Didactica specialității Page 1 [614817]

Anexa 2 TEMĂ DE DIDACTICĂ

Didactica specialității Page 1

Cuprins:

I. DIN ISTORIA EDUCAȚIEI TEHNOLOGIC E ÎN ROMÂNI……………………… 2
II. DE CE EDUCAȚIE TEHNOLOGICĂ? ………………… ……………………………………………3
III. CE ESTE EDUCAȚIA TEHNOLOGICĂ? …………………………………………………………..4

IV. EDUCAȚIA TEHNOLOGICĂ ÎN DIFERITE ȚĂRI……………………… …………6
V. PROVOCĂRI PRIVIND OPTIMIZAREA ACTIVITĂȚII METODICE LA
DISCIPLINA EDUCAȚIE TEHNOLOGIC Ă…………… …………… ……… ……… ……..10
VI. PROVOCĂRILE NOII PROGRAME DE STUDIU A EDUCAȚIEI
TEHNOLOGICE……… ………………………………………………………………….. ……13
VII. DIFICULTĂȚI IZVORÂTE DIN PRACTICA PEDAGOGICĂ ȘI PROPUNERI DE
REMEDIERE ………….………………………………………………………………………… .16
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 16

Anexa 2 TEMĂ DE DIDACTICĂ

Didactica specialității Page 2
Educația tehnologică, trecut, prezent și perspective

I. Din istoria Educației tehnologice în România

În România prin disciplina Educație tehnologică se asigură dobândirea de cunoștințe și
abilități în domeniul tehnic și tehnologic.
În 1992 Educația tehnologică este introdusă în planul de învățământ, fără să fie o programă
școlară.
Elaborarea unor noi programe școlare în învățământul obligatoriu a fost demarată în anul
1994/1995, dar acest lucru s -a făcut pe baza unui plan de învățământ centralist și directivist și în
lipsa unei viziuni coerente și moderne despre învățarea școlară și despre contribuția diferitelor
discipli ne în dobândirea cunoștințelor și a competențelor importante pentru elevi. Astfel, pe
parcursul anilor (până în 1999) apar diferite programe. Disciplina era predată de maiștrii
instructor care o transformaseră în pregătire practică în diverse meserii în funcție de calificarea
fiecărui instructor. Orele se desfășurau în ateliere școlare. Pe parcurs au fost angajați și ingineri
care însă au trecut în extrema cealaltă, abordând disciplina numai din punct de
vedere teoretic.
În anul 1994 apare primul manua l aprobat de Ministerul Învățământului: Desen geometric –
unitatea didactică nr. 1, autori: Rodica Constantin, Mariana Stoica, Florentina Brandibur.
În anul 1996 se finalizează lucrarea de cercetare "Educația tehnologică, premisă pentru
învățământul p rofesional și tehnic", coordonatori: cercetătorii principali Ing. Rodica Constantin
și Ing. Florentina Brandibur. La realizarea acesteia au participat cercetători, profesori universitari
și de gimnaziu, inspectori școlari, etc.
Calificarea participanț ilor era diferită: ingineri de diferite specialități, profesori de diferite
specialități, pedagogi, psihologi, etc. Au fost întrebați bineînțeles și elevi de diferite vârste.
În anul 1998 apar noile programe școlare pentru învățământul primar elaborat e în concordanță
cu noile planuri – cadru de învățământ. Viziunea curriculară permite o mai bună orientare a
predării / învățării în raport cu obiective de formare care vizează formarea de competențe

Anexa 2 TEMĂ DE DIDACTICĂ

Didactica specialității Page 3
intelectuale și relaționale de nivel superior, a atitudi nilor și comportamentelor necesare unui
tânăr într -o societate democratică a timpului nostru.
În 1998 este aprobată programa școlară pentru disciplina Abilități practice, pentru clasele I – a
IV-a.
În 1999 apare programa școlară pentru clasele a V-a – a VIII -a, pentru disciplina Educație
Tehnologică. Programa este rodul muncii în echipă a 30 profesori, sub coordonarea profesoarei
ing. Rodica Constantin Această programă este avizată de Ministerul Educației Naționale cu nr.
4237 din 23.08.1999.
În 2000 apare programa școlară pentru Educație tehnologică, cu nr. 3207/03.02.1999 pentru
învățământul liceal, clasele a IX -a și a X -a filiera teoretică, conform planului de învățământ.
În anul 2001 Ministerul Educației și Cercetării distribuie gratuit în școli manualele școlare
alternative de Educație tehnologică, aprobate de Consiliul Național pentru Aprobarea
Manualelor.
În anul 2004 programa este modificată păstrându -se însă caracterul modular și o parte din
obiective. Programa este aviz ată de Ministerul Educației și Cercetării cu nr. 3727 din 30.04.2004.
În anul 2005 apar manuale pentru clasele a V -a și a VI -a conform noii Programe școlare.
(CONSTANTIN, 2005)

