Diagnosticul Financiar pe Baza Contului de Profit Si Pierdere la Sc

=== 61a0636d1f25873cdc78806643228095997cc647_488365_1 ===

CALCULUL, INTERPRETAREA ȘI REPARTIZAREA REZULTATULUI PE BAZA CONTULUI DE PROFIT ȘI PIERDERE

INTRODUCERE.

Importanța temei de cercetare. Este dată de locul situațiilor financiare anuale în informarea financiară

Întocmirea situațiilor financiare anuale și depunerea lor la organele în drept este reglementată prin lege. OMFP nr 1802din 29 decembrie 2014 – pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare consolidate emitent:Ministerul Finanțelor Publice- publicat în Mof nr 963/30/12/2014 reglementează și înlocuiește OMFP3055/2009

Microentitățile întocmesc situații financiare anuale care cuprind: bilanțul prescurtat, contul de profit și pierdere, notele explicative la situațiile financiare anuale, iar opțional întocmesc situația modificărilor capitalului propriu, situația fluxurilor de trezorerie.

Entitățile mijlocii și mari întocmesc situații financiare anuale care cuprind: bilanț, cont de profit și pierdere, situația modificărilor capitalurilor proprii, situația fluxurilor de trezorerie, notele explicative la situațiile financiare anuale.

Entitățile nou înființate pot întocmi pentru primul exercițiu financiar de raportare situațiile financiare anuale în formatul aplicabil microentităților.

Bilanțul este un instrument contabil care datează din cele mai vechi timpuri, acesta perfecționându-se în timp pe măsura creșterii cerințelor de informare.

Potrivit criteriilor de grupare, în bilanț sunt prezentate mai întâi elementele de activ începând cu cel mai mic grad de lichiditate, activele imobilizate, urmate de activele circulante; în continuare sunt prezentate elementele de datorii și de capitaluri proprii începând cu cel mai mic termen de exigibilitate respectiv datorii sub un an, continuând cu cele cu termen mai mare de exigibilitate, datorii peste un an, iar în final sunt prezentate elementele cu cel mai mare termen de exigibilitate, capital și rezerve.

În structura bilanțului, elementele de active, datorii și capitaluri proprii sunt ordonate pe trei nivele. Informațiile privind elementele bilanțiere trebuiesc prezentate comparativ. Pentru exercițiul precedent datele se preiau din bilanțul exercițiului precedent; pentru exercițiul curent datele se preiau din ultima balanță de verificare și se prelucrează potrivit conținutului fiecărui post, fiecărui capitol și fiecărei grupe.

A doua componentă a situațiilor financiare anuale care oferă informații despre performanța întreprinderii este contul de profit si pierdere.

Performanța întreprinderii este definită și măsurată frecvent prin profit și reprezentată în situațiile financiare prin structurile calitative de venituri și cheltuieli aferente. Informațiile despre performanța întreprinderii, în special profitabilitatea acesteia, sunt utile pentru a anticipa capacitatea întreprinderii de a genera fluxuri de trezorerie cu ajutorul resurselor existente, precum și pentru formularea raționamentelor despre eficiența cu care întreprinderea poate utiliza noi resurse.

Situațile financiare anuale preiau datele contabile înregistrate în conturi prin intermediul balanței de verificare le prezintă într-un mod sintetic pe principiul dublei înregistrări în conturi adică a dublei reprezentări a patrimonului, exprimă echilibrul dintre sursele de finanțare și mijloacele economice. Situațiile financiare sunt o reprezentare structurala a poziției și a performanței financiare a unei societăți comerciale, entități economice.

Ele au ca scop furnizarea de informații despre poziția financiară a firmei, performanța financiară, fluxurile de trezorerie ale căror informații sunt utile în luarea unor decizii financiare și economice de multipli utilizatori.

Deci aceste situații de sinteză ale întreprinderii oferă înformații despre activele, datoriile totale, capitalurile subscrise și vărsate, modificarea lor, politica de investiții, capitalurile proprii și permanente, fluxurile de trezorerie de exploatare, investiții și de finanțarea întreprinderii.

