Didactica Limbii Si Literaturii Romane Si a Limbii Si Literaturii Franceze

CUPRINS

CURRICULUM VITAE

1. PSIHOLOGIA EDUCAȚIEI

1.1. Adolescența- etapă de formare a personalității

1.2.Chestionar– dependența sau independența copiilor față de părinți

2. PEDAGOGIE

2.A. Fundamentele Pedagogiei. Teoria și metodologia curriculum-ului

2.A.1. Forme ale educației.Educația informală

2.A.2.Implicarea resurselor formale cu cele informale în cadrul lecției

2.B. Teoria și metodologia instruirii. Teoria și metodologia evaluării

2.B.1.Principiul învățării sistematice și continue

2.B.2. Aplicație – Metodă sistematizată de întocmire a unei fișe de lectură

3. DCTICA LIMBII ȘI LITERATURII ROMÂNE/ LIMBII ȘI LITERATURII FRANCEZE

3.A.Didactica limbii și literaturii române

3.A.1.Planificare anuală clasa a V-a limba și literatura română-Manual Humanitas

3.B.Didactica limbii și literaturii franceze

3.B.1. L’importance du jeu de rôle dans l’education

4. PRACTICA PREDAGOGICĂ

4.1. Proiect didactic Limba și literatura română

4.2. Proiect didactic Limba și literatura franceză

5. INSTRUIRE ASISTATĂ DE CALCULATOR

5.1. Prezentare PowerPoint –Metode moderne de predare

6. MANAGEMENTUL CLASEI DE ELEVI

6.1. Inadaptarea școlară

6.2. Măsuri privind scăderea ratei copiilor cu inadaptare școlară

7.BIBLIOGRAFIE

8.DECLARAȚIE DE AUTENTICITATE

9.RAPORT ANTIPLAGIAT

PSIHOLOGIA EDUCAȚIEI

Adolescența –etapă de formare a personalității

Introducere

Adolescența și preadolescența sunt etapele care închid primul ciclu al dezvoltării umane.De-a lungul timpului adolescența a rămas în atenția cercetătorilor și a fost mult timp investigată.Spre deosebire de copilărie această perioadă acupă un loc important în viața fiecărui individ. Această perioadă reprezintă vârsta marilor elanuri, marilor efervescențe. A mai fost numită de către psihologi vârsta de aur sau a nesiguranței. De fapt această perioadă reprezintă o etapă de formare a personalității, a independenței și afirmării de sine.

Adolescența rămâne în mintea fiecărui individ ca o trezire, o înțelegere și o conștientizare a locului său în lume, dar mai ales o deschidere deosebită între el și univers.

În aceasta etapă adolescentul începe să-și lărgească orizontul cunoașterii și își dezvoltă intensiv creativitatea, imaginația, limbajul, inteligența formală și structurile gândirii logico-formale în planul gândirii. Adolescența se caracterizează prin dorința de a cunoaște mai mult, de lărgire a universului cunoașterii.

I.Parte teoretică

1.1. Delimitări conceptuale

Adolescența este considerată etapa sfârșirii copilăriei și trecerea spre stadiul vârstei adulte și are loc de la vârsta de 14/15 ani ajungând pană la 19/20 de ani.Perioada în care este plasată adolescența diferă de la un cercetător la altul. De exemplu, M. Debesse consideră că adolescența începe de la vârsta de 12 ani și poate ajunge până la 18/20 de ani cuprinzând adolescența pubertară cu schimbările de ordin biologic (12/16) ani și adolescența juvenilă(16/20) ani. A.Cosmovici și M. Caluschi consideră că vârsta preadolescenței ar fi cuprinsă între 11/12 ani și ar dura până 1a 14/15 ani, iar adolescența ar începe la 15/16 ani și s-ar termina la18/19 ani.

Odată intrat în acest stadiu al vârstei se accentuează anumite schimbări, iar individul începe să prezinte transformări de mai multe feluri. Aceste transformări pot fi:

Schimbări în planulul activității de învățare- odată cu intrarea în această perioadă adolescentul iese din ciclu gimnazial pășind în ciclul liceal.Aici aici au loc schimbări precum:

Creșterea volumului de informații din pricina apariției unor noi discipline;

Creșterea timpului alocat învățării de la 4 la 5 ore;

Anumite discipline cresc gradul de generalizare sau abstractizare.

Schimbări în plan senzorial-receptiv, al observației și reprezentării- J.Piaget considera că percepțiile sunt dezvoltate la gradul maxim în perioada de adolescență.

În această perioadă toate procesele ce constă în primirea de noi informații se desfăsor la nivel înalt.Se constată:

rapiditatea explorărilor perceptive;

cei interesați de tehnică vor prezenta o detaliere a unor elemente;

organizarea reprezentărilor în jurul unei idei centrale;

perfecționarea schemelor de lucru;

fenomenul de sinteză a sintezei.

Schimbări în planul memoriei prin:

atingerea gradului înalt de memorie;

asimilarea de cunoștințe din domenii distincte;

dezvoltarea memoriei logice-lucrurile sunt mult mai concrete în viziunea lor;

formarea unei baze a culturii generale.

Schimbări în sistemul relațiior –acestea sunt cele mai importante schimbări în evoluția personalității adolescentului.

În centrul familiei el nu mai este privit ca un copil și i se acceptă anumite puncte de vedere;

Instituțiile sociale îi recunosc anumite drepturi, mai ales prin întocmirea unui act de identitate;

În mediu școlar îi este ascultat punctul de vedere și primește ajutor de câte ori are nevoie;

Este mai liber să relaționeze cu persoanele din jur, să formeze relații și să coopereze cu aceștia.

1.2. Alte subpuncte

Adolescența mai este numită și vârsta primelor iubiri atunci când adolescentul ajunge să cunoască o serie de trăiri afective: izolarea, perseverența, afirmarea, dorința de afectivitate și de identitate.

Transformările care se produc în personalitatea adolescentului nu au trecut neobservate și nu au ramas fară urmări. În procesul formării și dezvoltării pesonalității un rol important îl au marile nevoi și căutări.

Nevoile adolescenților

Nevoia de identitate constă în dezvoltarea cunoașterii, în apariția unor dorințe și stări afective până atunci nemaiîntâlnite. Toate acestea dau adolescentului impresia de ceva nou, considerându-se o altă persoană. Pentru a se afirma el capată obiceiul de a respinge vechea identitate și felul de gândire al celor din jurul său cautând o nouă identitate. El caută personalități pe care să le imite. Uneori, prin aceste identități adolescentul caută un echilibru între noua identitate și ce este el în realitate. Negăsindu-l adolescentul poate suferi unele descumpăniri și chiar dificultăți de integrare și nonconformism. Prin cautarea noii identități, adolescentul găsește modele și idealuri. Modelele au un caracter concret reprezentate de persoanele apropiate din jurul său părinți, rude sau prieteni.
Idealul reprezintă pentru adolescent o aspirație spre mai bine sau chiar spre perfecțiune fiind conceput de adolescent ca urmare a experienței sale de viață.

Nevoia de afectivitate alături de factorii fizici, familia, școala, condiția socială și inteligența, afectivitatea este un factor important în procesul dezvoltării personalității și reglarii comportamentului copilului. Lipsa de afectivitate duce la urmatoarele direcții: influența conduitei, nedezvoltarea intelectuală, apariția frustrărilor afective și izolării printr-un reflex de apărare prin agresivitate și chiar violență.

Relația dintre afectivitate și securitate a fost considerată o nevoie umană esențială implicată în relația adolescent-adult. Lipsa de afecțiune părintească dă adolescentului sentimentul de nesiguranță, în timp ce adolescentul iubit și protejat este gata să înfrunte viața, se adaptează existenței și devine mult mai sociabil, iar dramele vieții adulte nu-i va provoca probleme.