II. De ce Educație tehnologică?

Educația este aceea care își asumă rolul determinant pentru destinul societății omenești.
Educația este cea care anticipează sau trebuie să anticipeze încotro ne îndreptăm. Educația
realizată prin familie și prin procesul de învățământ devine ast fel responsabilă pentru
valorificarea vocației individuale.
În acest mod, rolul determinant al părinților și mai târziu al școlii capătă valențe noi, se
amplifică. Și nu rare sunt situațiile în care cadrul familial neadecvat, face ca rolul școlii să
crească, să -și dovedească vocația de a doua familie a copilului, a tânărului, a adolescentului în
formare, în căutarea menirii sale. În majoritatea cazurilor, dascălii și părinții trebuie să realizeze
o consiliere vocațională. Astfel încât să -l canaliz eze, să -l direcționeze spre polul preocupărilor,
înclinațiilor și virtuților manifestate, să -i lumineze calea care duce la împlinirea năzuințelor lui.

Anexa 2 TEMĂ DE DIDACTICĂ

Didactica specialității Page 4
Tânărului de azi trebuie să -i fie întărită puterea de gândire și de acțiune, oferindu -i-se un
orizont cât mai larg, abilitatea de a răspunde la cât mai multe probleme din cele mai variate
domenii, continua necesitate de perfecționare. Se impune ca el să învețe neîncetat pentru a
răspunde la variatele și complexele probleme pe care i le impune lumea co ntemporană.
Toate disciplinele școlare se corelează, se întrepătrund pentru a rezolva această problemă.
Prin disciplina Educație tehnologică, procesul de învățământ pune accent pe individ, ca
personalitate distinctă, ca germene a unei chemări aparte, ca purtător al unei vocații proprii.
Individului i se prezintă o gamă de domenii de activitate, el având posibilitatea să opteze
după dorința lui. Dispare astfel individul subordonat unei planificări sociale de moment, sau
evoluției spectaculoase într -un domeniu, pentru care s -ar putea să nu manifeste nici o atracție,
nicio chemare.
Mai este posibilă orientarea vocațională, ne întrebăm acum în secolul vitezei, al informaticii,
în care previziunile se schimbă la intervale din ce în ce mai scurte de timp, în care explozia
informațiilor, progresele științei și tehnologiei accelerează trecerea de la societatea industrializată
la cea postindustrială superinformatizată?
Prin diversitatea disciplinelor și a modulelor care compun disciplina Educație tehnologică
învățământul vizează apropierea în cel mai înalt grad a individului de aptitudinile sale naturale,
necondiționate pe care caută cu răbdare, să i le cizeleze progresiv, să i le conștientizeze, punând
accentul pe amplif icarea capacităților creatoare și a disponibilităților pentru invenție și inovație.
(CONSTANTIN, 2005)

III. Ce este Educația tehnologică?

Astăzi, problema educației este abordată în strânsă legătură cu problematica lumii
contemporane, lume ce se caracterizează prin multiple transformări, prin schimbări în toate
domeniile, determinate de progresele în domeniul științei și tehnicii, proliferarea informației,
evoluția trebuințelor spirituale și materiale ale oamenilor. Dar, totuși, să nu uităm că omenirea se
mai caracterizează prin cerințe și aspirații specifice.
Problematica lumii contemporane caracterizată prin schimbări rapide în toate domeniile
(economic, politic, cultural etc.), societate în genere, procesele de globalizare și
internaționalizare, multe dintre ele fiind reflectate în documentele de tip ,,provocările

