Diareea Si Medicatia Antidiareica

Diareea reprezintă situația ȋn care pacientul elimină frecvent scaune neformate, ȋnsoțite de digestia incompletă a alimentelor ingerate. Este greșită opinia conform căreia scaunele frecvente sunt considerate a fi diaree.Determinat în alegerea constatării bolii de diaree o reprezintă prezența materiilor fecale neformate ce prezint hrană completă și fragmentară. Din punct de vedere  al frecvenei boliile tractului digestiv  găsesc pe locul al doilea ȋn lume ca frecvență, dupa afecțiunile căilor respiratorii superioare. Sunt periculoase deoarece ȋn unele situații provoacă deshidratarea rapidă a organismului și moartea pacientului, ȋn câteva ore de la apariția primelor simptome. Diareea infecțioasă afectează predominant populația țărilor aflate ȋn curs de dezvoltare (din Africa, Asia, America Latina) și mai ales ȋn rândul copiiilor din aceste teritorii se semnalează cele mai multe decese. Diareea ȋmpiedică digestia și absorbția alimentelor de la nivelul tubului digestiv; ȋn felul acesta provoacă malnutriție ȋnsoțită de scăderea rezistenței organismului ȋn fața unor infecții oportuniste. Boală diareică,privită din aspect medical poate fi descrisă că fiind un ansamblu patogen ce intră în contact cu organismul uman și care acesta din urmă  încearcă să ȋndeparteze cât mai rapid un factor nociv ajuns ȋn interiorul tubului digestiv; tranzitul intestinal va fi accelerat determinând absorbția ineficientă a apei și digestia incompletă a alimentelor (cu apariția malnutritiei); ȋn același timp va crește cantitatea de secreții intestinale; ȋn unele situații manifestările digestive pot fiȋnsotite de eliminarea prin scaun de sânge, asociate de puroi și mucus.Prezența unui sindrom diareic impune efectuarea unor analize medicale pentru elucidarea cauzei bolii: examenul coproparazitologic al scaunelor, colonoscopia, rectoscopia,clismă baritata, sau realizarea de teste pentru evaluarea funcției de absorbție a intestinului și a funcției pancreasului. Cu toate acestea, ȋn cele mai multe cazuri, tratamentul pentru diareea infecțioasă se face empiric, fără existența unui diagnostic etiologic. Medicul va utiliza informația obținută prin anamneză, examen clinic, examenul materiilor fecale și al nivelului deshidratare al bolnavului. Un aspect deosebit îl reprezintă rehidratarea organismului afectat exact, deoarece diareea duce la o pierdere importantă de apă și electroliți prin scaun. În diagnosticare a bolnavului cu holeră se pot folosi soluții de rehdratare cu administrare orală ce reduc riscul de moarte, determinată de această boală. Cazurile de diaree ușoară, cu 1-2 scaune apoase pe zi, fără alte simptome alarmante, pot fi combătute prin rehidratare orală si consumul de biscuiți sărați. Cazurile severe de diaree care prezintă o simptomatologie alarmantă vor fi tratate inclusiv cu medicamente din sfera antibioticelor. Răspandirea pe cale fecalo-orală a enteropatogenilor poate fi oprită prin respectarea măsurilor igienei personale, igiena locuinței și a alimentației.

Pentru prevenirea si aparitia diareei, turiștii ȋși vor administra cele două tablete de subsalicilat bismut timp de patru de ori pe zi, medicația fiind eficace pentru o perioadă  de 21 zile.Nu este indicatȋn scop profilactic de antibiotic, deoarece pot apărea efecte secundare: afectarea florei indigene, infecții cu tulpini de bacterii rezistente la antibiotic. De-a lungul vremii industria farmaceutică a evoluat astfel că o serie de vaccinuri au fost dezvoltate pentru a distruge în întregime enteropatogenii cum ar fi vaccinul împotriva rotavirusuriloral Shigellei, Vibrionul holerei, S. Typhi și E. coli enteropatogenă.

Mi-am ales ca subiect pentru lucrarea de atestat “Medicația antidiareică etiotropă” deoarece ȋn cursul celor doi ani și jumătate de practică desfășurată ȋn farmacie am ȋntâlnit numeroase cazuri de diaree infecțioasă mai ales ȋn anotimpul cald și cu această ocazie aș dori să aprofundez cunoștințele asimilate ȋn cadrul cursurilor teoretice și ȋn practica farmaceutică

Capitolul I

ANATOMIA TUBULUI DIGESTIV

Aparatul digestiv prezintă un rol important în trasnformarea fizică și chimică a alimentelor în scopul asimilării și în eliminarea reziduurilor ce nu au putut fi digerate.

Aparatul digestiv este alcătuit dintr-un tub cilindric neregulat, numit tubul digestiv și din structuri glandulare, care se dezvoltă ȋn jurul lui, numite anexele tubului digestiv.
Tubul digestiv este delimitat de orificiul bucal și anal. Este alcătuit din: cavitatea bucală, faringe, esofag, stomac, intestin subțire și intestin gros. Aparatul digestiv este alcătuit din următoarele componte: 
1) Tractul gastrointestinal superior 
O prima componentă a tractului gastrointestinal o reprezintă cavitatea bucală fiind prima etapă a procesului digestiv, unde aici alimentele sunt sfărâmate de dinți șiintră în contact cu salivă. Din punct de vedere al anatomiei cavitatea bucală este delimitată de 5 pereți unul anterior- buzele, doi laterali-obrajii și unul inferior-planșeul bucal și superior numit boltă sau valul palatin. Al doilea organ al tractului gastrointestinal superior îl constituie esofagul ce este descris că fiind un tub musculomusculos de 25-30 cm cu rol în transportul hranei,legând faringele de stomac. 

Al treilea organ al tractului gastrointestinal îl reprezintă stomacul unde alimentele ajung și în prezența acizilor din stomac sunt modificate într-o pastă.

2) Tractul gastrointestinal inferior este reprentat de: 
Primul organ al tractului gastrointestinal inferior este reprezentat de intestinul subțire și constituie partea cuprinsă dintre stomac și intetinul gros. În acest organsunt reținute totalitatea alimentelor dar și a mineralelor din hrană digerată. Intestinul subțire este alcătuit din 3 părți: 
Duodenul reprezintă segmemtul inițial al instestinului subțire ce are o lungime de 25-30 cm având formă unei potcoave deschise legând stomacul de jejun. În duoden seîncepe procesul de digestie al alimentelor acestiunea acestuia fiind de a neutraliza aciditatea din hrană.

A două parte a intestinului subțire numit și jejunul este situat în partea centrală mai precis între duoden și ileon. Importanță jejunului este de a reține substanțelenutritive din alimente.A treia parte și ultima a intestinului subțire este ileonul. Aici are absorbția nutritientilor în procesul de digestie.

Intestinul gros face parte din tractul gastrointestinal inferior aflându-se între anus și intestinul subțire. Rolul intestinului subțire este de a reține apă și mineralele neabsorbite.

Intestinul gros este alcătuit din: 
– cecul sau cecum ce reprezintă prima parte a intestinului gros aflat între ileon și colon. De cec este lipit apendicele. În cecum se găsește flora intestinală.

A doua parte a intestinului gros numită și colon este constituită din 3 părți, colon ascendent, colon transvers și colon sigmoid, are rolul de a rețină apă rămasă dinalimente. A treia parte a intestinului gros numită și rect este reprezentat printr-un canal cu pereții musculoși și este sediul unde sunt depuse materiile fecale. Anus este și ultima parte a intestinului gros, rolul acestuia este de a elimina materiile fecale din organism.

CAPITOLUL II

DIAREEA

2.1. Definiție

Diareea constă ȋn scaune (eliminare de materii fecale) cu consistență scăzută (moi sau apoase), consecință a tranzitului intestinal accelerat și/sau hipersecreției gastrointestinale, datorate iritației mucoasei și stimulării terminațiilor parasimpatice vagale și plexurilor intramurale.

Diareea reprezintă manifestarea clinică a dezechilibrului fiziopatologic ȋntre cantitatea de apă și electroliți secretată digestiv și cantitatea absorbită.

Cauze:

dereglări neurohumorale (sindrom „dumping” = sindrom de ansă aferentă);

malabsorbție;

conținut intestinal iritant;

digestie incompletă cu dispepsie, datorată insuficienței secretorii gastrice, intestinale sau/și pancreatice;

inflamații (enterocolită, apendicită);

dismicrobism intestinal, provocat de tratamentul cu antibiotice cu spectru larg (tetraciclină, cloramfenicol);

infecții digestive microbiene, virotice, parazitare (toxiinfecții alimentare, dizenterie, giardioză, etc.);

Diareea la sugarul și copilul mic până la 2 ani: ȋn medie 3 episoade diareice/an.

2.2. Forme de diaree:

– diareea acută apoasă;

– diareea persistentă sau cronică (durata peste 3 săptămâni)

Consecința majoră a diareei o reprezintă deshidratarea, care poate fi gravă și chiar letală ȋn diareea apoasă acută prelungită, ȋn special la copii și vârstnici.

2.2.1. Diareea acută
2.2.1.1. Mecanisme patogene ȋn diareea acută infecțioasă

Diareea apare atunci când agenții patogeni (bacterii, virusuri sau fungi) care reusesc să treacă de bariera de apărare a organismului uman. Pentru realizarea unui diagnostic și a unei medicații cât mai corecte și eficiente este prioritar să se înțeleagă aceste factori patogeni ce acționează asupra tractului digestiv. Infecția patogenă ajunge odată cu hrană ingerată. Odată ajunsă în organism determina infecția, numai atunci când s-a înghițit în organism un număr minim de agențipatogeni. De regulă este nevoie pentru a se produce infecția diareică de un număr minim de bacterii Shigella cuprins între 10-100 de bacterii. Calea de răspândire a bacteriilor se realizează prin contact direct impersonal (Giardia, Shigella,Entamoeba) iar altele se divid până când dezvoltă doză infecțioasă (Salmonella) Pentru a declanșa boală diareică microrganismele patogene trebuie să se lipească de epiteliul mucoasei intestinale.Bacteriile,patogene prezintă o caracteristică importantă și anume prezintă la nivelul suprafeței, proeteine numite adezine al cărui rol au în lipirea la nivelul celulei intestinale un exemplu plauzibil îl reprezintă vibrionul holerei. Dacă agenții patogeni nu ar fi capabili să se răspândească la niveul marginii în perie a eritocitelor ( celule epiteliale prezente în intestin) această nu ar mai reusii să declanșeze boală infecțioasă diareică. Odată ajunse la nivelul celulelor epiteliului intestinal microrganisme patogene încep să producă toxine, și anume: 
-enterotoxinele împiedică funcționarea normală a secretiilor celulelor secretorii intestinale. producând diareea apoasă.

citotoxine: determină distrugerea celulelor mucoasei intestinale;

neurotoxine: acționează asupra sistemului nervos.
Toxina holerică poate fi dată drept exemplu pentru modalitatea sa de acțiune. Este o enterotoxină care are ca efect creșterea secreției de Clor la nivel intestinal și scăderea absorbției de Na, rezultatul fiind pierderea de lichide și diareea E. Coli produce o toxină (enterotoxina termolabilă) ce acționează printr-un mecanism asemănător cu cel declanșat de toxina holerică.

