Diagnosticul Financiar al Unei Societăți Comerciale

INTRODUCERE

Tema "Diagnosticul financiar al unei societăți comerciale" este o temă foarte interesantă și complexă, care s-a bucurat de o atenție deosebită în numeroase studii. Faptul care m-a motivat să aleg această temă este că ea prezintă o parte importantă în cadrul unei întreprinderi, iar cunoașterea sa este relevantă pentru un manager de societate comercială.

Diagnosticul financiar reprezintă un ansamblu de instrumente și metode care permit aprecierea situației financiare și a performanțelor unei întreprinderi.

„Analiza diagnostic reprezintă mijlocul prin care o firmă poate să-și identifice propriile-i puteri și slăbiciuni, în raport cu mijloacele de care dispune, precum și cu oportunitățile ivite și amenințările la adresa ei. Astfel, conducerea firmei dobândește posibilitatea de a găsi soluții de rezolvare a problemelor sau optimizare a dezvoltării activității.”

Diagnosticul financiar, elaborat pe baza analizei financiare, vizează următoarele obiective generale:

realizarea unui management de conducere adecvat, care să dea o structură echilibrată firmei și să asigure realizarea corespunzătoare a funcțiilor sale;

prevenirea fenomenelor producătoare de dezechilibre structurale sau perturbații funcționale, ca urmare a unor factori interni și externi;

găsirea cailor și mijloacelor de remediere a eventualelor disfuncții puse în evidență în cadrul sistemului de management existent;

precizarea direcțiilor de dezvoltare, a rezultatelor favorabile din sistem și a performantelor ce se vor obține printr-o utilizare eficientă a resurselor disponibile.

Necesitatea realizării diagnosticului financiar, poate fi privit din două puncte de vedere, mai exact din interiorul întreprinderii, când utilizatorii sunt conducătorii, acționarii actuali sau salariații. Obiectivul urmărit în cazul acesta presupune detectarea eventualelor situații de dezechilibru financiar și adoptarea de noi decizii de gestionare a întreprinderii. Aceste decizii au la bază atât identificarea originii și cauzelor dezechilibrelor, cât și stabilirea măsurilor de remediere a acestora. Din exteriorul întreprinderii pot avea nevoie, utilizatorii precum: analiștii financiari, acționarii potențiali, organisme bancare și financiare sau chiar statul. În general utilizatorii externi au nevoie de un diagnostic financiar fie pentru acordarea de credite, fie pentru luarea deciziilor de pătrundere în capitalul unei societăți.

Informațiile necesare efectuării diagnosticului financiar sunt preluate din situațiile financiare simplificate care cuprind: bilanțul, contul de profit și pierdere și anexă la bilanț.

Diagnosticul financiar este un instrument al analizei financiare. Analiza financiară, ca un studiu metodic al situației financiare, folosește instrumente și mijloace specifice adaptate scopului urmărit și conduce la un diagnostic financiar al întreprinderii.

Elaborarea lucrării de față a reprezentat un demers complex de studiu, analiza și cercetare a unor aspecte semnificative referitoare la activitatea companiei S.C. GLOBAL WOODEX S.R.L., pe care am considerat-o ca un domeniu incitant de studiu pentru temă pe care mi-am ales-o și pentru analiză în dinamică a activității societății, pe parcursul ultimilor trei ani.

Demersul de analiză și cercetare a unor aspecte economico-financiare esențiale ale activității companiei S.C. GLOBAL WOODEX S.R.L. a vizat realizarea tabloului de ansamblu și descrierea cifrică a evoluției principalilor indicatori economici ai activității acestei societăți.

Lucrarea este structurata pe patru capitole, în care am încercat să tratez într-un echilibru cât se poate de reușit, conceptele, teoriile, dar și un studiu de caz la firma S.C. GLOBAL WOODEX S.R.L.:

Având la bază metode și tehnici specifice, diagnosticul financiar permite aprecierea situației financiare trecută, respectiv actuală, pe baza informațiilor furnizate care are ca scop luarea deciziilor de către conducere privind viitorul acestuia.

Diagnosticul financiar presupune, așadar, unele judecăți asupra sănătății financiare a întreprinderii, “punctele forte” și “punctele slabe” ale gestiunii financiare, prin care se pot aprecia performanțele și riscurile trecute, prezente și viitoare și măsurile ce se impun.

ANALIZA POZIȚIEI FINANCIARE A ENTITĂȚII

Poziția financiară a unei întreprinderi este influențată de resursele economice pe care le controlează, de structura sa financiară, de lichiditatea și solvabilitatea să, precum și de capacitatea sa de a se adapta schimbărilor mediului în care își desfășoară activitatea.

Analiza poziției financiare se bazează pe datele din bilanț, care cuprinde:
– Situația netă;

– Analiza echilibrului financiar;

– Analiza structurii financiare a activelor, datoriilor și capitalului;

– Analiza lichidității și solvabilității întreprinderii, exprimate prin ratele acestora;

– Analiza gestiunii activelor și datoriilor.

Bilanțul reflectă situația financiară a întreprinderii la un moment dat, constituind principala sursă de apreciere a poziției financiare a întreprinderii. Bilanțul prezintă valoric relațiile dintre mijloacele economice gestionate de către titularul patrimoniului și sursele de finanțare a acestor mijloace. Totodată, prin bilanț este reflectat rezultatul anual generat de gestionarea mijloacelor economice antrenate în procesele economico–financiare derulate prin activitatea sa.

„Bilanțul prezintă o imagine a întreprinderii ca deținătoare a unor resurse sau active a căror valoare este egală cu valoarea drepturilor asupra acestora sau a surselor lor de proveniență.”