Anexa 2 TEMĂ DE DIDACTICĂ

Didactica specialității Page 5
mileniului″; ,,obiectivele mileniului″ au provocat apariția unor noi conținuturi/ dimensiuni/
componente ale educației (conținuturi particulare).
Deși acestea se subordonează dimensiunilor generale ale educației, valențele educative ale
noilor educații devin constante în evoluția personalității, unele dintre ele pot deveni (prin
tendințe actuale observabile) componente generale ale educației,
de exemplu: educația tehnologică, educația economică, educația ecologică, educația civică.
Se identifică trei tendințe în evoluția noilor educații :
1. Valorificarea acestora în cadrul componentelor generale ale educației în diferite proporții
și gradul de interconexiune, de exemplu:
 educația pentru noua tehnologie și progres în cadrul educației morale;
 educația casnică modernă în cadrul educației tehnologice;
 educația pentru sănătate în cadrul educației psihofizice etc.
2. Valorificarea noilor educații ca laturi/ componente cu statut ,,de sine stătător″ sau
,,general″ la nivel interdisciplinar sau transdisciplinar. Laturile/ componentele generale și cele
particulare ale educației reprezintă o integralitate și se află într -o interdepenență continuă.
3. Desprinderea noilor componente ale educației, atât din structura și conținutul laturilor
generale ale educației, cât și de cele particulare, însă întotdeauna dictată de apariția sau
acutizarea unor probleme de ordin educațional, socia l, economic, politic etc. (MARINESCU,
2014)
Din perspectivă disciplinară:
– Educația tehnologică este o disciplină de cultură generală;
– Educația tehnologică nu este învățământ profesional tehnic și nici învățământ teoretico –
științific în sens strict;
– Educația tehnologică nu se reduce la instruire practică, la inițiere într-un meșteșug
tradițional sau într -o profesie modernă;
– Educația tehnologică nu face o profesionalizare timpurie;
– Educația tehnologică este o form ație culturală nouă, născută din raportul omului modern
cu tehnologia;
– Educația tehnologică este chemată să cultive credința în puterea și frumusețea științei;
– Educația tehnologică este o disciplină obligatorie în planul de învățământ, pentru clasele
I – a VIII -a.

Anexa 2 TEMĂ DE DIDACTICĂ

Didactica specialității Page 6
– Educația tehnologică există în planurile de învățământ din toate țările europene;
(CONSTANTIN, 2005)

IV. Educația tehnologică în diferite țări

Consiliul Europei (Forbeck, M., 1993) a definit profilul lui „Homo Europaeus” care este
conturat prin infuzia unei educații generale compatibile cu provocările secolului al XXI -lea, al
cărei curriculum ar trebui să asigure:
– competențe în limba maternă;
– cunoașterea limbilor străine: „Diversitatea lingvistică a Europei este o parte a averii sale
culturale; Europa nu poate prospera unită dacă locuitorii ei nu fac efortul de a învăța unii
altora limbile naționale, nu numai engleza”;
– cunoștințe fundamentale în matematică și științe;
– fundamentele tehnologiei: „Astăzi anumite c unoștințe de tehnologie, incluzând și
computerele sunt necesare pentru viața modernă”.
Disciplina Educație tehnologică, indiferent de numele ei precizat în curriculum, se regăsește
alături de limba maternă și de matematică în toate școlile din țările europene.
Educația tehnologică este o disciplină modernă care ține pasul cu dezvoltarea tehnicii, cu
noile tehnologii.
Prin enumerarea câtorva caracteristici se observă trăsăturile comune ale acestei discipline, în
mai multe țări europene:
– flexib ilitate a programelor;
– abordare modulară;
– convergența obiectivelor;
– aspectul dual al disciplinei (teoretic și practic);
– familiarizarea cu mai multe domenii pentru optimizarea opțiunii profesionale ulterioare;
– necesitatea utilizării calculatorului;
– aspectul național și internațional;
– respectarea mediului înconjurător;
– îndeplinirea calității produselor;
– lipsa unei specializări stricte într -un anumit domeniu.

