Diagnosticul Firmei Sc. Bodany Prod Shoes Srl

Diverse

Diagnosticul Firmei Sc. Bodany Prod Shoes Srl

Byadmin ianuarie 1, 2024

UNIVERSITATEA CREȘTINĂ „DIMITRIE CANTEMIR“ – BUCUREȘTI

FACULTATEA DE FINANȚE, BĂNCI ȘI CONTABILITATE

LUCRARE DE LICENȚĂ

DIAGNOSTICUL ECHILIBRULUI FINANCIAR, LICHIDITĂȚII ȘI SOLVABILITĂȚII PE EXEMPLUL FIRMEI SC. BODANY PROD SHOES SRL.

CONDUCĂTOR ȘTIINȚIFIC:

Conf. univ. dr. ROXANA ARABELA DUMITRAȘCU

ABSOLVENT:

TILINCĂ E. ANDREEA DANIELA

BUCUREȘTI

2016

* Pentru fiecare criteriu de apreciere se trece semnul X, corespunzător calificativului și notei acordate.

** Nota acordată de conducătorul științific se calculează cu relația: Suma totală a notelor acordate / 10

C U P R I N S

I N T R O D U C E R E

Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri. Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri. Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri.

Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri. Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri. Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri.

1.DIAGNOSTICUL ECHILIBRULUI FINANCIAR STATIC AL ÎNTREPRINDERII

Diagnosticul echilibrului financiar static este prezentat cu ajutorul bugetului de venituri și cheltuieli, prin care se realizează trimestrial nivelul de necesar de resurse financiare și existența de resurse.

La nivel de întreprindere, aprecierea echilibrului financiar este legat de obiectivele urmărite de întreprindere acestea fiind supraviețuirea în domeniul de activitate, asigurarea unui beneficiu pentru cei care au adus resursele necesare activității economice și majorarea economică.

Echilbrul financiar depinde de flexibilitatea financiară a întreprinderii. Flexibilitatea financiară reprezintă capacitatea întreprinderii de a se mobiliza rapid în ceea ce privește declararea lichidităților. Altfel spus ea urmărește modul de utilizare a resurselor proprii și împrumutate ale întreprinderii.

Sursa de date pentru analiza financiară o constituie documentele contabile de sinteză,: bilanțul, contul de profit și pierderi și anexele la bilanț, acestea din urmă oferind explicații necesare unei înțelegeri mai bune a bilanțului și contului de profit și pierdere, aducând clarificări privind politicile firmei în materie de investiții, de finanțare, de fiscalitate, de evaluare a patrimoniului.

Într-o abordare generală, pentru afacerile aflate în derulare, diagnosticul financiar cuprinde:

Un studiu al bilanțului, (static și dinamic, pe orizontală și pe verticală, fiecare punând în evidență corelații cu semnificații deosebite în aprecierea situației financiare a întreprinderii);

Un studiu al contului de rezultat pentru a studia performanțele degajate de întreprindere.

Analiza planului financiar pentru afacerile aflate atât la debut (cu rolul de a documenta, justifica și convinge) cât și pentru cele în derulare (în vederea unor noi investiții).

NECESITATEA PRELUCRĂRII BILANȚULUI CONTABIL ÎN SCOPUL REALIZĂRII DIAGNOSTICULUI FINANCIAR

Bilanțul este documentul contabil de sinteză prin care se prezintă elementele de activ și pasiv (mijloacele și resursele) la închiderea exercițiului și în alte situații prevăzute de lege, grupate după natură, destinație și lichiditate, respectiv după natura, proveniența și exigibilitate. Elementele de pasiv vizează fondurile de care a beneficiat întreprinderea (capitalurile proprii ale asociațiilor, provizioanele, datoriile de exploatare, datoriilor financiare), iar cele de activ, utilizările acestor fonduri, cu titlu durabil (active imobilizate) și cu titlu provizoriu și ciclic (active circulante).

Bilanțul contabil nu permite să se efectueze un diagnostic financiar și de aceea va trebui să fie adaptat exigențelor analizei financiare, prin regruparea, reclasificarea și corectarea anumitor conturi. Astfel va suferi un număr de prelucrări înainte de a fi exploatat în analiza financiară.

Pornind de la elementele pe care le deține acesta este necesară o ordonare anterioară a posturilor de activ și de pasiv strict după criterii de lichiditate- exigibilitate. Ordonarea activelor după lichiditatea lor și a pasivelor după exigibilitatea lor constituie o opțiune aplicată distinct în diferite țări. În acest sens există două modalități.

Prima modalitate de prezentare constă în clasarea elementelor de activ în ordinea lichidității crescătoare și a pasivelor în ordinea exigibilității crescătoare: aceasta este folosită în țări precum Franț, Belgia și Germania.

