Didactica Predarii Aplicatiilor de Tip Caddoc

=== Didactica predarii aplicatiilor de tip CAD ===

Introducere

Elementele de grafică vectorială fac parte din programul AutoCAD, dezvoltat pentru desenarea/proiectarea cu ajutorul calculatorului. Acest program oferă însă și comenzi pentru editarea textelor și multiple comenzi pentru modificarea proprietăților simbologice ale obiectelor. AutoCAD este un program deosebit de util celor care doresc să realizeze o proiectare în spațiul bi- sau/și tridimensional. De asemenea, este folositor atât acasă în mici operațiuni de desenare, existând și posibilitatea de a insera imagini raster, cât și în concepția și realizarea de proiecte la nivel profesional. AutoCAD oferă, în același timp, o varietate de unelte pentru programarea aplicațiilor, automatizarea unor sarcini sau implementarea unor funcții specializate.

Acestea sunt doar câteva dintre argumentele alegerii acestei teme. Pe parcursul anilor în care am predat în cadrul Modulului II – “Utilizarea aplicațiilor de tip CAD” acest program, la un liceu cu profil tehnic, am observat că este foarte atractiv pentru elevi, aceștia implicându-se cu seriozitate și responsabilitate în realizarea proiectelor, atât individual cât și în grup.

Până la urmă, cunoașterea acestui tip de programe poate oferi o șansă în plus pentru posibilitatea unei angajări în cadrul unor firme care au în sfera lor de activitate realizarea de proiecte 2D sau 3D, din diferite domenii, cum ar fi mecanica, arhitectura, construcțiile, aeronautica sau electronica.

De când am venit prima oară în contact cu acest program mi s-a părut extrem de util și de atractiv deoarece furnizează produse care plac și inspiră. Oferă multiple posibilități de a-ți pune în valoare creativitatea și simțul artistic.

În această lucrare am încercat să sintetizez din multitudinea de unelte oferite de program, nu aș putea să spun pe cele mai importante, pentru că toate sunt extrem de utile, ci poate pe cele mai facile, mai accesibile pentru a deschide elevilor dorința de a-și perfecționa în timp cunoștințele în această direcție. Mi-a fost destul de dificil să selectez doar anumite instrucțiuni dar, având în vedere multitudinea de instrumente puse la dispoziție, am fost nevoită să fac acest lucru. Am cuprins în capitolele acestei lucrări descrierea celor pe care le-am utilizat mai mult în cadrul orelor de la clasă.

În primul capitol al lucrării am expus noțiunile care stau la baza conceptului CAD, precum și diferitele tipuri de aplicații din această sferă, specializate pe diferite domenii de interes/activitate.

În a doua parte a lucrării am facut o prezentare a interfeței AutoCAD, pentru că am considerat că este util, pentru a se familiariza elevii cu aceasta și cu denumirile comenzilor. Deoarece multe din orele predate de mine sunt de Tehnologia Informației și a Comunicațiilor, am continuat prin a prezenta operațiile care sunt de fapt de bază în utilizarea în general a calculatorului și anume deschiderea, salvarea, lucrul cu șabloane, comenzi pentru clipboard etc. De mare utilitate, similar cu programele de procesare de textului – de exemplu -, sunt specificarea limitelor desenului și a unităților de măsură, de altfel, printre primele operații care se execută atunci când începem să redactăm un document, fie că desenul nostru are dimensiuni mai reduse sau mai mari. Nu în ultimul rând, am cuprins aici și elemente referitoare la utilizarea modului de fixare pe obiect, o facilitate extrem de utilă în realizarea eficientă și rapidă a unei reprezentări.

În următoarele capitole am descris princincipalele unelte folosite pentru crearea și editarea (modificare și construcție) obiectelor de bază și utilizarea instrumentelor pentru modificarea proprietăților diverselor tipuri de linii folosite. Tehnica lucrului cu straturi este și ea o temă care a trebuit abordată, pentru că facilitează “citirea” mai ușoară a desenului tehnic realizat.

Și, fiindcă nu se poate realiza proiectare fără a respecta regulile desenului tehnic, am alocat un capitol special pentru tipărirea textului, hașurarea și cotarea desenelor.

Pentru că rolul profesorului în ghidarea elevului este fundamental, în capitolul destinat metodicii și didacticii predării aplicațiilor de tip CAD, am făcut o clasificare a programelor de instruire, am descris importanța implicării cadrului didactic și metodologii de realizare a materialelor de studiu. Capitolul l-am încheiat cu o serie de lecții elaborate pentru o parte din subcapitolele prezentate în prima parte a lucrării. Am pus accent pe instruirea cu ajutorul calculatorului, atât în utilizarea mediului online prin tutoriale, cât și în realizarea efectivă a aplicațiilor.

Instruirea constituie activitatea principală în cadrul procesului de învățare, conform obiectivelor pedagogice generale elaborate la nivel de sistem. Instructorul proiectează o acțiune bazată pe patru operații concrete: definirea obiectivelor pedagogice, stabilirea conținutului, aplicarea metodologiei, asigurarea evaluării didactice/educative. Am insistat asupra metodei de instruire asistată de calculator, care este o metodă didactică ce valorifică pricipiile de modelare și analiză a activității de instruire în contextul noilor tehnologii informatice și de comunicații. Sinteza dintre resursele pedagogice ale instruirii programate și disponibilitățile tehnologice ale calculatorului (ca sistem de procesare a informației) conferă acestei metode de învățare importante calități privind informatizarea activității de predare- învățare- evaluare, precum și îmbunătățirea instruirii prin intermediul unor acțiuni de gestionare- documentare-interogare.

Învățarea/instruirea asistată de calculator se referă la orice mod de utilizare a calculatorului în procesul didactic. Tehnologia de instruire îmbunătățește atât eficiența cât și efectivitatea procesului de învățare. Cele mai folosite sunt tutorialele online (text, multimedia, teste și corecție). Comunicarea mediată pe calculator se referă la orice formă de comunicare interpersonală care folosește tehnologiile pentru a transmite, a stoca, a adnota sau a prezenta informația creată de unul sau mai mulți participanți.

În final am atașat o serie de planșe care reprezintă realizarea grafică a lecțiilor prezentate, iar pe suport optic am inscripționat partea practică, cuprinzând desene ale elevilor, realizate în timpul orelor la clasă.

Cred că realizarea acestei lucrări va fi utilă pentru toți cei care doresc să se inițieze în tainele acestor tipuri de programe de proiectare asistată de calculator, elevi și cadre didactice de specialitate și, de ce nu, și de alte specialități, care au totuși un minim de cunoștințe de utilizare a calculatorului. De aceea am încercat să prezint noțiunile într-un mod cât mai simplu și am însoțit elementele de teorie și cu lecții practice, exemplificând prin imagini rezultatul operațiilor executate.

CAPITOLUL I

Elemente de bază în utilizarea AutoCAD 2013

Conceptul CAD

Pentru a putea trece la detalierea temei alese, ar trebui, mai întâi, detaliat conceptul de CAD, așa cum se înțelege în ziua de azi. Conceptul CAD (Computer Aided Design) se referă la proiectarea asistată de calculator, utilizând echipamente de calcul (hardware) și programe de utilizare a acestora (software). Proiectarea asistată de calculator presupune: recunoașterea nevoilor, pentru care se dorește utilizarea CAD, definirea problemei, generarea modelului pe computer, analiza proiectului, revizuirea proiectului și reevaluarea acestuia și, în final, desenarea automată (printare) și prezentarea proiectului.

Noțiunile care stau la baza conceptului CAD

În cărțile de specialitate care tratează teme legate de CAD, se iau în discuție diferite noțiuni fără cunoașterea cărora fiindu-ne imposibil a realiza și descrie operațiile necesare realizării la nivel profesional a unui minim proces de proiectare. Tocmai de aceea am considerat necesar să amintesc aceste noțiuni de bază: sistemul de coordonate, obiectul/entitatea de desenat, proprietățăle liniei/ suprafeței care trebuie desenat(ă), stratul, blocul, cotarea.

Pentru a putea avea un control asupra obiectului pe care va trebui să-l reprezentăm din punct de vedere al dimensiunilor sale, respectiv a poziționării acestuia în spațiu și față de alte obiecte desenate, trebuie să folosim un sistem de coordonate. Acesta poate fi cel implicit, tridimensional (WCS – world coordinate system), sau definit de utilizator (UCS – user coordinate system). Unitatea de măsură luată în considerare la reprezentarea entităților poate fi setată/modificată folosind comanda specifică Units.

Obiectul este de fapt reprezentarea cu ajutorul programului a ceea ce trebuie desenat. Acesta are diferite proprietăți cum ar fi: tipul, grosimea și culoarea liniei pe de o parte, iar, pe de altă parte, elevația, adică altitudinea față de planul XOY. În cazul in care obiectul este tridimensional, intervine și distanța de extrudare a acestuia, adică grosimea în direcția Z. Tot aici, se poate specifica materialul/patternul suprafețelor obiectului desenat. Dacă identificăm scopuri sau proprietăți comune pentru un anumit grup de obiecte, acestea se pot aranja în straturi – layere – diferite. În cazul în care este necesar ca un set de obiecte să fie inserat în mod repetat în desen, atunci se definește un bloc, pentru ca apoi să poată fi folosit la nevoie. În final, pentru ca proiectul să-și atingă finalitatea, acesta trebuie cotat, astfel încât să poată fi “citit”.

Diverse aplicații de tip CAD

CAD este o componentă a unui concept informatizat larg, care cuprinde simularea și modelarea asistată de calculator a sistemelor (COMPUTER AIDED ENGINEERING- CAE), proiectarea și dezvoltarea de produse și tehnologii (CAD), realizarea de prototipuri și produse de serie (COMPUTER AIDED MANUFACTURING – CAM). Conceptele de mai sus sunt descrise într-un limbaj informatic unic, COMPUTER INTEGRATED MANUFACTURING- CIM.

Ca exemple, din subdomeniul MCAD putem aminti AutoCAD Mechanical, Genius, Autodesk Inventor, subdomeniul GIS – Autodesk Map sau Autodesk World, subdomeniul AEC – Revit, AutoPLANT, Plateia, subdomeniul ECAD – CADELEC, modelare 3D – 3D Studio Max etc.

Este important de amintit ca AutoCAD-ul, de la firma Autodesk, este, de departe, cel mai cunoscut și răspândit software pentru proiectare.

Facilități oferite de programul AutoCAD 2013

AutoCAD 2013 reprezintă o unealtă foarte eficientă pentru desenare și proiectare asistată de calculator.

Utilizatorii de Windows vor trebui să aibă instalat ca sistem de operare cel puțin Windows XP Professional sau Home Edition (SP3 sau mai recent); este necesar cel puțin un procesor Intel® Pentium® 4 sau AMD Athlon™ dual-core, de 3.0 GHz sau mai mult cu tehnologia SSE2 și 2 GB RAM; un mouse sau un touchpad; o rezoluție a ecranului de 1024×768; 6 GB disponibili pe disc pentru instalare, iar instalarea se poate face prin download sau DVD. Va fi, de asemenea, nevoie de Internet Explorer versiunea 7 (sau următoarele) pentru a putea accesa site-ul Web de înregistrare a produsului.

CAPITOLUL II

Interfața AutoCAD 2013

Atunci când se lucrează cu AutoCAD 2013, se folosește un ansamblu de elemente de interfață cu ajutorul cărora se pot controla toate operațiile cuprinzând pictograme și simboluri care identifică în mod grafic aproape tot ceea ce se vede în aceasta. În acest capitol se prezintă principalele elemente ale interfeței AutoCAD 2013.

Anatomia ferestrei

Examinând un document deschis, se observă o serie de resurse care există pe două niveluri: fereastra aplicației și fereastra documentului.

Fereastra aplicației AutoCAD 2013

Fereastra aplicație reprezintă în principal ceea ce se vede atunci când este deschis AutoCAD 2013. Chiar dacă nu este deschis nici un document, se are în continuare acces la anumite comenzi din meniurile File (Fișier), Window (Fereastră) și Help (Ajutor). Figura 2-1. identifică părțile ferestrei de aplicație. Având deschis AutoCAD și toate documentele închise, se pot realiza încă anumite lucruri, cum ar fi folosirea comenzilor File, accesarea opțiunilor din meniul Help, personalizarea barei de acces rapida subiectelor de asistență etc.

Figura 2-1. Interfața fereastrei aplicației AutoCAD

Fereastra desenului

Fereastra desenului prezintă toate informațiile de la nivelul desenului. Analog ferestrei aplicației, fereastra de desenare conține de asemenea bare de titlu care identifică numele fisierului, precum și butoanele Minimize, Maximize/Restore și Close (pentru fereastra documentului), iar butoanele pentru selecția spațiului de modelare/ tipărire desen reprezintă elemente de control de bază. În bara de stare a desenului, avem posibilitatea de a modifica scara de afișare a reprezentării, realizarea diferitelor setări a scării de vizualizare, izolarea/ ascunderea/ reafișarea obiectelor selectate, meniul barei de stare a desenului, etc.(vezi Figura 2-2.)

Figura 2-2. Fereastra document deschisă

AutoCAD prezintă o interfață multidocument, adică pot fi deschise mai multe documente simultan. Pentru a comuta între ferestrele document, se alege din meniul Window – numele documentului (unde numele documentului este numele real al documentului AutoCAD).

Bare de unelte și casete de dialog

Deși există un număr semnificativ de scurtături pentru comenzi și controale interactive, trebuie să fie introduse măsurători sau valori numerice, să se aleagă opțiuni și setări, să se controleze comportamentul elementelor interfeței folosind barele de unelte, casetele de dialog și alte tipuri de controale din ferestrele de context. Toate acestea se realizează folosind următoarele elemente:

Câmpuri Num Pentru a specifica valori se folosesc casete num – prescurtare de la casete numerice. Pentru a introduce o valoare, se selectează câmpul respectiv folosind cursorul de la mouse sau se selectează o valoare existentă, după care se rescrie noua valoare. Se apasă tasta Tab pentru a muta rapid cursorul de la un control la următorul din caseta de dialog, sau se apasă simultan tastele Shift și Tab pentru a selecta controlul anterior. În casetele de dialog, apăsarea butoanelor Apply sau OK are ca efect închiderea acestora și aplicarea noilor valori sau opțiuni selectate. Se selectează câmpul cu ajutorul cursorului si se scrie noua valoare. În barele de unelte, apăsarea tastei Enter după scrierea valorii are același efect.

Liste derulante Combo (prescurtare de la combination- combinație) reprezintă un câmp numeric care conține un buton ce poate fi apăsat pentru a accesa un set de valori prestabilite. Astfel de ferestre necesită deseori apăsarea tastei Enter pentru a valida modificarea iar butonul OK sau Apply are aceeași valoare ca și în cazul casetelor de dialog.

Opțiunile meniurilor de tip flyout și popout. În anumite bare de unelte și ferestre se găsesc astfel de tipuri de meniuri, care sunt accesate prin apăsarea unui buton sub formă de triunghi.

Selectorii de culoare apar adesea în cadrul casetelor de dialog sau barelor de unelte sub forma unui buton. Majoritatea selectorilor de culoare includ de asemenea un buton Color, care reprezintă o scurtătură către ultima culoare folosită, unde putem să tastăm și denumirea standard a unei anumite culori folosite anterior din paleta AutoCAD.

Selectorii de listă sunt butoane care afișează o colecție de valori de etichete, permițând alegerea unei valori, a dimensiunii, a stării, modului sau stilului.

Butoane radio și casete de validare . Butoanele radio au formă rotundă și sunt grupate, permițînd alegerea unei singure opțiuni din toate cele care au asociat un astefel de control. Casetele de validare se prezintă sub formă de pătrat și permit unei opțiuni sau unei stări să fie selectată (având pe ea un marcaj) sau deselectată (fără nici un marcaj).

Butoanele. Ele apar peste tot în cadrul programului AutoCAD și pot realiza o anumită acțiune. Butoanele de comandă aplică instantaneu comanda, în vreme ce

butoanele de comutare controlează (și indică) stările de activare și dezactivare a unei anumite caracteristici . În general forma apăsată indică starea activă iar forma neapăsată forma pasivă.

Casete “rotative”. Acestea sunt similare listelor derulante. Pot fi folosite prin scrierea în interior a valorii dorite sau prin alegerea acesteia cu ajutorul mouse-ului.

Cursoare. Acestea permit specificarea valorilor într-un anumit interval – adesea între 0 și 100, bazat pe procente – prin scrierea valorii sau prin mutarea cursorului de control.

Meniuri contextuale. Pentru a accesa opțiunile și comenzile unui astfel de meniu se execută clic dreapta.

Folosirea liniei de comenzi

Comenzile în AutoCAD se pot apela în mai multe moduri: prin linia de comandă, barele de intrumente sau meniurile derulante.

Linia de comandă reprezintă o componentă a ferestrei și este locul de unde se apelează toate comenzile diponibile în AutoCAD. Pentru a apela o comandă din linia de comenzi este suficient să scriem, după cuvântul-cheie command, denumirea completă sau prescurtată a comenzii. În funcție de comanda apelată, trebuie să specificăm uneori niște opțiuni cărora putem să le introducem valori, după necesitate.

Bara de comenzi (Fig. 2-3.) are două componente: zona propriu- zisă de introducere a comenzii și zona de istoric al comenzilor introduse. Aceasta se poate redimensiona astfel încât să poată afișa mai multe linii cu comenzi decât două, cât apar afișate în mod implicit.

Fig. 2-3. Linia de comenzi

Deschiderea și salvarea fișierelor

Deschiderea și salvarea fișierelor cu desene, precum și folosirea Clipboard-ului sunt operații de bază. În momentul deschiderii AutoCAD, apare o fereastră de întâmpinare, care reprezintă un prim contact cu aplicația.

Cu un singur clic se poate deschide un fișier nou sau unul existent, sau unul dintre ultimele fișiere deschise, un fișier șablon, sau se pot explora alte caracteristici precum tutoriale online de învățare, adăugarea de diverse mini-aplicații suplimentare furnizate de Autodesk. Cu acces la Internet, se poate alege vizitarea site-ului Autodesk, al firmei producătoare AutoCAD. Pentru ca această casetă de dialog să nu mai apară niciodată, se deselectează caseta de validare în dreptul căreia scrie „Display at startup".

Figura 2-4. AutoCAD – Ferestra de întâmpinare

Deschiderea primului fișier de document nou

Prin apăsarea butonului New – Drawing din cadrul ferestrei de întâmpinare se deschide un document nou, gol. Același rezultat se poate obține alegând File – New (Ctrl+N) sau prin apăsarea butonului New din bara de Bara de acces rapid. Pentru un nou document, AutoCAD îi aplică în mod automat numele implicit [DrawingX]. X reprezintă numărul de ordine al fiecărui document nou creat, pe măsură ce acestea sunt deschise.

Fiecare document deschis este listat în partea de jos a meniului Window. Dacă au fost deschise mai multe documente noi, se observă faptul că fiecare fereastră de document este maximizată dar numai cea mai nouă dintre ele apare în cadrul vizual, acest lucru fiind indicat de numele implicit al documentului din bara de titlu a aplicației AutoCAD. Atunci când toate ferestrele documentelor sunt maximizate numai documentul din față este vizibil. Pentru a comuta între diferitele documente deschide în vreme ce acestea sunt maximizate, se alege Window – Numele fișierului.

Deschiderea fișierelor document

Pentru a deschide un document existent, se alege execuția uneia din următoarele trei acțiuni: clic pe butonul Open din caseta de dialog inițială, clic pe butonul Open din meniul butonului AutoCAD, sau File – Open (Ctrl+O). Se deschide caseta de dialog Select File. Modul simplificat apare atunci când panoul de opțiuni este ascuns, așa cum este prezentat în figura 2-5. În cadrul casetei de dialog Select File, se localizează și se selectează fișierul document și se apasă butonul Open. Caseta de dialog Open permite alegerea tipului de fisier pe care îl vom deschide precum și diverse alte opțiuni.

Figura 2-5. Caseta de dialog Open

Deschiderea fișierelor din alte aplicații

Se pot deschide multe alte fișiere din alte aplicații în AutoCAD, folosind selecțiile disponibile în meniul derulant Files Of Type din caseta de dialog Select Files. Atunci când un fișier creat de către o altă aplicație este deschis, AutoCAD convertește automat conținutul la formatul AutoCAD (fără a afecta documentul original).

Mesaje de avertizare

Atunci când sunt deschise fișiere – în special fișiere mai vechi sau create la un sistem diferit sau folosind o altă aplicație – pot apărea mesaje de avertizare înainte ca fișierul să fie practic deschis. În majoritatea cazurilor, aceste mesaje constituie cel mult o indicație. Două dintre cele mai întâlnite mesaje sunt compatibilitatea între versiuni și avertismente asupra fonturilor folosite.

Avertizarea referitoare la compatibilitatea între versiuni reprezintă o reamintire a faptului că fișierul deschis a fost creat cu o versiune mult mai veche a programului, iar avertizarea privind fonturile folosite permite vizualizarea unei liste a fonturilor folosite în document și furnizează opțiuni pentru substituirea cu altele noi.

Salvarea documentelor

Salvarea documentelor reprezintă o altă operațiune de bază. Atunci când se pune problema închiderii și salvării fișierelor AutoCAD, trebuie să fie luate câteva decizii importante, cum ar fi setarea unei locații, crearea unui nume pentru fișier, setarea preferințelor legate de versiune și alte câteva opțiuni.

Salvarea unui document

Un document existent se salvează prin simpla apăsare a butonului Save din meniul butonului AutoCAD, sau alegând File-Save (Ctrl+S), ceea ce are ca efect salvarea imediată a ultimelor modificări efectuate, fără a mai deschide nici o casetă de dialog. Dacă selectăm butonul Save as…, (Ctrl+Shift+S), rezultatul este deschiderea casetei de dialog Save Drawing As, așa cum este arătat în figura 2-6.

Figura 2-6. Caseta de dialog Save Drawing As

Închiderea fișierelor de document

Pentru a închide un fișier, se folosește una din următoarele metode: apăsați butonul Close situat în colțul din dreapta-sus al ferestrei documentului, sau alegem File – Close sau Window – Close. Dacă avem deschise mai multe documente, comanda Window -Close All închide simultan toate fișierele deschise. Atunci când se închid mai multe fișiere, AutoCAD întreabă dacă se dorește salvarea modificărilor pentru fiecare fișier în parte. Aceleași opțiuni le putem alege din meniul butonului AutoCAD din colțul stânga – sus al ferestrei aplicației.