Bibliografie selectivă

1. Cosmovici, A., Caluschi, M. (1985). Adolesentul și timpul liber.București: Ed. Junimea

2. Dumitriu, Gh., Dumitriu, Constanța (2004).Psihopedagogie- Curriculum-suport pentru examenele de definitivare și gradul II în învățământ. București: Ed. Didactică și Pedagogică

3. Crețu, T. (2005). Pedagogie pentru învățământul primar și preșcolar.Psihologia adolescentului și adultului. București. Ed. Didactică și Pedagogică

Parte aplicativă

Chestionar privind dependența sau independența copilului față de părinți

Vezi anexa nr.1.,p.

Chestionar

Nume ………………………….

Adresǎ …………………………

Vârsta……………………………………..

Din câți membri este alcătuită familia ta? …………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

Descrie structura familiei tale? Care este ocupația părinților tăi?……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Ce studii au părinții tăi?

gimnaziale

liceale

profesionale

universitare

4. Care este venitul lunar al familiei?

a) mare

b) mic

c) mediu

Aveți o camerǎ personalǎ?

da

nu

6. Atunci când vǎ organizați orarul pentru învǎțat și timp liber faceți următorul lucru:

vǎ sfǎtuiți cu pǎrinții

pǎrinții nu se implicǎ în organizarea orarului

pǎrinții nu sunt de acord cu programul meu indiferent de organizare.

Ai un program de învǎțat?

da

nu.

7.Vǎ place sǎ fiți liderul echipei atunci când participați la o lucrare colectivǎ:

a) da

b) câteodatǎ

niciodatǎ

8. Ai treceri bruște de la tristețe la bucurie și fǎrǎ motiv de la bucurie la tristețe?

a) da

b) doar când sunt obosit

c) nu

d) foarte des

9. V-ați simțit de multe ori neînderptǎțiți?

Da

Nu

10. În ce situații te-ai simțit neîndreptățit?

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

11. De obicei preiei sarcinile altor persoane chiar dacă acestea în final duc la un eșec sau la necazuri?

a) Da

b) Nu

12. Obișnuiești să îți bați capul cu lucrurile de ordin public, chiar dacă de cele mai multe ori nu poți schimba nimic?

Da

Nu

13. Obișnuiești să participi la organizarea de reuniuni?

Da

Nu

14. Când vrei sǎ faci cunoștințǎ cu cineva încerci să fii tu însuți sau adopți o atitudine asemănătoare persoanei cu care faci cunoștință?

Da

Nu

15. Cel mai fericit estit când stai singur?

Da

Nu

16. Când ai o problemǎ iți place să consumi alcool cu prietenii?

Nu

Da

17. Te simți interesant atunci când fumezi ,chiar dacă știi că asta nu te ajută să îndeplinești o sarcină?

a) Da

b) Nu

18. Cum reacționezi când te vezi pus într-o situație nouă?

mǎ gândesc ce am de fǎcut

pot sǎ încerc orice și drogurile

este o provocare pentru mine.

19. Care sunt activitățile pe care le realizezi alături de prietenii tăi?

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

20. Părinții tăi sunt plecați la muncă în altă țară?

a)mama

b)tata

c)ambii părinți

21. Cu cine locuiești momentan?

………………………………………………………………………………………………………………………………

22. Care sunt relațiile tale cu ceilalți membrii ai familiei?

a) bune

b) rele

c) indiferente

d) nu interacționezi cu ceilalți membri

23. Cât timp petreci zilnic cu familia? ……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

24. Care sunt activitățile pe care le faceți împreună?

……………………………………………………………………………………………………

11. De obicei preiei sarcinile altor persoane chiar dacă acestea în final duc la un eșec sau la necazuri?

a) Da

b) Nu

12. Obișnuiești să îți bați capul cu lucrurile de ordin public, chiar dacă de cele mai multe ori nu poți schimba nimic?

Da

Nu

13. Obișnuiești să participi la organizarea de reuniuni?

Da

Nu

14. Când vrei sǎ faci cunoștințǎ cu cineva încerci să fii tu însuți sau adopți o atitudine asemănătoare persoanei cu care faci cunoștință?

Da

Nu

15. Cel mai fericit estit când stai singur?

Da

Nu

16. Când ai o problemǎ iți place să consumi alcool cu prietenii?

Nu

Da

17. Te simți interesant atunci când fumezi ,chiar dacă știi că asta nu te ajută să îndeplinești o sarcină?

a) Da

b) Nu

18. Cum reacționezi când te vezi pus într-o situație nouă?

mǎ gândesc ce am de fǎcut

pot sǎ încerc orice și drogurile

este o provocare pentru mine.

19. Care sunt activitățile pe care le realizezi alături de prietenii tăi?

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

20. Părinții tăi sunt plecați la muncă în altă țară?

a)mama

b)tata

c)ambii părinți

21. Cu cine locuiești momentan?

………………………………………………………………………………………………………………………………

22. Care sunt relațiile tale cu ceilalți membrii ai familiei?

a) bune

b) rele

c) indiferente

d) nu interacționezi cu ceilalți membri

23. Cât timp petreci zilnic cu familia? ……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

24. Care sunt activitățile pe care le faceți împreună?

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Prin acest chestionar mi-am propus să cercetez unele aspecte importate în ceea ce privește dezvoltarea personalității adolescenților.

Deoarece, orice adolescent se confruntă cu numeroase și diverse probleme, prin acest chestionar vom putea investiga și analiza cauzele de ordin social, cultural, educațional și chiar economic cu care se confruntă adolescenții de astăzi.

Astfel vom putea monitoriza problemele lor de comportament și să le oferim sprijin în soluționarea problemelor de orice tip.

Raport asupra rezultatelor chestionarului

Am ales cinci adolescenți cu vârste cuprinse între 16-19 ani, din mediul rural, mai exact din comuna Sascut, județul Bacău. Cu ajutorul acestui chestionar am observat că 3 din 5 adolescenți se confruntă cu următoarele probleme: sunt indiferenți în relațiile cu familia, duc conflicte cu părinții din cauza stilului vestimentar pe care îl adolptă și sunt neînțeleși în alegerea profesiei lor. Ei prezintă o lipsă de afecțiune și am observat că părinții nu intervin în organizarea orarului pentru învățat și timp liber. Cea mai gravă consecință a lipsei de afecțiune o reprezintă faptul că adolescenții consumă băuturi alcoolice, țigări și sunt tentați să încerce și alte substanțe, precum drogurile.

Consider că o măsură eficientă pentru stoparea acestui fenomen o constituie comunicarea dintre părinte –copil și alocarea mai multor ore alături de copii lor, în realizarea de activități.

PEDAGOGIE

2.A. Fundamentele Pedagogiei. Teoria și metodologia curriculum-ului

2.A.1. Forme ale educației. Educația informală

Introducere

În pedagogie conceptul de educatie informală este perceput ca o formă a educației care a fost alipită educației formale și educației nonformale. Uneori conceptul de educație se confundă cu cel de învățare. Unii autori consideră conceptul de educație mai restrans și mai puțin complex, iar învațarea (din perspectivă informală) prin caracterul ei difuz, relativ organizat prezintă o arie mai mare de acțiune, de aceea este mai bine să vorbim de învațare informală.

Părerile sunt numeroase și contradictorii, de aceea la celalalt pol, teoreticienii definesc educația informală din prisma influenței sociale, accentuand caracterul cotidian, nesistematic al influențelor dobândite din mediul exterior numind-o învățare socială.

La această învățare pe tot parcursul vieții participă toți membrii unei societăți indiferent de vârstă, statut social și fiecare dintre ei devin la randul lor formatori. Ea nu se limitează doar la anumite domenii, ci cuprinde o arie de domenii numeroase și diferite.