A doua modalitate de prezentare clasează elementele de activ după lichiditatea descrescătoare și elementele de pasiv după exigibilitatea descrescătoare: această modalitate este aplicată mai ales în țările anglosaxone .

Diferența dintre cele două modalități rezultă din aplicarea inversă a aceluiași criteriu

fundamental de ordonare a bilanțului. Cu toate diferențele de prezentare, bilanțurile stabilite

(bilanțul financiar și bilanțul funcțional) pe bază de criterii omogene de ordonare trebuie să permită principii comune de analiză. În România se folosește prima modalitate de ordonare deoarece contabilitatea aplicată este de tip francez.

Elementele de activ sunt bine definite în funcție de creșterea gradului de lichiditate începând cu partea de sus a activului bilanțier. Lichiditatea reprezintă totalitatea banilor de care dispune o întreprindere, pentru a face plățile în termen, dar fără pierdere de valoare. Astfel, în active se vor înscrie mai întâi elementele cel mai puțin lichide,respective imobilizările numite și nevoi sau întrebuințări datorită rotației încete a capitalurilor inverse. Mai apoi se notează activele circulante, acestea având un grad de lichiditate mai ridicat decât imobilizările, din acest motiv poartă numele de nevoi sau întrebuințăti temporare.

Pasivele din bilanțul contabil trebiesc rearanjate dupâ criterii de exigibilitate apelându-se la informațiile din Anexa la bilanț. Prin această reamenajare se obtin astfel două mulțimi de elemente: pasive mai mari de un an și pasive mai mici de un an. Exigibilitatea reprezintă însușirea elementelor de pasiv de a deveni onorabile la un anumit termen.În acest mod se vor vor fii înscrise mai întâi capitalurile proprii provenite de la asociați cât și cele din reinvestiri ale conscentrăriilor anterioare, iar apoi capitalurile din surse publice. În fapt, aceste resurse nu au o anumită dată la care să fie onorate deci, nu sunt exigibile ( doar în situații extreme de faliment) și de aceea sunt numite resurse permanente sau capitaluri permanente. Datoriile pe termen lung trecute în categoria resurselor permanente sunt împrumuturile pe termen lung și mediu cu scadență mai mare de un an. Datoriile pe trmen scurt regrupează ansamblul datoriilor cu scadență mai mică de un an, numite și resurse temporare. Analiza datoriilor în funcție de gradulo lor de exigibilitate preyintă po mare importanță pentru evaluarea riscului pe care-l implică îndatorarea înterprinderii.

Toate elementele bilanțului contabil, atât cele de activ cât și cele de pasiv, se aranjează în posturi asemănătoare. Elementele neimportante se calculează cu alte elemente importante.

Principalele modificări ale elementelor din bilanțul contabil:

Diminuarea activului imobilizat (imobilizări necorporale) cu active fictive considerate nonvalori.

Imobilizările financiare ale firmei cu o durată de viață mai mică de 1 an de natura altor creanțe vor majora creanțele iar cele de natura titlurilor de valoare vor majora activele de trezorerie.

Imobilizările corporale se vor majora cu valoarea stocurilor cu o lichiditate mai mare de 1 an.

Veniturile și cheltuielile înregistrate în avans vor fi asimilate la activele imobilizate sau la activele circulante în creanțe sau datorii în funcție de lichiditatea acestora.

În valoarea creanțelor se includ și avansurile spre decontare, acestea vor fi eliminate din conturile casa și conturi la bănci în lei.

Includerea în capital a subvenților nete pentru investiții aferente terenurilor și mijloacelor fixe obținute în titlu gratuit.

Includerea provizioanelor constituite pentru riscuri cu șansă mică de realizare în capitaluri proprii, a celor constituite pentru riscuri cu șanse de realizare într-o perioadă mai mare de 1 an.

Creditele de trezorerie apar la poziția pasivelor de trezorerie

Subvențiile pentru investiții sunt asimilate capitalurilor proprii

Valorile mobiliare se vor regăsi în activul de trezorerie.

DIAGNOSTICUL ECHILIBRULUI FINANCIAR STATIC APRECIAT PE BAZA BILANȚULUI FINANCIAR.

Potrivit OMFP 3055/2009 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, în România, formatul bilanțului este cel sub formă de listă, pentru construirea bilanțului financiar acesta trece din forma sa în formă cont, punând față în față activul cu pasivul și retratarea elementelor de activ/pasiv pentru a elimina distorsiunile existente între realitatea prezentată în documentele de sinteză și cea economico-financiară din activitatea întreprinderii. Din acest motiv, în activitatea practică de analiză, raționamentul profesional va determina adăugarea/eliminarea anumitor elemente de corecție aplicate diverselor poziții din bilanț.

