Diagnosticul Financiar cu Ajutorul Ratelor de Rentabilitate la Societatea

=== 8cb4803b969d0a78cab0d97e3f5182a11a8001a4_91088_1 ===

DIAGNOSTICUL FINANCIAR CU AJUTORUL RATELOR DE RENTABILITATE LA SOCIETATEA SC SIN SA CONSTANȚA

Introducere

CAPITOLUL 1- DIAGNOSTICUL FINANCIAR DELIMITĂRI TEORETICE, DEFINIȚII, FORMULE

Analiza economico-financiară trebuie să ofere date și interpretări comparative ale fenomenului studiat în evoluția lui, față de alți agenți similari din punct de vedere al tipului de activitate, din țară sau din străinătate ceea ce lărgește posibilitățile de elaborare a strategiilor de dezvoltare economică a firmei.

Ea îndeplinește următoarele funcții:

Funcția de informare care se concretizează în transmiterea către agentul economic a unor rapoarte de analiză cu conținut informativ economico-financiar.

Funcția de reglare a analizei care are un rol important în întregul proces de comandă și corecție a modului de funcționare a mecanismului dinamic al agenților economici.

Funcția de gestiune eficientă a patrimoniului și capitalurilor care acționează în sensul canalizării eforturilor manageriale pentru îmbunătățirea a activității societății comerciale atât din punct de vedere financiar cât și economic, creșterea performanțelor financiare.

Funcția de realizare a conexiunii a întreprinderii cu mediul exterior, are o strănsă legătură cu fiscalitatea, cu sistemul bancar, cu bursele de valori și cu partenerii de piață, agenți economici sau consumatori finali.

1.1. Rolul analizei economico-financiare în organizarea managementului firmei

Analiza financiară ajută conducerea organizațiilor economice să înțeleagă prezentul și trecutul economic al societății pe care o gestionează este deci un instrument managerial care detemină fundamentarea viitoarelor obiective strategice de dezvoltare și menținere a întreprinderii într-un mediu concurențial. În acest sens fiecare compartiment trebuie să depășească stadiul de înregistrare al fenomenelor și să devină prima și cea mai importantă verigă de soluționare, de promovare a ideilor inovatoare cu efecte benefice asupra activității firmei. Se impune astfel implicarea instrumentului analizei economico-financiare prin metodele ei.

De exemplu pentru serviciul de achiziții dintr-o firmă, în permanență managementul firmei trebuie să se dispună de soluții reale și eficiente care să răspundă la unele probleme, cum ar fi: potențialii furnizori, modul lor de plată, modul de primire a materiilor prime, materialelor și mărfurilor și modul de calcul al necesarului de stocuri; care sunt prețurile și tendința lor, materiile prime și materialele care pot fii deficitare sau nu; situația pe ansamblu a stocurilor. Răspunsurile nu pot fi formulate fără a cunoaște cum s-au derulat activitățile în perioadele anterioare, ce măsuri au fost adoptate, cum s-au realizat, care au fost efectele și tendințele.

Analiza economico financiară urmărește să pună în valoarea punctele tari ale întreprinderii și să elimine pe cât posibil punctele slabe ale gestiunii financiare și să ofere elemente prin care explică cauzele dificultăților existente, dar să și evalueze capacitatea întreprinderi de a-și asigura finanțarea dezvoltării și de a satisface exigențele acționarilor săi cât și a celorlalte colectivități interesate în buna sa funcționare și anume, salariați, creditori, consumatori. Partenerii externi băncile, deținătorii de titluri, furnizorii, susceptibili de a fi afectați de riscul de fliment sau insolvabilitate recurg de multe ori la studiul echilibrului financiar încercând să detecteze principalele simptome ale disfuncționalităților dat fiind că dezechilibrele duc la o instabilitate a întreprinderii.

Managerii întreprinderii, precum și anumiți parteneri externi interesați de rezultatele viitoare ale acesteia, deținătorii de acțiuni sau potențiali investitori, orientează analiza către studiul performanțelor, evoluția lor și perspectivele viitoare ale acestora.

Atât acționarii, cât și funcționarii băncilor care acordă împrumuturi se folosesc de analiza situatiilor financiare în luarea deciziilor, dar scopul principal al analizelor lor va diferi. Funcționarul băncii care acordă împrumutul ar putea fi mai interesat de cantitatea de lichidități pe termen scurt și de valoarea suplimentară a disponibilităților, în timp ce acționarul potențial sau actual va fi mai preocupat de rentabilitatea pe termen lung și de sturctura capitalului.

Cu toate acestea, în ambele situații, este comun faptul că se folosește folosire a analizei economice și financiare pentru luarea de decizii eficiente și rapide.

1.2. Situațiile financiare baza diagnosticului financiar contabil

Sursa principală de date, baza informațională pentru analiza economică și financiară o constituie documentele contabile de sinteză și anume Bilanțul (F-10), Contul de profit și pierdere(F- 20) , anexele la bilanț. Bilanțul reflectă starea patrimonială a întreprinderii la un moment dat, respectiv începutul sau sfârșitul exercițiului financiar, iar contul de profit și pierdere sintetizează rezultatul fluxurilor economice și financiare de intrare, prelucrare și ieșire.

Rentabilitatea întreprinderii și starea patrimonială a acesteia se va reflecta în rezultatul net al exercițiului, profit sau pierdere, informație comună ambelor documente contabile de sinteză.

Poziția financiară a întreprinderii este definită prin structurile bilanțiere de active, datorii și capitaluri proprii și este influențată de resursele economice pe care le controlează, de structura sa financiară, de lichiditatea și solvabilitatea sa și de capacitatea sa de a se adapta la schimbările mediului în care îți desfășoară activitatea. Informațiile furnizate permit utilizatorilor să anticipeze capacitatea întreprinderii de a genera în viitor fluxuri de trezorerie sau echivalente de trezorerie, nevoile viitoare de creditare, șansele întreprinderii de a primi finanțare în viitor.