Însă cum toată viața noastră constitue o educație și zilnic învățăm ceva din acțiunile noastre în mod intenționat sau mai puțin, conștient sau inconștient, educația sub toate formele sale ne produce modificări psihologice de ordin moral și social conturându-ne personalitatea.

Partea teoretică

I.1. Delimitări conceptuale asupra educației informale

Educația este obiectul de studiu al pedagogiei și vizează accentuarea funcției de formare-dezvoltare a personalității umane, cu ajutorul unor metode și strategii specifice.

Conceptul de educație provine din cuvântul de origine latină educa-educare având sensul de a crește, a forma, a instrui.

Educația deține trei mari semnificații: a) educația ca efect: presupunând un model respectat de toată societatea; b) educația ca ansamblu: reprezintă totalitatea acțiunilor ce intră în procesul de formare-dezvoltare a personalității umane; c) educația ca proces: acestă educație este specific umană bazându-se pe o necesitate de ordin psihologic.

Educația ca proces vizează fiecare individ în parte deoarece presupune dezvoltarea resurselor interne ale fiecaruia, astfel promovându-se individualismul.

Aceste trei semnificații demonstrează că conceptul de educație a luat amploare și poate să reprezinte în același timp atat o activitate organizată în mod instituțional conform unor acțiuni de ordin pedagogic, un produs al activității în conformitate cu cerințele societății, cât și un proces între mai multe ființe ce leagă diferite relații de comunicare.

Așadar educația poate fi privită din trei unghiuri distincte: din perspectivă socială-privind educația ca produs; din perspectivă psihologică- privind educația ca proces și din perspectivă metodologică, de ordin psihosocial privind educația ca o activitate cu funcții și structură specifică.

O formă importantă a educației este educația ca produs. Ea reprezintă potricit lui Cerghit Ioan totalitaea prducțiilor activităților omului social pentru societate.

Formele educației reprezintă un ansamblu de acțiuni și influențe de natură pedagigică realizate la nivel instituționalizat (educația formală și nonformală) și la nivel noninstituționalizat (educația informală).

Educația informală reprezintă educația care include un ansamblu de influențe cotidiene, spontane și voluminoase care nu își propun implicarea unor activități pedagogice, dar dețin efecte educative atât pozitive cât și negative.

Această educație ocupă cea mai mare parte ca timp și are o influență excesivă asupra individului. Aceste influențe nu provin dintr-un cadru instituționalizat, ci provin din mediul de viață, din grupurile sociale, familia, strada sau colectivul de muncă.

Astfel prin numeroasele contacte spontane și mai puțin conștiente, educația informală oferă individului prilejul de a adopta atitudini, de exteriorizare a compotamentului și de interiorizare a unor valori, fapt care ajută la formarea și conturarea profilului psihosocial al individului.

Pe această cale, orice personalitate are prilejul de a-și completa informațiile achiziționate prin intermediul celor trei forme ale educației (formală, nonformală, informală) creându-se o concordanță sau un dezacord între ele.

Așadar rolul educației informale constă în creșterea substratului cultural și al beneficiului formativ-educativ al informațiilor provenite din diverse surse ducând la ridicarea nivelului cultural al societății.

Învățarea de tip informal este o formă de învățare cu caracter pluridisciplinar, informațiile fiind provenite din domenii numeroase și multiple.

Educația informală evoluează în plin câmp psiho-social, preluând direct sau indirect influențele cu efecte pedagogice rezultate din contextul situațiilor si ale activităților cotidiene. Educația informală conține două tendințe aflate în opoziție una față de cealaltă:

a) diminuarea funcției formative, atunci când asupra procesului de educație nu acționează nicio activitate de ordin pedagogic; b) accentuarea funcției informative, în cazul în care sursele de ordin informativ se extind semnificativ. Astfel educația formală are o funcție formativ scazută și puține dintre informațiile obținute devin cunoștințe. Un alt aspect care devine un dezavantaj este conținutul redus al informațiilor obținute și faptul că informațiile nu sunt totdeauna verficate în ceea ce privește conținutul corect sau eronat.

I.2. Alte subpuncte

În societate există mai multe medii mai puțin instituționalizate de unde indivizii se pot forma și informa. În continuare vom clasifica cateva dintre aceste medii:

1. Familia este primul factor care contribuie la formarea unei persoane într-o persectivă multidirecțională. Astfel familia va ramane principalul factor de ordin natural care exercită cea mai mare influență în procesul de introducere și dezvoltare a valorilor culturale. De aceea familia introduce copilul în societate mai mult din punct de vedere expresiv și mai puțin pe cale teoretică.

Familia ar trebui să aibă rolul mai mult de a forma decat de a informa deoarece copilul preia din mediul apropiat informațiile, primele impresii prin mimetism și își formează personalitatea în funcție de acestea. El își caută mereu un model în unul din membrii familiei, iar în unele cazuri acest lucru poate constui o gravă problemă deoarece subliniem faptul că la ora actuală multe familii duc o lipsă de educație solidă din pricina nivelului precar atat material, cât și spiritual.

2. Biserica reprezintă un factor cheie în formarea copilului prin transmiterea stimulilor religioși, dar și cei comportamentali. Influența bisericii s-a realizat la început în mod difuz și nesistematic cu prilejul activităților religioase. Biserica poate exercita și o educație civică, morală, estetică și socială.

Problematica pe care o presupune informalul este extrem de extinsă în societatea de astăzi, ca urmare a exploziei tehnologice, comunicaționale și în special mediatice. Societatea contemporană, postindustrială înregistrează o creștere semnificativă.

3. Mass-media este un factor important în procesul de informare a populației.

Gama acestor mijloace este una difersificată: reviste, ziare radio, televiziune și cel mai important mijloc care a luat amploare este calculatorul. Aceste mijloace pot influența în mod direct atât personalitatea tinerilor, iar de-a lungul timpului a creat destule controverse prin efectele pe care le pot avea asupra tinerilor, atât din punct de vedere biologic, cat și psihologic. Aceste mijloace de ordin informal generalizeaza fenomenul de suprainformare și de hiperstimulare senzorială.

Influențele pedagogice tipice educației informale por fi grupate în două categorii: a) influențe neorganizate, difuze, spontane, cantitative, provenite din grupuri sociale, familie, grupul de prieteni; b) influențe organizate, transmise la nivelul mass-mediei care orientează spre alte interese nu tocmai de ordin pedagogic

Educația informală furnizează:

Un grad ridicat de interes pentru mediul înconjurator;

Un moment declanșat al interesului pentru cunoașterea unui domeniu;

Posibilitatea trecerii cu ușurinta de la cunoșterea unui domeniu la altul;

Posibilitatea unei autocunosteri, fară prescripții ferme;

Libertatea gândirii în realizarea unui proiect;

Posibilitatea de a gestiona propriul proces de formare.

Între cele trei forme ale educației s-a creat o interdependență. Îmbinate perfect aceste cunoștințele acumulate, educația formală ar avea de câștigat, iar în același timp, acumulările educative formale contribuie la dezvoltarea celorlalte. Grafic relatia dinre ele arată astfel:

1- EDUCAȚIA INFORMALĂ

2-EDUCAȚIA NONFORMALĂ

3-EDUCAȚIA FORMALĂ

2.A.2. Aplicație

Exemple de aplicare a educației informale, prin implicarea metodelor formale cu cele informale:

Disciplina: Limba și literatura română

Clasa: a V-a

Tema lecției: Substantivul

Astfel cadrul didactic analizează aceste concepte raportându-se la experiențele zilnice ale copiilor, iar conceptele sunt fixate cu ușurință.

