Diagnosticul imunologic al alergiilor alimentare și resp iratori i [630314]

UNIVERSITATEA DIN BUCURE ȘTI
FACULTATEA DE BIOLOGIE
PROGRAMUL DE MASTER:
MICROBI OLOGIE APLICATĂ Ș I IMUNOLOGIE

Diagnosticul imunologic al alergiilor alimentare și resp iratori i

Coordonator ș tiintific:
Prof.Dr. Chifiriuc Carmen Mariana
Indrumă tor:
Bioch. Medical Sp. Călugă rescu Ionelia
Absolvent: [anonimizat]
2017

2
INTRODUCERE ……………………………………………………………………………………………………….. …………..3
1. PARTEA TEORETICĂ – Definiția, clasificarea, efectorii ș i mecanismele etiopatogenice ale RHSI …………………..4
1.1. Reacț ii Ag -Ac in vivo ………… ……………………………………………………………………………………… ….4
1.2. Reac ții de hipersensibilitate ……………………………………………………………………………………… …….4
1.2.1. Clasificarea reacț iilor de hipersensibilitate …………………………………………………. …………..5
1.2.2. Reacțiile de hipersensibilitate imediată de tip I …………………………………………………. ……..7
1.2.2.1. Decl anșatorii RHSI …………………………………………………………………………. ……..8
1.2.2.2. Efectorii RHSI …….. …………………………………………………………………………….. …8
1.2.2.3. Mecanismul RHSI ……………………………………………………………………………. ……9
1.2.2.4. Tipuri de alergii ș i simptome ……………………………………………………………… ….12
1.2.2.5. Determianți glucidici cu reacție încrucișată CCD ………………………………… …..13
2. PARTEA EXPERIMENTALĂ – Diagnosticul i munologic al alergiilor alimentare ș i respiratorii …..………… 17
2.1. Scopul și obiectivele lucrării……………………………………………………………………………. ……………17
2.2. Materiale ș i metode……………………… ………………………………………………………………….. ………….17
2.2.1. Determinarea IgE serice totale………………………………………………………………… ………… ..18
2.2.2. Determinarea anticorpil or din clasa IgE anti -alergeni specifici inhalatori ……….. ………………… ……21
2.2.3 . Determinarea anticorpilor din clasa IgE anti -alergeni specifici alimentari ……………………….. ……..24
2.2.4 . Determinarea anticorpilor din cl asa IgE anti -alergeni micști și prezenț a markerului CCD ……25
2.3. Rezultate și discuții………………………………………………………………………….. ……………….. ………..26
2.4. Concluzii………………………… …………………………………………………………….. ………………. ………….35
Bibliografie …………………………………………………………………………………………….. ……….. …………… ……..36

3

Introducere

Ultima statistică în domeniu arată că la nivel mondial, 30% dintre adulți și 40% dintre copii
suferă de alergii, specialiștii vorbind de proporțiile epidemice pe care acestea tind să le capete. În afara
predispoziției genetice, o legătură cu evoluția cresc ătoare o are și schimbarea sti lului nostru de viață,
precum și condiț iile de mediu în ultimii 50 de ani. (Centers for Disease Control and Prevention )
Bolile alergice au un puternic impact î n zilele noastre, ultimul secol aducâ nd progrese
majore în iden tificarea sindromelor clinice, î n descifrare a mecanismelor fiziopatologice și în nuanțarea
terapeutică .
Cu toate inovaț iile din acest domeniu, nu se constată o scădere a prevalenț ei ci din contră ,
statisticile ne arată contrariul.
Tocmai din acest motiv, alerg ologi a și imunologia clinică pot fi considerate specialitate a
viitorului.
Academia Europeana de Alergie și Imunologie Clinică (EAACI) estimează că î n 15 ani mai
mult de jumatate din populația europeană va suferi de cel putin un tip de alergie.
Având în ve dere creș terea factorilor responsabili de frecvență, severitatea ș i heterogenitatea
afecț iunilor alergice actuale, printre care urbanizarea, industrializarea, creș terea poluării, schimbă rile
climatice și nutriționale, rămâ ne ca s ingura opțiune optimizarea abordării strategiilor preventive ș i de
tratament individualizate fiecărui pacient de către medicul să u alergolog.
Cercetările moderne efectuate asupra sistemului imunitar demonstrează că diagnosticul
precoce este foarte important pentru stabilirea unei at itudini terapeutice corecte și pentru prevenirea
complicațiilor, aceasta fiind motivația alegerii prezentei teme.
Lucrarea este structurată pe două părți: parte a teoretică care conține întelegerea noț iunilor și
studii anterioare efectuate asupra reacț iilor de hipersensibilitate de tip imediat și o parte experimentală
care constă în diagnosticul de laborator prin deter mnări calitative și cantitative în stabili rea incidenț ei
alergiilor alimentare ș i respiratorii.

4
Capitolul 1. Definiția, clasificarea, efecto rii și mecanismele etiopatogenice ale RHSI

1.1. Reacții Ag -Ac in vivo

Reacțiile Ag -Ac in vivo , cu consecințe defavorabile pentru organism, fac obiectul de studiu al
unui domeniu bine cunoscut , denumit Imunopatologie.
Imunologia studiază:
Imunitatea normală (mecanismul normal de protectie imunologică a organismului față de
agenții patogeni din mediu) ;
Imunodeficiențele (în care sistemul imunitar este în incapacitate totală sau parțială de a
elibera un răspuns imunologic adecvat față de agenții patogeni) ;
Hipersensibilitatea imunologică sau activarea inadecvată a funcț iei imunitare care include
două categorii:
Bolile auto-imune (hipersensibilitatea imunologică de tip auto -imun, față
de antig ene endogene numite auto-antigene , care sunt proprii ale organismului, percepute în mod
patologic ca antigene de către sistemul imunitar ) și respectiv,
Alergia (hipersensibilitatea imunologică de tip alergic, față de antigene exogene bine tolerate
de subiecții normali, numite alergene ). (L . M . P op e s c u s i c ol a b . )

1.2. Reacț iile de hipersensibilitate

Stările de hipersensi bilitate sunt consecința unui ră spuns de intensitate prea mare sau a unui
răspuns imun neadecvat, care stă la origine a leziunilor tisulare. Echivalentul termenului
de hipersensibilitate , folosit în mod curent, este cel de alergie (allos, ergon = altă energie). (Grigore
Mihaescu,2003)
În 1906 Clemens von Pirquet defineș te termenul de alergie ca fiind o reacție imunitară care se
exprimă cu energie diferită de cea normală, după expunerea secundară la un antigen. În sens științific,
noțiunea de alergie include toate manifest ările care decurg din reactivitatea imunit ară, cu o altă energie
decât cea fiziologică : reacțiile hiper ergice, hipoergice și anergice .( B ul l N Y A c a d M e d . 1 9 6 4 )