Ordinul 1802/2014 prevede ca, persoanele juridice care la data bilanțului depășesc limitele a două dintre următoarele trei criterii, cum ar fi: total active: 4.000.000 euro; cifră de afaceri netă: 8.000.000 euro sau număr mediu de salariați în cursul exercițiului financiar: 50, întocmesc situații financiare anuale care cuprind:

– Bilanț;

– Cont de profit și pierdere;

– Situația modificărilor capitalului propriu;

– Situația fluxurilor de trezorerie;

– Note explicative la situațiile financiare anuale.

Pentru realizarea unei analize financiare la nivelul unei întreprinderi, se utilizează două tipuri de bilanț:

– Bilanț financiar, descrie patrimoniului întreprinderii și are meritul de a evidenția riscul de insolvabilitate al întreprinderii. În cadrul acestui tip de bilanț elementele de active sunt grupate după criteriul lichidității, iar cele de pasive după criteriul exigibilității.

1.1. Structura bilanțului financiar

– Bilanț funcțional, numit și economic, regrupează posturile de bilanț după marile funcțiuni ale întreprinderii (investiții, exploatare, trezorerie, finanțare) în scopul explicării funcționării economice a întreprinderii. Abordarea din acest punct de vedere se bazează pe ipoteza continuității activității și prezintă interes principal pentru manageri fiind asociată unei analize interne.

1.2. Structura bilanțului funcțional

ANALIZA RATELOR DE STRUCTURĂ ALE BILANȚULUI

Analiza structurii financiare a patrimoniului unei întreprinderi urmărește reflectarea raporturilor dintre elementele patrimoniale și a schimbărilor care au loc în cadrul resurselor și a utilizărilor permanente și curente.

„Ratele de structură financiară se stabilesc ca raport între un post, sau o grupă de posturi de activ sau pasiv și totalul bilanțului, precum și ca raport între diferite componente de activ sau de pasiv. Deși simplă din punct de vedere tehnic, această metodă furnizează informații edificatoare privind situația financiară a firmei, mai ales în cazul analizelor comparative în timp și spațiu.”

Ratele de structura ale activului

Având în vedere structura activelor și modul de alocare a capitalurilor, se pot calcula, în principal, următoarele rate de structură a activului:

Rata activelor imobilizate (RAI):

Această rată evidențiază ponderea elementelor stabile ale întreprinderii care vor produce beneficii economice pe o perioadă mai mare de un an. Mărimea acestei rate permite aprecierea riscului asumat de investitori și a flexibilității financiare a întreprinderii. Cu cât valorile acestei rate sunt mai ridicate cu atât imobilizarea resurselor financiare este mai însemnată și, ca atare, riscul activității este mai ridicat iar flexibilitatea financiară mai redusă.

Pentru explicitarea ratei activelor imobilizate se folosesc următoarele rate:

– Rata imobilizărilor necorporale:

– Rata imobilizărilor corporale:

– Rata imobilizărilor financiare:

Rata activelor circulante (RAC):

Această rată arată ponderea pe care o dețin utilizările cu caracter ciclic în total activ, exprimă în mărimi relative nivelul capitalului imobilizat în procesul de exploatare.

Și în acest caz se pot folosi mai multe rate complementare, și anume:

– Rata stocurilor:

– Rata creanțelor comerciale:

– Rata disponibilităților și plasamentelor:

Ratele de structura ale pasivului

Ratele de structură ale pasivului permit aprecierea structurii financiare și a politicii financiare a societății prin punerea în evidență a compoziției pasivului. Ele explică politica de finanțare care constă în resursele de care poate beneficia întreprinderea în cele mai avantajoase condiții de cost și de durată. Permit aprecierea autonomiei financiare, a stabilității financiare, respectiv repartiția între resursele proprii și datoriile întreprinderii.

Rata stabilității financiare:

Această rată exprima contribuția surselor aflate la dispoziția întreprinderii pe o perioadă mai mare de 1 an la acoperirea mijloacelor economice ale întreprinderii. Această rată este deosebit de utilă în aprecierea echilibrului financiar, evidențiind importanța finanțării stabile a nevoilor întreprinderii.

Rata autonomiei financiare:

Această rată reflecta contribuția surselor proprii la finanțarea mijloacelor economice ale întreprinderii, poate fi calculată în două modalități:

– Rata autonomiei financiare globale:

– Rata autonomiei financiare la termen:

Rata de îndatorare:

Analiza gradului de îndatorare se efectuează prin evaluarea importanței datoriilor, indiferent de exigibilitatea și natura lor, în raport cu totalul pasivului, reflectând cât din valoarea patrimoniului este finanțată din credit. Această rată evidențiază aspecte referitoare la politica financiară a întreprinderii și la riscul financiar asumat în anumite condiții de exploatare, poate fi calculată în două modalități:

– Rata de îndatorare globală:

– Rata de îndatorare la termen:

ANALIZA ECHILIBRULUI FINANCIAR

„În sens general, prin echilibru se înțelege o stabilitate a unei situații, o armonie între elementele componente ale unui sistem, ceea ce în plan financiar implica armonizarea surselor financiare cu nevoile financiare ale întreprinderii.”

Analiza bilanțului financiar își propune identificarea stării de echilibru la nivelul întreprinderii analizate, având drept obiective:

– Echilibrul pe termen lung (fond de rulment);

– Echilibrul curent (nevoia de fond de rulment);

– Echilibrul pe termen scurt (trezoreria netă).

Bineînțeles că, în realitate rareori se va putea asigura această stare de echilibru, în mod general este chiar imposibil de realizat.