Structura bilanțului financiar permite confruntatea lichidității activelor și a exigibilității pasivelor pentru a stabili dacă întreprinderea este capabilă, imediat sau prin conversia unor active mai pițin lichide, să-și acopere datoriile exigibile la un moment dat , ca de exemplu, în cazul încetării activității. În concluzie bilanțul financiar servește aprecierii solvabilității și lichidității întreprinderii.

Bilanțul financiar are 2 părți:

Partea de sus nevoi permanente și resurse permanente.

Partea de jos nevoi temporare și resurse temporare.

Prin această explicație schema, bilanțului financiar se prezintă astfel:

Tabel 1.1

Bilanțul financiar

Activ = Necesar Pasiv = Resurse

(Sursă Dumitrașcu R.A,“Gestiunea financiară a întreprinderii Concepte,Modele,Instrumente”, Ed Universitară București, 2013, pag 30 )

1.2.1 Aprecierea solvabilității

Aprecierea solvabilității constă în compararea activelor totale cu datoriile totale și evidențierea capitalurilor proprii rămase. Aprecierea solvabilității se realizează cu următorii indicatori:

Activul net contabil.

ANC = Total activ – Total datorii

ANC este echivalent cu capitalurile proprii din psivul bilanțului financiar. El constituie garanția creditelor în cazul în cazul evoluției nefavorabile a activității întreprinderii.

Situația netă

SN = Capitaluri proprii – Subvenții pentru investiții- Provizioane

De altfel, de cele mai multe ori, situația netă a unei întreprinderi este pozitivă și

crescătoare, ca urmare a reinvestirii unei părți din profitul net sau a încorporării altor elemente (subvenții, reporturi din exercițiul precedent, etc.).Creșterea situației nete reflectă atingerea obiectivului major al gestiunii financiare, și anume maximizarea valorii întreprinderii, adică a valorii capitalurilor proprii

Situația netă negativă semnifică o depășire a activului de către datorii și anunță falimentul întreprinderii. Situația se poate datora pierderilor din exercițiile anterioare, care au consumat integral capitalurile proprii.

1.2.2 Aprecierea lichidității

Bilanțul financiar reprezintă principalul instrument de analiză a echilibrului dintre nevoile și resursele de finanțare adică a echilibrului financiar. În acest scop pot fi calculați câțiva indicatori foarte relevanți pentru determinarea validării financiare a întreprinderii. Aprecierea lichidității se poate realiza prin următorii indicatori:

a.Fondul de rulment care este de 3 tipuri:

Fondul de rulment permanent sau fondul de rulment financiar (FRF)

FRF= Capitaluri permanente – Nevoi permanente

În această ipoteză, fondul de rulment financiar este o parte a capitalurilor permanente degajată de etajul superior al bilanțului pentru a acoperi nevoi de finanțare din partea de jos a bilanțului.

FRF = Active circulante nete – Datorii pe termen scurt

În această ipoteză, fondul de rulment financiar evidențiază surplusul activelor circulante nete în raport cu datoriile temporare, sau partea activelor circulante nefinanțată de datoriile pe termen scurt.

În funcție de mărimea celor daouă adunări bilanțiere din partea de jos a bilanțului financiar, pot fi puse în evidență următoarele trei situații:

Capitaluri permanente > Activ imobilizat net : FRF>0

Deoarece fondul de rulment financiar este pozitiv, capitalurile permanente finanțează o parte din activele circulante, după finanțarea integrală a imobilizărilor nete. Această situație pune în evidență fondul de rulment financiar ca expresie a realizării echilibrului financiar pe termen lung și a contribuției acestuia la înfăptuirea echilibrului financiar pe termen scurt.

Capitaluri permanente < Activ imobilizat net: FRF<0

Valoarea negativă FRF reflectă absorbirea unei părți din resursele temporare pentru finanțarea unor nevoi permanente, contrar principiului de finanțare: nevoilor permanente li se alocă resurse permanente. Această situație generează un dezechilibru financiar, care trebuie analizat în funcție de specificul activității desfășurate de întreprinderea respectivă.

Capitaluri permanente = Activ imobilizat net: FRF=0

În această situație, cel mai puțin probabilă, activele circulante acoperă “strict”datoriile pe termen scurt, fără posibilitatea răspândirii unui surplus de lichiditate.

