Dietele Vegetariene la Copii Si Adolescenti

INTRODUCERE

Vegetarianismul este definit ca fiind abstinența de la orice tip de carne animală, și înlocuirea acesteia cu o dietă pe bază de plante. Folosit pentru prima dată în anul 1840, termenul de vegetarianism derivă din latinescul vegetus, a cărui semnificație se îndreaptă spre sfera prospețimii și a vitalității.

Ideea unei diete vegetariene stă la baza unor credințe filosofice și religioase adânc înrădăcinate. De-a lungul timpului, vegetarianismul a fost susținut de diverse personalități sau culte religioase, ajungându-se uneori ca prețul plătit pentru refuzul de a mânca carne să fie propria viață. Deși a traversat perioade și culturi istorice diferite în ascensiunea sa, argumentele adoptării unei diete vegetariene au rămas predominant aceleași: compasiunea pentru animale, ideea transmigrației sufletelor, beneficiile aduse asupra sănătății, purificarea trup-suflet, ideea dezumanizării prin consumul de carne.

Vegetarianismul, ca practică și concept a fost inițiat pentru prima dată în secolul VI î.Hr. de civilizația antică a Indiei și civilizația greacă din Grecia și Sudul Italiei. Susținut fie de janiști în India, sau de pitagorieni în Occident, în ambele situații ideea adoptării unui regim vegetarian a stat la baza practicării non-violenței față de animale.

Odată cu creștinarea, vegetarianismul a fost adoptat de călugări din motive ascetice, urmând ca la începutul Renașterii să reapară în Europa și să devină o practică populară în secolele XIX și XX.

Rene Descartes, dezvoltă în secolul al XVII-lea ideea dezumanizării animalelor, susținând că sunt lipsite de spirit și suflet,creând astfel un haos al cunoașterii. Chiar și așa, societatea a reacționat pozitiv la această revoluție, devenind curioasă și reușind să demonstreze prin studiile făcute pe animale asemănările structurale ale sistemului nervos cu cel al oamenilor. Astfel, filosofia carteziană a fost răsturnată, vegetarianismul ridicându-se din nou din compasiune față de animale.

În anul 1847, s-a fondat prima Societate Vegetariană în Anglia, Germania și Olanda, urmând ca 3 ani mai târziu William Metcalfe să înființeze o organizație asemănătoare în New York.

O dată cu anul 1920, sfera vegetarianismului a început să capete contur datorită studiilor care au început să apară, studii care evidențiau beneficiile adoptării unei diete bazate preponderent pe consumul de fructe, legume, și excluderea produselor de origine animală.(30)

În prezent, numărul vegetarienilor este în continuă creștere, fiind reprezentați de mici minorități în toate țările, excepția fiind India, unde aproximativ o treime din populație urmează un stil de viață vegetarian. Răspândirea vegetarianismului spre Occident s-a datorat în primul rând înțelegerii importanței stilului de viață sănătos asupra sănătății, un exemplu elocvent fiind scăderea consumului de carne cu 10% în Germania în ultimii 30 de ani.(31)

Scopul lucrări

Deși vegetarianismul era privit în trecut cu o oarecare mediocritate, deoarece carnea reprezenta un aliment consumat în mare parte doar de cei bogați, azi dietele vegetariene au început să fie adoptate de un număr din ce în ce mai mare de persoane. Decizia de a deveni vegetarian poate fi susținuta prin multiple considerente precum: scăderea în greutate, reducerea grăsimilor saturate, evitarea uciderii animalelor, teama consumului de carne provenită de la animale bolnave etc. Dietele vegetariene se clasifică în funcție de tipul de alimente pe care îl elimină. (1)

Tipuri de diete vegetariene(1,2)

Unul dintre motivele pentru care oamenii aleg să adopte o dietă vegetariană este efectul benefic pe care aceasta îl are asupra sănătății. S-a observat o incidență mai scăzută de apariție a următoarelor boli la persoanele care urmează o astfel de dietă: boli coronariene, hipertensiune arterială, diabet zaharat tip II, cancerul. Totuși, a fi vegetarian poate fi uneori dificil, respectarea recomandărilor nutriționale putând fi greu de atins. Alte motive pentru care se optează pentru vegetarianism ar fi:

Economice. Să urmezi o dietă vegetariană presupune costuri mai reduse în comparație cu o dietă omnivoră.

Ecologice. Proteinele vegetale sunt alese în defavoarea celor animale datorită costurilor suplimentare necesare creșterii animalelor și păsărilor de curte, a terenurilor, hranei și apei. Conform Societății Vegetariene Americane de Nord, cerealele și boabele de soia cu care sunt crescute animalele ar putea hrăni 1,3 miliarde de oameni. Pierderi semnificative se înregistrează și în cazul apei, fiind nevoie de 2500 de galoane de apă pentru a produce un kg de carne, în timp ce pentru un kg de grâu sunt necesare doar 50 de galoane de apă.

Etice. Unii vegetarieni aleg să nu consume carne din compasiune față de animale.

Religioase. Un exemplu ar putea fi adventiștii de ziua a șaptea care urmează vegetarianismul ca parte a religiei lor, interzicând totodată consumul de alcool și fumatul. (3)

Atunci când planificăm o dietă aspectul echilibrului dintre nutrienți trebuie atent analizat. În cazul dietelor vegetariene pot să apară frecvent deficiențe de calciu, zinc, fier, vitamina B12 și vitamina D, rezultatul unei alimentații dezechilibrate și incorect planificate.

Necesarul de calciu nu ridică o problemă în cazul persoanelor lacto-vegetariene sau lacto-ovo-vegetariene, spre deosebire de vegani, în alimentația cărora pot să apară frecvent carențe. Pentru a preveni aceste inconveniente, se recomandă consumul de alimente îmbogățite cu calciu: lapte din soia, sucul de portocale, tofu preparat cu sulfat de calciu. Alte surse de calciu ar putea fi unele legume cu frunze verzi (spanac, pătrunjel, măcriș), fasole și mazăre uscată, broccoli, varză, fructe uscate (smochine), semințe (susan). În cazul copiilor și adolescenților se indică consumul tuturor alimentelor pe baza de soia îmbogățite cu calciu și vitamină D. Ținând cont de absorbția și biodisponibilitatea redusă a calciului din sursele vegetale se indică consumul acestor alimente vegetale bogat în calciu cu regularitate și într-o formă cat mai diversificată de la o zi la alta.

Alimentele vegetale în care se găsește zincul sunt cerealele integrale, legumele, nucile și semințele, fasolea boabe etc. O importanță majoră trebuie acordată copiilor vegetarieni, care ar putea manifesta deficiențe de zinc datorită absorbției deficitare a acestui mineral în organism.