Spre deosebire de enterotoxine, citoxinele sunt bacterii patogene ce au acțiune distructivă asupra celulelor mucoasei intestinale și provoacă un sindrom dizenteric descrisprin eliminarea de fecale ce conțin sânge, mucus sinumeroase celule inflamatorii ( leucocite).Neurotoxinele provoacă tulburări funcționale imediat după ingerarea hranei contaminate acționând asupra sistemului nervos central declanșând apariția toxinelor. Uneori agentul patogen poate fi nimicitor această invadand celulele mucoasei intestinale ripostând intracelular prin răspândirea la cele învecinate. O excepție prin modul de răspândire prin modul de răspândire o are Salmonella această la rândul sauinvadează mucoasa intestinală însă spre deosebire de celalalte microrganisme patogene nu distruge eritocitele, iar sindromul dizenteric produs e unul incomplet.

2.2.1.2. Mecanismele de aparare ale gazdei

În hrana omului fiecare aliment ce ajunge în organism constituie un posibil pericol pentru sănătatea celui ce o consumă. În mod obișnuit în alimentația noastră nu avem alimente perfect sigure și  necontaminate de agenți patogeni. Însă organismul uman mai precis sistemul digestiv comunica cu mediul extern astfel că și-a format un mecanism de apărare împotriva invaziei microbiene. Deasemenea în tractul digestiv se găsește o    floră  anaerobă ce are că rol menținerea unui ph scăzut și prin producerea de acizi grași volatili ce reprezintă barieră de apărare împotriva răspândirii și popularii în organism

a enteropatogenilor. O altă barieră de apărare a organismului o reprezintă Ph-ul acid ce lupta împotriva agresiunilor externe. Tulburarea secretiei acide sau neutralizarea aceasteia prin administrarea de mecanisme (antiacide) determină creșterea riscului colonizării enterice.Însă există microrganisme patogene ce rezistă la distrugerea de către aciditatea sucului gastric ( rotavirusurilor). Un alt mecanism de apărare al organismului ȋl reprezintă și motilitatea normală intestinală, care prin faptul că mobilizează alimentele ȋn intestin, scurtează timpul de staționare al microorganismelor, scăzând astfel riscul de infecție.

Sistemul imunitar este reprezentat la nivelul tubului digestiv. Imunitatea tubului digestiv protejează eficace din punct de vedere celular împotriva microorganismelor patogene.Imunizarea umorală este îndeplinită de imunoglobulinele G și M ce sunt preluate prin intermediul imunoglobulinelor A ce au rol în constituirea aa favorizând procesarea acestuia și ulterior declanșarea secreției de anticorpi.

2.2.1.3. Abordarea pacientului cu diaree acută infecțioasă

Bolnavii ce suferă de,diaree acută infecțioasă se va insista asupra anamnezei cât mai corecte și cuprinzătoare,  în vederea găsirii soluției și identificării a unei posibilecauze stabilirea unui tratament eficient. Pacientul cu diaree acută infecțioasă poate prezenta următoarele manifestări clinice: diaree, greață sau vărsături.Dacă durata sindromului diareic este mai mare de 14 zile de regulă este eliminată o cauza infecțioasă orietand diagnosticul spre o altă etiologie.Prezența febrei semnificăo boală invazivă. Febra poate reprezenta și o manifestare a unei patogenii sistemice, alta decât cea intestinală (malaria). Materiile fecale cu cu sânge și  mucus ne orientează spre o cauza ce are legătură cu apariatia unui agent patogen ce provoacă ulcerații ale mucoasei colonice. Durata scaunelor dese duce imediat ladeshidratare puternică a bolnavului. Pierderile puternice de electroliți vor creea automat crampe abdominale puternice cum ar fi în cazul bolii de holeră. Vărsăturile sunt provocate frecvent de o cauză infecțioasă, dar se pot datora și altor boli (malaria) sau unei obstrucții intestinale (ileus). Un alt aspect îl constituie existența unei surse comune de infecții diareice ce poate conduce uneori la existența unor cazuri numeroase în cadrul același familii unde s-a descoperit boala,principala cauza ar fi contaminarea cu hrană infestată cu germeni patogeni. Din punct de vedere fizic pacientul trebuie evaluat ȋn privința deshidratării, cu apreciarea severității sindromului diareic. Senzația de sete sau de gură uscată indică o deshidratare blândă. Scăderea tensiunii arteriale ortostatice, pliul cutanat persistent, adâncirea fontanelelor la sugari sau ȋnfundarea ochilor ȋn orbită reprezintă semne ale unei deshidratări moderate. În cazul unei deshidratări puternice starea bolnavului  va fi hipotensiv, tahicardic, confuz sau chiar poate intra ȋn stare de șoc hipovolemic.

.2.2. Diareea cronică

Diareea cronică reprezintă un sindrom manifestat prin scaune cu un conținut scăzut, ȋn număr de mai mult de 3 pe zi, in cantităti totale de peste 200 g și cu durata peste 3 săptămâni la adulți și 4 săptămâni la copii. Diareea cronică este ȋnsoțită de crampe intestinale și/sau dureri și senzație imperioasă de defecație.

Diareea cronică se diferențiază de pseudodiaree care este caracterizată prin mai multe scaune pe zi, dar ȋn cantitate totală normală (ce nu depașesc 200 g ȋn total) și care ȋnsoțește ȋn special sindromul de colon iritabil.

Clasificarea diareilor cronice din punct de vedere fiziopatologic și clinic:

– diaree osmotică sau malabsortivă;

– diaree secretorie;

– diaree prin tulburări de motilitate;

– diaree prin leziuni inflamatorii ale mucoasei;

– diaree secundară creșterii presiunii hidrostatice ȋn circulația sanguină la nivelul mucoaselor și/sau stazei limfatice.

Diareea secretorie și diareea prin leziuni inflamatorii ale mucoasei pot avea și etiopatogenie microbiană.

Diareea secretorie poate fi provocată de enterotoxine bacteriene, precum și de substanțele endogene intestinal active, ȋn concentrații crescute peste normal.

Substanțele endogene intestinal active care pot declanșa diareea secretorie sunt:

polipeptide neurocrine, endocrine și paracrine;

mediatorii inflamației;

acizii biliari (diaree coleretică) și acizii grași (diaree hidroxiacidă).

Diareea prin leziuni intestinale inflamatorii conține exudat de plasmă, leucocite și sânge. Este provocată de:

infecții intestinale cu microbi enteroinvazivi (Campylobacter jejunii, E. Coli enetropatogen, Salmonella, Shigella, Yersinia enterocolitica) și cu protozoare enteroinvazive (Entamoeba histolica)

afecțiuni intestinale inflamatorii cronice ( rectocolita ulcero-hemoragică, boala Crohn).

CAPITOLUL III

MEDICAȚIA ANTIDIAREICĂ ETIOTROPĂ

3.1. Antidiareicele

3.1.1. Definiție

Antidiareicele sunt medicamente ce reduc consistența scăzută, volumul și numărul scaunelor.

3.1.2. Clasificare:

În funcție de locul și mecanismul de acțiune:

antidiareice simptomatic-patogenice

Antipropulsive și antisecretopare opioidergice;

Antipropulsive parasimpatolitice (anticolinergice);

Adsorbante și protectoare (săruri de calciu, săruri de bismut, caolin, diosmectită, pectine);

Astringente (derivați de acid tanic: tanalbin, tanigen, tanoform);

Antiinflamatoare intestinale.

Derivati de acid aminosalicilic (mesalazina + 5-ASA, sulfasalazina = salazosulfapiridina, ilsalazina);

Corticosteroizi locali (budesonid).

Antidiareice de substituție

Soluții de electroliți, pentru rehidratare;

Enzime digestive (gastrice, intestinale, pancreatice);

Microorganisme antidiareice, sintetizatoare de acid lactic (Lactobacillus acidophillus, L. Casei, Saccharomyces boulardi)

Antidiareice etiotrope

Antiinfecțioase și antiparazitare intestinale:

Antibiotice (nistatină, natamicină, colistină, rifaximin);

Chimioterapice (furazolidon, nifuroxazid, clorchinaldol, tiliquinol, tibroquinol)

Farmacoterapia

Tratamentul diareei acute

Constă ȋn:

Tratamentul de urgență al pierderilor de apă și electroliți, prin rehidratare cu soluții de electroliți, pe cale oprală sau parenterală (ȋn cazuri grave, ȋn spital); dieta fără solide și lapte; la sugar se menține alăptatul la sân.

Tratamentul antidiareic medicamentos simptomatic-patogenic sau etiologic, ȋn cazuri grave și cu durată peste 24 de ore.

Tratamentul diareei cronice

Constă ȋn:

Corectarea dezechilibrului hidroelectrolitic și acidobazic

Tratament antidiareic medicamentos patogenic sau etiologic.

Corectarea dezechilibrului hidroelectrolitic și acidobazic reprezintă o urgență ȋn caz de semne de deshidratare (pierdere peste 1l/24 h) și se realizează prin rehidratare cu soluții de electroliți și glucoză, pe cale i.v. sau per os.

Tratamentul antidiareic fiziopatogenic de elecție ȋn diareea cronică este reprezentat de:

Antipropulsive opioidergice (loperamid, difenoxilat), ȋn scopul reducerii numărului de scaune;

Adsorbanante și protectoare (diosmectită) pentru creșterea consistenței scaunului.

Tratamentul fiziopatogenic al diareilor cronice secretorii poate cuprinde și alte medicamente ce reduc secreția intestinală prin diverse mecanisme.