Potrivit criteriilor de grupare, în bilanț sunt prezentate mai întâi elementele de activ începând cu cel mai mic grad de lichiditate,activele imobilizate, urmate de activele circulante; în continuare sunt prezentate elementele de datorii si de capitaluri proprii începând cu cel mai mic termen de exigibilitate respectiv datorii sub un an, continuând cu cele cu termen mai mare de exigibilitate, datorii peste un an, iar în final sunt prezentate elementele cu cel mai mare termen de exigibilitate, capital și rezerve. În structura bilanțului, elementele de active, datorii și capitaluri proprii sunt ordonate pe trei nivele. Informațiile privind elementele bilanțiere trebuie prezentate comparativ. A doua componentă a situațiilor financiare anuale care oferă informații despre performanța întreprinderii este contul de profit si pierdere. Performanța întreprinderii este definită și măsurată frecvent prin profit și reprezentată în situațiile financiare prin structurile calitative de venituri și cheltuieli aferente. Informațiile despre performanța întreprinderii, în special profitabilitatea acesteia, sunt utile pentru a anticipa capacitatea întreprinderii de a genera fluxuri de trezorerie cu ajutorul resurselor existente, precum și pentru formularea raționamentelor despre eficiența cu care întreprinderea poate utiliza noi resurse.

Întocmirea situațiilor financiare anuale și depunerea lor la organele în drept este reglementată prin lege. OMFP nr. 1802 din 29 decembrie 2014 ‐ partea I-pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și Situațiile financiare anuale consolidate emitent: Ministerul Finanțelor Publice publicat în: Monitorul Oficial nr. 963 din 30 decembrie 2014 reglementează aceastea și înlocuiește OMFP 3055/2009.

Microentitățile întocmesc situații financiare anuale care cuprind: bilanțul prescurtat, contul de profit și pierdere, notele explicative la situațiile financiare anuale, iar opțional întocmesc situația modificărilor capitalului propriu, situația fluxurilor de trezorerie.

Entitățile mijlocii și mari întocmesc situații financiare anuale care cuprind: bilanț, cont de profit și pierdere, situația modificărilor capitalurilor proprii, situația fluxurilor de trezorerie, notele explicative la situațiile financiare anuale.

Entitățile nou înființate pot întocmi pentru primul exercițiu financiar de raportare situațiile financiare anuale în formatul aplicabil microentităților.

Bilanțul este un instrument contabil care datează din cele mai vechi timpuri, acesta perfecționându-se în timp pe măsura creșterii cerințelor de informare.

Situațile financiare anuale preiau datele contabile înregistrate în conturi prin intermediul balanței de verificare le prezintă într-un mod sintetic pe principiul dublei înregistrări în conturi adică a dublei reprezentări a patrimonului, exprimă echilibrul dintre sursele de finanțare și mijloacele economice. Situațiile financiare sunt o reprezentare structurala a poziției și a performanței financiare a unei societăți comerciale, entități economice.

Ele au ca scop furnizarea de informații despre poziția financiară a firmei, performanța financiară, fluxurile de trezorerie ale căror informații sunt utile în luarea unor decizii financiare și economice de multipli utilizatori.

Deci aceste situații de sinteză ale întreprinderii oferă înformații despre activele, datoriile totale, capitalurile subscrise și vărsate, modificarea lor, politica de investiții, capitalurile proprii și permanente, fluxurile de trezorerie de exploatare, investiții și de finanțarea întreprinderii.

Obiесtivul situațiilor finanсiarе anualе este furnizarea de informații și date despre poziția financiară a firmei, performanțele și modificările în timp a poziției financiare, fluxurile de trezorerie ale unei entității, utile unei categorii largi de utilizatori. Situațiile financiare anuale constituie un tot unitar iar elementele direct legate de evaluarea poziției financiare, reflectate în bilanț sunt activele, datoriile și capitalurile proprii.

Activele sunt resurse controlate de către entitate ca rezultat a unor evenimente trecute, și de la care se așteaptă generarea de beneficii economice viitoare pentru entitate; activele sunt recunoscute în contabilitate și prezentate în bilanț atunci când este probabilă realizarea beneficiilor economice viitoare și activele respective au un cost sau o valoare care poate fii evaluată în mod credibil.

Datoriile sunt obligații actuale ale entității economice ce decurg din evenimente trecute, iar prin decontarea lor se așteaptă să rezulte o ieșire de resurse care încorporează beneficii economice. Datoriile sunt recunoscute în contabilitate și prezentate în bilanț atunci când este probabil o ieșire de resurse încorporând beneficii economice va rezulta din decontarea unor obligații prezente și când valoarea la care se vor realiza aceste decontări pot fi evaluate în mod credibil.

Utilizatorii situațiilor financiare anuale includ investitorii prezenți dar și cei din viitor-potențialii investitori, personalul angajat, creditorii, furnizorii, clienții, instituțiile statului și alte autorități interesate, publicul larg; toți utilizează informațiile pentru necesitățile lor.

Investitorii sunt preocupați de riscul inerent tranzacțiilor și de rentabilitatea investițiilor lor, au nevoie de informații în deciziile lor de a vinde sau a cumpăra, a păstra instrumentele de capital, interesul acționarilor cuprinde și capacitatea entității de a plăti dividende.

Angajații sunt interesați de informații privind stabilitatea, profitabilitatea angajatorilor lor, capacitatea entității de a oferii remunerații corespunzătoare muncii prestate, oportunități profesionale, pensii și alte beneficii.

Creditorii sunt interesați de informații care le permit să determine dacă împrumuturile acordate și dobânzile aferente creditelor contractate de către entitățile economice vor fii rambursate la timp.

Furnizorii și alți creditori sunt interesați de informații care le permit să determine dacă sumele care le sunt datorate vor fii plătite la scadență, ei au în vedere o perioadă scurtă de timp față de creditori, cu excepția informațiilor pentru clienții mari de care sunt interesați pe perioade mari de timp.

Clienții sunt interesați de informații despre continuitatea activității unei entități economice, atunci când au o colaborare pe termen lung sau sunt dependenți de ea.

Instituțiile statului și alte autorități sunt interesate de alocarea resurselor de întreaga activitate a entităților economice. Ele solicită informații pentru a reglementa activitatea entităților economice, pentru a elabora politica fiscală, pentru baza de calcul a venitului național și a altor indicatori statistici.

Publicul este interesat de către situațiile financiare anuale ale entităților economice pentru că furnizează informații referitoare la evoluțiile recente legate de activitate și profitul ce rezultă din activitatea lor, motivul fiind dat de faptul că entitățile pot să aibă o contribuție însemnată la economia locală printr-o colaborare cu furnizorii locali, prin numărul de angajați locali.

O întreprindere economică prezintă anual un set complet de situații financiare, care cuprinde informații comparative, pe doi ani consecutivi iar prezentarea și clasificarea anumitor elemente în cadrul situațiilor financiare trebuie să fie consecvente de la o perioadă la alta.