5

1.2.1. Clasificarea reacț iilor de hipersensibilitate

Stările de hipersensibilitate au fost clasificate în raport cu promptitudinea cu care se manifest ă.
Reacțiile de hipersensibilitate imediată au o dinamică rapidă. Se declanșează în câteva
secunde sau minute de la contactul secundar cu alergenul și dimin uă rapid, în câteva ore, fără sem ne
vizibile, cu excepția celor foarte grave.
Aproape întototdeauna are ca rezultat distrugerea celulei țintă. Reac țiile imediate se desfășoară
în țesuturi vascularizate și, de obicei, se manifestă local, dar pot produce și efecte
sistemice. Hipersensibilitatea imediată este cea mai răspândită dezordine imunitară la om.
Este cea mai frecventă maladie cronică , ce afect ează circa 25% din populație în țările
dezvoltate, cu severitate variabilă, de la o simplă iritare, pân ă la periclitarea vieții.
Reacțiile de hipersensibilitate subacut ă sunt acelea care încep să se manifeste după 1-3 ore de
la contactul secundar cu antige nul și înceteaz ă după 10-15 ore. Sunt mediate de IgG sau IgM.
Reacțiile de hipersensibilitate întârziat ă se evidențiaz ă la 1-2 zile după contactul secundar cu
alergenul. Persist ă un interval de câteva zile, pân ă la câteva săptămâni.
Aceste reacții sunt mediate de l imfocitele T și de macrofage și nu sunt dependente de factori
humorali circulanți și de aceea se pot produce și într-un țesut nevascularizat.
Singura condiție este ca țesutul să fie situat în apropiere de sistemul vascular, pentru ca
limfocitele și macrofagele să poată migra spre locul unde a fost injecta t antigenul. (Grisore Mihaescu, 2003)

6
Reacțiile de hipersensibilitate imediat ă și întârziat ă se deosebesc prin următoarele trăsături:
Tabelul 1. Alergii alimentare de tip IgG versus alergii al imentare de tip IgE
Diferențe Alergii alimentare de tip IgE
(tipul I) Alergii alimentare de tip IgG
(tipul III)
Răspunsul imun Alergii alimentare de tip IgE
(tipul I) Producere de anticorpi IgG ;
Eliberarea de mediatori inflamator i
generată de legarea an tigen -anticorp
Natura simptomelor
alergiilor alimentare Ex: mâncărime, înroșirea pielii, șoc
anafilactic, inflamarea membranei
mucoaselor Afecțiuni inflamatorii cronice:
constipație, boala Crohn, diaree,
eczeme, flatulență, sindromul de colon
iritabil, mi grene, obezitate, psoriazis
Instalarea
simptomelor Reacție imediată, în decursul a
câteva minute De la câteva ore până la trei zile
Diagnosticare Testul prick sau testele de sânge
IgE + testele de provocare la
alimente Testul de sânge IgG + testele de
provocare la alimente

În 1963 Coombs și Gell au î ntocmit o clasificare a fenomenelor de
hipersensibilizare, cu aplicare la sindroamele alegice umane. Autorii subliniau ideea conform că reia în
bolile alergice, procese le diferite pot să apară la același bol nav și chiar în aceeași leziune, de aceea își
propuneau să clarifice mecanismele importante, ce intervin la apariția sindromului clinic. Cei doi au
împărțit starea de hipersensibilizare în patru tipuri astfel:

– Tipul I , denumit și hipersensibilizare imedi ată este inițiat de alergeni fiind dependent de
IgE. Cuplarea alergenilor cu IgE care acoperă suprafața unor celule ca: mastocite, bazofile,
antrenează pornirea mecanismului celular și eliberarea de mediatori farmacologici
preformați ( histamina ) sau form ați apoi, care vor acționa în sensul apariției unei reacții
inflamatorii acute – inflamația alegică – și clinic, prin manifestările de tip: astm bronșic
alergic, urticaria, rinita și conjunctivita alergică, șocul anafilactic, dermita atopică. Clasic
se admite că tipu l I de reacții alergice includ a nafilaxia, pe de o parte, a topia, pe de altă
parte.

7
– Tipul II este cel de hipersensibilizare citotoxică; anticorpii ce intervin în reacție sunt
legați de antigen direct pe celulă, ducând astfel la fagocitoză, la mo artea celulară sau la
liză imediată, prin intervenția componentelor proteice ale complementului; obișnuit este
vorba despre anticorpi ce reacționează cu un component antigenic al celulei sau al unui
element tisular sau de un antigen ori hapten intim legat de țesut, distrugerea acestuia
apărând în prezența complementului sau a celulelor mononucleare. Anticorpii, în acest tip
de leziune sunt IgG sau IgM. În acest tip sunt incluse reacțiile de transfuzie, boala
hemolitică a nou -născutului și purpura, anemia hemolitică, granulocitopenia ( adesea
apărută ca urmare a sensibilizării prin haptene – medicamente ), rejecția de homogrefă, ca
și bolile tiroidei ( și a altor organe ) rezultate din reacția anticorpului cu celulele tisulare,
ce pot duce la stimulare.
– Tipul III apare atunci când se formează complexe între antigen și anticorpi, cu m inim
exces de antigen; aceste complexe nu precipită, ci rămân solubile, devenind astfel toxice
pentru țesuturi după precipitare. Precipitarea complexelor antigen -anticorp nu cauzeaz ă
toxicitate locală, ele putând fi cla rificate prin fagocitoză .
– Tipul IV este denumit și reacție de hipersensibilizare mediată celular sau întârziată
deoarece apare tardiv după acțiunea agresorului și pentru că induce un flux mare celular de
limfocite sens ibilizate ce eliberează limfokine. Limfokinele sunt substanțe solubile ce au
proprietatea de a atrage alte celule inflamatorii în zona de agresiune: macrofage,
neutrofile, eozinofile.
Infiltrația celulară responsabilă de aspectul de inflamație a zonei. Ac estui tip de
reacție, ca forme clinice, îi aparțin tuberculoza, fenomenul de rejecție de grefă, dermatitele de
contact. (Grigore Mihaescu, Popescu G.I)

1.2.2. Reacțiile de hipersensibilitate imediată de tip I

Reacțiile de hipersensibilitate de tip I, denumite ș i reacții anafilactice au cea mai mare
frecvență și se manifestă foarte diferit, atât în ceea ce privește intensitatea, cât și reactivitea organului
țintă. Dezordinile alergice se clasifică după situl anatomic la care se manifestă: dermatita atopică (în
tegument), rinita (pe căile nazale), astmul (in plămân), alergii alimentare (tractul gastrointestinal),
anafilaxia (la nivel sistemic).

8
1.2.2.1. Declanșatorii

Antigenele care induc manifestările reacțiilor anafilactice se numesc alergene. Alergenele
majore sunt molecule foarte heterogene din punctul de vedere al structurii chimice, fără o proprietate
biologică dominantă: se găsesc în polenul unor plante, în praful de casă, în veninul insectelor sau în
produse alimentare. Din punct de vedere funcțional, alergenel e se aseamănă prin capacitatea lor de a
stimula sintez a IgE (principala imunoglobulină implicată în reacț iile alergice). (Grigore Mihaescu , 2003)
Sunt sublinia te cele două proprietăți fundamentale ale antigenului
imunogenitatea (capacitatea de a induce u n răspuns imun) și specificitatea (capacitatea de a
reacționa specific cu produsele sistemului imun activat).
Un studiu german relevă că organismul uman vine în contact cu circa 14 000 de substanțe
chimice: unele sunt substanțe alimentare, altele sunt inge rate odată cu alimentele, fiind adăugate în
procesul industrial al prelucrării. O categorie largă o formează substanțele poluante. Din punct de
vedere chimic, alergenele sunt glicoproteine și polizaharide de origine vegetală și animală sau sunt
molecule mi ci, cu rol de haptene. (Grigore Mihaescu, 2003)

1.2.2.2. Efectorii RHSI

Imunitatea specifică/dobândită/adaptativă este acea funcție a sistemului imun de a recunoaște
specific antigenele și de a dezvolta o imunitate mediată umoral, o imunitate mediată celular sa u
ambele, principalii “ jucători” fiind anticorpii, limfocitele B, limfocitele T și celulele prezentatoare de
antigen. ( Robert R. Rich si colab.)