Anexa 2 TEMĂ DE DIDACTICĂ

Didactica specialității Page 7
În continuare, încercăm să surprindem și tenta de individualitate care departajează modul de
abordare a disciplinei Educație tehnologică în câteva țări europene, așa cum rezultă aceasta din
studiul programelor și a manualelor.
În Anglia la orele de Educație tehnologică se utilizează mult calculatorul. Profesorul își poate
alege dintr -un catalog de programe cu caracter general, tipul de program adecvat modulului care
urmează a fi predat.
Programa de Educație tehnologică este structurată pe module și pe nivele de pregătire.
Pe măsură ce elevii progresează li se vor acorda mai mu lte oportunități pentru a rezolva
diferite sarcini și activități utilizând cunoștințele și deprinderile achiziționate pentru a realiza
produse din ce în ce mai complexe sau pentru a satisface anumite necesități.
Elevii sunt îndrumați pentru a lua măs uri rezonabile, întotdeauna pentru siguranța lor proprie
și a altora.
Elevii sunt îndrumați să discute între ei ideile și planurile care se derulează și vor lucra
individual sau în echipă. La fiecare stagiu cheie elevilor li se vor oferi oportunități de a lucra cu o
gamă de materiale diverse, cum ar fi: materiale textile, materiale grafice (vopsele, hârtie,
fotografii), materiale de construcție (clei, lemn, plastic, metal), alimente etc.
Evaluarea la Educație tehnologică se face la nivel naționa l.
Secretarul de Stat stabilește la timpul oportun, ierarhia evaluării pentru tehnologie în fiecare
stagiu cheie.
În Franța pentru acoperirea ariei vaste a meseriilor virtuale există de mulți ani o serie de
broșuri în colecția „Carte în slujba meseriei”, care se constituie în ghiduri tehnologice menite să
realizeze înțelegerea teoretică și practică în diferite domenii. Orice realizare trebuie să fie
asociată cu grija estetică permanentă. Reușita în acest domeniu este legată de calitatea gestulu i
rațional și reflex.
Obiectivele acestor activități tehnologice vor putea fi aprofundate și lărgite ulterior, după
alegerea profesiei. Aceste broșuri nu constituie în nici un caz suporturi pentru o pregătire
profesională în domeniul unei meserii an ume.
De exemplu, în „Ghid tehnologic. Cunoaștere și realizare. Prelucrări mecanice” sunt
prezentate diferite obiecte din metale sau lemn, care pot fi realizate ținând cont de procesul
tehnologic prezentat.

Anexa 2 TEMĂ DE DIDACTICĂ

Didactica specialității Page 8
În Spania și Italia există o predilec ție de a lega Educația tehnologică prin modulul Desen
tehnic cu exemple sugestive din arhitectura clasică și contemporană. Astfel fiecare element pur
geometric este exemplificat printr -o imagine desprinsă dintr -o frescă, construcție celebră.
Ca și în Franța aspectul estetic este situat în prim plan, punându -se accentul pe faptul că arta
reprezintă un mijloc intens de comunicare asupra vieții. În abordarea temelor care presupun un
grad mare de subiectivitate cum sunt cele privitoare la studiul formelor și a culorilor sunt evitate
expunerile rigide, lăsându -se câmp deschis inițiativelor personale.
În schimb în temele cu conținut conceptual și tehnic cum sunt referirile la trasările
elementelor geometrice sau la sistemele de reprezentare, informațiile sunt prezentate pas cu pas
ceea ce asigură înțelegerea lor. Propunerile de activități creează un tot care poate fi abordat în
trei feluri:
– activitate de observare și analiză;
– activitate de sinteză;
– tehnici specifice.
Parcurgerea acestor etape este obligatorie pentru îmbogățirea nivelului de cunoștințe, astfel ca
la rândul lor elevii să poată concepe forme și utilități noi sau să redefinească concepțiile deja
existente.
Inițiativa de schimbare a lucrurilor create de om conduce spre o nouă conce pție de proiectare
și de aici spre o formă nouă a obiectului studiat.
Autor al acestor noi forme este designerul, cel care îmbină arta, știința, matematica și tehnologia
pentru regândirea concepțiilor despre tot ceea ce ne înconjoară, atât din sfera produc ției, cât și
din sfera serviciilor.
În Italia pentru fiecare disciplină de învățământ sunt prezentate la nivel național obiectivele,
iar profesorii, respectiv elevii pot să -și aleagă dintr -o gamă foarte largă de manuale.
Unul dintre manualele de educație tehnologică este al autorilor Ardunio și Renata Moggi.
Autorii ne declară că manualul s -a născut din directa experiență și prin colaborarea cu diverse
discipline.
Domeniile foarte diverse ale educației tehnologice sunt abordate într-un singur manual având
16 capitole, printre care enumerăm: desen (geometric, proiectiv și tehnic), agricultură,
alimentație, elemente de electronică și mecanică, tehnologie și mediu înconjurător etc.