Lucrul cu șabloanele

Șabloanele reprezintă fișiere specializate care pot fi salvate pe baza unor setări existente și/sau a conținutului unui document. Ele pot fi folosite ca puncte de plecare pentru a evita setări repetate ale paginilor, valori implicite pentru documente și alte proprietăți specifice ale documentului. Astfel de fișiere sunt ușor de recunoscut datorită extensiei specifice .dwt.

Deschiderea șabloanelor

Pentru a deschide un fișier șablon cu scopul de a crea un nou document pe baza lui, se alege File – New. Se deschide caseta de dialog Select Template, în care, la Files of Type, avem Drawing Template (.dwt), așa cum este prezentat în figura 2-7.

Selectarea fiecărui folder afișează liste cu fișiere șablon. Dacă este selectat un șablon, fereastra de previzualizare prezintă o imagine în miniatură a șablonului selectat. Atunci când se alege un șablon, se va descoperi o ordonare simplă, precisă a acestora în folderul respectiv. Butonul Browse conține opțiuni pentru a localiza, selecta și deschide un document nou pe baza unui șablon propriu salvat.

Figura 2-7. Categorii de șabloane pentru a

alege un nou document

Salvarea șabloanelor

Orice fișier șablon se poate deschide pentru a-l edita și a-i schimba formatul și/sau conținutul folosind comanda File-Open și se alege tipul de fișier Drawing Template (.dwt).

Pentru salvarea unui fișier șablon editat, comanda Save salvează automat fișierul ca șablon fără a mai deschide vreo casetă de dialog și fără a mai fi nevoie de specificarea din nou a fișierului ca șablon .dwt în cadrul casetei de dialog Save. Dacă dorim să salvăm șablonul editat cu alt tip, alegem opțiunea Save as… și din fereastra deschisă alegem, din lista Files of Type, tipul de fișier care să fie generat.

Comenzi pentru Clipboard

Clipboard-ul reprezintă un „loc" temporar care poate stoca ultimele obiecte copiate și este o caracteristică a sistemului de operare. Atâta timp cât lucrurile sunt stocate în această zonă aparent imaginară, pot fi „copiate" duplicate ale lor în document. Cele mai comune comenzi sunt copierea (Copy), cu variantele Copy with Base Point și Copy Link, tăierea (Cut) și lipirea (Paste, Paste as Block, Paste as Hiperlink, Paste to original Coordinates, Paste Special), – fiecare dintre acestea fiind accesibilă fie din meniul Edit, fie de pe bara de unelte standard.

Anularea și revenirea asupra modificărilor de editare

Atunci când se pune problema revenirii asupra unei operațiuni executate în mai mulți pași sau realizarea unei acțiuni prin încercare, există unealta Undo. Această mică unealtă extrem de utilă furnizează tot felul de metode de a reveni asupra ultimei acțiuni.

Comenzi de bază. Undo

Se alege Edit – Undo sau se folosește scurtătura standard Ctrl+Z. Pentru a reveni asupra comenzii Undo, se alege Edit – Redo sau utilizează scurtătura Ctrl+Shift+Z.

AutoCAD 2013 avansează în ceea ce privește lucrul cu cele două comenzi, oferind butoanele Undo și Redo pe bara de unelte standard, care pot fi folosite fie la anularea, fie la revenirea asupra uneia sau mai multor comenzi. Butoanele în sine sunt alcătuite din butoanele propriu-zise și meniuri de tip pop-out, în care apăsarea butoanelor se aplică ultimei acțiuni efectuate, iar executarea unui clic pe meniurile de tip pop-out are ca efect afișarea unei liste de comenzi recente, așa cum este arătat în figura de mai sus. Pentru a inversa sensul acțiunii comenzilor Undo sau Redo, se selectează una dintre comenzile disponibile de pe listă. Astfel se anulează comenzile executate până la acțiunea selectată din listă. Meniurile conțin ultimele comenzi executate în partea superioară a listei.

Controlul documentelor și al paginilor

Fiecare pagină a documentului are propriul set de proprietăți care se împart în două mari categorii: proprietățile fizice fac referire la dimensiunea fiecărui desen și proprietățile de afișare ce controlează modul în care sunt vizualizate anumite valori.

Opțiunile de afișare a paginii

Când se crează un nou proiect cu setările implicite, pe ecran va apărea suprafața de lucru. În cadrul acestei ferestre vom deplasa, cu ajutorul mouse-ului, cursorul indicator, folosit pentru amplasarea și selecția entităților de pe suprafața de lucru, precum și interacțiunea cu aplicația. Tot aici, vedem și simbolul sistemului de coordonate, care ne indică, permanent, punctul din care vedem proiectul. În partea de jos a paginii putem vedea filele Model, Layout1 și Layout2. Fila Model se referă la spațiul în care concepem entitățile proiectate, iar în filele Layout1 și Layout2 putem obține compozițiile de tipărire – de obicei, una sau mai multe vederi ale modelului realizat.

Figura 2-8. Spațiul model și spațiul hârtie

Crearea unei compoziții de tipărire

Prin apăsarea etichetei Layout1, se introduce în mod automat vederea curentă din spațiul model. Pentru a aduce în compoziția de tipărire și alte vederi ale modelului, specificăm în spațiul hârtie punctele de încadrare sau alegem opțiunea Fit.

Controlul tipăririi (plotării) desenului

Dacă avem selectat un layout, în care am adăugat o anumită vizualizare a proiectului, putem să tipărim varianta actuală a acestuia folosind comanda Plot, apelată din bara de comenzi, bara de acces rapid, de la meniul butonului AutoCAD, sau meniul Output. Figura 2-9. Fereastra Plot

Tipul/ dimensiunea hârtiei

Opțiunile pentru tipul, dimensiunea hârtiei și orientarea controlează formatul pentru document. Pentru a selecta o dimensiune standard a paginii, opțiunea Paper Setup Manager (meniul Output) permite specificarea rapidă a acesteia.

Se alege una din dimensiunile standard de pagină Letter, Legal, ANSI , ARCH, ISO și așa mai departe. Odată selecția efectuată, dimensiunile sunt automat introduse ca valori în câmpurile Page Width și Page Height din cadrul barei de proprietăți.

Figura 2-10. Stabilirea formatului de afișare

Orientare pe verticală/ orizontală.

Prin selectarea uneia dintre opțiunile Portrait sau Landscape din cadrul zonei Drawing orientation este determinată orientarea paginii și sensul tipăririi.

Stabilirea factorului de scalare a modelului.

În AutoCAD 2013 este necesar aproape întotdeauna să stabilim scara de reprezentare a desenului pentru că rareori modelul se va potrivi cu unitatea de măsură a suportului de plotare. În zona Plot scale, se poate selecta factorul de scalare a modelului. În același loc, putem bifa caseta Scale lineweights ca să fie scalate și grosimile liniilor din desen odată cu scara de plotare.

Specificarea limitelor desenului

Pentru a ne putea face o idee despre modul cum se încadrează obiectele reprezentate prin desen în spațiul de lucru, trebuie să specificăm limitele desenului. E bine să facem acest lucru și pentru ca, mai apoi, să putem tipări (plota) desenul.

Specificarea limitelor se face folosind una din variantele: din bara de meniuri a aplicației, meniul Format, opțiunea Drawing Limits, sau mai simplu, din bara de comenzi, unde scriem comanda Limits.

În oricare din variantele amintite procedăm, în bara de comenzi ne apare dialogul în care trebuie să specificăm coordonatele colțului stânga jos și dreapta sus a desenului. Aceste limite trebuie să fie și activate, ca să ne indice spațiul în care să realizăm desenarea efectivă. Acest lucru se face, în comanda Limits fiind, prin opțiunea ON, scrisă tot în zona de comenzi.

Figura 2-11. Specificarea limitelor desenului

Specificarea unităților de măsură

Pentru ca obiectul desenat să respecte dimensiunile proiectului, trebuie ca unitățile de măsură să corespundă cu acelea din proiect. În acest scop, ne putem folosi de comanda Units… meniul butonului AutoCAD, sau din meniul Format, comanda Units…, din bara de meniuri a aplicației. Ca urmare a acestei selecții, se deschide fereastra Drawing Units, unde, în zonele Lenght și Angle se specifică formatul unității de măsură (Architectural, Decimal, Engineering, Fractional, Scientific – pentru lungimi – și Decimal Degrees, Deg/ Min/ Sec, Grads, Radians, Surveyor’s Units – pentru unghiuri). La rubrica Insertion Scale se poate specifica unitatea de măsură pentru care, dacă inserăm un bloc din alt desen (în care această unitate de măsură este folosită) să fie făcută conversia, conform sistemului internațional, la unitatea de măsură setată pentru desenul curent. În acest caz, blocul inserat în desenul actual va fi scalat conform factorului după care facem conversia în noua unitate de măsură.

Figura 2-12. Specificarea unităților de măsură

Utilizarea modului de fixare pe obiect (Osnap)

Pentru ușurarea efectuării unei desenări cu precizie, ne putem folosi de câteva instrumente speciale oferite de aplicația AutoCAD 2013, ajutoare care, dacă sunt bine stăpânite, sunt o reală unealtă în activitatea de proiectare. Unul din aceste instrumente este modul de fixare – pe obiect, grilă etc. În cazul în care se activează modul fixare pe obiect, ne sunt indicate în desen, prin simbolori specifice, punctele importante din desen (de exemplu, centre de cerc, capete, respectiv mijloace de segmente, noduri, intersecții ș.a.). În momentul în care am apelat o comandă de desenare și ni se cere să specificăm coordonatele unui punct, aplicația ne indică, prin acele simboluri specifice, punctul respectiv, iar dacă se indică, folosind mouse-ul, acel punct, se selectează, în mod precis, exact punctul de care avem nevoie.

Figura 2-13. Modurile Osnap Figura 2-14. Activarea modului Osnap

Chiar dacă am ales punctele importante din desen care vrem sa ne fie indicate de program, ca să putem să ne folosim de instrumentul Osnap, acesta trebuie activat, prin una din variantele: click dreapta pe butonul Object Snap din bara de stare a aplicației, Enabled, sau bifăm caseta Object Snap On din fereastra Drafting Settings, fila Object Snap. Același lucru îl putem realiza și pentru obiectele 3D.

Tot pentru o mai bună precizie de desenare, ne putem folosi de instrumentul pentru specificarea unghiurilor (Polar Snap), care trebuie și acesta activat (Polar Snap On), în mod similar cu modul de fixare pe obiect. În acest caz, putem fixa unghiul la care “sare” indicatorul mouse-ului și tipul de măsurare a unghiului (Absolut, sau relativ la ultimul segment desenat).

Figura 2-15. Activarea modului Polar Tracking

CAPITOLUL III

Crearea și editarea obiectelor

Având în vedere că aplicațiile de tip CAD se folosesc pentru proiectare, cele mai importante comenzi folosite de utilizatorii acestui tip de aplicații sunt cele de desenare și editare, drept pentru care am în acest capitol acestea vor ocupa un spațiu semnificativ.

Tipuri de coordonate

Înainte de a trece la enumerarea și exemplificarea comenzilor de desenare, trebuie luate în considerare modalitățile de specificare a coordonatelor, pentru că, în vederea realizării unei desenări precise, e nevoie a cunoaște coordonatele obiectelor care se vor desena.

Coordonate absolute

Pentru ca să specificăm coordonatele absolute ale unui punct față de un sistem de axe ortogonal, similar cu un sistem din geometria analitică, trebuie specificată deplasarea punctului considerat față de originea acestui sistem, pe axa OX, respectiv pe axa OY. De exemplu, pentru a desena cele două segmente din desenul următor, tastăm în bara de comenzi coordonatele capetelor acestora: 0,0; 150,150 și 200,100, conform figurii 3-1.

Figura 3-1. Specificarea coordonatelor absolute

Ca o observație foarte importantă, trebuie să amintim că, atunci când se specifică o deplasare în sens invers axei, se trece semnul “-” înaintea valorii absolute a deplasării.

Coordonate relative

Specifică deplasările, pe axe, față de poziția ultimului punct desenat. Ca să se facă distincția față de modul absolut de introducere a coordonatelor, la coordonatele relative, în fața valorilor propriu-zise, se scrie semnul “@”. Ca să realizăm desenul din figura anterioară, folosind coordonatele relative, în zona de comenzi scriem:

Command: LINE

Specify first point: 0,0

Specify next point or [Undo]: @150,150

Specify next point or [Undo]: @50,-50

Coordonate polare

Pentru a specifica poziția unui punct folosind coordonate polare, luăm ăn considerare distanța față de punctul curent al cursorului și unghiul pe care-l face segmentul dintre aceste două puncte și sensul pozitiv al axei OX. Un exemplu avem în figura 3-2.

Figura 3-2. Specificarea coordonatelor polare

Crearea obiectelor – comenzi pentru desenare

În continuare, vor fi enumerate cele mai importante comenzi de desenare și exemple de utilizare a lor în aplicația AutoCAD 2015. În toate aceste exemple am luat în considerare un sistem de coordonate bidimensional.

Acest tip de comenzi se apelează prin una din următoarele variante: din meniul Draw al aplicației, urmând să se selecteze comanda corespunzătoare din meniul derulant, fila Home, grupul de butoane Draw a ribbon-ului din fereastra desenului sau prin scrierea comenzii direct în bara de comenzi. Este important de observat că în urma alegerii prin una dintre aceste metode a comenzii, în zona de comenzi apare un dialog cu programul, prin care se pot alege unele opțiuni pentru desenarea obiectului respectiv. Acestor opțiuni li se pot asocia unele variabile, cu valorile corespunzătoare introduse de la tastatură de către utilizator.

Segmentul de dreaptă

Se desenează folosind comanda Line. Rezultatul este desenarea unui segment de dreaptă, căruia trebuie să-i specificăm, printr-una din metodele descrise anterior, extremitățile. Un exemplu avem mai jos:

Command: line

Specify first point: 0,0

Specify next point or [Undo]: @200,-50

Specify next point or [Undo]: @100<45

Dreapta infinită

Pentru o dreaptă infinită se apelează comanda Xline. Pentru această comandă putem alege unul din parametrii: Hor (pentru linie orizontală), Ver (linie verticală), Ang (dreaptă care face un unghi cu axa OX), Bisect (desenează bisectoarea unghiului format de 2 drepte), Offset (o dreaptă paralelă la alta, desenată anterior, la o anumită distanță) sau un punct prin care trece dreapta.

În cazul în care specificăm un punct, programul ne solicită coordonatele celui de-al doilea punct prin care trece dreapta, iar apoi, câte coordonate introduce utilizatorul, până la apăsarea tastei Esc. Rezultă un mănunchi de drepte care trec prin primul punct specificat, ca în figura 3-3.

Dacă alegem opțiunea Hor, vom avea următorul dialog, în care specificăm, prin opțiunea h metoda de desenare a dreptei, apoi punctul prin care trece dreapta orizontală, urmat de distanța/ distanțele față de ultima dreaptă desenată. Dreapta va fi plasată în seminplanul în care este plasat cursorul mouse-ului. Similar, și la opțiunea Ver.

Figura 3-3. Comanda Xline

Command: XLINE

Specify a point or [Hor/Ver/Ang/Bisect/Offset]: h

Specify through point: 30,0

Specify through point: 50

Specify through point: 25

Command: XLINE

Specify a point or [Hor/Ver/Ang/Bisect/Offset]: v

Specify through point: 0,0

Specify through point: 30

Specify through point: 60

Opțiunea Ang solicită valoarea unui unghi pe care-l face dreapta cu axa OX sau un unghi față de altă dreaptă luată ca referință.

Command: XLINE

Specify a point or [Hor/Ver/Ang/Bisect/Offset]: A

Enter angle of xline (0) or [Reference]: a

Requires valid numeric angle, two points, or option keyword.

Enter angle of xline (0) or [Reference]: 30

Specify through point: 30,0

Command: XLINE

Specify a point or [Hor/Ver/Ang/Bisect/Offset]: a

Enter angle of xline (0) or [Reference]: r

Select a line object: (se selectează o dreapă, considerată ca referință)

Enter angle of xline <0>: 90

Opțiunea Bisect va duce la desenarea unei drepte, bisectoare a unui unghi format de alte două drepte care se intersectează într-un punct, ca în exemplul următor. Bisectoarea va fi desenată în planul determinat de cele trei puncte specificate.

Command: XLINE

Specify a point or [Hor/Ver/Ang/Bisect/Offset]: b

Specify angle vertex point: <Osnap on> (am fixat vârful unghiului)

Specify angle start point: ( coordonatele unui punct pe prima dreaptă)

Specify angle end point: (coordonatele unui punct pe a doua dreaptă)

La opțiunea Offset, ni se cere să selectăm o linie față de care să se deseneze dreapta și distanța la care să fie aceasta desenată. Dreapta nou desenată va fi în planul indicat cu ajutorul mouse-ului, ulterior specificării distanței.

Command: XLINE

Specify a point or [Hor/Ver/Ang/Bisect/Offset]: o

Specify offset distance or [Through] <Through>: 30 (specificăm distanța)

Select a line object: (selectăm linia)

Specify side to offset: (selectăm planul în care se va desena dreapta)

Semidreapta

Folosim comanda Ray, în care specificăm originea semidreptei și un punct pe dreaptă. Programul mai solicită coordonate pentru noi puncte, până la apăsarea tastei Esc. În cazul în care specificăm mai multe puncte, se vor genera tot atâtea semidrepte, toate cu originea în primul punct specificat (vezi figura 3-4., în care avem originea semidreptelor în punctul de coordonate 0,0 și au fost indicate cu mouse-ul trei puncte în desen).

Figura 3-4. Comanda Ray

Multilinia

Multilinia este folosită pentru trasarea mai multor linii paralele, de diferite stiluri, culori și grosimi. Aceasta trebuie întâi definită și abia apoi desenată.

Desenarea multiliniei se face folosind comanda mline, în care putem să setăm parametri acesteia. Astfel, folosind opțiunea Justification, se stabilește alinierea multiliniei la punctul de start: top – dacă partea de sus a multiliniei se aliniază la punctul de start, zero – dacă prin punctare determinăm axa de simetrie – , sau bottom – dacă partea de jos a multiliniei se aliniază la punctul de start. Opțiunea Scale ne indică distanța dintre cele două linii paralele și style ne indică stilul liniei.

Command: _mline

Current settings: Justification = Top, Scale = 20.00, Style = STANDARD

Specify start point or [Justification/Scale/STyle]: j

Enter justification type [Top/Zero/Bottom] <top>: z

Current settings: Justification = Zero, Scale = 20.00, Style = STANDARD

Specify start point or [Justification/Scale/STyle]: s

Enter mline scale <20.00>: 30

În continuare, am exemplificat desenarea unei multilinii cu parametri setați anterior, prin punctele de coordonate 0,0; 30.15 și 45,56.

Command: MLINE

Current settings: Justification = Top, Scale = 1.00, Style = STANDARD

Specify start point or [Justification/Scale/STyle]: 0,0

Specify next point: 30,15

Specify next point or [Undo]: 45,56

Polilinia

Acest obiect este o succesiune de segmente și arce de cerc, de dimensiuni și grosimi diferite, care se constituie într-o singură entitate.

Pentru a construi o polilinie, folosim comanda pline, cu opțiunile Arc, Close, Halfwidth, Lenght, Undo, Width. Întotdeauna programul solicită coordonatele primului punct al poliliniei. Se poate începe polilinia cu un segment, sau direct cu cu un arc de cerc. Opțiunea Arc solicită punctul de sfârșit al arcului. Întotdeauna arcul se generează în sensul setat la opțiunile pentru unitățile de măsurare a unghiurilor. Opțiunile Width și Halfwidth solicită ca utilizatorul să introducă de la tastatură valorile grosimii, respectiv a jumătate din grosimea liniei (arcului) de desenat. Lenght specifică lungimea segmentului de desenat. În continuare, am adăugat un exemplu de polilinie complexă, folosind opțiunile comenzii corespunzătoare și rezultatul acestei succesiuni în fereastra aplicației (Figura 3-5.).

Command: pline

Specify start point: 0,0 (punctul de început)

Current line-width is 0.0000

Specify next point or [Arc/Halfwidth/Length/Undo/Width]: a

(se începe desenarea unui arc de cerc)

Specify endpoint of arc or

[Angle/CEnter/Direction/Halfwidth/Line/Radius/Second pt/Undo/Width]: r

Specify radius of arc: 30 (se introduce raza arcului de cerc)

Specify endpoint of arc or [Angle]: 1,2 (punctul de sfârșit al arcului)

Specify endpoint of arc or

[Angle/CEnter/CLose/Direction/Halfwidth/Line/Radius/Second pt/Undo/Width]: l (se continuă cu un segment)

Specify next point or [Arc/Close/Halfwidth/Length/Undo/Width]: l

Specify length of line: 20 (se scrie lungimea segmentului)

Specify next point or [Arc/Close/Halfwidth/Length/Undo/Width]:w

(se modifică grosimea segmentului)

Specify starting width <0.0000>: (se păstrează grosimea de start a segmentului)

Specify ending width <0.0000>: 3 (se setează grosimea de sfârșit a segmentului)

Specify next point or [Arc/Close/Halfwidth/Length/Undo/Width]:15,20

(se introduce punctul de sfârșit al segmentului)

Figura 3-5. Comanda Pline

Cercul

Pentru desenarea unui cerc, în AutoCAD 2013 avem șase variante: prin specificarea centrului și razei, centrului și diametrului, două, respectiv trei puncte pe cerc, sau tangent la două, respectiv trei drepte.