Problema deficitului de fier nu este întâlnită doar la vegetarieni, anemia înregistrând o pondere destul de mare și în rândul populației consumatoare de alimente de origine animală. Lipsa cărnii, care este o importantă sursă de fier (fier hemic) și a cărei absorbție în organism este mult mai eficientă decât cea a fierului din surse vegetale (fier non hemic), face dificilă asigurarea unei cantități adecvate de fier în cazul persoanelor vegetariene. De menționat este și faptul ca absorbția acestui mineral este favorizată de prezența vitaminei C, dar inhibată de calciu. Cu toate acestea, surse importante de fier non hemic se găsesc în: cereale integrale, legume cu frunze verzi, broccoli, fructe uscate, leguminoasele (fasole, mazăre), germeni de grâu.(1,3)

În cazul vitaminei B12, care se găsește în mod natural doar în produsele de origine animală (carne,oua,lapte), pot să apară frecvent deficiențe în rândul veganilor, deficinețe care pot fi soluționate prin administrare de suplimente sau de alimente fortificate cu vitamină B12. Copiii alăptați strict la sân de mame vegetariene sau vegane, persoanele mai învârstă sau cele care suferă de alcoolism prezintă risc de apariție a anemiei pernicioase.(4)

Datorită restrictivității mari pe care o impune dieta vegană, deficitul de vitamină D care poate să apară va putea fi controlat doar prin consumul unor alimente îmbogățite cu vitamine (cereale, lapte de soia, sucuri de fructe). Deoarece razele solare ultraviolete produc în piele vitamină D, se recomandă expunerea la soare minim 30 de minute în fiecare zi. (1)

Dietele vegetariene în timpul sarcinii și alăptării

O perioadă importantă în viața unei femei este sarcina, de aceea o alimentație sănătoasă și bine planificată este esențială atât pentru mamă cât și pentru copil. Dietele vegetariene sunt capabile să satisfacă nevoile nutriționale ale acestora, cu condiția ca acestea să fie cat mai variate și mai bogate în substanțe nutritive.

În primul trimestru de sarcină nu se înregistrează o creștere semnificativă în greutate, de regulă se iau 1-2 kg în plus. Acest lucru nu trebuie să reprezinte un motiv de îngrijorare pentru viitoarele mămici, nevoile nutriționale ale fătului fiind scăzute în aceasta perioadă. Următoarele luni sunt mult mai importante din acest punct de vedere, câștigul în greutate trebuind să se desfășoare într-un ritm normal. Dacă aceste obiective nu sunt atinse pot să apară complicații pentru cei doi deopotrivă. Atunci când mama este subponderală există riscul de sarcină prematură, în timp ce o mamă supraponderală poate ajunge la complicații ca diabet gestațional, hipertensiune arterială, probleme la naștere care pot solicita intervenția prin cezariană.

Creșterea necesarului caloric începe din al doilea trimestru de sarcină cu un plus de 340 Kcal, ajungându-se în al treilea trimestru de sarcină la un plus de 450 Kcal. Totuși se va ține cont de greutatea mamei înainte de sarcină, creșterea necesarului caloric variind în funcție de indicele de masă corporală al acesteia. (5,6)

Recomandări de creștere în greutate la femeia însărcinată, în funcție de indicele de masă corporală, în kg (5)

Distribuția câștigului în greutate în timpul sarcinii:

Fluid amniotic → 1kg

Copil → 3 – 3,8 kg

Placentă → 450 g

Sâni → 450 g -1,8 kg

Uter → 1 kg

Fluid tisular → 1,5 – 2 kg

Țesut adipos → 2 – 3 kg

Sânge maternal → 1,5 – 2 kg (2)

Ghidul trimestrelor

0-3 luni: Primul trimestru se caracterizează printr-o perioadă de oboseală și greață în special în timpul dimineții, simptome care sunt prezente la o treime din femeile însărcinate. Pentru a evita acest disconfort se recomandă: mesele mici și frecvente; consumul de pâine prăjită, biscuiți, cereale integrale la micul dejun; evitarea alimentelor puternic mirositoare și a celor bogate în lipide.(6,7)

3-6 luni: În cel de-al doilea trimestru necesarul energetic crește, de aceea s-ar putea sa-ti fie foame tot mai des, ajungând sa suplimentezi porțiile de mâncare.

6-9 luni: Datorită faptului că copilul se maturizează în această perioadă, el începe să ocupe un spațiu destul de mare în burtica mamei, ajungând să facă o presiune asupra stomacului. Din această cauză, mama va urma un orar al meselor mai frecvent dar în cantități mici. De cele mai multe ori, în ultimul trimestru de sarcină se înregistrează o stagnare a greutății mamei.(7)

Recomandările nutriționale în timpul sarcinii cât și în perioada alăptării vor fi prezentate în următorul tabel. Ele reflectă numărul minim de porții necesar gravidei vegetariene, însă daca acesta nu satisfac nevoile mamei precum și creșterea în greutate adecvată se va face o suplimentare adecvată.

Tabel III. Planificarea meselor pentru femeile vegetariene (5,6)

Nutrienții importanți în timpul sarcinii:

Proteinele (71g) sunt recomandate a fi consumate la fiecare masă de către femeia însărcinată și cea care alăptează. Surse bogate de proteine sunt nucile, fasole și mazăre, semințe și soia.

Acidul folic. Orice femeie care își dorește să rămână însărcinată trebuie sa fie conștientă de importanța acidului folic în dietă, în vederea dezvoltării normale a fătului, deficiențele putând cauza anomalii congenitale, cum ar fi spina bifida. Pe lângă alimentele bogate în acid folic ( legume verzi : spanac, broccoli, salata verde; cereale fortificate, pâinea și unele fructe ) este necesar ca înainte și în primele trei luni de sarcină să se asigure suplimentarea dietei cu 400 micrograme de acid folic pe zi.

Fierul (48,6 mg). Atât pentru femeia care urmează o dietă vegetariană, cât și pentru cea non-vegetariană, necesarul de fier este mai crescut în perioada de sarcină. Acest mineral este indispensabil atât pentru mama cât și pentru făt, el realizând transportul oxigenului și formarea celulelor roșii în sânge. Din dieta mamei nu ar trebui să lipsească: legumele de cu frunze verzi, leguminoasele, ouăle, cerealele și pâine integrale, nucile, lapte de soia fortificat, prune uscate, tofu. Petru o absorbție optimă se recomandă combinarea acestora cu alimente bogate în vitamina C, cum sunt citricele, sucul de roșii, fructele de pădure.

Iodul (220 mcg). În timpul sarcinii necesarul de iod este mai crescut, de aceea pe lângă sursele alimentare bogate în iod (sare iodată, pâine îmbogățită cu iod), se indică o suplimentare de 150 mcg de iod. Acest mineral este important în creșterea și dezvoltarea normală a creierului copilului. (5,6)

Calciu și vitamina D (1000 mg, 600 UI). Sarcina este perioada în care organismul are nevoie de un supliment de calciu, necesar pentru dezvoltarea oaselor copilului. Se atrage atenția asupra consumului adecvat de calciu la vegane și vegetariene, întrucât acestea consumă puține produse lactate, fiind necesară o dietă atent planificată care să includă consumul de legume cu frunze verzi, semințe de susan, migdale, lapte de vacă sau soia, brânzeturi, tofu, iaurt și pâine. Pentru absorbția optimă a calciului în organism se recomandă vitamina D, iar Departamentul de Sănătate indică suplimentarea cu 10 mcg vitamină D pe zi la femeile gravide.