Fondul de rulment propriu

FRpropriu = Capitaluri proprii – Active imobilizate nete

Fondul de rulment împrumutat

FR împrumutat = FRF- FRpropriu

b.Nevoia de fond de rulment (NFR)

NFR = Nevoi temporare (fără activele de trezorerie) – Resurse temporare (fără pasivele de trezorerie)

c. Trezoreria netă (TN)

TN =FRF- NFR

Trezorerie netă pozitivă reprezintă suma rămasă după ce fondul de rulment finanțează în totalitate nevoia de fond de rulment. Trezoreria netă pozitivă reprezintă un excedent de finanțare, concretizat în disponibilități în casă și în conturile bancare. Surplusul monetar trebuie fructificat pe piața monetară și/sau financiară în condiții de lichiditate, rentabilitate și securitate optime pentru întreprindere.

Trezoreria netă negativă evidențiază existența unui deficit monetar la încheierea exercițiului. În acest caz, o parte din nevoia de fond de rulment trebuie să fie finanțată din creditele de trezorerie, adică din resurse financiare externe, conducând la creșterea dependenței întreprinderii de creditorii săi și la limitarea autonomiei.

,,Un dezechilibru de trezorerie prelungit, relevă în unele cazuri o ineficiență reală, iar în alte cazuri o deficiență de armonizare a ritmului intrărilor și ieșirilor de numerar, caz în care trebuie regândite scadențele încasărilor și plăților’’

d. Chaș-flow-ul perioadei (CF)

CF = TN1 – TN0

Situații tipice de echilibru:

NFR >0, FR> 0, TN > 0

Prezintă o structură financiară foarte stabilă. FR, acoperind în întregime nevoile ciclului de exploatare și eliberare de lichidități disponibile

NFR> 0, FR > 0, TN < 0

În acest caz FR este pozitiv dar insuficient pentru a acoperii nevoile ciclului de exploatare. Acest lucru ducând la credite de trezorerie care pot genera neîncrederea furnizorilor de capital pe termen scurt.

FR< 0, TN < 0, NFR > 0

Această situație ne arată opoziție dezechilibrată. Ea fiind caracteristică întreprinderilor care se află în dificultate și care se pot salva doar prin credite bancare pe termen scurt din care sunt finanțate NFR și o parte din imobilizări.

TN > 0, FR > 0, NFR< 0

Situația este foarte favorabilă. Creșterile de resurse financiare sigure și o exigibilitate a datoriilor pe termen scurt subclasată în raport cu lichiditatea activelor circulante, vor alimenta o trezorerie îmbelșugată.

FR < 0, NFR < 0, TN > 0

Această situație este dezechilibrată deoarece este susținuta doar prin credite bancare și furnizori. Aceasta poate fi tolerată de întreprindere dacă aceasta a reușit să câștige încrederea furnizorilor.

FR< 0, NFR < 0, TN < 0

Situație financiară dezechilibrată deoarece o parte din activele imobilizate sunt finanțate prin resurse ciclice provenite din credite de trezorerie, pe de o parte și prin resurse de exploateare, pe de altă parte.

1.3. DIAGNOSTICUL ECHILIBRULUI FINANCIAR STATIC APRECIAT PE BAZA BILANȚULUI FUNCȚIONAL.

Bilanțul funcțional reprezintă un alt instrument util pentru analiza financiară, el fiind un bilanț contabil retratat, posturile fiind ordonate într-o logică și o optică diferită de cea după funcțiunea conturilor.

Prin intermediul analizei bilanțului funcțional, ȋntreprinderea este vulnerabilă dacă recurge ȋn ceea mai mare parte la finanțări prin credite bancare pe termen scurt. Acest aspect este evidențiat de studiul comparativ al variației fondului de rulment funcțioal cu variația nevoii de fond de rulment.

Clasificarea funcțiilor întreprinderii în trei categorii ( funcția de investiții, funcția de funcțonare, funcția de exploatare) satau la baza filanțului funcțional.

Funcția de investiții: aceasta grupează imobilizările corporale și financiare pe două categorii (exploatare și înafara exploatării) indiferent de durata lor de viață.

Funcția de finanțare: grupează imobilizările corporale și financiare indiferent de scadența lor precum și provizioanele.

Imobilizările fiind păstrate în activ la valoarea lor brută, amortizările vor fi adaptate capitalurilor proprii.

Funcția de exploatare: fluxurile de aprovizionare, producție și vânzări care produc stocuri reale și financiare care se adaptează cu o anumită ritmicitate.