Disciplina: Limba și literatura română

Clasa: a VI-a

Tema lecției: Descrierea orală

Disciplina: Limba si literatura română

Clasa: a VIII-a

Tema lecției: Baltagul de Mihail Sadoveanu

Concluzii

Caracterul informal al educației a plasat-o într-un conflict nesfârșit. Atunci când o parte încearcă să dovedească ineficiența sa alții luptă pentru ai dovedi beneficiile ei. Pe când în țara noastră este privită cu reticență în țările dezvoltate se manifestă o tendință de instituționalizare a educțtiei informale în organizații de tineret. Specialiștii îngurajează oamenii să discute cu ceilalți despre acțiunile și experiențele lor de viață.

Ceea ce trebuie reținut este faptul că educația informală va exista mereu și alături de cea formală și nonformală aduce un beneficiu formării caracterului și personalității umane. În cadrul instituțiilor pedagogice, educația informală este necesară în procesul predare-învațare, deoarece facilitează munca personalului didactic, antrenează imaginația elevilor și ajută la achiziționarea și fixarea cu ușurință a informațiilor transmise.

Fiecare dintre noi este un educator informal pentru cei din jurul nostru sau pentru noi înșine, în mod intenționat sau mai puțin intenționat.

Bibliografie selectivă

1. Cerghit, I., Vlăsceanu, L. (1988). Curs de pedagogie.Bucuresti:Ed.

2. Nicolaescu, V. (1979). Dicționar de Pedagogie.București:Ed. Didactică și Pedagogică

3. Văideanu, G. (1988). Educația la frontiera dintre milenii. Timișoara: Ed.Politică

PEDAGOGIE

2.B. Teoria și metodologia instruirii.Teoria și metodologia evaluării

2.B.1. Principiul învățării sistematice și continue

Introducere

Procesul de învățământ reprezintă cea mai înaltă clasă a formei de dezvoltare și organizare a educației, fiind determinat de prezența unei persoane formate în acest domeniu. În mod tradițional procesul de învățământ reprezintă totalitatea acțiunilor pe care un cadru didactic le exercită asupra elevilor în mod conștient și într-un cadru instituționalizat având ca scop dezvoltarea personalitătii, capacităților intelectuale, deprinderilor și aptitudinilor elevilor. O trăsătură importantă a procesului de învățământ o reprezintă normativitatea acestui. Această normativitate este inclusă în componentele acțiunii de pradare-învățare, fiind asociat cu noțiunea de principiu didactic.

Principiile didactice sunt norme sau orientari generale a procesului de învățământ care stau la baza proiectării, organizarii și desfășurăii activităților de predare-învațare-evaluare în vederea atingerii unor scopuri educaționale.

Principiile didactice asigură o orientare, o activitate de ordin reglator, practic, concret a procesului de învățământ și are drept scop atingerea unei acțiuni eficiente în cadrul procesului de învățare, de predare, de dirijare și de aplicare a diferitelor metode și strategii didactice. Noțiunea de principiu didactic are drept echivalent noțiunea de normă. În mod pedagogi, norma indică un criteriu de tip obligatoriu ce intră în realizarea unei acțiuni.

Partea teoretică

I.1. Delimitări conceptuale

Actualitatea studiilor demonstrează că normele didactice sunt asociate cu normele pedagogice și pot fi de mai multe feluri: organizaționale, fiind reprezentate de regulile de funcționare a instituției școlare; procedurale, reprezentate de modul în care se folosesc metodele didactice; comunicative, date de relația dintre elev-profesor; generale sau particulare.

Potrivit profesorului Constantin Cucoș principiile didactice îndeplinesc mai multe funcții:

1.Funcția de orientare- această funcție are rolul de a îndruma profesorul în cadul procesului de instruire pentru atingerea scopurilor educaționale propuse.

2.Funcția normativă- aceasta vizează formarea,impunerea și respectarea unor norme de ordin psihologic, științific.

3.Funcția de prescriere- vizează modul în care este abordată o situație de învățare concretă.

4.Funcția de reglare- schimbarea permanentă a situației de învățare în cazul în care nu se obțin obiectivele propuse inițial.

De cele mai multe ori se face o confuzie între noțiunile de normă, lege, regulă și principiu. Pentru a se evita această confuzie, în continuare vom face distincția între cele patru concepte total diferite.

Legea reprezină abordarea elevului ca subiect al educației.

Principiul reprezintă modul conștient în care se folosește el în cadrul procesului de instruire.

Pe când norma vizează folosirea rațională a unei metode în cadrul unei lecții, regula desemnează pentru profesor o serie de obiective pe care trebuie să le atingă,precum: detalierea anumitor explicații, comentarea și interpretarea unei definiții, iar în cazul elevului regula cere obiective ca: să formuleze întrebări sau să rețină date esențiale.

Raportarea metodologiei la aceste concepte nu înseamnă neapărat un conservatorism, ci mai degrabă trebuie văzute ca o serie de jaloane cu care profesorii trebuie să jongleze pentru a atinge obiectivele educaționale dorite. Deși nu apar în proiectarea didactică principiile intră tot timpul în dirijarea procesului de învățare facilitând atât munca profesorului, cât și munca elevului. Unul dintre aceste principii este principiul învățării sistematice și continue.

Acest principiu vizează ca toate informațiile transmise în procesul de învățământ să fie organizate și proiectate, încât informațiile transmise să aibă o continuitate logică și să fie în raport cu cele achizițonate anterior. Acest principiu are rolul de a ușura procesul de învățare și de a asigura un progres semnificativ în privința receptării noilor informații.

Principiu învățării sistematice și continue exprimă o cerință pedagogică a proiectării și organizării informațiilor. La baza acestui principiu stau două concepte elementare: realizarea sistematizării și asigurarea continuității în activitatea predare-învățare.

Sistematizarea constă în predarea organizată și în reducerea conținutului informațiilor. Chiar dacă noțiunile sunt neomogene și uneori chiar haotice ele trebuiesc integrate în sisteme explicative și de aici ele sunt raportate gândirii logice. Cu ajutorul sistematizării, profesorul va dispune de strategii coerente ale informațiilor, de ordonare a informațiilor în scheme, modele logice, va organiza momente și lecții de sistematizare a cunostințelor deoarece doar o parte coerentă din conținutul transmis va fi stocat temeinic de către elev.

Sistematizarea și ordonarea unei lecții poate fi:

Liniară: atunci când informațiile transmise nu fac trimitere la cele achiziționate anterior;

Concentrică : constă în revenirea la informațiile anterioare și apoi la îmbogățirea cu alte noi cunoștințe.

Pedagogul K.D.Usinski realiza o comparație definitorie ăn ceea ce privește o minte cu informații neordonate, asemănând-0 cu o cămară plină, dar în dezordine.

Al doilea concept elementar este continuitatea care are rolul de a asigura trecerea firească a conținutului de la cunostințele anterioare la cele actuale . Continuitatea se va realiza prin succesiunea disciplinelor din planul-cadru, de logica disciplinei școlare și de conținutul fiecărei lecții. Profesorul trebuie întotdeauna să se raporteze la cunoștințele anuterioare și să creeze o continuitate între informații, astfel evitându-se apariția unor goluri sau lacune.

Pentru evitatrea unui regres intelectual educația se face consecvent, eșalonat și nu aleator. Eșalonarea activității instructiv-educative se poate realiza prin lucrări sau proiecte semestriale sau prin lecții de evaluare.

I.2. Alte subpuncte

Principiul învățării sistematice și continue se manifestă în cadrul a două niveluri:

1. la nivelul sistemului de învățământ- cu ajutorul acestui principiu se construiește un sistem deschis pentru a elabora documente de tip educațional care să conțină coordonări continue și sistemice între diferite niveluri de învățământ.

2. la nivelul procesului de învățământ- se folosește în toate elementele procesului de instruire.