Anexa 2 TEMĂ DE DIDACTICĂ

Didactica specialității Page 9
Educația tehnologică este o materie cu structura orizontală care influențează și este influențată
de alte discipline, cum ar fi geometria, geografia, istoria, fizica, educația artistică.
Bineînțeles că disciplina are și o structură verticală, cunoștințele fiind introduse în mod gradat.
Capitolele conțin numeroase scheme tehnologice enumerând operațiile tehnologice pentru
realizarea unui produs finit pornind de la materia primă. Obiectivul nu este acela de a realiza un
produs finit, ci de a înțelege un fenomen, de a pătrunde în miezul problemei
tehnologice .
Alt conținut tratat îl reprezintă materialele de informație, dedicate argumentului de strictă
actualitate cum ar fi:
– securitatea centralelor nucleare;
– problema sofisticată a alimentației;
– rolul informaticii.
Ordinea de studiu a capitolelor (care de fapt reprezintă modulele) poate fi aleasă în funcție de
oportunități sau de dorințele elevilor, profesorilor. Ritmul de lucru, nivelul până la care se
abordează modulul în funcție de posibilitățile înțelegerii sunt realizate după un plan (anual) de
muncă.
În modulul Design se accentuează faptul că lumea de azi care ne înconjoară este fructul
ingeniozității, inventivității și a muncii numeroșilor proiectanți, tehnicieni și muncitori. Orice
construcție, fie ceva simplu sau complex, ca un autom obil sau avion cu reacție
trebuie inițiat, gândit și proiectat.
În Republica Moldova educația tehnologică se desfășoară de la clasa I la a X -a.
Profesorii care predau disciplina sunt profesori specialiști absolvenți de învățământ superior.
De exemplu, Universitatea de stat „A. Russo” din Bălți, Facultatea Tehnică, Fizică,
Matematică, specialitatea instruire tehnicotehnologică și fizică pregătește pentru calificarea:
profesor de tehnică, tehnologii și fizică în școala de cultură generală sa u liceu.
Activitatea este coordonată de Ministerul Învățământului în colaborare cu Universitatea,
Institutul de perfecționare a cadrelor didactice, Institutul de științe pedagogice și Institutul de
etnografie.
Coordonarea se reflectă în realizarea de programe școlare de către universitari, cercetători,
profesori. Programa școlară conține elemente de metodică pentru fiecare lecție. ”Conținutul

Anexa 2 TEMĂ DE DIDACTICĂ

Didactica specialității Page 10
principal al programelor îl constituie lucrările practice ale elevilor. Ele ocupă aproximativ 75%
din orele rezervate; restul timpului se folosește pentru studierea materiei teoretice.”
Disciplina este abordată pe module, patru module diferite într -un an de studiu, 16 ore pentru
fiecare modul într -un an școlar.
Se scoate în evidență permanent caracterul național și tradițiile populare. Sunt accentuate
elementele etnografice, stabilindu -se o colaborare deosebită cu Institutul de etnografie. Astfel,
putem enumera câteva realizări practice ale elevilor, cum ar fi obiecte din zestrea miresei, Ileana
Cosânzeana realizată din pănuși de porumb. La modulul Gastronomie elevii învață bucătăria
tradițională pentru diverse sărbători religioase (Crăciun, Paști) sau evenimente sociale (nunți,
botezuri). (CONSTANTIN, 2005)

V. Provocări privind optimizarea activității metodice la disciplina
Educație tehnologică

Profesorii de educație tehnologică au conștientizat că volumul mare de cunoștințe la această
disciplină, volumul mare de cunoștințe din domeniul științelor educației , nu trebuie să rămână
doar la o simplă pregătire inițială, ci la faptul că este necesară o permanentă reactualizare a
cunoștințelor și o lărgire a orizontului profesional, o continuă perfecționare în domeniul de
activitate al fiecăruia.
Curr iculum -ul de educație tehnologică , ca de altfel orice curriculum, a fost realizat pornind
de la scopurile și obiectivele generale ale predării -învățării -evaluării educației tehnologice în
școală. Este verificat de practica pedagogică, faptul că libertatea profesorilor de a alege ordinea
și modul de organizare a conținuturilor și a activităților de învățare, în raport cu experiența și
viziunea proprie contribuie la optimizarea activității metodice la disciplina educație tehnologică .
Este cunoscut faptul că doi profesori cu aceeași pregătire, și care obțin rezultate bune, fiecare
le realizează prin modalități proprii de abordare a comuniunii cu elevul. Dacă ar schimba între ei
modul de lucru, și -ar împrumuta metodele, ar încerca să se ,,copieze” unul pe c elălalt, cu
siguranță rezultatele ar fi mai puțin valoroase. În acest caz creativitatea joacă un rol foarte
important, fiind generatoare de nou, având accepțiunile de formațiune complexă de personalitate
și interacțiune psihosocială. Dar progresul depinde nu doar de existența creației, ci și de modul ei
de utilizare.