Omega 3. Acizii grași omega 3 au un rol semnificativ în dezvoltarea creierului și vederii copilului în cavitatea intrauterină. Surse alimentare bogate in omega 3 sunt nucile, peștele, ouăle, semințele de in, legumele verzi, lactate și pâine fortificate cu DHA ( acid decosahexenoic ). (7)

Constipația este o stare des întâlnită în timpul sarcinii datorită schimbărilor hormonale care pot relaxează mușchii intestinului și încetinesc tranzitul intestinal. Odată cu înaintarea în sarcină această problemă poate să reapară datorită presiunii pe care uterul o face asupra rectului. Pentru a prevenii apariția constipației se recomandă o dietă bogată în fibre alimentare, consumul de apă și nu în ultimul rând multă mișcare (înot, yoga, plimbări în aer liber). (6)

O altă problemă cu care se confruntă femeile însărcinate o reprezintă arsurile gastrice sau refluxul acid, resimțite ca o senzație acută de arsură de la nivelul stomacului până în gât. Acestea apar pe fondul schimbărilor hormonale din timpul sarcinii si duc la relaxarea sfincterului esofagian inferior care permit reîntoarcerea bolului alimentar și a acizilor în esofag. Senzația de pirozis poate fi redusă prin evitarea alimentelor grase și prăjite, a condimentelor, cafelei, ceaiului, băuturilor carbogazoase, alcoolului, ciocolatei, meselor bogate, a clinostatismului imediat după masă. (6)

O atenție deosebită trebuie îndreptată asupra modului de aprovizionare și prelucrare a alimentelor. Schimbările produse de sarcină pot duce la o scădere a sistemului imunitar al mamei, predispoziția pentru infecții fiind mai crescută în această perioadă. Una dintre bacteriile găsite des în alimente este listeria, și care pe fondul unei imunodeficiențe poate produce listerioză. În situația în care mama este infectată cu această bacterie, virusul poate sa treacă prin placentă la făt, provocând avort spontan, naștere prematură, nașterea unui copil mort.(6)

Studiile arată o rată de infectare de două ori mai mare după 28 de săptămâni de sarcină comparativ cu primele două trimestre. De asemenea, s-a constatat o incidență mai mare a infecției cu listeria la gravidele hispanice datorită consumului crescut de alimente tradiționale obținute din lapte pasteurizat.(9,8)

Diagnosticarea precoce a infecției este dezirabilă, infecțiile neonatale dăunând grav asupra dezvoltării neurologice a fătului. Tratamentul listeriozei este compus dintr-un antibiotic și un aminoglicozid, de cele mai multe ori acesta împreună cu diagnosticarea cat mai timpurie înregistrând un pronostic avantajos. (8,6)

Alimente de evitat:

Produsele lactate nepasteurizate

Brânzeturile moi ( Fetta, Brie, Ricotta, Camembert)

Salatele gata pentru consum

Înghețata și shake-urile îngroșate

Măsurile de prevenire a acestei infecții vizează:

Igiena mâinilor și a ustensilelor de bucătărie după fiecare utilizare

Spălarea alimentelor înainte de a fi puse în frigider

Alimentele ar trebui fierte la o temperatură mai mare de 60º C și congelate la – 5º C

Alegerea alimentelor proaspete și în limita perioadei de valabilitate

Prepararea ouălor suficient

Mâncarea preparatelor gătite in 24 de ore și reîncălzirea lor la o temperatură mai mare de 74º C timp de 2 minute

Odată ce un produs a fost decongelat nu mai poate fi congelat (6)

Controversele privind consumul de cafea și alcool în timpul sarcinii și alăptării continuă să existe. În ceea ce privește consumul de cafea, FDA recomandă femeilor însărcinate reducerea sau consumul cu moderație al acesteia. Datorită efectelor de reducere a calciului, fierului și zincului din organism, precum și pericolelor la care ar putea fi supus fătul, limitarea aportului de cafeină la mai puțin de două porții pe zi este indicată. În timp ce cantități mici de alcool pot afecta funcțiile fetale, consumul excesiv de alcool poate duce la sindromul alcoolic fetal. De asemenea, în perioada alăptării acesta trebuie evitat, producția de lapte putând fi inhibată de un consum cronic. Totuși, dacă se întâmplă să se consume o cantitate mică de alcool ocazional, trebuie să treacă un interval de doua ore ca alăptarea să se poată efectua fără riscuri. (2)

Alăptarea asigură nou născutului toți nutrienții de care acesta are nevoie, alimentația exclusivă la sân în primele 6 luni de viața reprezentând un bun start în viață pentru copil. Organizația Mondială a Sănătății și Departamentul Australian de Sănătate recomandă hrănirea copilului cu lapte de mamă pana la vârsta de 2 ani datorită efectelor benefice pe care acesta îl are atât pentru mamă cât și pentru copil:

Protecția copilului împotriva infecțiilor gastro-intestinale, infecții ale tractului urinar, obezitate, diabet, boli de inimă, alergii, astm, anumite tipuri de cancer

Protecția mamei împotriva apariției cancerului de sân și ovarian, osteoporozei (6)

Studiile arată că atât mamele vegane cât și mamele vegetariene au un pronostic favorabil de sarcină. De asemenea, în cazul acestor gravide s-a observat un procent mai mare de alăptare la sân și o rată mai scăzută a copiilor născuți cu o greutate mică la naștere comparativ cu gravidele non vegetariene.

Procentele alăptării la sân de către mamele care urmează o dietă vegană, vegetariană și non vegetariană vor fi prezentate in Figura 1. S-a observat totodată o diferență semnificativă a perioadei de alăptare în cadrul acestor trei tipuri de grupuri. Mamele vegane alăptează copiii în medie de 12,8 luni (de la 2 la 36 luni), cele vegetariene 8,6 luni (de la 1 la 30 luni), în vreme ce mamele non vegetariene doar 6,6 luni (de la 1 la 49 de luni).

În ceea ce privește greutatea mică la naștere, la niciunul dintre copiii mamelor vegane nu s-au înregistrat astfel de probleme, ei având o greutate medie la naștere de 3,54 kg. Prevalența copiilor cu greutate mică la naștere ai mamelor vegetariene a fost de 4,7%, avănd greutatea medie la naștere de 3,38 kg. Un procent de 7,1% al prevalenței se înregistrează la copii mamelor non vegetariene și care au avut o greutate medie de 3,32 kg.(10)

Dietele vegetariene la copii și adolescenți

A fi vegetarian putem spune că devenit un trend al secolului XXI, motivele care-i determină pe oameni să adopte acest stil de viață fiind din ce în ce mai diversificate. Dacă, sugarii și copii urmează o dietă vegetariană datorită convingerilor și practicilor propriilor părinți, în cazul adolescenților decizia de a fi vegetarian este proprie și stârnită de preocupările pentru sănătatea personală, a animalelor, a mediului.