Modalități de respectare a principiului la nivelul documentelor curriculare:

planul cadru – se realizeză prin succesiunea disciplinelor de învățământ și prin formarea de obiective educaționale

Programa școlară- prin organzarea liniară, concentric și în spiral a lecțiilor

Manualul școlar- prin gruparea lecțiilor și realizarea unei interdependențe între informațiile anterioare și cele actuale.

Principiul învățării sistematice și continue are urătoarele merite:

Face legătura între cunoștințele nou achiziționate și cele anterioare;

Dezvoltarea capacităților intelectuale de a învăța logic, sistematic;

Formarea gândirii coerente;

Dezvoltă capacitatea de transfer .

Respectarea acestui principiu implică fixarea cunoștințelor. Pentru fixare, cunoștințele esențiale sunt introduse în sistemul cunoștințelor anterioare stabilindu-se raporturi logice între ele. Acest principiu nu prevede ca elevul să memoreze toate schemele lecțiilor, ci să se obișnuiască să le integreze în sistemul cunoștințelor superioare. A sistematiza înseamnă a reține esențialul.

Folosirea acestui principiu este benefică deoarece prezența lacunelor pot dispărea datorită caracterului continuu al acestui principiu. Întotdeauna pentru actualizarea de noi cunoștinte, profesorul trebuie să se folosească de cunoștințele integrate anterior creându-se o continuitate logica între cunoștintele vechi si cele acumulate. Astfel respectând acest principiu atât profesorul, cât și elevul își dezvoltă capacitatea de muncă sistematizată, perseverența, ordinea logică în gândire și în acțiune și dezvoltarea unui stil de muncă coerent și eficient.

2.B.2. Metodă de sistematizare în întocmirea unei fișe de lectură

Opera ,,Baltagul” de Mihail Sadoveanu –Fișă de lectură

Bibliografie selectivă

1. Cucoș, C. (1999). Pedagogie. Iași: Ed.Polirom

2. Dumitriu, Gh., Dumitriu, Constanța (2004). Psihopedagogie. București: Ed. Didactică și Pedagogică

3. Usinski, K., D. (1956). Opere pedagogice alese, vol. I. București: Ed. Didactică și Pedagogică

4. Mâță, Sacară, L. (2007). PedagogieII -Ghid pentru seminar. Iași: Ed. PIM

5. Iucu, R. (2007). Instruirea școlară. Iași: Ed. Polirom

DIDACTICA LIMBII ȘI LITERATURII ROMÂNE

PLANIFICARE ANUALĂ

LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ

AN ȘCOLAR 2013-2014

CLASA a V-a A

SEMESTRUL I

SEMESTRUL al II-lea

DIDACTICA LIMBII ȘI LITERATURII FRANCEZE

Limportance du jeu de role dans l’education

Enseigner l'importance du jeu dans l'éducation a été soulignée par de nombreux chercheurs dans le domaine, car il stimule les différents types de pensée: logique, algorithmique, combinatoire, probabiliste, la langue inductive etc. Johan Huizinga croit qu'elle a des implications profondes pour antroplogic social, culturel et donc des valeurs éducatives. Le jeu enseigne aux étudiants la dialectique de la liberté et des règles, des contraintes librement acceptées.

Le jeu de rôle est une méthode d' enseignement et d'apprentissage actif, fondé sur des relations de simulation, divers contextes de communication dans lequel les étudiants l'expérience de la réception de multiples points de vue et d'émettre un message. Caractère formatif, stimulante et interactive contribuent à l'émergence de compétences, leur permettant de mieux comprendre les situations rencontrées dans la vie quotidienne. Ses avantages sont nombreux: active en termes de développement cognitif, émotionnel, de l'action; fournit une des situations de résolution de problèmes, accroître la compréhension et la participation active; font apparaître le comportement correct ou incorrect dans certains contextes; est l'une des méthodes efficaces pour la formation rapide et croyances propres, les attitudes et les comportements.

Étapes de la préparation et de l'utilisation de jeux de rôle après M.Ionescu et I. Radu sont:

La préparation de groupe;

finaliser situations et des personnages;

organisation du groupe : le choix des acteurs;

la derulation de jeu;

l 'analyse du jeu de rôle: interviewer des acteurs, l'analyse de contenu et de comportement.

Un exemple est l'entrevue exercice ludique qui peut être abordé, en particulier les élèves du secondaire, et est destiné à mettre en évidence la façon de communiquer et de se comporter dans un double contexte: l'employeur éventuel et la personne qui répond à des offres. Ce type de relation a une extrémité s'étendant sociale, car ceux qui sont impliqués peut être actif sur le marché du travail tout de suite après l'obtention du diplôme d'études secondaires.

En outre, la méthode peut être associé à un jeu créatif, de plus en plus excitant. Par exemple, la neuvième année après avoir étudié les éléments de communication peut être créé des contextes spécifiques dans lesquels les élèves groupés par paires, ils jouent des rôles différents: bibliothécaire-lecteur; scientifique du siècle dernier, un étudiant du monde contemporain; un écrivain, un personnage de son propre travail, etc. En classe XII, après avoir étudié le roman ,,Eugénie Grandet” deux étudiants seraient en mesure d'interpréter les deux protagonistes, une réunion potentiel après 10 ans de la fin de l'action nouvelle. Le jeu de rôle pourrait être appelé ,,Qu'est-ce qui se serait passé si…’’

Bien accepté par les étudiants et les enseignants de la littérature qui encourage la créativité et l'enjouement, cette méthode présente aussi des inconvénients:

-Il est difficile à appliquer, car implique non seulement l'enseignement de compétences, mais aussi de diriger et d'agir de type;

– Nécessite du temps et des efforts de l'enseignant;

– Son risque de dévaluation, la perception que quelque chose d'enfantin, facile aux élèves;

– Les blocages émotionnels peuvent se produire dans leurs rôles ou l'échec du travail d'équipe, etc.

Cependant, le jeu de rôle est une méthode d'enseignement très efficace aussi instruits aidera à s'intégrer dans une équipe et de contribuer à l'autonomisation des étudiants d'une manière ludique. Son impact est fort, acquérir travail comme un caractère social.

Bibliographie séléctive

1. Chateau, J. (1950), L'enfant et le jeu. Eds du Scarabée,

2. Ionescu, M., Radu, I. (2001).Didactica modernă. Cluj-Napoca: Editura Dacia

PRACTICA LIMBII ȘI LITERATURII ROMÂNE

4.1. PROIECT DIDACTIC

Propunator :Marin Nicoleta -Georgiana

: .19.11.2013

CLASA: a V-a B

UNITATEA DE ÎNVĂȚĂMÂNT: Școala Gimnazială Nr.10, Bacău

DISCIPLINA: Limba română

CURRICULARĂ: Limbă și literatură

TEMA: Gândăcelul, de Emil Garleanu

TIPUL LECȚIEI: de comunicare și însușire de noi cunoștințe

LOCUL DE DESFĂȘU: Sala de clasă

COMPETENȚE GENERALE:

1. Dezvoltarea capacității de receptare a mesajului oral;

2. Dezvoltarea capacității de exprimare orală;

3. Dezvoltarea capacității de receptare a mesajului scris;

4. Dezvoltarea capacității de exprimare scrisă.

COMPETENȚE SPECIFICE:

1. Înțelegerea semnificației generale a unui mesaj oral;

2. Asigurarea coerenței ideilor exprimate într-un mesaj oral;

3. Adaptarea vorbirii la situația concretă de dialog sau de monolog;

4. Participarea la diferite situații de comunicare, manifestând o atitudine favorabilă progresiei comunicării;

5. Exprimarea, în scris, a propriilor opinii și atitudini.

COMPETENȚE OPERAȚIONALE:

La sfârșitul lecției elevii vor fi capabili:

COGNITIVE:

O.C.1 – să alcatuiascăpropoziții cu cuvintele și expresiile noi din text

Nivel minimal: să alcatuiască propoziții cu 3-5 cuvinte / Expresii din text

Nivel mediu: să alcatuiască propoziții cu 6-8 cuvinte / Expresii din text

Nivel maximal: să alcatuiască propoziții cu 9-10 cuvinte / Expresii din text

O.C.2. – să identifice diftongii din text:

Nivel minimal: identificarea a 3-5 diftongi (din 10)

Nivel mediu: identificarea a 6-8 diftongi (din 10)

Nivel maximal: identificarea a 9-10 diftongi (din 10)

O.C.3. – să deprindă ideile principale din text

Nivel minimal: să impartă textul în fragmente

Nivel mediu: să alcatuiască planul simplu de idei

Nivel maximal: să alcatuiască rezumatul operei cu ajutorul ideilor principale

PSIHOMOTRICE:

Pe parcursul lecției, elevii vor deveni capabili

O.M.1(+) – să foileteze în condiții de igienă și securitate materialul didactic (manualul, fișe de lucru)

O.M.2 (–) – să-și reprime tendința de a practica mișcări inutile în timpul lecției

C. AFECTIVE:

Elevii:

O.A.1(+) – vor manifesta curiozitate și interes în participarea efectivă la procesul comunicării;

O.A.2(+) – vor fi sensibili la actiunile savarsite de personaj

RESURSE:

BIBLIOGRAFICE:

A.1. oficiale:

– Curriculum Național, Programele școlare pentru clasele a V-a – a VIII-a. Aria curriculară „Limbă și comunicare’’, București, 2005.

A.2. metodico-didactice:

-Consiliul National pentru Curriculum, Ghid metodologic pentru aplicarea programelor de limba si literatura romana, Editura Aramis, București.

A.3. științifice:

– Maria Emilia Goian, Miorita Got, Doina Manolache „Limba română – Manual pentru clasa a V-a”, Ed. Teora, 2011.

B. METODOLOGICE:

– Strategia didactică: mixtă;

– Metode și procedee: conversația euristică, problematizarea, învățarea prin cooperare, explicația, exercițiul;

– Mijloace de învățământ: manualul, fișa de lucru;

– Forme de organizare: individuală, frontală.

C. TORALE:

– numărul de ore: 1’;

– durata lecției: 50';

– locul lecției în modul: a doua.

D. UMANE:

– Colectivul de elevi: 24 elevi

– Nivel minimal: 5 elevi

– Nivel mediu: 10 elevi

Nivel maximal: 9 elevi

SCENARIUL DIDACTIC

PRACTICA LIMBII ȘI LITERATURII FRANCEZE

4.2. Projet d’activité didactique

Enseignante / Étudiante: MARIN NICOLETA-GEORGIANA

Établissement scolaire: Le Lyceé / Colegiul Național Pedagogic ȘTEFAN CEL MARE, Bacău

Discipline: LA LANGUE FRANÇAISE

Classe: IXe D (L2 – 5e année d’étude)

Date: le 24 AVRIL 2013

Unité d’apprentissage: Unité 5: Bonjour, la France!

Élément de contenu: «Une fête qui traverse les âges»

Type de classe: mixte

Compétences spécifiques visées :

1.1. Extraire des informations essentielles d’un texte, en s’appuyant sur des questions

1.2. Identifier des informations spécifiques dans un message oral, articulé d’une manière claire et à vitesse normale;

1.3. Sélectionner des informations spécifiques, d’un fragment, d’un texte ou d’un tableau, utiles pour accomplir une consigne.

Compétences dérivées de la leçon:

Cognitives :

Pendant toute la durée de la classe, les élèves seront capables de:

CC1 – lire correctement un texte, en respectant l’intonation et l’accent spécifiques du français

CC2 – produire de message oral ou écrit adéquat sur la leçon donnée

CC3 – établir la famille lexicale des mots du texte 

CC4 – identifier les termes qui font partie du champ sémantique du Pâques

CC5- donner des synonimes et des antonynes conceptuels

Affectives :

Les élèves vont :

CA1 – participer avec intérêt et plaisir au déroulement de la classe de français;

CA2 – exprimer, en français, un point de vue concernant le contenu;

CA3 – coopérer avec le professeur pour l’accomplissement des tâches proposées.

Psychomotrices :

Les élèves vont:

CPM1 – se mobiliser pour une activité efficace;

CPM2 – écrire correctement au tableau noir et dans leurs cahiers.

Ressources:

A : Ressources bibliographiques :

Curriculum Național. Programa școlară pentru disciplina Limba franceză L2, clasa a IX-a, ciclul inferior al liceului, București, 2004;

Doina Groza, Gina Belabed, Claudia Dobre, Diana Ionescu Limba franceza- Manual pentru clasa a IX-a L2, Editura Corint, Bucuresti, 2004

B: Ressources méthodologiques:

a) Stratégie didactique: mixte

b) Méthodes et procédés: la lecture, l’explication, la conversation, la traduction, la mise en question, des exercices de vocabulaire, l’observation, la decouverte.

c) Formes d’organisation de la classe: travail frontal, travail individuel, travail par groupes.

d) Évaluation: formative

C : Ressources matérielles et moyens d’enseignement-apprentissage :

Manuel-Annexe3 dictionnaires (français-roumain / roumain-français), tableau noir, craie, cahiers de classe, instruments à écrire, fiches de travail- Annexe2, l’affiche- Annexe1

D : Ressources temporelles : 50’

E : Ressources humaines : – les élèves de la IXe D (mathématique-informatique)

– le professeur

Scénario didactique

ANEXES

FICHE NR.2

Ier GROUPE: Précisez le champ lexical du mot PÂQUES

– –

– –

– –

– –

IIeGROUPE: Précisez la famille lexicale du mot FÊTE:

– –

– –

– –

– –

IIIeGROUPE gr: Donnez des synonimes conceptueles par les mots suivantes:

Bataille =

Connu=

S’amuse=

Debute =

IVeGROUPE:Donnez des antonymes par les mots suivantes:

Bataille =

Connu=

S’amuse=

Debute=

VeGROUPE:Complétez les définitions suivantes avec des mots de la famille lexicale du fête festoyer, fêtard, festival, trouble-fête:

1. La personne qui aime beaucoup faire la fete est un …………….

2. Le nom qui denote une type de fête particuluier célébre à date fixe chaque année autour d’une thème precise tel quel le théatre ou le cinéma s’appelle……………..

3. L’action de manger copieusement, généralement à l’occasion d’une fête est ……………..

4. Personne qui, lors d’une célébration, sape l’ambiance ou séme le desordre est un………………..

VIeGROUPE: Cochez les affirmation qui corresponde au texte:

Le carême dure 14 jours et est une période de joie et distraction.

Les gens masqués escortent un mannequin de paille au Carnaval.

Le Mardi Gras s’appelle gras car traditionnellement l’huile et le beur sont des ingrédients liés aux festins.

Le Carnaval de Nice est célébre pour la bataille des oeufs.

VIIeGROUPE: Formez des phrases avec les mots suivantes: Pâques, festival, Carnaval, fête.

INSTRUIRE ASISTATĂ PE CALCULATOR

5.1. Metode moderne de predare

MANAGEMENTUL CLASEI DE ELEVI

6.1. Inadaptarea școlară.Factorii și cauzele inadaptării

Prin această lucrare mi-am propus să aduc în prim-plan importanța pe care o deține copilul și evoluția personalității sale.

Este de reținut faptul că un copil devine un micuț univers încă din primii săi ani de viață, poate și cei mai importanți din cadrul evoluției sale.Copilul trece de la o etapă a vieții la alta urmând un drum lung și plin de obstacole, în centrul său stând formarea personalității sale.