Analiza fondului de rulment

Fondul de rulment reprezintă partea din capitalul permanent utilizată pentru finanțarea activelor circulante, impusă de diferențele dintre sumele de încasat și sumele de plătit, precum și de decalajul dintre termenul mediu de transformare a activelor circulante în lichidități și durata medie în care datoriile pe termen scurt devin exigibile.

Fondul de rulment se poate calcula, folosind două modalități:

FR = Capital permanent – Active imobilizate

În acest caz fondul de rulment arata surplusul de capital permanent peste valoarea activelor imobilizate folosit pentru finanțarea activelor circulante.

FR = Active circulante – Datorii pe termen scurt

În acest caz fondul de rulment arată activele circulante care sunt finanțate din surse stabile sau excedentul de active circulante față de datoriile pe termen scurt.

Din punct de vedere al structurii capitalului permanent, fondul de rulment are 2 componente:

FR propriu = Capital propriu – Active imobilizate

Fondul de rulment propriu arata cuantumul participării capitalului propriu la finanțarea activelor circulante.

FR împrumutat = FR – FR propriu

Fondul de rulment străin arata participarea împrumutărilor pe termen mediu și lung la finanțarea activelor circulante.

Fondul de rulment poate avea următoarele valori:

FR>0, întreprinderea dispune de o marjă de securitate care o poate proteja parțial său integral de efectele perturbării ciclului de încasări și plăti;

FR=0, activele pe termen scurt sunt finanțate integral pe seama datoriilor pe termen scurt și implicit datoriile stabile sunt finanțate din capitaluri permanente.

FR<0, lichiditățile potențiale nu acoperă exigibilitățile potențiale fiind previzibile dificultăți în ceea ce privește echilibrul financiar impunându-se în unele intervenții corectoare.

Pentru a asigura echilibrul financiar pe termen lung pe lângă fondul de rulment trebuie luate în considerare gradul de lichiditate a activelor și cel de exigibilitate al pasivelor.

Analiza nevoii de fond de rulment

Nevoia de fond de rulment reprezintă diferența dintre nevoile temporare și sursele temporare, respectiv suma necesară finanțării decalajelor, care se produc în timp între fluxurile reale și fluxurile de trezorerie determinate în special de activitatea de exploatare.

Această marjă de securitate financiară garantează solvabilitatea întreprinderii și totodată reprezintă echilibrul curent al acestuia.

NFR= [active circulante – disponibilități și plasamente]-[obligații pe termen scurt –(credite curente + soldul creditor la bănci)].

Necesarul de fond de rulment poate avea următoarele valori:

NFR > 0, rezultă un surplus de necesar temporar față de resursele temporare ce pot fi mobilizate, fiind o situație normală dacă este consecința unor investiții privind creșterea necesarului de finanțare a ciclului de exploatare. În caz contrar arată un decalaj nefavorabil între lichidarea stocurilor și creanțelor și exigibilitatea datoriilor de exploatare.

NFR < 0, reflectă un surplus de resurse nete temporare față de capitalurile circulante, necesitățile temporare fiind mai mici decât resursele temporare ce pot fi mobilizate. Această situație este favorabilă dacă este consecința accelerării rotației activelor circulante, a urgentării încasărilor și relaxării plăților.

Analiza trezoreriei

Trezoreria netă exprima corelația dintre fondul de rulment și nevoia de fond de rulment, reflectând situația financiară a firmei, atât pe termen mediu și lung, cât și pe termen scurt. Fondul de rulment se poate calcula, astfel:

TN = FR-NFR

TN>0, arata posibilitatea efectuării de plasamente și deținerii de disponibilități bănești. Acest caz este favorabil pentru agenții economici pe termen scurt, dar pe termen lung ar reprezenta o insuficientă în utilizarea lichidităților, fapt ce ar produce efecte negative în remunerarea capitalului.

TN<0, acest lucru evidențiază un dezechilibru financiar, în acest caz fondul de rulment nu poate acoperii în totalitate necesarul de fond de rulment, fiind nevoie de apelare la credite pe termen scurt.

ANALIZA BONITĂȚII

Analiza lichidității

„Lichiditatea exprimă capacitatea întreprinderii de a face față obligațiilor pe termen scurt și reflectă capacitatea de a transforma rapid activele circulante în disponibilități. O întreprindere este “lichidă” când resursele degajate de operațiunile curente ale exercițiului îi furnizează suficiente disponibilități pentru a face față scadențelor pe termen scurt.”

Pentru caracterizarea lichidității unei firme se compară pasivele pe termen scurt cu resursele disponibile pentru aceiași perioadă. Ratele de lichiditate utilizate sunt următoarele:

Rata lichidității curente: arată măsura în care datoriile curente pot fi acoperite pe seama activelor curente:

Rata lichidității rapide: exprimă capacitatea firmei de a-și onora datoriile pe termen scurt din creanțe și disponibilități bănești:

Rata lichidității imediate: apreciază măsura în care datoriile exigibile pe termen scurt pot fi acoperite pe seama disponibilităților bănești. Această rată pune în corespondență elementele cele mai lichide ale activului cu datoriile pe termen scurt:

Analiza solvabilității

Prin solvabilitate se înțelege capacitatea unei firme de a-și achita toate obligațiile asumate fata de terțe persoane fizice și juridice, atât cele cu scadenta apropiată, cât și cele cu scadenta îndepărtată.

O firmă este solvabila când suma activelor sale investite în active corporale, necorporale și active circulante este mai mare sau cel puțin egală cu totalul pasivelor exigibile. Sub acest aspect, o firmă poate fi solvabila chiar dacă, la un moment dat, nu are capacitatea de plată și nu dispune de lichiditate financiară dacă firma este rentabilă, eficienta.