Schematic, bilanțul funcțional se prezintă astfel:

Tabel 1.2

Bilanțul funcțional

Activ = Utilizari Pasiv = resurse

(Sursă Dumitrașcu R.A,“Gestiunea financiară a întreprinderii Concepte, Modele, Instrumente”, Ed Universitară București, 2013, pag 43 )

a.Fondul de rulment funcțional (fondul de rulment net global) (FRNG)

FRNG = Resurse durabile (inclusiv ajustări)- Nevoi stabile (active imobilizate brute)

b.Nevoia de fond de rulment totală (NFRT)

NFRT= NFRE+NFRAE

c.Trezoreria netă (TN)

TN= FRNG-NFRT

Există șase categorii de structure funcționale ce pot fi ȋntâlnite ȋn practică, prezentate ȋn figura 1.1.

a b c d e f

FIgura1.1 Structuri funcționale stabilite pe baza bilanțului function (Sursă Dumitrașcu R.A,“Gestiunea financiară a întreprinderii Concepte,Modele,Instrumente”, Ed Universitară București, 2013 pag 66)

Structuri funcționale stabilite pe baza bilanțului functional:

NFRT >0, FRNG > 0, TN > 0

Nevoia de fond de rulment funcțional este în întregime finanțată din resursele stabile (FRNG > 0), a căror mărime permite degajarea de disponibilități (TN > 0).

Trebuie însă cercetat dacă acestea nu se datorează folosirii insuficiente a capitalului.

NFRT> 0, FRNG > 0, TN < 0

Nevoia de fond de rulment funcțional este finanțată parțial din resursele stabile (FRNG > 0) și parțial dintr-un excedent al creditelor bancare curente în raport cu disponibilitățile (TN < 0).

Trebuie ținut cont în acest caz de riscul bancar.

FRNG < 0, TN < 0, NFRT > 0

Creditele bancare curente acoperă o parte din activele imobilizate, nevoia de fond de rulment funcțional și disponibilitățile. Aceasta situație este nefavorabilă (dacă nu este ocazională) și necesită o reconsiderare a structurii de finanțare.

TN > 0, FRNG > 0, NFRT < 0

Resursele rezultate din ciclul de exploatare (NFR < 0) se adaugă unui excedent al resurselor stabile (FRNG > 0) pentru a degaja un excedent de lichidități important (TN > 0). Trebuie analizat dacă această situație nu se datorează unei folosiri insuficiente a capitalurilor.

FRNG < 0, NFRT < 0, TN > 0

Resursele ciclului de exploatare (NFR < 0) acoperă un surplus de lichidități, eventual excesiv (TN > 0), și o parte din activul imobilizat (FRNG < 0).

Furnizorii și avansurile de la clienți finanțează atât ciclul de exploatare, cât și o parte din imobilizări. Trebuie examinată posibilitatea unei revigorări a resurselor stabile.

FRNG < 0, NFRT < 0, TN < 0

Sursele permanente nu acoperă decât o parte din activul imobilizat (FRNG < 0), diferența fiind compensată de furnizori, avansuri de la clienți și credite bancare curente (TN < 0). Întreprinderea prezintă o dependență financiară externă ridicată. Trebuie revăzută structura de finanțare.

DIAGNOSTICUL ECHILIBRULUI FINANCIAR DINAMIC AL ÎNTREPRINDERII.

Analiza funcțională evidențiază ȋn mod deosebit activitatea ȋntreprinderii și rezulta-tele acesteia. Procedurile utilizate pentru atingerea scopurilor sale sunt tabloul soldurilor intermediare de gestiune și tabloul de finanțare ca proceduri central ale studiului privind echilibrul funcțional dinamic. Tabloul soldurilor intermediare de gestiune reflect diferitele paliere succesive ȋn formarea rezultatului final, ȋn timp ce tabloul de finanțare evidențiază variația trezoreriei nete rezultată din confruntarea variației fondului de rulment net global cu variația nevoii de fond de rulment pentru exploatare și ȋn afara exploatării.

ÎNTOCMIREA TABLOULUI DE FINANȚARE NEVOI-RESURSE

Tabloul de finanțare furnizează informații privind evoluția globală a trezoreriei, ca rezultantă a echilibrului financiar, fără a evidenția aportul fluxurilor financiare legate de exploatare, de finațare sau de elementele excepționale.

Tabloul de finanțare explică modul de formare a fondului de rulment net global și mo-dul de utilizare a acestuia, până la determinarea unei trezoreri nete ca rezultat al bilanțului de la sfâșitul exercițlui cotabil. Se stabilește, ȋn principal, pe baza a două bilanțuri succesive și a contului de profit și pierdere aferent exercițiului analizat. Schema care ne arată logica echili-brului funcțional dinamic cu cel static este prezentat ȋn figura 2.1.

Tabloul de finanțre arată cum s-a realizat, ȋn timpul exercițului, echilibrul funcțional. Pentru aceasta este necesar ca bilanțul de deschidere și de ȋnchidere a exercițiului să arate aceeași structură funcțională.