La baza acestei evoluții a personalității sale stă adaptarea școlară, dar mai ales cea comportamentală de care el va da dovadă în timpul integrării sale într-un mediu școlarizat. Odată intrat în acest mediu copilul este solicitat din punct devedere intelectual, iar singura sa activitate intelectuală și fundamentală devenind învățarea. În acest cadru copilul interacționează atât cu personalul didactic, cât și cu colectivul din care face parte astfel căpătând o mai mare sensibilitate și un echilibru al vieții sale afective.

Însă, consider ca cel mai important factor care stă la baza formării si adaptării copilului stă familia. Părinții sunt cei ce alcătuiesc miezul familial decare depinde o bună adaptare a copilului.

Familia reprezintă piatra de temelie cea mai solidă în evoluția personalității copilului, iar ea trebuie să asigure și să mențină o atmosferă caldă și să ofere siguranță. Copilul are nevoie de afecțiune, de un mediu sigur, dar și de o serie de norme și reguli stabilite în comun la care trebuie să se supune copilul pentru un bun echilibru.

Dar, în societatea actual, tot mai mulți profesori se confruntă cu tot mai numeroși copii ce suferă de inadaptare școlară, provenită din mai multe cauze precum: situația financiară, rasismul, sub și supraaprecierea elevilor și lipsa de afecțiune.

Cea mai importantă cauză rămane lipsa de afecțiune, deoarece tot mai multe familii rămân pasive în ceea ce privește evoluția personalității copilului lor, descurajându-și proprii copii de la activitățile pe care aceștia le fac cu drag, tratându-i cu indiferență și refuzând să le ofere afecțiunea și încrederea de care ei au nevoie.

Astfel echilibrul emoțional dispare, iar acești copii rămân închiși in ei formându-și o lume în care adulțtii nu își au locul.

I. Partea teoretică

I.1. Delimitări conceptuale

Cercetările cele mai actuale vizează o serie de domenii importante, precum sfera evoluției comportamentale. Se urmărește, în deoseb, comportamentul deviant al adolescenților și totodată se fac verificări asupra unor reguli de prevenție și de reducere la starea normală a unui comportament deviat.

În societatea contemporană, datorită transformărilor bruște ale unor domenii importate ce stau la baza societății, precum domeniul economic, politic, dar mai ales al domeniului de tip informațional s-a ajuns la un proces de suprainformare. Datorită promovării unor produse nonculturale aceste sfere au dus la slăbirea controlului de tip social și la schimbarea radicală a comportamentului ajungându-se la o criză de tip moral.

Aceasta criză morală a pus bazele unei divizări sociale, astfel se explică apariția mai multor grupuri ce trăiesc intr-un sistem de reguli propriu, de libertăți constituționale ducând o viață neconformă cu normele societății.

De exemplu, un factor important precum economia poate duce la o afectare din punct de vedere psihologic al tinerilor, în cazul celor ce au o situație economică precară ajung sa se simtăinadaptați intr-un mediu social.

Din lipsa unui referențial axiologic adolescenții adoptă modele de comportament false, care nu fac parte dintr-o categorie socială de înaltă calitate, fiind ușor vulnerabili. Ei pun în practică acest comportament, formându-și o lume a lor devenind inadaptați in mediile sociale.

Observăm că acest concept de inadaptare a luat amploare tot mai mult în numeroase instituții din țara noastră, astfel vorbim de o inadaptare de tip comportamental și o inadaptare școlară, de tip intelectual. Acestea două se influențează reciproc și depind una de cealaltă.

Inadaptarea școlară este definită ca o dificultate a indeplinirii unor sarcini școlare de tip cognitiv și eșuarea elevului de a se integra într-un mediu școlar.

Inadaptarea comportamentală reprezintă un totalitatea manifesărilor psihocomportamentale ce se caracterizează prin dificultatea de integrare într-un grup social.

M.Jigău este cel ce face o distincție între cele două forme de inadaptare, considerând că inadaptarea pedagogică reprezintă o incapacitatea a elevului de a trece cu brio o serie de sarcini școlare și inadaptarea comportamentală reprezintă ansamblul tuturor acțiunilor de relaționare cu profesorii, colegii încălând toate regulile unei colectivități privind școala ca pe o închisoare

Etapele adaptării unui copil sunt următoarele:

1. O etapă o reprezintă mediul școlar, deoarece această adaptare iși face prezența atât la începutul școlarității, cât și pe parcursul școlii, trecerii de la o etapă la cealaltă (din ciclul primar la ciclul gimnazial).

2. Chiar înainte sde etapa școlară o etapă mult mai importantă o constituie mediul familial.Există copii care trăiesc în medii sociale stricte, cu reguli severe impuse de părinți.

Astfel copii sunt obligați să-și inhibe dorința de dezvoltare a unor activități, cum ar fi joaca, unele activități practice. Aceste prohibiții pot avea mai târziu un efect negativ și pot conduce la un comportament negativist și totodată la eșecuri.

Pentru a verifica dacă un copil s-a adaptat în mod corespunzător regimului școlar, atât personalul didactic ce intră in contact cu elevul, cât și părinții acestuia vor trebui să observe dacă copilul interiorizează o serie de norme școlare fără a prezenta reticențe și dacă elevul este capabil să relaționeze cu grupul școlar si în afara lui.

În mod normal un individ se consideră ca fiind adaptat cu cât deține mai multe raporturi din cercul său social .Astfel sunt trei feluri de indivizi:

Bine adaptați- cei care în orice situație au același comportament;

Adaptați- sunt persoanele care depun oarecare efort pentru a face față cerințelor de adaptare;

Persoane inadaptate- cei care nu se adaptează la un mediu social.

Alte subpuncte

Cauzele devierii comportamentale la elevi constituie o asociere a celor trei grupe de factori factorii individuali, factori externi, factori psiho-pedagogici de ordin școlar.

Factorii individuali –sunt factorii care vizează capacitatea si resursele fiecărui copil de a se adapta la un mediu.

Ei sunt de două feluri:

1.1. Factori constituționali- factorii ereditari și cei neuropsihici ai copilului

1.2. Tulburările de caracter- copii ce sunt în curs de formare a comportamentului și datorită unor cauze precum lipsa de afecțiune pot prezenta un blocaj afectiv.

Clasificarea factorilor ereditari:

1.1.1. Deficiențele intelectuale

O componentă a devierii de comportament și inadaptării o constituie întârzierea mintală care în funcție de mediul social poate genera de cele mai multe ori o inadaptare.

1.1.2. Modificările vieții afective si a voinței

Din această categorie fac parte toleranța scăzută și tendința spre frustrare. În această categorie intră copiii ce nu se pot adapta din pricina egoismului în ceea ce privește statutul social. Având o situație materială mai precară acești copii întotdeauna vor manifesta o inadaptare in grupul social, simțindu-se respinși, fapt ce poate conduce la agresivitate, din cauza instabilitații lor emoționale.

Psihologul Cristescu M. s-a demonstratcă agresivitatea a luat amploare în rândul minorilor, aceștia devenind de cele mai multe ori delicvenți. Testându-i s-a abservat că majoritatea au oferit răspunsuri de tip agresiv exprimându-si intoleranța față de cei din jur.

2. Factori externi

2.1. Factori psiho-pedagogigi de ordin familial

Familia constituie un factor important pentru copil si totodata un mediu educativ pentru acesta. Orice dezacord dsau orice tensiune apărută în familie poate genera copilului o inadaptare și o reticență.

Dintre acești factori menționăm:

2.1.1. Climatul familial

Acest factor deține o pondere mare în ceea ce pricește echilibrul comportamental al copilului. Familia diferă de la una la cealaltă; unele sunt prea reprimatoare reușind să înăbușe spiritul independent al copilului, altele sunt mult prea liberale lăsând o libertate mult prea mare asupra copilului. Există familii sigure, care oferă un condiții propice de dezvoltare armonioasă a copilului ,dar sunt și familii refractoare ce stau la limita integrării în societate. Conform lui Rose Vincent există tot mai multe familii pasive care oferă neîncredere copilului prin indiferență, pasivitate,neîncredere generându-i sentimentul de eșec.