De exemplu:

Antiinflamatoare ce inhibă biosinteza prostaglandinelor (acidul acetilsalicilic, indometacina);

Agoniști alfa-2 adrenergici ce favorizează absorbția de Na+Cl- (clonidina), ȋn diareea secretorie de cauză necunoscută;

Analogi ai somatostatinei ce inhibă secreția endocrină și exocrină gastroenteropancreatică (octreotid), de elecție ȋn gastrinom, vipom, etc.

Tratamentul etiologic ȋn diareea cronică infecțioasă (semne: febră, frison, scaun cu mucus, sânge și puroi) trebuie ȋnceput ȋnainte de rezultatul coproculturii și antibiogramei, empiric, cu chimioterapie antimicrobiană din clasa fluorchinolonelor (ciprofloxacină, norfloxacină).

Medicația de elecție

Tratamentul fiziopatogenic al diareii:

Diareea cronică și diareea acută, cu fiziopatogenie de hiperfuncție intestinală motorie și secretorie (fără simpatologie de diaree infecțioasă): antipropulsive opioidergice (codeină, difenoxilat, loperamid, acetorfan);

Diareea de putrefacție: săruri de bismut;

Diareea de fermentație: săruri de calciu;

Profilaxia dismicrobismului secundar antibioterapiei: Saccharomyces Boulardi;

Sindromul diareic hemorgic, din rectocolita hemoragică (colita ulceroasă): antiinflamatoare intestinale (sulfasalazină, mesalazină, corticosteroizi);

Tratamentul etiologic al diareei de cauză infecțioasă sau parazitară (după diagnosticul bacteriologic sau parazitologic):

În diareea cu Campylobacter jejunii: eritromicină, 2-4 g/24 h;

În dizenterie: ampicilină, cotrimoxazol;

În infectii cu Giardia: metronidazol 2 g/zi x 3 zile; tinidazol 2g/o doză unică; mepacrina.

Farmacoepidemiologie

Este contraindicată administrarea antipropulsivelor (opioide, parasimpatolitice) ȋn următoarele cazuri de diaree acută:

Enterite infecțioase (cu E. Coli, Salmonella, Shigella, etc) intrucât prelungesc stagnarea microorganismelor ȋn intestin și febră;

Diareea provocată de tratamentul cu antibiotice cu spectru larg, ȋntrucât pot provoca efecte toxice.

Antidiareicele etiotrope

3.2.1. Definiție

Medicația antidiareică etiotropă cuprinde medicamentele folosite in tratarea diareei de cauză infecțioasă.

3.2.2. Clasificare:

* Antibiotice și antiparazitare intestinale

* Chimioterapice

* Alte medicamente folosite ȋn tratamentul diareei infecțioase:

– medicamente adsorbante intestinale;

– inhibitori de Enkefalineza;

– antipropulsive;

– probiotice;

– săruri de rehidratare.

3.2.2.1. Antibiotice și antiparazitare intestinale

NISTATINA

Nistatina face parte din clasa de medicamente cunoscută sub denumirea de antifungice. Nistatina este indicată la adulți și copii cu vârsta peste 6 ani pentru a trata infecțiile determinate de o ciupercă denumită Candida albicans, localizate la nivelul tractului digestiv și ca adjuvant în tratamentul candidozei vaginale și cutanate. Este mai folosită ȋn candidozele vaginale și cutanate decât ȋn cele ale tractului digestiv determinate de folosirea antibioticelor. Nu este medicametul de elecție ȋn diareea infecțioasă.

Din punct de vederre al reacțiilor adverse au fost cazuri foarte rare raportate.ṨI dắcắ acestea au fost au putut fi reacții alergice, de tipul eritemului sau pruritului la nivel cutanat, iar rareori pot să apară tulburări digestive minore (greață, vărsături, diaree). Deci poate intensifica episoadele diareice la pacienții aflați sub tratament.

Denumiri comerciale: STAMICINA 500.000 u.i comprimate filmate. Zentiva S.A

Forma farmaceutică: comprimate filmate ce conțin 500 000 UI nistatin.

Indicații: Candidoza oro-faringiană și intestinală; asociat antibioterapiei pentru prevenirea dezechilibrelor florei intestinale.

Contraindicații: Alergie, hipersensibilitate la produs.

Mod de administrare: Pentru tratamentul candidozei esofagiene intestinale, se administrează: la adulți: doze de 500 000 sau 1 000 000 u.i., oral de 3-4 ori/zi; la copii: 100 000 U.I. sau mai mult, oral de 3-4 ori/zi. Pentru tratamentul leziunilor bucale, 100 000 U.I. de 4 ori/zi. La nou-născuți, se pot administra doze de 100 000 U.I de maximum 4 ori/zi. Pentru tratamentul formelor de candidoză bucală sau intestinală asociată cu forme cutanate sau ale mucoasei nazale, vaginale sau rectale, se impune asocierea cu preparate antifungice de uz topic.

Fig. 2 NISTATINA 500.000 u.i. comprimate filmate

Forma farmaceutică: comprimate filmate ce conțin 500 000 UI nistatin.

Indicații: Nistatina este indicată pentru tratarea infecțiilor determinate de o ciupercă denumită Candida albicans, localizată la nivelul tractului digestiv și ca adjuvant in tratamentul candidozei vaginale si cutanate.

Contraindicații: Nu se administrează Nistatina ȋn caz de alergie la nistatină sau la alte antifungice polienice sau la oricare dintre celelalte componente ale Nistatinei.

Adulți: 500.000-1.000.000 U.I. (1-2 comprimate) de 3-6 ori pe zi.

Copii peste 6 ani: 1.000.000 U.I.- 2.000.000 U.I. (2-4 comprimate) pe zi, fracționat ȋn 3-4 prize. Se recomandă administrarea produsului ȋntre mese, evitându-se asocierea cu alimentele. Tratamentul se continuă cel puțin 48 de ore după vindecarea semnelor clinice. Pentru copii sub 6 ani se recomandă administrarea Nistatinei ȋntr-o formă farmaceutică adecvată vârstei. În cazul candidozei la nivelul gurii și a faringelui, medicul va putea recomanda sfărâmarea comprimatelor ȋnaintea ȋnghițirii lor și menținerea ȋn gură cât mai mult timp pentru realizarea unui contact direct și prelungit cu leziunile.

b)Colistina

Reprezintă un antibiotic ce face parte din grupa polimixinelor având o acțiune bactericidă împotriva germenilor gram negativi cu deosebire E. Coli, Pseudomonas Aeruginosa, Aerobacter aerogenes, Klebsiella, Pasteurella, Salmonella, Shigella, Haemophilus. Însă există coci și bacili gram pozitivi ce prezintă rezistență la colistina cum ar fiNeisseria, Mycobacterium, Corynebacterium, bacilii sporulați, inclusiv clostridiile, de asemenea fungii. Se poate administra intramuscular substanța medicamentoasă intrăimediat în contact cu sângele acesta distribuind colistina în organism având o durata de acțiune de 8-12 ore la persoanele obișnuite ce nu au probleme cu funcțiile renale.Antibioticul se răspândește în întreg organismul, concentratiile pulmonare depășindu-le pe cele sanguine.Din punct de vedere al raspnadiri constatăm că colistina înunele organe interne cum ar fi spre exemplu în bilă se face făcută prezența acesteia în doze relativ ridicate comparativ cu alte zone ale organismului unde prezențaaceseia este destul de mică cu ar fi barierea oculară, cea placentară, sau meningeală. Perioada biologică de ȋnjumatatire a colistinei este de aproximativ 1,6-2,7 ore. Eliminarea colistinei din organism diferă de la o categorie de vârstă la altă spre exemplu la nou născuți și prematuri eliminarea din organism a colistinei este una rapidăîn timp ce la bătrâni și persoanele ce suferă de insuficientă renală, eliminarea din organism a colistinei scade, nevoindu-se a se adapta doză de admnistrare conform vârstei și bolilor de care mai suferă. Colistina este recomandată în tratarea infecțiilor cu caracter general sau local cauzate de germenii patogeni gram poztivi, infecții urinare (colibaciloză, pielonefrite, cistite, uretrite); infecții postoperatorii (abcese, flegmoane s.a.); infecții biliare (angiocolite, colecistite); infecții otice (otite, mastoidite). Este contraindicat pentru cei sensbili la colistina

Denumiri comerciale: COLISTINA 1.000.000. U.I PULBERE PENTRU SOL. INJECTABILĂ SAU PERFUZABILĂ. Antibiotice S.A. Iași.

Doze și mod de administrare:.

Se administrează injectabil la nivel intramuscular, sau intravenos, doză recomandată fiind de 50.000 U.I./kg corp. Doză medicamentoasă se poate ajusta în funcție de severitatea bolii, a vârstei, și a greutății corporale a bolnavului. O atenție sporită se recomandă celor ce suferă de insuficientă renală la nou născuți, doză recomandatăfiind de 125-200 u.i.Medicația terapeutică fiind de minim 5 zile de 3 ori iar durata de acțiune fiind de 8 ore.

.

c) RIFAXIMINA

Rifaximina este un antibiotic folosit pentru tratarea infecțiilor bacteriene din intestin.

În special, Rifaximina se utilizează în tratamentul diareei cauzate de infecția intestinală cu Escherichia coli (E.coli). De asemenea, Rifaximina se utilizează pentru reducerea riscului de encefalopatie hepatică (afectarea funcției creierului) la persoanele cu insuficiență hepatică.

Rifaximina diferă de alte antibiotice, deoarece acest medicament trece prin tractul digestiv practic fără a fi absorbit în sânge. Datorită acestui fapt, Rifaximina nu este eficientă pentru tratarea infecțiilor din alte părți ale corpului, ci doar pentru tratarea infecțiilor bacteriene din intestin.

Rifaximina este eficientă doar împotriva infecției intestinale cu E.coli. Nu se recomandă administrarea acestui medicament în cazurile în care se presupune o infecție cauzată de alte bacterii, precum Salmonella, Shigella, Campylobacter jejuni (care provoacă dizenterie, salmoneloză și alte infecții).

Denumiri comerciale: Pe piață farmaceutică se găsește sub formă de comprimate filmate Normix de 200 respectiv 400 mg și sub de granule pentru suspesia orală Normix 200 mg/10 ml. Este recomandat în tratarea infecțiilor acute intestinale provocate de bacterii gram pozitiv și negativ, în boală diareică estivală, enterocolită, și reprezintă un adjuvant în tratamentul hiperamoniemiei.