Obiectivul principal al acestei analize este constituit din impactul diferitelor operații ale ȋntreprinderii asupra trezoreriei. Această procedură pune ȋn mișare două rezultate:

Rezultatele fenomenelor de diferență ȋntre momentul efectuării operațiilor și cel al ȋncasărilor sau plăților propriu-zise care afectează trezoreria.

În al doilea rân este necesar să se facă diferențe ȋntre operațiile generatoare de fluxuri monetare reale ( venituri ȋncasabile, cheltuieli plătibile) și cele contabile de redresare sau corectare a unor valori care nu vor avea impact asupra trezoreriei (operații generatoare de venituri și cheltuieli calculate).

Bilanț de

deschidere Tablou de finanțare Bilanț de ȋnchidere

Fig. 2.1. Legătura tabloului de finanțare cu bilanțul și contul de rezultat (SursăVintilă G.,“Gestiunea financiară a întreprinderii”, Ed. Didactică și Pedagogică R.A , 2010 pag 132)

Tabloul de finanțare are două părți:

– partea I explică variația fondului de rulment net global ( Δ FRNG), adică modul de realizare, în dinamică, a echilibrului dintre elementele stabile ale bilanțului;

Δ FRNG= Δ RESURSE DURABILE – Δ ÎNTREBUINȚĂRI STABILE

C.A.F

Plăți Încasări

Fig. 2.2. Tabloul de finanțare (Partea întâi) (SursăVintilă G.,“Gestiunea financiară a întreprinderii”, Ed. Didactică și Pedagogică R.A , 2010 pag 156)

– partea a II-a explică variația aceluiași fond de rulment net global ( Δ FRNG) pe baza ele-mentelor din partea de jos a bilanțului funcțional, evidențiind modul de utilizare a fondului de rulment net global în asigurarea echilibrului funcțional între elementele ciclice ale bilanțului și elementele de trezorerie (monetare).

Δ FRNG = Δ Active circulante – Δ Datorii pe termen scurt

(inclusiv active de trezorerie) (inclusiv pasive de trezorerie)

Tabloul de finanțare (Partea a II a) Tabel 2.1

(SursăVintilă G.,“Gestiunea financiară a întreprinderii”, Ed. Didactică și Pedagogică R.A , 2010 pag 139)

În formă simplificată tabloul de finanțare arată astfel ( tabel 2.2)

Tabloul de finanțare Tabel 2.2

(Sursă Dumitrașcu R.A,“Gestiunea financiară a întreprinderii Concepte,Modele,Instrumente”, Ed Universitară București, 2013, pag 109 )

2.2 FLUXURILE DE TREZORERIE LA NIVEL DE ÎNTREPRINDERE

Fluxurile de trezorerie sunt toate operațiunile de intrări și ieșire de numerar pe care întreprinderea le înfăptuiește. Menținerea echilibrului acestora este u atribut obligatoriu funcționării întreprinderii în viitor. O întreprindere este considerată rezistentă daca operațiunile ei emit, în permanență trezorerie.

Trezoreria este un instrument de procedură la îndemâna managerului îtreprinderii pentru realizarea obiectivelor strategice. În acest sens trezoreria poate fi folosită, fie pentru cumpăarea echipamentelor absolut necesare dezvoltării interne, fie pentru achizitionarea titlurilor de participație care vizează creșterea externă. Trezoreria poate fi considerată o garanție flexibilă întreprinderii. Întreprinderea trebuie să fie complet preocupată de plasarea pozitivă a excedentului brut de trezorerie pe termen scurt înainte ca aceasta să fie angrenată în deciziile strategice pe termen lung.

Structura trezoreriei se prezintăastfel (fig 2.2):

Plăți Plăți

Fig. 2.2. Structura trezoreriei (SursăVintilă G.,“Gestiunea financiară a întreprinderii”, Ed. Didactică și Pedagogică R.A , 2010 pag 151)

Formarea trezoreriei ( cash-flow-ului) este proba poziției strategice a îtreprinderii în legătură cu produsele sale, piața sa de desfacere, concurenții săi și asupririle exterioare.

Fluxurile de trezorerie eliminămișcările între elementele care formează numerar sau echivalent de numerar, deoarece acestea sunt componente ale gestiunii numerarului unei întreprinderii.

Echivalentul de numerar este o investiție financiară pe termen scurt în sume constante de numerar și care sunt supuse unui risc nesemnificativ de schimbare a valorii. Ele sunt păstrate pentru îndeplinirea angajamentelor pe termen scurt și nu pentru alte scopuri.

Cash-flow-ul unei perioade poate fi calculat și ca sumă a fluctuaților ce se datorează operațiuniilor de exploatare, a operațiunilor de investiții și a operațiunilor de funcțonare.