2.1.2. Copilul și conflictele educative dintre ceilalți membrii ai familiei

Ceilalți membrii ai familiei (unchi, mătuși) pot constitui într-o oarecare măsură o sursă educativă asupra copilului. Majoritatea membrilor au tendința de a acționa asupra educației copiilor din familie dorind astfel să dea o mână de ajutor părinților, însă de cele mai multe ori aceștia pot creea divergențe.contradicții sau reproșuri la care copii iau parte.

Pentru a scăpa din acest mediu ei găsesc o cale de ieșire din lumea contradicțiilor a adulților găsind un adevărat refugiu în adevărata sursă bogată de experientă a bunicilor. Copiii găsesc în bunici un adevărat sprijin și un nou cămin.

3. Factori psiho-pedagogici de ordin școlar

De cele mai multe ori s-a considerat că mediul școlar este cel mai propice mediu de dezvoltate a copilului, însă și acesta poate genera o serie de fenomene de inadaptare școlară a copilului.

Sub și supraaprecierea capacității elevului

Mulți dintre elevi prezintă o inadaptare școlară datorită evaluării de către profesor, mai ales în privinșa subaprecierii capacității intelectuale.

În cazul în care un elev a fost subapreciat acesta va pezenta o reticență, o indiferență în timpul orelor. El va avea sentimentul de neputință, de respingere din grup ,dar mai ales de neîndreptățire.

Un elev supraapreciat va deveni pasiv, va pierde din siguranța sa oferind răspunsuri nesigure obținând rezultate tot mai slabe.

Dezacordul dintre profesor –elev asupra motivatiei conduitei

Între profesor și elev, uneori, pot apărea o serie de conflicte și dezacorduri cu privire la motivele reale ce explica succesul sau eșecul școlar. Deși motivele pe care profesorul le sisține a fi reale, elevul are tendința de a nu fi de acord cu ele simțindu-se neîndreptățit.

Tocmai această lipsă de încredere pe care unii profesori o manifestă asupra elevilor poate genera o situație precum lipsa de comunicare. În acel timp elevul preferă să se închidă în el, să nu mai comunice ,fenomen numit, rezistență interioară.

6.2. Parte aplicativă

În tabelul următor am realizat o serie de măsuri pe care sistemul romănesc ar trebui să-l ia în considerare pentru a scădea rata copiilor cu inadaptare școlară.

Bibliografie

1. Cosmovici, A., Iacob, L. (1998). Psihologie socială. Iași: Ed.Polirom

2. Cucoș, C. (1996).Pedagogie. Iași: Editura Polirom

3. Cristescu M.(1972). Metode pentru cunoașterea personalității. București: Ed. Didactică și Pedagogică

4. Jigău,M. (1994). Copii supradotați. București: Societatea știința și tehnica

5. Rose, V. 1972). Cunoașterea copilului. București: Ed. Didactică și Pedagogică

BIBLIOGRAFIE FINALĂ

Bibliografie finală

Château, J. (1950). L'enfant et le jeu. Paris : Eds du Scarab

Cosmovici,A., Caluschi, M. (1985). Adolesentul și timpul liber. București: Ed. Junimea

Cosmovici, A., Iacob, L. (1998). Psihologie socială,Iași: Ed. Polirom

Cucoș, C. (1999). Pedagogie. Iași: Ed.Polirom

Cosmovici, A., M.,Caluschi(1985).Adolesentul și timpul liber. București: Ed. Junimea

Crețu, T.(2005). Pedagogie pentru învățământul primar și preșcolar-Psihologia adolescentului și adultului. București: Ed. Didactică și Pedagogică

Cristescu M.(1972). Metode pentru cunoașterea personalității. București: Ed. Didactică și Pedagogic

Gh.Dumitriu,Constanța Dumitriu. (2004).Psihopedagogie- Curriculum-suport pentru examenele de definitivare și gradul II în învățământ. București: Ed. Didactică și Pedagogică

Jigău,M. (1994).Copii supradotați. BUcurești: Societatea știința și tehnica

Ionescu, M.,Radu, I. (2001).Didactica modernă. Cluj-Napoca: Ed. Dacia

Iucu,R.,B.(2007). Instruirea școlară. Iași; Ed. Polirom

Nicolaescu, V.(1979). Dicționar de Pedagogie. București: Ed. Didactică și Pedagogică

Văideanu, G. (1988). Educația la frontiera dintre milenii. București: Ed. Politică

Sacară, L.(2007).Pedagogie II -Ghid pentru seminar, Editura PIM

XXX,Programa școlară de Limba și Literatura română,București,2009

19.XXX,Curriculul Național,Programa școlară pentru disciplina Limba franceză L2,clasa a IX-a,ciclul inferior al liceului,București,2004

20.XXX,www.didactic.ro,accesat pe 29.03.2014

21.XXX,www.wikipedia,accesat în data de 1.05.2014

22.XXX,www.scribd.com,accesat în data de 23.01.2014

23.XXX,Curriculum național pentru învățământul obligatoriu,București

24.XXX,www.edu.ro,accesta în data de 11.04.2014

25.XXX,http://www.didactic.ro/materiale- didactice/ exerciții de lexicologie,accesat în data de 22.04.2014

Bibliografie finală

Château, J. (1950). L'enfant et le jeu. Paris : Eds du Scarab

Cosmovici,A., Caluschi, M. (1985). Adolesentul și timpul liber. București: Ed. Junimea

Cosmovici, A., Iacob, L. (1998). Psihologie socială,Iași: Ed. Polirom

Cucoș, C. (1999). Pedagogie. Iași: Ed.Polirom

Cosmovici, A., M.,Caluschi(1985).Adolesentul și timpul liber. București: Ed. Junimea

Crețu, T.(2005). Pedagogie pentru învățământul primar și preșcolar-Psihologia adolescentului și adultului. București: Ed. Didactică și Pedagogică

Cristescu M.(1972). Metode pentru cunoașterea personalității. București: Ed. Didactică și Pedagogic

Gh.Dumitriu,Constanța Dumitriu. (2004).Psihopedagogie- Curriculum-suport pentru examenele de definitivare și gradul II în învățământ. București: Ed. Didactică și Pedagogică

Jigău,M. (1994).Copii supradotați. BUcurești: Societatea știința și tehnica

Ionescu, M.,Radu, I. (2001).Didactica modernă. Cluj-Napoca: Ed. Dacia

Iucu,R.,B.(2007). Instruirea școlară. Iași; Ed. Polirom

Nicolaescu, V.(1979). Dicționar de Pedagogie. București: Ed. Didactică și Pedagogică

Văideanu, G. (1988). Educația la frontiera dintre milenii. București: Ed. Politică

Sacară, L.(2007).Pedagogie II -Ghid pentru seminar, Editura PIM

XXX,Programa școlară de Limba și Literatura română,București,2009

19.XXX,Curriculul Național,Programa școlară pentru disciplina Limba franceză L2,clasa a IX-a,ciclul inferior al liceului,București,2004

20.XXX,www.didactic.ro,accesat pe 29.03.2014

21.XXX,www.wikipedia,accesat în data de 1.05.2014

22.XXX,www.scribd.com,accesat în data de 23.01.2014

23.XXX,Curriculum național pentru învățământul obligatoriu,București

24.XXX,www.edu.ro,accesta în data de 11.04.2014

25.XXX,http://www.didactic.ro/materiale- didactice/ exerciții de lexicologie,accesat în data de 22.04.2014