Solvabilitatea se poate exprima cu ajutorul următorilor indicatori:

Rata solvabilității generale: arată măsura în care activele totale pot acoperi datoriile totale ale firmei:

Rata solvabilității patrimoniale: se mai numește și rata autonomiei financiare:

Echilibrul financiar al întreprinderii poate fi definit ca fiind acea stare de corespondență permanentă între volumul nevoilor de resurse pentru asigurarea desfășurării normale a activității, cât și posibilitățile de procurare a acestora.

Echilibrul financiar poate fi abordat și sub aspect dinamic și static, mai exact forma concretă de manifestare a echilibrului static al întreprinderii este solvabilitatea, iar echilibrul financiar dinamic se manifesta, în mod concret, prin intermediul capacității de plată și al lichidității.

ANALIZA RISCULUI DE FALIMENT

„Aprecierea și evaluarea stării de sănătate financiară a unei entități în diagnosticul financiar-contabil impun evaluarea riscurilor ce îi însoțesc activitatea, dintre care unele semnalează fragilitatea acesteia, iar altele prefigurează falimentul ce îi amenință supraviețuirea.”

Riscul de faliment (insolvabilitate) exprimă posibilitatea de apariție a incapacității de onorare a tuturor obligațiilor scadente ca urmare a încheierii cu pierderi a exercițiilor anterioare și neacoperite care au epuizat integral capitalurile proprii.

Analiza riscului de faliment utilizând metoda scorurilor

Evaluarea riscului intrării în faliment a întreprinderilor care acționează pe o piață concurențială, într-un mediu economic competitiv, presupune utilizarea unor metode statistice, printre care și metoda scorurilor. Scopul acestei metode este de a stabili pentru întreprinderile analizate, un indicator numit „scor”, care să permită estimarea probabilității ca acestea să intre în faliment.

Modelul Altman:

Profesorul E.I. Altman a elaborat una dintre funcțiile scor în SUA în anul 1968. Folosind informațiile obținute în urma studiului unui larg eșantion de companii, atât din rândul celor ce au dat faliment cât și din rândul celor care au supraviețuit, profesorul Altman a susținut că analiza bazată pe mai multe variabile făcută cu ajutorul a cinci indicatori, a permis prevederea a 75 % din falimentele cu doi ani înainte de apariția acestora.

Modelul “Z” al lui Altman se prezintă astfel:

Z = 1,2*X1 + 1,4*X2 + 3,3*X3 + 0,6*X4 + 0,99*X5, unde:

X1 = Activ Circulant/Activ Total;
X2 = Profit reinvestit/Activ Total;
X3 = EBIT/Activ Total;
X4 = Capitalizarea bursieră/Total Datorii;
X5 = Cifra de afaceri/Total Activ.

Interpretarea scorului “Z “obținut se realizează, astfel:
Z > 2.99: Echilibru financiar, situație financiară bună;
Z = 1.81 – 2.99: Dificultăți financiare – risc de faliment semnificativ;
Z < 1.81: Risc de faliment foarte mare.

Modelul Conan și Holder:

Modelul este asemănător cu cel elaborat de profesorul Altman dar pune accentul pe resursele interne ale societății nefiind constrâns de factori externi psihologici deoarece nu ia în considerare capitalizarea bursieră.

Și acest model are în vedere cinci variabile, după cum urmează:

Z = 16*X1 + 22*X2 – 87*X3 – 10*X4 + 24*X5, unde:

X1 = Creanțe + Numerar și echivalent de numerar) /Datorii curente;
X2 = Capitaluri permanente/Pasiv total;
X3 = Cheltuieli financiare/Cifra de afaceri;
X4 = Cheltuieli cu personalul/Valoarea adăugată;
X5 = EBE/Valoarea adăugată.

Interpretarea scorului “Z “obținut se realizează, astfel:

Z > 9,00: Solvabilitate ridicată, situație financiară foarte bună;

Z = 6,50 – 8,99: Solvabilitate, risc redus;

Z = 4,00 – 6,49: Deficit de lichidități, risc de faliment ridicat;

Z < 3,99: Risc de faliment foarte mare.

Trebuie precizat, ca "Metoda scorurilor" doar prevede cu un grad de îndeplinire destul de redus un eventual risc de faliment în perioada viitoare, perioada estimată de 2 ani. În consecință calculul riscului de faliment pentru o perioadă anterioară mai mare de doi ani este inutilă.

1.4.2. Capacitatea de îndatorare

Realizarea structurii financiare optime depinde într-o foarte mare măsură de capacitatea de îndatorare a firmei. Aducătorii de capitaluri sunt dispuși să investească numai dacă firma are capacitatea de a returna capitalurile împrumutate și de a le remunera conform exigentelor pieței financiare. De aceea impun o serie de limite exprimate sub formă de rate și indicatori financiari pe baza cărora încadrează firma într-o anumită clasa de risc.

Capacitatea de îndatorare se exprimă prin intermediul a doi indicatori, calculat fiecare după câte două relații:

Coeficientul îndatorării globale – redă măsura îndatorării totale a întreprinderii:

– Datoriile totale trebuie să reprezinte maximum 66% din pasivul total.

– Datoriile totale trebuie să reprezinte maximum 200% din capitalurile proprii.

Coeficientul îndatorării la termen – redă măsura îndatorării pe termen mediu și lung a întreprinderii:

– Datoriile la termen trebuie să reprezinte maximum 50% din capitalurile permanente.

– Datoriile la termen trebuie să reprezinte maximum 100% din capitalurile proprii.