Efector i celulari

Celulele din sângele periferic implicate în geneza ră spunsului imun se regasesc în formul a
leucocitară astfel: neutrofile 62%, eozinofile 2,3%, bazofile 0,4 %, ma stocit e 5,3 %, limfocite 30%.
Dintre acestea, unele îndeplinesc rol de antigen și sunt implicate î n diferite etape ale sistemului im un,
iar altele au rol auxiliar î n acest proces, fiind implicate însă în tipuri particulare de răspuns imun, cum
este apă rarea anti parazitară în cazul euzinofilelor sau reacții de tip alergic î n cazul bazofileleor ș i
mastocitelor.
EOZINIFIELE sunt celule cu slabe performant e fagocitare fiind capabile să distr ugă
microorganismele endocitate și joacă un rol important în apă rarea antipara zitară .

9
Eozinofilele sunt implicate î n limitara procesului imflamator, datorită eliberării de histaminază
si aril-sufataza , inactivatorii substanț elor cu efect pro -inflamator eli berarate de mastocite.
BAZOFILELE și MAS TOCITELE sunt celule implicate î n real izarea ră spunsului imun.
Mastocit ele sunt celule extrem de aseamănă toare bazof ilelor din punct de vedere funcțional
regăsindu -se la nivelul mucoaselor și ț esutului conjuctiv.
Acestea conțin granulații bogate în heparină, leucotriene, histamină ș i factorul eozinofil
chemotactic a l anafilaxie. Stimulul degranulării bazofilelor ș i mast ocitelor este cel mai frecvent
antigen capabil să declanșeze reacții alergice, adică un alergen. Pe ntru declanșarea acestui tip de
răspuns imun, alergenul intera cționează prin int ermediul IgE situate la suprafaț a ba zofilelor și
mastocitelor care exprimă receptori pentru fracț iunea Fc a acestor imu noglobuline. Mediatorii eliberaț i
astfel produc simptomel e clinice inflamatorii caracteristice alergiei. (Assal, J. – Ph, 1996)

Efectori umorali – IgE

Clasa IgE – a fost descoperită în anul 1966. Notația E, derivă de la tipul de lanț greu -ε, dar și
de la „eritem” (roșeață), pentru că reprezintă așa -numitele mol ecule de Ac reaginici sau Ac 19 19
sensibilizanți ai pielii (citotropi).
IgE are un rol important și în cursul inflamației. În momentul în care în organism pătrunde un
alergen care este recunoscut și reacționează specific cu Ac IgE fixați citofil, se trans mit semnale în
celulă, care determină degranularea mastocitelor și eliberarea imediată a unor cantități mari de amine
vasoactive, care sunt mediatori farmacologic activi preformați de tipul histaminei, serotoninei, care vor
determina vasodilatație, contrac ția mușchilor netezi, creșterea permeabilității vaselor sanguine.
Ca și celelalte molecule de Ig, moleculele de IgE sunt secretate de către plasmocite, aflate sub
controlul limfocitelor Th și Ts, acțiunea acestui ultim tip celular tinzând să limiteze durat a și
intensitatea răspunsului imun în general, inclusiv prin IgE. De regulă răspunsul cu Ac IgE este
precoce, fiind sintetizați imediat după IgM și înainte de IgG, producția putându -se prelungi însă luni și
chiar ani de zile, ceea ce explică durata mare a manifestărilor alergice. (Dr. Ina Stefanescu)

1.2.2.3. Mecanismul RHSI

ƒ RHS tip I se dezvoltă în 3 etape:
a) Etapa de SENSIBILIZARE
b) Etapa de ACTIVARE
c) Etapa EFECTOARE cu 2 faze: precoce ș i tardivă

10
Etapa de SENSIBILIZARE are loc la primul contact cu alergenul ca re recunoscut de
limfocitul B via receptorul BCR specific și/sau este captat, prelucrat ș i prezentat de către macrofagele
și celule dendritice de la nivelul ganglionilor limfatici limfocitelor T care se vor diferen ția în limfocite
Th2. Acestea vor eliberer a citokine de tipul: IL -4 si IL -13 care determină proliferarea clonei de
limfocite B specific e alerg enului care a declanșat răspunsul imun (selecția și expansiunea clonală) ș i
transformarea acestora în plasmoci te ce sintetizeaza exclusiv IgE . IL-5 care sti mule ază proliferarea
eozinofilelor ș i trecerea acestora în sân ge cu hipereozinofilie, precum și che motaxia și activarea
acestora .
IgE sunt anticorpi citofi li care se fixează pe receptori pentru Fc ai IgE de pe su prafața
mastocitelor și bazofilelor (ceea c e va crește durata de viaț ă a IgE de la câteva zile la câteva luni) .

Etapa de ACTIVARE are loc la al doilea contact (ș i cele ulterioare) cu alergenul . Aceasta se
leagă de 2 molecule de IgE fixate pe membrana mastocitului iar reac ția antigen liber – anticorp fixat
induce degranularea mastocitara cu eliber area mediatorilor reaciei inflamatori i.

Etapa EFECTOARE:
1) Faza precoce a unei alergii se caracterizează prin:
– debut rapid: minute de la a doua expunere la alergen ș i persistă câteva ore ;
– consecinț a eliberării în principal a mediatorilor primari prin degranulare mastocitară,
un rol major fiind atribuit histaminei, responsabilă și de senza ția de prurit și de hipersecre ția
glandelor mucoase vasodilata ția și creșterea permeabilită ții vasculare determin ă edem tisular ;
– spasmul musculaturii netede bronúice și intestinale determină bronhoconstric tie și
hipermotilitate intestinală;
– infiltrat celular moderat, cu predominen ta PMN neutrofile .
2) Faza tardiva a alergiilor se caracterizează prin:
– debut întâr ziat (2 – 4 ore de la expunere ș i persistă 1 -2 zile), dar dacă expunerea la
alergen este frecventă sau continuă conduce la inflamaț ie cronică ;
– consecinț a eliberării factorilor chemotactici (ECF, NCF dintre mediatorii primari) ș i
a sintezei celor secundar i cu efect bronhoconstric tor (leucotrienele C4, D4, E4) ș i chemotactic
(leucotriena B 4);
– se car acterizează prin eritem, indurație, senzație de arsură ă i prurit local ;
– infiltratul celul ar este abundent, cu predominența eozinofilelor și mononuclearelor
(monocite si limfocite) ;

11
– în formele cronice cu localizare la nivelul mucoasei bronzice se instalea ză
hiperreactivitatea bronhica și remodelarea căilor respiră torii. (Paul A. Linnemeyer, 2008)

Bolile alergice se pot manifesta la nivelul pielii și mucoaselor (urticarie, angiodem cu sau
fără localizare de gravitate), la nivel digestiv (alergii alimentare, diaree, meteorism abdominal), la
nivelul ochilor (conjunctivită alergică), la nivelul căilor respiratorii (rinită, astm bronșic alergic) sau
chiar la nivelul întregului organism (reacții sistemice – șoc anafilactic).