Command: _circle

Specify center point for circle or [3P/2P/Ttr (tan tan radius)]: 0,0

(coordonatele centrului cercului)

Specify radius of circle or [Diameter]: 15 (raza cercului)

Command: CIRCLE

Specify center point for circle or [3P/2P/Ttr (tan tan radius)]: 30,30

(coordonatele centrului cercului)

Specify radius of circle or [Diameter]: d

Specify diameter of circle: 60

(se specifică diametrul)

Command: CIRCLE

Specify center point for circle or [3P/2P/Ttr (tan tan radius)]: 2p

(se alege modul de desenare prin 2 puncte diametral opuse)

Specify first end point of circle's diameter: 23,56

(prima extremitate a diametrului)

Specify second end point of circle's diameter: 56,80

(a doua extremitate a diametrului)

Command: circle

Specify center point for circle or [3P/2P/Ttr (tan tan radius)]: 3p

Specify first point on circle: 30,30 (primul punct)

Specify second point on circle: 60,60 (al doilea punct)

Specify third point on circle: 30,90 (al treilea punct)

În figura 3-6., am exemplificat comanda circle, cu opțiunea ttr, în care am selectat cele două segmente desenate anterior și am introdus ca valoare a cercului 10 unități. Ca observație, ar putea apare cazul în care la cele două entități să nu existe un cerc tangent, simultan.

Figura 3-6. Comanda circle, cu opțiunea ttr

Command: CIRCLE

Specify center point for circle or [3P/2P/Ttr (tan tan radius)]: ttr

Specify point on object for first tangent of circle:

Specify point on object for second tangent of circle:

Specify radius of circle <30.0000>: 10

Pentru a folosi opțiunea ttt de generare a cercului, trebuie să avem, în prelabil, trei segmente la care să existe un cerc posibil tangent. (figura 3-7.)

Command: _circle

Specify center point for circle or [3P/2P/Ttr (tan tan radius)]: _3p

(se alege metoda TTT de desenare a cercului)

Specify first point on circle: _tan to

(se alege primul punct de tangență)

Specify second point on circle: _tan to

(se alege al doilea punct de tangență)

Specify third point on circle: _tan to

(se alege al treilea punct de tangență)

Figura 3-7. Comanda circle, cu opțiunea ttt

Arcul de cerc

AutoCAD 2013 oferă unsprezece variante de a construi un arc de cerc:

prin trei puncte;

coordonatele începutului arcului, centrul cercului, sfârșit de arc;

punct de început, centrul cercului, unghiul dintre axa OX și raza corespunzătoare punctului de sfârși de arc;

punct de început, centrul cercului, lungimea corzii dintre cele două extremități ale arcului;

punctul de început, punctul de sfârșit de arc și unghiul inclus;

punct inițial, punct final și o tangentă din punctul inițial;

punctele inițial, final și raza cercului;

centrul cercului, punctele de început și sfârșit de arc;

centrul cercului, începutul arcului, unghi inclus;

centrul cercului, începutul arcului, lungimea coardei;

tangent la ultimul segment/ arc desenat.

În figura 3-8. se poate observa cum se generează un arc de cerc prin trei puncte alese de utilizator, iar în exemplele următoare sunt descrise celelalte metode de a desena arc de cerc în AutoCAD 2013.

Figura 3-8. Comanda arc, definit prin trei puncte

Command: _arc

Specify start point of arc or [Center]: 0,0

(coordonatele punctului inițial)

Specify second point of arc or [Center/End]: _c Specify center point of arc: 30,30 (coordonatele centrului cercului)

Specify end point of arc or [Angle/chord Length]: 60,30

(coordonatele punctului final al arcului)

Command: _arc

Specify start point of arc or [Center]: 0,0

(coordonatele punctului inițial)

Specify second point of arc or [Center/End]: _c Specify center point of arc: 30,30

(coordonatele centrului cercului)

Specify end point of arc or [Angle/chord Length]: _a Specify included angle: 30

(valoarea unghiului)

Command: _arc

Specify start point of arc or [Center]: 0,0

(coordonatele punctului inițial)

Specify second point of arc or [Center/End]: _c Specify center point of arc: 30,30

(coordonatele centrului cercului)

Specify end point of arc or [Angle/chord Length]: _l Specify length of chord: 60

(lungimea coardei care leagă punctele extreme ale arcului)

Poligonul regulat

Comanda Polygon ne ajută generăm poligoane regulate, folosind un număr de laturi, introdus de la tastatură, apoi trebuie specificată una din modalitățile de construire (înscris sau circumscris unui cerc de rază dată). Nu în ultimul rând, trebuie specificată raza cercului înscris/ circumscris poligonului. În figura următoare se poate observa cum folosim comanda polygon, cu specificarea numărului de laturi și a coordonatelor centrului înscris în poligon.

Figura 3-9. Comanda polygon

Command: _polygon Enter number of sides <5>: 6 (numărul de laturi)

Specify center of polygon or [Edge]: 30,30 (centrul poligonului)

Enter an option [Inscribed in circle/Circumscribed about circle] <I>: c

(alegerea variantei de poligon înscris în cerc)

Specify radius of circle: 50 (raza cercului circumscris poligonului)

O altă variantă de a genera un polgon este ca, pe lângă numărul de laturi dorit, să se introducă de la tastatură coordonatele a două vârfuri ale poligonului, pentru ca, apoi, programul să calculeze coordonatele celorlalte vârfuri ale acestuia:

Command: _polygon Enter number of sides <6>: 8

Specify center of polygon or [Edge]: e

Specify first endpoint of edge: 30,30

Specify second endpoint of edge: 50,50

Dreptunghiul

Desenarea dreptunghiului se referă la specificarea colțului din stânga jos și a celui din dreapta sus. Dacă dorim, putem să teșim sau să filetăm colțurile dreptunghiului, cu opțiunile Chamfer (se introduc distanțele pentru teșire) sau Fillet (se specifică raza de filetare).

Figura 3-10. Comanda rectangle

În continuare avem un exemplu în care am desenat un dreptunghi, racordat la colțuri, desenat prin introducerea de la tastatură a ariei dreptunghiului și a lungimii acestuia. Opțiunea Width, nefolosită în acest exemplu, se referă la grosimea liniei cu care se vor trasa viitoarele dreptunghiuri. Opțiunea Elevation se referă la altitudinea la care se construiesc viitoarele dreptunghiuri (deși sunt figuri plane), iar Thickness definește grosimea (înălțimea – pe verticală) viitoarelor dreptunghiuri.

Command: _rectang

Current rectangle modes: Elevation=12.0000 Fillet=5.0000

Specify first corner point or [Chamfer/Elevation/Fillet/Thickness/Width]: f

Specify fillet radius for rectangles <5.0000>: 7

Specify first corner point or [Chamfer/Elevation/Fillet/Thickness/Width]: 0,0

Specify other corner point or [Area/Dimensions/Rotation]: a

Enter area of rectangle in current units <200.0000>: 300

Calculate rectangle dimensions based on [Length/Width] <Length>: l

Enter rectangle length <10.0000>: 2

Sectoare inelare de cerc

Folosim comanda Donut, în care trebuie să stabilim diametrul interior, apoi pe cel exterior. Programul desenează atâtea sectoare inelare, câte coordonate de puncte introducem, până la ieșirea din comandă (apăsarea butonului drept al mouse-ului):

Command: _donut

Specify inside diameter of donut <0.5000>: 3 (diametrul interior)

Specify outside diameter of donut <1.0000>: 6 (diametrul exterior)

Specify center of donut or <exit>: 50,50 (centrul inelului)

Ca observație, în cazul în care desenăm cu linie întreruptă, inelele nu mai sunt continue, forma lor depinzând de tipul liniei (figura 3-11), iar ca să desenăm un cerc plin, trebuie să specificăm dimensiunea 0 pentru diametrul interior.

Figura 3-11. Comanda donut

Elipsa

În mod implicit, elipsa se desenează prin specificarea coordonatelor extremelor primei axe și a distanței de la centrul elipsei la un capăt al celeilalte axe. În figura 3-12, avem o elipsă construită cu linie întreruptă, prin specificarea extremităților unei axe și a lungimii celeilalte semiaxe.

Figura 3-12. Comanda Ellipse

Altă varintă de desenare cere coordonatele centrului elipsei, coordonatele extremității primei axe și lungimea celeilalte axe. Tot de la comanda ellipse, putem construi un arc eliptic, precizând cinci puncte: primele două determină extremitățile și lungimea primei axe, al treilea punct specifică distanța de la centrul elipsei la extremitatea celei de-a doua axe, iar ultimele două puncte indică începutul și sfârșitul arcului eliptic.

Command: _ellipse

Specify axis endpoint of ellipse or [Arc/Center]: _c

Specify center of ellipse: 0,0 (centrul elipsei)

Specify endpoint of axis: 50,0 (extremitatea primei axe)

Specify distance to other axis or [Rotation]: r

Specify rotation around major axis: 30 (rotația față de axa majoră)

Command: _ellipse

Specify axis endpoint of ellipse or [Arc/Center]: _c

Specify center of ellipse: 0,0 (centrul elipsei)

Specify endpoint of axis: 50,0 (extremitatea primei axe)

Specify distance to other axis or [Rotation]: 60 (lungimea celeilalte semiaxe)

Command: _ellipse

Specify axis endpoint of ellipse or [Arc/Center]: _a

Specify axis endpoint of elliptical arc or [Center]: 0,0 (centrul elipsei)

Specify other endpoint of axis: 50,0 (extremitatea primei axe)

Specify distance to other axis or [Rotation]: 15 (lungimea axei secundare)

Specify start angle or [Parameter]: 45 (punctul de început al arcului)

Specify end angle or [Parameter/Included angle]: 270 (punctul final al arcului)

Desenarea de puncte

Comanda Point este una din cele mai simple comenzi, cu ea putem să inserăm un punct în desen, cu simbolul setat anterior. Comenzile pdmode și pdsize precizează tipul și dimensiunea simbolului folosit pentru reprezentarea punctului (figura 3-13.).

Command: _point

Current point modes: PDMODE=0 PDSIZE=0.0000

Specify a point: 50,0

Command: PDSIZE

Enter new value for PDSIZE <0.0000>: 5

Command: PDMODE

Enter new value for PDMODE <0>: 34

Figura 3-13. Tipurile de noduri și valorile pdmode corespunzătoare

Editarea obiectelor – comenzi pentru modificare și construcție

În marea majoritate a cazurilor, este necesar ca obiectele create să fie modificate, multiplicate, sau deplasate, eventual schimbată orientarea lor. Aceste operații pot fi realizate prin editarea obiectelor. Pentru a accesa comenzile pentru editare șii de construcție, le putem selecta din opțiunile meniului Modify ale barei de meniuri a aplicației, din fila Modify a ribbon-ului din fereastra desenului (vezi figura de mai sus) sau tastându-le numele în bara de comenzi.

Vor fi prezentate, în cele ce urmează, principalele operații de editare aplicabile asupra obiectelor în AutoCAD 2013.

Ștergerea obiectelor

Se face folosind comanda Erase, corespunzător exemplului următor:

Command: _erase

Select objects: 1 found (se selectează obiectul de șters și se apasă tasta Enter)

Operația oops anulează efectul comenzii Erase, refăcând ultimul set de obiecte șterse.

Copierea obiectelor

Copierea obiectelor înseamnă multiplicarea acestora și plasarea copiei într-un anume punct, specificat de utilizator, cu păstrarea setului inițial de obiecte. Se poate spune că operația de copiere este o translație a obiectului selectat, fără ștergerea obiectilui inițial. Înainte de a lansa operația de copiere, trebuie selectate obiectele în cauză se apasă Enter, ca și confirmare a selecției, și se continuă cu dialogul din zona de comenzi, pentru a definitiva copierea. În cadrul acestui dialog, trebuie specificat un punct din desen, față de care se face translația (punctul de prindere) și un punct în care se copiază obiectul, mai precis, punctul în care va ajunge punctul de prindere la final. În figura 3-14. am arătat cum se copiază un set de două cercuri, cu specificarea punctului de prindere a obiectului și a punctului în care se copiază setul.

Figura 3-14. Copierea unui set de obiecte.

Una dintre opțiunile comezii Copy este Displacemet, care ne conduce la alegerea punctului ales pentru translație și a distanței și direcției după care se face translația. Opțiunea mOde se referă la alegerea copierii simple sau multiple (până la apăsarea tastei Enter).

Oglindirea obiectelor

Recurgem la acest procedeu atunci când dorim să obținem obiecte simetrice, ca și când le-am întors cu 180° în jurul unei axe de simetrie. Procedeul este următorul: se selectează obiectul sau obiectele care trebuie oglindite, se specifică punctele care vor determina axa de simetrie și, la final, dacă dorim sau nu să ștergem obiectul sursă.

Figura 3-15. Oglindirea unui obiect

Dacă oglindim obiecte de tip text, ca să nu apară textul scris invers, accesăm variabila MIRRTEXT și îi atribuim valoarea 0.

Command: MIRRTEXT

Enter new value for MIRRTEXT <1>: 0

Contururile decalate paralel

Contururile decalate paralel se referă la niște obiecte asemenea obiectelor sursă, poziționate astfel încât contururile obiectului sursă și ale obiectului final să fie paralele. Pentru a realiza un astfel de contur se folosește comanda Offset. Se selectează obiectul sursă, se introduce valoarea distanței de la obiectul nou creat la obiectul sursă și se punctează cu mouse-ul în planul unde se va poziționa noul obiect. Opțiunea multiple va avea ca efect posibilitatea de a realiza mai multe obiecte printr-o singură apelare a comenzii offset, dacă nu setăm opțiunea multiple, putem să realizăm doar un singur obiect la o singură apelare a comenzii. Opțiunea Erase stabilește dacă se șterge în mod automat obiectul sursă sau nu. Dacă variabila Erase are valoarea y, atunci se șterge în mod automat obiectul sursă. Dacă Erase are valoarea n, atunci utilizatorul poate opta între a șterge (y) sau nu (n) obiectul sursă. Opțiunea Through are ca efect alegerea de către utilizator a punctului prin care să treacă obiectul final, fără a mai specifica distanța de offset.

Command: OFFSET

Current settings: Erase source=Yes Layer=Source OFFSETGAPTYPE=0

(setările inițiale)

Specify offset distance or [Through/Erase/Layer] <189.6061>: e

(alegerea opțiunii erase)

Erase source object after offsetting? [Yes/No] <Yes>: n

(modificarea valorii variabilei erase)

Specify offset distance or [Through/Erase/Layer] <189.6061>: t

(alegerea opțiunii through)

Select object to offset or [Exit/Undo] <Exit>:

(se indică punctul prin care trece noul obiect)

Specify through point or [Exit/Multiple/Undo] <Exit>:

(ieșirea din modul through)

Select object to offset or [Exit/Undo] <Exit>:

Figura 3-16. Offset cu multiple activat

Șiruri/ Matrici de obiecte

Se obțin prin poziționarea, la distanțe egale, a mai multor copii ale aceluiași obiect. Obiectele nou create, împreună cu obiectul sursă, vor fi dispuse pe linii și coloane sau circular. Versiunea 2013 de AutoCAD are și opțiunea de a le plasa pe o curbă.

Opțiunile pentru comanda array:

Associative – determină dacă elementele șirului/ matricii sunt independente sau nu

Base point – punctul folosit pentru poziționarea elementelor în șir/ matrice

Count – numărul de linii și coloane al matricii

Spacing – distanța dintre linii și coloane

Columns, Rows – numărul de linii, coloane

Figura 3-17. Path array neasociativ

Mutarea obiectelor

Mutarea obiectelor se realizează folosind comanda Move. Se selectează obiectul care trebuie mutat și apoi se alege punctul de translație sau distanța pe care se deplasează obiectul.

Command: _move

Select objects: 1 found

Select objects:

(s-a selectat obiectul)

Specify base point or [Displacement] <Displacement>: <Osnap on>

(se alege punctul de translație)

Specify second point or <use first point as displacement>:

(se alege poziția finală a obiectului)

Command: MOVE

Select objects: 1 found

(se selectează alt obiect, până la apăsarea tastei Enter)

Rotirea obiectelor

Se selectează obiectul vizat, se alege un punct de bază și apoi se introduce valoarea unghiului de rotație. Opțiunea Copy are ca rezultat obținerea unei copy a obiectului, care se rotește cu unghiul specificat.

Command: _rotate

Current positive angle in UCS: ANGDIR=counterclockwise ANGBASE=0

(setările inițiale pentru comanda rotate)

Select objects: 1 found

(s-a selectat obiectul)

Select objects:

(s-a validat selecția)

Specify base point:

(s-a specificat punctul după care se face rotația)

Specify rotation angle or [Copy/Reference] <0>: 30

Comanda rotate cu opțiunea Copy:

Command: _rotate

Current positive angle in UCS: ANGDIR=counterclockwise ANGBASE=0

(setările inițiale)

1 found (obiectul era selectat înainte de apelarea comenzii)

Specify base point: (se indică punctul de rotație)

Specify rotation angle or [Copy/Reference] <30>: c

(se folosește opțiunea Copy)

Rotating a copy of the selected objects.

Specify rotation angle or [Copy/Reference] <30>: 60

(se introduce de la tastatură unghiul de rotație)

Mărirea sau micșorarea obiectelor

Se face folosind comanda Scale, în cadrul căreia trebuie să alegem punctul de bază (față de care se face scalarea) și apoi să introducem factorul de scalare (subunitar, dacă dorim să obținem un obiect mai mic, sau supraunitar, pentru a obține un obiect mai mare). Opțiunea Copy are ca rezultat realizarea unei copii a obiectului, iar Reference – alegerea unei lungimi considerată ca referință inițială și a noii lungimi finale.

Command: SCALE

Select objects: 1 found

Select objects:

Specify base point:

Specify scale factor or [Copy/Reference]: 30

Command: _scale

Select objects: 1 found

Select objects:

Specify base point:

Specify scale factor or [Copy/Reference]: r

Specify reference length <1.0000>: 2

Specify new length or [Points] <1.0000>: 5

(se specifică noua lungime)

Deformarea obiectelor

În momentul în care se dorește deformarea unui obiect, se selectează și apoi, făcând click pe un punct de prindere, acesta devine fierbinte, urmând ca utilizatorul să indice noua poziție a punctului de prindere. Rezultatul acestei succesiuni este deformarea obiectului. Aceasta se poate realiza cu sau fără copiere.

Extinderea controlată a lungimii obiectelor

Folosim comanda Lenghten, cu una din opțiunile:

Dy (punctăm în desen și, prin procedeul drag and drop, se modifică lungimea obiectului,

Delta (se alungește desenul cu o valoare specificată de utilizator),

Percent (se specifică procentul cu care se alungește obiectul),

Total (se specifică lungimea finală a obiectului selectat).

În general, alungirea obiectului selectat se aplică la capătul cel mai apropiat de punctul de selecție. În figura 3-18.

Figura 3-18. Comanda Lenghten

Tăierea obiectelor

Se taie porțiuni din desen, pâna la intersecția cu un alt obiect, numit obiect de frontieră. Singurul obiect care nu poate fi considerat frontieră este multilinia. Se folosește comanda Trim. Se selectează obiectele frontieră, apoi se selecteză obiectul sursă, iar în final, se elimină porțiunile care se taie, prin selecția lor.

Command: _trim

Current settings: Projection=UCS, Edge=None

Select cutting edges … (se selectează obiectele frontieră)

Select objects or <select all>: 1 found

Select objects: 1 found, 2 total (se selectează obiectul sursă)

Select objects: (se apasă tasta Enter pentru a confirma selecția)

Select object to trim or shift-select to extend or

[Fence/Crossing/Project/Edge/eRase/Undo]:

(se selectează prima porțiune care se elimină)

Select object to trim or shift-select to extend or

[Fence/Crossing/Project/Edge/eRase/Undo]:

(se selectează a doua porțiune care se elimină)

Select object to trim or shift-select to extend or

[Fence/Crossing/Project/Edge/eRase/Undo]:

(ieșirea din comanda Trim)

Figura 3-19. Tăierea unui arc de cerc

Extinderea obiectelor

Se referă la extinderea unui obiect până la un alt obiect frontieră. Se folosește comanda Extend în următorul mod: se selectează obiectul frontieră, se tastează Enter pentru confirmarea selecției, se alege obiectul care trebuie extins și se confirmă selecția prin încă un Enter. Se continuă alegerea de obiecte frontieră, respectiv obiecte de extins până la ieșirea din comanda Extend.

Figura 3-20. Extinderea unui arc de cerc

Întreruperea obiectelor

Comanda Break are ca efect întreruperea unui obiect sursă, obținându-se un obiect din care s-a decupat o porțiune delimitată de două puncte indicate de utilizator. După apelarea comenzii, se selectează direct primul punct de tăiere prin punctarea lui cu mouse-ul, se confirmă selecția cu Enter, apoi se alege și al doilea punct de tăiere.

Command:

Command: _break

Select object: (se selectează primul punct de tăiere și se tastează Enter)

Specify second break point or [First point]: (al doilea punct de tăiere)

Unirea obiectelor

În cazul în care vrem să transformăm mai multe obiecte într-unul singur, folosim comanda Join. Se aleg obiectele sursă prin selecție și se apasă Enter pentru confirmare. Rezultatul va fi un obiect fonu, format din cele două inițiale. În figura 3-21. Am exemplificat unirea a două arce eliptice într-unul singur, unirea realizându-se în sens trigonometric.

Figura 3-21. Comanda Join

Teșirea obiectelor

Acest tip de modificare se poate aplica doar asupra obiectelor cu colțuri. Practic, se “taie” colțul ales, prin specificarea unei distanțe până la care se taie, începând de la colț, pentru fiecare latură a colțului respectiv. Se realizează folosind comanda Chamfer, astfel:

Command: CHAMFER

(TRIM mode) Current chamfer Dist1 = 5.0000, Dist2 = 10.0000

(valorile setate inițial pentru distanțele de tăiere)

Select first line or [Undo/Polyline/Distance/Angle/Trim/mEthod/Multiple]:

(se selectează prima latură a colțului)

Select second line or shift-select to apply corner or [Distance/Angle/Method]:

(se selectează a doua latură a colțului)

În cazul în care distanțele stabilite initial sunt mai mari decât lungimea laturilor care se vor selecta, aceste distanțe se modifică folosind opțiunea Distance,astfel:

Command: CHAMFER

(TRIM mode) Current chamfer Dist1 = 5.0000, Dist2 = 10.0000

Select first line or [Undo/Polyline/Distance/Angle/Trim/mEthod/Multiple]: D

Specify first chamfer distance <5.0000>: 2

Specify second chamfer distance <2.0000>: 3

Racordarea obiectelor

Se referă la rotunjirea colțurilor obiectelor. Operația este asemănătoare cu teșirea, doar că în locul segmentului de tăiere a colțului apare un arc de tăiere, cu o rază de o anumită valoare, introdusă de la tastatură de utilizator.

Command: _fillet

Current settings: Mode = TRIM, Radius = 3.0000

(se afișează setările inițiale)

Select first object or [Undo/Polyline/Radius/Trim/Multiple]:

(se selectează prima latură a colțului)

Select second object or shift-select to apply corner or [Radius]:

(se selectează a doua latură a colțului)

Lucrul cu straturile și tipuri de linii

Lucrul cu straturile

În cazul în care avem de realizat un proiect complex, cu multe elemente, putem crea “mulțimi de obiecte” în desen, care se grupeză după rolul lor functional în cadrul proiectului, sau chiar în funcție de proprietățile lor simbologice (culoare, tip de linie etc.). Această asociere de obiecte grupate după diferite criterii poate fi plasată într-un strat, care poate fi apoi gestionat integral, în funcție de necesitate. Acest concept de stratificare poate fi folosit pentru controlul vizibilității obiectelor (se afișează sau nu obiectele de pe stratul respectiv), blocarea acceslui la obiectele din stratul respectiv, asocierea unei descrieri pentru obiectele din strat sau stabilirea proprietăților simbologice ale obiectelor din strat.

Gestionarea straturilor se realizează accesând Meniul Format, opțiunea Layer… din bara de meniuri a aplicației, sau alegând unul din butoanele grupului Layers din ribbon-ul situat în fereastra desenului curent. La accesarea opțiunii Layers… se deschide fereastra Layer Properties Manager, după cum se observă în figura următoare:

Figura 3-22. Fereastra Layer Properties Manager

Pentru crearea unui strat nou se apasă butonul New Layer (Alt+N) din fereastra Layer properties Manager. În lista cu straturi apare un strat nou cu denumirea Layer1, care se poate redenumi după dorință și i se pot schimba proprietățile, astfel:

se poate seta ca și strat curent (se selectează din listă și se face click pe butonul “bifă”,

se poate activa/dezactiva stratul (click pe butonul “bec”). Obiectele dintr-un strat dezactivat nu se văd, iar la reactivare stratul este regenerat odată cu tot desenul

îngheța/dezgheța stratul (click pe butonul “soare”). În acest caz, obiectul din acest strat nu se mai vede. Ultimul strat nu se poate îngheța.

încuia/descuia stratul respectiv (click pe butonul “lacăt”). Efectul încuierii stratului este faptul că acesta nu se mai poate modifica. Stratul curent nu se poate încuia.

Alte proprietăți care pot fi modificate pentru straturi sunt: culoarea, tipul, grosimea liniei de desenare, transparența stratului, plotabilitatea și stilul de plotare. Schimbarea tipului liniei: se selectează stratul dorit și se face click în dreptul etichetei Linetype. În fereastra care se deschide ( Select Linetype) se selectează de la butonul Load… una din tipurile de linie disponibile, se face click pe OK, apoi, la revenirea în fereastra Select Linetype se alege din nou tipul de linie respectiv și se validează alegerea cu butonul OK. Acum stratul selectat va avea modificat tipul de linie, față de cel implicit. Alegerea unei grosimi diferite a liniei: se face click în dreptul etichetei Lineweight, iar din lista derulantă Lineweights se alege valoarea dorită a grosimii liniei și se validează cu OK. Transparența stratului se modifică din lista Transparency, având selectat stratul a cărui transparență dorim să o modificăm.

CAPITOLUL IV

Definitivarea unui proiect CAD

Finalizarea și tipărirea desenului

Hașurarea desenelor

În domeniul tehnic, “hașura” reprezintă umplerea cu un anumit model a unei zone și se realizează pentru a o deosebi, simbolistic, de alte zone din desen. În funcție de domeniul pentru care este realizat proiectul/ desenul respectiv, “hașura” aplicată are o semnificație diferită: în mecanică, hașura poate reprezenta o secțiune într-o anumită piesă, pentru un inginer constructor poate reprezenta o anumită textură, iar în cartografie – un anumit tip de suprafață. Trebuie menționat că hașura se poate aplica doar unor contururi închise, sau unor zone care sunt “închise” în mod complet de către diverse obiecte înconjurătoare.

Pentru realizarea acestei operații, folosim comanda Hatch. În continuare, avem un exemplu de utilizare a acestei comenzi:

Command: _hatch

Pick internal point or [Select objects/seTtings]: Selecting everything…

Selecting everything visible…

(se selectează o zonă închisă din desen)

Analyzing the selected data…

Analyzing internal islands…

Pick internal point or [Select objects/seTtings]: *Cancel*

Figura 4-1. Variantele comenzii Hatch în AutoCAD 2013

Pentru personalizarea procesului de hașurare, avem la dispoziție opțiunea seTtings din sintaxa comenzii Hatch, la alegerea căreia se deschide fereastra Hatch and Gradient.

Figura 4-2. Setările comenzii Hatch în AutoCAD 2013

În fereastra Hatch and Gradient, în zona Type and Pattern se alege tipul de hașurare (după unul din modelele predefinite, modele-utilizator sau avem posibilitatea să creem un model nou). La crearea unui nou tip de model, prin alegerea culorii liniei de hașură și a culorii fundalului, respectiv a scalei hașurii. Din zona Angle and Scale, putem să alegem unghiul pe care-l fac elementele din care este constituit modelul cu axa OX din sistemul de coordonate actual, respectiv spațierea dintre elementele pattern-ului, precum și scala și spațierea modelului creat de utilizator. În zona Hatch origin se poate specifica originea hașurii, alegând între varianta implicită sau specificată de utilizator. Varianta implicită se poate seta prin atribuirea unor alte coordonate variabilei de sistem hporigin. Dacă dorim să alegem doar pentru modelul curent o nouă origine, putem simplu să o selectăm, după ce am selectat opțiunea Click to set new origin, sau să alegem un punct specific față de limitele dreptunghiului care încadrează cât mai strâns muchiile înconjurătoare ale hașurii. Odată ce am ales o nouă origine, putem salva acest punct ca origine implicită a hașurii. În zona Boundaries se stabilesc setări pentru a delimita chenarul/ zona de hașurat. Butonul Add: pick points determină în mod automat, în urma selectării unui anumit punct din desen, generarea unei hașuri în conturul închis care delimitează cât mai strâns zona în care se află punctul selectat. Butonul Add: select objects realizează direct hașura obiectului selectat. Bineînțeles, obiectul trebuie să fie delimitat de un contur închis. Butonul Remove boundaries determină eliminarea, în mod interactiv, a insulelor care apar în zona delimitată pentru hașurare. View Selections închide momentan fereastra Hatch and Gradient pentru a se putea vizualiza desenul cu hașura realizată. Pentru ca să vizualizăm din nou fereastra, se tastează Enter. Zona Options cuprinde butoane pentru realizarea unei hașuri asociative, hașuri separate, ordinea de plasare a hașurii sau a modelului de umplere a obiectelor, astfel: înaintea tuturor obiectelor, în fața, respectiv în spatele conturului. Cu butonul Layer putem asocia un anumit obiect-hașură unui anumit strat, altul decât cel curent, iar cu butonul Transparency se poate seta transparența hașurii, eventual diferită de cea a obiectului curent, prin specificarea unei anumite valori, care va fi asociată variabilei de sistem hptransparency. Butonul Inherit properties se folosește pentru selectarea obiectului ale cărui setări de hașură se vor moștenite pentru obiectul căruia suntem în curs de a-i aplica o hașură. Butonul More Options (Alt+<) ne deschide zona Islands, de unde putem specifica dacă se vor activa sau nu insulele și modul în care se vor hașura insulele.

Cotarea desenelor

Termenul de cotare se referă la reprezentarea în desen a valorilor dimensiunilor anumitor elemente din desen, iar cota este rezultatul operației de cotare. Cotarea, ca și desenarea propriu-zisă, trebuie să respecte regulile desenului tehnic, iar, ca un utilizator al aplicației să fie sigur că respectă aceste reguli, este suficient să folosească opțiunile oferite de programul AutoCAD 2013. Cele mai importante tipuri de cotări: cotarea lineară, cotarea radială (a razelor și diametrelor), cotarea unghiurilor, a arcelor de cerc.

Exemple și comenzi pentru cotare (folosim opțiunile menului Dimension sau comenzile specifice – în zona de comenzi):

Cotarea rapidă (automată)

Folosim comanda qdim în zona de comenzi, aspectul cotărilor va fi diferit, în funcție de opțiunile alese din prompt-ul aplicației.

Command: _qdim

Associative dimension priority = Endpoint

Select geometry to dimension: 1 found

Select geometry to dimension:

Specify dimension line position, or [Continuous/ Staggered/ Baseline/ Ordinate/ Radius/ Diameter/ datumPoint/ Edit/ seTtings] <Continuous>:

Cotarea liniară

Se realizează utilizând comanda dimlinear în zona de comenzi. Programul solicită specificarea originii celor două linii ajutătoare de cotă și a locației liniei de cotă. Opțiunea Mtext afișează editorul care face posibilă personalizarea textului cotei. Opțiunea Text are ca efect introducerea unei alte valori decât cea măsurată de aplicație și afișarea altei valori, scrise de utilizator în linia de comenzi. Opțiunea Angle afișează textul cotei la un unghi specificat de utilizator. Opțiunile Vertical, Horizontal și Rotated creează linii de cotă orientate corespunzător. În exemplul următor este ilustrată modalitatea de a genera o linie de cotă rotită la 120°.

Command: _dimlinear

Specify first extension line origin or <select object>:

(se selectează prima extremitate a segmentului cotat)

Specify second extension line origin:

(se selectează a doua extremitate a segmentului cotat)

Specify dimension line location or

[Mtext/Text/Angle/Horizontal/Vertical/Rotated]: r

(se alege opțiunea pentru desenarea unei linii de cotă rotite la un anumit unghi)

Specify angle of dimension line <0>: 120

(se specifică unghiul pentru linia de cotă)

Specify dimension line location or

[Mtext/Text/Angle/Horizontal/Vertical/Rotated]:

(se specifică poziția liniei de cotă)

Dimension text = 31.32

Figura 4-3. Comanda dimlinear, cu opțiunea Rotated

Cotarea aliniată

Este asemănătoare cu metoda de cotare liniară, având, totuși, mai puține opțiuni decât aceasta, după cum se poate observa în exemplul următor.

Command: _dimaligned

Specify first extension line origin or <select object>:

Specify second extension line origin:

Non-associative dimension created.

Specify dimension line location or

[Mtext/Text/Angle]:

Dimension text = 65.94

Cotarea lungimii arcului de cerc

Comanda dimarc poate realiza cotarea unui arc de cerc sau a unei porțiuni a arcului selectat anterior (folosind opțiunea Partial). Opțiunea Leader adaugă o linie de tip lider, cu orientarea către centrul cercului din care face parte arcul. Această opțiune se poate aplica doar arcelor de cerc cu unghi la centru mai mare decât 90° (figura 4-3.).

Command: _dimarc

Select arc or polyline arc segment:

(se selectează arcul de cerc)

Specify arc length dimension location, or [Mtext/Text/Angle/Partial/Leader]: p

(se alege opțiunea Partial)

Specify first point for arc length dimension:

(se alege prima extremitate a porțiunii de arc)

Specify second point for arc length dimension:

(se alege a doua extremitate a porțiunii de arc)

Specify arc length dimension location, or [Mtext/Text/Angle/Partial/Leader]:

(se specifică distanța liniei de cotă față de arc)

Dimension text = 29.02

Command: _dimarc

Select arc or polyline arc segment:

(se selectează arcul de cerc)

Specify arc length dimension location, or [Mtext/Text/Angle/Partial/Leader]: l

(se alege opțiunea Leader)

Specify arc length dimension location, or [Mtext/Text/Angle/Partial/No leader]:

(se specifică distanța liniei de cotă față de arc)

Dimension text = 84.92

Figura 4-4. Opțiunile Partial și Leader

Cotarea razelor și a diametrelor

Se face folosind comenzile dimradius și dimdiameter, cu una din opțiunile Mtext, Text, Angle. Acestea au fost detaliate anterior, la comanda dimlinear.

Command: _dimradius

Select arc or circle:

(se selectează arcul de cerc)

Dimension text = 43.19

Specify dimension line location or [Mtext/Text/Angle]:

(se specifică distanța liniei de cotă față de arc)

Command:

Command:

Command: _dimdiameter

Select arc or circle:

(se selectează arcul de cerc)

Dimension text = 86.38

Specify dimension line location or [Mtext/Text/Angle]:

(se specifică distanța liniei de cotă față de arc)

Figura 4-5. Cotarea razelor și a diametrelor

Cotarea unghiurilor

Se generează un arc de cerc desenat între direcțiile laturilor unghiului, selectate anterior de către utilizator. În funcție de poziționarea indicatorului de mouse (în momentul specificării poziției liniei de cotă) și de mărimea unghiului, linia de cotă va fi în interiorul, respectiv exteriorul unghiului cotat.

Command: _dimangular

Select arc, circle, line, or <specify vertex>:

Select second line:

Specify dimension arc line location or [Mtext/Text/Angle/Quadrant]:

Dimension text = 166

Dacă este selectată și activată opțiunea Quadrant, linia de cotă va fi prelungită în exteriorul liniei ajutătoare. Această comandă de poate aplica și pentru unghiuri formate la intersecția prelungirii a două segmente, sau pentru unghiuri la centru (într-un cerc).

Cotarea față de o bază de cotare/ cotarea înlănțuită

În cazul în care dorim să facem o cotare față de o bază, se specifică punctul de inserție al primei linii ajutătoare, apoi se punctează succesiv pentru a specifica poziția celorlalte linii ajutătoare. Pentru cotarea înlănțiută, se cotează primul segment, apoi se punctează succesiv pentru a indica extremitățile celorlalte segmente.

Figura 4-6. Cotarea cu bază comună și cotarea înlănțuită

Formatarea elementelor cotării

Fiecare tip de cotare folosește anumite elemente pentru a reprezenta valorile dimensiunii cotate. Unele din aceste elemente sunt comune tuturor tipurilor de cotări, altele depind de tipul de cotare. Fiecare set configurat de astfel de elemente formează un stil de cotare și poate fi salvat sub un anumit nume, modificat, stabilit ca și stil implicit, sau chiar comparat cu alte stiluri, element cu element. Toate aceste operații pot fi realizate cu ajutorul instrumentului Dimension Style Manager, pe care îl apelăm cu ajutorul comenzii dimstyle sau alegând opțiunea Dimension Style… din meniul Dimension al aplicației. La apelul acestei comenzi, se deschide fereastra Dimension Style Manager, în care putem crea, configura și compara noi stiluri de cotare și, nu în ultimul rând, să setăm ca și curent unul din stilurile disponibile.

Indiferent că dorim să creăm un nou stil, să-l modificăm sau să impunem anumite elemente dintr-un stil unui anumit stil setat ca și implicit (alegând una din opțiunile New…, Modify… sau Override), fereastra Dimension Style Manager afișează mai multe file în care este disponibilă formatarea, pe categorii, a tuturor elementelor cotării: linii, simboluri și săgeți, text etc.

Figura 4-7. Dimension Style Manager

Dacă alegem opțiunile New…, Modify… sau Override…, se afișează în primul rând fila Lines. În cadrul acestei file se pot alege: culoarea, tipul de linie, grosimea liniei, distanța dintre liniile de cotă, eliminarea unui capăt de linie de cotă (în zona Dimension lines). În zona Extension Lines se stabilesc culoarea liniei ajutătoare, tipul celor două linii ajutătoare – independent una de alta -, grosimea liniei, extinderea capătului liniei ajutătoare față de linia de cotă, distanța față de elementul cotat, o lungime fixă a liniei ajutătoare.

Fila Symbols and Arrows conține controale pentru tipul și dimensiunea săgeții de la liniile de cotă și linia lider, opțiuni pentru marcarea centrului cercului și poziția simbolului pentru lungimea arcului. În cadrul filei Text se stabilește aspectul textului (stilul, culoarea conturului, culoarea de umplere, dimensiunea textului, chenar pentru text), poziția textului (pe verticală/orizontală, direcția de scriere, distanța până la linia de cotă) și alinierea textului. În fila Fit se stabilesc setările pentru încadrarea cotei și a săgeților liniei de cotă (în cazul în care toate aceste elemente nu încap datorită lungimii reduse a liniei de cotă) și poziționarea cotei față de linia de cotă (atunci când aceasta nu se află în poziția implicită). Fila Primary Units setează proprietățile unităților de măsură primare: formatul unității de măsură, precizia, aspectul fracțiilor, separatorul zecimal valoarea de rotunjire, includerea unui prefix sau sufix la cotă, factorul de scalare, suprimarea zerourilor de la valorile zecimale. În cadrul filei Alternate Units apar în plus controale pentru factorul de multiplicare față de unitățile de măsură primare și poziționarea față de unitățile primare. În fine, fila Tolerances gestionează formatarea abaterilor dimensionale: metoda de înscriere a abaterilor, numărul de zecimale afișate, valorile minimă și maximă a abaterii, înălțimea textului abaterii, poziționarea pe verticală a valorii abaterii, alinierea abaterilor după punctul zecimal, precizia și suprimarea zerourilor pentru abaterile în unități alternative.

Tipărirea textului

Chiar dacă proiectele realizate de un tehnician CAD conțin, în principal, elemente geometrice, aproape de fiecare dată este necesar ca acestea să fie însoțite de diverse specificații, titluri, note etc. De aceea, este necesar să se cunoască modul de scriere, formatare și editare a textului.

Scrierea textului se face folosind comenzile Text sau Mtext în zona de comenzi, sau alegând opțiunea text din meniul Draw al aplicației, cu variantele Single Line Text sau Multiline Text. Același rezultat îl obținem apăsând butonul Text din fila Annotation.

Figura 4-8. Modalitățile de introducere a textului în desen

Comanda Text ne solicită pe rând coordonatele punctului de inserare a textului, înălțimea textului, unghiul de rotație al orientării textului față de orizontală. După ce am stabilit aceste lucruri, se poate introduce textul dorit.

Command: TEXT

Current text style: "Standard" Text height: 2.5000 Annotative: No

Specify start point of text or [Justify/Style]:

Specify height <2.5000>: 10

Specify rotation angle of text <0>: 60

Opțiunea Justify se referă la alinierea textului propriu-zis și oferă un număr mare de opțiuni suplimentare de plasare față de un punct anume selectat în desen, astfel:

Command: TEXT

Current text style: "Standard" Text height: 66.7260 Annotative: No

Specify start point of text or [Justify/Style]: J

Enter an option [Align/ Fit/ Center/ Middle/ Right/ TL/ TC/ TR/ ML/ MC/ MR/ BL/ BC/ BR]: A (pentru alinierea forțată a textului ajustând înălțimea scrierii)

Specify first endpoint of text baseline:

(se specifică primul punct al baseline-ului)

Specify second endpoint of text baseline: <Ortho on>

(se specifică al doilea punct al baseline-ului)

Command: TEXT

Current text style: "Standard" Text height: 66.7260 Annotative: No

Specify start point of text or [Justify/Style]: J

Enter an option [Align/ Fit/ Center/ Middle/ Right/ TL/ TC/ TR/ ML/ MC/ MR/ BL/ BC/ BR]: F (alinierea forțată a textului ajustând doar lățimea scrierii)

Specify first endpoint of text baseline:

(se specifică primul punct al baseline-ului)

Specify second endpoint of text baseline:

(se specifică al doilea punct al baseline-ului)

Specify height <66.7260>: 100

Opțiunea Style ne ajută să alegem unul din stilurile existente. Dacă nu se cunosc stilurile existente în desen, se poate afișa lista tuturor stilurilor:

Command: TEXT

Current text style: "Standard" Text height: 100.0000 Annotative: No

Specify start point of text or [Justify/Style]: S

Enter style name or [?] <Standard>: ?

Enter text style(s) to list <*>:

Text styles: (este afișată lista stilurilor existente)

Style name: "Annotative" Font typeface: Arial

Height: 0.0000 Width factor: 1.0000 Obliquing angle: 0

Generation: Normal

Style name: "Standard" Font typeface: Arial

Height: 0.0000 Width factor: 1.0000 Obliquing angle: 0

Generation: Normal

Current text style: "Standard"

Current text style: "Standard" Text height: 100.0000 Annotative: No

Pentru a crea un stil nou, alegem opțiunea Text Styles… din meniul Format al aplicației sau: fila Annotate, grupul de butoane Text, butonul Text Style.

Figura 4-9. Stiluri de text

La selecția opțiunii Manage Text Styles…, se deschide fereastra Text Style, în care se poate modifica stilul curent (Set Current) sau se poate crea un stil nou (New…). Pentru a defini un stil de text, putem specifica corpul de literă, stilul fontului, scrierea folosind caractere mari, înălțimea textului, orientarea caracterelor, spațierea caracterelor sau diferite efecte (figura 4-10.). Tot aici, putem șterge oricare din stilurile definite anterior, cu excepția celul Standard.

Figura 4-10. Definirea de noi stiluri de text

Comanda Mtext va permite scrierea textului de tip multilinie, adică sub forma unor paragrafe care se pot desfășura pe mai multe rânduri. Opțiunea Line Spacing ne ajută să specificăm distanța dintre liniile paragrafului, Rotation – direcția de scriere, Width – lățimea caracterelor de scriere, iar Columns – numărul de coloane pe care se poate scrie textul.

Command: _mtext

Current text style: "Standard" Text height: 399.7808 Annotative: No

Specify first corner:

Specify opposite corner or [Height/ Justify/ Line spacing/ Rotation/ Style/ Width/ Columns]: L

Enter line spacing type [At least/Exactly] <Exactly>: E

Enter line spacing factor or distance <2x>: 3x

Specify opposite corner or [Height/ Justify/ Line spacing/ Rotation/ Style/ Width/ Columns]:

CAPITOLUL V

Didactica predării aplicațiilor de tip CAD

Instruirea asistată de calculator (IAC)

Instruirea reprezintă principala activitate realizată pe parcursul procesului de învățământ, conform obiectivelor pedagogice generale elaborate la nivel de sistem, în cadrul politicii educației.

Operațiile pe baza cărora profesorul realizează proiectare didactică sunt următoarele:

Definirea obiectivelor pedagogice luând în considerare competențele profesionale care trebuie dobândite;

Stabilirea conținutului didactic pe baza obiectivelor care trebuie atinse;

Aplicarea metodologiei didactice pentru îndeplinirea/realizarea obiectivelor;

Asigurarea evaluării formative a activității didactice/educative respective.