Fig.3 Normix 200 mg.

Normix 200 mg comprimate prezintă următoarele contraindicații: 
-Sensibilitate la rifaximinắ la pacienti sensibili la acest medicament 
-la bolnavii cu leziuni ulceroarse grave la nivelul intestinului și la cei cu ocluzie intestinală. 
Medicația terapeutică cu Normix 200 mg se adminstreza cazurile următoarele: 
1) La tratamentul antidiareic Normix 200 mg se administrează în funcție de vârstă și dozaj astfel că: 
Adulți și copii cu vârstă peste 12 ani 1 comprimat la 6 ore 
Copii cu vârste între 6-12 ani 1/2 comprimate la 6 ore. 
Copii cu vârste între 2-6 ani, 1 suspensie orală de 5 ml, Normix 100 mg/5 ml la 6 ore. 
2) În tratamentul hiperamoniemiei se admnistreaza astfel: 
Adulți și copii peste 12 ani 2 comprimate Normix 200 mg comprimate la 12 ore 
Copii între 6-12 ani 2 comprimate de Normix 200 mg la 8 ore. 
Copii 2-6 ani suspensie de 5 ml Normix 100 mg/5 ml la 12 ore. Durata tratamentului este fixată de către medic iar medicația terapeutică nu trebuie să depsseasca 7 zile.

3.2.2.2. Chimioterapice

FURAZOLIDON

Furazolidonul este un derivat de nitrofuran folosit în tratamentul diareei infecțioase.

Forma de prezentare: comprimate 100 de mg si 25 mg.

Farmacocinetică: Absorbție scăzută după administrare orală cu realizarea unor concentrații plasmatice mici, ineficace pentru efect antibacterian. Eliminarea se face predominant prin fecale, ceea ce justifică folosirea predilectă în infecții digestive.

Farmacodinamică: Spectrul antimicrobian cuprinde: – bacili gram negativi: Salmonella, Shigella, Enterococ, E.coli, Proteus. – coci gram pozitiv: Streptococ – protozoare: Trichomonas, Giardia, Entamoeba.

Efect advers particular apărut ȋn cursul tratamentului cu furazolidon – reacții adverse: Efecte adverse digestive: anorexie, greață, vomă, colici, diaree. Reacții alergice: erupții cutanate, prurit, edem angioneuronic, sindrom pulmonar acut (tuse, dispnee, febră, eozinofilie) sau cronic (fibroză interstițială). Hepatice: Icter colestatic. Sindrom lupoid. Sistem nervos central: cefalee, amețeli, nistagmus, ataxie, polinevrite, parestezii. Anemie megaloblastică, la tratament îndelungat. Anemie hemoliticăîn caz de deficit de G6PD. Urina se colorează în galben închis.

Interacțiuni: Nu se asociază cu alcoolul deoarece produce efect de tip disulfiram. Nu se asociază cu IMAO deoarece produce hipotensiune arterială. Furazolidonul este inhibitor al MAO și poate potența efectele antidepresivelor triciclice, fenotiazinelor. Nu se asociază cu simpatomimetice cu acțiune indirectă (amfetamina), sedative, antihistaminice și neuroleptice. Nu se consumă alimente care conțin tiramină (brânză fermentată, preparate de brânză fermentată) deoarece prezintă risc de criză hipertensivă și alte fenomene toxice.

Posologie: Adult 100 mg de 4 ori/zi, iar la copil se administrează 10 mg pe Kg în patru prize. Durata administrării este de 3-5 zile. Nu se administrează la nou-născuți – poate produce anemie hemoliticå.

Denumiri comerciale: FURAZOLIDON TERAPIA 100 mg, 20 comprimate filmate, Terapia SA Cluj-Napoca.

Fig.4 FURAZOLIDON TERAPIA 100 mg

Prezentare farmaceutică: Comprimate filmate continând furazolidon 100 mg 

indicații: Toxiinfecții alimentare (salmoneloze), dizenterii bacilare, enterite infecțioase ale sugarului, lambliază, dizenterie amoebiană.

Contraindicații: Alergie la furazolidon, deficit de G-6-PD, nou-născuți (până la o lună). În timpul tratamentului și 4 zile după, nu se consumă băuturi alcoolice (reacții de tip disulfiram) și alimente ce conțin tiramina: brânzeturi preparate fermentate, bob, ficat de pui, heringi ȋn saramură, extract de drojdie, vin și produse fermentate (risc de crize hipertensive și alte fenomene toxice).

Mod de administrare: Adulti: 1 comprimat de 100 mg de 1-4 ori/zi; copii 5-10 mg/kg corp și zi, respectiv 1/4-2 comprimate de 25 mg

Fig.5 FURAZOLIDONĂ ARENA 25 mg-100 mg.

Forma farmaceutică: comprimate filmate ce conțin 25 mg sau 100 mg furazolidon. 

Indicații: Toxiinfecții alimentare (salmoneloze), dizenterii bacilare, enterite infecțioase ale sugarului, lambliază, dizenterie amoebiană.

Contraindicatii: Alergie la furazolidon, deficit de G-6-PD, nou-născuți (pâna la o lună). ȋn timpul tratamentului și 4 zile după, se vor evita bauturile alcoolice (reacții de tip disulfiram) și alimentele ce conțin tiramină (risc de crize hipertensive și alte fenomene toxice). 

Mod de administrare: Copii: 5-10 mg/kg corp și zi, respectiv 1/2 -2 comprimate a 25 mg.

b) NIFUROXAZID

D.C.I. NIFUROXAZIDUM, grupa de medicamente antibiotice și chimioterapice antimicrobiene, clasa nitrofurani.

Farmacodinamică: antibacterian intestinal a cărui activitate esențială este de contact intraluminal.

Farmacocinetică: absorbția este extrem de slabă când mucoasa intestinală nu este lezată. 

Este indicat ȋn diareea acută de origine presupus bacteriană, ȋn absența fenomenelor invazive. Tratamentul nu se substituie unei rehidratări, daca este necesar. Importanța rehidratării și calea de administrare (orala, i.v.) trebuie adaptate gradului de diaree, vârstei și terenului pacientului.

Denumiri comerciale: ERCEFURYL 200 mg cutie 14 capsule. Sanofi Winthrop Industrie – Franta

Fig. 6 ERCEFURYL 200 mg, Sanofi Winthrop Industrie – Franța

Forma farmaceutică: capsule 200 mg ce conțin Nifuroxazid 200 mg. 

Indicații: diaree cronică și acută, colită cronică și acută, sechele diareice ale dizenteriei.

Contraindicații : Orice antecedent de reacție alergică la derivatele de nitrofuran. Prematuri și nou-născuti până la 1 lună.

Administrare: Ercefuryl capsule 200 mg: Adulți: 4 capsule/zi în 4 prize. Tratamentul nu va depasi 7 zile.

c) CHLORQUINADOL

D.C.I. CHLORQUINALDOLUM, grupa de medicamente antiseptice intestinale.

Clorchinaldolul aparține grupei hidroxichinolinelor halogenate, cu proprietăți antibacteriene mai ales față de germenii gram pozitivi (stafilococi, streptococi), trichomonas, giardia, fungi. Produsul se caracterizează printr-o bună toleranță. Chiar la administrarea ȋndelungată, nu se produc fenomene de iritare locală sau generală sau sensibilizare. Spre deosebire de antibiotice, Clorchinaldolul nu distruge flora intestinală saprofită și nu creează rezistență. Efectul bactericid al Clorchinaldolului nu este inactivat de puroi și de substanțe organice.

Denumiri comerciale: CLORCHINALDOL 100 mg  1 flacon – 30 de drajeuri ARENA GROUP SA – ROMANIA

Fig.7 CLORCHINALDOL 100 mg

Forma farmaceutică: Comprimate continând clorchinaldol 10 mg, 100 mg

Indicații: Disbacterioze intestinale, enterocolite recidivante sau trenante, dispepsii, tulburări intestinale consecutive folosirii antibioticelor, schimbării alimentației sau climei; pemfigusul nou-născutului și alte piodermite ale vârstei copilăriei, plăgi de decubit, abcese infectate, micoze ale pielii.

Contraindicații: Alergie la halochine, insuficiență renală sau hepatică severă, insuficiență cardiacă gravă, sarcină ȋn primul trimestru.

Mod de administrare:

Oral: Adulți: curativ, 1-2 comprimate filmate (100-200 mg) de 3 ori pe zi; profilactic, 1 comprimat filmat (100 mg) de 3 ori pe zi.

Copii: 10 mg/kg corp/zi.

Comprimatele filmate se ȋnghit nemestecate, de preferință după mesele principale. Atenție la supradozare; ȋn cazurile acute tratamentul se administrează cel mult o săptămână, ȋn cele cronice cel mult o lună. În cazul asocierii cu alte preparate halochinice (mexaform, mexase, intestopan), nu se vor depăși 750 mg/zi la adult și 400 mg/zi la copii școlari; aceste preparate nu se administrează ȋn cure succesive, dacă durata totală a tratamentului depașește o lună.

Denumiri comerciale: SAPROSAN 100mg Drajeuri SINTOFARM SA – ROMANIA

Fig.8 SAPROSAN 100mg

Forma farmaceutică : Drajeuri, ce conțin clorchinaldol 100 mg/buc

Indicații terapeutice: Gastroenterocolită acută, diaree estivală, forme ușoare de dizenterie amoebiană, giardioză.

Contraindicații: Hipersensibilitate la clorchinaldol, alte hidroxichinoline halogente sau la oricare dintre excipienții produsului. Copii sub 6 ani.

Doze și mod de administrare:

Adulți: doza recomandată este de 100 – 200 mg (1 – 2 drajeuri Saprosan), administrate oral, de 3 ori pe zi, nemestecate, la distanță de mese.

Durata tratamentului nu trebuie să depășească 7 – 10 zile în afecțiunile acute și o lună în cele cronice. La nevoie, în afecțiunile cronice, tratamentul poate fi repetat după o pauză de 10 zile.

Copii cu vârsta sub 6 ani: doza recomandată este de 10 mg/kg și zi

3.2.2.3. Alte medicamente folosite ȋn tratamentul diareei infecțioase

a) Medicația adsorbantă

Aceste medicamente au o bună dispersie a particulelor și actionează prin adsorbția germenilor patogeni, a toxinelor bacteriene și a produșilor de degradare a substanțelor cu efecte toxice din intestin. Se elimină prin scaun.