12
1.2.2.4. Tipuri de alergii și simptome

Cele mai cunoscute sunt alergiile respiratorii, numite rinite, rinosinuzite, astm bronșic alergic.
Principalele manifestări ale alergiilor respirat orii sunt:
– în cazul rinitei alergice: strănut, mâncărime a nasului (prurit nazal), nas care curge apos
(rinoree apoasă), nas înfundat ( obstrucți e nazală bilaterală, alternantă);
– în cazul astmului alergic: mâncărime în cerul gurii (prurit palatinal) și în ureche (prurit otic),
oboseală (fatigabilitate), durere de cap (cefalee), lipsa poftei de mâncare (anorexie), scăderea sau lipsa
mirosului (hiposmia sau anosmia), tuse, respirație șuierătoare (wheezing), senzație de sufocare
(dispnee) sau de constricție a pieptului.
Alergiile respiratorii se pot manifesta sezonier sau zi de zi (peren) în funcție de prezența
alergenului cauzator și se pot prezenta în forme diferite de severitate. Cei mai frecvenți alergeni
respiratori sunt acarienii din praful de casă, mucegaiurile, polenurile, epiteliile și perii de animale de
companie (câini, pisici, iepuri, porcușor de guineea etc.). (Hamilton R., 1979 )
Alergiile alimentare se manifestă rapid după ingerarea alimentului alergenic și se manifestă
prin prurit faringian , erupții cutanate pruriginoase, edeme faciale, linguale sau glotice (acesta din
urmăre prezintă edem cu localizare de gravitate, putând determina sufocare și deces prin insuficiență
respirator ie acută), greață, vărsături, diaree sau uneori reacții brutale ale întregului organism, asociate
cu scădere de tensiune arterial a (șoc anafilactic).
Principalii alergeni alimentari sunt: proteinele laptelui de vacă, albușul și gălbenușul de ou,
alunele, arahidele, soia, peștele, țelina, morcovul, făina de grâu, roș iile, kiwi, orez, cartoful , caisele etc.
Teoretic, orice proteină alimentară poate fi alergenică.
Pe lângă cele 2 categorii mai există și alte tipuri de alergii: alergii la veninul de insecte, alergii
medicamentoase, alergii la animale etc. ( http://pathoph ysiology.umft.ro)
Pe lângă alergiile alimentare de tip IgE și IgG ș i intoleranțele alimentare pot î ngreuna punerea
unui diagnostic corect. Intoleranțele s e datorează unor deficite enzimatice, disfunctio nalități sau
malabsorbții. Reacțiile de intoleranță sunt rezultatul inabilit ății sistemului digestiv de a digera anumite
principii alimentare, iar severitatea simptomelor depinde de cantitatea de alimente ingerata.
Diagnosticul alergie i este dificil în pofida progreselor recente înregistrate în descifrarea
patogeniei bolii. Suspiciunea clinică necesită confirmare printr -o serie de investigații, iar de multe ori
alergiile încruciș ate îngreunează această misiune. Un sudiu recent arată importanț a determină rii
markerilor CCD.

13
1.2.2.5. Determinanț i gluci dici cu reacție în crucișată CCD

O cauză principală a reacției ăncrucișate î n probele specifice IgE In Vitro sunt determinanții
glucidici cu reacție încrucișată (CCD) , reprezentaț i de fracțiuni glucidice ale glicoproteinelor care
induc produ cerea de IgE, generator de reacț ii încruciș ate puternice.
Multi ale rgeni sunt glicoproteine ce conțin fracțiuni de carbohidraț i numite poli zaharide -N
sau polizaharide -O, în funcție de locul unde se leagă de proteină. Polizaharidele -N ce conțin xiloza -b
1,2 ș i fucoza -a 1,3 din multe gl icoproteine au fost cele mai studiate.
Manosidaza din Saccharomyces cerevisiae este o glicoproteină care prezintă 3 lanț uri de
polizaharide.
În ciuda marii diversităț i de structuri glucidice, sunt prezente unele tipare obișnuite î n
glicoprot einele animal elor nevertebrate ș i ale plantelor.
Lanț de polizaharide -N în care lanțul glucidic este compus din două N-acetil -glucozamine (G),
3 manoze, o x iloză și o fucoză (=MMXF), fiind legat de proteină prin asparagină .
La începutul a nilor 1980, s -a semnalat prez ența IgE anti -determinanți glucidici în probele de
ser ale pacienț ilor. Producerea de astfel de anticorpi IgE putea rezulta din expunerea la pol en sau dintr –
o ciupitură de insectă .
CCD au fost identificați î n diferite tipuri de alergeni de proveniența veg etală sau animală .

Polenuri
Expuner ea la polenuri pare a fi o cauză importantă pentru produ cerea de IgE, generator de
reacții încruciș ate cu de terminanții glucidici. Încă nu se știe dacă este posibil ca unele polenuri să
predispună la producerea de IgE î n CCD mai mult decât alte polenuri. Determinanții glucidici au fost
întâlniți în polenuri ale copacilor și buruienilor, însă un producă tor mai important de IgE ant i-CCD
pare a fi polenul de iarbă .

Alimente de origine vegetală
IgE anti -CCD a fost urmărit î n reacția cu câteva legume, fructe și semințe: roșii, țelină ,
morcovi, dovlecei, mere, arahide, l inte, boabe de soia, kiwi, cireș e, alune, mango, semințe de mac și
fructul Sharon (Kaki). Reacțiile încrucișate între polenuri și alimentele de origine vegetal ă sunt deseori
determinate de CCD.

14
Latex
Latexul conț ine cel putin 3 molecule glicozilate (Hev b 2, Hev b 4 si Hev b 13) care pot induce
producerea de IgE anti -CCD.

Veninuri de insecte ( Hymenoptera )
Hialuronidazele ( Apidae, Vespidae ), fosfolipaza A1 și fosfolipaza A2 (albină ) sunt proteine
glicozilate prezente în veninurile de insectă care pot induce producerea de IgE anti -CCD după o
ciupitură de insectă .
Predom ină ipoteza conform că reia IgE anti -CCD nu are relevanța clinică, deoare ce prezența
IgE anti -CCD continuă să fie asociată cu reacț iile negative la testele cutanate ș i cu lipsa de simptome
clinice. Dat fiind faptul c ă multe glicoproteine con țin doar o polizaharida care se leag ă de IgE, acestea
nu ar putea s ă concateneze legatur a IgE cu receptorii mastocitelor și ai bazofilelor din motive de
accesibilitate a epitopilor și de afinitate a anticorpilor; astfel, simptomele clinice pot s ă nu apar ă la
pacien ții a c ăror reac ție la IgE se limiteaz ă la CCD . În orice caz, s -a semnalat fap tul că IgE anti -CCD
poate fi detectată cu ajutorul testelor in vitro. Atât timp cât nu se poate demonstra relevanța clinică,
markerii CCD trebuie considerați a fi o cauză potențială de interfe rență î n cazul acestor teste. Datele
privind răspândirea și dis tribuț ia IgE anti -CCD precum și răspândirea IgE anti -CCD într -un grup mare
de subiecți care prezintă simptome de alergie sunt limitate.
Atunci câ nd un pacient cu IgE anti -CCD este testat, de exemplu, pentru arahide, p rin metoda
in vitro, interferența pot ențială cu CCD poate avea urmă toarele efecte:
 Dacă pacientul este sensibil la arahide însă proba detecteaza IgE poziționați contra
structurilor atât proteinelor câ t și carbohidraț ilor alergenului arahidei , rezultatele pozitive ale testului
pentru acest ale rgen vor fi exagerate.
 Dacă pacient ul nu este sensibil la arahide însă proba detectează IgE anti -CCD,
rezultatele testului pentru acest alergen vor fi „fals -pozitive din punct de vedere clinic”.
Câteva rezultate preliminare indică faptul că efectul interfe renței IgE anti -CCD poate varia cu
diverșii reagenți comerciali ai producă torilor.
Trebuie investiga tă interferenț a cu IgE anti -CCD:
1. Atunci câ nd rezultatele testelor in vitro nu corespund antecedentelor clinice (simptome,
teste cutanate) ale pacientul ui;
2. Atunci câ nd mai mult e teste in vitro sunt pozitive în cazul aceluiași pacient;
3. Atunci câ nd mai multe metode in vitro dau rezultate disc repante pentru aceiași alergeni;
4. In cazul a 3 tipuri de alergeni:
 Alimente de origine vegetală: legume, fru cte, seminț e (arahide) ;