Conform Dietary Guidelines for Americans, dietele vegetariene bine planificate și suplimentate corespunzător sunt capabile să ofere copiilor și adolescenților toți nutrienții de care aceștia au nevoie pentru o dezvoltare sănătoasă și armonioasă. O atenție deosebită trebuie îndreptată spre dietele foarte restrictive, cum sunt dietele vegane și macrobiotice, unele date sugerând o creștere mai lentă la sugarii și copiii care au urmat o astfel de dietă în primii 5 ani de viață. La adolescenți însă, dietele vegetariene s-au asociat cu o menarhă mai târzie și un procent de grăsime corporală mai scăzut comparativ cu non-vegetarienii.(23)

Deși, dietele vegetariene sunt în general slab calorice, studii au arătat că din punct de vedere energetic acestea sunt optime pentru a satisface nevoile nutriționale ale copiilor vegetarieni. Se pare că, copiii lacto-ovo-vegetarinei au beneficiat de un start bun în viață de pe urma acestei diete, dezvoltarea fiind corespunzătoare și favorabilă chiar și pe termen lung. Singurele diete care ridică un semn de alarmă sunt cele foarte restrictive, din păcate neexistând încă suficiente date cu privire la riscurile care ar putea să apară pe termen lung. (24)

Cu privire la necesarul de proteine al copilului până la 1-2 ani, acesta este satisfăcut de laptele matern. După 6-8 luni, necesarul proteic va fi suplimentat prin introducerea alimentelor noi, adică începerea diversificării. Cu toate că, proteinele vegetale pot furniza toți aminoacizii esențiali unei alimentații sănătoase, unii cercetători au sugerat, datorită digestibilității inferioare a acestor proteine, suplimentarea aportului cu 30-35% pentru sugarii până la 2 ani, 20-30% pentru copiii de la 2 la 6 ani și 15-20% pentru cei peste 6 ani. Latele și preparatele din lapte, soia, ouăle, quinoa, nucile, cerealele, sunt surse importante de proteine, care combinate în mod adecvat sunt suficiente pentru asigurarea unei nutriții optime.

Deși dietele vegetariene sunt în general sărace în grăsimi, limitarea drastică a acestora nu ar trebui sa se facă în cazul copiilor mai mici de 2 ani, și nici în cazul școlarilor sau adolescenților. Pentru a preveni riscul de apariție a bolilor neurologice, cardiovasculare, inflamatorii, imunitare, este esențial echilibrul dintre acizii grași omega-3 și omega-6.

Dietele vegane, datorită restrictivității alimentare mari, sunt sărace în acizii grași cu lanț lung ai omega-3, acidul decosahexenoic (DHA) și eicosapentenoic (EPA), sigura soluție fiind un consum crescut in legume și alge marine. Nivele scăzute ale acestor doi precursori ai acizilor omega-3 au fost semnalate datorită faptului că dietele vegane tind să fie mai bogate în aicizi grași omega-6. De aceea, este important ca alimente precum semințele de in, uleiul de rapiță, nucile, soia, să fie introduse în alimentația copiilor, în detrimentul uleiului de floarea soarelui, porumb, semințe de bumbac, șofran.(23,24)

Copiii lacto-ovo-vegetarieni nu prezintă în general deficiențe de calciu, comparativ cu copiii vegani care se confruntă frecvent cu astfel de situații. Dieta acestora trebuie atent supravegheată, necesitând să fie bogată în produse lactate, alimente fortificate cu soia, cereale, legume verzi. În cazul în care această deficiență nu poate fi corectată prin dietă, se recomandă utilizarea de suplimente, sub îndrumarea medicului.(23)

Vitamina D, esențială pentru protecția oaselor, se poate obține prin expunere la soare 20-30 de minute de 2 sau 3 ori pe săptămână. În cazul sugarilor alăptați și a celor care consumă mai puțin de 1L de formulă de lapte praf, specialiști recomandă suplimentarea cu 400 UI pe zi de vitamină D. Pentru copiii care trăiesc în țările nordice, în lunile de iarnă, și pentru cei cu pielea hiperpigmentată, se recomandă un plus de 800 UI. Pentru adolescenți, problema poate fi ușor rezolvată prin suplimentarea dietei cu alimente fortificate cu vitamina D.

Fiind găsită în mod natural doar în produsele de origine animală, vitamina B12 poate produce mari dezechilibre în dezvoltarea normală a copiilor. Fiind esențială în procesele de creștere și dezvoltare a sistemului nervos, deficitul de vitamină B12 poate produce pierderea apetitului, iritabilitate, scăderea concentrației și a greutății.

Incidențe mai mari ale deficitului de vitamină B12 au fost înregistrate la copii alăptați de mamele vegane. Netratarea acestei afecțiuni poate cauza afectări neurologice grave pe termen lung, de aceea copiii alăptați la sân de aceste mame vor primi suplimente de vitamină B12 de la naștere până la 6 luni de 0,4 μg, iar de la 6 la 12 luni de 0,5 μg. În cazul adolescenților, recomandările nutriționale includ consumul de alimente fortificate cu B 12. De menționat este faptul că, aportul mare de acid folic din dietele vegetariene ar putea masca deficitul de vitamină B 12, de aceea este foarte importantă evaluarea periodică a acestor parametrii. (23,24)

Cazurile de anemie feriprivă pot fi frecvente mai ales în rândul sugarilor și copiilor, datorită nevoilor crescute de fier din perioada creșterii și dezvoltării. Cei mai predispuși la apariția acestui tip de anemie sunt copiii născuți prematur sau cei cu greutate mică la naștere, copiii alăptați la sân mai mult de 6 luni și care nu au primit în acest timp suplimente cu fier, copiii alimentați cu formule de lapte nefortificate cu fier, copiii care urmează o dietă macrobiotică sau vegană. Datorită biodisponibilității reduse a fierului non-hemic, combinarea și potrivirea atentă a diverselor alimente este esențială pentru a crește absorbția fierului în organism și prevenirea anemiei.

Și în rândul adolescenților, anemia feriprivă poate fi o problemă datorită dezechilibrelor nutriționale care pot apărea. Fie din cauza unei alimentații deficitare în fier, fie din cauza pierderilor de sânge din perioada menstruației în cazul fetelor, starea de nutriție a adolescenților trebuie să fie adecvată pentru a susține necesarul de fier al organismului în limitele normale.(23,24,4)

Zincul, este un alt mineral esențial în dieta celor mici, fiind responsabil de buna dezvoltare a acestora. Până la vârsta de 7 luni, laptele matern asigură necesarul de zinc necesar sugarului, însă după această perioadă, suplimentarea dietei cu alte surse de zic este dezirabilă. Pentru a crește absorbția fierului în organism, tărâțele de grâu și pâinea nedospită ar trebui evitate, iar leguminoasele înmuiate în apă înainte de a fi gătite, acestea fiind surse bogate de fitați care scad biodisponibilitatea zincului.

Academia Americană de Pediatrie, recomandă un aport maxim de fibre de 0,5g/ kg/ zi. Chiar și așa, în cazul copiilor vegetarieni se poate întâmpla ca acest nivel să fie depășit, situație în care absorbția mineralelor poate fi afectată. (24)

Recomandări nutriționale:

Preșcolar și copilăria mijlocie

Se vor asigura 3 mese principale și de la 2 la 3 gustări pe zi

Asigurarea nivelelor optime de minerale precum fier, calciu și zinc, și a vitaminelor B12 si D

Se va evita limitarea excesivă a grăsimilor, prin asigurarea unor necesare suficiente de omega-3

Se dorește evitarea alimentelor voluminoase

Consumul de legume și fructe zilnic

Activitate fizică moderată

Adolescent

Se va evita mâncatul haotic

Evitarea unor metode de slăbire drastice și nesupravegheate de un specialist

Adoptarea unui stil de viață cât mai sănătos

Asigurarea necesarelor de vitamine și minerale

Surse suficiente de omega-3

Evitarea alimentelor bogate în zaharuri, sare și grăsimi

Evitarea alimentelor de tip fast-food

Evitarea băuturilor carbogazoase

Consumul regulat de fructe și legume

Activitate fizică cel puțin 30 de minute în fiecare zi (23,24)

Beneficiile dietei vegetariene

Numeroase studii au evaluat starea de sănătate a vegetarienilor datorită controverselor care au apărut de-a lungul timpului. Dacă la început aceste diete erau puse sub semnul îndoielii din punct de vedere al caracterului nutrițional, azi percepțiile s-au schimbat datorită cercetărilor și publicațiilor substanțiale din ultimii 30 de ani care aduc dovezi convingătoare cu privire la asocierea favorabilă dintre dietă și boală.