Adsorbantele intestinale nu sunt solubile ȋn niciun mediu lichid.

CĂRBUNE MEDICINAL

Denumire comercială: CARBUNE MEDICINAL 250 mg 30 comprimate, Biofarm S.A– Romania

Fig. 9 CARBUNE MEDICINAL 250 mg

Forma farmaceutică: comprimate continând carbune medicinal activ 250 mg.

Indicații: Sindrom de colon iritabil (pentru reducerea balonărilor și durerilor abdominale), indigestie ȋnsoțită de meteorism și flatulență (acumulare și eliminare de gaze intestinale) datorată alimentelor greu digerabile (cu fermentație și putrefacție), diareea din stresul de călătorie, episoade diareice moderate.

Contraindicații: Tratamentul cu cărbune este contraindicat ȋn constipație și la pacienții cu leziuni ale tractului gastro-intestinal.

Administrare: Câte 2 comprimate de 1-2 ori pe zi. A se administra cu 2 ore ȋnainte sau la 2 ore după administrarea altor suplimente alimentare sau medicamente

Diosmectita

Se găsește sub formă farmaceutică de pulbere pentru suspensie orală 3 g/plic. Este recomandat în tratamentul bolilor eso-gastro-duodenale și colice. Deasemenea în medicaṭia  diareei acute și cronice în special la copii. Este folosit la rehidratarea atunci când cantitatea de administrareare a suspensiei orale se poate ajusta în funcție de vârstă bolnavului de starea generală a acestuia și de gravitatea sindromului diareic. Nu prezintă contraindicații.

Se administrează oral iar modul de administrare este următorul: 
-Pentru copii cu vârstă sub 1 an doză indicată este de 1 plic de Smecta pe zi 
-Pentru copii ce au vârstă între 1-2 ani doză indicată este 1-2 plicuri de Smecta
-Pentru copii cu vârstă peste 2 ani doză indicată este 2-3 plicuri pe zi
Plicul cu suspensia medicamentoasă poate fi administrat prin adăugarea unui plic Smecta într-un biberon cu 50 ml apă administrată în timpul zilei, sau prin amestecarea de produse semilichide: supă, compot de fructe, piure de legume, mâncare pentru copii. În cazul adulților doză de tratament Smecta indicată este de 3 plicuri pe zi. Pentru a prepara suspensia se recomandă a se adaugă un plic de Smecta într-o jumătate de pahar cu apă.Înainte de administrare se agită. În cazul sindromului diareic acut doză indicată poate fi dublată la începutul tratamentului.

Smecta se poate administra după mese în cazul unei esofagite, între mese în cazul altor afecțiuni. De asemenea se poate admnistra rectal, doză zilnică fiind de 1-3 clisme pe zi de Smecta pentru care se toarnă 50-100 ml apă caldă în vederea preparării suspensiei.

b) Inhibitorii de Enkefalinază

Enchefalinaza = o enzimă care degradează enchefalinele. Acestea sunt neurotransmițătoare și au la nivelul tubului digestiv rol antisecretor deci stimulează absorbția apei și electroliților. Reduc diareea și ȋmpiedică pierderile electrolitice.

Rececadrotilul este un medicament ce are că rol de a suprimă secreția, protejează encefalinele din tubul digestiv iar un aspect important este că pe perioada medicației cu acest medicament nu există reacții adverse de genul imposibilității de a respira și cel mai important aspect este că nu creează dependență că în cazul medicamentelor morfinomimetice.

Rececadrotilul se administrează pe cale orală fiind absorbit foarte repede de organism.Durata de acțiune a medicamentului este de 8 ore iar medicamentul începe să acționeze de la 30 de minute de la administrare.Din punct de vedere al răspândirii în organism Rececadrotilul leagă ȋn proporție de 90% de proteinele plasmatice (ȋn principal albumina). În organism rececadrotilul este metabolizat în metabolit inactiv și eliminat pe cale renală, fecală și pe cale pulmonară.

Denumire comercială: HIDRASEC 30 mg, pulbere orală, Laboratoires Sophartex Franta

Hidrasec este indicat pentru tratamentul diareei acute la copii, ȋn combinație cu medicamente ce asigurắ rehidratarea orală. Deosebit de important este rehidratarea orală sau pe cale de administrare intreavenoasắ deoarece e nevoie să se ajusteze în funcție de nivelul simptomelor, de vârstă și de antecedentele copilului. Contraindicații: Insuficiență renală sau hepatică, ȋn absența datelor. În funcție de vârstă medicamentul Hidrasec se administrează astfel: 
În cazul copiilor ce au vârstă cuprinsă între 30 de luni și 9 ani și au o greutate corporală între 13-27 kg. se procedează astfel: În prima zi de tratament este indicat săse 1 plic de Hidrasec 30 mg de 4 ori pe zi, iar a două zi de tratament 1 plic de Hidrasec 30 mg de 3 ori pe zi. 
Pentru copii ce au vrâstă cuprinsă peste 9 ani și au o greutate corporală între de 27 kg se recomandă astfel: În prima zi de tratament se ia 2 plicuri de Hidrasec 30 mg de 4 zi ,a două zi de tratament 2 plicuri de Hidrasec 30 mg de 3 ori pe zi.Medicamentul poate fi înghițit sau poate fi amestecat într-un pahar cu apă, în alimentația bolnavului,iar pentru copii mai mici pulberea poate fi amestecată în biberon și administrată sugarului dintr-o dată. Medicația va fii respectată până la apariția primului scaun normal însă nu mai mult de 7 zile.

c) Antipropulsive

Acționează prin scăderea peristaltismului intestinal (efect constipant).

LOPERAMID

Loperamida este un derivat piperidinic de sinteză cu proprietăți antidiareice de tip opioid. Are acțiune antisecretorie și de încetinire a tranzitului colonic, cu creșterea contracțiilor segmentare la acest nivel. Activitatea antisecretorie se realizează probabil prin creșterea fluxului hidroelectrolitic din lumenul intestinal către polul plasmatic al enterocitului și reducerea fluxului în sens invers. Efectul este rapid și de lungă durată.

Proprietăți farmacocinetice: După administrarea pe cale orală se absoarbe puțin din tractul digestiv. Se leagă în proporție mare de proteinele plasmatice (97%). Suferă un important proces de metabolizare la primul pasaj hepatic. Timpul de înjumătățire plasmatică variază între 9 și 14 ore. Se elimină în cea mai mare parte prin materiile fecale și un procent mic pe cale renală.

Denumiri comerciale: IMODIUM, 2 mg capsule,Terapia S.A., Romania

Fig. 12 IMODIUM comprimate

Prezentare farmaceutică: Capsule conținând loperamidă hidrocl. 2 mg (cutie cu 3 buc.).

Indicații:

– tratamentul simptomelor diareei acute și cronice.

– reducerea volumului și numărului de scaune ȋn cazul pacienților cu ileostomie.

Imodium este indicat în tratamentul simptomatic al diareei acute și cronice. În cazul pacienților cu ileostomie, produsul poate fi utilizat atât pentru a reduce numărul și volumul scaunelor, cât și pentru a mări consistența acestora.

Contraindicații: Nu se administrează copiilor cu vârsta sub 5 ani. A nu se folosi ȋn caz de dizenterie acută. Nu se administrează persoanelor cu colită ulceroasă acută, pseudomembranoasă. Administrarea se va opri dacă apare constipație, subileus și distensie abdominală.

Mod de administrare:

* La adulți și copii peste 5 ani: 

* În diaree acută: doza inițială este de 2 capsule pentru adulți și o capsulă pentru copii, urmate de o capsulă după fiecare emisie consecutivă de scaune lichide. 

* În diaree cronică: doza inițială este de 2 capsule pentru adulți și o capsulă pentru copii; această doză inițială va fi ajustată până la obținerea a 1-2 scaune solide/zi.

Atenție, doza maximă pentru diaree acută și cronică este de 8 capsule/zi pentru adulți, la copii ea se va corela cu greutatea corporală: 3 capsule/20 kg. 

Denumiri comerciale: NEO – ENTEROSEPTOL 2 mg, Specifar S.A. Pharmaceuticals, Grecia

Fig. 13 NEO – ENTEROSEPTOL 2 mg comprimate

Forma de prezentare: Capsule de 2 mg; cutie cu 1 blister a cate 6 capsule.

Indicații: Diaree acută și cronică.

Contraindicații: Hipersensibilitate la oricare dintre componenții medicamentului. Acutizările rectocolitei hemoragice. Copii mai mici de 8 ani (se vor utiliza forme farmaceutice și concentrații adecvate vârstei.

Doze si administrare:

Diaree acută: adulți și copii peste 12 ani: inițial 4 mg, apoi 2 mg după fiecare scaun diareic, maxim 16 mg/zi. Copii 6-8 ani – inițial 2 mg după primul scaun diareic și apoi 1 mg dupa fiecare scaun diareic, maxim 4 mg/zi. Copii 9-11 ani – inițial 2 mg după primul scaun diareic și apoi 1 mg după fiecare scaun diareic, maxim 6 mg/zi.

Diaree cronică: Adulți: 2 mg de 1-3 ori/zi. Copii peste 8 ani: 1 mg de 1-2 ori/zi.

Denumiri comerciale: LOPERAMID BIOFARM 1mg/5ml soluție orală

Forma farmaceutică: Soluție orala 1mg/5 ml

Indicații: Tratamentul simptomatic al diareei acute și al diareei cronice la adult și copil.

Contraindicații: Acutizările rectocolitei ulcero-hemoragice. Hipersensibilitate la clorhidrat de loperamidă sau la oricare dintre excipienți.

Fig.14 LOPERAMID

Administrare:

O linguriță dozatoare = 5 ml soluție orală = 1 mg clorhidrat de loperamida.

Se poate asocia cu chimioterapice antimicrobiene.

Se recomandă rehidratarea pe cale orală sau parenterală ȋn funcție de intensitatea diareei, vârsta și particularitățile pacientului.

Diaree acută: Adulți și copii cu vârsta peste 12 ani: Se recomandă administrarea pe cale orală a unei doze inițiale de 4 mg clorhidrat de loperamidă (4 lingurițe dozatoare), urmată de 2 mg clorhidrat de loperamidă (2 lingurițe dozatoare) după fiecare scaun diareic, fără a depăși doza zilnică totală de 16 m g clorhidrat de loperamidă (16 lingurițe dozatoare)

Copii cu vârste cuprinse ȋntre 2 si 5 ani – numai la recomandarea medicului se administrează pe cale orală o doza inițială de 1 mg clorhidrat de loperamidă (o linguriță dozatoare) după primul scaun diareic, urmată de 1 mg clorhidrat de loperamidă (o linguriță dozatoare) după fiecare scaun diareic, fără a depăși doza zilnică totală de 3 mg clorhidrat de loperamidă (3 lingurițe dozatoare).