Efectul de îndatorare/Efectul levier:

Prin efect de îndatorare se înțelege rezultatul financiar pozitiv sau negativ pe care îl obține agentul economic ca urmare a folosirii capitalului împrumutat. Mai exact, prin efectul de levier poate fi definit, ca fiind mecanismul prin care îndatorarea influențează rentabilitatea financiară, rentabilitate exprimată prin raportul dintre beneficii și capitaluri proprii.

Efectul de îndatorare se calculează, după cum urmează:

Dacă:

Re > Rd – efect de îndatorare pozitiv;

Re < Rd – efect de îndatorare negativ.

Efectul de îndatorare este direct proporțional cu structura financiară și cu diferența dintre Re și Rd.

ANALIZA PERFORMANȚELOR FINANCIARE ALE ENTITĂȚII

Performanța financiară este adesea dificil de atins de către entitățile economice, mai ales în contextul economic actual, marcat de persistența crizei financiare și recesiune. Performanța se măsoară prin compararea rezultatelor obținute cu obiectivele propuse, având ca bază fie o variabilă internă, fie una externă. Poate fi pozitivă, dacă obiectivul propus este de a obține profit și negativă, dacă obiectivul propus este de a obține pierdere.

Rezultatul contabil este considerat principalul indicator pentru măsurarea performantei financiare a întreprinderii. Performanța unei întreprinderi poate fi analizată cu ajutorul situațiilor financiare, rezultatele fiind reflectate în contul de profit și pierdere, situație care prezintă modul de obținere al acestora pe tipuri de activități și servește adoptării deciziilor la nivelul managementului, în vederea coordonării întregii activități a entității.

Pentru calculul și analiza formarii progresive a rezultatului exercițiului se folosesc „șoldurile intermediare de gestiune” (S.I.G.), care reprezintă indicatori ce pun în evidență etapele formarii rezultatului exercițiului.

ANALIZA SOLDURILOR INTERMEDIARE DE GESTIUNE

„Prin solduri intermediare ale gestiunii înțelegem principalii indicatori economico-financiari stabiliți pe baza datelor din Contul de profit și pierdere, cu ajutorul cărora se caracterizează modul de folosire a resurselor materiale, financiare și umane ale firmei.”

Calculul soldurilor intermediare de gestiune se realizează pe baza elementelor cuprinse în contul de profit și pierdere, grupate pe două mari categorii: venituri și cheltuieli.

Atât cheltuielile, cât și veniturile sunt clasificate în:

– Cheltuieli și venituri de exploatare;

– Cheltuieli și venituri financiare;

– Cheltuieli și venituri extraordinare.

TABLOUL SOLDURILOR INTERMEDIARE DE GESTIUNE

Soldurile intermediare de gestiune sunt, după cum urmează:

Marja comercială (Mc): se referă la activitatea comercială desfășurată de agentul economic, de distribuție sau strict la partea comercială a întreprinderilor producătoare. Se mai numește și marjă brută și se exprimă deobicei ca procent din cifra de afaceri.

MC = venituri din vânzarea mărfurilor – costurile de cumpărare/obținere a mărfurilor

Producția exercițiului (Qe): acest indicator include valoarea bunurilor și serviciilor realizate de întreprindere pentru a fi vândute, stocate sau utilizate pentru nevoile proprii. Ca urmare, producția exercițiului va cuprinde trei elemente: producția vândută, producția stocată și producția imobilizată.

PE = producția vândută + producția stocată + producția de imobilizări

Valoarea adăugată (Va): arată crearea sau creșterea de valoare adusă de întreprindere pentru bunurile și serviciile provenite de la terți. Indicatorul măsoară performanta economico-financiara a întreprinderii, indicele de creștere al valorii adăugate trebuind să-l depășească pe cel al producției exercițiului și să fie într-o creștere continuă.

VA = MC + PE – consumuri intermediare

Excedentul brut al exploatării (EBE): corespunde rezultatului economic al întreprinderii generat doar de operațiile de exploatare fără a include de politica financiară, politica de amortizare și de provizioane constituite, motiv ce determină să fie considerat ca indicator esențial atât în analizele de gestiune, cât și în efectuarea analizelor comparative între întreprinderi.

EBE = VA + Subvenții de exploatare – Cheltuieli de personal – Impozite, taxe și vărsăminte asimilate

Rezultatul exploatării (Re): indică rentabilitatea economică a unei întreprinderi și corespunde activității normale și curente a întreprinderii, inclusiv operațiunile efectuate în exercițiile anterioare dar aferente exercițiului curent.

RE = EBE + alte venituri de exploatare – alte cheltuieli de exploatare

Rezultatul financiar (Rf): este expresia politicii de finanțare și de plasament adoptată de societate, exprimă performanțele obținute de societate ca urmare a implicării sale în activitatea financiară, performanțe care se regăsesc în plasamentele financiare sau participațiile societății, datoriile și împrumuturile financiare.

RF = venituri financiare – cheltuieli financiare

Rezultatul extraordinar (Rext): sintetizează rezultatul concretizat în profit sau pierderi a unor evenimente extraordinare, neprevăzute.

REXT = venituri extraordinare – cheltuieli extraordinare

Rezultatul curent (Rc): exprimă rezultatul tuturor operațiilor curente, obișnuite ale întreprinderii, fiind determinat ca diferență dintre rezultatul exploatării curente, cât și de cel al activității financiare, permițând și aprecierea impactul politii financiare a întreprinderii asupra rentabilității.