CF expl = fluxuri de numerar din activitatea de exploatare

CF inv = fluxuri de numerar din activități de investiție

CF fin = floxuri de numerar din activități de finanțare

Situața fluxurilor de numerar (de trezorerie) Tabel 2.3

Sursă Dumitrașcu R.A,“Gestiunea financiară a întreprinderii Concepte,Modele,Instrumente”, Ed Universitară București, 2013, pag 111 )

DIAGNOSTICUL LICHIDITĂȚII ȘI SOLVABILITĂȚII ÎNTREPRINDERII

Aceste rate caracterizează modalitățile de realizare a echilibrului financiar pe termen lung și termen scurt, apreciază importanța ȋndatorării asupra gestiunii financiare a ȋntreprinderii, evidențiind și principalele schimbări intervenite ȋn conformația mijloacelor și surselor, generate de schimbările interne și de interferență cu mediul economico- social.

Ratele structurii financiare cuprind, ȋn sinteză, trei grupe:

Ratele echilibrului financiar

Ratele de ȋndatorare

Ratele privind structura activului și pasivului.

RATELE ECHILIBRULUI FINANCIAR

Ratele echilibrului financiar sunt expresia realizării echilibrului financiar pe termen lung și scurt și a echilibrului funcțional. Ele marchiază existența sau inexistenț fondului de rulment (FR), a nevoii de fond de rulment (NFR) și a trezorriei nete (TN).

Din această grupare fac parte: ratele de finanțare și ratele de lichiditate.

Ratele de finanțare:

Ratele de finanțare a imobilizărilor (Rfrng) sau Rata fondului de rulment (Rfrf).

Rfrng =

Rfrf =

O valoare subunitară ( <1) a ratei semnifică faptul că ansamblul imobilizărilor este subvenționată din resurse durabile fiind considerate o situație pozitivă pentru întreprindere

Rata autofinanțării investițiilor (Raf).

Raf =

Dacă valoarea acesteia este >1 in consecință întrprinderea are capacitate de finanțare satisfăcătoare pentru finanțarea investițiilor, precum și pentru creșterea NFRE (de exploatare).

Rata de investire (Rinv).

Rinv =

Valoarea optimă a ratei este cuprinsăȋntre 0,3 și 0,5, în această situație întreprinderea poate susține un efort consistent de dezvoltare economică pe baza investițiilor.

Rata finanțăii activului economic (Rae)

Rae =

Situația se consideră favorabilă atunci când rata este supraunitară

Rata de finanțare a nevoii de fond de rulment de exploatare ( Rnfre).

Rnfre =

Aceasta este considerate favorabilă firmei când FRNG reprezintă 2/3 din stocuri.

Rata de finanțare bancară a exploatării sau rata creditelor de trezorerie (Rct)

Rct =

O situație favorabilă pentru firmă presupune o valoare subunitară cât mai mică.

Rata măsoară gradul în care întreprinderea angajează credite bancare pe termen scurt pentru a suplinii capacitatea de autofinanțare a investiției.

Ratele de lichiditate:

Măsoară capacitatea de plată a întreprinderii adică solvabilitatea pe termen scurt.

Rata lichidității generale ( Rlg)

Rlg =

Situația financiară a firmei este favorabilă atunci când aceartă rată are valoare supraunitară cuprinsă ȋntre 2 și 2,5.

Valoarea supraunitară a ratei arată că firma are capacitatea de a-și achita datoriile exigibile pe termen scurt. Aceasta constituie pentru bancă un grad de siguranță în acordarea noilor credite.

Rata lichidității reduse ( Rlr)

Rlr=

Valoare supraunitară și ȋneștere

Rata lichidității imediate ( Rli)

Rli =

Valoare mai mare ca 0,3

3.2 RATELE DE ÎNDATORARE

Ratele de ȋndatorare scot ȋn evidență importanța ȋndatorării asupra gestiunii financiare a ȋntreprinderii.Se pot stabilii următoarele rate de ȋndatorare :

Coeficientul total de ȋndatorare sau “rata levierului” (L) reflectă gradul ȋn care capitalurile proprii asigură finanțea activității ȋtreprinderii. Acest indicator poate fi interpretat și ca o rată a autonomiei financiare a ȋntreprinderii, indicând gradul ȋn care angajamentele sale, pe termen lung și scurt, sunt garantare de capitalurile proprii ale ȋntreprinderii.

L =

Cu cât levierul este mai mare decât 1, cu atât ȋntreprinderea va depinde mai mult de clienții săi. Dacă acesta este subunitar, banca va acorda ȋn continuare ȋmprumuturi ȋn condiții de garanții sigure.