Copii cu vârste cuprinse ȋntre 6 si 8 ani – se administrează pe cale orală o doză inițială de 2 mg clorhidrat de loperamidă (2 lingurițe dozatoare) după primul scaun diareic, urmată de 1 mg clorhidrat de loperamidă (o linguriță dozatoare) după fiecare scaun diareic, fără a depăși doza zilnică totală de 4 mg clorhidrat de loperamidă (4 lingurițe dozatoare).

Copii cu vârste cuprinse ȋntre 9 și 11 ani se administrează pe cale orală o doză inițială de 2 mg clorhidrat de loperamidă (2 lingurițe dozatoare) după primul scaun diareic urmată de 1 mg clorhidrat de loperamidă (o linguriță dozatoare) dupa fiecare scaun diareic, fără a depăși doza zilnică totală de 6 mg clorhidrat de loperamidă (6 lingurițe dozatoare).

Diaree cronică: Adulți: Se administrează pe cale orală o doză de 2 mg clorhidrat de loperamidă (2 lingurițe dozatoare) de 1-3 ori pe zi.

Copii cu vârsta peste 8 ani: Se administrează pe cale orală o doză de 1 mg clorhidrat de loperamidă (o linguriță dozatoare) de 1 -2 ori pe zi.

Fig. 15 LOPERAMID EUROPHARMACO 2 mg

Forma farmaceutică: capsule de 2 mg

Indicații: Se administrează ca antidiareic ȋn afecțiuni inflamatorii intestinale și gastroenterite.

Contraindicații:

sindrom febril;

ȋn prezența sângelui ȋn materiile fecale;

ȋn cazul infecțiilor cu E. Colli sau Salmonella care pot penetra peretele intestinal.

Fig. 16 LOPERAMID LPH 2 mg

Forma farmaceutică: Capsule ce conțin 2mg loperamidă

Indicații terapeutice: Tratamentul simptomatic al diareei acute și cronice la adult și la copilul mai mare de 8 ani.

Contraindicații: Hipersensibilitate la oricare dintre componentele produsului; acutizările rectocolitei hemoragice.

Doze și mod de administrare:

Diaree acută:

Adulți: Doza inițială recomandată este de 2 capsule (4 mg loperamidă) administrate oral, urmate de 1 capsulă (2 mg loperamidă) după fiecare scaun diareic, fără a depăși 8 capsule/zi (16 mg loperamidă). 

Copii peste 8 ani : Doza inițială recomandată este de 1 capsulă (2 mg loperamidă) administrată oral, urmată de 1 capsulă (2 mg loperamidă) după fiecare scaun diareic fără a depăși 6 capsule/zi (12 mg loperamidă).

Diaree cronică: 

Adulți: Doza uzuală este de 1 capsulă de 1-3 ori pe zi. 

Copii peste 8 ani : Doza uzuală este de 1 capsulă de 1-2 ori pe zi.

d) Probiotice

Probioticele sunt microorganisme vii care, administrate în cantități adecvate, conferă beneficii sănătății gazdei. Cele mai utilizate probiotice sunt cele pe bază de bacterii lactice și bifidobacterii. În general acestea sunt consumate sub forma alimentelor fermentate în care se adaugă culturi active speciale, cum ar fi iaurtul, iaurtul de soia sau suplimente nutritive.

Potrivit unei analize sistematice publicate în Cochrane Database of Systematic Reviews, probioticele reduc durata episoadelor de diaree acută infecțioasă, ȋn special la copii. Cu toate că intensitatea efectului exercitat de probiotice în cazul diareei acute infecțioase a variat considerabil de la studiu la studiu, probioticele au scurtat semnificativ durata medie a episoadelor diareice. De asemenea, probioticele au redus numărul de cazuri de diaree cu o durată mai lungă de patru zile și frecvența scaunelor diareice în a doua zi de tratament. În cadrul studiilor efectuate, probioticele nu au fost asociate cu reacții adverse. Utilizate alături de terapia de rehidratare, probioticele prezintă aparent un grad ridicat de siguranță și efecte benefice clare în tratamentul diareei acute infecțioase.

Denumiri comerciale: BULARDI PLUS PROBIOTIC x 10 capsule, AbelaPharm

Prezentare farmaceutică: capsule ce conțin extract liofilizat de Saccharomyces boulardii (=Saccharomyces cerevisae HANSEN CBS 5926)

Saccharomyces boulardii este o drojdie ce se împotrivește acțiunilor sucurilor gastrice, intestinale, a antibioticelor și a sulfamidelor. Saccharomyces boulardii inhibă învitro și ȋn vivo dezvoltarea Candidei albicans. Este indicată pentru toate tipurile de diaree acută, diareea călătorului și diareea cauzată de administrarea de antibiotice.

Contraindicații: Administrarea Saccharomyces cerevisae subspecia boulardii este contraindicată persoanelor cu sistemul imunitar deficitar și persoanelor cu cateter venos central. De asemenea, persoanele care urmează un tratament antimicotic trebuie să evite utilizarea de produse pe bază de Saccharomyces. Contraindicat persoanelor cu intoleranță la lactoză sau alergice la oricare din ingredientele produsului. Femeile ȋnsărcinate sau cele care alăptează trebuie să se adreseze medicului ȋnaintea utilizării acestui produs.

Mod de administrare: În cazul unor scaune frecvente și de consistență moale: 1 capsulă dimineața și 1 seara. În timpul tratamentului cu antibiotic: 1 capsulă/zi. Înaintea călătoriilor: 1 capsulă/zi pentru o perioadă de 5 zile. În timpul călătoriilor: 1 capsulă/zi. Copii cu vârstă sub 12 ani: 1 capsulă/zi.

Capsulele se iau cu o cantitate suficientă de lichid la temperatura camerei. Lichidele fierbinți sau foarte reci, precum și alcoolul pot scădea eficacitatea produsului. Durata utilizării: nu sunt limitări privind durata administrării acestui produs.

Denumiri comerciale: PROBIOTIC, Alevia, 20 capsule

Fig.18 PROBIOTIC Alevia

Forma farmaceutică: cutie cu 20 de capsule. Fiecare capsulă conține: Lactobacillus acidophilus 1,5 miliarde CFU/capsulă, Bifidobacterium lactis 0,5 miliarde CFU

Indicații: Probiotic asigură funcționarea optimă a tubului digestiv, atât la adulți, cât și la copii. Asigură un tranzit intestinal normal și ameliorează afecțiuni precum diareea, balonarea și flatulența tipică sindromului intestinal iritabil. De asemenea, se folosește asociat tratamentului cu antibiotice orale, datorită capacității de a reface flora intestinală.

Mod de administrare: 1–3 capsule pe zi pentru restabilirea echilibrului intestinal. 2–3 capsule pe zi pentru a contracara efectul antibioticelor de distrugere a florei intestinale, în timpul tratamentului, luate la 3 ore după administrarea antibioticului și se continuă încă o săptămână după terminarea tratamentului.

Denumiri comerciale: TUTI PROBIOTICE, Teva Israel (Figura 19)

Forma farmaceutică: 20 tablete sub formă de ursuleți de ciocolată albă cu gust de vanilie, fiecare ursuleț conține Lactobacillus Acidophilus și Bifidobacterium Bifidum 50.00 mg

Indicații: Probioticele sunt microorganisme ce ajută la menținerea balanței normale a microflorei la nivel intestinal. Administrarea acestora contribuie la normalizarea tranzitului intestinal dereglat (diaree, constipație, intoleranță la lactoză), dar mai ales la refacerea florei intestinale ȋn timpul sau după tratamentul cu antibiotice. Astfel, ursuleții de ciocolată albă Tuti Probiotic, sunt utili ȋn restabilirea stării de sănătate a copiilor. În tractul digestiv există numeroase bacterii ce constituie microflora intestinală. Aceastea nu sunt dăunătoare organismului, ci din contra, sunt esențiale, pentru contribuția la menținerea unui aparat digestiv sănătos.

Fig.19

Echilibrul florei bacteriene intestinale este foarte sensibil. Numeroși factori pot perturba nivelul bacteriilor intestinale: medicamente precum antibioticele, unele boli digestive, stresul. În mod obișnuit, flora intestinală are nevoie de șase luni pentru a se reface după un tratament de o săptămână cu antibiotice.

Probioticele pot corecta aceste dezechilibre ale florei intestinale mult mai rapid, iar beneficiile sunt mult mai mari. Cele mai importante roluri ale probioticelor in organismsunt:

-cresc imunitatea organismului;

-previn alergiile alimentare;

-reduc nivelul colesterolului;

-previn infecțiile tractului digestiv;

-ȋmpiedică dezvoltarea bacteriilor patogene ȋn tubul digestiv.

Mod de administrare : Doza zilnică recomandată: 2 – 3 ani: 1 ursuleț ; >4 ani: 1-2 ursuleți ;

Denumiri comerciale: EUBIOTIC Labormed, Romania

Fig.20 Comprimate EUBIOTIC

Forma farmaceutică: Capsule. Fiecare capsulă Eubiotic conține: culturi probiotice vii (Bifidobacterium BB-12® și Lactobacillus acidophilus LA-5®) – 1,4 x 10' CFU (unități formatoare de colonii). Fiecare plic EUBIOTIC Baby conține: culturi probiotice vii, special selectate pentru copii (Bifidobacterium BB-12, Lactobacillus paracasei 431, Streptococcus thermophilus TH-4) – 250 x 106 CFU (unități formatoare de colonii);

Indicații: EUBIOTIC® reface flora intestinala afectată de antibiotice.

Antibioticele sunt utilizate pentru a lupta ȋmpotriva unor germeni patogeni care determină infecții ȋn diferite regiuni ale organismului. Odată cu combaterea germenilor dăunători, antibioticele afectează și "microorganismele prietenoase" din flora intestinală, ceea ce poate să determine apariția diareei și a altor simptome digestive neplăcute. O situație specială, de utilizare masivă a antibioticelor, este terapia ȋmpotriva Helicobacter Pylori (bacterie care se localizează ȋn stomac și favorizează apariția ulcerului și cancerului gastric). Datorită probioticelor din compoziție (culturi vii de Lactobacillus acidophilus LA-5® și Bifidobacterium BB-12®), EUBIOTIC® reface și reechilibrează flora intestinală și ȋmpiedică creșterea germenilor nocivi ȋn intestin, ajutând la evitarea diareei și a altor simptome digestive neplacute cauzate de antibiotice.