15
 Latex: fără expunere la factori de risc ocupaț ional ;
 Veninuri de insecte: dacă se observă rezultate in vitro pozitive atât pentru veninul de
albină, cât ș i pentru cel de viespe.
Polinoza, î n special cea cu sensibilizari la mai mul te tipuri de polen, este o cauză principală
pentru interferenț a cu IgE anti -CCD.
Medicii trebuie să fie conștienți de cazurile când potențialul de interferență poate afecta
rezultatul unui test in vit ro. Chiar dacă diagn osticul de alergie nu trebuie să se ba zeze niciodata pe
rezult atele testelor in vitro, prezenț a IgE anti -determinanti glucidici creeaza un risc de diagnostic greșit
în cazul alergiilor la alimente, latex sau venin de insecte, mai ales î n cazul pacientilor alergici la polen .
O astfel de diagnos ticare greșită poate duce la evitarea inutilă ș i/sau la imunoterapie
necorespunză toare.
Se poate demonstra prezența IgE anti -CCD î n serul p acientului prin evaluarea potențialului de
reacț ie al Ig E cu o glicoproteină bine definită . Utilizarea acestei gli coproteine ca „marker” I gE anti –
CCD poate indica prezența IgE anti -epitopi glucidici în proba de ser, chiar dacă epitopii glucidici nu
provoacă neapărat reacț ii alergice.
Glicoproteina folosită cel mai ad esea pentru identificarea potențialului de reacție al IgE cu
determinanț ii glucidici este bromelaina. Este un marker bun deoarece lanțul său glucidic este foarte
asemănă tor cu cel al multor alte proteine vegetale și din cauza faptului că alergia la bromelaină este
foarte rară .
Bromelaina poate fi folosită ca inhibitor în masuratorile de inhibiție competitivă, cantitativă
sau calitativă . Procedurile de inhibitie sunt stan dardizate pentru a se distinge între reacțiile încrucișate
și sensibilizarea dubl ă.
Bromelaina, disponibilă în gamă de aler geni 3gAllergy , poate fi testată ș i ca orice alt alergen.
Un nivel ridicat de IgE specific bromelainei indică fie prezenț a IgE anti -CCD în probă, fie, mai puțin
probabil însă, că pacientul este sensibil la brom elaina. Se recomandă astfel interpretarea atentă a
rezultate lor altor teste in vitro și luarea în calcul a relevanț ei clinice. Este important de știut ca reacțiile
încruciș ate de laborator nu sunt echiv alente cu sensibilitatea clinică .
Au fost descriși î n literatură de specialitate și alț i markeri, precum ascorbat oxidaza sau
peroxidaza din hrean, al căror număr de lanțuri glucidice variază .

16
Tabelul 2 . Markeri folosiț i pentru identificarea potențialului de reacț ie al IgE
Nume Bromelaina Peroxidaza din hrean Ascorbat oxidaza
Sursă Ananas Radacina de hrean Dovlecei
Numărul de lanț uri glucidice 1 7 4
Structura polizaharidelor MOXF MMXF MMXF
Codul DPC K202 K225 K226

† M: manoza; X: xiloza; F: fucoza.
Un rezultat pozitiv al testului pentru IgE specific br omelainei (sau pentru orice altă
glicoproteină folos ită ca marker CCD) nu exclude niciodată o reacție alergică .
În concluzie, prezenț a IgE anti -CCD trebuie evaluată atent în cazul orică rei metode in vitro,
folosind glicoproteine native sau recombinante . (w w w . d p c we b . c o m )

17
Capitolul 2. PARTEA PRACTICĂ – Diagnosticul imunologic al alergiilor alimentare
și respiratorii

În prezent, afecț iunile alergice au devenit una dintre cele mai diagnosticate probleme de
sănătate cu care se confruntă societatea, datorita faptului că ne aflăm intr -un secol aflat sub amprenta
poluării, a stresului, a luptei cu timpul, a obsesiei igienice motiv pentru care organismul biologic este
și el afectat atât de tare, încât se creionează o nouă dominare a unor boli considerate neglijabile până
acum.
2.1. Scopul și obiectivele lucrării

Scopul studiului constă în stabilirea incidenței alergiilor alimentare și respiratorii prin
determină ri imunologice de Ig E total ș i Ig E specific e la un eș antion de populație din Bucureș ti, intr –
un laborator ambulator iu.
Obiective:
– Stabilirea variaț iilor Ig E seric total în funcț ie de sex ;
– Identificarea alergenilor cei mai frecvenți implicaț i în producerea reacț iilor aler gice;
– Stabilirea corelatiilor anumitor alergeni cu intensitatea ră spunsului al ergic sau cu
prezenț a rea cțiilor încruciș ate.
Datele științifice au fost obținute î n perioada august 2015 – ianuarie 2017 în laboratorul de
analize medicale Ixia Medica, nefiind încă lcate d repturi le pacientilor privind confidenț ialitatea
acestora.

2.2. Materiale ș i metode

Pentru realizarea acestui studiu s -au folosit urmă toarele materiale:
– Kit Euroline pentru măsurarea IgE spe cifice față de alergeni obișnuiț i, cu scopul de a
exclude sau confirma existența unor sensibilizări alergice la persoane simptomatice
(Panel alimentar, respirator, mixt si pediatric) ;
– KIT-ul folosi t pentru determinarea concentraț iei serice t otale a Ig E a fost produs de
către Demeditec și conține: plă ci de microtitrare pe care sunt fixaț i monoclonal anti -Ig
E, calibrato ri, conjugatul, sustratul, soluț ia de sto pare, soluția de spălare precum ș i
prospectul.
– În cazul ambelor determină ri s-a folosit metoda imunoenzimatic ă;

18
– Determinarea concentraț iei de Ig E total s -a realizat pe analizatorul ETIMAX 3000
care testează până la 12 teste pe aceeași placă și are o capacitate de patru până la șapte
plăci cu încărcare continuă.

2.2.1. Determinarea concentraț iei Ig E seric total

În serul persoanelor normale concentrația IgE reprezintă mai puțin de 0.001% din totalul
imunoglobulinelor. IgE dețin un rol important în medierea reacțiilor alergice care se produc în urma
expunerii la alergeni a indivizilor susceptibili (atopici).
Determinarea concentraț iei de Ig E a fost realizată prin tehnica ELISA (Enzyme Linked
Immunosorbet Assay), fiind una dintre cele mai folosite me tode de indentificare și apreciere cantitativă
pentru anticop i, antigene, hormoni, citokine și o paletă largă de alte molecule, inclusiv peptide
sintetice.
Principiul metodei are la bază reacția antigen -anticorp. Un anticorp Ig E monoclonal anti Ig E
este fixat pe sup rafața godeurilor de microtitrare. Ser ul pacientului nediluat este pipetat în go deurile
plăcii de microtitrare împreună cu conjugatul. Se dezvoltă un complex sandwich între serul Ig E și cei
doi anticorpi. După o incubare de 30 de minute la tem peratura camerei, placa este clătită cu soluție de
spălare diluată, pentru a îndepărta materialul nelegat. Apoi, soluția de substrat (TBS) este pipetată și
incubată timp de 15 minute, determinând formarea unui colo rant albastru în godeuri. Evoluț ia
culori lor este încheiată prin adăugarea unei soluții de stop are a reacț iei, care co lorează de la albastru la
galben. Colorantul rezultat este măsurat spectrofotometric la lungimea de undă de 450 nm.
Concentrația anticorpilor IgE este direct proporțională cu inte nsitatea culorii. (J o h a n s s o n S . B e n n i c h H ,
F r e w A J , A G . S t d c k e r W . )

Figura 2: Tehnica ELISA de tip sandwich

19

Figura 3: Tehnica ELISA de tip sandwich -practic

Rezultatele sunt direct proporționale cu densitatea optică pe care analizorul o cuantifică. A tfel
acestea sunt exprimate prin compararea cantităț ii de anticorpi de tip IgE din serul pacientului cu o
curbă standard dată de densitățile optice ale celor șase calibratori foloșiț i.

20

Figura 4: Curba de calibrare pentru det de Ig E

Tabelul 3. Intervalu l de normalitate este dependent de vâ rsta pacientului astfel:
Vârsta Interval de normalitate (IU/ mL)
1-6 luni < 7.2
7-12 luni < 12.7
1-5 ani < 60
6-9 ani < 155
10-15 ani < 199
Adulti > 200

21
2.2.2. Determinarea anticorpilor din clasa IgE anti -alergeni specifici inhalatori

Testele “in vitro” sunt folosite cu scopul de a indent ifica anticorpii IgE specifici î n serul
pacientului.
Kitul de testare din gama EUROLINE oferă o apreciere semi -cantitativă in vitro pentru
anticorpii Ig E la alergen ii inhalatori din ser sau plasmă . Acesta conține o bandă de testare acoper ită cu
linii paralele ce contin 30 de extracte alergene diferite. Benzile de testare sunt mai întâi umezite și apoi
incubate în prima etapă de reacție cu serul pacientului.
Dacă eșantioa nele sunt pozitive, anticorpii specifici din clasa Ig E se vor lega de alergeni.
Pentru a detecta anticorpii legați, se efectuează o a doua incubare cu ajutorul unei enzime monoclonale
(enzimă conjugată) care catalizează o reacție de culoare.

22

Pre-tratament
Se plaseaza stripul in suportul in care va avea loc reactia si
se adauga solutie tampon 1,0 mL Protocol de lucru (J a neway CA,1 9 9 7 )

5min
\1.a) Incubare esantion
Se Aspira lichidul și se pipeteaza
1,0 mL de probă de ser nediluat în
suportul unde va avea loc reactia.
1.b) Incubare esantion
Se aspira i lichidul și se pipeteaza
cel putin 1,0 mL de probă diluată
1:11 în suportul unde va avea loc
reactia.

1.c) Incuba re esantion
Se aspira lichidul și se pipeteaza
400 µL de eșantion nediluat în
suportul unde va avea loc reatia.

2h
1h
12-24h
Spalare
Se aspiră, se s pală 3 x 5 minute cu câte 1,0 mL solutie
tampon
2. Incubarea cu conjugatul
Se aspira si apoi se pipeteaza 1,0 mL de conjugat
enzimatic în suportul unde va avea loc reactia.
1h
Spalare
Se aspiră, se s pală 3 x 5 minute cu câte 1,0 mL solutie
tampon
3. Incubarea c u substratul
Se aspira si apoi se pipeteaza 1,0 mL de soluție substrat în
suportul care contine stripul.
10min
Stoparea reactiei
Se aspira si se clateste cu apa
Evaluarea
Se fixeaza benzile de testare si se evalueaza cu ajutorul
unui scanner si a so ftware -ului de evaluare EUROLineScan

Agitator
Agitator
Agitator
Agitator

23
Rezultatele se raportează î n clase sau valori ce compară cantitatea de anticorpi de tip
IgE din serul pacientului cu o curbă standard. O concentraț ie mare de anticorpi IgE specifi ci la aliment
sau anticorpi Ig E inhalatori se corelează cu creșterea probabilității de reacț ie alergică . (AG. Stdcker W,
A r r u d a L K )
Tabelul 4 : Interpretarea semicantitativă a rezultatelor
Clasa Concentratia Rezultatul obtinut
0 < 0.35 kU/l Nici un anti corp specific detectat.
1 0.35 kU/l – 0.70 kU/l Detecție foarte slabă de anticorpi, frecvent fără
simptome clinice care să arate prezența
sensibilității.
2 0.70 kU/l – 3.50 kU/l Detecție slabă de anticorpi, există sensibilitate,
frecvent cu simptome clin ice.
3 3.50 kU/l – 17.50 kU/l Nivel se mnificativ de anticorpi detectaț i.
Simptom ele sunt de obicei prezente.
4 17.50 kU/l -50 kU/l Nivel ridicat de anticorpi. În majoritatea cazurilor
sunt prezente simptomele clinice.
5 50 kU/l -100 kU/l Titru foarte ri dicat de anticorpi.
6 > 100 kU/l Titru foarte ridicat de anticorpi.

24
2.2.3. Determinarea anticorpilor din clasa IgE ant i-alergeni specifici alimentari

Protocolul de lucru în cazul acestei testări sunt similare testă rii alergenilor inhala tori urmând
aceeași pași î n modul de lu cru, dar ș i în interpretarea rezultatelor.
Deși importanța anticorpilor IgG specifici împotriva CCD -urilor nu a fost încă pe deplin
înțeleasă, ele sunt considerate a fi irelevante pentru diagnostic în majoritatea cazurilor și, ca atare,
complică interpretarea rezultatelor pozitive în diagnosticul in vitro. D in acest motiv, p rezența
anticorpilor IgG specifici împotriva C CD-urilor poate furniza informaț ii suplimentare utile, în special
atunci când rezultatele pozitive ale IgE nu sun t de acord cu imaginea clinică și pot servi drept ajutor de
interpretare în evaluarea rezultatelor generale ale testelor . ( Boullay ME, C a b a l l e r o T )

25
2.2.4 Determinarea anticorpilor din clasa IgE anti -alergeni specifici alimentari și
respirator i
Panel Pediatric (IgE)
Protocol de lucru (Bo ulla y ME, Ca ba llero T, Kristen D )

Pre-tratament
Se plas eaza stripul in suportul in care va avea loc
reactia si se adauga solutie tampon 1,0 ml
5min
1.a) Incubare esantion
Se aspira lichidul și se pipeteaza
400 µl de eșantion nediluat în
fiecare canal al tăvii cu volum
redus 1.b) Incubare esantion
Se aspira lichidul și pipetați 425 µl
de probă diluată (probă de 175 µl +
250 µl tampon universal) în fiecare
canal 1.c) Incubare esantion
Se aspira lichidul și pipetați 1,1 ml
de probă diluată 1:11 în fiecare
canal

12-24h 1h 1h
Spalare
Se aspiră, se spală 3 x 5 minute cu câte 1,0 ml solutie
tampon universal fiecare tampon
2. Incubare a cu conjugatul
Se aspira si mai apoi se pipetateaza 1,0 ml de conjugat
enzimatic în canalul de incubație care conține stripul
1h
Spalare
Se aspiră , se spală 3 x 5 minute cu câte 1,0 ml solutie
tampon universal fiecare
3. Incubarea cu substratul
Se aspira si se pipeteaza 1,0 ml de soluție substrata în
canalul de incubație care conține stripul
10min
Stoparea reactiei
Se aspira si apoi se spala fiecare strip 3 x 1 minut cu apă
deionizată sau distilată
Evaluarea
Se fixeaza benzile de testar e si se evalueaza cu ajutorul
unui scanner si a so ftware -ului de evaluare
EUROLineScan Agitator
Agitator
Agitator
Agitator

26

2.3. Rezultate și discuț ii

Interpretarea datelor științ ifice a fost real izată folosind programu l GraphPad. Majoritatea
pacienților supuș i acestei analize st atistice ex clud diagnosticul de boală alergică .
Subiecții au fost împărțiți în funcție de sex în copii și adulți și astfel se poate observa creșterea
concentraț iei de Ig E peste valorile normale în râ ndurile acestora.