Rata datoriilor financiare ( RDF) exprimă gradul de ȋndatorare pe termen lung. Întreprinderea poate beneficia ȋn continuare de credite bancare pe termen lung și mediu, dacă rata datoriilor finaciare este mai mica decât 0,5.

RDF=

Rata independenței financiare a ȋntreprinderii (RIF), complementară cu RDF măsoară importanța capitalurilor proprii ȋn ansamblul resurselor permanente. În general rata trebuie să fie mai mare sau cel puțin egalăcu 0,5.

RDF=

DIAGNOSTICUL LICHIDITĂȚII ȘI SOLVABILITĂȚII ÎNTREPRINDERII PE BAZA RATELOR STRUCTURII FINANCIARE

Aceste rate caracterizează modalitățile de realizare a echilibrului financiar pe termen lung și termen scurt, apreciază importanța ȋndatorării asupra gestiunii financiare a ȋntreprinderii, evidențiind și principalele schimbări intervenite ȋn conformația mijloacelor și surselor, generate de schimbările interne și de interferență cu mediul economico- social.

Ratele structurii financiare cuprind, ȋn sinteză, trei grupe:

Ratele echilibrului financiar

Ratele de ȋndatorare

Ratele privind structura activului și pasivului.

RATELE ECHILIBRULUI FINANCIAR

Ratele echilibrului financiar sunt expresia realizării echilibrului financiar pe termen lung și scurt și a echilibrului funcțional. Ele marchiază existența sau inexistenț fondului de rulment (FR), a nevoii de fond de rulment (NFR) și a trezorriei nete (TN).

Din această grupare fac parte: ratele de finanțare și ratele de lichiditate.

Ratele de finanțare:

Ratele de finanțare a imobilizărilor (Rfrng) sau Rata fondului de rulment (Rfrf).

Rfrng =

Rfrf =

Valoare supranumită și ȋn creștere.

Rata autofinanțării investițiilor (Raf).

Raf =

Valoare supraunitară.

Rata de investire (Rinv).

Rinv =

Valoarea optimă a ratei este cuprinsăȋntre 0,3 și 0,5

Rata finanțăii activului economic (Rae)

Rae =

Rata de finanțre a activului economic supraunitară

Rata de finanțare a nevoii de fond de rulment de exploatare ( Rnfre).

Rnfre =

Fondul de rulment reprezintă 2/3 din stocuri.

Rata de finanțare bancară a exploatării sau rata creditelor de trezorerie (Rct)

Rct =

Valoare subunitară cât mai mică

Ratele de lichiditate:

Rata lichidității generale ( Rlg)

Rlg =

Valoare supraunitară cuprinsă ȋntre 2 și 2,5

Rata lichidității reduse ( Rlr)

Rlr=

Valoare supraunitară și ȋneștere

Rata lichidității immediate ( Rli)

Rli =

Valoare mai mare ca 0,3

3.2 RATELE DE ÎNDATORARE

Ratele de ȋndatorare scot ȋn evidență importanța ȋndatorării asupra gestiunii financiare a ȋntreprinderii.Se pot stabilii următoarele rate de ȋndatorare :

Coeficientul total de ȋndatorare sau “rata levierului” (L) reflectă gradul ȋn care capitalurile proprii asigură finanțea activității ȋtreprinderii. Acest indicator poate fi interpretat și ca o rată a autonomiei financiare a ȋntreprinderii, indicând gradul ȋn care angajamentele sale, pe termen lung și scurt, sunt garantare de capitalurile proprii ale ȋntreprinderii.

L =

Cu cât levierul este mai mare decât 1, cu atât ȋntreprinderea va depinde mai mult de clienții săi. Dacă acesta este subunitar, banca va acorda ȋn continuare ȋmprumuturi ȋn condiții de garanții sigure.

Rata datoriilor financiare ( RDF) exprimă gradul de ȋndatorare pe termen lung. Întreprinderea poate beneficia ȋn continuare de credite bancare pe termen lung și mediu, dacă rata datoriilor finaciare este mai mica decât 0,5.

RDF=

Rata independenței financiare a ȋntreprinderii (RIF), complementară cu RDF măsoară importanța capitalurilor proprii ȋn ansamblul resurselor permanente. În general rata trebuie să fie mai mare sau cel puțin egalăcu 0,5.

RDF=

4. STUDIU DE CAZ PRIVIND DIAGNOSTICUL ECHILIBRULUI FINANCIAR, LICHIDITĂȚII ȘI SOLVABILITĂȚII ÎNTREPRINDERII PE EXEMPLUL SC BODANY PROD SHOES SRL.

4.1 RETRATAREA BILANȚULUI CONTABIL AL SC. BODANY PROD SHOES SRL. PENTRU PERIOADA 2013-2015

Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri.