slab

Fig. Distribuția comportamentelor de risc în funcție de genul biologic

Analizând atât graficul de mai sus, cât și datele obținute în urma prelucrării statistice putem concluziona că Ipoteza 1: „Se prezumă că există diferențe între băieți și fete în ceea ce privește comportamentele cu risc pentru sănătate: fumatul, consumul de alcool, consumul de etnobotanice, dependența de internet, tulburări alimentare.” se confirmă parțial. Deși la o primă analiză a datelor, nu există diferențe semnificativ statistice între băieți și fete, efectul produs în unele cazuri (consumul de alcool, dependența de internet și tulburările alimentare) se apropie de un nivel mediu ceea ce indică niște mici diferențe între aceste comportamente.

2. Se presupune că există diferențe în ceea ce privește stima de sine între fete și băieți.

Și pentru verificarea acestei ipoteze am folosit Testul t pentru eșantioane independente și am obținut: și nu sunt semnificativ diferite (). Puterea efectului în acest caz nu a fost calculată întrucât diferențele de medii sunt foarte mici, ceea ce indică un nesemnificativ de mic.

Fig. Distribuția nivelului stimei de sine în funcție de genul biologic

Analizând graficul de sus și rezultatele obținute la testul t, putem concluziona că nu există diferențe semnificative între băieți și fete, numărul lor fiind aproximativ egal.

Așadar, Ipoteza 2: „Se presupune că există diferențe în ceea ce privește stima de sine între fete și băieți.” nu se confirmă.

3. Se presupune că cei cu stima de sine scăzută apelează mai des la comportamente cu risc pentru sănătate.

Pentru verificarea acestei ipoteze am folosit corelațiile Pearson pentru fiecare comportament de risc în parte. Coeficientul de corelație este un indice numeric care precizează puterea și direcția unei relații între două variabile . Intervalul de valori este de la minim –1,00, prin 0,00, până la +1,00. Semnul + indică o corelație pozitivă, adică scorurile unei variabile cresc odată cu scorurile celeilate variabile, iar semnul – indică faptul că pe măsură ce scorurile unei variabile cresc, scorurile celeilalte variabile scad. Un coeficient de corelație +0,5 sau -0,5 indică o corelație moderată și pe măsură ce această valoare tinde spre 1 aceasta tinde spre o asociere perfectă între cele două variabile corelate.

În urma aplicării testului am obținut următoarele rezultate:

Există o relație negativă nesemnificativ statistică între stima de sine și fumatul la adolescenți .

Tabel. Corelația Pearson Stima de sine*Fumat

Există o relație pozitivă nesemnificativ statistică între stima de sine și consumul de alcool la adolescenți .

Tabel. Corelația Pearson Stima de sine*Consumul de alcool

Există o relație negativă nesemnificativ statistică între stima de sine și consumul de etnobotanice la adolescenți .

Tabel. Corelația Pearson Stima de sine*Consumul de etnobotanice

Există o relație negativă nesemnificativ statistică între stima de sine și dependența de internet la adolescenți .

Tabel. Corelația Pearson Stima de sine*Dependența de internet

Există o relație pozitiv nesemnificativ statistică între stima de sine și tulburările alimentare la adolescenți .

Tabel. Corelația Pearson Stima de sine*Tulburările de alimentație

În urma analizei făcute Ipoteza 3: „Se presupune că cei cu stima de sine scăzută apelează mai des la comportamente cu risc pentru sănătate.” se confirmă parțial prin indicele negativ rezultat la unele dintre corelații (Fumatul, Consumul de etnobotanice și Dependența de internet). De asemenea se poate spune că pot exista și alți factori ce nu au fost luați în calcul în realizarea acestei cercetări ce pot influența aceste tulburări de comportament sau o analiză amănunțită pe un eșantion mai mare de subiecți ce poate oferi date mai exacte.

4.6 Concluzii

În rezumat, din datele obținute în urma prelucrării statistice a celor trei ipoteze, prin care presupunem că există diferențe între fete și băieți la vârsta adolescenței, prima și a treia ipoteză se confirmă parțial iar cea de a doua ipoteza nu se confirmă.

În ceea ce privește comportametele cu risc pentru sănătate pe care le abordează adolescenții nu există o diferențe statistice semnificative între cele două categorii de gen, fete și băieți. Atât fetele cât și băieții în aceeași măsură sunt fumatori, și unii și ceilalți consumă ocazional alcool în cluburi, petreceri sau la terase. Unii dintre ei nu rezista tentației de a încerca să simtă care este efectul consumului de etnobotanice.

Mici diferențe se găsesc la consumul de alcool, dependența de internet și tulburări alimentare, efectul produs în unele cazuri se apropie de mediu. Băieții consumă un pic mai mult alcool și nu își refuză nicio plăcere culinară cu riscul de a a fi peste greutatea corporala medie. Pe de cealaltă parte, cu o diferență mică a rezultat că fetele sunt mai dependente de internet și toate avantajele pe care le oferă mediatizarea și socializarea .

În ceea ce priveste stima de sine, cercetarea a evidențiat că nu există diferențe de stimă de sine între fete și băieți, atât unii cât și ceilalti au aceeași părere despre ei însiși, fie pozitivă sau negativă.

Partial, cu mici diferențe nesimnificative a rezultat că adolescenții cu stima de sine scăzută apelează la comportamente cu risc pentru sănătate cum ar fi fumatul, dependenta de internet si consumul de etnobotanice.