RC = RE +/- RF

Rezultatul brut (Rb): rezultatul brut este considerat a fi egal cu rezultatul impozabil pentru ușurarea calculului, dacă apar cheltuieli nedeductibile din punct de vedere fiscal și venituri neimpozabile, se va determina rezultatul impozabil, iar impozitul pe profit se va determina prin aplicarea cotei de impozit aferentă la rezultatul impozabil.

RB = RC +/- Rezultatul extraordinar

Rezultatul net al exercițiului (Rn): exprimă, în mărimi absolute pierderile aferente activității întreprinderii, după deducerea din veniturile totale a cheltuielilor totale și a impozitului pe profit.

RN = RC +/- Rextr +/- Cheltuieli cu impozitul de profit

Pe baza rezultatului net se poate determina două solduri reziduale: capacitatea de autofinanțare (CAF) și autofinanțarea (AF).

Capacitatea de autofinanțare a întreprinderii indică surplusul monetar generat de activitatea acesteia, arată potențialul financiar de creștere economică a întreprinderii, și valoarea surselor interne de finanțare generată din activitatea acesteia.

Formula de calcul a capacității de autofinanțare (CAF) este:

Metoda deductivă

CAF = Excedentul brut de exploatare + Venituri financiare + Venituri excepționale +/- Impozit pe profit

Metoda aditivă

CAF = Rezultatul net al exercițiului + Cheltuielile cu amortizările și provizioanele + Valoarea netă a activelor cedate

Autofinanțarea este acea sursă internă, care are ca și destinație acoperirea nevoilor de finanțare ale exercițiului viitor, este expresie a bogăției create de întreprindere. Se constituie pe baza creșterii surselor obținute din propria activitate a întreprinderii și care vor rămâne în mod permanent la dispoziția acesteia pentru finanțarea activității viitoare.

ANALIZA RATELOR DE RENTABILITATE

„Rentabilitatea este categoria economică care exprima capacitatea întreprinderii de a obține profit, ceea ce reflecta performanta acesteia. Obiectivul major al întreprinderii este atât mărirea averii participanților la viața întreprinderii, cât și creșterea valorii acesteia în scopul asigurării propriei dezvoltări.”

Pentru exprimarea rentabilității se utilizează doi indicatori, profitul, indicator al mărimii absolute a rentabilității și rata rentabilității, adică gradul în care capitalul sau folosirea resurselor firmei aduc profit, indicator al mărimii relative a rentabilității.

Ratele de rentabilitate reprezintă indicatori sintetici, prin care se apreciază sub forma relativa situația profitabilității sau a capacității întreprinderii de a produce profit. Ratele rentabilității sunt printre cei mai importanți indicatori prin care se apreciază eficienta generală a activității unei întreprinderi, deoarece reflectă rezultatele obținute ca urmare a trecerii prin toate stadiile circuitului economic: aprovizionare, producție și desfacere.

Ratele rentabilității se pot clasifica în patru mari categorii:

rate ale rentabilității economice;

rate ale rentabilității financiare;

rate ale rentabilității resurselor consumate;

rate ale rentabilității comerciale.

Rata rentabilității economice:

Rata rentabilității economice arată raportul dintre un rezultat economic și mijloacele economice angajate pentru obținerea acestuia. Avantajele acestei în câmpul analitic se datorează faptului că ea este independentă de structura financiară, politica fiscală a statului prin care se impozitează profitul, precum și de elementele excepționale.

Rate rentabilității economice se poate calcula, astfel:

Rata rentabilității financiare:

Rata rentabilității financiare, permite aprecierea gradului de eficiență a investițiilor de capital realizate de cătra acționari și oportunitatea menținerii acestora, calculându-se ca raport între rezultatul net al exercițiului financiar și capitalul propriu. Această rată este un indicator important în aprecierea poziției întreprinderii pe piață și se calculează, astfel:

Rata rentabilității resurselor consumate:

Evidențierea consumurilor de resurse se realizează în conturile de cheltuieli. Rata rentabilității resurselor consumate arată eficiența acestora în raport cu rezultatele obținute. Mai exact, rata rentabilității resurselor consumate reflectă raportul dintre rezultatul aferent cifrei de afaceri și costurile totale aferente vânzărilor:

Rata rentabilității comerciale:

Rata rentabilității comerciale indică eficienta activitatii de comercializare a societății, ca rezultat al eforturilor de promovare a produselor si al politicii de preturi adoptate de intreprindere. Raportul dintre rezultatul obținut și cifra de afaceri reprezintă rata rentabilității comerciale:

Rentabilitatea rezultă din comensurarea efectelor concretizate în venituri cu eforturile reflectate în cheltuieli și se evaluează prin intermediul marjelor și al ratelor de rentabilitate. Marjele calculate ca diferențe între venituri și cheltuieli caracterizează insuficient gradul de rentabilitate al întreprinderii, deoarece pot exista unități foarte rentabile cu marje mici și invers, rentabilități slabe cu marje mați.

STUDIU DE CAZ PRIVIND ANALIZA DIAGNOSTICULUI FINANCIAR A SOCIETĂȚII GLOBAL WOODEX S.R.L.

PREZENTAREA SOCIETĂȚII S.C. GLOBAL WOODEX S.R.L.

Societatea comercială S.C. GLOBAL WOODEX S.R.L. este organizata sub forma de societate comerciala, având ca formă juridică – SRL, societate cu răspundere limitată. Societatea a fost înființată în anul 2001, autorizata și înmatriculată la Oficiul Registrului Comerțului din Arad, sub nr. J02/356/2001.

Sediul societății comerciale S.C. GLOBAL WOODEX S.R.L. se află în România, județul Arad, str. Timisorii, nr.120, durata de funcționare a societății fiind nelimitată.

Societatea are un asociat unic persoana fizica pe Tripan Carmen, care este si admnisitratorul societatii. In calitate de asociat unic are drepturile si obligatiile stabilite de lege pentru adunarea generala, în sarcinile căruia se încadrează aprobarea anuală a bilanțului contabil și a contului de profit și pierdere, respectiv luarea deciziilor privind repartizarea profitului.

Domeniul principal de activitate în care se încadrează societatea este de fabricarea altor produse din lemn; fabricarea articolelor din pluta, paie si din alte materiale vegetale impletite, sub nr.1629 din Codul Caen, care reprezintă clasificarea activităților din economia națională în România. Pe langa fabricarea si prelucrarea lemnului, ca si activitate secundara, societatea desfasoara comercializarea produselor lemnoase, respectiv a foliilor pentru industria lemnoasa.

S.C. GLOBAL WOODEX S.R.L. este plătitoare de TVA din data de 21.04.2003, al cărei cod de identificare fiscală este 21044859.

Conform bilanțului contabil S.C. GLOBAL WOODEX S.R.L., dispune de capital social în valoare de 2000 de RON subscris și vărsat integral. Capitalul social este format din aport în întregime în numerar, existând în contul societății. Părțile sociale ale capitalului sunt în număr de 200, prin divizarea acestuia în părți de câte 10 lei fiecare și aparțin în totalitate și exclusiv asociatului unic.

În cadrul societății comerciale, contabilitatea este condusă în partidă dublă, se întocmește bilanțul contabil cu toate componentele după modelele elaborate de Ministerul Finanțelor, conform legii.

Prin modul de organizare a contabilității, în cadrul societății S.C. GLOBAL WOODEX S.R.L. se asigură:

întocmirea documentelor justificative pentru orice operațiune care afectează patrimoniul societății;

înregistrarea în contabilitate a operațiunilor patrimoniale;

întocmirea bilanțului contabil;

controlul tuturor operațiunilor patrimoniale efectuate;

furnizarea, publicarea și păstrarea informațiilor cu privire la situația patrimoniului și a rezultatelor societății comerciale.

Obiectivele principale ale societății sunt după cum urmează:

maximizarea profitului și creșterea cifrei de afaceri;

satisfacerea cererii în funcție de manifestarea acesteia;

asigurarea concordanței între obiectivele întreprinderii și aspirațiile personalului;

executarea corectă a contractelor încheiate;

mărirea organizației.

Societatea are un număr de 12 angajați, care sunt împărțiți în trei departamente, astfel:

Departamentul administrativ – 2 angajați;

Departamentul de producție – 8 angajați;

Departamentul comercial – 2 angajați.

Angajații în cadrul societății S.C. GLOBAL WOODEX S.R.L. sunt angajați cu contract individual de muncă, cu o normă zilnică de 8 ore, condițiile de muncă fiind normale pentru care societatea plătește contribuții privind asigurare și protecție socială, asigurare socială de sănătate, fondul de șomaj și asigurare pentru concedii și indemnizații.

Societatea se străduiește să se adapteze la cerințele pieții încercând să desfășoare o activitate de producție și comerț profitabilă, având la bază o fabrică, cu o capacitate de producție impresionabilă, ceea ce reprezintă o sursă importantă în vederea achitării creanțelor societății.

În continuare, voi prezenta analiza amănunțită a diagnosticului financiar a societății GLOBAL WOODEX S.R.L. pe baza situațiilor financiare anuale și al contului de profit și pierdere pe perioada 2013-2015.

DIAGNOSTICUL FINANCIAR AL S.C. GLOBAL WOODEX S.R.L.

Tabel 1.2.

Conform Contului de Profit și Pierde se observă că societatea a înregistrat profit pe tot parcursul celor trei ani analizați. Societatea este plătitoare de impozit pe profit în toți cei trei ani, deoarece cifra de afaceri a depășit plafonul de 65.000 euro, mai exact în anul 2013 cifra de afaceri a înregistrat o valoare de 1.769.540 lei, în 2014 o valoare de 1.512.176 lei și în 2015 o valoare de 1.752.904 lei.

Cifra de afaceri este alcătuită din vânzarea de produse finite și din vânzarea de mărfuri. În 2013 vânzările de mărfuri reprezintă 25.36% din totalul cifrei de afaceri, iar cei 74.64% sunt vânzările de produse finite. În 2014 și 2015 ponderea vânzărilor de mărfuri din cifra de afaceri are o tendință de scădere, ceea ce arată că societatea s-a axat din ce în ce mai mult pe activitatea de producție.

Tabel 1.3.

Conform tabelului de mai sus se observa ca, exprimarea bilantiera a structurii patrimoniului se face pe baza posturilor de bilant, inscrise vertical, intr-un tablou cu doua parti distincte, corespunzatoare naturii acestora in ordinea crescatoare a lichiditatii – pentru elementele de activ si in ordinea descrescatoare a exigibilitatii – pentru elementele de pasiv.

Precizam ca lichiditatea in acest caz se interpreteaza ca fiind capacitatea intreprinderii de a transforma activele in disponibilitati monetare iar exigibilitatea este definita prin raportul temporar intre momentul angajarii obligatiei si cel al lichidarii acesteia.

Se observa, ca in anul 2014 patrimoniul societatii a avut o tendinta de scadere, activele si pasivele totale scazand cu 18.47%, fata de anul 2013. Aceasta situatie insa se indreapta in anul 2015, valoarea activelor si a pasivelor crescand cu 35.63% fata de anul precedent.

Trebuie mentionat faptul, ca societatea nu dispune de imobilizari necorporale, de investitii financiare pe termen scurt si nu a apelat nici la datorii pe termen lung.