Principiul continuității activității este unul din pricipiile ce stau la baza întocmirii situațiilor financiare, se pornește de la premiza că societatea nu se desființează sau intră în insolvență în exercițiul financiar viitor, se presupune că-și continua activitatea. Nu se permite compensarea elementelor din cadrul situațiilor financiare, adică activele cu pasivele, cheltuielile cu veniturile nu se pot compensa între ele. Privind contabilitatea de angajamente, situațiile financiare sunt întocmite pe baza principiului contabil de angajamente, adică recunoașterea activelor și a pasivelor, a cheltuielilor și veniturilor atunci când au loc efectiv tranzacțiile, nu atunci cînd se fac plățile și încasările corespunzătoare tranzacțiilor efectuate de întreprindere.

Situațiile financiare aduc informații cu privire la politicile de investire a entității economice, care reprezintă o imobilizare de capital, angajarea de resurse umane și naturale, inițierea de relații, întreținerea lor cu întreprinderi din ramuri de activitate diferite. Situațiile financiare aduc informații cu privire la structura financiară și costul capitalului, structura financiară a unei întreprinderi reflectă compoziția capitalului acesteia, și la rândul ei structura capitalului arată proporția capitalului propriu în totalul capitalurilor.

Sunt întreprinderi care se autofinanțează în totalitate din resurse proprii, dar sunt și întreprinderi care solicită finanțare externă, lesinguri, credite bancare. Situațiile financiare aduc informații asupra modului de distribuire a dividendelor sau reinvestirea profitului; factorii principali care influențează politica dividendelor sunt situațiile financiare ale întreprinderii și preferințele acționarilor și investitorilor.

În scopul întocmirii situațiilor financiare anuale în baza IFRS entitățile economice vor efectua inventarierea și evaluarea elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii întreprinderii respective.

Utilizatorii situațiilor financiare întocmite în conformitate cu politicile contabile, include investitorii actuali și potențiali, personalul angajat, creditorii, furnizorii ,clienții, instituțiile statului și alte autorități, precum și publicul, aceștia utilizează situațiile financiare întocmite pentru necesitățiile lor.

În funcție de de părțile interesate, necesitățile de informații pot include următorele: investitorii au nevoie de informații pentru a decide dacă ar trebui să cumpere, să păstreze sau să vândă instrumente de capital, acționarii sunt interesați de informații care le permit să evalueze capacitatea societății comerciale, de a plăti dividente, angajații sunt interesați de informațiile care le permit să evalueze capacitatea societății comerciale de a oferi remunerații, pensii și alte beneficii de pensionare precum și oportunități profesionale.

Creditorii sunt interesați de informațiile care le permit să determine dacă împrumuturile acordate vor fii rambursate la timp ca și plata dobânzilor pentru acestea; furnizorii și alți creditori sunt interesați de informațiile din situațiile financiare pentru a vedea, estima dacă societatea își va plăti datoriile la timp; clienții sunt interesași de informații despre continuitatea activității societății de contabilitate pentru că în general au o colaborare de termen lung.

Instituțiile statului și alte autorități sunt interesați de alocarea resurselor, acestea solicită informații pentru a reglementa activitatea societății comerciale, pentru a determina politica fiscală ca bază pentru calculul venitului național și a altor indicatori.

Publicul, situațiile financiare pot ajuta publicul furnizând informații referitoare la evoluții recente și tendințele legate de creșterea economică a societății comerciale.

Utilizatorii situațiilor financiare anuale includ investitorii prezenți dar și cei din viitor-potențialii investitori, personalul angajat, creditorii, furnizorii, clienții, instituțiile statului și alte autorități interesate, publicul larg; toți utilizează informațiile pentru necesitățile lor.

Investitorii sunt preocupați de riscul inerent tranzacțiilor și de rentabilitatea investițiilor lor, au nevoie de informații în deciziile lor de a vinde sau a cumpăra, a păstra instrumentele de capital, interesul acționarilor cuprinde și capacitatea entității de a plăti dividende.

Angajații sunt interesați de informații privind stabilitatea, profitabilitatea angajatorilor lor, capacitatea entității de a oferii remunerații corespunzătoare muncii prestate, oportunități profesionale, pensii și alte beneficii.

Creditorii sunt interesați de informații care le permit să determine dacă împrumuturile acordate și dobânzile aferente creditelor contractate de către entitățile economice vor fii rambursate la timp.

Furnizorii și alți creditori sunt interesați de informații care le permit să determine dacă sumele care le sunt datorate vor fii plătite la scadență, ei au în vedere o perioadă scurtă de timp față de creditori, cu excepția informațiilor pentru clienții mari de care sunt interesați pe perioade mari de timp.

Clienții sunt interesați de informații despre continuitatea activității unei entități economice, atunci când au o colaborare pe termen lung sau sunt dependenți de ea.

Instituțiile statului și alte autorități sunt interesate de alocarea resurselor de întreaga activitate a entităților economice. Ele solicită informații pentru a reglementa activitatea entităților economice, pentru a elabora politica fiscală, pentru baza de calcul a venitului național și a altor indicatori statistici.

Publicul este interesat de către situațiile financiare anuale ale entităților economice pentru că furnizează informații referitoare la evoluțiile recente legate de activitate și profitul ce rezultă din activitatea lor, motivul fiind dat de faptul că entitățile pot să aibă o contribuție însemnată la economia locală printr-o colaborare cu furnizorii locali, prin numărul de angajați locali.

O întreprindere economică prezintă anual un set complet de situații financiare, care cuprinde informații comparative, pe doi ani consecutivi iar prezentarea și clasificarea anumitor elemente în cadrul situațiilor financiare trebuie să fie consecvente de la o perioadă la alta.

Privind contabilitatea de angajamente, situațiile financiare sunt întocmite pe baza principiului contabil de angajamente, adică recunoașterea activelor și a pasivelor, a cheltuielilor și veniturilor atunci când au loc efectiv tranzacțiile, nu atunci cînd se fac plățile și încasările corespunzătoare tranzacțiilor efectuate de întreprindere.

Situațiile financiare aduc informații cu privire la politicile de investire a entității economice, care reprezintă o imobilizare de capital, angajarea de resurse umane și naturale, inițierea de relații, întreținerea lor cu întreprinderi din ramuri de activitate diferite. Situațiile financiare aduc informații cu privire la structura financiară și costul capitalului, structura financiară a unei întreprinderi reflectă compoziția capitalului acesteia, și la rândul ei structura capitalului arată proporția capitalului propriu în totalul capitalurilor.

Sunt întreprinderi care se autofinanțează în totalitate din resurse proprii, dar sunt și întreprinderi care solicită finanțare externă, lesinguri, credite bancare. Situațiile financiare aduc informații asupra modului de distribuire a dividendelor sau reinvestirea profitului; factorii principali care influențează politica dividendelor sunt situațiile financiare ale întreprinderii și preferințele acționarilor și investitorilor.

Conform OMFP nr. 1802 din 29 decembrie 2014, pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate (emitent: Ministerul Finanțelor Publice publicat în: Monitorul Oficial nr. 963 din 30 decembrie 2014), caracteristicile calitative fundamentale sunt relevanța și reprezentarea exactă.

Relevanța: reprezintă acea calitate prin care situațiile financiare au capacitatea de a ajuta utilizatorii de informații în luarea deciziilor. Acestea au capacitatea de a ajuta utilizatorii dacă au valoare predictivă, valore de confirmare sau pe amândouă. Au valoare predictivă atunci când pot fi utilizate ca intrări în procesele aplicate de utilizatori pentru a previziona rezultatele viitoare.

Valoarea predictivă și valoarea de confirmare a informațiilor financiare sunt în strânsă legătură. Informațiile care au valoare predictivă și valoare de confirmare a informațiilor financiare sunt în strânsă legătură, cele care au valoare predictivă au de multe ori și valoare de confirmare, informațiile privind veniturile pe anul curent pot fii utilizate ca prognozarea veniturilor din anii următori.

Pragul de semnificație este un aspect al relevanței caracteristic unei entități, bazat pe natura și mărimea, elementelor la care se referă informațiile raportate de entitate, nu se specifică în reglementările actuale un nivel cantitativ al pragului de semnificație și nu se predetermină ce ar fi semnificativ într-o anumită situație.

Reprezentarea exactă: Situațiile financiare anuale descriu informații și fenomene economice prin cuvinte și mai ales numere, cifre, iar pentru a fi o descriere exactă , trebuie să fie completă, fără erori, și neutră. Trebuie să includă toate informațiile necesare pentru ca un utilizator să înțeleagă fenomenul descris, explicațiile. O descriere completă a unor elemente din bilanț cuprinde descrierea naturii elementelor respective, descriere numerică, pentru unele elemente o descriere completă poate impune și explicații privind faptele semnificative privind și calitatea, natura elementelor, factorilor care ar putea să le afecteze calitatea natura și procesul utilizat pentru a determina descrierile numerice. O descriere neutră este cea care nu suportă influențe în prezentarea informațiilor, financiare, nu este denaturată, este ponderată, accentuată, și nu are informații fără scop. Informațiile financiare relevante sunt definite ca acele informații care generează o diferență în deciziile luate de către utilizatori.

Reprezentarea fără erori înseamnă că nu există erori sau omisiuni în descrierea fenomenelor iar procesul utilizat în generarea informațiilor raportate a fost selectat și aplicat fără erori. Aplicarea caracteristicilor calitative fundamentale ca oportunitatea, comparabilitatea inteligibilitatea,verificabilitatea sunt caracteristici calitative care amplifică utilitatea informațiilor situațiilor financiare, relevante și reprezentate exact.

Comparabilitatea: Este acea calitate prin care informațiile privind entitatea raportoare sunt mult mai utile dacă pot fii comparate cu informații similare despre aceeați entitate aferente unei alte perioade sau date. Este una dintre caracteristicile calitative care permite utilizatorilor săi să indentifice și să înțeleagă similitudinile și diferențele între elemente.

Consecvența: Nu este identică cu comparabilitatea, se referă la utilizarea acelorlași metode pentru aceleași elemente, de la o perioadă la alta, în cadrul entității raportoare sau sau într-o singură perioadă pentru entități diferite. Pentru ca informațiile să fie comparabile aspectele similare ca natură trebuie să fie prezentate similar, aspectele diferite fiind și ele prezentate diferit. O reprezentare exactă a unui fenomen economic relevant trebuie în mod firesc să aibă un anumit grad de comparabilitate, cu o reprezentare exactă a unui fenomen economic relevant similar al entității raportoare.

Verificabilitatea: Ajută în a asigura utilizatorii că informațiile reprezintă exact fenomenele economice pe care își propune să le reprezinte. Diferiți observatori independenți și în deplină cunoștință de cauză ajung la un consens cu privire la faptul că o descriere este o reprezentare exactă. Ea poate fii directă și se referă la verificarea unei valori sau indirectă, care se referă la verificarea intrărilor, recalcularea rezultatelor, sau alte tehnici cu utilizarea aceleiași metodologii.

Oportunitatea: Este acea calitate prin care informațiile sunt disponibile factorilor decizionali pentru ca ei să ia decizii în timp util. Cu cât sunt mai vechi informațiile cu atât sunt mai puțin utile, doar unele informații pot rămâne utile mult după sfărțitul perioadei de raportare.

Inteligibilitatea: Este acea calitate prin care clasificarea, caracterizarea și prezentarea clară a informațiilor în mod concis, fac ca informațiile să fie inteligibile. Rapoartele financiare sunt întocmite pentru utilizatorii care dispun de cunoștințe suficiente privind activitățile de afaceri și economice și care studiează și analizează înformațiile cu atenția cuvenită. Prezentarea rapoartelor financiare trebuie făcută în așa fel ca să permită înțelegerea lor de către diferitele categorii de utilizatori ai informațiilor cuprinse în aceste rapoarte.

Caracteristicile calitative amplificatoare: Respectiv comparabilitatea, verificabilitatea, oportunitatea, inteligibilitatea, trebuiesc maximizate, fie individual sau în grup nu pot face informațiile utile dacă respectivele informații nu sunt prezentate corect sau sunt irelevante

1.3 Diagnosticul financiar al întreprinderii

Principalii utilizatori ai analizei situațiilor financiare sunt: administratorii, acționarii actuali și cei viitori, personalul angajat, creditorii întreprinderii, organele fiscale, analiștii financiari. Acești utilizatori pot să adopte decizii privind cumpărarea sau vânzarea de titluri, acordul sau refuzul de credite bancare, decizii privind gestiunea întreprinderii, sau chiar decizii privind achiziția întreprinderii.

Finalitatea analizei financiare se concretizează în diagnosticul financiar, parte a diagnosticului economico-financiar, orientată în special spre funcțiunea financiar-contabilă a întreprinderii. Efectuată în interiorul întreprinderii sau din exteriorul ei de către organisme specializate precum cele financiar-bancare sau de specialiști independenți numiți analiști financiari, analiza externă conduce la diagnosticul financiar intern sau extern, cu obiective specifice diverșilor utilizatori interni sau externi.

Analiza diagnostic nu se limitează la radiografierea și aprecierea situației din întreprindere constituie o parte organică a gestiunii previzionale, respectiv a managementului strategic al firmei. Diagnosticarea activității unei întreprinderi este condiționată de sistemul de indicatori și de capacitatea informațională a fiecarui indicator. Un sistem al indicatorilor operaționali în analiza diagnostic poate fi reprezentat astfel:

1. Indicatori ai potențialului tehnic și economic cu indicatori ai capacității de producție; indicatori ai imobilizărilor; indicatori de volum și de structură ai activelor circulante; indicatori ai potențialului uman ai fluctuației, cantitativi, calitativi, ai structurii, ai productivității.

2. Indicatori ai potențialului financiar și ai capitalului: patrimoniul net cu dimensiune, structură, surse de formare; fondul de rulment propriu și strain; trezoreria; capitalul propriu , capitalul permanent ; indicatorii de bonitatea a firmei necesari obținerii creditelor bancare, autonomia financiară.

3. Indicatori ai rezultatului economico-financiar: cifra de afceri; valoarea adăugată; profit net; rezultat din exploatare.

4. Indicatori ai eficienței utilizării potențialului tehnic, economic și financiar ca: rata de eficiență a mijloacelor fixe; rata de eficiență a activelor circulante; viteza de rotație a activelor rata de eficiență a costurilor; rata rentabilității.

1.4.Rentabilitatea societăilor comerciale, concepte și definiții

Rentabilitaea prin definiție înseamnă capacitatea entității economice de a realiza profit, necesar dezvoltări sale, extinderii afacerii dar și a remunerării capitalurilor.

Analiza rentabilității societăților comercile se realizează pe baza Contului de profit și pierdere care arată modul în care s-a ajuns la o anumită stare, ce fluxuri de venituri și cheltuieli a avut firma respectivă. Pe baza veniturilor și cheltuielilor cuprinse în contul de profit și pierdere se poate efectua o analiză economică ți financiară pe baza următorilor indicatori:

Rezultatul exploatarii,

Rezultatul exercițiului înaintea impozitării,

Profitul brut impozabil,

Profitul net după impozitare saiu rezultatul net al exercițiului.

Analiza rentabilității societății comerciale are ca scop stabilirea performanțelor proprii în ceea ce privește capacitatea actuală și în perspectivă de a genera profit, ca singura sursă care poate asigura amplificarea activității.

Rentabilitatea este cum am văzut capacitatea unei unei întreprinderi de a obține profit prin utilizarea factorilor de producție și a capitalurilor indiferent de proveniența acestora și depinde deci de activitatea economică a firmei supuse analizei referitor la calitatea ofertei și volumul desfacerii, managementul propriu,ativitatea de marketing dar și de factorii exogeni precum nivelul prețurilor de piață, mărimea și dinamica cererii, preferințele consumatorilor sau concurența privită ca intensitate.

Eficiența economică este o categorie economică mai cuprinzătoare decât rentabilitatea. Pentru exprimarea rentabilității se utilizează două categorii de indicatori ratele rentabilității și profitul.

Profitul reflectă mărimea absolută a rentabilității iar rata rentabilității care este un indicator al mărimii relative a rentabilității, reflectă gradul în care capitalul sau utilizarea resurselor întreprinderii aduc profit. Dacă privim profitul ca un indicator static este necesar ca în analiza rentabilității unei întreprinderi trebuie să vizăm și alți indicatori precum valoarea economică adăugată, valoarea adăugată a acționarilor, valoarea adăugată sub formă de cash flow.

EVA = Valoarea economică adăugată a devent în ultimii 20 de ani unul dintre cei mai importanți indicatori de evaluare a performanței întreprinderii. Pentru a crea o valoare o firmă trebuie să obțină venituri suficiente pentru a acoperi costul datoriei financiare și costul de oprtunitate al capitalului propriu.

EVA = Rezultatul operațional net-Costul investit

Rezultatul operațional net = Rezultatul exploatării-Impozit pe profit

Unii analiști înlocuiesc în cercetările lor profitul cu excedentul brut din exploatare EBE, pentru a compara veniturile din exploatare cu cheltuielile din exploatare și care nu includ cheltuielile cu amortizarea, cu provizioanele, cele financiare și cele extraordinare.

Cheltuielile totale ale întreprinderii se pot împărți astfel în cheltuieli monetare reprezentate de plăți efectuate sau alte ieșiri de fluxuri monetare și cheltuieli nemonetare care nu reprezintă ieșiri de monetar cum ar fi amortizările și provizioanele, este de subliniat atenția managementului firmelor respective pentru acele cheltuieli care atrag și plăți efective.

Rentabilitatea capitalurilor investite de acționari reprezintă profitul obținut raportat la capitalurile investite de aceștia și constituie rata rentabilității financiare

Rf = Profit ce revine acționarilor / Capitaluri investite de acționari

Capitalurile proprii cuprind capitalul social, primele legate de capital, rezervele din reevaluare, rezervele, rezultatul reportat, rezultatul exercițiului.

Rezultatul reportat reprezintă de fapt profitul din exercițiile financiare anterioare nedistribuit sau alfel spus câștigurile nedistribuite ale unei întreprinderi, venitul net pentru periadele anterioare cu excepția dividendelor atît numerar dar și acțiuni care au fost în prealabil declarate.

Capitalurile investite de acționari ar trebui să includă pe lângă capitalurile proprii și unele provizioane reglementate pentru litigii, garanții acordate clienților, pentru restructurări deorece aceste fonduri vor micșora rezultatul net prin trecerea lor pe cheltuielile aferente.

Capitaluri investite de acționari = Capitaluri proprii +Provizioane reglementate

Dacă nu se fac corecțiile menționate anterior rata rentabilității capitalurilor investite de acționari va fi supraevaluată.

Dacă capitalurile proprii au valori diferite la începutul și sfârșitul anului financiar este indicat să se ia în calcul la stabilirea rentabilității capitalurilor investite media aritmetică a capitalurilor proprii.

Rata rentabilității capitalurilor investite de acționari trebuie comparată cu alți indicatori pentru a stabili dacă propietarii pot fi mulțumiți de rezultatele obținute de întreprindere. astfel de indicatori pot fi rata dobânzii la depozitele bancare care nu prezintă risc sau are un risc scăzut fașă de investițiile de capital care prezintă riscuri mari.

Valoarea de piață a rentabilității financiare a firmei se va stabili ca un raport dintre profitul net reprezentând remunerarea acționarilor și valoarea de piață a capitalurilor proprii, capitalizarea bursieră a societății comerciale.

Rfin(v:p) = PN/CB

Unde:

Rfin(v:p) = rentabilitatea financiară în valori de piață

PN = profitul net

CB = capitalizarea bursieră, valoarea totală a acțiunilor firmei.

Rata de rentabilitate a capitalurilor investite de creditori =Rrcic-exprim[ raportul dintre sumele ce se plătesc creditorilor și datoriile financiare respectiv împrumuturile societății comerciale.

Datoriile financiare însumează creditele cu scadență mai mare de un an contractate la instituții bancare sau alte instituții creditoare financiare.

Rrcic = Cheltuieli privind dobânzile/ Datorii financiare

Raportul prezentat anterior reprezintă rata de dobândă medie plătită de către societatea comercială pentru creditele ce au fost contractate. Cheltuielile cu dobânzile sunt din punct de vedere fiscal deductibile, dacă gradul de îndatorare este mai mic decât valoarea 3, deci și impozitul pe profit se va diminua cu raportul dintre aceste cheltuieli deductibile și cota de impozit -16%.

Costul capitalurilor împrumutate se va calcula cu formula:

Ccî = (Cheltuieli cu dobânzile – Cota de impozit pe profit *Cheltuieli deductibile cu dobânzile) / Datorii financiare

Analiza factorială a rentabilității reprezintă descompunerea ratelor de rentabilitate în factori de influență ai acestora și se mai numește sistemul de rate Du Pont.

Ratele rentabilității sunt cele mai cunoscute și folosite rate în analiza economică a societăților comerciale, ele reflectă cît mai corect, fidel, eficiența cu care sunt gestionate activele, toate resursele și oportunitățile sale

1.Rata profitului Rp:

Rp = PN / CA

Rp = rata profitului

PN = profitul net

CA = cifra de afaceri

La o reducere a prețurilor de vânzare se va determina o creștere a volumului de vânzări de produse bunuri sau servicii dar se va reduce marja de câștig pe unitaea de produs, bun sau serviciu.Aceasta nu determină și scăderea profitului dimpotrivă profitul total poate să crească dar și să înregistreze scăderi.Rata profitului diferă de la o ramură economică la alta, la vânzările cu amănuntul este o rată a profitului de aproximativ 4%, în ramura farmaceutică există o rată a profitului de 15%-20%.

2. Rata rentabilității economice – Rec se va calcula astfel:

Rec = RE / Activ economic

Rec = rata rentabilității economice

RE = rezultatul din exploatare

Descompunerea acestei rate în mai multe rapoarte ajută în asigurarea unei mai bune gestionări a activității economice a societății comerciale

Rec = RE/ CA x CA / NFR x NFR / AE

Rec = rata rentabilității economice

RE/ CA = marja exploatării realizată de către societatea comercială

*este influențată de mărimea cheltuielilor de exploatare, cu căt valoarea este mai mare are loc o bună gestionare

CA / NFR = exprimă rata de rotație a NFR, în cifra de afaceri reprezentând de câte ori poate fi acoperit necesarul de fond de rulment prin cifra de afaceri

* o gestiune bună este indicată de valoarea scăzută a acestui indicator.

NFR / AE = acest raport reprezintă o rată de structură a activului economic și depinde de caracteristicile activităților realizate de către societatea comercială.

* raportul acesta exprimă efectele gestiunii factorului prezentat anterior(CA / NFR)

Rata rentabilității economice are trei variante rata rentabilității economice -ROA, rata de rentabilitate a activelor nete – RONA, rata de rentabilitate a capitalului investit – ROIC.

ROA = ROIC = RONA = (EBIT(1- cota de imp.pe profit)) / (CPR+DATFIN)

Unde:

EBIT = rezultatul din exploatare,

CPR = capitaluri proprii,

DATFIN = datorii financiare

CPR+DATFIN = AE (activ economic)

3. Rata rentabilității financiare -ROE, exprimă măsura în care acționarii societății comerciale sunt mulțumiți de investițiile efectuate în cadeul firmei și se determină cu ajutorul formulei:

RFIN = ROE = PN / CPR

ROE = [(EBIT -dobânzi)( 1- cota de impozitare)]/ CPR = ROIC +[ ROIC -RDOB –( 1- cota de impozitare)DATFIN /CPR]

Comparând rata rentabilității financiare cu cu rata rentabilității economice (ROE cu ROIC) se oservă că rata rentabilității financiare este mai mare decât rata rentabilității economice atunci când rata capitalului utilizat este mai mare decât costul resurselor atrase.

Relația prezentată mai jos exprimă valoarea economiilor fiscale rezultate în urma îndatorării și influența lor asupra ratei rentabilității economice:

REC( firma îndatorată) = REC ( firma neândatorată) + ( cota de impozitare x Dobânzile) / AE

Comparând două societăți comerciale asemănătoare din punct de vedere a rezultatelor economice, și ca mărime, același activ economic, aceași valoare pentru EBIT-performanță din exploatare dar au credite diferite, grad de îndatorare diferit se va constata că societatea comercială care are gradul de îndatorare mai mare va avea și ratarentabilității mai mare fașă de societatea comercială cu un grad de îndatorare mai mic datorită efectului fiscal exprimat prin cheltuielile cu dobînzile.

RFIN = REC + (REC-RDOB) x DATFIN / CPR

(REC-RDOB) x DATFIN / CPR = efectul de levier

Rata veniturilor

Rata resurselor consumate

CAPITOLUL 2-DIAGNOSTICUL FINANCIAR CU AJUTORUL RATELOR DE RENTABILITATE LA SOCIETATEA SC SIN SA CONSTANȚA

2.1. Organizarea societății comerciale Sc Sin SA, obiect de activitate

S.C SIN SA are sediul social în orașul CONSTANȚA, str Marea Neagră nr 35. Având un număr de înregistrare la Registrul Comerțului Constanța: J13/1907/1991 și un cod unic de înregistrare RO6007329 s-a constituit și funcționrează ca o societate comercială pe acțiuni în România conform legii nr 31/1990 privind societățile comerciale 31/1990 privind societățile comerciale.

Obiectul de activitate de bază al societății îl constituie producerea, comercializarea produselor chimice organice de bază cod Caen 2014 (fabricare altor produse chimice organice de bază).

Organigrama societății Sc Sin Sa

Sursa: autor lucrare din resurse proprii

Contabilitatea se ține în limba română și în moneda națională iar contabilitatea operațiunilor în valută șe ține atât în valută cât și în lei.

Situațiile financiare anuale individuale se întocmesc în limba romănă și în moneda națională.

Utilizatorii situațiilor financiare întocmite în conformitate cu reglementările legale, includ investitorii actuali și potențiali, personalul angajat, creditorii, furnizorii, clienții, instituțiile statului și alte autorități, precum și publicul, aceștia utilizează situațiile financiare întocmite pentru necesitățiile lor, în funcție de părțile interesate.

Performanța entății este definită și măsurată frecvent prin profit și reprezentată în situațiile financiare prin structurile calitative de venituri și cheltuieli aferente. Informațiile despre performanța agentului economic, în special profitabilitatea, sunt utile pentru a anticipa capacitatea acestuia de a genera fluxuri de trezorerie cu ajutorul resurselor existente, precum și pentru formularea raționamentelor despre eficiența cu care întreprinderea poate utiliza noi resurse.

Acțiunile societății sunt înscrise la Bursa de Valori București categoria standard cu idicativul STZ, (Tabelul 2.1) Evidența acestor acțiuni și a acționarilor la această firmă este ținută în condițiile legii de către SC Depozitarul Central SA București.

Tabelul 2.1. Acțiunile societății SC Sin SA

Prezentarea situațiilor financiare.

Societatea organizează și conduce cantabilitatea financiară potrivit legiilor șării noastre, Legea contabilității nr 82/1991 republicată cu completările și modificările ulteriare necesare adaptății la IFRS.

Contabilitatea financiară asigură înregistrarea cronologică și sistematică, prelucrarea, publicarea și păstrarea informațiilor cu privire la poziția financiară, performanța financiară și alte informații referitoare la activitatea desfășurată.

Tranzacțiile în monedă străină.

Operațiunile în moneda străină sunt înregistrate în lei la cursul de schimb valutar la decontării tranzacțiilor. La fínele fiecărei luni, datoriile în valută se evaluează la cursul de schimb al pieței valutare comunicat de către B.N.R. în ultima zi bancară a lunii în cauză.

Instrumentele financiare.

Societatea deține ca active financiare nederivate, creanțele comerciale, numerar și echivalențe de numerar.

Imobilizări corporale. Imobilizările sunt active care: sunt deținute de o societate de a fi utilizate în producția de bunuri sau prestarea de servicii, pentru a fi închiriate terților sau pentru a fi folosite în scopuri administrative și sunt utilizate pe parcursul unei peroade mai mari de un an.

Costul de producție al imobilizărilor cuprinde cheltuielile directe aderente producției cum sunt materialele directe, energía consumată în scopuri tehnologice, costurile sunt date de salariile angajaților, contribuțiile legale și alte cheltuieli legate de acestea, care rezultă direct din construcția imobilizărilor corporale, costurilor de amenajare a amplasamentului, costurile inițiale de livrare și manipulare, costurile de instalare și asamblare, costurile de testare a funcționării corecte a activului, onorarii profesionale și comisioanele achitate în legătură cu activul, costul proiectării produselor și obținerea autorizățiilor necesare.

Cheltuielile ulterioare aferente unei imobilizări corporale se recunosc:

Ca și cheltuieli în perioada în carea u fost efectuate dacă acestea sunt considérate reparații sau scopul acestor cheltuieli este acela de ase asegura utilizarea continuă a imobilizării cu menținerea parametrilor tehnici inițiali, sau ca o componentă a activului, sub forma cheltuielilor ulterioare, dacă se îndeplinesc condițiile pentru a fi considérate investiții asupra mijloacelor fixe.

Amortizarea imobilizărilor corporale se calculează începând cu luna următoare punerii în funcțiune și până la recuperarea integrală a valorii lor de intrare.Societatea calculează și înregistrează în contabilitate amortizarea imobilizărilor corporale concesionate închiriate sau date în locașie de gestiune, conform legislației în vigoare terenurile nu se amortizează.

Imobilizări necorporale.

În cadrul imobilizărilor necorporale sunt incluse:

Cheltuieli de constituire,

Cheltuieli de dezvoltare,

Concesiunile, brevetele, licențele mărcile, activele similare fără cele créate în cadrul societății,

Fondul comercial,

Alte imobilizări necorporale,

Avansuri acordate pentru imobilizări necorporale,

Imobilizări necorporale în curs de execuție,

Amortizarea imobilizărilor necorporale se alocă pe o bază sistematică de-a lungul celei bune estimări a duratei sale de viață,

Metoda de amortizare a imobilizărilor necorporale este metoda liniară.

Elementele de natura stocurilor, înregistrarea în contabilitate a intrării stocurilor se efectuează la data transferului riscurilor și beneficiilor.

Reducerile comerciale acordate de furnizor și înscrise pe factura de achiziție diminuează costul de achiziție a bunurilor, prin acordarea lor clienților se realizează ajustarea în sensul reducerii suma de pe facturi aferente tranzacțiilor.

Activele și datoriile contingente.

Activele și datoriile contingente se prezintă în notele explicative în cazul în care este portabilă apariția unor intrări de beneficii economice.

Evenimentele ulterioare întocmirii situațiilor financiare.

Evenimentele ulterioare datei bilanțului sunt acele evenimente, favorabile sau nefavorabile carea u loc între data bilanțului și data la care situațiile financiare anuale aunt autorizate pentru publicare. Aceasta se prezintă în note atunci când sunt considerate semnificative.

Evenimente sau factori de incertitudine ce ar putea sau afectează activitatea societății.

Mediul de afaceri este afectat de criza globală de credit și lichiditatea existentă și care a determinat un nivel scăzut și o accesare dificilă a fondurilor de pe piața de capital. Fluctuațiile pe piața financiară generate de evoluțiile din ultima periadă în zona euro, ar putea afecta capacitatea societății de a accesa noi imprumuturi și de a refinanța cele deja obținute, în termenele și condițiile aferente tranzacțiilor anterioare.

Debitorii societății pot fi afesctați de nivelul scăzut de lichiditate disponibil care ar putea afecta capacitatea acestora de a rambursa datoriilor scadente, ceea ce va avea un impacta supra capacității de previzionare a fluxurilor de numerar.

Întreprinderea economică în cauză consideră că în condițiile specifice ale pieței pe care acționează, caracterizată printr-o specializare puternică a participanților și un număr scăzut al acestora, evaluarea și gestionarea riscului poate fi realizată prin monotorizarea zilnică a fluxurilor de intrare și ieșire a numerarului și prin realizarea de prognoze pe termen scurt privind lichiditatea netă. Societatea nu face obiectul unor cerințe de capital impuse din exterior.