Conținutul conceptului de instruire are o sferă mai restrânsă în raport cu educația (care se referă la formarea-dezvoltarea permanentă a personalității umane), dar mai cuprinzătoare decât învățarea, deoarece include mai multe forme de muncă intelectuală (forme extradidactice și extrașcolare; cu resurse substanțiale; directe și indirecte; de natură morală, tehnologică, estetică, psiho-fizică). (http://www.razvan.usamv.ro/curs%20 instruire %20 asistata.doc)

Instruirea asistată de calculator reprezintă o metodă didactică ce valorifică principiile de modelare și analiză cibernetică a activității de instruire în contextul utilizării tehnologiilor informatice și de comunicații, caracteristice societății contemporane. Sinteza dintre resursele pedagogice ale instruirii programate și disponibilitățile tehnologice ale calculatorului (ale sistemului de procesare a informației) conferă acestei metode didactice (IAC) calități privind:

informatizarea activităților de predare-învățare-evaluare;

îmbunățățirea managementului IAC prin intermediul unor acțiuni de gestionare, documentare, interogare;

simulare automatizată interactivă a cunoștințelor și capacităților implicate (angajate) în procesul de învățământ, conform documentelor oficiale de planificare a educației (Adăscăliței, 2007, pg. 22-23).

Metoda IAC valorifică următoarele operații didactice integrate la nivelul unei acțiuni de dirijare euristică și individualizată a activităților de predare-învățare- evaluare:

organizarea informației conform cerințelor programei adaptabile la capacitățile fiecărui elev;

stimularea cognitivă a elevului prin secvențe didactice și întrebări care vizează depistarea unor lacune, probleme, situații problematice;

rezolvarea sarcinilor didactice prezentate anterior prin reactivarea sau obținerea informațiilor necesare de la resursele informatice apelate prin intermediul calculatorului;

realizarea unor sinteze recapitulative după parcurgerea unor teme, module de studiu: lecții, grupuri de lecții, subcapitole, capitole, discipline școlare;

asigurarea unor exerciții suplimentare de stimulare a creativității elevului. (http://www.razvan.usamv.ro/curs%20instruire%20asistata.doc)

În figura de mai jos se sintetizează competențele sarcinile profesorului în IAC, ilustrate prin sarcinile pe care trebuie să le îndeplinească. (Adăscăliței, 2007, pg. 24)

Proiectarea și dezvoltarea instruirii

Proiectarea instruirii implică organizarea și ordonarea materialului care urmează să fie predat→ învățat→ evaluat la nivelul corelației funcțional – structurate dintre profesor și elev.

Proiectarea instruirii asistate de calculator poate fi definită ca fiind dezvolatrea sistematică a specificațiilor procesului de instruire utilizând teoriile învățării și instruirii pentru a asigura realizarea procesului de instruire. Proiectarea instruirii este definită de un întreg proces: de analiză a necesarului de deprinderi și cunoștințe și a obiectivelor învățării; de concepere a unui sistem de transfer și livrare a cunoștințelor (sub formă de conținuturi) care să asigure satisfacerea acestor necesități. (http://www.razvan.usamv.ro/curs%20 instruire%20asistata.doc)

Proiectarea instruirii include: dezvoltarea unor activități și materiale de instruire; testarea și evaluarea tuturor activităților de instruire și învățare (caracteristice elevului).

Etapele procesului de proiectare a instruirii

Analizarea instruirii – Care sunt obiectivele instruirii?

Proiectarea instruirii – Cum vor fi îndeplinite/ realizate obiectivele instruirii? Care este strategia procesului de învățare?

Realizarea (dezvoltarea) instruirii – Care este mediul propriu pentru implementarea programului de instruire?

Implementarea instruirii – Cum vor fi implementate într-o rețea atât instruirea cât și materialele de instruire într-o situație reală?

Evaluarea instruirii – Cum vor fi evaluate atât instruirea cât și materialele de instruire? Este procesul de instruire adecvat obiectivului general propus inițial?

Clasificarea programelor de instruire asistată de calculator

Software-ul pedagogic/educațional reprezintă un program informatizat, proiectat special pentru rezolvarea unor sarcini sau probleme didactice/ educative prin valorificarea tehnologiilor specifice instruirii asistate de calculator, care asigură:

– memorarea datelor;

– organizarea datelor în fișiere;

– gestionarea fișierelor;

– simularea învățării;

– realizarea învățării;

– evaluarea formativă a învățării;

– controlul, reglarea/autoreglarea și autocontrolul activității de învățare/educație. (https://xa.yimg.com/kq/groups/78888731/278035292/name/IAC.doc)

Unitatea didactică reprezintă secvența de instruire, relativ autonomă, rezultată în urma împărțirii conținutului unei discipline/modul de învățământ în scopul realizării unui proces de învățare mai rapid și eficient.

Funcția unității didactice/de instruire este foarte importantă la nivelul activității de învățare, angajând procesul de asimilare rapidă a conținutului proiectat în contextul unei secvențe de informații care stimulează asigurarea saltului de la cunoașterea simplă la cunoașterea bazată pe înțelegere. Structura unității didactice/de instruire include un ansamblu de informații, deprinderi, priceperi, operații etc. care trebuie realizate prin parcurgerea unei teme date. Relațiile dintre aceste elemente, proiectate la nivelul interdependenței necesare a laturilor teoretică și aplicativă ale învățării, conferă unității didactice coerența și consistența pedagogice. (https:// xa.yimg.com/ kq/groups/ 78888731/ 278035292/name/IAC.doc)

Valorificarea unității didactice/de instruire este posibilă în diferite contexte de proiectare pedagogică a unor conținuturi disciplinare, intradisciplinare sau chiar transdisciplinare. Operaționalizarea lor la nivelul activității didactice (lecției) permite ierarhizarea acțiunilor de predare- învățare –evaluare conform operațiilor de divizare pedagogică a conținutului instruirii propuse în contextul programei școlare sau prin inițiativa fiecărui profesor. Aceste operații presupun o bună cunoaștere a ceea ce urmează a fi învățat, a celor care învață (a elevilor) și a condițiilor în care se produce învățarea. (Adăscăliței, 2007, pg. 49)

Tipuri de învățare

Învățarea independentă

Elevul este în contact numai cu materialele didactice. Astfel de materiale trebuie să fie “complete” și “consistente” , de vreme ce trebuie să îndeplinească funcții variate.

Funcțiile trebuie:

să fie interactive;

să ofere o motivație;

să ofere tot sprijinul necesar;

să prevadă activități de monitorizare și feedback.

Prin urmare, tehnologia aleasă trebuie să ofere materiale capabile să îndeplinească toate funcțiile menționate mai sus. Mai mult, trebuie să beneficieze de un aspect exterior plăcut, întrucât elevul este singur atunci când le folosește.

Un mare avantaj al unui astfel de climat îl constituie lipsa costurilor pentru toți cei implicați (instructori, profesori, îndrumători), dar, în același timp, lipsa acestui personal constituie un mare dezavantaj – acest tip de studiu online este similar cu studiul individual al unei cărți: pentru anumiți elevi, metoda este suficientă și potrivită pentru tratarea unor subiecte simple. Dar publicarea unei cărți sau distribuirea ei către elevi nu poate ține locul predării, astfel că studiul online nu se poate limita doar la editarea unor conținuturi. (Adăscăliței, 2007, pg. 60)

Învățarea independentă asistată

Elevul beneficiază de materiale online și de sprijinul unui îndrumător. Există o gamă largă de situații de tutorat: de la o relație care are loc doar în situații speciale la o persoană ce joacă un rol de îndrumare în fază finală de evaluare și până la un îndrumător personal care monitorizează și sprijină elevul pe tot parcursul procesului de învățare.

Cu cât îndrumătorul se implică mai mult în procesul de învățare, cu atât este nevoie mai puțin de realizarea unor materiale didactice întrucât ele nu pot îndeplini sarcinile îndrumătorului.

Tehnologia aleasă trebuie să faciliteze comunicarea dintre elev și îndrumător prin intermediul poștei electronice, al discuțiilor și al conferințelor Web.

Relația online este similară cu cea desfășurată direct între cei implicați, adică e o relație între profesor și elev. Studiul individual asistat poate fi potrivit la un nivel înalt avansat în cadrul căruia este important să fie folosite mijloace adecvate, iar îndrumătorul intrevine doar pentru a consilia. (Adăscăliței, 2007, pg. 63)

Clasa virtuală

Elevul nu este singur în procesul de învățare; ele aparține unui grup, unei clase virtuale care beneficiază de materiale de studiu online și asistență tutorială.

Chiar și acest scenariu este alcătuit din situații diferite:

– grupul abordează aceleași obiecte de studiu sau dimpotrivă fiecare elev parcurge anumite unități de studiu, în funcție de necesități;

– disciplina poate avea un program fix cu date-limită de finalizare a proiectelor sau fiecare elev poate să își aleagă liber ritmul de lucru, să își utilizeze propriile metode de studiu (în acest caz structura clasei urmează să se modifice de-a lungul cursului).

În fiecare caz existența grupelor de lucru are funcții importante, cum ar fi menținerea motivației și obținerea unui randament optim: membrii grupului pot să facă sugestii, să compare soluții sau să dea sfaturi unii altora.

În ceea ce privește materialele didactice, rămâne valabil ceea ce s-a afirmat în modelul anterior.

Tehnologia aleasă trebuie să favorizeze constituirea grupelor și crearea unui sistem relațional prin intermediul e-mailurilor, al forumurilor, al bazelor de date, al studiului de caz destinat creării unor legături personale între membrii grupei. (Adăscăliței, 2007, pg. 64)

Învățarea colaborativă

Contextul presupune existența unui grup de lucru dar se schimbă cadrul în care se desfășoară activitatea. În scenariul studiului de colaborare, studiul devine rezultatul unei munci colective în care fiecare elev devine creatorul/ furnizorul conținuturilor științifice.

Rolul inițial al materialelor didactice se schimbă, astfel încât conținutul disciplinei reprezintă rezultatul activității.

Tehnologia aleasă trebuie să asigure cadrul optim pentru desfășurarea activităților adică un spațiu pentru comunicare, cercetare și găsirea unor resurse. Un astfel de scenariu corespunde celui al unei clase care realizează un proiect. (Adăscăliței, 2007, pg. 64)

Tutorialele sau lecțiile interactive online

Predarea reprezintă acțiunea cadrului didactic de transmitere a cunoștințelor la nivelul unui model de comunicare unidirecțional, dar aflat în concordanță cu anumite cerințe metodologice care condiționează învățarea.

Lecția reprezintă o modalitate fundamentală de organizare a activității didactice și de instruire. Definirea conceptului de lecție din perspectiva curriculară: profesorul lecturează esențialul, iar elevul meditează eficient înaintea lecției și după terminarea ei, ca efect al prezentării informației. Activitatea elevului este ghidată (îndrumată de profesor /instructor).

Lecția poate fi interpretată ca un program didactic bazat pe un sistem de acțiuni structurate în funcție de obiectivele generale și specifice ale procesului de învățământ, acțiuni operaționalizate adecvat la nivelul fiecărui elev, într-o atmosferă de lucru congruentă. (http://www.razvan.usamv.ro/curs%20instruire%20asistata.doc)

Coordonatele lecției reflectă structura unui model tridimensional care definește funcționalitatea, structura și calea de operaționalizare a procesului de învățământ:

coordonata funcțională a lecției vizează obiectivele generale și specifice ale activității stabilite în cadrul unor documente de politică a educației (plan de învățământ, programe școlare) ce reflectă în plan didactic finalitățile sistemului de educație (definite la nivelul idealului pedagogic – al scopurilor pedagogice);

coordonata structurală a lecției vizează resursele pedagogice angajate în cadrul activității la nivel material (spațiul-timp didactic disponibil, mijloacele de învățământ disponibile), informațional (calitatea programelor școlare, calitatea materialelor documentare, calitatea materialelor informatizate etc.) și uman (calitățile pedagogice ale profesorului, capacitățile elevilor);

coordonata operațională a lecției vizează acțiunea de proiectare și realizare a obiectivelor concrete ale activității, deduse din obiectivele generale și specifice ale lecției, cu respectarea particularităților grupului de elevi, prin angajarea creativității pedagogice a profesorului în sensul valorificării depline a resurselor (conținuturi→ metodologie→ condiții de instruire) și a modalităților de evaluare necesare în contextul didactic respectiv. (Adăscăliței, 2007, pg. 51)

Principiile psihopedagogice ale instruirii utilizate în realizarea tutorialelor

Tutorialul include primele două etape : prezentarea informațiilor noi și ghidarea în procesul de exersare a acestor informații, ca mijloc de a consolida asimilarea/ interiorizarea acestor informații. Prezentarea informației trebuie realizată astfel încât să nu plictisească elevul, dat fiind că acesta parcurge individual tutorialul, iar nivelul motivației acestuia de a învăța trebuie să rămână constant pe tot parcursul procesului de învățare. Pentru a se verifica nivelul de atingere a obiectivelor propuse după parcurgerea unei unități de informație, trebuie prevăzute, adițional, și teste de evaluare a competențelor dobândite.

Avantajele utilizării tutorialelor pe calculator. Tutorialele sunt recomandate: pentru prezentarea informațiilor faptice, pentru învățarea unor reguli și principii și pentru învățarea unor strategii de rezolvare a unor probleme. Procesul de instruire include patru etape, reprezentate în figura de mai jos:

Pentru ca elevul să știe de la începutul parcurgerii tutorialului care este finalitatea urmărită, în zona de la început trebuie să existe o regiune care informează pe beneficiarul acestuia obiectivele și scopurile urmărite. Cea mai marte parte a tutorialului cuprinde informația care trebuie parcursă/ asimilată/ interioarizată. Sunt adresate întrebări la care elevul trebuie să dea un răspuns. Programul apreciază răspunsul elevului și oferă o reacție care să întărească înțelegerea și să crească performanța elevului.

Elementele specifice ale unui tutorial sunt: introducerea, asigurarea controlului elevului asupra desfășurării lecției și a alegerii ordinii de parcurgere a informației, motivarea elevului, prezentarea informațiilor, întrebări și răspunsuri, analizarea răspunsurilor, îndrumări suplimentare în funcție de corectitudinea răspunsurilor, remedierea cunoștințelor asimilate, secvențiere, segmentarea lecției, încheierea tutorialului. (Adăscăliței, 2007, pg. 52)

Testele pedagogice

Testele pedagogice sunt, în general, testele de cunoștințe, standardizate, folosite în procesele de instruire pentru a măsura nivelul la care s-a ajuns în asimilarea cunoștințelor sau dificultățile din cadrul procesului de învățare.

Obiectivele testelor pedagogice se referă la cuantificarea nivelului de cunoștințe și a competențelor urmărite de a fi dobândite în cadrul parcurgerii temelor sugerate prin intermediul programelor școlare. Acestea presupun, deci, verificarea gradului de înțelegere, aplicare, analiză și sinteză a informației, această apreciere fiind obținută într-o perioadă determinată, într-un domeniu al cunoașterii generale, de profil, de specialitate/ profesionale.

Testele pedagogice pot fi clasificate în funcție de două criterii complementare:

criteriul obiectivului operațional prioritar: teste de sondaj inițial (aplicate la începutul unei discipline, al semestrului, al anului școlar, al ciclului școlar); teste pentru anumite teme, capitole (aplicate după parcurgerea anumitor teme, capitole); teste de sinteză (aplicabile la sfârșitul anului școlar, după parcurgerea tuturor temelor, inclusiv a celor de sinteză);

criteriul metodologiei angajate prioritar: teste de lucru sau de simulare; teste bazate preponderent pe memorie sau pe gândire, teste cu răspunsuri standardizate sau deschise (Adăscăliței, 2007, pg. 58).

Trebuie menționat, totodată, că testele pedagogice, care sunt folosite pentru investigarea eficienței procesului de învățare, diferă de testele docimologice, care intervin în cazul concursurilor, testelor naționale etc.

Exerciții practice

Exercițiul și lucrările practice reprezintă o metodă didactică de învățământ în care predomină acțiunea practică/ operațională reală, în cadrul cărora se folosesc și dezvoltă cunoștințele și competențele acumulate prin aplicarea metodelor exercițiului și a algoritmizării, în urma integrării asupra unui fond de activități care presupun niște obiective de ordin practic.

Metoda didactică de tip exercițiu implică automatizarea acțiunii elevului prin consolidarea și perfecționarea unor operații/etape de bază care condiționează realizarea unei sarcini didactice, pe diferite niveluri de performanță, așteptate și repetabile, în condiții de organizare pedagogică relativ identice. Exercițiul poate realiza, dacă este bine aplicat ca metodă, însușirea cunoștințelor și competențelor, specifice fiecărei etape de învățare, prin formarea unor deprinderi noi, care pot fi asimilate mai apoi la nivelul următoarelor activități de predare→învățare→evaluare.

Proiectarea și realizarea exercițiului presupune valorificarea pedagogică a etapelor angajate psihologic în procesul de formare și consolidare a deprinderilor:

familiarizarea elevului cu acțiunea care urmează să fie automatizată;

declanșarea operațiilor necesare pentru desfășurarea acțiunii respective;

integrarea operațiilor antrenate în structura acțiunii, consolidată deja la nivelul unui stereotip dinamic;

sistematizarea acțiunii în funcție de scopul general și specific al activității respective;

integrarea acțiunii automatizate în activitatea respectivă;

perfecționarea acțiunii automatizate în contexte diferite care asigură evoluția sa în termeni de stabilitate și de flexibilitate. (Adăscăliței, 2007, pg. 54)

Proiectarea exercițiului presupune ghidarea elevului în a aplica niște cunoștințe și competențe dobândite anterior pentru a realiza produse didactice semnificative. Valoarea pedagogică a exercițiului constă în nivelul de atingere a competenței care se cere a fi dezvoltată și, bineînțeles, relevanța pe care o are acea competență nou obținută în structura de proiectare și realizare a activității de învățare. Exercițiul este o metodă care poate fi folosită în diverse etape ale lecției, având aplicatibilitate foarte bună în consolidarea, analiza, reactualizarea cunoștințelor care au fost parcurse, dar și a operaționalizării cunoștințelor dobândite, în diferite contexte și, mai apoi, în viața de zi cu zi, acesta find scopul final al parcurgerii oricărui proces de învățare.

Exercițiile didactice pot fi de tipuri diverse, astfel, în funcție de gradul de complexitate, avem exerciții simple, semicomplexe, complexe, sau, referitor la modul de dirijare a acțiunii automatizate, putem enumera exercițiile dirijate, semidirijate, sau autodirijate. Evoluția pedagogică a exercițiilor trebuie să realizeze o trecere de la nivelul de exercițiu al unor automatisme la operaționalizarea acestor automatisme într-un cadru mai larg, la diferite niveluri de referință.

Metodologia de concepere, proiectare și realizare a programelor de instruire asistată de calculator

Pregătirea proiectului

Pentru realizarea unui proiect de instruire, ar trebui să se ia în considerare câțiva factori, cum ar fi:

proiectul trebuie realizat astfel încât să se plieze pe stilul de predare și interesele profesorului;

proiectul trebuie să conțină câteva forme specifice instruirii asistate de calculator în formatul de bază al modelelor tipice, ori poate conține activități de instruire proprii care să utilizeze calculatorul;

proiectul poate conține o cantitate mai mică sau mai mare de informație care trebuie asimilată, în funcție de nivelul la care se află elevii din punctul de vedere al cunoștințelor referitoare la tema propusă spre studiu, capacității de lucru al acestora și, evident, de obiectivele pe care și le-a propus cadrul didactic.

proiectul reflectă întotdeauna abilitatea profesorului în prezentarea conceptelor, alegerea și proiectarea celor mai adecvate activități care trebuie realizate în scopul de a ajunge la un nivel maxim de atingere a obiectivelor propuse. În funcție de nivelul de cunoștințe și de nivelul de receptivitate al elevilor, proiectul pentru o temă anume este necesar de a fi redefinit și îmbunățățit în permanență, pentru acest lucru, profesorul poate avea ca plus de informație experiența anterioară a colegilor sau a experților din domeniu. Este esențial faptul că, la elaborarea unui astfel de proiect trebuie să se ia în considerare și mijloacele didactice de care dispune profesorul, cunoscându-se faptul că și varietatea acestora poate duce la o motivare și activizare mai mare a elevului.

Pregătirea proiectului instruirii presupune parcurgerea următoarelor patru etape:

-etapa 1: determinarea necesarului de cunoștințe și deprinderi (nevoia de învățare); definirea obiectivelor de învățare,

-etapa 2: colectarea resurselor; analiza integrării tehnologiilor informatice în disciplină,

-etapa 3: înțelegerea conținutului; analiza conținutului,

-etapa 4: generarea ideilor cuprinse în proiect; adoptarea strategiei de predare și instruire. (Adăscăliței, 2007, pg. 118)

În prima etapă a proiectării instruirii se realizează o analiză, care implică descrierea mediului de studiu (învățare) și observarea nevoilor elevilor cărora li se aplică proiectul. Definirea obiectivelor se face prin analizarea deprinderilor și cunoștințelor necesare elevului, în ideea de a atinge aceste obiective.

Elemente de pedagogie în instruirea asistată de calculator

Definirea obiectivelor învățării (instruirii). Obiectivele învățării sunt definite de cunostințele și deprinderile pe care elevii trebuie să le poată operaționaliza la finalizarea procesului de instruire. Aceste obiective pot fi stabilte pentru o lecție, pentru o unitate didactică, sau un modul și se ating în intervale de timp mici, în comparație cu finalitățile, pe termen lung, ale educației.

Un obiectiv al învățării trebuie să răspundă la întrebarea: “Ce dorește profesorul ca elevii să știe și să înțeleagă la sfârșitul procesului de predare/ învățare?”

În continuare, am prezentat o descriere și o clasificare a obiectivelor (Adăscăliței, 2007, pg. 123).

Obiective generale, scopuri principale sau aspirații- de exemplu: însușirea și folosirea unui vocabular specific și adecvat domeniului studiat.

