Didactica Geografiei

VIORICA TOMESCU -DIDACTICA GEOGRAFIEI 2003

ACTIVITĂȚI DIDACTICO-GEOGRAFICE EXTRAȘCOLARE 205

7.5.1. Orizontul local-laborator natural al geografiei 205

7.5.2. Drumeția geografică 207

7.5.3. Vizita geografică 212

7.5.4. Excursia geografică școlară 212

7.5. A C TI VI TĂȚI DIDA CTICO-GEOGRAFICE EXTRAȘCOLARE.

Activitățile didactico-geografice extrașcolare au valențe multiple sub raport instructiv-educativ atunci când sunt bine organizate de către profesor, asigurând aprofundarea în mod direct și activ a cunoștințelor, formarea de priceperi și deprinderi, dezvoltarea interesului și curiozității științifice, dezvoltarea fizică și călirea organismului, formarea spiritului de prietenie și colaborare în activitatea de grup, stimularea curajului și a inițiativei, etc.

Activitățile extrașcolare se pot realiza atât în orizontul local sub formă de drumeții, vizite, cât și pe itinerarii la mari distanțe cu includerea mai multor regiuni geografice sub formă de excursii geografice.

7.5.1. Orizontul local-laborator natural al geografiei

Orizontul local cuprinde o suprafață convențională sau unitatea teritorială din preajma unei localități rurale sau urbane unde elementele cadrului geografic natural se îmbină cu componentele social-economice, respectiv, omul și activitatea sa.

Orizontul local constituie laboratorul natural al geografiei, cel mai

“fidel” pentru conținutul ei, unde elevii intră în contact cu lumea reală a obiectelor și fenomenelor din teren, le intuiesc la fața locului însușindu-și în mod corect fondul de reprezentări și noțiuni geografice din lumea înconjurătoare.

Manualul “Introducere în geografie” pentru clasa I secundară – anul 1937, elaborat de Simion Mehedinți și Vintilă Mihăilescu – întemeietorii geografiei moderne și pedagogi iluștri, are ca motto: “Orizontul locului este unit atea de măsură a tuturor fenomenelor geografice. Cu cele văzute în apropiere măsurăm tot ce aflăm despre alte țări”.

Desfășurarea activităților cu elevii în orizontul local accesibilizează trecerea de la gândirea concretă la cea abstractă și invers, constituind locul cel mai eficient pentru exemplificare și experimentare, pentru înțelegerea cauzalității fenomenelor și evoluția lor în timp. Se realizează stări afective, trăiri emoționale și sentimente de atașament ale copiilor față de locurile natale. Marele geograf George Vâlsan definea orizontul local ca “cea dintâi patrie a copilului”.

În primele lecții de la clasa a V-a este necesară o deplasare în afara școlii sau chiar, plecând cu observarea din curtea școlii asupra noțiunilor de orientare învățate în ciclul primar: orizont, linia orizontului, mijloacele de orientare, punctele cardinale; se va urmări deplasarea aparentă a Soarelui pe bolta cerească iar într-o seară cu cer senin și înstelat se vor urmări stelele între care se va distinge steaua polară, grupările de stele “Carul Mare și Carul Mic” în “capătul” cărora se află “Steaua Polară”; ea se află în “capătul oiștei” grupării de stele “Carul Mic” și poziția ei se stabilește “măsurând” de patru ori distanța dintre stelele care formează “roțile” din spate ale Carului Mare ca în desenul alăturat (după manualul de geografie cls. a V-a, ediția 1983)

Steaua polară

celelalte puncte cardinale.

Consolidarea acestor cunoștințe referitoare la orientarea în spațiu constituie o bază de pornire în lărgirea orizontului geografic în perceperea altor reprezentări, noțiuni și concepte despre mediul geografic. Reactualizarea datelor despre astrele cerești, Soare, stele, grupări de stele, Steaua polară, Lună, ajută la captarea atenției elevilor pentru însușirea mai multor cunoștințe despre capitolul “Universul și sistemul solar” cu care începe programa și manualul de clasa a V-a. (ediția 1998).

Aplicațiile în orizontul local se pot realiza la numeroase teme: “Relieful și agenții de modelare a scoarței terestre”. “Noțiuni de meteorologie și climatologie”, “Apele continentale”, “Vegetația și fauna din România”, “Solul”, “Așezările omenești”, “Agricultura”, “Industria”, “Transporturile”, etc.

Ele se pot realiza și în cadrul activităților didactice extrașcolare: drumeția, vizita, excursia.

Drumețiile, vizitele și excursiile constituie forme organizate ale procesului de învățământ în natură sau la diferite instituții cultural-științifice, la obiective econom ice pentru real izarea u nor scopu ri i nstructiv-ed ucative legate de o serie de teme prevăzute în aria curriculară școlară.

Observarea dirijată a obiectelor și fenomenelor în condiții naturale sau în expoziții, muzee, case memoriale, grădini botanice sau zoologice și altele, permit elevilor formarea unor reprezentări bogate despre cele observate, își consolidează cunoștințele, o serie de deprinderi și sentimente.

Prin caracterul lor intuitiv, atractiv și plăcut, drumețiile, vizitele și excursiile prilejuiesc trăiri adânci, sentimente patriotice, de prețuire și protecție a frumuseților clădite de natură și om.

În organizarea și desfășurarea drumețiilor, vizitelor și excursiilor se va ține cont de itinerariul sau locul unde se vor efectua, data, scopul și obiectivele urmărite.

Din punct de vedere didactic pot fi:

preliminare sau introductive;

de dobândire de cunoștințe;

finale sau de consolidare și fixare a cunoștințelor, priceperilor și depri nderi lor.

Această clasificare a activităților în afara clasei, vizează scopuri generale dar nu poate exclude caracterul de complemetaritate didactică, în sensul că într-o acțiune cu scop itroductiv sau preliminar pentru a stârni interesul sau inițierea unei noi teme sau capitol, se face simultan și o dobândire de noi cunoștințe deprinderi sau consolidarea altora deja formate.

7.5.2. Drumeția geografică

Organizarea ei la începutul unor teme sau capitole, numită și de tip introductiv sau preliminar, urmărește pregătirea inițială a elevilor, stârnirea interesului lor față de conținutul sau fondul de probleme ce urmează a fi studiat în acel capitol. De exemplu la predarea – învățarea temei “Râurile” – cls. a V-a se poate organiza anticipat o drumeție în orizontul local în valea

râului care curge prin preajma localității unde se află școala. Pentru organizarea drumeției se respectă etapele:

Se stabilește traseul (itinerariul) care să cuprindă mai multe elemente geografice de observat.

Exemplificăm râul Amaradia, segmentul din partea de nord-vest a Craiovei, până în punctul de confluență cu Jiul.

Obiectivele urmărite:

reactualizara cunoștințelor despre formele de relief din preajma orașului Craiova și poziția sa geografică;

dobândirea de noi cunoștințe despre elementele componente ale unui bazin hidrografic (izvor, cursul râului, afluent, confluență, gură de vărsare);

identificarea elementelor văii râului;

realizarea unor activități practice de măsurători simple și de observații (adâncime, lățime, viteza de scurgere);

observarea elementelor de vegetație din preajma râului, variațiile de nivel ale apelor, posibilitățile de răspândire sau inundații, regimul de îngheț;

argumentarea importanței apelor curgătoare.

Documentarea asupra traseului și conținutului obiectivelor de urmărit, este necesară pentru a da explicații științifice asupra elementelor propuse de-a lungul traseului, a selecta unele informații de la localnicii care posedă terenuri agricole în preajma râurilor cu privire la creșterile de nivel și posibile inundații. Se face lista de materiale necesare în drumeție: harta județului și a patriei, sfoara, o găleată mică, un cui de fier, ruletă).

Desfășurarea activității în drumeție se va face la sfârșit de săptămână pentru a avea suficient timp la dispoziție și pentru a se îmbina în mod plăcut activitatea de lucru cu cea de agrement, de recreere, într-un cuvânt, de a se realiza o ambianță necesară pentru elevi și profesori.

Se va pleca organizat de la școală cu un autobuz până în afara orașului, după care se va merge pe jos, făcându-se popasuri în punctele reprezentative pentru a se recunoaște formele de relief din preajma orașului Craiova, amplasarea orașului în valea Jiului și Amaradiei la limita dintre câmpie și Podișul Getic (Dealurile Amaradiei) în partea de nord.

În lungul râului Amaradia până la confluența cu Jiul se vor identifica elementele văi: albia minoră sau porțiunea prin care curge râul la debite obișnuite, lunca sau albia majoră adică spațiul din preajma râului prin care acesta se scurge la cele mai mari debite formând viituri și inundații.

– terasele văii care sunt foste lunci rămase în trepte din cauză că râul și-a adâncit albia minoră în mod treptat;

– malurile râului și forma lor; stabilirea împreună cu elevii a malului drept și malului stâng prin așezarea cu fața în direcția de curgere a râului;

– versanții văii identificabili în ținutul de deal și munte, mărginesc valea.

Se fac observații asupra formei de eroziune a râului Amaradia în sectorul de câmpie unde formează o serie de cotituri sau un curs șerpuit formând meandre pentru că terenul este plan nu are o pantă prea mare, fapt pentru care și valea este mai largă. Se observă și tipurile de roci erodate și depuse de râu: nisipuri, pietrișuri, mâluri, argile lutoase și luturi nisipoase.

Se face o mică demonstrație privind noțiunea și exemplificarea de roci permeabile și impermeabile prin turnarea apei cu găletuța într-o porțiune nisipoasă și în altă porțiune argiloasă sau luto-argiloasă; se va observa prin comparație, infiltrarea apei cu mare rapiditate în rocile nisipoase și mult mai greu, staționând mai mult în cele argiloase care se numesc și roci impermeabile sau greu permeabile.

Se reactualizează cunoștințele privind circuitul apei în natură prin conversație cu elevii. Se precizează că din precipitații se alimentează râurile, lacurile, mările, oceanele, iar o altă parte care cade pe uscat se infiltrează prin stratele de roci permeabile acumulându-se deasupra celor impermeabile de tipul argilos formând apele subterane. Se explică mai departe că în ținutul dealurilor și munților, unde relieful este mai fragmentat, apa subterană găsește o fisură în stratele de roci și se scurge la suprafață formând izvorul de la care se pornește un firișor de apă formând pâraie, care, unite formează râul. Tot astfel s-au format izvoarele Jiului (Jiul de Est și Jiul de Vest) din munți și ale Amaradiei din dealuri. Se precizează că râul parcurge un drum mai lung de la izvoare la vărsare primind și alte râuri mai mici numiți afluenți iar aspectul văii se modifică în raport și de formele de relief străbătute distingându-se mai multe sectoare de curs: sectorul superior, sectorul mijlociu și sectorul inferior în câmpie de obicei aproape de gura de vărsare.

Se prezintă elevilor harta fizică a România (în format mai mic, pliat care trebuie s-o avem în orice aplicație practică) și se identifică pe ea izvoarele Jiului, ale râului Amaradia, sectoarele văii și ale lacului în care ne aflăm. Se realizează astfel o trecere de la reprezentarea reală a elementelor, obiectelor din teren la cea schematică, convențională sau simbolică de pe hartă, prin care elevii vor înțelege citirea și interpretarea hărții cu mai multă ușurință.

Aplicație practică: se pot face măsurători privind adâncimea râului în diferite puncte: lângă mal, în mijlocul râului cu ajutorul unor instrumente simple: o sfoară de care se leagă la un capăt o greutate (un cui metalic) și se coboară în apă până atinge fundul văii. Apoi se rulează și se măsoară parteaudă a sforii cu ajutorul unei rulete sau în lipsă de aceasta cu un “metru” de croitorie sau tâmplărie aflându-se adâncimea apei. Lățimea albie se măsoară tot cu o sfoară mai lungă în dreptul unui pod sau dacă adâncimea apei râului este mică și permite trecerea cu piciorul (în cazul Amaradiei în luna iulie), măsurarea se face de doi elevi traversând râul prin apă.

O altă aplicație practică se referă la calcularea vitezei de scurgere a apei râului tot cu ajutorul mijloacelor simple și jocului didactic prin confecționarea de bărcuțe din hârtie cu rol de flotori “lansate” la apă de doi elevi (cu cronometru), iar la o distanță de 100 m, pe malul râului în aval, alți doi elevi cronometrează momentul ajungerii bărcuțelor. Diferența dintre timpul de pornire și cel de sosire a fost de 20 secunde, calcul făcut cu formula:

d

V= în care:

t

v = viteza de deplasare, d = distanța parcursă, t = timpul

respectiv, aplicând formula:

Vm / s = 100m

20s = 5m/ s

Pe oră, calculul oferă:

5 m x 3600 s = 18000 m = 18 km/oră, reprezintă viteza de scurgere.

Ajungând la confluența Amaradiei cu Jiul unde se fac observații comparative asupra celor două râuri privind gura de vărsare a Amaradiei care este mai lărgită față de restul albiei (dar nu depășește lățimea albiei Jiului) se definesc noțiunile de afluent și confluență.

Se identifică din nou pe hartă (harta județului Dolj) elementul de confluență a Amaradiei cu Jiul, apoi pe harta patriei în care se exemplifică și alți afluenți și confluenți fie pe sistemul hidrografic al Jiului, fie al altor râuri, inclusiv fluviul Dunărea.

Se consolidează noțiunea de fluviu luat în comparație cu râul Jiu și alte râuri care se varsă în fluviul Dunărea.

Se fac observații asupra formațiunilor vegetale legate de mediul acvatic – zăvoaiele de luncă formate din salcie, plop, răchită, care tivesc malurile apelor precum și asupra celor ierboase: papura, stuf, trestia, nufărul, rogozul și altele legate de mediul de apă.

Drumeția în lunca Jiului și Amaradiei se poate încheia cu un pescuit sportiv (dacă este permis în acel moment), precizându-se speciile de pești care trăiesc în apele mai calde de câmpie: crapul, carasul, plătica, știuca.

Se subliniază importanța râurilor pentru irigații, pentru obiectivele industriale (în cazul exemplului dat, pentru termocentrala de la Ișalnița, fabrica de zahăr și de ulei de la Podari), pentru pescuit.

În același timp, se precizează și posibilitatea de revărsare a râurilor și producerea de inundații a terenurilor agricole, a gospodăriilor omenești și a altor obiective economice. De aceea, sunt necesare o serie de măsuri pentru prevenirea revărsărilor și inundațiilor cum este construirea de diguri de apărare ca cel de pe valea Jiului din zona municipiului Craiova și a satelor din aria periurbană care se leagă de valea Jiului.

e) Evaluarea drumeției și valorificarea cunoștințelor acumulate se va face în lecțiile de la clasă în care se va derula problematica abordată în teren.

În clasă, vor fi reconstituite prin reactualizare cunoștințele pe baza celor observate în teren asupra temei “Apele curgătoare”, “Vegetația”, “Solurile”, utilizându-se de data aceasta planșe, scheme, ilustrații și desigur harta.

Evaluarea cunoștințelor acumulate în drumeție se face și la încheierea imediată a acesteia prin chestionare orală reconstituindu-se traseul cu elementele observate cu acțiunile practic demonstrative după itemii:

Ce traseu s-a parcurs în drumeția noastră?

Ce râuri au fost observate?

Ce s-a demonstrat cu ajutorul stratului nisipos și argilos când s-a turnat apă?

Cum se formează izvorul în munți și dealuri?

Cine poate defini pârâul?

Dar râul?

Cum putem defini fluviul în comparație cu pârâul și râul?

Ce este afluentul?

Dar confluența?

Care sunt elementele văii râului?

Cum se stabilește malul drept și malul stâng al unui râu?

Care este sursa de alimentare cu apă a râurilor?

Prin ce măsuri se pot preveni revărsările și inundațiile?

În felul acesta se asigură baza inițială a conținutului științific pe care se va consolida ulterior în clasă și în alte acțiuni de teren, noi elemente de conținut și de deprinderi practice.

Drumeția organizată în vederea comunicării sau dobândirii de noi cunoștințe are multe puncte comune cu forma preliminară, deoarece în mod simultan se fac observări asupra obiectivelor și fenomenelor propuse pentru dobândirea de noi informații științifice sau de abilități practice.

În exemplul nostru în care drumeția a avut ca temă “Apele curgătoare” au fost cuprinse în câmpul vizual și chiar a sistemului conversativ (întrebări din partea elevilor o răspunsuri informative asigurate de profesor), o serie de date despre formele de relief create de acțiunea râurilor, tipurile de roci depuse în preajma lor, prin acțiunea forței erozive, solurile din luncă sau de pe traseul parcurs și utilizarea lor agricolă, etc.

La studiul altor teme cum ar fi “Relieful creat de agenții externi”, lecția “Procese și fenomene gravitaționale” se analizează aceste procese în strânsă legătură cauzală cu factorii generatori, dar se pleacă de la parametrii caracteristici ai formelor de relief major (altitudine, grad de fragmentare, adâncimea fragmentării, panta) în funcție de care ceilalți agenți își manifestă intensitatea de acțiune.

Drumeția finală se organizează după încheierea predării unei teme sau unui capitol cu scopul de a consolida și fixa cunoștințele, priceperile și deprinderile, de a ilustra și exemplifica în practică achizițiile teoretice în vederea consolidării cunoștințelor.

În acest caz, traseul drumeției trebuie să cuprindă cât mai multe elemente analizate în capitolele parcurse: forme de relief, rețea hidrografică, vegetația și corelația elementelor cu specificul climei din ținutul respectiv, tipurile de soluri în raport de roca mamă, formele de relief, vegetația și clima în care s-au format, resursele naturale ale acelui ținut și modul de valorificare, elementele despre populație și așezări, etc.

Tot acum se pot face popasuri de observație asupra unor locuri de degradare a terenurilor din cauza activității antropice sau de poluare a apelor (de numeroase ori, prin aruncarea din întâmplare a gunoaielor din gospodării atât în preajma satelor cât și a orașelor).

Prin observația, conversația, dezbaterea în teren a mai multor problematici deja învățate se vor consolida cunoștințele prin sinteza și generalizările realizate, se asigură o învățare logică și durabilă prin faptul că elevii vor înțelege legăturile cauzale și de intercondiționare între componentele mediului din orizontul local; pot extrapola aceste legături și în alte regiuni apropiate sau îndepărtate.

7.5.3. Vizita geografică

Constituie o acțiune cu caracter instructiv-educativ de deplasare pentru a cunoaște la fața locului o localitate, o instituție, pentru a observa cu atenție exponatele unui muzeu, monument istoric, o rezervație naturală, etc.

Vizita se organizează fie în localitatea natală, fie la unul din obiectivele înscrise pe traseul unei excursii.

Înainte de deplasarea cu elevii la locul vizitei, profesorul trebuie să parcurgă aceleași etape ca în cazul drumeției:

stabilirea obiectivului de vizitat;

documentarea asupra locului vizitei;

stabilirea scopului și obiectivelor urmărite;

vizitarea în prealabil de către profesor a obiectivului propus pentru vizitare pentru a se comunica data, ora sosirii cu grupul de elevi, scopul urmărit;

colaborarea cu un reprezentant din administrația unității (obiectivului) vizitat pentru desemnarea unei persoane care să îndeplinească rolul de ghid de a oferi posibilitatea unor elemente deosebite care să stârnească interesul elevilor și de a deține, dacă este posibil, unle eșantioane sau materiale documentare pentru completarea colecției cabinetului de geografie și al școlii;

desfășurarea vizitei propuse;

evaluarea rezultatelor vizitei;

Se poate exemplifica vizita la o întreprindere de morărit și panificație la o mină, la o hidrocentrală, o fabrică de zahăr, de confeții, sere de legume și flori, etc.

În cadrul evaluării, datele culese pot fi folosite la explicarea unor lecții despre ramurile industriei sau agriculturii din județ, din țară.

Vizitele geografice folosite ca lecții au mare importanță în instruirea și educarea elevilor dar și în orientarea profesională a acestora pentru viitor.

7.5.4. Excursia geografică școlară

Este cunoscut că valoarea instructiv-educativă a excursiilor contribuie la dezvoltarea simțului de observație al elevilor, a interesului pentru geografie și a capacității de înțelegere a realității înconjurătoare.

Prin imaginea de ansamblu asupra componentelor mediului înconjurător contribuie, de asemenea, la lărgirea orizontului geografic al elevi lor, întregește efectu l i nstructiv-ed ucativ al activități lor d idactice și realizează legătura între teorie și practică.

Prin lecțiile-excursie se asigură stimularea dorinței de curiozitate de a descoperi noi fenomene și elemente pe mai multe itinerarii, stimulând dorința de călătorie în scopul cunoașerii frumuseților naturale ale patriei noastre și ale realizărilor înfăptuite de om. Pe plan afectiv se achiziționează emoții și sentimente care dezvoltă componentele educației (patriotice, estetice,

eco log ice).

Prin excursiile școlare se dezvoltă spiritul de prietenie, de colectiv, de voință, disciplină, inițiativă precum și deprinderi, priceperi de ordin gospodăresc, folositoare în viață.

Din punct de vedere didactic, excursiile pot fi de mai multe tipuri:

Excursii preliminare care preced unele capitole despre relief, rețeaua hidrografică, vegetație, faună sau pe teme de geografie umană (tipuri de așezări, obiective economice, amenajări în teritoriu sub formă de îndiguiri și sisteme de irigații, terasarea versanților și plantații pomicole sau viticole, amenajarea nisipurilor, etc., prin care se oferă elevilor prilejul să intuiască fenomenele care vor fi învățate ulterior în lecții la clasă.

Excursii finale prin care se încheie și se aplică cunoștințele predate la mai multe capitole sau la sfârșitul anului școlar, din întregul conținut al disciplinei geografice care se poate îmbina și cu informații interdisciplinare de la istorie, biologie, literatură, etc.

În funție de conținutul obiectivelor propuse, excursiile pot fi:

excursii pentru cunoașterea componentelor naturale ale peisajului geografic;

excursii pentru cunoașterea anumitor obiective social-economice și cultural-istorice di ntr-un itinerariu;

excursii cu obiective mixte pe itinerarii mai mari și pe mai multe zile, care sunt cele mai reprezentative.

Efectuarea excursiei geografice impune cadrului didactic o mare răspundere atât privitor la conținut, la scopul urmărit, la alegerea perioadei corespunzătoare, a modului de desfășurare și finalizare.

Ea trebuie bine pregătită după un plan care cuprinde trei etape disti ncte:

etapa de organizare;

etapa de desfășurare;

etapa de evaluare a excursiei la reîntoarcerea acasă.

1. Etapa de organizare constă în pregătirea teoretică a excursiei prin care se prevede:

tematica și obiectivele pedagogice urmărite după cele reale din teren:

alegerea itinerariului care să cuprindă cele mai reprezentative obiective parcurse în lecțiile din programa desfășurată la clasă; se vor specifica în planul-proiect după care se va desfășura excursia;

se propune scopul activităților din lecția-excursie;

se stabilesc punctele de aplicație practică prin popasuri unde se vor face orientări în teren cu ajutorul busolei, al hărții, studiu de caz al unui proces natural (peșteră, procese de versant, cascadă, etc.), colecții de roci, minerale, semințe, fructe rezistente, ilustrate, pliante, etc.

se realizează o bună documentare bibliografică din mai multe surse în raport de obiectivele urmărite, pentru că principalul coordonator și ghid rămâne profesorul; el poate aduce completări prin ghizii de la obiective (dacă sunt) dar și de la localnicii zonei vizitate, care au rolul lor de a împrospăta mesajul instructiv-educativ al excursiei;

se analizează costul excursiei, după distanța parcursă, mijlocul de transport, posibilitatea de cazare și masa servită;

se face adresa necesară către agenția turistică și se iau aprobările necesare (de la școală, inspectorat școlar), aprobări de la obiectivele majore de vizitat (o hidrocentrală, o mină, etc.); se ia legătura cu părinții elevilor cărora li se prezintă planul excursiei;

urmează pregătirea elevilor pentru excursie, cărora li se prezintă după hartă itinerariul în mod amănunțit cu toate obiectivele, locurile de popas, localitățile prin care se trece sau se staționează, echipamentul și alimentele necesare, mica trusă medicală, un carnețel de notițe, se prelucrează regulamentul excursiei, apoi se comunică elevilor ziua, ora și locul de întâlnire și înapoiere din excursie (de obicei la școală). Echipa de organizare în care se includ 2-3 elevi trebuie să aibă în grijă materialele ajutătoare: harta patriei sub formă de pliant cu itinerariul stabilit, hartă pe care trebuie s-o aibă fiecare elev, busole (2-3), aparat de fotografiat sau, dacă este posibil, chiar videocameră pentru elevii de la liceu.

2. A doua etapă – desfășurarea excursiei școlare

elevii și profesorul se întâlnesc la școală potrivit datei și orei fixate și anunțate; se face prezența;

se verifică echipamentul și ustensilele necesare;

urmează apoi deplasarea pe itinerariul stabilit iar cadrul didactic de la microfonul autocarului va reaminti elevilor itinerariul ce trebuie parcurs și locurile de popas;

se dau explicațiile necesare începând chiar de la ieșirea din localitatea de plecare. În locurile reprezentative de popas pot fi analizate în detaliu elementele propuse (un afloriment geologic, o alunecare de teren, intrarea într-un sector de chei pe valea unui râu, care pot fi parcurse pe jos în scopul observației mai multor detalii asupra rocilor, pantei, vegetației, văii râului, etc.

Se pot recolta eșantioane de roci, însoțite de etichete informative asupra locului de unde s-au luat, denumirea lor aproximativă care se vor depune la colecția cabinetului; se realizează fotografii, filmări.

În locurile de staționare (cazare) se pot realiza și scurte jocuri distractive, se procură pliante, cărți, ilustrate care sunt specifice ținutului respectiv.

3. Evaluarea excursiei, constituie a treia etapă a excursiei care se realizează la școală prin mai multe forme:

se reconstituie traseul parcurs pe zile și obiective cu informații date de elevi care vor lucra cu harta fizică a patriei pe care s-a aplicat cu grijă un șnur ce marchează itinerariul parcurs;

se ordonează eșantioanele de roci, de fosile, de fructe, semințe;

se realizează posterul-excursiei, cu ilustrații, fotografii, despre cele vizitate în ordine pe traseul parcurs, care se va pune pe coridorul din preajma cabinetului sau în cabinet. Prin acesta se fixează o serie de cunoștințe, se stimulează interesul și curiozitatea altor clase de elevi, cultivându-se pasiunea pentru geografie;

se vizionează videocaseta excursiei la care sunt invitați și alți elevi ai

școlii;

ª se pot organiza concursuri pe tema: “Cine caracterizează cel mai complet locurile vizit ate?”; câștigătorii vor primi în dar un mic album cu ilustrate și fotografii numit “Albumul excursiei”;

ª elaborarea de eseuri cu conținut geografic, istorico-geografic, literargeografic, folclor și tipuri de activitate meșteșugărești din ținutul geografic respectiv; se pot redacta compuneri cu conținut geografic prin care elevii își pot manifesta expresia creativă a impresiilor din excursia școlară.

Anexăm în continuare un model de elaborare și realizare a unei lecțiiexcursie realizată cu elevii de la liceu (proiectul de lecție Excursia școlară) pe care-l considerăm necesar pentru fiecare cadru didactic începător în cariera didactică iar pentru cei cu vechime mai mare și experiență în învățământ îl pot considera ca un schimb de experiență.

EXCURSIA ȘCOLARĂ
(aplicație practică și de evaluare a cunoștințelor)

Data:

Elevi din clasele: a X-a, a XI-a Prof. îndr.:

Tema: Caracterizare fizico-geografică, economică și ecologică îmbinată cu elemente de istorie și spiritualitate românească în unele regiuni ale României.

Craiova-Tg.Jiu-Petroșani pe valea Jiului – popasul Merișor-Valea râului Strei – Depresiunea Hațeg – Hunedoara – Deva – Brad – Țebea – Hălmagiu – Vascău – Ștei – Sudrigiu – Dumbrăveni – Chișcău – Peștera Urșilor – Nucet – Arieșeni (pe valea Arieșului) – Gârda de -Sus – Albac – Câmpeni – Abrud – pasul Bucium – Zlatna (pe valea Ampoiului) – Alba -Iulia – Sebeș – Sibiu – Dumbrava Sibiului – Tălmaciu – Turnu-Roșu – valea Oltului – Mănăstirea Cozia – Călimănești – Bujoreni – Râmnicu-Vâlcea – Drăgășani – Găneasa – Balș – Craiova.

I. Elemente de geografie fizică.

1. Forme de relief major: Câmpia Olteniei Piemontul Getic (platforma Jiului), Subcarpații Gorjului, Defileului Jiului Bumbești-Livezeni, Carpații Meridionali: grupele Parâng și Godeanu, Retezat, Depresiunea Hațeg, valea Mureșului, Munții Apuseni cu depresiunile: Brad-Țebea, Hălmagiu, Vascău, Munții Bihor traversați prin pasul Arieșeni, M-ții Trascăului traversați prin pasul Bucium, bazinetele depresionare Câmpeni – Abrud – Zlatna, Depresiunea Colinară a Transilvaniei, depres. Alba-Iulia, Depres. Sibiului – M-ții Cândrel, Defileul Oltului între

216 didactica geografiei

din perioada daco-romană: castrul roman de la Lainici, Sarmisegetuza Ulpia Traiana; platoul Romanilor din Alba;

din perioada evului mediu: muzee: castelul Corvineștilor Hunedoara; muzeul tehnicii populare și etnografiei din Sibiu; hanul-muzeu în aer liber de la Bujoreni – Vâlcea; muzeul mănăstirii Cozia; casa memorială Ecaterina Teodoroiu; muzeul de istorie – muzeul unirii din Alba-Iulia; Țebea – mormântul lui Horea și Gorunul lui Horea, mormântul lui Avram Iancu, casele memoriale din Albac și Avram Iancu ale personalităților istorice Horia și Avram Iancu.

IV. Elemente de cultură:

Complexul sculptural Constantin Brâncuș din Tg.Jiu, Poarta Sărutului, Masa Tăcerii, Coloana Infinitului

Mănăstirea Lainici

Muzeul geologic – Brad

Muzeul Brukenthal Sibiu

Lancrăm – satul natal și casa memorială Lucian Blaga

Casa memorială Anton Pann din Rm.Vâlcea

Scopul:

informativ: • aprofundarea cunoștințelor de geografie fizică asupra unor regiuni ale patriei care cuprind majoritatea formelor de relief;

sintetizarea cunoștințelor de geografie economică și umană în strânsă legătură cu specificul cadrului natural;

dezvoltarea orizontului de cunoaștere prin îmbinarea cunoștințelor de istorie, de literatură, de reliegie, sculptură, pictură etc., cu specificul cadrului natural din regiunile străbătute;

educativ: • cultivarea sentimentului de mândrie patriotică prin declanșarea de emoții, aprecieri, asupra frumuseților fizice, economice ale teritoriului patriei și împletirea cu elemente de istorie a trecutului și prezentului poporului român;

dezvoltarea capacităților de comportament, de integrare în grupul turiștilor, de cooperare între indivizi

formarea deprinderilor de observare, de sesizare a aspectelor ecologice, de poluare a mediului și cultivarea unei educații ecologice.

Obiective operaționale:

a) cognitive: • să recunoască procesele și elementele geografice (relief, climă, vegetație, soluri, tipuri de minerale și roci în natură);

să coreleze resursele și obiectivele economice din regiune cu specificul cadrului natural;

218 didactica geografiei

• să observe "la fața locului" elementele de istorie locală și să sesizeze rolul cadrului natural în istoria locului și a neamului românesc;

să sistematizeze cunoștințele interdisciplinare din domeniile: geografei, istoriei, literaturii, picturii, sculpturii, ecologiei;

să sensibilizeze tinerii pentru aprecierea frumuseților patriei, a resurselor naturale;

să rememoreze la fața locului istoria patriei, în strânsă legătură cu specificul cadrului geografic;

să sesizeze frumusețile patriei reflectate în literatură, sculptură, pictură;

să contribuie la dezvoltarea simțului de orientare geografică;

să citească și să interpreteze harta;

să dezvoltăm capacități de educație ecologică

Orarul desfășurării activității:

miercuri, 14 iunie – orele 7,30 plecare din fața școlii cu autocarul pe itinerariul stabilit: Craiova – valea Jiului – Capu Dealului, de unde începe platforma piemontană a Jiului -parte componentă a Piemontului Getic (relief, rocă, vegetație, soluri, tipuri de așezări rurale) – Rovinari – cariere de lignit, termocentrala Rogojelu (aspecte ale poluării) – Tg.Jiu complexul sculptural Brâncuși, casa memorială Ecaterina Teodoriu – castrul roman, mănăstirea Lainici;

orele 13,00 – masa de prânz la irabă verde în popasul Lainici, prezentarea grupelor de munți ai Parângului: Vâlcan și Retezat;

orele 13,30 – deplasare – defileul Bumbești-Livezeni – depresiunea Petroșani – prezentare fizică și economică – pasul Merișor, unitățile montane din împrejurimi, văile Jiului, Streiului, Depresiunea Hațeg – rezervația de zimbri, Castelul Corvineștilor – prezentarea Hunedoarei – vedere panoramică – Deva – Cetatea Devei;

orele 10,00 – sosire Deva, servitul mesei, vizită la cetatea Devei pentru cunoașterea ei; prezentarea panoramică a orașului Deva;

joi – 15 iunie: – orele 7,00 – micul dejun;

orele 7,30 – deplasare pe traseul:

– Țebea – gorunul lui Horia, mormântul lui Horia și a lui Avram Iancu; – prezentarea munților Codru Moma și Bihor;

– depresiunea Hălmagiu – Vascău prin pasul Vălișoara – Depresiunea Beiuș – Stei – Peștera Urșilor de la poalele M-ților Bihor – revenire în Stei și continuarea traseului peste M-ții Bihor, pasul Arieșeni – popas de studiu asupra vegetației din etajul montan: pajiști, fânețe, păduri, – satele de munte: Scărișoara – Albac – casa memorială a lui Horea și statuia acestuia – valea Arieșului – Vidra – casa memorială Avram Iancu – Câmpeni – Abrud – pasul Bucium – Izvorul Ampoiului – valea Ampoiului – Zlatna – Alba Iulia;

orele 21,00 – sosire, cazare – Motelul Dacia-Sebeș;

vineri – 16 iunie – orele 7,00 – m icu l dejun;

orele 7, 30 – plecare: Sebeș – Lancrăm – casa memorială și statuia poetului Lucian-Blaga-Alba Iulia: complexul istoric din cetate: Celula lui Horea, statuia lui Mihai Viteazul, Muzeul le Istorie și Muzeul Unirii; – Sibiu – pezentarea orașului, muzeul Brukenthal, parcul Dumbrava Sibiului, vizită în grădina zoologică;

– orele 14,00 – deplasare pe valea Oltului, Tălmaciu – Turnu-Roșu (urme arheologice ale vechiului punct vamal între Țara Românească și Transilvania în timpul ocupației austro-ungare), – Depresiunea Loviștei, confluența Lotrului cu Oltul, amenajările hidroenergetice de pe Valea Oltului – Mănăstirea Cozia, ctitorie a domnitorului Țării Românești: Mircea cel Bătrân, mormântul voevodului, muzeul mănăstirii, – Călimănești – Râmnicu-Vâlcea – prezentare a orașului, popas la casa memorială Anton Pann, – Drăgășani: prezentarea orașului, – Pădurea Sarului – Balș: prezentarea orașului;

orele 21,00 – sosire la Craiova

3. Evaluarea excursiei:

videocasetă;

pliant cu fotografii;

redactarea unui proiect de lecție – excursie prin alegerea unui alt itinerariu de pe teritoriul patriei folosindu-se modelul excursiei derulate.

MARIA ELIZA DULAMA 2001 ELEMENTE DIN DIDACTICA GEOGRAFIEI

CASA DE EDITURĂ „ATLAS-CLUSIUM“ SRL

(Director general: VALENTIN TAȘCU)

EDITURA „CLUSIUM“

(Director: NICOLAE MOCANU)

ROMÂNIA, 3400 CLUJ-NAPOCA, Piața Unirii 1

telefax +40-64-196940

e-mail: clusiumăcodec.ro

© Editura CLUSIUM, 2000

5.4. Activitățile didactice extrașcolare specifice geografiei

Activitățile cu scop didactic din spațiul extrașcolar sunt organizate într-un cadru instituționalizat din afara sistemului de învățământ fie de colectivul didactic al școlii, fie de alte instituții: teatre, case de cultură, cluburi ale copiilor, organizații nonguvernamentale, organizații sportive, tabere, muzee etc. Cadrul de desfășurare a activităților didactice influențează eficiența instructiv-educativă a acestora. Nu este același lucru dacă vizionezi un film despre Munții Bucegi sau să faci o excursie în acești munți.

În mediul extrașcolar se organizează: activități de club, activități în cercuri tehnice, activități în biblioteci, activități în muzee, vizionări de spectacole sau filme documentare, realizarea de emisiuni radio sau de televiziune, vizite, excursii, drumeții, concursuri, jocuri, întâlniri cu oameni de știință etc.

Sugestii metodologice privind organizarea activităților extrașcolare

Organizarea activităților didactice în biblioteci. Elevii sunt conduși într-o bibliotecă cu scopul cunoașterii modului de organizare a acesteia: organizarea fișierului, organizarea depozitului etc. Se organizează diverse activități cu scopul dobândirii unor proceduri: căutarea surselor bibliografice la fișier și în cuprinsul cărților, completarea unei fișe pentru împrumut acasă sau la sală, alcătuirea fișelor, extragerea informațiilor din surse diferite, alcătuirea unei bibliografii etc.

Activitățile în muzee sunt organizate de către profesor sau de către specialiștii muzeului. Se organizează activități care vizează scopuri diferite: vizitarea întregului muzeu sau a unei secții, analizarea unor documente neexpuse publicului, discuții pe anumite subiecte cu specialiștii muzeului etc. Activitatea didactică este organizată la momentul oportun, în funcție de lecțiile din programa școlară. Elevii și părinții vor fi informați asupra momentului vizitei, a scopului, a sarcinilor și asupra costurilor.

Activitățile de club cuprind spectacolele, serbările, concursurile, care se desfășoară în cluburile destinate copiilor sau adulților. Elevii se înscriu la anumite cercuri existente în cadrul clubului. Fiecare cerc are un număr membri și un instructor. Activitatea se desfășoară conform unui orar și a unei planificări stricte a elementelor de conținut abordate în fiecare activitate. Cercurile cu conținut geografic din cadrul acestor cluburi vizează: ocrotirea mediului, turismul, orientarea turistică etc.

Vizionările de spectacole sau filme documentare se organizează fie la sugestia școlii, fie la cea a organizatorilor. Activitatea se desfășoară în cinematografe, în săli de spectacole, în săli cu calculatoare sau televizoare. Elevii sunt însoțiți de profesori, iar activitatea este condusă de aceștia sau de către membrii instituției organizatoare.

Pregătirea profesorului pentru vizionarea filmului cuprinde: formularea obiectivelor; consultarea listei cu filmele din filmotecă sau de pe casetele video din biblioteci; vizionarea filmelor pentru cunoașterea mesajelor, a calității, a duratei și a gradul de accesibilitate; stabilirea momentului în care va fi vizionat și de către ce clasă; notarea principalelor probleme și a succesiunii cadrelor; dacă se renunță la comentariul original al filmului, se elaborează alt comentariu.

Pregătirea elevilor pentru vizionarea filmului cuprinde: discutarea obiectivelor; stabilirea locului și momentului vizionării; comunicarea unor informații despre conținutul filmului; precizarea problemelor pe care le vor urmări.

Vizionarea filmului se face în liniște. Profesorul intervine doar uneori cu scurte atenționări asupra momentelor importante.

Discuțiile pe baza filmului cuprind: analizarea unor momente sau aspecte din din film; formularea întrebărilor de către elevi; formularea răspunsurilor de către elevi sau profesor; sistematizarea informațiilor, formularea concluziilor; localizarea pe hartă a locurilor prezentate.

Realizarea unor emisiuni radio sau tv (concursuri, jocuri, reportaje etc). În vizite și excusii se realizează filme documentare cu conținut geografic cu diferite subiecte. Activitatea este coordonată de profesori sau de către realizatorii emisiunilor respective.

Concursurile și jocurile se organizează între reprezentanți din școli diferite. Tematica vizează un conținut geografic.

Întâlnirile cu oameni de știință se organizează fie de către școală, fie de către alte instituții. Formele de organizare sunt: conferința, dezbaterea, masa rotundă etc.

Expediția geografică școlară este o călătorie de studii și cercetare, cu o durată de 10 – 14 zile, care este efectuată de către elevii cu pasiune pentru geografie, coordonați de un profesor, în afara localității de domiciliu. Grupul are o mare autonomie: cazarea se face adesea în corturi, masa este pregătită de către participanți. Sunt cercetate fenomene și procese naturale sau/și antropice dintr-un anumit spațiu. Pregătirea, desfășurarea și valorizarea expediției geografice școlare este similară cu a vizitei.

Tabăra școlară constituie un spațiu amenajat pentru cazarea, relaxarea, instruirea elevilor, în serii de 10 – 14 zile. Elevii sunt organizați în grupuri. De fiecare grup răspunde un profesor, care coordonează întreaga activitate.

Orientarea turistică este o activitatea care vizează parcurgerea unui traseu după hartă și pe baza unor indicii de către echipe. În condiții de concurs, timpul este un factor important.

Vizita geografică este o deplasare scurtă de cel mult o zi care oferă posibilitatea revenirii acasă în aceeași zi și care are ca scop cunoașterea unui singur obiectiv, de obicei antropic.

Destinația unei vizite poate fi o localitate, o întreprindere (minieră, piscicolă, centrală electrică, fabrică), o fermă agricolă (viticolă, pomicolă, stână, fermă de animale), o exploatare forestieră, un șantier de construcții, o stațiune de cercetare, o stație de epurare a apei, o stație meteorologică, o stație hidrologică, un observator astronomic, un planetariu, o grădină botanică, o grădină zoologică, diferite muzee (al satului, etnografic, zoologic, botanic, de istorie, de artă, al invențiilor), un șantier arheologic, cetăți, castele, o bibliotecă, universități etc. Vizita este organizată după orele de curs, la sfârșit de săptămână sau în vacanțe.

Tipuri de vizite în funcție de etapa de pregătire a elevilor la o anumită disciplină

– introductive, care se organizează înaintea predării unei discipline, la început de capitol;

– curente, care se organizează concomitent cu învățarea disciplinei respective; au rol ilustrativ, demonstrativ, aplicativ; dacă obiectivul fundamental al vizitei este dobândirea de cunoștințe noi se organizează o lecție-vizită.

– finale, care se organizează la sfârșitul predării cu scopul fixării sau recapitulării cunoștințelor, a ilustrării sau aplicării unor cunoștințe.

Sugestii metodologice privind organizarea vizitei

Pregătirea vizitei cuprinde: formularea obiectivelor; documentarea asupra obiectivului de vizitat (cărți, hărți etc.); alegerea traseului și a obiectivelor de vizitat; deciderea programului activității; alegerea mijloacelor de transport; estimarea costurilor (bilete pentru mijloacele de transport sau la intrarea în muzee); obținerea aprobărilor din partea conducerii școlii, a directorului obiectivului de vizitat sau din partea forului tutelar; obținerea aprobării pentru fotografiat sau filmat; parcurgerea traseului și vizitarea obiectivului de către profesor; depunerea unei cereri la secretariatul întreprinderii însoțită de un tabel nominal cu elevii, comunicarea datei și orei sosirii, a numărului și vârstei elevilor, a scopului urmărit și solicitarea prezenței unui ghid; informarea elevilor asupra obiectivului care va fi vizitat, asupra scopului și obiectivelor activității; precizarea orei și locului plecării și întoarcerii, a duratei vizitei; indicarea echipamentului pe care trebuie să-l aibă elevii; indicarea regulilor care vor fi respectate; recomandarea alimentelor necesare în funcție de sezon; elaborarea unui tabel nominal cu elevii unde aceștia semnează că vor respecta pe parcursul activității regulamentul școlar, regulile de circulație și toate regulile stabilite de profesor.

Desfășurarea vizitei cuprinde: adunarea elevilor la o anumită oră, într-un anumit loc; verificarea nominală a prezenței elevilor; verificarea echipamentului; organizarea deplasării spre obiectivul vizat: reamintirea regulilor, trasarea unor responsabilități concrete pe durata deplasării; deplasarea spre obiectivul de vizitat; sosirea la obiectivul de vizitat; informarea conducerii obiectivului de vizitat de prezența grupului; stabilirea relației cu ghidul care va conduce elevii; precizarea scopului și obiectivelor vizitei; parcurgerea traseului simultan cu explicarea unor aspecte de către ghid sau profesor; efectuarea sarcinilor de învățare de către elevi (observarea aspectelor prezentate; notarea informațiilor în funcție de obiective; fotografierea/filmarea unor aspecte; adresarea de întrebări; colectarea unor materiale; efectuarea desenelor, măsurătorilor, experimentelor.)

Prelucrarea și valorificarea informațiilor cuprinde: analizarea, interpretarea, prelucrarea informațiilor; prezentarea rezultatelor și a concluziilor în lecții, expoziții sau activități de cerc prin mijloace scrise (rezumate, eseuri, descrieri, curiozități, referate), mijloace vizuale (hărți, fotografii, desene, diapozitive, filme documentare, albume, eșantioane, schițe, grafice, tabele) și mijloace verbale (discuții, dezbateri, prezentări de referate).

Drumeția este o deplasare cu o durată scurtă de cel mult o zi, pe distanțe mici, fără mijloace de transport auxiliare și care are ca scop recreerea și refacerea fizico-psihică în cadrul natural.

Drumeția are ca scop relaxarea, dar și cunoașterea directă a unor aspecte din realitate. Obiectivele cognitive care pot fi atinse în drumeție sunt culegerea informațiilor prin observarea directă a mediului, cunoașterea nemijlocită a unui obiectiv natural (rezervație, peisaj, lac, peșteră) sau antropic. Obiectivele formative realizabile de către elevi în vizite și drumeții vizează câteva direcții fundamentale:

– învățarea unui comportament adecvat față de membrii grupului: respectarea indicațiilor conducătorului grupului, colaborarea și acordarea ajutorului colegilor;

– învățarea unui comportament adecvat față de mediu: ocrotirea plantelor și animalelor, păstrarea curățeniei, colectarea gunoaielor, respectarea panourilor de interzicere a pescuitului, a focului, a accesului în spații ocrotite etc.

– formarea unor priceperi, deprinderi și capacități individuale: aprinderea unui foc, pregătirea hranei, reparatul echipamentului, pregătirea celor necesare pentru drumeție, orientarea în teren și pe hartă, deplasarea în grup, pe jos, cu mijloace de transport, colectarea unor materiale, efectuarea de observații, măsurători, analize, desene etc.

– desăvârșirea unor trăsături de caracter: punctualitatea, voința, perseverența, corectitudinea, cinstea, respectul etc.

– dobândirea unor caracteristici fizice: rezistență, viteză, forță etc.

Metodologia de organizare, conducere și valorificare a rezultatelor unei drumeții este similară vizitei. În plus se indică normele de securitate ale mersului pe drumurile publice și ale păstrării sănătății membrilor grupului; se precizează normele pentru ocrotirea naturii și protejarea mediului.

Excusia – principala activitate didactică extrașcolară cu conținut geografic

Excursia este o călătorie cu durată de cel puțin o zi, efectuată în afara localității de reședință, cu un mijloc de transport și care are ca scop recreerea și refacerea fizico-psihică a persoanei, culegerea informațiilor prin observare directă, cunoașterea mediului în care trăim. Excusiile sunt organizate în cursul unei zile, la sfârșit de săptămână sau în vacanțe.

Sugestii metodologice privind organizarea excursiei școlare

Pregătirea excursiei cuprinde: stabilirea scopului și a obiectivelor activității; comunicarea intenției noastre directorului școlii și solicitarea acordului acestuia; alegerea traseului și a obiectivelor care vor fi vizitate; stabilirea programului pe zile în funcție de lungimea și dificultatea traseului, de numărul și importanța obiectivelor vizitate în fiecare zi, de mijlocul de transport, de locurile de cazare și masă; stabilirea programului zilnic (ora sculării, a meselor, durata deplasării de la un obiectiv la altul, durata meselor, a pauzelor, ora culcării; estimarea costurilor în funcție de mijlocul de transport, calitatea și numărul cazărilor și meselor, numărul de zile ale excursiei, numărul participanților; stabilirea dimensiunii și structurii grupului; documentarea cartografică (atlase, hărți și ghiduri) și bibliografică (pliante, reviste, cărți, ghiduri) efectuată de profesor și elevi; organizarea grupului de elevi (comunicarea scopului, a obiectivelor, a traseului, a obiectivelor, a locurilor și condițiilor de masă și cazare, a mijlocului de transport, a numelor profesorilor însoțitori, a alimentelor și echipamentului necesar, a costului, a sarcinilor pe care le vor efectua înainte, în timpul și după excursie, a regulilor pe care le vor respecta, a datei, orei și locului plecării și întoarcerii); semnarea unui tabel nominal prin care se obligă să respecte în excursie regulamentul școlar, regulile de circulație, că vor respecta indicațiile profesorilor, etc.

Desfășurarea excursiei cuprinde: adunarea elevilor la o anumită oră, într-un anumit loc; verificarea nominală a prezenței elevilor; verificarea echipamentului; organizarea deplasării, reamintirea regulilor, trasarea unor responsabilități concrete pe durata deplasării; deplasarea spre obiectivele de vizitat; sosirea la obiectivele de vizitat; explicarea unor aspecte de către ghid sau profesor; efectuarea sarcinilor de învățare de către elevi (observarea aspectelor prezentate; notarea informațiilor în funcție de obiective; fotografierea/filmarea unor aspecte; adresarea întrebărilor; colectarea unor materiale; efectuarea desenelor, măsurătorilor, experimentelor) etc.

Prelucrarea informațiilor se face în același fel ca la vizită.