Mai jos voi prezenta bilantul financiar simplificat a celor trei ani analizati:

Tabel 1.4.

Analizand tabelele de mai sus se constata echilibrul bilantier pe tot parcursul perioadei, deoarece in fiecare an activele pe termen lung sunt finantate in intregime de datoriile pe termen lung.

ANALIZA RATELOR DE STRUCTURA ALE ACTIVULUI

Rata activelor imobilizate:

Tabel 1.5.

Grafic 1.1.

Rata activelor imobilizate a inregistrat o tendinta de scadere pe perioada analizata, de la 50.86% la 50.32%, respectiv la 47.08%. Situatia este buna, deoarece valoarea ratei se afla in apropierea nivelelui optim de 60%. Se observa ca in anul 2014, activele imobilizate scad fata de anul 2013, si cifra de afaceri scade, dar intr-o mai mare masura decat activele imobilizate, acesta fiind un semnal nefavorabil societatii. ( ICA85.46%>IAI80.66%). In anul 2015, fata de anul 2014, activele imobilizate cresc, concomitent creste si cifra de afaceri, dar intr-o mai mica masura decat activele imobilizate, acesta este un semnal favorabil (ICA15.92%< IAI26.90%).

Rata imobilizarilor corporale:

Tabel 1.6.

Grafic 1.2.

Rata imobilizarilor corporale a avut o evolutie nesemnificativa in primii doi ani analizati, avand valori de 50.67% in anul 2013 si 50.08% in anul 2014. In anul 2015 se observa o usoara crestere a ratei cu 3.18% fata de anul 2014. Pe tot parcursul celor trei ani valoarea ratei se afla sub nivelul optim de 85%.

Rata imobilizarilor financiare:

Tabel 1.7.

Grafic 1.3.

Rata imobilizarilor financiare inregistreaza o evolutie oscilanta, avand valori aproapne nesemnificative, nule pe perioada analizata. Imobilizarile financiare au aceeasi valoare pe parcursul celor trei ani, diferenta ratei din anul 2014, se datoreaza activelor imobilizate, care au scazut cu 19.34% fata de anul precedent.

Rata activelor circulante:

Tabel 1.8.

Grafic 1.4.

Rata activelor circulante inregistreaza o tendinta de crestere pe parcursul celor trei ani analizati, in anul 2014 fata de anul 2013 a crescut cu 1.11%, iar in anul 2015 fata de anul 2014 cu 6.52%. Situatia este buna, deoarece valoarea indicatorului nu depaseste limita minima acceptata, de 40%.

In anul 2014 scad activele circulante fata de anul 2013, concomitent scade si cifra de afaceri, dar intr-o mai mare masura decat activele circulante, acesta fiind un semnal nefavorabil. In anul 2015 cresc activele circulante fata de anul 2014, totodata creste si cifra de afaceri, dar intr-o mai mica masura decat activele circulante, ceea ce prezinta un semn favorabil societatii.

Rata stocurilor:

Tabel 1.9.

Grafic 1.5.

Rata stocurilor a inregistrat pe perioada analizata o crestere de 2.21% in anul 2014 fata de anul 2013, respectiv de 2.52% in anul 2015 fata de anul 2014. Rata se incadreaza in valorile optime, deoarece valoare maxima acceptata este de 50%. Aceasta evolutie a ratei s-a datorat faptului ca indicatorii de crestere a stocurilor a fost mai mare decat indicele de crestere a activelor circulante.

Rata creantelor:

Tabel 2.0.

Grafic 1.6.

Rata creantelor prezinta o evolutie oscilanta, avand o tendinta de crestere in anul 2014 fata de anul 2013 cu 3.61%, iar in anul 2015 fata de anul 2014 avand o tendinta de scadere de 2.80%. Aceasta rata reflecta politica de credit comercial a societatii si este influentata si determenele de incasare practicate. Situatia de crestere a ratei in anul 2015 arata imbunatatirea situatiei incasarilor datorita reducerii duratei in zile de incasare a clientilor.

Rata disponibilitatiilor si a investiitilor financiare pe termen scurt

Tabel 2.1.

Grafic 1.7.

Rata disponibilitatilor si a investitiilor financiare pe termen scurt prezinta o scadere continua pe perioada analizata, de la 51.78% la 43.59%. Situatia aceasta presupune cresterea disponibilitatilor banesti intr-un ritm mai mare fata de ritmul de crestere a activelor circulante, este un semnal favorabil, deoarece arata un nivel crescut al lichiditatii, nivelul minim optim fiind de 10%.

ANALIZA RATELOR DE STRUCTURA ALE PASIVULUI

Tabel 2.2.

Rata stabilitatii financiare:

Tabel 2.3.

Grafic 1.8.

Rata autonomiei financiare globale:

Tabel 2.4.

Grafic 1.9.

Rata autonomiei financiare la termen:

Tabel 2.5.

Grafic 2.0.

Rata indatorarii globale:

Tabel 2.6.

Grafic 2.1.

Rata indatorarii la termen:

Tabel 2.7.

ANALIZA ECHILIBRULUI FINANCIAR

Fond de rulment:

Tabel 2.8.

Grafic 2.2.

Tabel 2.9.

Grafic 2.3.

Nevoia de fond de rulment:

Tabel 3.0.

Grafic 2.4.

Trezoreria neta:

Tabel 3.1.

Grafic 2.5.

In urmatoarele tabele voi prezenta grafic echilibrul financiar static si dinamic:

Echilibrul financiar static

Tabel 3.2.

Grafic 2.6.

Echilibru financiar dinamic

Tabel 3.3.

Grafic 2.7.