Anexa 2 TEMĂ DE DIDACTICĂ

Didactica specialității Page 11
Se cunoaște faptul că fiecare profesor prezintă propriul său potențial de creativitate, în diferite
grade, amplificarea acestui potențial fiind posibilă prin:
– educație permanent;
– învățare ;
– cumul de experiență ;
– meditație asupra vocației profesionale.
Procesul de creație este o unitate între gândire și acțiune. În aceeași măsură sunt necesare a fi
realizate anumite condiții de ambianță didactică pentru a stimuli creativitatea. Profesor ul este cel
care trebuie să fie organizatorul condițiilor de învățare, contribuind la creșterea calității și
eficienței procesului instructiveducativ, atât în cadrul lecțiilor de la clasă dar și în activitățile din
afara clasei.
Tehnologia didactică, î n înțelesul unității dintre conținut -metode -mijloace -forme de
organizare și procedee de evaluare , trebuie adecvată la noile dimensiuni ale educației. În cadrul
Reformei curriculare din țara noastră, una dintre principalele urgențe educative, a fost legată de
intervenția noilor tehnologii și includerea lor în sistemul educativ. Actualmente, datorită ritmului
accelerat al schimbărilor din această societate informatizată, cu toate implicațiile firești în
activitatea contemporană, ne determină să acordăm atenți a cuvenită Educației pentru noua
tehnologie și progres sau educației tehnologice .
Regândirea și reorientarea lecțiilor la disciplina Educație tehnologică a pornit de la faptul că
și în predarea acestei discipline accentul este pus pe caracterul activ și aplicativ, spre orientarea
conținuturilor spre aplicații utile în viața cotidiană. În condițiile unui învățământ modern, în care
știința este studiată nu numai ca un produs ci și ca un proces, în care la baza învățării stau
acțiunile, profesorilor de Educație tehnologică le revin responsabilități majore, în ceea ce
privește:
– pregătirea elevilor pentru formarea unei personalități autonome și creative ;
– dezvoltarea abilităților intelectuale și practice ale elevilor, prin utilizarea unor forme
variate de organizare a lecției în clasă, laborator sau în natură;
– formarea unei personalități tolerante și sensibilă la schimbare.
În continuare vom sugera câteva repere privind optimizarea activității metodice a
profesorilor de educație tehnologică:

Anexa 2 TEMĂ DE DIDACTICĂ

Didactica specialității Page 12
– activ itatea de predare învățare se va realiza în conformitate cu principiile pedagogice și
cu principiile fundamentale ale predării -învățării -evaluării la disciplina Educație
tehnologică ;
– abordarea lecțiilor dintr -o perspectivă interdisciplinară și transdiscip linară;
– esențializarea conținuturilor din programele școlare în funcție de particularitățile
individuale ale elevilor;
– actualizarea și accesibilitatea conținuturilor;
– punerea accentului pe activități practic -aplicative, cu caracter experimental și munca în
echipă, pe cooperarea dintre elevi, pe stimularea creativității și motivației pentru învățare
și cercetare;
– extinderea modalităților de predare și învățare prin reprezentări grafice accesibile și
sugestive (desene, imagini, scheme, fotografii, modele etc), care să faciliteze predarea și
învățarea conținuturilor științifice;
– îmbogățirea limbajului elevilor cu termeni din toate disciplinele,
– intensificarea activităților nonformale și informale;
– utilizarea instrumentelor de evaluare moderne relevante î n concordanță cu obiectivele
propuse în programă;
– desfășurarea de activități cu elevii privind dezvoltarea capacității de autocunoaștere și
intercunoaștere;
– acțiunile evaluative trebuie să ofere elevilor posibilități reale de a demonstra ceea ce știu
ei (abilități intelectuale), dar mai ales ceea ce pot (abilități practice), dar și ceea ce trebuie
să aleagă (afectivitate);
– în procesul de instrucție și educație, actorii educaționali (elevi și profesori) sunt
parteneri, relațiile elev -profesor pot fi carac terizate ca un system multinivelar, în care
indivizii interacționează în schimbul de informații; înțelegerea sitemului ca un tot unitar
ne poate oferi modalități eficiente de soluționare a problemelor de relaționare de la
nivelul școlilor;
– punerea unui ac cent deosebit pe noile educații (educația pentru toleranță, educația pentru
timpul liber, educația economică, educația antreprenorială etc);

