Dialoguri Despre Lectură

Dialoguri despre lectură

Bibl. Adriana MĂCIUCĂ

Școala Gimnazială ,,Nicolae Iorga” Focșani

,,Lectura este, pentru omul modern, un viciu sau o osândă. Citim ca să trecem examenele, să ne informăm sau citim din profesiune. Mă gândesc însă că lectura ar putea implica și funcții mai nobile, adică mai firești.” (Mircea Eliade)

Nu putem dialoga despre educarea gustului pentru lectură dacă nu aducem în discuție cuvântul carte. Ce este cartea? O carte este o colecție de hârtii, pergamente sau alte astfel de materiale, în formă de coli sau foi de cele mai multe ori egale între ele și legate sau broșate într-un volum. Cărțile sunt de obicei tipărite (rareori scrise și de mână) și conțin diverse lucrări scrise, pe cea mai mare diversitate de teme. Carte reprezintă de asemenea o operă literară sau științifică, sau o parte semnificativă dintr-o astfel de operă.

Lectura este faptul de a citi. Cartea și lectura formează o unitate.

Literatura pentru copii, ca și literatura în general, este o formă de cunoaștere a realității prin intermediul imaginilor artistice, aceasta folosește imaginea artistică, atât ca mijloc de cunoaștere a realității, cât și ca mijloc de influențare a cunoștinței și comportării cititorilor.

Trăsătura distinctivă a artei ca formă de cunoaștere a realității în imagini artistice, ne arată generalul prin particular și individualul cu ajutorul tipizării, influențând nu numai procesele intelectuale, dar și sentimentele și voința.

Dezvoltarea gustului pentru lectură se formează din familie, de la o vârstă foarte fragedă. Că este asa, este suficient sã ne gândim la modelul Smarandei Creangă, mama marelui nostru scriitor care, în inegalabilele sale Amintiri din copilãrie noteazã: „și când învățam eu la școală, mama învăța cu mine acasă și citea acum la ceaslov, la psaltire si Alexandria mai bine decât mine și se bucura grozav când vedea că mă trag la carte.” La vârsta prescolară, lecturile mamei sau ale tatălui, în anumite momente ale zilei, îndeosebi înainte de culcare, constituie cea mai buna modalitate de a stabili primele contacte cu lumea cãrtilor. Povestile, povestirile din lumea pasãrilor sau animalelor sau cele având ca eroi copii de vârsta apropiatã, cu care deseori copilul se poate identifica, este genul de literaturã menitã sã încânte copilăria.

Un aspect deosebit de important este acela al asigurării accesului publicului la colecțiile bibliotecii. Accesul la o colecție diversă din bibliotecă este unul din elementele esențiale în încurajarea copiilor să citească. Trebuie să existe și o motivație a lecturii. Există o relație directă între modul în care este stimulată motivația lecturii în școală și opțiunile pentru lectură ale elevului.

Este necesar să-l apropiem pe copil, în mod conștient de universul cărții.

El trebuie să simtă bucuria lecturii, fiecare carte fiind „o călătorie prin suflete, gânduri și frumuseți”(Mihail Sadoveanu).

În stabilirea lecturii elevilor trebuie să se țină seama de accesibilitatea cărții, în funcție de particularitățile de vârstă. Lectura în afara clasei cuprinde două categorii de opere literare:

– opere ale unor mari scriitori, care, deși n-au fost destinate în special copiilor, pot fi citite de către copii, datorită conținutului de idei prezentat la un nivel accesibil, atractiv, cum sunt unele poezii ale lui Mihai Eminescu, Vasile Alecsandri, George Coșbuc, în care se descrie natura și frumusețile ei, unele legende istorice ale lui Dimitrie Bolintineanu, în care se înfățișează vitejia poporului, unele din schițele lui Ion Luca Caragiale, “Amintiri din copilărie” ale lui Ion Creangă;

– opere scrise special pentru copii, ca, de exemplu: “Ursul păcălit de vulpe”, “Povestea porcului”, “Capra cu trei iezi”, “Punguța cu doi bani”, “Fata babei și a moșului”; povestirile: “Inul și cămeșa”, “Acul și barosul”, de Ion Creangă; basmele: “Țugulea”, “Prâslea cel voinic și merele de aur”, de Petre Ispirescu; basmele mitologice ale lui Alexandru Odobescu, basmul “Doi frați cu stea în frunte”, de Ioan Slavici, “Bunicul”, “Bunica”; Mihail Sadoveanu: “Dumbrava minunată”, “Făt-Frumos Măzărean”, “Ianoș Năzdrăvan”; “Sfredeluș” de Demostene Botez, sunt numai câteva opere din fondul de aur al literaturii noastre pentru copii.

O seamă de scriitori consacrați și cu o bogată experiență literară, precum Tudor Arghezi, Victor Eftimiu, Otilia Cazimir, Mihai Beniuc, Ion Pas, Nicolae Labiș, Cicerone Teodorescu au fost antrenați în crearea unor opere valoroase. Nina Cassian, Vladimir Colin etc. și-au consacrat o parte a activității lor literare, creației pentru micii cititori.

Cu deosebită plăcere și interes citesc micii școlari nenumărate opere din literatura universală, ca cele scrise de:

– frații Grimm (basmele: “Croitorașul cel viteaz”, “Motanul încălțat”, etc);

– H. Chr. Anderssen;

– Vl. Maiakovski;

– Arcadie Gajdar (volumul “Ciuk și Ghek”);

– I. Weimberg (“Animale uriașe”, “Să știm”);

– La Fontaine (“Fabule”) ș.a.

În vederea formării interesului pentru lectură nu este suficient să faci din orice copil zburdalnic, dornic de joc, un cititor liniștit. Pentru a deveni cititori pasionați este necesar să se formeze gustul pentru lectură. Când gustul pentru lectură s-a format , acesta rămâne pentru toată viața o obișnuință utilă.

Gustul pentru lectură nu vine de la sine, ci se formează printr-o muncă a factorilor educaționali o muncă caracterizată prin răbdare, perseverență, continuitate, voință.

Odată format gustul pentru lectură se poate transforma în pasiune. Pasiunea pentru lectură trebuie să se împletească armonios, organic, cu pasiunea pentru studiu, astfel lectura suplimentară atingându-si scopul instructiv. A citi lectură înseamnă a te instrui fără eforturi prea mari, adesea delectându-te.

O formă de îndrumare a lecturii o constituie formarea bibliotecii din clasă, precum și a bibliotecii de acasă.

Alexandru Vlahuță spunea: „…în casa în care nu intră o carte, acolo este întuneric” și în același timp susținea „ce de lucruri bune și frumoase dorm uitate în cărți pe care nu le mai deschide nimeni”.

Ne place sau nu, nevoia de lectură a cunoscut un aspect mai puțin “romantic” în ultimii ani ai secolului trecut și se pare că merge într-o direcție în care, pe primul plan, se situează mai mult dorința de comunicare, dar o comunicare non-verbală. Omul nu prea mai citește de plăcere cum se întâmpla cu “bunicuțele” din sec al XIX-lea, ci din nevoia de perfecționare profesională. Oamenii nu mai au timp să citească beletristică, unii își amână această plăcere pentru vremea pensionării, dar din păcate rămâne un vis destul de îndepărtat. Utilizatorul din ziua de azi se află în fața unei dileme. Din toate părțile este asaltat, de informație, care îmbracă diverse forme, suport tradițional(carte, periodice), magnetic (casete, microfilme), suport electronic (recenzii de carte, lucrări științifice, publicații seriale, ziare și reviste, on-line, cataloage de cărți ) etc. Ce să aleagă? E destul de greu să se oprească asupra unuia dintre elementele expuse mai sus. Fiecare dintre ele încearcă să îl atragă de partea sa prin culoare, format, grafică, simplitate etc. Informația este supravegheată de “Măria Sa”, publicitatea. Nu mai există un criteriu de selecției bine definit, și din păcate valoare nu învinge întotdeauna.

Informația este “perisabilă”, dacă putem să spunem așa, deoarece piața de desfacere este foarte dinamică.

Lectura? Calculatorul? Televizorul? Toate sunt importante atâta vreme cât sunt surse de învățare și de dezvoltare a personalității noastre.

Literatura nu are doar o simplă documentare, ci dezvăluie sentimente și gândurile oamenilor,reacțiile lor sufletești în cele mai variate situații, are o mare importanță social – educativă.

Paul Cornea spunea în lucrarea sa Introducere în teoria lecturii „… că nici computerul, nici televizorul nu vor duce la disparitia cărții, că lectura va continua să joace un rol cardinal în viața oamenilor, că accelerarea progresului tehnic va fi mereu însotită de remedierea compensatoare a unui spațiu liber pentru închipuire, visare și căutare de sens… Cred, vreau sa cred că vom continua să citim chiar dacă nu vor mai fi cărți. O vom face, la nevoie, pe ecrane portabile sau fixe, de buzunar ori de mari dimensiuni, dar vom continua s-o facem câtă vreme vom persevera să gândim si să producem bunuri simbolice.”

Bibliografie

Goia, Vistian, Didactica limbii si literaturii române pentru gimnaziu si liceu, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2000

Cornea, Paul, Introducere în teoria lecturii, Ed. Minerva, Bucuresti, 1988

Webografie :

https://ro.wikipedia.org/wiki/Carte

https://dexonline.ro/definitie/lectura