Structura acestei lucrări:

CAPITOLUL 1- IMPORTANȚA CONTULUI DE PROFIT ȘI PIERDERE ÎN CADRUL SITUAȚIILOR FINANCIARE ANUALE ALE SOCIETĂȚILOR COMERCIALE

1.1. Obiесtivеlе situațiilor finanсiarе anualе și utilizatorii aсеstora

Obiесtivul situațiilor finanсiarе anualе este furnizarea de informații și date despre poziția financiară a firmei, performanțele și modificările în timp a poziției financiare, fluxurile de trezorerie ale unei entității, utile unei categorii largi de utilizatori. Situațiile financiare anuale constituie un tot unitar iar elementele direct legate de evaluarea poziției financiare, reflectate în bilanț sunt activele, datoriile și capitalurile proprii.

Activele sunt resurse controlate de către entitate ca rezultat a unor evenimente trecute, și de la care se așteaptă generarea de beneficii economice viitoare pentru entitate; activele sunt recunoscute în contabilitate și prezentate în bilanț atunci când este probabilă realizarea beneficiilor economice viitoare și activele respective au un cost sau o valoare care poate fii evaluată în mod credibil.

Datoriile sunt obligații actuale ale entității economice ce decurg din evenimente trecute, iar prin decontarea lor se așteaptă să rezulte o ieșire de resurse care încorporează beneficii economice. Datoriile sunt recunoscute în contabilitate și prezentate în bilanț atunci când este probabil o ieșire de resurse încorporând beneficii economice va rezulta din decontarea unor obligații prezente și când valoarea la care se vor realiza aceste decontări pot fi evaluate în mod credibil.

Capitalurile proprii reprezintă interesul rezidual al acționarilor sau asociaților în cadrul activelor unei entități economice după deducerea tuturor obligațiilor sale.

Beneficiile economice se referă la potențialul de a contribui direct sau indirect la fluxul de numerar, sau echivalențe de numerar către entitatea economică. Contribuția

este reflectată sub forma creșterii intrărilor de numerar sau sub forma reducerii ieșirilor de numerar prin reducerea costurilor de producție.

Utilizatorii interni și externi sunt interesați de aceste informații pe care le folosesc în luarea de decizii economice actuale dar și viitoare, adică când este util să cumpere sau să vândă, să păstreze părți din capitalul întreprinderii, când să distribuie dividende, când anume să reinvestească profitul obținut, determină elaborarea politicilor fiscale.

Utilizatorii situațiilor financiare anuale includ investitorii prezenți dar și cei din viitor-potențialii investitori, personalul angajat, creditorii, furnizorii, clienții, instituțiile statului și alte autorități interesate, publicul larg; toți utilizează informațiile pentru necesitățile lor.

Investitorii sunt preocupați de riscul inerent tranzacțiilor și de rentabilitatea investițiilor lor, au nevoie de informații în deciziile lor de a vinde sau a cumpăra, a păstra instrumentele de capital, interesul acționarilor cuprinde și capacitatea entității de a plăti dividende.

Angajații sunt interesați de informații privind stabilitatea, profitabilitatea angajatorilor lor, capacitatea entității de a oferii remunerații corespunzătoare muncii prestate, oportunități profesionale, pensii și alte beneficii.

Creditorii sunt interesați de informații care le permit să determine dacă împrumuturile acordate și dobânzile aferente creditelor contractate de către entitățile economice vor fii rambursate la timp.

Furnizorii și alți creditori sunt interesați de informații care le permit să determine dacă sumele care le sunt datorate vor fii plătite la scadență, ei au în vedere o perioadă scurtă de timp față de creditori, cu excepția informațiilor pentru clienții mari de care sunt interesați pe perioade mari de timp.

Clienții sunt interesați de informații despre continuitatea activității unei entități economice, atunci când au o colaborare pe termen lung sau sunt dependenți de ea.

Instituțiile statului și alte autorități sunt interesate de alocarea resurselor de întreaga activitate a entităților economice. Ele solicită informații pentru a reglementa activitatea entităților economice, pentru a elabora politica fiscală, pentru baza de calcul a venitului național și a altor indicatori statistici.

Publicul este interesat de către situațiile financiare anuale ale entităților economice pentru că furnizează informații referitoare la evoluțiile recente legate de activitate și profitul ce rezultă din activitatea lor, motivul fiind dat de faptul că entitățile pot să aibă o contribuție însemnată la economia locală printr-o colaborare cu furnizorii locali, prin numărul de angajați locali.