27

Numărul copiil or și maturilor care au alergii creș te, ace st fapt fiind asociat cu prezența
imunoglobulinei E. Se constată o ușoară creștere pentru pacienț ii de sex masulin.
Ultim ele cercetări î n domen iu ne arată că bărbații sunt mai predispuși să devină alergici, iar
mamele alergice care fumează expun copiii la un risc și mai mare.

28

2.5% 2.5% 2.5% 2.5% 2.5% 2.5% 5.0% 5.0% 5.0% 5.0% 5.0% 5.0% 7.5% 7.5% 7.5% 10.0% 10.0% 10.0% 10.0% 10.0% 15.0% 20.0% 20.0% 20.0% 20.0% 22.5% 27.5% 40.0%
0.0% 5.0% 10.0% 15.0% 20.0% 25.0% 30.0% 35.0% 40.0% 45.0%Penaj pasari de colivieEpitelii de calVacaAmestec mucegaiuri exoticeAspergillus fumigatesAlternaria alternataCCD markerAmestec de peneCapraOaiePenicillium notatumCladosporium herbarumDudPar caineHamsterMuguri timpurii de copaciMuguri tarzii de copaciMaslinAmestec de floriPar pisicaGandac de bucatarieAmestec iarba tarzieSecaraDermatophagoides pteronyssinusDermatophagoides farinaePolen de cerealeAmestec de buruieniAmestec iarba timpurie Distribuția pacienților în funcție de prezența răspunsului la alergeni inhalatori

29
Identificarea alergenilor inhalatori cel mai frecvent implicați în producerea reacțiilor alergice
ne arată că printre ce i mai răspândiți alergeni inhalatori se numără : amestecul de ia rbă timpuri e
(Vitelar Dulce, Golomat, iarbă verde), amestecul de buruieni (Pe lin, Patlagina Engleza, Talpa gâș tei,
Parietaria judaica , Ambrozie, Trestie rusească, Piciorul cocoșu lui, Macris, Urz ica) și polenul de
cereale (secară cultivată, ovăz cultivat, orz c ultivat, grâ u cultivat).
De asemenea, este important de știut faptul că unii pacienți cu manifestări de alergie la polenul
de buruieni pot asocia diferite acuze digestive (mâncărime la nivelul cavității bucale) la consumul
anumitor fructe și legume, aspect cunoscut ca sindrom de alergie orală.
Mai mult studii recente arată că persoanele care sunt alergice la polenul buruienilor prezintă un risc
crescut în cazul consumului de produse fitoterapice (produse tip plafar) sau produse apicole (polen,
miere) .
Speci aliștii ne avertizează că cea mai importantă simptomatologie oculară se întâlnește în
special la pacienții cu alergie la polenul de Ambrozie (iarba pârloagelor), cea mai alergenică buruiană
din România, fapt ce reiese și din determinările științ ice efectua te.
Alergia la acarieni se pote manifesta usor diferit de la persoana la persoana, putand evolua ca
rinita alergica simpla, rinoconjunctivita, astm bronsic alergic sau chiar si cu manifestari cutanate de
tipul dermatitei atopice.

30

2.4% 2.4% 2.4% 4.8% 4.8% 4.8% 4.8% 4.8% 4.8% 4.8% 7.1% 7.1% 7.1% 7.1% 7.1% 9.5% 9.5% 11.9% 16.7% 16.7% 31.0%
0.0% 5.0% 10.0% 15.0% 20.0% 25.0% 30.0% 35.0%MigdaleCaisePeste codGalbenus de ouFaina de grauSoiaMarRosieMorcovTelinaLapte de vacaFaina de secaraOrezAluneKiwiDrojdieCartofCrevetiArahideMarker CCDAlbus de ou Distribuția pacienților în funcție de prezența răspunsului la alergeni alientari

31
Alergiile ali menta re sunt mai frecvente la vâ rstele fragede. Topu l acestor alimente incriminate
în alergii diferă în funcție de grupele de vârstă , astfel:
La copiii, cele mai frecvente alergii al imentare sunt la laptele de vacă și derivați, la ou (albuș ul
este partea cea ma i alergizantă a oului ), soia, glutenul din cereale, în special din grâu, arahide și pește
după cum se va observa î n studiile efectuate pe Panelul Pediatric.
La adolescenți și adulț i, cele mai fecvente a lergii alimentare apar la alubuș de ou, arahide,
carto f, alune, peste ș i fructe de mare.
Prezența markerului CCD intr -o proporție de 16,7 % arată că alergiile încrucișate sunt mult
mai frecvente î n cazul alergiilor alimentare.
Reactivitatea încrucișată are loc atunci câ nd proteinele dintr -un aliment sunt sim ilare celor ale
altui aliment. Drept rezultat, sistemul imun itar le percepe drept identice și reacționează conform
acestei asemănă ri.
Abrevierea CCD reprezintă determinantul carbohidrat reactiv încrucișat. CCD -urile sunt
prezente în multe alergeni pentru p lante și animale.

32

3.5% 3.5% 3.5% 4.2% 4.2% 4.2% 4.9% 5.6% 6.3% 6.3% 6.3% 6.3% 6.3% 7.0% 7.7% 7.7% 8.4% 8.4% 8.4% 8.4% 11.2% 11.2% 11.2% 11.2% 11.2% 11.9% 17.5% 27.3%
0.0% 5.0% 10.0% 15.0% 20.0% 25.0% 30.0%AluneCazeinaEpitelii de calAmestec iarba (gazon+secara)Cladosporium herbarumMarker CCDPelinGalbenus de ouAspergillus fumigatusBeta-lactoglobulinaEpitelii de caineMesteacanPeste codSoiaAlbumina serica bovinaFaina de grauAlternaria alternataArahideLapte de vacaMorcovAlbus de ouAlfa-lactalbuminaEpitelii de pisicaMarOrezDermatophagoides farinaeDermatophagoides pteronyssinusCartofDistribuția pacienților în funcție de prezența sau absența răspunsului la alergeni -Panel
Pediatric

33
Dacă în cazul adulț ilor din ca drul Panelului Inhalator s -a remarcat amestecul de iarbă timpurie
și amestecul de buruieni ca fiin d cel mai frecvent incriminat, î n cazul Panelu lui adresat copiilor se
constată că acarienii din praf ( Dermatophagoides farinae și Dermatophagoides pteronyssinus ) sunt
principalii responsabili de alergiile la nivelul tractului respirator.
Sensibilitatea cartofilor este cea mai mare parte obser vată la copiii cu diagnostic de dermatită
atopică. În general, se nsibilitatea la cartofi este combinată cu a lte alergii alimentare, fapt arătat și de
prezența mackerului CCD în cazul acestor pacienț i.
S-a constatat că , aproximati v 70-80% dintre copii se vindecă până în jurul vâ rsei de 6 -7 ani
sau cel mai târziu în preaj ma puberta ții. Însa, alergia la alune/nuci/arahide ș i cea la fructele de mare
durează toată viața, î n majoritatea cazurilor.
Cercetari in domeniu arata ca la copiii atopici primele raspunsuri prin anticorpi IgE se produc
la alergeni alimentari, ulterior c onstatându -se prezența de IgE spe cifice pentru alergeni inhalatori .

34

3.0% 6.0% 6.0% 6.0% 7.0% 8.0% 9.0% 9.0% 9.0% 10.0% 10.0% 10.0% 11.0% 11.0% 11.0% 12.0% 14.0% 14.0% 14.0% 18.0% 20.0% 30.0%
0.0% 5.0% 10.0% 15.0% 20.0% 25.0% 30.0% 35.0%Galbenus de ouPelin negruMatreata calCladosporium herbarum (fulvia)Epiteliu caineFaina de grauMesteacanAlunMarker CCDPeste codMorcoviOrezPar pisicaLapteSoiaMarAlbus de ouSecaraAlternaria alternataGazon (lolium perenne)Dermatophagoides pteronyssinusCartofDistribuția pacienților în funcție de prezența răspunsului la alergeni -Panel Mixt

35

2.4. Concluzii

Studiul arată că populația afectată de alergii le alimentare ș i respiratorii se încadrează î n categoriile
de vârstă copii și tineri. De aceea consider impor tant atât diagn osticul și tratamentul precoce, cât și
educația alergologica privind prevenția dezvoltării altor complicaț ii alergice suplimentare.
Atitudinea terapeutică ulterioară este bazată pe tabloul clinic al pacientului, istoricul bolii, dar
și pe analizele de labo rator (care au un rol major î n punerea unui diagnostic corect) , de aceea ar fi util
ca societățile științifice de profil împreună cu medicii specialiști pediatri și alergologi să creeze un
panel pediatric de alergeni la nivel național, ceea ce ar ajuta la diagnosticarea mai rapidă a acestei boli.
Afecț iunile alergice sunt determinate de diferiți factori . Printre aceștia se numără ș i fondul
genetic și stilul de viață al unei persoane, precum și de mediul în care trăiește. De exemplu, cei care au
un bagaj gen etic predispus și care sunt expuși la factorii de mediu poluanți, au mai multe șanse de a
dezvolt a o boală cum ar fi astmul.
În prez ent este derulat un proiect prin care educația terapeutică a bolilor cronice vine în
întâmpinarea acestei c rize, încercând s ă creeze o legătură de susținere reciprocă medic – pacient,
printr -o abordare bio – psiho – comportamentală, care va ține cont de tipul de per sonalitate al fiecărui
pacient.(Asher MI , Ishizaka K lshizaka )

36

BIBLIOGRAFIE:

(1) L. M. Popesc u, C. Ursaciuc, D. L. Radu, Olga Simionescu, E. Radu, A. C.
Bancu, D. Andronescu. Dicționar imunologie medicală. Editura Universitară "Carol
Davila" București – 2002
(2) Imunologie si imunochimie -Grigore Mihaescu, Universitatea din Bucuresti
2003.
(3) Richard Wagn er: Clemens von Pirquet, discoverer of the concept of allergy ,
Bull N Y Acad Med. 1964 March; 40(3): 229 –235
(4) 2 Gell, P.G.H. and Coombs, R.R.A. (1963) The clas sification of allergic
reactions underlying disease. In Clinical Aspects of Immunology (Coombs, R.R.A.
and Gell, P.G.H., eds) Blackwell Science
(5) Popescu G.I. – Alergologie, Ed. All, Bucure ști, 1998
(6) www.dpcweb.com –Tech nical Documents, Technical Reports .
(7) http://rjp.com.ro/articles/2011.1/Pedia_Nr -1_2011_Art -1.pdf
(8) Alergia, mai agresivă ca niciodată autor: Dr. Monica Schifirnet, medic
primar alerg ologie și imunologie la clinica Gral Colentina
(9) http://pathophysiology.umft.ro/lib/exe/fetch.php?media=ro:program:mg:curs _
03_fiziopatologia -reactiilor -de-aparare_ii.pdf
(10) Paul A. Linnemeyer. The Immune System – An Overview, 2008. www.the
body.com.
(11) Robert R. Rich, Thomas A. Fleisher. William T. Shearer, Harry W.
Schroeder, Anthony J. Frew, Cornelia M. Weyand. Fundamental Pri nciples of the
Immune Response. In Clinical Immunology. Principles and Practice, Mosby,
Elsevier, Third Edition, 2008, 3 -127.
(12) https://www.slideshar e.net/BlojuAlexandra/10notiuni -introductive -de-
alergologie -si-imunologie Catedra de Fiziologie “NC Paulescu”, UMF “Carol
Davila” Bucuresti Curs 2007 – Fiziologia sistemului imun, Dr. Ina Stefanescu
http://fiziologie.univermed -cdgm.ro 5 ORGANIZAREA SISTEMU LUI IMUN Assal
JP, Lacroix Anne – Therapeutic Education of Chronic Patients, Maloine, Paris,2001
(13) Assal, J. – Ph, Traitement des maladies de longue duree, Encycl. Med. Chir.,
Elsevier, Paris, 1996;
(14) Asher MI, Montefort S, Björkstén B, et al; ISAAC Phase Three Study Group.
Worldwide time trends in the prevalence of symptoms of asthma, allergic

37
rhinoconjunctivitis, and eczema in childhood: ISAAC Phases One and Three repeat
multicountry cross -sectional surveys. Lancet. 2006; 368(9537): 733 -43.
(15) Ishizaka K lshizaka T Hornbrook MM. Physicochemical Properties of Human
Reaginic Antibody lV. Presence of a Unique lmmunoglobulin as a Carrier of
Reaginic Activity J. lmm., 97:75 (1966).
(16) Hamilton R. Radioimmunoassay in the Assesment of Allergic Disease.
Ligand Quarterly, 2 : 13 (1979).
(17) Johansson S Bennich H, Berg T The Clinical Significance of lgE. Progress in
Clin. Immunology, 1: (1972).
(18) Frew AJ. The immunology of respiratory allergies. Toxicology Letters 86
(1996) 65 -72.
(19) EUROlMMUN AG. Stdcker W, Schlumberger W. Alle Beit rége zum Thema
Autoimmundiagnostik. in: Gressner A, Arndt T (Hrsg.) Springer Lexikon Klinische
Chemie. Medizinische Labordiagnostik von A -Z. Springer Medizin Verlag,
Heidelberg 1 (2007).
(20) Janeway CA, Traves P. Allergie und Hypersensibilitat. Immunologie.
Spektrum Akademischer Verlag (1997).
(21) Arruda LK, Sole D, Baena -Cagnan’i CE, Naspitz CK. Risk factors for
asthma and atopy. Curr Opin Allergy Clin lmmunol 5 (2005) 153 -159.
(22) Boullay ME, Boulet LP. The relationships between atopy, rhinitis and
asthma: pathophy siological considerations. Curr Opin Allergy Clin Immunol 3
(2003) 51 -55.
(23) Caballero T, Martin -Esteban M. Association between pollen hypersensitivity
and edible vegetable allergy: A review. invest Allergol Clin Immunol 8 (1998) 6 –
16.
(24) Kristen D. Jackson, M. P.H.; LaJeana D. Howie, M.P.H., C.H.E.S.; Lara J.
Akinbami, M.D.
(25) Robert R. Rich, Thomas A. Fleisher. William T. Shearer, Harry W. Schroeder, Anthony J.
Frew, Cornelia M. Weyand. Fundamental Principles of the Immune Response. In Clinical
Immunology. Princip les and Practice, Mosby, Elsevier, Third Edition, 2008, 3 -127.