2.2. Diagnostic și analiza financiară la Sc. Sin Sa Constanța

Mai jos prezint principalii insicatori extrași din situațiile financiare ale societății comerciale(ANEXE):

Tabelul 2.2. Principalii indicatori financiari 2013-2016

Sursa :autor pe baza indicatori situații financare societate

Tabelul 2.3. Evoluția cifrei de afaceri în 2013-2016

Sursa :autor pe baza indicatori situații financare societate

Figura 2.1 Evoluția cifrei de afaceri în 2013-2016

Sursa : autor pe baza indicatori situații financare societate

Tabelul 2.4. Evoluția veniturilor și cheltuielilor totale în 2013-2016

Figura 2.2. Evoluția veniturilor și cheltuielilor totale 2013-2016

Sursa : autor pe baza indicatori situații financare societate

Tabelul 2.5. Evoluția profitului brut și net și impozitul pe profit aferent în 2013-2016

Figura 1.3.Evoluția profitului brut și net în perioada 2013-2016

Sursa : autor pe baza indicatori situații financare societate

Figura 2.4. Evoluția impozitului pe profit în perioada 2013-2016

Sursa : autor pe baza indicatori situații financare societate

În 2016 față de 2013 cifra de afaceri a scăzut semnificativ, acest fapt nu are un efect pozitiv asupra firmei, dar pentru că și veniturile totale au crescut în detrimentul cheltuielilor totale ale firmei, profitul brut a crescut , de asemenea cheltuiala cu impozitul pe profit a crescut. Situația cea mai bună s-a în registrat în 2016 când profitul brut a fost de 5994800 de lei iar profirul net a fost de 2760412 lei. Aceast fapt înseamnă o mai bună folosire a activelor și resurselor umane a societății comerciale, o mai bună folosire a activelor circulante, atragerea de noi clienți, în 2016 față de 2013.

Tabelul 2.6.Analiza soldurilor intermediare de gestiune

Sursa : autor pe baza indicatori situații financare societate

Figura 2.5. Marja comerciala

Sursa autor pe baza situațiilor financiare

Figura 2.6. Producția vândută

Sursa autor pe baza situațiilor financiare

Figura numărul 2.7.Producția exercițiului

Sursa autor pe baza situațiilor financiare

Figura numărul 2.8. Valoarea adăugată

Sursa autor pe baza situațiilor financiare

Figura numărul 2.9. Excedendul brut din exploatare

Sursa autor pe baza situațiilor financiare

Figura numărul 2.10. Rezultatul din exploatare

Sursa autor pe baza situațiilor financiare

Figura numărul 2.11. Rezultatul brut al exercițiului

Sursa autor pe baza situațiilor financiare

Figura numărul 2.12. Rezultatul net al exercițiului

Sursa autor pe baza situațiilor financiare

În tabelul 2.7. este prezentat calculul capacității de autofinanțare prin metoda deductivă:

Tabelul numărul 2.7. Capacitatea de autofinanțare – 2013-2016

Sursa: Realizat de autor pe baza datelor din Contul de profit și pierdere

Figura numărul 2.13. Capacitatea de autofinanțare 2012-2016

Sursa: Realizat de autor pe baza datelor din Contul de profit și pierdere

Capacitatea de autofinanțare a avut o evoluție bună în anii 2014-2015- 2016, în ceilalți ani nu a avut o capacitate de autofinanțare acceptabilă.

Surplusul financiar degajat în cursul exercițiului de ansamblul operațiilor de gestiune (CAF) nu va avea decât un caracter potențial dacă nu este susținut de mijloace financiare efective, acest aspect fiind confirmat sau infirmat de variația trezoreriei nete. Întreprinderile cu o bună capacitate de autofinanțare își micșorează riscul financiar, fiind în masură să surmonteze greutațile în perioadele de criza economică, când accesul la credite este dificil din cauza dobânzilor înalte. Totodată, capacitatea de autofinanțare este un indicator de lichiditate financiară și de solvabilitate, care indică gradul de bonitate al firmei, mărește încrederea partenerilor de afaceri, creând condiții mai bune de negociere a contractelor economice. Putem adăuga, de asemenea, că o capacitate de autofinanțare bună exprimă și o capacitate de îndatorare bună, respectiv posibilitatea de a garanta mai bine creditele bancare la care face apel întreprinderea.

2.3. Analiza ratelor de rentabilitate

După cum am văzut în capitolul anterior aceste rate exprimă eficiența utilizării resurselor materiale și financiare în activitatea de exploatare la nivelul societății comerciale Sc Sin Sa pe totă periada de analiză economică cu ajutorul ratelor de rentabilitate

Tabel 2.8. Mod de calcul rate de rentabilitate

Sursa: Realizat de autor pe baza datelor din Contul de profit și pierdere

Sursa: Realizat de autor pe baza datelor din Contul de profit și pierdere

Rre = Pe/At – rentabilitatea economică;

Rrc = Pe/ Ce- rentabilitatea resurselor consumate

Rrf = Pc/ Cpr – rentabilitatea financiară

Rrv = Pe/Cpr -rentabilitatea veniturilor

Rentabilitatea veniturilor exprimă eficiența valorificării produselor și serviciilor oferite de către societatea comercială, acest indicator are o creștere cxontină pe toată perioda analizată valoarea cea mai mare o are în 2016 de 12.91%.

Rentabilitatea costurilor măsoară eficiența consumului de resurse materiale dar și umane are o evoluție mai mare ca valori față de rata veniturilor, ea are un trend descrescător valoarea cea mai mică fiind în anul 2015.

Rentabilitatea economică reprezintă remunerarea brută a caitalurilor investite pe termen lung, atât proprii cât și împrumutate. Rentabilitaea economică trebuie să fie la nivelul ratei minime de randament din economie, rata medie a dobânzii și al riscului economic și financiar pe care și l-au asumat creditorii și asociații societății comerciale analizate. Rata rentabilității economice a crescut de la 0,68% în 2013 la 9,75% în 2016, acesta fiind un lucru bun dar valorile sunt totuși mici.

Rentabilitatea financiară măsoară randamentul utilizării capitalurilor proprii. Rata rentabilizării financiare are o tendință de creștere continuă determinată de creșterea n acelați mod precum rata rentabilității economice. A înregistrat valoarea de 0,25% n 2013 și apoi a crescut ajungând la 9,35% în 2016.

CONCLUZII PROPUNERI

BIBLIOGRAFIE

ANEXA 1

CONTUL DE PROFIT ȘI PIERDERE SC SIN SA CONSTANȚA

Sursa autor: după situația veniturilor și cheltuielilor individuale 2013-2016