EUBIOTIC® reglează tranzitul intestinal fiind benefic ȋn episoadele diareice.

Diareea este un simptom frecvent cauzat de dezvoltarea ȋn exces a unor germeni dăunători ȋn intestin.

Culturile probiotice de Lactobacillus acidophilus LA-5® și Bifidobacterium BB-12 ® din compoziția EUBIOTIC® acționează ȋmpotriva germenilor dăunători, limitându-le dezvoltarea și ȋn același timp ajută organismul să se apere ȋmpotriva lor. Astfel, EUBIOTIC® este benefic ȋn episoadele diareice.

Mod de administrare:

Capsule: Cantitatea zilnică recomandată pentru adulți este de 1-2 capsule EUBIOTIC®. Capsulele se administrează cu o cantitate suficientă de lichid aflat la temperatura camerei, preferabil ȋn timpul meselor. Nu se recomandă administrarea EUBIOTIC® cu lichide fierbinți sau cu alcool, deoarece acestea ar putea să scadă eficacitatea produsului.

Pentru refacerea florei intestinale afectată de antibiotice: 2 capsule pe zi, la 2-3 ore după administrarea antibioticului. Se folosește pe ȋntreaga durată a curei de antibiotic și se continuă ȋnca o săptămână după terminarea tratamentului.

Pentru reglarea tranzitul intestinal: ȋn caz de diaree 1-2 capsule pe zi, ȋn completarea unui regim dietetic adecvat. Se ȋncepe utilizarea cât mai curând dupa debutul simptomatologiei.

Plicuri: 1 – 3 plicuri pe zi. Se amestecă pulberea dintr-un plic EUBIOTIC® Baby ȋntr-o cantitate mică de lichid (apă, lapte, ceai) aflat la temperatura camerei și se administrează imediat ȋntreaga cantitate de suspensie rezultată, preferabil ȋn timpul mesei. În cazul ȋn care pacientul se află sub tratament cu antibiotice se recomandă administrarea EUBIOTIC® Baby la 3 ore după acestea și ȋnca o săptămână după terminarea tratamentului cu antibiotic. În cazul unei călătorii este recomandat să se ȋnceapă administrarea cu 2 zile ȋnainte de plecare și să se continue ȋncă 2 zile după terminarea călătoriei.

Denumiri comerciale: CYMBIO Capsule, Kendy Ltd

Forma farmaceutică: flacon cu 20 de capsule . fiecare capsulă conține: culturi probiotice vii 2 x 10 9 CFU

Lactobacillus bulgaricus 800 x 10 6 CFU

Streptococcus thermophilus 350 x 10 6 CFU

Lactobacillus acidophilus 800 x 10 6 CFU

Bifidobacterium spp. 50 x 10 6 CFU

Inulina 200mg

Fig. 21 Capsule CYMBIO

Indicații: tulburări ale tranzitului (diaree, constipație) cauzate de stres, alimentatie nesănătoasă;

administrare de antibiotice, pentru protecția florei normale, pe durata tratamentului și după acesta. Evită și reduce apariția unor manifestări precum diareea șicandidoza asociate utilizării antibioticelor; tulburări digestive (balonare, disconfort abdominal, meteorism); imunitate scăzută; călătorii.

Mod administrare:

Adulți: 1 capsulă de 3 ori/zi;

Copii ȋntre 3-12 ani: câte 1 capsulă de 2-3 ori pe zi;

Conținutul capsulei se dizolvă ȋn apă sau lapte. Nu se recomandă administrarea Cymbio cu lichide calde sau alcool.

Denumiri comerciale: ENTEROL capsule 250 mg, Biocodex

Forma farmaceutică: Flacon cu 10 capsule. Fiecare capsulă conține pulbere liofilizată de Saccharomyces boulardii 282,5 mg și excipienți

Capsule Enterol de 250 mg sunt recomandate că antidiareice biologice,conținând Saccharomyces boulardii având o importantă acțiune de a se împotrivii acțiunilor sucurilorgastrice, intestinale, antibioticelor și sulfamidelor. De-a lungul timpului studiile farmacologice experimentale au demonstrat următoarele proprietăți ale Saccharomyces boulardii și anume: 
-Un prim rol îl constituie faptul că împiedică procesul de dezvoltare al Candidei Albicans 
-Al doilea rol încurajează sistemul imunitar să facă față cazurilor de infecție experimentală. 
-Al treilea rol realizează și dezvoltă vitamine cum ar fi B1, B2, B6, acid pantotenic, și acid nicotinic. 
-Al patrulea și ultimul rol da naștere la apariția dizaharidazelor.

Capsulele Enterol 250 mg sunt indicate în medicația diareei acute infecțioase la adulți și copii, în prevenția colitei și diareei cauzate de terapia cu antibiotice dar și în tratamentul combinat dintre vancomicină/metronidazol în vederea prevenției și recidivării bolilor produse de Clostridium difficile, și în medicația bolii de colon iritabil.

Este contraindicat pacienților ce au cateter venos central dar celor hipersensibil la excipientii produsului.

Din punct de vedere al administrării medicamentoase a produsului Enterol 250 mg doză indicată este 1-2 capsule de 1-2 ori pe zi. Nu necesită perioadắ de timp anume când trebuie administrate, se poate în  orice moment al zilei, însă se recomandă pentru o eficacitate corectă a medicamentului a se evita acele perioade de digestie. Se poate asocia combinat cu orice fel de antibiotic indiferent de perioada administrării. Capssulel pot fi luate cu apă sau se pot lua cu alimente, fie băuturi răcoritoare cucondiția că zahărul din băuturi să fie în prealabil fiert. Se poate admnistra și sugarilor cu ajutorul biberonului. La copii sub 6 ani nu este recomandabil deoarece ducela risc de aspirație.

e) Săruri și soluții de rehidratare

Pe piață farmaceutică există un impresionant număr de produse farmaceutice săruri și soluții de rehidratare,dar în special pulberi ce au în compoziția lor o seerie de minerale,glucoză, dextrine și diferite arome ce au rolul de a ne reface echilbru hidiric al organismului nostru.

Principiul terapeutic al sărurilor de rehidratare este unul foarte simplu. În momentul în care o persoană suferindă de sindromul diareic deplasarea lichidelor prininstestine este foarte rapid motiv pentru care sărurile de rehidratare nu mai sunt reținute în mod corespunzător. La nivelul suprafețelor intestinalese găsesc acele proteien ce retn sărurile de rehidratare în prezența glucozei. Rolul acestor soluții este de a reunii toate sărurile de sodiu, de glucoză, și apă, și de a obține un rezultat de absorbție a sărurilor maxim.

 Din punct de vedere al osmolaritatii dacă presiunea osmotică din intestin este una activă decât sângele, automat concentrațiaosmotică din intestin va produce deshidratarea organismului. Însă dacă există două soluții, în care prima, osmolaritatea este mai mare decât în a două, atunci lichidul vaplec de la mic la mare până în momentul în care osmolaritatea dintre cele două exte una egală.

Denumiri comerciale: ADREHYLL plicuri copii, Hyllan Pharma

Fig. 23 ADREHYLL plicuri

Forma farmaceutică: cutia conține :

5 plicuri cu greutate netă 2 g (250 mg Saccharomyces Boulardii)

5 plicuri cu săruri de rehidratare cu greutate netă 5 g.

Compozitie antidiareic :

– Saccharomyces Boulardi 250 mg – 2,5miliarde culturi viabile.

– Excipienti: fructoză, stearat de magneziu, dioxid de siliciu, aromă căpsuni.

Compozitie săruri de rehidratare :

clorură de sodiu 614 mg/plic;

clorură de potasiu 262 mg/plic;

citrat de sodiu 508 mg/plic;

acid citric 26 mg/plic.

Indicații:

Saccharomices Boulardii:

Tratamentul diareei acute infecțioase;

Adjuvant în tratamentul cu antibiotice pentru contracararea efectului acestora de distrugere a florei intestinale și pentru creșterea eficienței tratamentului;

Normalizarea scaunelor diareice.

Săruri de rehidratare:

Substituirea pierderii de apă și săruri în diareea acută infecțioasă;

Corectarea stării de deshidratare.

Mod de administrare :

– Saccharomices Boulardii: pentru refacerea florei intestinale afectate în cadrul sindromului de diaree acută se recomandă administrarea a 1-2 pliculețe pe zi care se dizolvă într-un pahar cu ceai sau apă căldută.

– Săruri de rehidratare: soluția obținută după dizolvarea a 1-2 plicuri cu săruri de rehidratare în 500-1000 ml apă potabilă sau ceai de mentă (în functie de greutatea copilului) se administrează în decurs de 4 ore (la copil cu lingurita sau la început cu pipeta). Ingerată, solutia substituie pierderea de apă si săruri la pacienții cu diaree acută infecțioasă, fiind utilă pentru corectarea stărilor de deshidratare și dezechilibru electrolitic.

Denumiri comerciale: SUN-LYTE Săruri de rehidratare, Sun Wave Pharma

Fig. 24 Săruri de rehidratare SUN – LYTE

Forma farmaceutică: cutie cu 8 plicuri x 62.5ml, diverse arome (cola, căpșuni, portocale, lămâie).

Ingrediente: apă demineralizată, glucoză,caragenan (gelifiant), citrat de sodiu dihidrat, acid citric monohidrat (corector de aciditate), clorura de sodiu, clorură de potasiu, coloranți (caramel cu sulfit de amoniu/extract de ardei roșu/antocianine/curcumina), benzoat de sodiu și sorbat de potasiu (conservanți), sucraloza (ȋndulcitor), arome.

Indicații: Sun-Lyte este recomandat pentru regimul dietetic al persoanelor care au pierdut cantităti mari de apă și electroliți (prin diaree ușoară până la moderată, vărsături, transpirație abundentă).

Mod de administrare: Copii cu vârstă peste 2 ani: oral, un plic la fiecare 3 ore, ȋn funcție de necesitate, nu mai mult de 7 plicuri /zi. Produsul este gata pentru a fi administrat . Se poate folosi la temperatura camerei, dar este recomandat a se administra rece sau congelat. Dupa deschiderea plicului, acesta se poate păstra la frigider pentru maxim 48 de ore.