Anexa 2 TEMĂ DE DIDACTICĂ

Didactica specialității Page 13
– realizarea de interferențe între educația tehnologică, educația casnică modernă, educația
pentru sănătate, educați a nutrițională, educația ecologică, educația antreprenorială etc.
(MARINESCU, 2014)

VI. Provocările noii programe de studiu a Educației tehnologice
Începând cu anul 2017, a intrat în vigoare noua Programa școlară pentru disciplina
Educație tehnologică și aplicații practice conform Anexei nr. 2 la Ordinul Ministrului Educației
Naționale nr. 3393 / 28.02.201 7.
Programa disciplinei Educație tehnologică și aplicații practice este elaborată potrivit
modelului de proiectare curriculară centrat pe competențe, utilizat și la nivelul învățământului
primar.
Noua programă școlară reflectă caracterul profund interdisciplinar și practic -aplicativ al
disciplinei, asigură conti nuarea abordărilor de la disciplina Arte vizuale și abilități practice
studiată în învățământul primar și vizează competențele din profilul de formare al absolventului
de clasa a VIII -a.
Dintre competențele cheie care definesc profilul de formare a l elevului de gimnaziu,
necesare pentru învățarea pe tot parcursul vieții, disciplina Educație tehnologică și aplicații
practice pune accent pe competențe matematice și competențe de bază în științe și tehnologii, pe
inițiativă și antreprenoriat.
Studiul disciplinei Educație tehnologică și abilități practice îl ajută pe elevul de gimnaziu să
exploreze meserii, să -și descopere înclinația, chemarea, către un anumit domeniu, meserie,
activitate și să facă alegeri informate privind propriul parcurs edu cațional și profesional.
Sugestiile metodologice propun modalități de organizare a procesului de predare -învățare –
evaluare. Pentru formarea competențelor specifice pot fi organizate diferite tipuri de activități de
învățare. Exemplele de activităț i de învățare sunt construite astfel încât să pornească de la
experiența concretă a elevului și să integreze unele strategii didactice adecvate contextelor
variate de învățare.
Prezenta ofertă curriculară aduce o contribuție importantă la atingere a finalităților educației,
așa cum sunt acestea precizate în art.4 lit. b) și c) din Legea Educației Naționale nr. 1/2011 cu
modificările și completările ulterioare: „Educația și formarea profesională a copiilor […] au ca
finalitate principală formarea c ompetențelor necesare pentru […] ocuparea unui loc de muncă și

Anexa 2 TEMĂ DE DIDACTICĂ

Didactica specialității Page 14
participarea la funcționarea și dezvoltarea unei economii durabile”. De asemenea, sunt puse în
practică Recomandările Parlamentului European și a Consiliului Europei privind competențele –
cheie pentru învățarea pe tot parcursul vieții (2006/962 C E), fiind valorificate atât documente
naționale cât și documente la nivel european și internațional: Strategia națională pentru
Dezvoltare durabilă – Orizonturi 2013 – 2020 – 2030, Strategia națională de cercetare, dezvoltare
și inovare 2014 – 2020, Programul național pentru reformă 2016, Strategia națională pentru
competitivitate 2015 – 2020, ”Europa 2020” – O strategie europeană pentru o creștere inteligentă,
ecologică și favorabilă incluziunii (2010), C omunicarea Comisiei către Parlamentul European,
Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul regiunilor "Tineretul în mișcare"
– O inițiativă de eliberare a potențialului tinerilor de a realiza o creștere inteligentă, durabilă și
favorabilă incluziunii în Uniunea Europeană (2010), Comunicatul de la Bruges privind
intensificarea cooperării europene în domeniul educației și formării profesionale pe perioada
2011 -2020, Agenda 2030 pentru Dezvoltare durabilă.
În contextul delimitat de p rovocările societale, competitivitate și dezvoltare durabilă, de
aspectele privind o rată mai bună de ocupare a forței de muncă, o relație funcțională între
economie, natură și societate prin gestionarea eficientă a consumului de resurse, promovarea
tehnol ogiilor eco -eficiente, identificarea domeniilor de specializare inteligentă și a sectoarelor
economice cu potențial competitiv, în elaborarea prezentului curriculum s -a avut în vedere:
– Formarea de abilități practice prin executarea de către elevi , individual sau în echipă, de
produse utile, de lucrări creative prin utilizarea materialelor, sculelor, instrumentelor,
dispozitivelor în aplicarea unor tehnologii, într -un context organizat a proceselor tehnologice
corespunzătoare diferitelor ramuri eco nomice.
– Crearea abilităților pentru realizarea unui produs/serviciu de calitate prin folosirea eficientă
a resurselor umane, materiale, financiare și de timp, cât și formarea unui comportament de
consum bazat pe priorități.
– Crearea contex telor care favorizează formarea de atitudini responsabile față de sănătate,
mediu, muncă prin aplicarea măsurilor de securitatea muncii, a normelor de prevenire și stingere
a incendiilor, de ergonomia locului de muncă, prin reducerea consumului de energie, prin
utilizarea rațională a resurselor materiale necesare realizării unui produs.
– Amplificarea capacităților creatoare și a disponibilităților pentru inovație și invenție
necesare dezvoltării personale și integrării ulterioare în muncă.

Anexa 2 TEMĂ DE DIDACTICĂ

Didactica specialității Page 15
– Necesitatea utilizării computerului (aplicații, soft educațional tehnic etc.) pentru
documentare, proiectare, învățare.
– Sprijinirea elevilor în procesul de luare a unor decizii referitoare la continuarea studiilor atât
prin informarea referitor la activit ățile/ocupațiile/meseriile specifice diferitelor domenii de
activitate economică și serviciile asociate acestora, inclusiv prin folosirea COR – Clasificarea
Ocupațiilor din Romania, cât și prin lucrul direct cu diverse materiale, în cadrul proiectelor de
realizare practică de produse utile sau de lucrări creative (Programa școlară, 2017) .

VII. Dificultăți izvorâte din practica pedagogică și propuneri de
remediere
În decursul a mai bine de zece ani de predare a disciplinei Educație tehnologică am reușit
să identific câteva inconveniente care reduc din impactul major pe care acestă disciplină ar trebui
să-l imprime în desăvârșirea educațională a fiecărui elev.
Punctual voi prezenta în continuare do uă dintre acestea, încercând să fac și propuneri de
remediere:
În decursul timpului am observant că această disciplină, în special în mediul rural (adică
exact acolo unde se simte mai acut nevoia ca elevii să fie mai bine îndrumați) este
necunoscută în co nținutul său (fiind de multe ori confundată cu ceea ce se preda la Lucru
manual până la apariția acesteia) de aceea, pe fondul lipsei personalului didactic
specializat, orele erau plasate pentru completare de normă altor cadre didactice
necalificate.
Se pare că în ultima perioadă s -a înțeles mai bine nevoia elevilor de a lua contact și cu
mediul practic al vieții și nu doar cu cel teoretic (Educația tehnologică fiind singura
disciplină din gimnaziu care poate să facă legătura dintre domeniile teoreti ce studiate și
viața de zi cu zi).
O altă deficiență întîmpinată este întreruperea „bruscă” a legăturii acestei discipline cu
nivelul liceal pentru o bună parte a elevilor.
Concret, deși o parte a elevilor ar dori să urmeze la nivel liceal cursurile unor
specializări tehnologice, o bună parte dintre ei aleg să urmeze cursurile liceelor teoretice din
cauza nivelului relativ scăzut al elevilor de la liceele tehnologice cu toate că la finalizarea
liceului aleg să urmeze cursurile unor facultăți cu profil tehnic.

Anexa 2 TEMĂ DE DIDACTICĂ

Didactica specialității Page 16
Din discuțiile purtate cu reprezentanți ai unor universități tehnice, faptul că studenții
provin de la licee teoretice se răsfrânge în mod negativ în adaptare a acestora la condițiile
specifice de studiu din aceste facultăți.
În acest context propunem înființarea unor „clase de excelență” în cadru liceelor
tehnologice pe diferite profiluri unde elevii să poată lua contact cu mediul tehnic de timpuriu
în vederea accederii la facultăți cu profil tehnic.
În acest sens intenționez să formulez un memoriu către ISJ Argeș și Ministerul Educației
Naționale .

Bibliografie

CONSTANTIN, R. (2005). Didactica educației tehnologice.
MARINESCU, M . (2014). MANUALUL PROFESORULUI.
Programa școlară. (2017). Retrieved from http://programe.ise.ro/Portals/1/Curriculum/2017 -progr/116 –
Educatie%20tehnologica%20si%20aplicatii%20%20practice.pdf