O întreprindere economică prezintă anual un set complet de situații financiare, care cuprinde informații comparative, pe doi ani consecutivi iar prezentarea și clasificarea anumitor elemente în cadrul situațiilor financiare trebuie să fie consecvente de la o perioadă la alta.

Principiul continuității activității este unul din pricipiile ce stau la baza întocmirii situațiilor financiare, se pornește de la premiza că societatea nu se desființează sau intră în insolvență în exercițiul financiar viitor, se presupune că-și continua activitatea.

Nu se permite compensarea elementelor din cadrul situațiilor financiare, adică activele cu pasivele, cheltuielile cu veniturile nu se pot compensa între ele.

Privind contabilitatea de angajamente, situațiile financiare sunt întocmite pe baza principiului contabil de angajamente, adică recunoașterea activelor și a pasivelor, a cheltuielilor și veniturilor atunci când au loc efectiv tranzacțiile, nu atunci cînd se fac plățile și încasările corespunzătoare tranzacțiilor efectuate de întreprindere.

Situațiile financiare aduc informații cu privire la politicile de investire a entității economice, care reprezintă o imobilizare de capital, angajarea de resurse umane și naturale, inițierea de relații, întreținerea lor cu întreprinderi din ramuri de activitate diferite.

Situațiile financiare aduc informații cu privire la structura financiară și costul capitalului, structura financiară a unei întreprinderi reflectă compoziția capitalului acesteia, și la rândul ei structura capitalului arată proporția capitalului propriu în totalul capitalurilor. Sunt întreprinderi care se autofinanțează în totalitate din resurse proprii, dar sunt și întreprinderi care solicită finanțare externă, lesinguri, credite bancare.

Situațiile financiare aduc informații asupra modului de distribuire a dividendelor sau reinvestirea profitului; factorii principali care influențează politica dividendelor sunt situațiile financiare ale întreprinderii și preferințele acționarilor și investitorilor.

1.2.Βilanțul сontabil și рoziția finanсiară a firmеi

Formatul bilanțului al bilanțului prescurtat și al contului de profit și pierdere nu se modifică de la un exercițiu financiar la altul, doar în cazuri excepționale sunt permise abateri de la acest principiu scopul fiind urmărirea imaginii fidele a activelor, datoriilor, apoziției financiare și a profitului sau pierderea entității economice.

Abaterile și justificările corespunzătoare se prezintă în notele explicative la situațiile financiare anuale.

Elementele se prezintă în bilanț separat într-o ordine indicată prin lege iar formatul nomenclatura și terminologia elementelor din bilanț și din contul de profit și pierdere sunt precedate de cifre arabe și sunt adaptate prin reglementări speciale emise de către Ministerul Finanțelor Publice și alte autorități atunci cînd este cazul. Pentru fiecare element de bilanț, trebuie prezentată valoarea aferentă exercițiului financiar la care se referă bilanțul dar și valoarea aferentă exercițiului financiar precedent:

Structura formularului bilanț: active imobilizate care cuprind: imobilizările necorporale cu cheltuielile de constituire, cheltuieli de dezvoltare, concesiuni, brevete, licențe, mărci comerciale, drepturi și active similare, active necorporale, fondul comercial, avansuri; imobilizările corporale cu terenuri și construcții, instalații tehnice și mașini, instalații, utilaje și mobilier, investiții imobiliare, active corporale de exploatare, active biologice productive, avansuri și imobilizări corporale în curs de execuție; imobilizările financiare cu acțiuni deținute la entitățile afiliate, împrumuturi acordate entităților afiliate, interese de participare, împrumuturi acordate entităților, investiții deținute ca imobilizări, alte împrumuturi.

A doua mare grupă de active ce sunt prezente în bilanț sunt activele circulante reprezentate de: stocuri de materii prime și materiale consumabile, producția în curs de execuție, produse finite și mărfuri, avansuri; creanțe reprezentate de sumele care urmează a fii încasate după o perioadă mai mare de un an și care se prezintă separat pe fiecare element în parte ca: sume de încasat de la entitățile afiliate, creanțe comerciale,

capital subscris nevărsat, alte creanțe; investițiile pe termen scurt pe componentele sale, casa și conturi la bănci. Cheltuielile în avans sunt evidențiate separat în bilanț.

Datoriile care trebuiesc plătite într-o perioadă de până la un an sunt reprezentate în bilanț prin elemente ca împrumuturi din emisiunea de obligațiuni, sume datorate instuțiilor de credit, datorii comerciale furnizori, efecte de comerț de plătit, sume datorate entităților afiliate și altor entități, datorii fiscale, alte datorii plătibile până într-un an.

Datoriile pe termen lung sunt reprezentate în bilanț de sumele datorate instituțiilor de credit, împrumuturi din obligațiuni, datorii comerciale, efecte de comerț de plătit, efectiv toate datoriile, sumele ce reprezintă obligațiile societății comerciale care nu se plătesc într-un an.

În bilanț sunt prezentate și provizioanele pentru litigii, pentru garanții acordate clienților, pentru pensii, impozite și alte provizioane. Urmează veniturile în avans care ca și cheltuielile în avans sunt prezentate separat.

Ultimile elemente prezente în formularul 10-Bilanț sunt reprezentate de elementele de capitaluri: capital subscris vărsat și nevărsat, prime legate de capital, rezerve din reevaluare, rezerve, rezerve legale, rezerve legale sau contractuale, alte rezerve, profitul sau pierderea reportată, profitul sau pierderea exercițiului financiar.

1.3. Сontul dе рrofit și рiеrdеrе și реrformanța întreprinderii

Întreprinderile trebuie să prezinte, fie în contul de profit și pierdere fie în notele la contul de profit și pierdere, o analiză a cheltuielilor utilizând o clasificare bazată fie pe natura cheltuielilor fie pe funcția lor în cadrul întreprinderii.

Contul de profit și pierdere este o componentă a bilanțului contabil și s-a introdus în situațiile financiare anuale ca o necesitate a controlului respectării intereselor fiscale ale instituțiilor statului, ca informații pentru managementul societății, pentru administrator, ca domeniu de interes privind profitul, sursele de profit, structura cheltuielilor pentru exercițiul financiar încheiat.

Asigură cunoașterea modalității de constituire a rezultatului obținut prin compararea valorilor privind vânzările, denumite venituri, cu cele referitoare la consumurile sau utilizările de resurse aferente veniturilor obținute denumite cheltuieli.

Rezultatul exercițiului poate fi favorabil fiind un profit brut care se impozitează, sau nefavorabil denumit pierderea exercițiului, determinat prin scăderea din veniturile totale a cheltuielilor totale, atunci când cheltuielile totale sunt mai mari decât veniturile totale se înregistrează pierdere.

Nu numai în cadrul Contului de profit și pierdere ci în toată contabilitatea financiară veniturile și cheltuielile sunt prezentate astfel: pentru venituri se ține seama de natura rezultatelor și natura activității societății, iar pentru cheltuieli natura resurselor utilizate și natura activității societății economice.

Veniturile se delimitează astfel: venituri din vânzări, din producția stocată, din producția de imobilizări, alte venituri de exploatare, venituri din dobânzi, alte venituri financiare, venituri din amortizări și provizioane.

Cheltuielile sunt structurate în raport cu natura resurselor utilizate astfel: cheltuieli cu materiile prime, materialele și mărfurile, cheltuieli cu serviciile terți, cheltuieli cu impozitele și taxele, cheltuieli cu salariile și personalul, cheltuieli cu dobânzile, cheltuieli cu impozitele și taxele, cheltuieli cu personalul, cheltuieli cu dobânzile, alte cheltuieli financiare, cheltuieli cu amortizările și provizioanele.

Rezultatul obținut profit sau pierdere se determină în mod distinct pentru fiecare grupă în parte, rezultatul din exploatare, rezultatul financiar.

În sistemul contabil din țara noastră prezintă un mare interes redarea modului de calcul a indicatorilor privind activitatea de exploatare așa cum este ea văzută prin Contul de profit și pierdere.

1.4. Determinarea profitului/pierderi pe baza contului de profit și pierdere

Lucrări contabile premergătoare întocmirii situațiilor financiare anuale

Societățile comerciale din România au obligația să întocmescă situații financiare anuale sau în cazul fuziunii sau divizării sau încetării activității.

Întocmirea situațiilor financiare anuale este un proces complex de culegere a datelor și informațiilor pentru a constitui indicatorii-economico financiari privind situația patrimoniului și rezultatele obținute. Derularea acestui proces este concretizată printr-un cumul de lucrări preliminare și de redactare, completare a situațiilor financiare anuale.

Lucrările de închidere a exercițiului financiar cu caracter preliminar sunt:

1.Stabilirea balaței conturilor înainte de inventariere; 2.Inventarierea generală a patrimoniului;

3.Contabilitatea operațiilor de regularizare privind: diferențele de inventar; amortizările; provizioanele; diferențele de curs valutar; delimitarea în timp a cheltuielilor și veniturilor

4.Balanța conturilor după inventariere;

5.Determinarea rezultatului exercițiului ;

6.Impozitarea profitului;

7.Distribuirea rezultatului exercițiului sau finanțarea pierderii;

8.Redactarea situațiilor financiare.

Determinare profitului impozbil, a impozitului pe profit, și contabilizarea acestuia.

Profit brut = venituri totale-cheltuieli totale-venituri neimpozabile+cheltuieli nedeductibile

Profitul brut*16%= impozit pe profit

Profitul net= profitul brut- impozit pe profit

Venituri neimpozabile=conform Codului fiscal: dividendele primite de la o persoană juridică română, diferențele favorabile de valoare a titlurilor de participare, venituri din anularea cheltuielilor pentru care un s-a acordat deducere.

Cheltuieli nedeductibile= conform Codului fiscal, cheltuieli cu amenzi penalități necomerciale, cheltuieli proprii, cheltuieli cu impozitul pe profit.

Cheltuieli de ductibile limitat= conform Codului fiscal, cheltuieli cu pensiile private și asigurările de sănătate private, cheltuieli de protocol.

Cheltuieli deductibile = conform Codului fiscal, toate acele cheltuieli care vizează obiectul de activitate al societății comerciale, cheltuieli de exploatare de exemplu cheltuieli cu materia prime, materiale, mărfuri, ambalaje, utilități, salarii, contribuții sociale, comisione, comisione bancare, dobânzi, diferente de curs valutar.

Lunar se închid conturile de venituri și cheltuieli.

% = 121

Profit sau pierdere

Clasa 6

Conturi de cheltuieli

121

Profit sau pierdere = %

Clasa 7

Conturi de venituri

Rezultă pierdere sau profit brut care se impozitează cu 16% în 2016, se închide contul 691 cheltuieli cu impozitul pe profit cu contul 121 Profit sau pierdere.

Repartizarea profitului se înrregistrează în contabilitate pe destinații, după aprobarea situațiilor financiare anuale.

129

Repartizarea profitulul = 106

Rezerve

Profitul rămas după repartizarea anterioară se preia în contul 117 Rezultatul reportat de unde se repartizează pe celelalte destinații conform cu legislația în vigoare.

129 Repartizarea profitulul = 117 Rezultatul reportat

 Pierderea contabilă reportată se acoperă din profitul exercițiului financiar precedent, și cel reportat, din rezervă potrivit hotărârii Adunării Generale a acționarilor sau asociaților.

Rezultatul exercițiului se calculează astfel:

Venituri totale-Cheltuieli totale = +/- rezultat care poate fii negativ adică pierdere iar dacăeste pozitiv este un profit brut.

Calcularea impozitului pe profit duce la înregistrarea contabilă-cotă 16%

691 Cheltuieli cu impozitul pe profit = 441 Impozit pe profit

121 Profit sau pierdere = 691 Cheltuieli cu impozitul pe profit

Profitul net = Profit brut- impozit pe profit

Repartizarea profitului se face cu ajutorul contului 129 Repartizarea profitului iar profitul rămas se transferă la începutul exercițiului financiar următor în contul 117 Rezultatul reportat, tot aici se trece și pierderea din 121 în 117.

Conform legilor în vigoare rezultatul definitiv al exercițiului se stabilește la închiderea exercițiului financiar reprezentând soldul contului 121 Profit sau pierdere, profitul sau pierderea sunt stabilite cumulat de la începutul anului.