Rezultatele acestor cercetări evidențiază efectele benefice ale dietelor vegetariene, beneficii care includ o incidență mai mică a bolilor cronice, cum ar fi: bolile coronariene, hipertensiunea arterială, diabetul zaharat tip 2, obezitatea, sindromul metabolic, anumite tipuri de cancer. Totodată, s-a observat că bărbații vegetarieni se bucură de beneficii mai mari decât femeile în urma adoptării unor astfel de diete.(13)

Sindromul metabolic este asociat cu prezența a cel puțin trei din totalul celor cinci factori de risc: hipertensiune arterială, nivele crescute de glucoză, HDL-colesterol scăzut, trigliceride crescute, circumferința taliei mărită. Un studiu realizat la Universitatea Loma Linda a arătat o asociere între dietele vegetariene și un risc mai scăzut de apariție a sindromului metabolic. În timp ce 25% dintre vegetarieni au avut sindrom metabolic, valorile tind să crească și în rândul semi-vegetarienilor pana la 37%, non-vegetarienii ajungând la un procent de 39%. (19)

S-a dovedit faptul ca vegetarienii au o predispoziție mai mică de apariție a anumitor boli comparativ cu non-vegetarienii. După cum bine știm, obezitatea este un factor primordial de risc pentru bolile cardiovasculare și cancer. Deoarece s-a observat un IMC în limite normale în rândul veganilor, s-a constatat o susceptibilitate mai mică de apariție a bolilor cardiovasculare și a mortalității prin boală cardiovasculară în rândul acestora. Din punct de vedere nutrițional, datorită fibrelor alimentare, antioxidanților, acidului folic, fitochimicalelor prezente în dietă, ele au fost asociate cu un nivel scăzut al colesterolului seric, o incidență mai mică de diabet zaharat, accident vascular cerebral, cancer.(13)

În urma analizării a 87 de studii, în 2006, Berkow și Barnard au ajuns la concluzia că dietele vegetariene reprezintă o metodă adecvată pentru pierderea kilogramelor nedorite, procesul nefiind legat de practicarea anumitor exerciții fizice. O explicație ar putea fi legată de compoziția produselor consumate de vegetarieni, ele fiind mult mai ușor digerabile în comparație cu preparatele din carne din alimentația non-vegetarienilor.(29)

Studiile realizate pe populația indiană reprezintă o metodă eficientă de evidențiere a relației dintre dietele vegetariene și riscul de apariție a bolilor cardiovasculare. Unul dintre studii, incluzând indivizi cu o vârstă medie de peste 40 de ani, în peste patru regiuni și 18 state din India, au adus dovezi care certifică implicațiile benefice ale dietei vegetariene în sănătatea cardiovasculară. S-au înregistrat valori mai reduse ale colesterolului total cu o.8 mmol/l și a LDL-ului cu 0.62 mmol/l. În ceea ce privește tensiunea arterială, s-a observat o reducere cu 5 mmHg a tensiunii arteriale sistolice și cu 3 mmHg a celei diastolice. Aceste reduceri ale tensiunii arteriale bazate pe adoptarea unei diete vegetariene se datorează în mare parte consumului ridicat de fructe și legume (418 g/zi), unui aport redus de sare și grasimi saturate.

Populația vegetariană din India ajunge la un procent de 35%, cu variații între 10-62% în funcție de regiuni, comparativ cu un procent semnificativ redus, de 5%, în rândul populației occidentale. Tocmai din aceste considerente, consumul alimentelor non-vegetariene în rândul indienilor tinde sa fie semnificativ redus. Non-vegetarienii consumă în medie 20,3 g/zi carne și 3,9 g/zi pește, comparativ cu non-vegetarienii din Occident a căror cantități depășesc aceste valori. India, este o țară în care vegetarianismul este adoptat din considerente religioase, culturale, comunitare, și mai puțin din modelul unu stil de viață sănătos în trendul căruia vrea sa fie populația occidentală. Prin urmare, această populație ne oferă informațiile cele mai complete cu privire la dieta vegetariană și factorii de risc ai bolilor cardiovasculare. (14)

După cum bine știm, obezitatea este un important factor de risc în apariția diabetului zaharat de tip 2. Se pare că dietele vegetariene, datorită IMC-ului mai scăzut comparativ cu non-vegetarienii, sunt capabile să contracareze apariția acestei boli metabolice. Dietele vegane și lacto-ovo-vegetariene sunt responsabile de reducerea cu aproximativ 50% a riscului de diabet zaharat tip 2. (17,18)

În 2008, cercetătorii au concluzionat că riscul de apariție a diabetului zaharat, pe o perioadă de 17 ani, a fost cu 74% mai mare în rândul non-vegetarienilor. În următorul an, în urma unui studiu realizat pe mai mult de 60.000 de indivizi, rezultatele au demonstrat o prevalență mai mică de apariție a diabetului zaharat în radul vegetarienilor, de 2.9%, spre deosebire de non-vegetarieni unde rata riscului a crescut până la 7.6%.(29)

Obiceiurile alimentare sunt elementare în astfel de situații, calitatea grăsimilor alimentare și a carbohidraților consumați fiind mult mai importante decât cantitatea. Dietele bogate în fructe,legume și leguminoase, cereale integrale, nuci, consumul moderat de alcool, evitarea cerealelor rafinate și a cărnii roșii sau relucrate, a băuturilor îndulcite cu zahăr, s-au dovedit a fi măsuri optime de prevenție în diabet. (17, 18)

The Dietary Guidelines Advisory Committee, a realizat o serie de cercetări pentru a stabili efectele produse de dietele vegetariene asupra accidentului vascular cerebral, bolilor cardiovasculare și a mortalității în rândul adulților. S-a constatat că, în cazul vegetarienilor rata mortalității a fost mult mai scăzută decât în cazul non-vegetarienilor, observându-se o asociere directă între consumul de carne roșie și riscul unei boli cardiovasculare sau chiar a mortalității. Prin urmare, dietele vegetariene datorită beneficiilor aduse pot crește rata longevității.(29)

Dietele vegetariene și cancerul

Cancerul rămâne o cauză de deces la nivel mondial, în ciuda eforturilor de stopare a acestui fenomen. Dacă în 2004 cancerul era responsabil de 13% (~7.4 milioane de persoane) din cazurile de deces la nivel mondial, pentru 2030 estimările arată o creștere de până la 12 milioane de decese.(11)

Se estimează că mai mult de jumătate din cazurile de cancer și de deces la nivel mondial sunt potențial prevenite. Dieta și obiceiurile alimentare sunt responsabile de reducerea cazurilor de cancer cu aproximativ 30% în țările dezvoltate și 20% în țările în curs de dezvoltare. Relația dintre dietă și cancer a fost atent studiată, unele studii arătând o incidență mai redusă de apariție a cancerului la persoanele care au urmat o dietă vegetariană.(15)

Beneficiile dietei vegetariene au fost studiate și pe grupuri de adventiști de ziua a șaptea, persoane care datorită doctrinei religioase nu consumă carne, alcool și tutun. În cazul acestora, rata de apariție a bolilor cardiovasculare și a cancerelor a fost mai mică, iar rata de deces prin cancer cu 50% mai mică în comparație cu populația generală. În ceea ce privește sexul masculin, studiile au arătat un nivel al tensiunii arteriale și al colesterolului mai scăzut decât media.

În 1991, doi nutriționiști care au studiat beneficiile și riscurile acestei diete, au susținut că persoanele vegetariene nu sunt neapărat mai sănătoase decât non-vegetarienii. Explicația ar fi aceea că, de regulă persoanele care adoptă o dietă vegetariană doresc un stil de viață sănătos, de aceea, majoritatea practică exerciții fizice regulat și nu fumează. În susținerea acestei afirmații, un studiu publicat în 2005 a comparat mai mult de 1000 de vegetarieni germani cu aproximativ 700 de non-vegetarieni sănătoși, iar rezultatele nu au evidențiat mari diferențe între cele două grupuri din punct de vedere al morții sau diferitelor boli, cu excepția vegetarienilor care au avut o incidență mai redusă a bolilor cardiovasculare. Persoanele care au participat la studiu s-au dovedit a fi mai sănătoase decât populația generală prin faptul că au ales să practice sport și au exclus tutunul.(16)

Dovezile arată că dietele vegetariene, prin beneficiile pe care le aduc și prin excluderea cărnii, pot asigura o bună modalitate de prevenire a cancerului. Un studiu care a combinat datele furnizate de EPIC-Oxford și Oxford Vegetarian Study, arată o incidență a cancerului mai mică cu 12% în rândul vegetarienilor și pesco-vegetarienilor comparativ cu omnivorii, respectiv a riscului scăzut de cancer de stomac, vezică urinară, ovarian, cancer limfatic. (11)

Cancerul colorectal reprezintă o cauză principală a mortalității prin cancer, principala modalitate de prevenție urmărind o dietă și un stil de viață sănătos. The Adventist Health Study 2 , este un studiu care a urmărit aproximativ 77700 de indivizi, iar după o perioadă de 7 ani s-au înregistrat 380 de cazuri de cancer de colon și 110 cazuri de cancer colorectal. Aproximativ jumătate din populația studiată a fost reprezentată de non-vegetarieni, cealaltă jumătate repartizându-se în patru grupe: vegani, lacto-ovo-vegetarieni, semi-vegetarieni, pesco-vegetarieni. Rezultatele au arătat o reducere cu 22% a riscului de apariție a cancerului coloretal la vegetarieni. În ceea ce privește repartiția pe tipuri de diete, reducerea riscului de cancer colorectal la vegani a fost de 16%, la lacto-ovo-vegetarieni de 18%, la pesco-vegetarieni de 43%, iar la semi-vegetarieni de 8%. Prin urmare, dietele vegetariene sunt asociate cu o incidență mai redusă a cancerului colorectal, dietele pesco-vegetariene înregistrând cele mai bune rezultate comparativ cu dietele non-vegetariene.(12)

Cercetătorii recomandă pentru prevenția cancerului colorectal respectarea următoarelor obiective:

Exerciții fizice regulate

Limitarea aportului de carne roșie și prelucrată

Consumul de legume, fructe, cereale integrale

Evitarea excesului de alcool

Evitarea obezității

Menținerea calciului și vitaminei D în limitele recomandate

Screening colorectal periodic (21)

În ceea ce privește cancerul de prostată, același studiu arată o reducere a incidenței cu 35%, cu 24% a cancerului de tract gastrointestinal și cu 48% a riscului de mortalitate prin cancer de sân. (13)

În 2002 s-a înregistrat la nivel mondial un total de 400.000 de cazuri de cancer asociate cu consumul de alcool, cu o predispoziție mai mare în rândul bărbaților din Europa Centrala și Est. Consumul băuturilor alcoolice este asociat cu o incidență mai mare a cancerului bucal, faringian, esofagian și de laringe. Se pare că probabilitatea de apariție a cancerului este aproximativ echivalentă cu cantitatea de alcool ingerată. Studiile au arătat o corelație directă între consumul de alcool și cancerul colorectal, riscul de apariție a acestui cancer fiind cu 50% mai crescut în rândul consumatorilor cronici de alcool. În ceea ce privește cancerul de sân, consumul ridicat de alcool este responsabil de 60% din cazuri.

În urma acestor date, Codul European Împotriva Cancerului indică limitarea consumului de alcool la 20 g/zi pentru bărbați și 10 g/zi pentru femei. Respectarea acestor limitări ar putea fi asociate cu o reducere de 90% a cancerului și a mortalității prin cancer la bărbații alcoolici, și cu 50% la femeile care consumă frecvent alcool. Prin urmare, evitarea consumului de alcool sau limitarea lui la două pahare pe zi la bărbați și un pahar pe zi la femei, este o metodă primordială la nivel global în vederea siguranței sănătății populației. (20)

Combatanți ai cancerului:

Antioxidanții

Cunoscuți ca factori de protecție împotriva cancerului datorită efectelor pe care le exercită, antioxidanții reprezintă un complex de elemente nutritive și enzime specifice care ajută organismul uman să lupte împotriva distrugerii propriilor țesuturilor. Surse naturale de antioxidanți includ vitamina C, vitamina E, carotenoidele, fitochimicalele, nutrienți prezenți în mod natural în fructe și legume.(21) De aceea, dietele vegetariene reprezintă un mod adecvat de prevenire a cancerului, ele fiind surse principale de antioxidanți datorită consumului crescut de fructe și legume.

Un antioxidant important din clasa carotenoidelor este beta-carotenul, care se găsește cu precădere în fructele și legumele de culoare portocalie. În organism, acesta este convertit în vitamina A, oferind astfel beneficii multiple asupra sănătății, de la îmbunătățirea sistemului imunitar și a vederii, până la prevenirea cancerului. Studiile au arătat însă că fumătorii care au încercat să prevină cancerul pulmonar prin suplimentele cu doze mari de beta-caroten au înregistrat o creștere a riscului de apariție a cancerului pulmonar. Prin urmare, consumul de vegetale care conțin beta-caroten este esențial în orice dietă, însă suplimentele cu beta-carton sunt indicate a fi evitate, în special de către fumători.

Calciu

Cercetătorii au găsit o corelație între consumul de alimente bogate în calciu și riscul scăzut de cancer colorectal. Totuși, aportul de calciu trebuie atent controlat, o cantitate prea mare putând fi asociată cu creșterea riscului de cancer de prostată. Și în rândul femeilor calciul este foarte important, pentru evitarea osteoporozei suplimentarea dietei cu calciu fiind cea mai indicată soluție.

Recomandările nutriționale în ceea ce privește aportul de calciu pentru persoanele cu vârsta cuprinsă între 19-50 de ani este de 1000 mg/zi și 1200 mg/zi pentru persoanele peste 50 de ani. Produsele lactate reprezintă o sursă de calciu excelentă, cu precizarea faptului că de preferat este sa alegem produse lactate cu un nivel de grăsime scăzut pentru a evita aportul de grăsimi saturate.

Fibrele alimentare

O sursă importantă de carbohidrați o reprezintă fibrele alimentare, sursele principale fiind vegetalele: fasole, fructe, cereale integrale, mazăre, tărâțe, ovăz, nuci, semințe. Unele studii au corelat consumul de fibre cu reducerea riscului de cancer colorectal, de aceea recomandările nutriționale vizează adoptarea unei diete bogate în fibre pentru sănătatea tranzitului intestinal.

Peștele

Studiile realizate pe animale au arătat că acizii grași pot preveni sau încetinii dezvoltarea cancerului, studiile nefiind clare în ceea ce privesc posibilele efecte asupra oamenilor.

O sursă importantă de acizi grași omega 3 este peștele, a cărui consum este corelat cu un risc mai redus de boli cardiovasculare. Totuși, de neglijat nu trebuie să fie tipul de pește și mediu din care este capturat. Unii pești, cum ar fi peștele spadă, macroul, rechinul, tonul, pot conține substanțe toxice dăunătoare ( mercur, dioxine, bifenili policlorurați). S-a observat de asemenea că peștii de crescătorie pot să conțină mai multe substanțe nocive comparativ cu peștii sălbatici. O importanță deosebită în ceea ce privește consumul de pește trebuie îndreptată spre femeile gravide sau cele care doresc să rămână însărcinate, femeile care alăptează, copii mici, aportul de ton fiind limitat la 170 g/săptămână.

Usturoiul

Deși cercetările privind beneficiile usturoiului împotriva cancerului sunt în continuă desfășurare, unele studii au descoperit o posibilă reducere a riscului de cancer de colon. Prin substanțele active pe care le conține, usturoiul este astfel recomandat de către nutriționiști datorită beneficiilor pe care le aduce asupra sănătății.(21)

Soia

Soia este o plantă din familia leguminoaselor, originară din Sud-Estul Asiei, o sursă excelentă de proteine de calitate superioară. Studiile realizate pe animale au arătat o posibilă reducere prin consumul acesteia a cancerului de sân, de prostată, ovarian, uterin, însă în ceea ce privesc posibilele beneficii împotriva cancerului la om nu există suficiente date care să confirme aceste aspecte. Dovezi sigure în ceea ce privește consumul de soia vizează reducerea tensiunii arteriale și scăderea colesterolului.

Cu privire la reducerea cancerului de sân în rândul femeilor care au o dietă bogată în preparate din soia, unele studii au constatat că acest lucru ar fi posibil dacă această plantă ar fi consumată cu precădere în perioada în care țesutul mamar se află încă în formare. După menopauză beneficiile acesteia nu mai sunt recunoscute, ba din contră, ar putea avea chiar efecte negative asupra sănătății. (22)

Un studiu mai recent publicat în Journal of the American Medical Association, a demonstrat că femeile care care consumă regulat produse din soia au un risc cu 32% mai mic de reapariție a cancerului de sân și cu 29% mai mic a mortalității. Publicațiile din American Journal of Clinical Nutrition, au surprins beneficiile consumului de soia și în rândul bărbaților prin reducerea riscului de cancer de prostată cu 26%.(29)

Activitatea fizică

Adoptarea unui stil de viață sănătos și a unei activități fizice regulate are beneficii multiple asupra sănătății, de la prevenirea bolilor cronice ca diabetul zaharat, boli cardiovasculare, obezitate, osteoporoza, hipertensiunea arterială, până la reducerea riscului de apariție a unor tipuri de cancer: sân, endometru, colon, prostată.

Recomandările în ceea ce privește activitatea fizică vizează toate categoriile de vârstă, în limita posibilității desfășurării lor astfel

Copiii și adolescenți ar trebui sa fie îndrumați spre diverse tipuri de activității fizice, de la plimbări în aer liber și jocuri atractive și solicitante până la practicarea anumitor tipuri de sporturi; durata acestor activități ar trebui sa fie de cel puțin 1 oră, cel puțin 3 zile pe săptămână.

Adulților le este recomandată desfășurarea unei activități de intensitate moderată de cel puțin 150 de minute pe zi, sau a unei activități intense de 75 de minute pe zi, de preferat în fiecare zi a săptămânii.

Este de dorit evitarea sedentarismului, reducând astfel multiplele riscuri asupra sănătății, de la obezitate, diabet zaharat, boli cardiovasculare, anumite tipuri de cancer, până la creșterea speranței de viață.(21)

Dezavantajele dietei vegetariene

Asigurarea tuturor nutrienților și elementelor minerale de care are nevoie organismul uman pentru o bună funcționare, poate să reprezinte uneori un ideal greu de atins chiar și pentru omnivori. Astfel că, dietele vegetariene prin prisma alimentelor pe care le exclud, pot crea oportunitatea de apariție a anumitor carențe.

Decizia de a deveni vegetarian trebuie atent luată, fiecare individ trebuind să conștientizeze atât beneficiile cât și posibilele riscuri la care se expune. De cele mai multe ori, deficiențele care apar în rândul vegetarienilor datorită unor diete dezechilibrate și necorespunzător planificate, vizează deficiențe de vitamine și minerale, cum ar fi:

Deficitul de vitamină B12. Semnele acestei deficiențe sunt reprezentate de anemie megaloblastică, constipație, oboseală, pierderea poftei de mâncare, scădere în greutate, depresie, tulburări de dezvoltare.

Este mai frecvent întâlnită în cazul dietelor stric vegetariene și vegane, comparativ cu dietele lacto-ovo-vegetariene, unde aportul de vitamină B12 este susținut prin sursele animale consumate. Predispuse sunt și femeile însărcinate sau cele care alăptează și urează o dietă vegetariană destul de restrictivă, copiii acestora putând suferi leziuni neurologice severe și permanente dacă problema nu este tratată la timp.

Datorită capacității de a masca un deficit de vitamină B12, cantitățile de acid folic nu trebuie să depășească 1000 μg pe zi la adultul sănătos.

National Academy of Sciences, prevede următoarele recomandări în ceea ce privește necesarul de vitamină B12:

Tabel IV. Necesarul de vitamină B12 în μg, în diferite situații fiziologice. (25)

Deficitul de calciu, poate fi mai des întâlnit în cazul vegetarienilor, datorită absorbției mai reduse a calciului, dată de prezența oxalaților și fitaților din consumul crescut de produse vegetale. Aportul inadecvat de calciu se asociază cu hipocalcemia, principalele simptome fiind crampele musculare, amorțeală și furnicături la nivelul degetelor, convulsii, ritm cardiac anormal. În timp, deficitul de calciu duce la osteopenie care, netratată poate înainta spre osteoporoză. În cazul în care această afecțiune nu este tratată la timp, există riscul de deces prin deficit de calciu sever. (26)

Statisticile arată un nivel seric al osteocalcinei, fosfatazei alcaline osoase și a activității osteoclastelor redus cu 20%, 10%, 15% în rândul copiilor vegetarieni cu vârste cuprinse între 2 și 10 ani. Astfel, vegetarienii au o densitate a masei osoase mai mică comparativ cu non-vegetarienii.

Un studiu realizat de EPIC-Oxford a relatat că, din punct de vedere al riscului de fractură atât vegetarienii cât și omnivorii s-au clasificat pe aceeași scală, o predispoziție mai mare cu 30% remarcându-se doar în rândul veganilor. În Adventist Health Study 2, rezultatele au arătat un risc de fractură mai mare cu 86% în rândul veganilor și cu 24% în rândul vegetarienilor. În urma acestor rezultate vegetarienii, în special veganii, ar trebui sa acorde o importanță mai mare în ceea ce privește prevenirea osteoporozei, planificarea unei diete îmbogățite în calciu și vitamină B12 fiind esențială.(17)

Recomandările în ceea ce privește necesarul adecvat de calciu, conform National Academy of Sciences, vor fi prezentate în tabelul V.(26)

În ceea ce privesc interacțiunile dintre unele medicamente și suplimentele de calciu,

Tabel V. Necesarul de calciu exprimat în mg, în diferite situații fiziologice (26)

Deficitul de fier. Datorită absorbției reduse a fierului din produsele vegetale în comparație cu cele de origine animală, în rândul vegetarienilor poate să apară frecvent astfel de deficite, mai ales în cazul unor diete dezechilibrate.

O predispoziție pentru deficitul de fier poate să apară în cazul gravidelor care urmează o dietă strict vegetariană, în perioada sarcinii necesarul de fier fiind mai crescut pentru a putea asigura creșterea și dezvoltarea normală a fătului. Neasigurarea unui aport optim de fier în timpul sarcinii poate crește riscul de moarte fetală intrauterină, deces neonatal, naștere prematură, copii cu greutate mică la naștere. The Dietary Guidelines for Americans, recomandă în cazul acestor femei utilizarea de suplimente cu fier, sub îndrumarea și monitorizarea atentă a medicului ginecolog.

În SUA, aproximativ 12% dintre copiii cu vârste cuprinse între 6-11 prezintă nivele necorespunzătoare ale fierului în organism, în timp ce 8% dintre copii mici au deficit de fier. În primele 4-6 luni de la naștere copiii sănătoși dețin rezerve de fier adecvate bunei dezvoltări, riscurile apărând însă la copiii cu greutate mică la naștere și la cei născuți prematuri, unde necesarul de fier trebuie suplimentat. Academia Americană de Pediatrie, recomandă utilizarea suplimentelor cu fier la copiii alăptați exclusiv la sân, suplimentare cu 1 mg/kg/zi, până la vârsta de 4 luni când aportul de fier va fi completat prin diversificarea alimentației. În cazul copiilor născuți prematur și alăptați la sân, recomandările vizează suplimentarea cu 2 mg/kg/zi fier între 1-12 luni. În țările în care prevalența anemiei este mai mare de 40%, sau în cazul copiilor cu vârsta cuprinsă între 6-23 luni care nu consumă alimente fortificate cu fier, OSM recomandă suplimentarea dietei cu 2 mg/kg. (27)

Tabel VI. Necesarul de fier în mg, în diferite situații fiziologice.(27)

Deficitul de zinc se caracterizează prin pierderea poftei de mâncare, retard de creștere, afectarea funcției imune, diaree, pierderea părului, hipogonadism la bărbați.

Poate fi o problemă des întâlnită în rândul vegetarienilor, datorită biodisponibilității reduse a zincului din aceste diete. Predispoziția vegetarienilor de dezvolta deficiențe de fier se datorează unui consumul mare de produse vegetale, absorbția zincului scăzând prin interacțiunea acestuia cu fitații din aceste alimente. Cerințe mai crescute de zinc se înregistrează și în rândul femeilor însărcinate, datorită nevoilor ridicate din această etapă ( vezi tabel VII).

Tabel VII. Necesarul de zinc în mg, în diferite situații fiziologice (28)

Partea practică

S-a realizat un studiu retrospectiv pe 101 indivizi, dint-un grup de vegetarieni de pe unul din site-urile de socializare, pe perioada ianuarie-martie 2015.

Chestionarul a cuprins 16 întrebări distribuite astfel:

Sex?

Masculin

Feminin

Vârstă?

Înălțime (m)?

Greutate (kg)?

Mediul?

Urban

Rural

Gradul de educație?

Liceu

Studii superioare

Alte studii

Ce tip de dietă urmați?

Vegană

Raw-vegană

Lacto vegetariană

Ovo vegetariană

Lacto-ovo-vegetariană

Semi-vegetariană (care include și carne albă)

Pescetarianism

Pollotarianism (exclude tot în afară de mezeluri și carne de pasăre)

Flexitarianism (permite excepții ocazionale)

Fruitarianism

De cât timp ați adoptat această dietă?

Câte mese principale aveți?

Care din următoarele obiceiuri le practicați?

Fumat

Alcool

Cafea

Activitate fizică

Suferiți sau ați suferit de următoarele boli?

Obezitate

Diabet zaharat

Hipertensiune arterială

Dislipidemii

Cancer

Anemie

Osteoporoză

Carențe vitaminice

Carențe de minerale

Utilizați suplimente alimentare?

Da

Nu

Dacă da, care sunt acestea?

În ce măsură acest stil de viață v-a adus un beneficiu asupra sănătății dumneavoastră?

Deloc

Puțin

Mult

Foarte mult

Care este motivul care v-a determinat să adoptați o astfel de dietă?

În urma adoptării acestei diete ați avut beneficii ca reducere sau ameliorarea uneia dintre următoarele afecțiuni?

Obezitate

Hipertensiune arterială

Dislipidemii

Boli cardiovasculare

Diabet zaharat

Sindrom metabolic

Cancer

Interpretarea rezultatelor

Din totalul indivizilor care au completat acest chestionar, s-a dovedit că 92% au fost persoane de sex feminin și doar 8% persoane de sex masculin (Fig. 2). Dintre aceștia, indivizii cu vârste mai mici de 18 ani au înregistrat cel mai mic procent de 2%, în vreme ce ponderea cea mai ridicată de 38% a fost reprezentată de persoanele cu vârste între 18-24 de ani (Fig.3).

Fig.2 Distribuția pe sexe a indivizilor

Fig.3 Distribuția în funcție de vârstă

În ceea ce privește mediul de proveniență, rezultatele arată o pondere mai mare a indivizilor din mediu urban, cu un procent de 94%, comparativ cu indivizii domiciliați în mediul rural unde ponderea se limitează doar la 6% (Fig.4).

Fig.4 Distribuția indivizilor în funcție de mediul de proveniență

Din punct de vedere al nivelului de educație, rezultatele arată că majoritatea indivizilor prezintă studii superioare (81%), fiind urmați în procent de 14% de cei care au absolvit un liceu și doar de 5% de indivizi cu alte studii educaționale (Fig.5).

Fig.5 Distribuția în funcție de nivelul educational al indivizilor

Datele arată că, din cei 101 indivizi cel mai mare procent, de 42%, se îndreaptă spre persoanele care urmează o dietă lacto-ovo-vegetariană, în timp ce la polul opus, pollotarianismul și fruitarianismul nu au fost urmate de nici unul din indivizii înscriși (Fig.6).

Fig.6 Distribuția indivizilor în funcție de tipul de dietă urmat