Obiective specifice

Obiective operative sau obiective comportamentale:

obiective referitoare la fluența utilizării și manipulării cunoștințelor asimilate;

obiective referitoare la domeniul competențelor atitudinale;

obiective referitoare la domeniul ansamblului de deprinderi lingvistice și abilități (aptitudini, expertiză)

Obiectivele instruirii sunt cele care determină, de fapt, modul de realizare a planurilor de lecție, direcționează procesul de instruire și ghidează selectarea metodelor de predare.

Modelul orientativ al proiectului planului de lecție

tema lecției (a grupului de lecții, a subcapitolului, a capitolului, a modulului);

subiectul lecției (titlul lecției care va fi predată→ învățată → evaluată);

tipul lecției (conform obiectivelor predominante/ sarcinii didactice fundamentale);

scopul lecției (exprimă sintetic obiectivele generale și specifice ale grupului de lecții, subcapitolului, capitolului, modulului, în conformitate cu tipul lecției și cu sarcina didactică fundamentală)

obiectivele operaționale/ concrete (deduse din scopul lecției și din obiectivele specifice stabilite la nivelul programei școlare) – schema de elaborare: acțiunile elevului (observabile, evaluabile ) – resursele necesare (conținut- metodologie- condiții de instruire: interne, externe) – modalități de evaluare (pe parcursul activității – la sfârșitul activității);

conținutul de predat- învățat- evaluat (corespunzător obiectivelor specifice- concrete- operaționale);

metodologia de predare- învățare- evaluare (stabilită în concordanță cu obiectivele pedagogice concrete/ operaționale) include:

-întrebările: de tip exercițiu, problemă, situație- problemă;

-sarcinile didactice, fundamentale- operaționale, de predare- învățare- evaluare;

-deschiderile metodologice (procedee, metode, strategii de predare- învățare- evaluare);

-mijloacele de învățare

scenariul didactic:

-evenimentele didactice/ corespunzătoare tipului de lecție;

-reactualizarea unor cunoștințe, capacități, strategii cognitive;

-prezentarea/ crearea unor probleme, situații- problemă;

-dirijarea învățării prin strategii de: comunicare- învățare; cercetare- învățare; acțiune- învățare; programare- învățare (instruire programată, instruire asistată de calculator);

-evaluarea soluțiilor adoptate pentru rezolvarea problemelor, situațiilor problemă;

-fixarea soluțiilor/ răspunsurilor prin aprofundare în condiții de interpretare, aplicare, analiză- sinteză, evaluare critică;

-stabilirea temelor pentru acasă;

concluzii: -evaluarea globală/ caracterizarea generală;

Realizarea materialelor de studiu pentru IAC

Planificarea și producerea materialelor de studiu

Tehnologia informației și comunicațiilor (TIC) pune la dispoziția profesorului – într-o manieră accesibilă celor familiarizați cât de cât cu tehnologia informației – crearea și editarea unor materiale online sub formă de pagini web, chestionare online, simulări sau alte tipuri de materiale interactive. Aceste tipuri de materiale îl activizează pe elev într-o măsură mult mai mare decât alte tipuri de materiale de studiu, atât datorită formei de prezentare, cât și datorită faptului că pot fi realizate astfel încât să se poată parcurge în mod interactiv.

Materialele didactice trebuie să fie atractive grafic și să funcționeze bine, astfel încât să nu descurajeze elevul în procesul de învățare: hiperlegăturile trebuie să fie corecte, imaginile să apară imediat, fonturile să fie clare, iar titlurile bine scoase în evidență. Motivația elevilor și gradul de eficiență sunt menținute prin claritatea textului, concizie, relevanța imaginilor, interactivitate (elevul trebuie să fie implicat în toate activitățile chiar și în cele simple).

Efectele grafice trebuie să fie în concordanță cu conținutul comunicării, rolul lor fiind cel de a scoate în evidență conceptele fundamentale.

Parcursuri didactice modulare

Planificarea unităților de studiu reprezintă, printre altele, împărțirea materiei în secvențe care să ușureze învățarea. Împărțirea unităților de studiu în secvențe mai mici permite reutilizarea lor, recombinarea lor în vederea implementării altor metode de învățare. Schema de mai jos prezintă un exemplu de structurare a unui modul în lecțiile componente:

În continuare, am adăugat un grup de proiecte didactice pentru sistemul de lecții din cadrul temei “Comenzi de desenare și editare”: trei proiecte pentru setul de lecții referitoare la comenzile de desenare și trei proiecte pentru setul de lecții referitoare la comenzile de editare.

Colegiul Tehnic „Transilvania” Deva

PROIECT DE LECȚIE

Disciplina: M2 – Utilizarea aplicațiilor de tip CAD

Unitatea de învățare: Comenzi de desenare

Tema lecției: Comenzile Line, Ray, Xline, Mline, Circle

Clasa: a XI-a, profil tehnic, 1h/săptămână

Tipul lecției: Lecție de comunicare a noilor cunoștințe

Locul de desfășurare: laboratorul de informatică

Durata lectiei: 50 min.

Nivelul inițial al clasei:

elevii cunosc noțiunile elementare de utilizare a aplicației AutoCAD 2013

elevii stăpânesc lucrul cu instrumentele de lucru asimilate în lecțiile anterioare.

Obiective operaționale:

să lanseze în execuție programul de desenare AutoCAD 2013

să deseneze un segment pe baza coordonatelor extremităților sale

să deseneze o semidreaptă, pornind dintr-un punct

să deseneze o dreaptă care trece printr-un punct de coordonate alese și care are o direcție anume

să deseneze o multilinie care trece prin două puncte specificate, cu un factor de scară anume, o numită aliniere față de punctul de start și un anumit stil

să deseneze un cerc specificând centrul și raza

Strategii didactice:

Principii didactice:

principiul participării și învățării active;

principiul asigurării progresului gradat al performanței;

principiul conexiunii inverse;

Metode de învățământ:

expunere, conversație, explicația, algoritmizarea, exercițiul, învățarea prin descoperire;

Forme de organizare:

frontală

individuală;

Resurse materiale:

calculatorul, videoproiectorul, caiet de notițe, proiect didactic, fișe de lucru, aplicația AutoCAD 2013

Material bibliografic de specialitate

Mircea Băduț, AutoCAD-ul în trei timpi – ghidul proiectării profesionale – Editura Polirom 2004;

Radu Luncan, Utilizarea aplicațiilor de tip CAD, clasa a XI-a (și nu numai) – Editura TREIRA 2006

Cristina Moisi (Păunescu), Maia Drăghici, Vasile Măniga, Utilizarea aplicațiilor de tip CAD – auxiliar curricular pentru ciclul superior al liceului, profilul tehnic 2006

Materiale Internet

Metode de evaluare:

Observația curentă sistematică, examinare orală

Informația cuprinsă în tutorial:

Teorie:

Comenzile de desenare – se folosesc pentru a realiza reprezentarea diferitelor tipuri de obiecte (figuri goemetrice, curbe, rețele de obiecte, hașuri etc.)

Desenarea obiectelor se poate realiza prin una din următoarele trei variante:

Alegerea opțiunii corespunzătoare din meniul Draw al aplicației

Scrierea comenzii corespunzătoare în zona de comenzi

Apăsarea butonului corespunzător în grupul de butoane Draw din ribbonul aplicației

Comanda Line – are ca efect desenarea unui segment. Se lansează comanda și se specifică în zona de comenzi, succesiv, coordonatele extremităților segmentului. Comanda are ca efect construirea de segmente succesive, până la ieșirea din comandă (apăsarea tastei Esc). Exemplu:

Command: line

Specify first point: 0,0

Specify next point or [Undo]: @200,-50

Specify next point or [Undo]: @100<45

Comnada Ray – are ca efect desenarea unei semidrepte. După selectarea comenzii, trebuie să specificăm originea semidreptei și un alt punct prin care să treacă semidreapta. Programul mai solicită coordonate pentru noi puncte, pentru desenarea altor semidrepte care au originea în același punct primar, până la apăsarea tastei Esc. Exemplu:

Command: _ray Specify start point: 0,0

Specify through point: 30,15

Specify through point: 60,25

Comanda Xline – are ca efect desenarea unei drepte. După selectarea comenzii, utilizatorul trebuie să specifice coordonatele a două puncte prin care trece dreapta. In continuare, până la apăsarea tastei Esc, programul desenează atâtea drepte, câte coordonate mai introduce utilizatorul, toate acestea trecând prin punctul prim indicat de utilizator. Opțiuni posibile: desenarea de drepte orizontale (se scrie în zona de comenzi litera H),verticale (V), oblice (A și se scrie unghiul dreptei cu axa ox). Exemplu:

Command: XLINE

Specify a point or [Hor/Ver/Ang/Bisect/Offset]: a

Enter angle of xline (0) or [Reference]: 60

Specify through point: 0,0

Comanda Mline – are ca efect desenarea unei multilinii (o grupare formată din până la 16 linii paralele, considerate ca un singur obiect). Se desenează asemănător cu segmentul. Are ca opțiuni:

alegerea alinierii multiliniei față de punctul de inserare (sus, jos, mijloc),

scala (depărtarea liniilor componente),

stilul liniei.

Exemplu:

Command: _mline

Current settings: Justification = Top, Scale = 20.00, Style = STANDARD

Specify start point or [Justification/Scale/STyle]: j

Enter justification type [Top/Zero/Bottom] <top>: z

Current settings: Justification = Zero, Scale = 20.00, Style = STANDARD

Specify start point or [Justification/Scale/STyle]: s

Enter mline scale <20.00>: 30

Comanda Circle desenează un cerc, prin una din metodele:

specificarea centrului și a razei,

centru și diametru,

două puncte de pe cerc,

trei puncte de pe cerc,

selectarea a două puncte de tangență de pe alte obiecte

specificarea razei viitorului cerc

Exemplu:

Command: _circle

Specify center point for circle or [3P/2P/Ttr (tan tan radius)]: 0,0

(coordonatele centrului cercului)

Specify radius of circle or [Diameter]: 15 (raza cercului)

Exersați:

Desenați un segment care trece prin punctele de coordonate (3,3) și (5,5):

În bara de comenzi scrieți Line. Tastați Enter pentru validarea comenzii

În bara de comenzi scrieți 3,3. Tastați Enter

În bara de comenzi 5,5. Tastați Enter

Tastați Esc ca să ieșiți din comandă.

II. Desenați două semidreapte care au originea trece în punctul de coordonate (0,0) și trec prin punctele de coordonate (1,1) și (3,5):

1. În bara de comenzi scrieți Ray. Tastați Enter

2. În bara de comenzi scrieți (1,1). Tastați Enter

3. Scrieți (3,5). Tastați Enter

4. Tastați Esc.

III. Desenați o dreaptă care trece prin punctul de coordonate (0,0) și face unghiul de 60° cu axa OX:

În bara de comenzi scrieți Xline. Tastați Enter

În bara de comenzi scrieți A. Tastați Enter

În bara de comenzi scrieți 60. Tastați Enter

În bara de comenzi scrieți 0,0. Tastați Enter

Tastați Esc

IV. Desenați o multilinie aliniată sus, distanța dintre liniile componente 30, între punctele de coordonate (0,0) și (60,60):

1. În bara de comenzi scrieți Mline. Tastați Enter

2. În bara de comenzi tastați J. Tastați Enter

3. În bara de comenzi tastați T. Tastați Enter

4. În bara de comenzi tastați S. Tastați Enter

5. În bara de comenzi scrieți 30. Tastați Enter

6. În bara de comenzi tastați 0,0. Tastați Enter

7. În bara de comenzi tastați 60,60. Tastați Enter

8. Tastați Esc

V. Desenați un cerc cu centrul în punctul de coordonate (0,0) și diametrul de 30 unități:

În bara de comenzi scrieți Circle. Tastați Enter

În bara de comenzi tastați 0,0. Tastați Enter

În bara de comenzi tastați d. Tastați Enter

În bara de comenzi tastați 30. Tastați Enter

Tastați Esc

Colegiul Tehnic „Transilvania” Deva

PROIECT DE LECȚIE

Disciplina: M2 – Utilizarea aplicațiilor de tip CAD

Unitatea de învățare: Comenzi de desenare

Tema lecției: Comenzile Arc, Pline, Polygon, Rectang, Donut

Clasa: a XI-a, profil tehnic, 1h/săptămână

Tipul lecției: Lecție mixtă (combinată)

Locul de desfășurare: laboratorul de informatică

Durata lectiei: 50 min.

Nivelul inițial al clasei:

elevii cunosc noțiunile elementare de utilizare a aplicației AutoCAD 2013

elevii stăpânesc lucrul cu instrumentele de lucru asimilate în lecțiile anterioare.

Obiective operaționale:

să lanseze în execuție programul de desenare AutoCAD 2013

să deseneze un arc de cerc prin 3 puncte de coordonate indicate

să deseneze o polilinie formată dintr-un segment de grosime variabilă și un arc de cerc

să deseneze un poligon

să deseneze un dreptunghi

să deseneze un donut

Strategii didactice:

Principii didactice:

principiul participării și învățării active;

principiul asigurării progresului gradat al performanței;

principiul conexiunii inverse;

Metode de învățământ:

expunere, conversație, explicația, algoritmizarea, exercițiul, învățarea prin descoperire;

Forme de organizare:

frontală

individuală;

Resurse materiale:

calculatorul, videoproiectorul, caiet de notițe, proiect didactic, fișe de lucru, aplicația AutoCAD 2013

Material bibliografic de specialitate

Mircea Băduț, AutoCAD-ul în trei timpi – ghidul proiectării profesionale – Editura Polirom 2004;

Radu Luncan, Utilizarea aplicațiilor de tip CAD, clasa a XI-a (și nu numai) – Editura TREIRA 2006

Cristina Moisi (Păunescu), Maia Drăghici, Vasile Măniga, Utilizarea aplicațiilor de tip CAD – auxiliar curricular pentru ciclul superior al liceului, profilul tehnic 2006

Materiale Internet

Metode de evaluare:

Observația curentă sistematică, examinare orală

Informația cuprinsă în tutorial:

Teorie:

Comanda Arc– are ca efect desenarea unui arc de cerc. Se lansează comanda și se specifică în zona de comenzi, succesiv, coordonatele a trei puncte de pe arc. Exemplu:

Command: _arc

Specify start point of arc or [Center]: 0,0

Specify second point of arc or [Center/End]: 30,30

Specify end point of arc: 60,0

Comnada Pline – Acest obiect este o succesiune de segmente și arce de cerc, de dimensiuni și grosimi diferite, care se constituie într-o singură entitate.

Pentru a construi o polilinie, folosim comanda pline, cu opțiunile Arc, Close, Halfwidth (jumătatea grosimii liniei care se desenează), Lenght (lungimea segmentului), Undo, Width (grosimea liniei care se desenează). Exemplu:

Command: PLINE

Specify start point: 0,0

Current line-width is 40.0000

Specify next point or [Arc/Halfwidth/Length/Undo/Width]: w

Specify starting width <40.0000>: 20

Specify ending width <20.0000>: 40

Specify next point or [Arc/Halfwidth/Length/Undo/Width]: l

Specify length of line: 60

Specify next point or [Arc/Close/Halfwidth/Length/Undo/Width]: a

Specify endpoint of arc or [Angle/ CEnter/ CLose/ Direction/ Halfwidth/ Line/ Radius/ Second pt/ Undo/ Width]:

Specify endpoint of arc or

[Angle/ CEnter/ CLose/ Direction/ Halfwidth/ Line/ Radius/ Second pt/ Undo/ Width]:

Specify endpoint of arc or [Angle/ CEnter/ CLose/ Direction/ Halfwidth/ Line/ Radius/ Second pt/ Undo/ Width]:

Specify endpoint of arc or [Angle/ CEnter/ CLose/ Direction/ Halfwidth/ Line/ Radius/ Second pt/ Undo/ Width]: *Cancel*

Comanda Polygon – are ca efect desenarea unui poligon, căruia i se pot specifica numărul de laturi, modalitatea de generare (înscris în cerc sau circumscris cercului), precum și centrul poligonului. Exemplu:

Command: _polygon Enter number of sides <4>: 5

Specify center of polygon or [Edge]: 0,0

Enter an option [Inscribed in circle/Circumscribed about circle] <I>: I

Specify radius of circle: 30

Comanda Rectang – are ca efect desenarea unui dreptunghi, specificând coordonatele colțului din stânga-jos și a celul din dreapta-sus. Exemplu:

Command: _rectang

Specify first corner point or [Chamfer/Elevation/Fillet/Thickness/Width]:0,0

Specify other corner point or [Area/Dimensions/Rotation]:50,30

Comanda Donut desenează un inel. Se specifică raza cercului interior, raza cercului exterior și centrul inelului. Dacă raza cercului interior este 0, atunci se desenează un cerc plin (disc). Exemplu:

Command: _donut

Specify inside diameter of donut <0.5000>: 30

Specify outside diameter of donut <1.0000>: 60

Specify center of donut or <exit>: 0,0

Exersați:

Desenați un arc care trece prin punctele de coordOnate (0,0), (40,40) și (80,0):

În bara de comenzi scrieți Arc. Tastați Enter pentru validarea comenzii

În bara de comenzi scrieți 0,0. Tastați Enter

În bara de comenzi scrieți 40,40. Tastați Enter

În bara de comenzi scrieți 80,80. Tastați Enter

II. Desenați o polilinie care începe cu un segment cu extemitățile în punctele (0,0) și (50,50), cu grosime de început 30, grosime de sfârșit 50 și se continuă cu un arc care are sfârșitul indicat la alegere cu mouse-ul:

În bara de comenzi scrieți Pline. Tastați Enter

În bara de comenzi scrieți (0,0). Tastați Enter

Scrieți w. Tastați Enter

Scrieți 30. Tastați Enter

Scrieți 50. Tastați Enter

Scrieți (50,50). Tastați Enter

Scrieți A ca să continuați cu un arc

Punctați în desen, la alegere, pentru a specifica sfârșitul arcului

Tastați Esc ca să ieșiți din comandă

III. Desenați un poligon cu 6 laturi, înscris în cerc, cu centrul în punctul de coordonate (100,100):

În bara de comenzi scrieți Poly. Tastați Enter

În bara de comenzi scrieți 6. Tastați Enter

În bara de comenzi scrieți i. Tastați Enter

În bara de comenzi scrieți 100,100. Tastați Enter

Tastați Esc

IV. Desenați un dreptunghi cu colțurile în punctele de coordonate (30,30) și (70,70):

1. În bara de comenzi scrieți Rectangle. Tastați Enter

2. În bara de comenzi tastați (30,30). Tastați Enter

3. În bara de comenzi tastați (70,70). Tastați Enter

V. Desenați inel circular cu raza interioară de 80 și raza exterioară de 100. Centrul inelului va fi la punctul de coordonate (40,40):

În bara de comenzi scrieți Donut. Tastați Enter

În bara de comenzi tastați 80. Tastați Enter

În bara de comenzi tastați 100. Tastați Enter

În bara de comenzi tastați (40,40). Tastați Enter

Tastați Esc

Colegiul Tehnic „Transilvania” Deva

PROIECT DE LECȚIE

Disciplina: M2 – Utilizarea aplicațiilor de tip CAD

Unitatea de învățare: Comenzi de desenare

Tema lecției: Comenzile Spline, Ellipse, Point, Revcloud, Table

Clasa: a XI-a, profil tehnic, 1h/săptămână

Tipul lecției: Lecție mixtă (combinată)

Locul de desfășurare: laboratorul de informatică

Durata lectiei: 50 min.

Nivelul inițial al clasei:

elevii cunosc noțiunile elementare de utilizare a aplicației AutoCAD 2013

elevii stăpânesc lucrul cu instrumentele de lucru asimilate în lecțiile anterioare.

Obiective operaționale:

să lanseze în execuție programul de desenare AutoCAD 2013

să deseneze o curbă splină prin trei puncte

să deseneze o elipsă prin specificarea coordonatelor unei axe și a distanței de la centrul elipsei la un capăt ale celeilalte axe

să (deseneze) plaseze un punct în desen

să deseneze un contur de nor

să deseneze un tabel

Strategii didactice:

Principii didactice:

principiul participării și învățării active;

principiul asigurării progresului gradat al performanței;

principiul conexiunii inverse;

Metode de învățământ:

expunere, conversație, explicația, algoritmizarea, exercițiul, învățarea prin descoperire;

Forme de organizare:

frontală

individuală;

Resurse materiale:

calculatorul, videoproiectorul, caiet de notițe, proiect didactic, fișe de lucru, aplicația AutoCAD 2013

Material bibliografic de specialitate

Mircea Băduț, AutoCAD-ul în trei timpi – ghidul proiectării profesionale – Editura Polirom 2004;

Radu Luncan, Utilizarea aplicațiilor de tip CAD, clasa a XI-a (și nu numai) – Editura TREIRA 2006

Cristina Moisi (Păunescu), Maia Drăghici, Vasile Măniga, Utilizarea aplicațiilor de tip CAD – auxiliar curricular pentru ciclul superior al liceului, profilul tehnic 2006

Materiale Internet

Metode de evaluare:

Observația curentă sistematică, examinare orală

Informația cuprinsă în tutorial:

Teorie:

Comanda Spline – are ca efect desenarea unei curbe spline, adică a unei entități care este compusă din mai multe curbe, astfel plasate încât să prezinte treceri line la punctele de conexiune a curbelor componente. Se tastează comanda Spline, Enter, apoi se punctează în desen punctele de conexiune a curbelor componente.

Comanda Ellipse – desenează o elipsă prin specificarea lungimii unei axe (prin specificarea coordonatelor extremităților acesteia), cealaltă semiaxă și coordonatele centrului elipsei. Exemplu:

Command: _ellipse

Specify axis endpoint of ellipse or [Arc/Center]: _c

Specify center of ellipse: 0,0

Specify endpoint of axis: 30,30

Specify distance to other axis or [Rotation]: 40

Comanda Point – plasează puncte singulare în desen. După scrierea comenzii în bara de comenzi, se punctează cu mouse-ul în desen sau se scriu coordonatele punctului în bara de comenzi.

Comanda Revcloud – are ca efect desenarea unui Revcloud (norișor), prin punctarea în desen a mai multor puncte, realizând desenarea liberă a norului.

Comanda Table – desenează tabele. La scrierea comenzii Table în zona de comenzi, se deschide fereastra Insert Table, în care putem specifica numărul de linii (rows) și de coloane (columns), precum și a punctului de inserție al tabelului în desen. Urmează etapa de completare a tabelului. Definitivarea acestor două etape se realizează prin apăsarea tastei Esc de două ori.

Exersați:

Desenați curbă splină, care trece prin punctele de coordonate (0,0), (40,40) și (80,0):

În bara de comenzi scrieți Spline. Tastați Enter pentru validarea comenzii

În bara de comenzi scrieți 0,0. Tastați Enter

În bara de comenzi scrieți 40,40. Tastați Enter

În bara de comenzi scrieți 80,80. Tastați Enter

II. Desenați o elipsă care are pentru prima axă extemitățile în punctele (0,0) și (50,50), și cealaltă semiaxă de dimensiune 30:

1. În bara de comenzi scrieți Ellipse. Tastați Enter

2. În bara de comenzi scrieți (0,0). Tastați Enter

3. Scrieți (50,50). Tastați Enter

4. Scrieți 30. Tastați Enter

III. Desenați un punct singular în desen, de coordonate (100,100):

În bara de comenzi scrieți Point. Tastați Enter

În bara de comenzi scrieți 100,100. Tastați Enter

IV. Desenați un obiect de tip Revcloud, prin punctele de coordonate (10,10), (30,30) și (70,70):

1. În bara de comenzi scrieți Revcloud. Tastați Enter

2. Mișcați liber mouse-ul pe ecran pentru a genera norul cu forma dorită

3. Tastați de 2 ori Enter

V. Desenați un tabel cu 4 linii și 6 coloane. Completați tabelul în felul următor:

În bara de comenzi scrieți Table. Tastați Enter

În fereastra Insert Table specificați numărul de coloane (la Columns) și rânduri (la Rows).

La First Row Cell Style alegeți Header.

La Second row cell style alegeți Data.

La All other cell style alegeți Data.

Tastați OK

În bara de comenzi introduceți coordonatele de inserție a tabelului în desen. Tastați Enter.

Introduceți în mod direct datele în tabel. Deplasarea în tabel se face cu tasta Tab. La final, tastați Esc și salvați tabelul.

Colegiul Tehnic „Transilvania” Deva

PROIECT DE LECȚIE

Disciplina: M2 – Utilizarea aplicațiilor de tip CAD

Unitatea de învățare: Comenzi de editare

Tema lecției: Comenzile Erase, Copy, Mirror, Offset, Array, Move

Clasa: a XI-a, profil tehnic, 1h/săptămână

Tipul lecției: Lecție de comunicare a noilor cunoștințe

Locul de desfășurare: laboratorul de informatică

Durata lectiei: 50 min.

Nivelul inițial al clasei:

elevii cunosc noțiunile elementare de utilizare a aplicației AutoCAD 2013

elevii stăpânesc lucrul cu instrumentele de lucru asimilate în lecțiile anterioare.

Obiective operaționale:

să lanseze în execuție programul de desenare AutoCAD 2013

să șteargă un obiect

să copieze un obiect într-un anumit punct

să oglindească un obiect

să deseneze un contururi decalate paralel față de alt contur ales

să creeze o rețea rectangulară pe baza unui obiect

să deplaseze un obiect pe o direcție anume, la o anumită distanță

Strategii didactice:

Principii didactice:

principiul participării și învățării active;

principiul asigurării progresului gradat al performanței;

principiul conexiunii inverse;

Metode de învățământ:

expunere, conversație, explicația, algoritmizarea, exercițiul, învățarea prin descoperire;

Forme de organizare:

frontală

individuală;

Resurse materiale:

calculatorul, videoproiectorul, caiet de notițe, proiect didactic, fișe de lucru, aplicația AutoCAD 2013

Material bibliografic de specialitate

Mircea Băduț, AutoCAD-ul în trei timpi – ghidul proiectării profesionale – Editura Polirom 2004;

Radu Luncan, Utilizarea aplicațiilor de tip CAD, clasa a XI-a (și nu numai) – Editura TREIRA 2006

Cristina Moisi (Păunescu), Maia Drăghici, Vasile Măniga, Utilizarea aplicațiilor de tip CAD – auxiliar curricular pentru ciclul superior al liceului, profilul tehnic 2006

Materiale Internet

Metode de evaluare:

Observația curentă sistematică, examinare orală

Informația cuprinsă în tutorial:

Teorie:

Comenzile de editare au rolul de a modifica obiectele desenate.

Comanda Erase – are ca efect ștergerea obiectului/obiectelor desenate. Exemplu:

Command: ERAse

Select objects: 1 found

Select objects: Enter

Comanda Copy – copiază un obiect selectat sau mai multe, cu posibilitarea generării de copii multiple. Opțiunea Displacement specifică deplasarea față de punctul de prindere, iar opțiunea mOde specifică tipul de copiere: singulară sau multiplă. Exemplu:

Command: COPY

Select objects: 1 found

Select objects:

Current settings: Copy mode = Multiple

Specify base point or [Displacement/mOde] <Displacement>: o

Enter a copy mode option [Single/Multiple] <Multiple>:

Specify base point or [Displacement/mOde] <Displacement>:

Specify second point or [Array] <use first point as displacement>: 30,15

Specify second point or [Array/Exit/Undo] <Exit>: 40,25

Specify second point or [Array/Exit/Undo] <Exit>:

Comanda Mirror – oglindește un obiect față de o dreaptă specificată prin 2 puncte de pe această dreaptă. Are opțiunea de a șterge sau nu obiectul sau obiectele sursă.

Command: MIRROR

Select objects: 1 found

Select objects:

Specify first point of mirror line: Specify second point of mirror line:

Erase source objects? [Yes/No] <N>:

Comanda Offset – are ca efect desenarea de obiecte cu contururi decalate paralel cu obiectul sursă, la distanțe specificate de utilizator. Se scrie comanda Offset în bara de stare, se selectează obiectul, se scrie distanța la care se desenează noul obiect sau aleg opțiunile: Through (punctul prin care se desenează obiectul rezultat), Erase (pentru eventuala ștergere a obiectului sursă). Exemplu:

Command: _offset

Current settings: Erase source=No Layer=Source OFFSETGAPTYPE=0

Specify offset distance or [Through/Erase/Layer] <Through>: 30

Select object to offset or [Exit/Undo] <Exit>:

Select object to offset or [Exit/Undo] <Exit>:

Specify point on side to offset or [Exit/Multiple/Undo] <Exit>:

Select object to offset or [Exit/Undo] <Exit>:

Comanda Array – generează rețele (rectangulare, polare sau pe baza unor curbe) de obiecte. La scrierea comenzii Array în zona de comenzi, se poate alege tipul de rețea și parametrii acesteia. De exemplu, la rețeaua rectangulară se poate alege numărul de linii și de coloane și distanța dintre elementele rețelei. Exemplu:

Command: ARRAy

Select objects: Specify opposite corner: 3 found

Select objects:

Enter array type [Rectangular/PAth/POlar] <Rectangular>: r

Type = Rectangular Associative = No

Select grip to edit array or [ASsociative/ Base point/ COUnt/ Spacing/ COLumns/ Rows/ Levels/ eXit]<eXit>:

Comanda Move – deplasează obiectul selectat pe o distanță oarecare, specificată prin distanța dintre 2 puncte sau prin deplasarea pe o anumită direcție față de un punct de prindere de pe obiect. Exemplu:

Command: MOVE

Select objects: 3 found

Specify base point or [Displacement] <Displacement>:

Specify second point or <use first point as displacement>:

Exersați:

Desenați un segment cu extremitățile în punctele de coordonate (0,0), (40,40). Ștergeți-l folosind comanda Erase. Exemplu:

În bara de comenzi scrieți Erase. Tastați Enter pentru validarea comenzii

Selectați segmentul. Tastați Enter

II. Desenați o elipsă care are pentru prima axă extremitățile în punctele (0,0) și (50,50), și cealaltă semiaxă de dimensiune 30. Copiați elipsa astfel încât un punct de bază arbitrar ales să se deplaseze în punctul de coordonate (60,0) Exemplu:

1. În bara de comenzi scrieți Copy. Tastați Enter

2. Selectați elipsa. Tastați Enter

3. Scrieți O. Tastați Enter

4. Scrieți S. Tastați Enter

5. Selectați un punct pe elipsă.

6. Scrieți 60,0. Tastați Enter.

III. Desenați un pătrat în desen. Oglindiți obiectul, fără ștergerea obiectului sursă, față de un segment mărginit de punctele (60,60) și (80,0):

În bara de comenzi scrieți Mirror. Tastați Enter

Selectați obiectul. Tastați Enter

În bara de comenzi scrieți 60,60. Tastați Enter.

În bara de comenzi scrieți 80,60. Tastați Enter.

În bara de comenzi scrieți n. Tastați Enter.

IV. Desenați un cerc. Creați un offset în interiorul obiectului, la distanța de 20 unități. Exemplu.

1. În bara de comenzi scrieți Offset. Tastați Enter

2. În bara de comenzi scrieți 20. Tastați Enter.

3. Selectați cercul.

4. Selectați un punct în interiorul cercului. Tastați Esc pentru a ieși din comandă.

V. Realizați o rețea rectangulară cu 4 linii și 6 coloane cu un element circular. Distanța dintre elementele rețelei să fie de 10 unități. Eemplu:

În bara de comenzi scrieți Array. Tastați Enter

Selectați obiectul. Tastați Enter.

În bara de comenzi scrieți R. Tastați Enter

În bara de comenzi scrieți Col. Tastați Enter

În bara de comenzi scrieți 4. Tastați Enter

În bara de comenzi scrieți 10. Tastați Enter

În bara de comenzi scrieți R. Tastați Enter

În bara de comenzi scrieți 6. Tastați Enter

În bara de comenzi scrieți 10. Tastați Enter

Tastați de 2 ori Enter.

VI. Desenați un cerc. Mutați cercul astfel încât un anumit punct de pe cerc, ales de voi, să se deplaseze în punctul de coordonate 30,60, Exemplu:

În bara de comenzi scrieți Move. Tastați Enter

Selectați obiectul printr-un click pe un punct al obiectului. Tastați Enter.

In bara de comenzi scrieți 30,60. Tastați Enter.

Colegiul Tehnic „Transilvania” Deva

PROIECT DE LECȚIE

Disciplina: M2 – Utilizarea aplicațiilor de tip CAD

Unitatea de învățare: Comenzi de editare

Tema lecției: Comenzile Rotate, Scale, Stretch, Trim, Extend, Break

Clasa: a XI-a, profil tehnic, 1h/săptămână

Tipul lecției: Lecție mixtă (combinată)

Locul de desfășurare: laboratorul de informatică

Durata lectiei: 50 min.

Nivelul inițial al clasei:

elevii cunosc noțiunile elementare de utilizare a aplicației AutoCAD 2013

elevii stăpânesc lucrul cu instrumentele de lucru asimilate în lecțiile anterioare.

Obiective operaționale:

să lanseze în execuție programul de desenare AutoCAD 2013

să rotească un obiect

să mărească dimensiunile unui obiect de un anumit număr de ori

să deformeze un obiect

să taie o parte dintr-un un obiect până la o muchie tăietoare

să extindă un obiect până la un alt obiect

să taie o porțiune dintr-un obiect, dintre 2 puncte specificate de pe obiect

Strategii didactice:

Principii didactice:

principiul participării și învățării active;

principiul asigurării progresului gradat al performanței;

principiul conexiunii inverse;

Metode de învățământ:

expunere, conversație, explicația, algoritmizarea, exercițiul, învățarea prin descoperire;

Forme de organizare:

frontală

individuală;

Resurse materiale:

calculatorul, videoproiectorul, caiet de notițe, proiect didactic, fișe de lucru, aplicația AutoCAD 2013

Material bibliografic de specialitate

Mircea Băduț, AutoCAD-ul în trei timpi – ghidul proiectării profesionale – Editura Polirom 2004;

Radu Luncan, Utilizarea aplicațiilor de tip CAD, clasa a XI-a (și nu numai) – Editura TREIRA 2006

Cristina Moisi (Păunescu), Maia Drăghici, Vasile Măniga, Utilizarea aplicațiilor de tip CAD – auxiliar curricular pentru ciclul superior al liceului, profilul tehnic 2006

Materiale Internet

Metode de evaluare:

Observația curentă sistematică, examinare orală

Informația cuprinsă în tutorial:

Teorie:

Comanda Rotate – are ca efect rotirea obiectului/obiectelor desenate sau realizarea unei copii rotite a acestuia. Opțiunea Copy realizează o copie rotită. Dacă nu alegem această opțiune, doar se rotește obiectul sursă. Pentru o rotire fără copiere, se selectează obiectul, apoi se scrie unghiul de rotație. Exemplu:

Command: rotate

Current positive angle in UCS: ANGDIR=counterclockwise ANGBASE=0

Select objects: 1 found

Select objects:

Specify base point:

Specify rotation angle or [Copy/Reference] <30>: 60

Comanda Scale – mărește sau micșorează dimensiunile unui obiect de un anumit număr de ori, în funcție de valoarea factorului de scalare (supra- sau subunitar). Utilizatorul alege un factor de scalare și punctul de pe obiectul sursă unde se plasează obiectul nou obținut.Exemplu:

Command: SCALE

Select objects: 1 found

Select objects:

Specify base point:

Specify scale factor or [Copy/Reference]: c

Specify scale factor or [Copy/Reference]: 30

Comanda Stretch – modifică forma unui obiect prin deplasarea unui punct de prindere de pe conturul acestuia. Punctul de prindere poate fi mutat doar în momentul în care are culoarea roz. Culoarea punctelor de prindere poate fi schimbată prin click-uri succesive pe acestea. Exemplu:

Command: STRETCH

Select objects to stretch by crossing-window or crossing-polygon…

Select objects: 1 found

Select objects:

Specify base point or [Displacement] <Displacement>:

Specify second point or <use first point as displacement>:

Comanda Trim – are ca efect tăierea de obiecte până la o muchie tăietoare. Se scrie comanda Trim în bara de stare, se selectează muchia tăietoare și apoi se poate șterge direct partea care dorim să o eliminăm. Exemplu:

Command: TRIM

Current settings: Projection=UCS, Edge=Extend

Select cutting edges …

Select objects or <select all>: 1 found

Select objects:

Select object to trim or shift-select to extend or

[Fence/Crossing/Project/Edge/eRase/Undo]:

Comanda Extend – extinde un obiect până la un anumit obiect frontieră. Se alege frontiera, apoi obiectul care trebuie extins. Dacă obiectul frontieră nu se intersectează cu obiectul sursă, se folosește opțiunea Edge. Exemplu:

Command: extend

Current settings: Projection=UCS, Edge=Extend

Select boundary edges …

Select objects or <select all>: 1 found

Select objects:

Select object to extend or shift-select to trim or [Fence/ Crossing/ Project/ Edge/ Undo]:

Comanda Break – taie câte o porțiune din obiectul selectat. Se aleg două puncte pe obiectul sursă și se va elimina partea dintre cele 2 puncte. Exemplu:

Command: _break

Select object:

Specify second break point or [First point]: *Cancel*

Exersați:

Desenați un segment cu extremitățile în punctele de coordonate (0,0), (40,40). Rotiți-l la un unghi de 90°. Exemplu:

În bara de comenzi scrieți Rotate. Tastați Enter pentru validarea comenzii

Selectați segmentul. Tastați Enter

Selectați un punct după care să se facă rotația. Tastați Enter.

Scrieți în bara de comenzi 90.

II. Desenați o elipsă care are pentru prima axă extremitățile în punctele (0,0) și (50,50), și cealaltă semiaxă de dimensiune 30. Realizați o copie de 2 ori mărită a obiectului. Exemplu:

1. În bara de comenzi scrieți Scale. Tastați Enter

2. Selectați elipsa. Tastați Enter

3. Selectați punctul de prindere. Tastați Enter

4. Scrieți c. Tastați Enter

5. Selectați un punct pe elipsă (punctul de prindere). Tastați Enter.

6. Scrieți 2. Tastați Enter.

III. Desenați un pătrat în desen. Deformați obiectul astfel încât punctul de prindere ales să se deplaseze la punctul de coordonate (60,60). Exemplu:

În bara de comenzi scrieți Stretch. Tastați Enter

Selectați obiectul. Tastați Enter

Selectați punctul de prindere. Click până devine roz. Tastați Enter.

În bara de comenzi scrieți 60,60. Tastați Enter.

IV. Desenați un cerc și un segment care intersectează cercul în 2 puncte. Tăiați o bucată din cerc, până la segment. Exemplu.

1. În bara de comenzi scrieți Trim. Tastați Enter

2. Selectați segmentul după care se taie cercul. Tastați Enter.

3. Selectați cercul.

4. Selectați partea de cerc pe care doriți să o eliminați.

V. Desenați un arc de cerc și un segment de dreaptă a cărui prelungire intersectează arcul de cerc. Extindeți arcul de cerc până la segment. Exemplu:

În bara de comenzi scrieți Extend. Tastați Enter

Selectați segmentul. Tastați Enter

Selectați arcul de cerc. Tastați Enter.

VI. Desenați un cerc. Tăiați cercul în două părți, între două puncte la alegere. Exemplu:

În bara de comenzi scrieți Break. Tastați Enter

Selectați cercul printr-un click. Tastați Enter.

În bara de comenzi scrieți F. Tastați Enter.

Alegeți pe cerc primul punct de tăiere.

Alegeți pe cerc al doilea punct de tăiere.

Colegiul Tehnic „Transilvania” Deva

PROIECT DE LECȚIE

Disciplina: M2 – Utilizarea aplicațiilor de tip CAD

Unitatea de învățare: Comenzi de editare

Tema lecției: Comenzile Chamfer, Fillet, Explode, Lengthen, Align

Clasa: a XI-a, profil tehnic, 1h/săptămână

Tipul lecției: Lecție mixtă (combinată)

Locul de desfășurare: laboratorul de informatică

Durata lectiei: 50 min.

Nivelul inițial al clasei:

elevii cunosc noțiunile elementare de utilizare a aplicației AutoCAD 2013

elevii stăpânesc lucrul cu instrumentele de lucru asimilate în lecțiile anterioare.

Obiective operaționale:

să lanseze în execuție programul de desenare AutoCAD 2013

să realizeze teșirea colțurilor unui obiect

să realizeze rotunjirea colțurilor unui obiect

să realizeze descompunerea unui obiect

să realizeze extinderea controlată a lungimii unui obiect

să alinieze un obiect față de alt obiect

Strategii didactice:

Principii didactice:

principiul participării și învățării active;

principiul asigurării progresului gradat al performanței;

principiul conexiunii inverse;

Metode de învățământ:

expunere, conversație, explicația, algoritmizarea, exercițiul, învățarea prin descoperire;

Forme de organizare:

frontală

individuală;

Resurse materiale:

calculatorul, videoproiectorul, caiet de notițe, proiect didactic, fișe de lucru, aplicația AutoCAD 2013

Material bibliografic de specialitate

Mircea Băduț, AutoCAD-ul în trei timpi – ghidul proiectării profesionale – Editura Polirom 2004;

Radu Luncan, Utilizarea aplicațiilor de tip CAD, clasa a XI-a (și nu numai) – Editura TREIRA 2006

Cristina Moisi (Păunescu), Maia Drăghici, Vasile Măniga, Utilizarea aplicațiilor de tip CAD – auxiliar curricular pentru ciclul superior al liceului, profilul tehnic 2006

Materiale Internet

Metode de evaluare:

Observația curentă sistematică, examinare orală

Informația cuprinsă în tutorial:

Teorie:

Comanda Chamfer – realizează teșirea unui obiect la colțuri. Utilizatorul poate realiza teșirea, succesiv, la unul sau mai multe colțuri ale obiectului. Se scrie în bara de comenzi comanda Chamfer, apoi, eventual, se aleg, pe rând, opțiunile disponibile. Opțiunea Distance ne ajută să specificăm distanțele, pe fiecare latură, de la colțul care va fi teșit și până la sfârșitul porțiunii teșite. Opțiunea Angle ne ajută să specificăm valoarea unghiului pe care-l face partea teșită cu una dintre laturi și distanța dintre colț și capîtul teșirurii pe prima latură a colțului teșit. Dacă setările pentru teșitură sunt potrivite, se poate trece direct la alegerea laturilor colțului care va fi teșit. Exemplu:

Command: CHA

CHAMFER

(TRIM mode) Current chamfer Dist1 = 2.0000, Dist2 = 5.0000

Select first line or [Undo/Polyline/Distance/Angle/Trim/mEthod/Multiple]: d

Specify first chamfer distance <2.0000>: 20

Specify second chamfer distance <20.0000>: 50

Select first line or [Undo/Polyline/Distance/Angle/Trim/mEthod/Multiple]:

Select second line or shift-select to apply corner or [Distance/Angle/Method]:

Comanda Fillet – rotunjește colțurile obiectelor. Se scrie comanda și apoi se aleg laturile colțului care va fi filetat. Modificarea razei de filetare se face cu opțiunea Radius. Exemplu:

Command: FILLET

Current settings: Mode = TRIM, Radius = 0.0000

Select first object or [Undo/Polyline/Radius/Trim/Multiple]: R

Specify fillet radius <0.0000>: 30

Select first object or [Undo/Polyline/Radius/Trim/Multiple]:

Select second object or shift-select to apply corner or [Radius]:

Comanda Explode – are ca efect descompunerea unui obiect în obiecte independente, care se pot apoi edita/modifica separat. În imagine se poate observa cum arată o polinilie (formată doar din segmente) înainte și după ce a fost aplicată comanda Explode.

În figura a, se vede polilinia în faza inițială, apoi, în figura b, înainte de comanda Explode și cu segmentul de sus deplasat, iar apoi, în figura c, polilinia este descompusă cu Explode și segmentul de sus deplasat, separat de celelalte segmente. Exemplu:

Command: EXPLODE

1 found

Comanda Lenghten – are ca efect modificarea lungimii unui obiect filar neînchis. Se pot folosi următoarele opțiuni: Delta (alungirea/scurtarea cu o anumită valoare a lungimii respective), Percent (alungirea/scurtarea cu un anumit procent), Total (specificarea valori totale finale), Dynamic (modificarea lungimii în mod interactiv). Exemplu:

Command: _lengthen

Select an object or [DElta/Percent/Total/DYnamic]: DE

Enter delta length or [Angle] <200.0000>: 50

Select an object to change or [Undo]:

Comanda Align – realizează alinierea unui obiect la alt obiect. Se selectează obiectul care trebuie aliniat, apoi se selectează o extremitate a segmentului care trebuie aliniat și punctul în care trebuie să ajungă această extremitate. La fel, și pentru cealaltă extremitate a segmentului care trebuie aliniat.

Exemplu:

Command: ALIGN

Select objects: 1 found

Select objects:

Specify first source point:

Specify first destination point:

Specify second source point:

Specify second destination point:

Specify third source point or <continue>:

Scale objects based on alignment points? [Yes/No] <N>:

Exersați:

Desenați un hexagon cu latura de 100 unități. Teșiți un colt al lui pe distanțele 20 și 30. Exemplu:

În bara de comenzi scrieți Chamfer. Tastați Enter pentru validarea comenzii

În bara de comenzi scrieți D. Tastați Enter

În bara de comenzi scrieți 20. Tastați Enter.

În bara de comenzi scrieți 30. Tastați Enter.

Selectați latura din care să fie “tăiate” 20 de unități

Selectați latura din care să fie “tăiate” 20 de unități

II. În același hexagon, filetați alt colț cu raza de 40. Exemplu:

1. În bara de comenzi scrieți Fillet. Tastați Enter

2. În bara de comenzi scrieți R. Tastați Enter

3. În bara de comenzi scrieți 40. Tastați Enter

III. Desenați un pătrat în desen. Descompuneți-l și deplasați o latură din el. Exemplu:

În bara de comenzi scrieți Explode. Tastați Enter

Selectați obiectul. Tastați Enter

Selectați punctul de prindere al unei laturi. Click până devine roz.Tastați Enter.

Deplasați latura.

IV. Desenați un segment cu lungimea 100. Alungiți segmentul cu 30 unități. Exemplu.

1. În bara de comenzi scrieți Lengthen. Tastați Enter

2. În bara de comenzi scrieți DE. Tastați Enter

3. În bara de comenzi scrieți 30. Tastați Enter

4. Selectați partea de cerc pe care doriți să o eliminați.

V. Desenați două triunghiuri cu latura de 100 unități. Aliniați două laturi ale acestora. Exemplu:

În bara de comenzi scrieți Align. Tastați Enter

Selectați triunghiul care trebuie aliniat. Tastați Enter

Selectați un colț al triunghiului de aliniat.

Selectați unde trebuie să fie poziționat la final acest colț

Selectați alt colț al triunghiului de aliniat.

Selectați unde trebuie să fie poziționat la final acest colț

Cercetare pedagogică privind eficiența metodei (Învățarea utilizării aplicațiilor de tip CAD folosind tutorialul)

 Scopul cercetării

Aplicarea învățării folosind tutorialul este benefică pentru faptul că asigură însușirea/ aplicarea cunoștințelor teoretice dobândite într-un ritm propriu, accesibil indiferent de locația utilizatorului ( de la școală sau de acasă), iar metoda utilizată, dacă este aplicată corespunzător, stimulează participarea activă a elevilor în procesul instructiv-educativ.

Obiectivele cercetării

determinarea nivelului general de pregătire la modulul Utilizarea aplicațiilor de tip CAD a elevilor implicați în cercetare;

înregistrarea, observarea și compararea rezultatelor obținute de elevii la testul inițial, de progres și cel final;

implementarea metodei tutorialului în scopul învățării de către elevi a utilizării aplicațiilor de tip CAD și studiul eficienței acestei metode;

stimularea creativității elevilor prin folosirea exercițiului practic, cu permiterea realizării sarcinilor de lucru în stilul propriu al fiecărui elev;

sintetizarea rezultatelor cercetării, elaborarea concluziilor.

Ipoteza cercetării

Ipoteza de lucru ar fi: dacă se va utiliza metoda tutorialului și diferite tehnici de activizare a elevilor în cadrul lecțiilor la modulul luat în discuție, creînd o atmosferă de lucru în care elevii să fie încurajați să-și exprime ideile liber, acestea vor determina dezvoltarea, activizarea și îmbogățirea vocabularului de specialitate al elevilor, încurajarea găsirii modalităților originale de a găsi soluții la o sarcină dată, precum și dezvoltarea mecanismelor cognitive superioare: gândire, memorie, imaginație. Acest lucru va fi benefic și pentru celelalte discipline de studiu, cât și în viața de zi cu zi.

Variabilele cercetării

Coordonate majore ale cercetării:

 Eșantionul de conținut:

Aria curriculară: Informatică și tehnologii

Modulul: Utilizarea aplicațiilor de tip CAD, clasa a XI-a.

Unitatea de învățare:  Comenzi de desenare și editare

 Metodologia cercetării

Metoda didactică care a fost aplicată a fost selectată astfel încât să răspundă principalelor cerințe ale unei investigații și să preîntâmpine eventualele erori de investigare și prelucrare a materialului faptic. Astfel pentru confirmarea sau infirmarea ipotezei de la care am plecat am folosit un sistem metodologic compus din:

metoda experimentului psihopedagogic / didactic, colectiv, de durată medie, desfășurat în trei etape: preexperimentală, experimentală, postexperimentală;

metoda observației sistematice;

metoda analizei produselor activității;

metoda autoobservației.

 Instrumente de cercetare

Pentru a obține informații în legătură cu nivelul de cunoștințe și competențe ale elevilor, cu comportamentele și gradul de implicare al lor în procesul educativ, am folosit ca instrumente de cercetare:

testele pedagogice de cunoștințe;

fișele de lucru;

Aceste instrumente au fost adaptate conținuturilor luate în considerare, particularităților elevilor și obiectivelor vizate.

Etapele investigației 

Am aplicat la clasa a XI-a D, profilul Tehnic, din cadrul Colegiului Tehnic „TRANSILVANIA” din Deva, o metodă modernă și eficientă de predare – învățare și anume metoda tutorialului pentru tema Comenzi de desenare și editare și am comparat însușirea cunoștințelor, aplicarea lor și performanțele elevilor față de metodele tradiționale aplicate la temele anterioare din cadrul aceluiași modul.

Sistemul de lecții din cadrul temei „Comenzi de desenare”, pe parcursul cărora am aplicat experimentul, au fost: testul inițial, comenzi de desenare, test de progres, comenzi de editare, test final.

Etapa constatativă

Are rolul de a stabili nivelul existent în momentul inițierii experimentului psihopedagogic. Testul inițial cuprinde acele cunoștințe ale elevilor care se vor folosi în studiul Comenzilor de desenare și editare, pentru aplicația AutoCAD 2013.

Testul aplicat a cuprins itemi care vizau în mod special cunoștințele elevilor, fluența și flexibilitatea în exprimare și imaginația creatoare. Au fost verificate noțiuni de bază în utilizarea aplicațiilor de tip CAD: conceptul CAD, tipuri de aplicații din domeniul CAD, formate cu care lucrează aceste aplicații, moduri de lucru și tipuri de coordonate.

Test inițial – T1

Subiectul I 20p

Pentru enunțurile de mai jos încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect.

1. Conceptul CAD se referă la:

a) Computer Adjustment Data;

b) Communication Access Data;

c) Computer Aided Design;

d) Communication Access Database;

e) Computer Device Data;

2. Alegeți dintre următoarele aplicații pe cea care NU este de tip CAD:

a) MicroStation;

b) AutoCAD;

c) ZWCAD;

d) Oracle;

e) CATIA.

3. Alegeți formatul folosit de sistemele CAD/ CAE/ CAM:

.dwg;

.dwz;

.dwx;

.dwp;

.dzf.

4. Alegeți varianta care NU denumește un mod specific de lucru în alicația AutoCAD:

GRID;

SNAP;

ORTHO;

OVERTYPE;

OSNAP.

5. Stabilirea coordonatelor unui punct se poate face prin:

click dreapta;

tehnica OSNAP;

dublu click;

tehnica UCS;

opțiunea Layout din meniul Insert.

Subiectul II 30p

1. În coloana A sunt enumerate diferite moduri OSNAP din aplicația AutoCAD, iar în coloana B simbolurile diferitelor astfel de moduri. Realizați asocierile corecte dintre fiecare cifră din coloana A și litera corespunzătoare din coloana B.

2. Stabiliți valoarea de adevăr a propozițiilor:

Opțiunea Zoom Extents are ca rezultat vizualizarea suprafeței delimitate prin comanda Limits.

Prin generarea unei ferestre de selecție (prin dragarea mouse-ului) de la stânga spre dreapta se realizează selectarea tuturor obiectelor cuprinse în fereastră în întregime.

Subiectul III 40p

Trebuie realizat, folosind linii, conturul ABCDE, începând din punctul A. Ordinea de desenare a liniilor va fi: AB, BC, CD, DE, EA. Pentru unghiuri valorile sunt cele indicate pe desen.

Păstrând ordinea de selecție cerută, descrieți, pentru fiecare punct, o tehnica de specificare a punctelor pe care ați folosi-o pentru a obține conturul din figura de mai jos.

Notă: Din oficiu se acordă 10 p. Toate subiectele sunt obligatorii.

Timpul efectiv de lucru este de 50 minute

Etapa experimentului formativ

La eșantionul experimental, pe tot parcursul acestei etape, am avut în vedere utilizarea metodei tutorialului, prin promovarea învățării interactive, față de lecțiile anterioare, unde am folosit alte metode didactice, tradiționale.

Am încercat ca metoda implementată să fie, anterior experimentului, prezentată elevilor, pentru ca elevul să îi poată descoperi utilitatea și în alte situații, atunci când experiența de învățare o cere, crearea unui mediu școlar propice dezvoltării creativității, eliminarea factorilor care ar putea duce la blocarea creativității și, nu în ultimul rând, am căutat să apreciez efortul fiecărui elev, realizând evaluarea muncii acestora într-un mod deschis, dialogat.

 Metode și tehnici de stimulare a creativității elevilor aplicate în perioada experimentală la modulul Utilizarea aplicațiilor de tip CAD – exemple: propunerea spre rezolvare a unor fișe de lucru care cuprind exerciții ce trebuie rezolvate practic, folosind aplicația AutoCAD. Prin natura sa, atât aplicația, dar și cerințele din fișele de lucru, acordă elevilor posibilitatea de lucra independent și de a-și lăsa liberă imaginația creatoare.

După fiecare temă parcursă în manieră activă și interactivă, la clasa experimentală a avut loc o verificare a modului de receptare a noilor cunoștințe, însoțită de aprecierea răspunsurilor și activității elevilor. La finalul succesiunii de lecții referitoare la comenzile de desenare s-a administrat un test, de progres, pentru a observa evoluția elevilor din punct de vedere al asimilării celor mai importante noțiuni parcurse și interiorizate, din acest set de lecții.

Test de progres – T2

Subiectul I

20p

Pentru enunțurile de mai jos încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect.

1. Desenarea semidreptelor se realizează cu comanda:

Line;

Sketch;

Xline;

Ray;

Mline.

2. Comanda Polygon desenează poligoane

Convexe;

Concave;

Regulate;

Înscrise în cerc;

Circumscrise cercului.

Comanda Pline NU poate desena :

Segmente cu grosime constantă;

Arce de cerc cu grosime variabilă;

Cercuri;

Drepte cu grosime variabilă;

Arce de cerc.

Comanda Xline crează:

Drepte infinite;

Segmente de dreaptă;

Linii curbe;

Arce de cerc;

Segmente care se intersectează.

5. Care din urmăroarele opțiuni nu face obiectul comenzii Mline:

Justification;

Radius;

Style;

Scale;

Angle.

Subiectul II 30p

1. În coloana A sunt enumerate diferite comenzi de desenare din aplicația AutoCAD, iar în coloana B efectul unor astfel de comenzi. Realizați asocierile corecte dintre fiecare cifră din coloana A și litera corespunzătoare din coloana B.

Stabiliți valoarea de adevăr a propozițiilor:

Următoarea succesiune de comenzi modifică depărtarea liniilor multiliniei:

Command: _mline

Current settings: Justification = Top, Scale = 20.00, Style = STANDARD

Specify start point or [Justification/Scale/STyle]: J

Enter justification type [Top/Zero/Bottom] <top>:

Current settings: Justification = Top, Scale = 20.00, Style = STANDARD.

Comanda Ellipse Arc desenează o elipsă.

Subiectul III 40p

Desenați secțiunea piesei din figura de mai jos (partea superioară a desenului), folosind programul AutoCAD.

Notă: Din oficiu se acordă 10 p. Toate subiectele sunt obligatorii.

Timpul efectiv de lucru este de 50 minute.

Etapa finală

Etapa finală a cercetării a constat în administrarea unei probe de evaluare finală. Prin acest test final mi-am propus să verific asimilarea cunoștințelor de către elevi, capacitatea lor de transfer, memoria și capacitatea de a opera cu noțiunile cunoscute în diferite contexte, deprinderea de a rezolva exerciții. Testul a fost anunțat, pregătit, iar timpul destinat este de 50 minute, urmând ca ora următoare să se discute rezolvarea corectă a testului, apreciind răspunsurile bune și insistând asupra răspunsurilor greșite, întâlnite frecvent, la generațiile anterioare.

Testul final – T3

Subiectul I 20p

Pentru enunțurile de mai jos încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect.

1. Care este efectul alegerii opțiunii Through al comenzii Offset?

Șterge obiectul care trece prin punctul specificat;

Generează un nou obiect care să treacă prin punctul specificat;

Mută obiectul în punctul specificat.

2. Ce rol are comanda Mirror?

Desenează un obiect de același tip cu cel selectat, prin punctul sau la distanța indicate;

Mută obiectele selectate, prin translație, după un vector definit prin două puncte;

Desenează simetricele obiectelor selectate, în raport cu o dreaptă.

3. Crearea unor copii ale unor obiecte se realizeaza cu comanada:

Copy;

Array;

Offset.

4. Care din comenzile următoare NU a fost folosită pentru realizarea desenului alăturat?

Chamfer;

Circle;

Break.

Ce realizează succesiunea următoare?

Command: mirror

Select objects: 1 found

Select objects: 1 found, 2 total

Select objects: 1 found, 3 total

Select objects: 1 found, 4 total

Select objects: 1 found, 5 total

Select objects: (ENTER)

Specify first point of mirror line: end

of (se alege capătul primului segment)

Specify second point of mirror line: end

of (se alege capătul ultimului segment)

Erase source objects? [Yes/No] <N>: n

Oglindește 5 obiecte față de o dreaptă, fără ștergerea obiectelor inițiale;

Oglindește 5 obiecte față de un segment, fără ștergerea obiectelor inițiale;

Oglindește 5 obiecte față de un segmente, cu ștergerea obiectelor inițiale.

Subiectul II 40p

În coloana A sunt enumerate diferite comenzi de editare din aplicația AutoCAD, iar în coloana B efectul unor astfel de comenzi. Realizați asocierile corecte dintre fiecare cifră din coloana A și litera corespunzătoare din coloana B.

2. Stabiliți valoarea de adevăr a propozițiilor: a) Comanda Copy poate avea ca efect eliminarea obiectului sursă;

b) Comanda Chamfer poare realiza rotunjirea colțurilor unui poligon.

Subiectul III 30p

Realizați o rețea rectangulară de cercuri cu raza de 3 unități. Parametrii rețelei sunt: 3 rânduri și 5 coloane; distanța dintre rânduri, respectiv coloane – 10 unități. Rotiți rețeaua cu 270°.

Notă: Din oficiu se acordă 10 p. Toate subiectele sunt obligatorii.

Timpul efectiv de lucru este de 50 minute.

Voi prezenta în continuare rezultatele obținute de elevi la cele trei teste de evaluare primite pe parcursul perioadei în care le-au fost predate noțiuni primare referitoare la Comenzi de desenare și editare.

S-au comparat rezultatele obținute la aceste probe cu cele obținute la proba de evaluare inițială. Aprecierea s-a făcut prin note iar pentru fiecare item s-a totalizat numărul punctelor. Am comparat rezultatele acestui eșantion de elevi, folosind tabele și diagrame de comparație.

Fig. 5.4. Distribuirea notelor la cele trei teste

După finalizarea cercetării, în cadrul discuțiilor la nivelul catedrei, am evidențiat dificultățile cu care s-au confruntat elevii care au participat la studiu, principalele rezultate obținute în urma acestui experiment, recomandările propuse elevilor, modalitățile de diseminare a rezultatelor pentru cei interesați de această metodă, precum și modul cum voi aplica această metodă în viitor.

Pot afirma că această cercetare a fost o provocare pentru mine, un prilej de a studia atât literatura de specialitate cât și literatura psiho-pedagogică, de a-mi aprofunda și îmbogăți cunoștințele despre instrumentele TIC ca metode complexe și despre tutoriale, în particular, dar actuale și, în mod sigur, cu o utilizare la scară tot mai largă pe viitor.

Concluzii

 Prin tratarea temei ,,Didactica predării aplicațiilor de tip CAD”, am urmărit să obțin răspunsuri la câteva probleme legate de posibilitatea și timpul de adaptare ale elevilor la noul sistem de lucru, de eficiența educațională a metodelor didactice folosite și să stabileasc modul în care elevii, aflați la diferite nivele de dezvoltare intelectuală, răspund la acest mod de desfășurare a activității.

Alegerea pentru acest studiu a temelor referitoare la ,, Comenzi de desenare și editare” nu a fost întâmplătoare: noțiunile din acest capitol prezintă interes atât pentru dezvoltarea teoretică cât și pentru cea practică, site-ul web creat sub formă de tutorial punând la dispoziția utilizatorilor un material cu informații de bază, care poate stimula interesul pentru aprofundarea, pe viitor, a informațiilor asimilate. Utilizarea acestui mod de acces la informația propusă spre studiu permite interactivitatea cu elevul, introducerea treptată a noțiunilor și expunerea graduală, de la simplu la complex.

Pe parcursul întregii perioade s-au făcut următoarele constatări:

Interesul elevilor pentru modulul ,,utilizarea aplicațiilor de tip CAD” crește atunci când ei înșiși aplică noile cunoștințe. Elevii au interiorizat acest mod de studiu, unii dintre ei făcând progrese vizibile.

Deprinderea elevilor cu modul de lucru practic este notabilă, integrarea în specificul activităților independente fiind relativ rapidă și determinată de particularitățile individuale și de cele ale colectivului.

Participarea elevului la desenarea și editarea se realizează prin metoda explorării, fapt ce sporește atractivitatea lecției și apelează la resursele de imaginație ale acestuia.

Datorită fișelor de lucru, a numeroaselor exerciții de desenare și editare efectuate, cunoștințele asimilate de elevi au devenit mai trainice. Acest fapt s-a confirmat ori de câte ori elevii au avut nevoie, în realizarea sarcinilor de lucru, de informații anterior însușite. Pe de altă parte acest fapt a facilitat și formarea unei memorii active, creative la elevi. Numeroasele reluări ale unor noțiuni, concepte, în contexte noi, multiplu și variat corelate, au solicitat memoria elevilor și au contribuit la consolidarea cunoștințelor acumulate. Prin supunerea atenției elevilor a diferitelor tipuri de situații-problemă se asigură mai multă independență în activitate și implicit însușirea mai convingătoare a noțiunilor, se dezvoltă capacitatea elevilor de a cerceta elementele supuse observației, le stimulează curiozitatea și interesul pentru cunoaștere. Elevii sunt angrenați într-o activitate conștient sistematică, gândirea lor este orientată spre a cerceta și investiga și, în acest fel, actul învățării nu este mecanic.

Se confirmă faptul că metodele moderne contribuie nu numai la dezvoltarea unor procese intelectuale superioare, dar și la întărirea unor trăsături de voință și caracter. Se dezvoltă independența, spiritul critic, obiectivitatea, perseverența, capacitatea de cooperare, spiritul de ordine și disciplină.

Evaluarea elevilor se poate realiza în mod continuu, prin observarea rezultatelor concrete ale acestora în urma parcurgerii sarcinilor de lucru. Aceasta permite aprecierea gradului de realizare a obiectivelor propuse și dezvoltă capacitatea de autoapreciere la elevi. De asemenea astfel, se realizează în mod continuu feed-back-ul atât de necesar în aprecierea celor propuse, dar și în relația profesor-elev.

Utilizarea tutorialului în procesul de predare-învățare presupune din partea cadrului didactic un efort suplimentar. Deși există în mediul online multe astfel de tutoriale, este necesar să fie elaborat un astfel de conținut și mod de prezentare, încât să fie adaptat colectivului căruia îi este propus spre studiu, pentru a-și atinge obiectivele propuse.

Trebuie menționat că aplicarea metodelor didactice nu poate și nici nu trebuie a fi făcută identic la toate clasele, profesorul singur trebuie să adapteze o metodă didactică sau alta la specificul colectivului, iar în prezent, având în vedere dezideratul major al procesului didactic, și anume ca elevul să devină responsabil pentru perfecționarea sa, se impune cu necesitate transformarea procesului de predare-învățare într-un proces activ de învățare, sub îndrumarea cadrului didactic.

BIBLIOGRAFIE

Mircea Băduț, AutoCAD-ul în trei timpi – ghidul proiectării profesionale – Editura Polirom 2004;

Radu Luncan, Utilizarea aplicațiilor de tip CAD, clasa a XI-a (și nu numai) – Editura TREIRA 2006

Cristina Moisi (Păunescu), Maia Drăghici, Vasile Măniga, Utilizarea aplicațiilor de tip CAD – auxiliar curricular pentru ciclul superior al liceului, profilul tehnic 2006

Adrian Adăscăliței, Instruire asistată de calculator – Didactică informatică – Editura Polirom 2007

Miron Ionescu, Ioan Radu, Didactica modernă – Editura Dacia 2001

Carmen Petre, Ștefania Crăciunoiu, Daniela Popa, Camelia Iliescu, Metodica predării informaticii și tehnologiei informației – Editura Arves 2002

Clara Ionescu, Metodica predării informaticii – 2001

Paula Trigo, Patricia Dinis, Isabel Garcia, Andre Goncalves – Manual Curs de formator și dezvoltator de e-learning

http://www.razvan.usamv.ro/curs%20instruire%20asistata.doc

https://xa.yimg.com/kq/groups/78888731/278035292/name/IAC.doc

https://www.moodle.ro/preparandia/index.php/inv-primar/item/378-cercetarea-pedagogica-privind-eficienta-metodelor-si-tehnicilor-interactive-in-stimularea-creativitatii-elevilor

CUPRINS