CAPITOLUL II – CALCULUL, INTERPRETAREA ȘI REPARTIZAREA REZULTATULUI PE BAZA CONTULUI DE PROFIT ȘI PIERDERE LA SC ȘANTIERUL NAVAL INSULA SA.

2.1.Organizarea societăților comerciale, obiect de activitate;

Societatea comercială SC.Șantierul Naval Insula SA are sediul în orașul Năvodari Județul Constanța, strada Toamnei nr 202, înregistrată la Registrul Comerțului Constanța cu J13/789/1990, cod de identificare fiscală 1624836, atribut fiscal Ro.

Corezpunzător Certificatului Constatator nr 117/29,06/2015 emis de către Registrul Comerțului de pe lângă Județul Constanța SC.Șantierul Naval Insula SA este o societate pe acțiuni având un capital social de 21643150 lei adică 8657260 acțiuni a 2,50 lei fiecare.

Societatea este cotată la Bursa de Valori București.

Consiliul deadministrație are următoarea componență:

Președinte: Popescu Mihai

Membru : Georgescu Alina

Membru: Ionescu Ion

Membru: Pavel Nina

Membru: Gheorghe Costin

Are ca activitate principală : construcția de nave, destinate exportului și reprezintă peste 90% din veniturile de exploatare ale societății mai sus menționată, iar ca activitate secundară reparația de nave pentru piața externă și internă.

Șantierul Naval Insula SA a luat ființă în 1895 ca un mic atelier destinat reparațiilor de nave care participau la construirea canalului navigabil de la Porțile de Fier. A avut o dezvoltare continuă cunoscând o evoluție spectaculoasă după 1990 când s-a schimbat forma devenind societate pe acțiuni, denumirea.

Deci activitatea principală reprezintă în poderea veniturilor , a volumului de muncă mai mult de 90%, reprezintă principala sursă de venituri construcția de nave pentru export. Se materializează prin producerea de corpuri de nave fluviale pentru diverse mărfuri, portcontainere, nave tanc, transportoare de gaz, o serie de nave tehnice care primesc o armare în legătură cu instalațiile de corp.

Balast, încălzire și încărcare descărcare. Are o gamă diversă de produse calitative carea au determinat o strânsă colaborare cu societăți comerciale din Austria, Germania, Olanda, Belgia.

Societatea comercială Șantierul Naval Insula SA și-a modernizat în mod continuu tehnologia de lucru, făcând importante investiții pentru achiziționarea de mașini, aparatură modernă, mai multe utilaje, putând produce o gamă diversă de nave .

Produse și servicii:

Tancuri Chimice cu tancuri de marfă integrate din inox duplex,

Tancuri Chimice,

Portcontainere,

Salande,

Pontoane,

Baraje tip Europa 2 B

Baraje autopropulsate,

Baraje 1500 BIPT,

Baraje mixte,

Baraje Ro-Ro,

Gas tancuri.

Principalii furnizori de materiale și echipamente sunt din Olanda.

Principalii clienți sunt din țări Europene ca Austria, Germania, Belgia.

Figura 2.1.Organigrama firmei Șantierul Naval Insula SA

Sursa: Autor.

Organizarea serviciului economic

Conform legii contabilității nr 82/1991, societatea comercială Compa are obligația să organizeze și să conducă contabilitatea proprie în limba românăți în moneda națională. Organizarea contabilității reprezintă o necesitate dar și o obligație impusă dereglementările legale în vigoare.

Soietatea comercială ca un sistem complex economico social și administrativ organizatoric îndeplinește o serie de funcții în cadrul cărora un rol esențial îl are funcția financiar contabilă. În vederea îndeplinirii acestei funcții și în spiritul legii în cadrul societății este organizat și funcționează un compartiment specializat financiar contabil. În cadrul lui lucrează persoane cu studii de specialitate medii și studii superioare, având atribuții distincte în domeniul evidenței contabile operative și generale.

Compartimentul financiar- contabil se subordonează contabilului șef, care are studii superioare în finanțe contabilitate.