Denumiri comerciale: SĂRURI DE REHIDRATARE, 20 plicuri, Remedia

Foarma farmaceutică:. Pulbere continând glucoză monohidrat 11,25 g (corespunzător la 10 g glucoză anhidră), clorură de sodiu 1,75 g, bicarbonat de sodiu 1,25 g și clorură de potasiu 0,75 g 

Indicații: Soluția obținută după dizolvarea a 30 g pulbere (2 plicuri) ȋn 1 000 ml apă sau ceai de mentă conține 111 mmol glucoză, 90 mmol Na, 80 mmol Cl, 30 mmol HCO si 20 mmol K.  Ingerată, substituie pierderea de apă și săruri la bolnavii cu diaree acută infecțioasă, fiind utilă pentru corectarea stărilor de deshidratare și dezechilibru electrolitic.

Fig. 25 Săruri de rehidratare

Dozele necesare sunt de circa 50 ml/kg corp ȋn deshidratarea ușoară (gradul I) și 80 ml/kg corp ȋn deshidratarea medie (gradul II). Cantitatea se administreaza in decurs de 4 ore (la copil cu lingurița sau, la ȋnceput, cu pipeta).

Doze si mod de administrare: Soluția obținută după dizolvarea a 30 g pulbere (2 plicuri) ȋn 1 000 ml apă sau ceai de mentă conține 111 mmol glucoză, 90 mmol Na, 80 mmol Cl, 30 mmol HCO si 20 mmol K. Ingerată, substituie pierderea de  apă și săruri la bolnavii cu diaree acută infecțioasă, fiind utilă pentru corectarea stărilor de deshidratare și dezechilibru electrolitic. Dozele necesare sunt de circa 50 ml/kg corp ȋn deshidratarea ușoară (gradul I) și 80 ml/kg  corp ȋn deshidratarea medie (gradul II). Cantitatea se administrează ȋn decurs de 4 ore (la copil cu lingurița sau, la ȋnceput, cu pipeta). 

Concluzii

Infecțiile intestinale debutează în momentul apariției primelor semne ale verii iar nivelul lor de răspândire este foarte ridicat, ele afectându-ne într-o proporție foarte mare. Statisticile la nivelul anilor 2000 arată că 90% din populația Europei și a Statelor Unite se confruntă ȋn fiecare an cu infecții intestinale și cu alte forme de diaree.  Aceasta ȋn timp ce mortalitatea la nivel mondial din cauza bolilor diareice, este cam în jurul a două milioane de persoane pe an.

Se poate vorbi despre diaree atunci când bolnavul elimina trei fecale apoaase și moi într-o zi. Eliminarea a doar două scaune moi pe zi,și urmarea în continuarea a tranzitului obișnuit indică o problema comună și nu necesită administrarea de medicație corespunzătoare.Cauza principala a diareei o reprezintă infecții intestinale

În fiecare instestin gros al oricărei persoane se găsesc peste patru sute de bacterii ce se află într-un echilibru perfect. În momentul în care se consumă alimente sau apăcotaminata cu bacterii parazite, starea de echilibru al florei intestinale este împiedicată a funcționa normal de acele microrganisme parazitare proliferează în excesși apre infecția intestinală, manifestată prin diaree, ȋnsotita sau nu de alte simptome.Aceste infecții intestinale sunt provocate de virusuri sau bacterii ce au o agresivitate ușoară și se pot trata la domiciliu fără niciun fel de medicament, vindecandu-se, practic, de la sine. Există, din păcate, și situații când simptomele acesteiafecțiuni impun un consult medical de urgență. În Europa, ȋn anul 2012, conform raportului Organizației Mondiale a Sănătății, au fost ȋnregistrate nu mai puțin de 16.000 (!) de decese produse de afecțiuni ale sindromului diareic. Iată cum este descrisă simptomatologia sindromului diareic care ar trebuii să alerteze pacientul ce suferă de sindromul diareic: În primul rând diareea este asociată cu dureri asoaciate de vomă , dureri de cap, imposibilitatea de a ingeră alimente sau lichide febra peste 38 de grade celsius, deasemenea în scaun sunt elemente patologice cum ar fi sânge, puroi, mucus; apar semnele de deshidratare, cum ar fi: senzația persistența de sete sau de "gură uscată", slăbiciunea, tensiunea arterială scăzută, bătăirapide ale inimii, piele uscată. Medicația în asemenea cazuri grave se face cu o precriptie medicală indicată de medicul specialist care antibiotice și substanțeastringente, perfuzuii cu administrare de soluții orale pentru echilibru electrolitic normal.Unele medicamente naturiste pot fi recomandate în medicația adjuvantă de către medic. Pacienții ar trebui să adopte unele măsuri de igienă mai ales ȋn timpul sezonului cald. Înainte de a mânca sau de a prepara hrana, se impune spălarea bine pe mâini, cu apă și săpun.

O altă măsură vizează băuturile inclusiv apă provenită din surse nesigure ce pot fi contaminate cu microrganisme patogene ce nu pot fi recomandate nici pentru gătit, saupentru spălatul dinților.Fructele, legumele,inclusiv salatele, înainte de consum vor fi spălate inclusiv de 2 ori pentru a preîntâmpina apariția unei infecții diareice. Nuse consumă carne și peste incomplet preparate sau crude. Nu se consumă, de regulă, alimente cumpărate de la vânzători ambulanți.Acele produse sau alimente ce au fost preparate în casă și prezintă o formă de alterare severă, cum ar fi modificări organoleptice vizibile nu este recomandabil a se consuma deoarece sunt o sursă contaminatăde bacterii aduse de insecte purtătoare cum ar fi spre exemplu muștele. Pentru prevenirea apariției sindromului diareic o prima măsură ar fi să se evite consumarea acelor alimente greu digerabile pentru intestin și orientarea către consumarea pe viitor a unor produse ușoare digerabile pentru că intestinul să se poate reface după perioada de boală.

Pe lista de alimente contraindicate se află: 
– Carnea și preparatele din carne, grăsimile, alimentele bogate ȋn calorii ȋn general – au efect colecistokinetic și accelerează tranzitul intestinal. 
– Pâinea (o excepție poate fi pâinea prajită, care uneori acționează ca un adevărat astringent), pastele făinoase, dulciurile de orice fel, alimentele bogate ȋn amidon și ȋn zaharuri, in general – sunt contraindicate pentru că favorizează flora bacteriană de fermentație. 
– Leguminoasele, cu ar fi fasolea, soia, năutul, mazărea – pot agrava spasmele și durerile abdominale

Cu unele excepții fructele pot fi contraindicate deoarece conțin fructoza și enzime ce înrăutățesc sindromul diareic. Sunt contraindicate băuturile alcoolice deoarece inrautesc sistemul imunitar favorizând infecțiile la nivelul tubului digestiv, inactivează eventualele antibioticeadministrate împotriva infecției intestinale. Deasemenea sunt contraindicate și băuturile carbogazoase deoarece stimulează contracții la nivelul intestinelor ceea ce pot duce la colici și dureri abdominale. În categoria această intrând și băuturile reci de la frigider, înghețată, și băuturile cu gheață. Bomboanele și guma de mestecat – de cele mai multe ori conțin ȋndulcitori, cum ar fi sorbitolul sau manitolul, care au un puternic efect laxativ. 
Există numeroase alimente-medicament recomandate pentru combaterea diareei și a toxiinfecției alimentare. Aceste alimente vor fi enumerate chiar ȋn ordinea ȋn care este bine sa fie introduse ȋn alimentație, ȋncepând cu cele care menajează cel mai mult colonul și terminând cu cele care vor fi administrate doar ȋn faza de convalescență a bolii: 

Un prim aliment ce poate fi administrat în faza de convalescență a bolii îl constituie zeamă de orez, obținută prin scurgerea orezului, bine fiert în prealabil.Poate ficonsiderat a fi un bun medicament antidiareic. Prezintă proprietăți astringente și restabilește un echilibru electrolitic protejând mucoasa digestivă de efectele distructive ale infecției. Al doilea aliment important îl reprezintă iaurturile probiotice ce conțin culturi vii de bacterii în special Bifidus și Acidophillus ce ajută larestabilirea florii intestinale. De regulă se recomandă  a se consuma cam 250 ml de iaurt pe zi fără să se asocieze cu alt aliment timp de 1 săptămâna. Avantajul acestor iaurturi probiotice, o reprezintă faptul că ajută la eliminarea acestor microrganisme patogene din intestin și ajută la imunizarea locală și la refacerea funcțiilor colonului. Al treilea aliment esențial îl reprezintă orezul fiert,piureul de cartofi, și cel format din morcovi sunt ușor de preparat și digerabile de organism având un aport important de minerale organismului , aport binevenit după eliminarea masivă acestora prin scaun.

Alimente precum bananele,afinele, merele, sunt produse permise în faza de convalescență a bolii însă trebuie introduse gradual în medicația terapeutică, însă în caz derecidivă a sindromului diareic la introducerea acestora se oprește administrarea lor. Afinele sunt recunoscute pentru efectele sale terapeutice fiind considerate pentru efectele sale terapeutice fiind un bun astringent,antiinfectios, în timp ce bananele și merele au un aport considerabil de potasiu și ajută la restabilirea echilibrului electrolitic din organism. Condimente precum chimenul, fenicul, anason, sau coriandru au un efect terapeutic astringent,antispastic intestinal, fiind și antibiotice cu rol de calmante. Introduse înalimentația bolnavului acestea au rol de a ajuta la tolerarea alimentației de către intestin și de calmare a colicelor abdominale.O altă plantă importantă o constituie usturoiul, consumat în cantități de patru căței pe nemstecate, digerat de stomac are proprietăți antibiotice, antiviral, și antiparazitar cu rol în  eliminarea,infecției

intestinale. Deși apă reprezintă o sursă importantă în prevenirea deshidratării organismului. În cazul sindromului diareic,apă nu poate asigura nivelul de electroliți (ioni de potasiu, calciu și sodiu)necesari pentru organism în vederea acoperii pierderilor minerale, astfel că în medicația terapeutică este recomandată administrarea de zeamă de orez, de supe ușoare de legume, cu un conținut suficient de săruri. În farmacie, există și soluții speciale pentru administrare ȋn cazul deshidratării, soluții cu un conținut optim de minerale.