În serviciul contabilitate se consemnează zilnic, cronologic, toate operațiunile economico – financiare ce au loc în societatea comercială respectiv: cumpărări vânzări,consumuri, salarii, încasări și plăți conducând în final la determinarea rezultatului activității și la întocmirea situațiilor financiare anuale de sinteză și raportare contabilă. Luna calendaristică poartă denumirea de perioadă de gestiune iar anul calendaristic de exercițiu financiar.

În contextul armonizării legislației și creării unui cadru comun de prezentare a situațiilor financiare, Standardele Internaționale de Contabilitate (IAS) stabilesc pentru agenții economici principiile.

De asemenea societatea aplică la întocmirea situațiilor financiare următoarele principii contabile:

principiul contabilității de angajamente;

principiul continuității activității;

principiul permanenței metodelor;

principiul prudenței;

principiul independenței exercițiului;

principiul evaluării separate a elementelor de activ și de pasiv;

principiul compensării;

principiul prevalenței economicului asupra juridicului.

contabile ce trebuiesc respectate.

Modul de organizare al circuitului contabil și de prelucrare a datelor în scopul obținerii informașiilor contabile este pus n evidență prin formele de contabilitate aplicate asfel: datele din documentele justificative sunt preluate în Registrul Jurnal, din care sunt înscrise în fișele de cont, cu ajutorul cărora se întocmesc balanțele de verificare analitice, apoi balanța sintetică iar în baza acesteia se obține bilanțul contabil.

În cadrul societății comerciale contabilitatea se organizează pe două circuite paralele: contabilitaea financiară și contabilitatea de gestiune.

Contabilitatea financiară generală este reglementată prin norme unice pe țară și are drept scop reflectarea patrimoniului întreprinderii și calculul rezultatului activității într-o formă unică globală, are ca rezultat întocmirea documentelor de sinteză și raportare contabilă:bilanț, cont de profit și pierdere și notele explicative.Informațiile sale servesc utilizatorilor externi: furnizori, clienți, bănci, investitori.

Contabilitatea de gestiune internă sau managerială este organizată în raport cu obiectul de activitate și particularitățile procsului tehnologic. Are drept scop reflectarea circuitului intern al întreprinderii, a modului de alocare, a resurselor pe secții, ateliere și locuri de muncă, calculația costurilor de producție, urmărirea realizării programelor de producție și elaborarea bugetelor de venituri și cheltuieli. Are drept rezultat calculul rentabilității pe produs și analiza activității prin intermediul costurilor. Informațiile sale servesc conducerii societății comerciale deci utilizatorilor interni pentru a analiza aspectele pozitive și negative ale activității prin intermediul costurilor. Informațiile sale servesc conducerii întreprinderii, deci utilizatorilor interni pentru a analiza aspectele pozitive și negative ale activității precum și cauzele ce le-au generat și pentru adoptarea deciziilor ce se impun în perioada următoare.

Contabilitatea care este organizată conform legislației în vigoare:

Legea contabilității nr 82/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare,

OMFP nr 1802 din 29 decembrie 2014 – pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare consolidate emitent:Ministerul Finanțelor Publice- publicat în Mof nr 963/30/12/2014Legea 227/2015 privind Codul Fiscal, actualizată în 2016,

OMFP 2634/2015 din 5 noiembrie 2015 privind documentele financiar contabile emitent: Ministerul Finanțelor Publice, publicat în Monitorul Oficial nr 910 din 9 decembrie 2015;

OMFP 2861/2009 pentru aprobarea normelor privind organizarea și efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor și capitlurilor proprii;

OMFP 1826/2003 pentru aprobarea Precizărilor privind unele măsuri referitoare la organizarea și conducerea contabilității de gestiune,

Legea nr 31/1990, privind societățiile comerciale, republicată, cu modificările și completările ulterioare;

2.2.Analiza principalilor indicatori ai societăților comerciale;

ai SC. Șantierul Naval Insula SA

Tabelul următor prezintă principalii indicatori extrași din Situațiile financiare anule 31.12.2015- 31.12.2016:

Tabel nr 2.1. Principalii indicatori financiari ai SC Șantierul Naval Insula SA

Sursa :autor pe baza indicatori situații financare societate SC Șantierul Naval Insula SA

2.3.Analiza performanței firmei pe baza contului de profit și pierdere

Capitolul 3-CONCLUZII, PROPUNERI.

ANEXE

BIBLIOGRAFIE